Exploatari miniere la Rosia Montana si impactul acestora asupra

mediului

Matei Berta Corina

Universitatea Bucuresti, Facultatea de Geologie si Geofizica

e-mail:corina_berta2006@yahoo.com

Abstract

Comuna Roşia Montană (fostul Alburnus Major de pe vremea romanilor, 131 e.n.) este
situată în judeţul Alba, lângă oraşul Abrud, în Ţara Moţilor din Munţii Apuseni. Este o
localitate minieră montană, cu aproximativ 4000 locuitori, aşezată pe valea râului Roşia,
afluent al Abrudului, între masivele Cetate şi Carnic de o parte şi Orlea şi Jig, de altă
parte. Are 42 de case cu valoare de patrimoniu, numeroase biserici aparţinând diferitelor culte
şi un muzeu al mineritului, în care se poate vizita o galerie minieră romană, săpată cu dalta şi
ciocanul, astăzi electrificatăNumeroase alte vestigii romane, şi nu numai, au fost recent
descoperite.
Există patru lacuri artificiale (tăuri). Comuna Roşia Montană are 16 sate (Roşia Montană,
Corna etc.), răspândite pe o suprafaţă de 42 kmp.

Cuvinte cheie

Rosia Montana, proiect, exploatare, dezvoltare durabila

Comuna Roşia Montana, care face obiectul primei concesiuni a companiei Roşia Montană
Gold Corporation S.A. (RMGC), ca şi comuna vecină Bucium, care face obiectul celei de-a
doua concesiuni, este site arheologic protejat prin Legea nr.5/2000.. Proiectul minier Roşia
Montană (denumit mai departe „Proiectul”) este propus de compania mixtă Roşia Montană
Gold Corporation S.A.
Conform documentului „Descrierea Proiectului” şi datelor furnizate pe site-ul companiei
Roşia Montană Gold Corporation S.A., RMGC este o companie mixtă formată din Gabriel
Resources Ltd. (Canada), care deţine 80% din acţiuni, compania statului român Minvest S.A.
ce are 19,3% şi alţi acţionari români 0,7%.
Gabriel Resources Ltd. (GR) este companie orientată spre „achiziţia, exploatarea şi
dezvoltarea proiectelor de metale preţioase”, ce are două proiecte de minerit în România,
Roşia Montană şi Bucium.
În 1995, GR a răspuns cu o propunere scrisă la apelul deschis de căutare de
participanţi la proiectul Roşia Montană făcut de Regia Autonomă a Cuprului Deva, titulară a
proiectului Roşia Montană; ulterior Regia s-a reorganizat sub numele de Minvest S.A.,
propunerea fiind acceptată. Licenţa de concesionare de exploatare pentru Roşia Montană a
fost dată de Guvern în 1999 pentru Minvest ca titular şi RMGC ca afiliat. În octombrie 2000
s-a produs transferul de licenţă, RMGC devenind titular şi Minvest afiliat.
Proiectul (prezentat în mai multe versiuni) prevede acum următoarele:
• Obţinerea a 300 tone aur şi 1600 tone argint anual, din procesarea a 13 milioane minereu pe
an, timp de 16,2 ani, minereu obţinut din exploatarea în cariere deschise a patru masive
(Cetate, Carnic, Orlea, Jig-Vlădoaia). Proiectul prevede exploatarea în primii zece ani în
cariere la Cetate şi Carnic, iar în următorii 6 ani la Orlea şi Jig. Minereul din zonă are o
concentraţie medie de 1,56 grame aur/tonă şi de 7,8 grame argint/tonă.
• Strămutarea sau relocarea a circa 900 de familii însumând circa 2000 de persoane, din 740
locuinţe şi 138 apartamente; strămutarea a opt biserici, nouă cimitire, şcoli, grădiniţe,
dispensar medical; declasificarea a nouă case monumente istorice; distrugerea muzeului
mineritului, împreună cu galeria care se vizitează acum şi crearea unui nou muzeu;
distrugerea a patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig) în urma escavărilor ce vor crea patru
cratere; distrugerea monumentelor naturale Piatra Corbului şi Piatra Despicată; ocuparea a
1200 ha teren în satele Roşia Montană şi Corna; crearea unui iaz de decantare (în locul
actualului sat Corna) ca depozit de tulbureală de steril de procesare, cu un baraj (din steril)
înalt de 185 metri (cât un bloc cu 60 etaje) la numai 2 km de Abrud.
Exploatarea în cariera deschisă a masivului Cetate a început în 1970, distrugându-se mai
multe urme importante ale exploatării vechi, romane.
Înălţimea masivului a scăzut în timp cu 120 metri, exploatarea actuală fiind de maximum
400.000 tone minereu/an, la care se folosesc camioane de 15 tone, reziduurile fiind depozitate
într-un mic iaz din Valea Săliştei.
Proiectul a fost revizuit de mai multe ori ca timpi şi ca valori, pentru a răspunde
comentariilor unor analişti. În noiembrie 2001, consultantul australian Minproc a elaborat
documentul intitulat „Studiul final de fezabilitate”, în care producţia anuală de minereu era de
20 milioane tone anual şi viaţa minei era de 11 ani. A urmat „Studiul de optimizare” făcut de
SNC Lavalin, care prevede o producţie anuală de 13 milioane tone pe 16 ani.
În septembrie 2002 a fost elaborat documentul intitulat „Descrierea Proiectului”, în
care investiţia iniţială (costurile de capital pentru producţia de 13 mil.tone de minereu anual)
a fost prevăzută la 253 milioane USD. În decembrie 2002, D.Chambers face unele comentarii
tehnice asupra celor două documente, „Studiul final de fezabilitate” şi „Descrierea
Proiectului”, semnalând modificarea mai multor aspecte cheie ale proiectului propus:
􀂃 durata Proiectului a fost ridicată de la 11 la 16 ani, în timp ce producţia anuală a scăzut de
la 20 la 13 milioane de tone minereu pe an (producţia actuală fiind de 400 mii tone);
􀂃 mărimea basculantelor pentru încărcarea minereului şi a rocii sterile a scăzut de la 230 tone
la 150 tone (cele utilizate acum fiind de 15 tone) etc.
După publicarea comentariilor tehnice pe marginea Proiectului, firma canadiană a
recunoscut că atât cheltuielile de investiţie, cât şi costurile de operare au fost subestimate şi a
emis noi estimări financiare. La 27 februarie 2003, Dow Jones Newswire scria: „cheltuielile
de investiţie estimate pentru Proiect se ridică la 437 de milioane de dolari, cu 184 de milioane
de dolari (70%) mai mult”. Sunt menţionate, în Studiul de fezabilitate, mai multe domenii de
creştere, printre care cele legate de costurile de administrare a deşeurilor, de accelerare a
strămutării populaţiei şi de extindere a ariei de exploatare, aşteptându-se ca şi costurile de
operare să crească, în special cele la electricitate. Proiectul, început în 1997, prevede acum
că, dacă se obţine şi acordul final de mediu, faza de construcţie, de doi ani, să înceapă în
2004, nu în 2003, cum era în „Descrierea Proiectului”, după care exploatarea propriu-zisă va
fi de 16 ani (16,2 ani), urmată de pe perioada de închidere a minei mai mulţi ani, pentru care
nu se precizează nimic în legătură cu refacerea mediului distrus. Pe durata de funcţionare de
16 ani a minei vor fi create aproximativ 250-300 în minerit şi un număr de aproximativ 2000
de locuri de muncă adiţionale, indirecte (în serviciile auxiliare mineritului: transport,
restaurante, staţii de benzină).
Depozitul de la Roşia Montană are o concentraţie slabă de aur şi argint. Conform
geologilor, un depozit de aur cu un conţinut de sub 2 grame/tonă nu merită să fie exploatat,
deoarece mina va fi sensibilă la fluctuaţiile pieţei, existând riscul major ca aceasta să fie
închisă temporar sau permanent, datorită unei scăderi a preţului aurului. De aceea, nivelul
producţiei de 13 milioane tone/an (400.000 tone/an în prezent) nu este realizabil în România,
cu atât mai puţin într-o zonă populată ca Roşia Montană. Un calcul simplu arată că chiar dacă
RMGC lucrează în fiecare zi a anului, opt ore pe zi, va avea de încărcat, transportat, descărcat
30 autobasculante grele (150 tone) pe oră, trafic care este practic imposibil de controlat.
Astfel, ţinta nivelului de producţie este total nerealistă,pentru sute de ani, într-o comunitate
distrusă.
Proiectul minier nu foloseşte resurse procesate local, principal materie primă în
activitatea minei fiind minereul, care este direct procesat de companie, cu propriile
echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziţionate din România, dar
acest lucru nu va avea un impact semnificativ asupra industriei chimice locale.
Produsul final al Proiectului este aurul, dar în România nu există o piaţă de desfacere a
aurului şi nu există o industrie de procesare a acestuia. În plus, BNR a anunţat oficial că
rezervele naţionale de aur sunt suficiente, astfel pieţele de desfacere ale producţiei obţinute
din această exploatare vor fi în străinătate şi compania va exporta aproape întreaga sa
producţie. Mai mult decât atât, existenţa unei activităţi miniere de asemenea proporţii îi
descurajează pe alţi potenţiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit,
regiunea are un potenţial semnificativ şi imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism
(agroturism şi turism cultural), precum şi pentru activităţi economice bazate pe creşterea
animalelor şi prelucrarea lemnului. Aceste activităţi alternative nu pot fi dezvoltate într-o
zonă în care mediul înconjurător (apă, sol, aer) va fi afectat în mod considerabil de activitatea
de tip minier. Mina, în special din cauză că este la suprafaţă, exclude dezvoltarea potenţială a
unor activităţi diversificate şi de durată, care ar putea oferi locuri de muncă şi venituri
populaţiei.
Oricât de sigure ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care le–ar lua orice companie
minieră, nici un investitor şi nici un turist nu-şi va asuma riscul să vină în apropierea unei
mine de aur care utilizează cantităţi mari de cianuri. În plus, după închiderea minei, populaţia
rămasă în zonă va fi afectată de un şomaj total, într-o zonă distrusă.

La Rosia Montana, aurul este exploatat din antichitate, rezervele fiind in prezent foarte
dispersate. Va fi astfel necesara exploatarea la zi a 13 milioane de tone de minereu pe an, fata
de 400000 de tone minereu extras si prelucrat pana in prezent pe an, cu crearea unor excavatii
imense (cinci munti vor fi distrusi,folosindu-se 150 kg de dinamita pe zi, in cratere de 360 m
adancime) si extractia aurului cu ajutorul unor compusi ai cianurii. Vor rezulta 1600 ha halde
de steril. Se va construe un baraj de pamant de 180 m inaltime, locul rezultat urmand sa
contina in final 250 milioane de tone de solutie cu cianura, la circa 10 km in amonte de orasul
Abrud. Populatia Rosiei Montane va trebui sa fie stramutata.Vestigii inestimabile vor fi
distruse.

Considerente geotehnice
In sudul Muntilor Apuseni se afla Muntii Metaliferi cu un polygon aurifer de circa 2500 km2.
In aceasta zona atat de complexa din punst de vedere geologic si mineralogic, Rosia Montana
s-a distins din antichitate prin exploatarea depozitelor aurifere, cu filoane ce produceau
minereu bogat si aur nativ.In prezent zacamantul de la Rosia Montana are concentratii reduse
de metal pretios (1,44 g/tona de aur si 7,25 g/tona de argint), exploatarea acestuia fiind
economica datorita cantitatii mari de aur din depozit.
Regiunea este afectata de doua sisteme de falii ce se intersecteaza in zona Rosia
Montana.Rocile magazine ale depozitului aurifer sunt inconjurate de o formatiune
sedimentara cu rezistenta mecanica scazuta. Aceasta formatiune sedimentara,constituita dintr-
o alternanta de argile si strate de gresii foarte permeabile, poate foarte usor sad ea nastere la
alunecari de teren. Nu pot fi evitate alunecarile de teren in zona locului de decantare datorita
infiltrarii apei in maluri, alunecari ce vor produce valuri, care vor putea depasi barajul si vor
pune in primejdie intregul oras Abrud si nu numai.
Lacul de decantare nu se prevede a fi izolat cu folii de material plastic,proiectantii
mizand pe faptul ca substratul este constituit din roca si pe presiunea hidraulica a stratului
freatic,luctu care a fost dovedit in alte locatii ca fiind inval
Avand in vedere ca ‘’depozite mai putin semnificative de aluviuni cu o permeabilitate
ridicata au fost intalnite pe fundul bazinului’’ 1 (vaii Corna),o scurgere de cianura in retelele
de ape subterane sau apa potabila ale populatiei nu poate fi exclusa2
Nici o institutie si nici un specialist roman nu s-au pronuntat public asupra problemei,
erorile de tipul termocentralei Anina (dupa investitii enorme, termocentrala a fost abandonata
datorita epuizarii zacamintelor de sisturi bituminoase pentru care fusese construita),
exploatari de sulf din masivul Calimani (unde a fost retezat un munte, cu o intensa poluare,

2
pentru a se realiza de fapt ca minereul avea concentratii de sulf sub limita exploatarii
economice) nu trebuiesc repetate.3

Considerente chimice
A fost calculata o valoare medie de 1,9% a concentratiei de sulf a minereului. Materialele cu
concentratii de sulf mai mari de 1% genereaza apa acida, care mobilizeaza mai departe
metalele nocive. Apa reziduala acida are un impact sever asupra vietii.Haldele de steril de la
Rosia Montana vor avea aproximativ acelasi continut de material sulfatic si vor produce ape
acide, o lunga perioada de timp.

Cianurile
La Rosia Montana cianura este reactivul care urmeaza a fi folosit pentru recuperarea
metalelor pretioase.Proiectul va utiliza circa 42700 kg de cianura pe zi, adica 15,6 milioane
pe an. Concentratia in lac va fi de 100-130 mg/l, stiut fiind faptul ca la concentratii de peste 3
mg CN/l, un rau este mort, iar doza mortal pentru om este 1-3 mg/kg greutate corporala.
Problemele apar in privinta transportului, depozitarii si utilizarii cianurii.De asemenea,
folosirea cianurii genereaza cantitati insemnate de produsi secundari, ale caror caracteristici
nu sunt bine cunoscute, ceea ce face dificila si monitorizarea lor.
Cianura mobilizeaza nu numai aurul din minereu, ci si alte metale precum arsenic, plumb,
mercur, fier, nichel, cadmiu, ce dau compusi toxici.

Procesul tehnologic de cianurare

Intr-o lucrare recenta a sa, Dr. Robert Moran (consultant in geochimie si hidrogeologie, cu
mai mult de 29 de ani experienta in domeniul minier) isi exprima ingrijorarea in privinta
exploatarilor ce folosesc cianura, multe aspecte privind comportamentul geochimic si
toxicitatea cianurii si compusilor acesteia in apa fiind slab cunoscute. Procesul este folosit
acum doar in tarile subdezvoltate, fiind considerat inacceptabil de catre statele dezvoltate.
Efortul de asigurare a calităţii mediului se dovedeşte a fi una dintre cele mai
importante investiţii făcute pentru ridicarea bunăstării locuitorilor din zona Munţilor Apuseni
şi a capacităţii lor productive, o investiţie cu unul din cele mai mari şi complexe efecte
propagate în economia şi viaţa societăţii din zona menţionată.
Protecţia reală şi eficientă a mediului sub toate formele lui presupune elaborarea
unui program complex de lungă durată ca parte componentă a prognozei şi planificării

3
economice şi sociale pe termen lung. Aprecierea calităţii vieţii presupune, obligatoriu, pe
lângă analiza unui system corespunzător de indicatori economici şi sociali, şi examinarea
unui set coerent de indicatori ecologici care să pună în evidenţă:
􀂃 măsura exploatării naturii de diferitele activităţi;
􀂃 gradul de normalitate a ciclurilor ecologice de reînnoire aresurselor regenerabile;
􀂃 evoluţia calităţii mediului înconjurător.4
Printr-o cooperare mai strânsă cu autorităţile locale trebuie să fie identificate
priorităţile managementului ecologic, în special după criteriile riscului asupra sănătăţii umane
şi al ireversibilităţii, pentru a fi integrate în strategiile şi politicile economice.
Conştientizarea epuizării şi capacităţii de regenerare a resurselor naturale impune redefinirea
şi elaborarea de strategii de mediu solicitând colaborarea autorităţilor publice locale din zona
Munţilor Apuseni cu organizaţiile nonguvernamentale pentru protecţia mediului. Acest lucru
va ridica nivelul de conştientizare a opiniei publice, stimulând schimbările de atitudine în
sensul unor alternative viabile.
Obiectivul generat este ca, printr-o administrare pe baze durabile, gestionarea
resurselor naturale ale zonei montane, în special potenţialul agroturistic şi peisagistic, să aibă
de câştigat, în ideea prezervării şi dezvoltării într-o manieră ecologică, durabilă. Obiectivele
generale configurează măsuri particulare, grupate pe diferite niveluri de acţiune: natural,
economic, administrativ, tehnic, social şi politic.
Dezechilibrele ecologice, explicate în cauzalitatea lor complexă, dependente direct sau
indirect de activitatea omului, constituie o motivaţie din ce în ce mai puternică pentru acţiuni
concrete de protecţie a mediului înconjurător.
Este necesară o cale de mijloc, de remediere a situaţiei, de reconstruire a ecosistemelor
naturale din zona Munţilor Apuseni în vederea înlăturării dezechilibrelor.
Presiunea exercitată de exploatarea care este propusă în proiectul canadian va contribui
la apariţia unor dezechilibre catastrofale, apărând o zonă cu un aspect dezolant.
În cazul în care nu se stopează acest proiect, ci, în mod samavolnic şi inconştient, va fi
continuat, el va duce, în perimetrul natural atât de frumos al Munţilor Apuseni - Roşia
Montană apariţia munţilor de sterili, adevărate dune suprapuse ce vor imprima o dezolanţă,
un tablou deşertic. Pânza de apă freatică va coborî la zeci sau sute de metri, iar pădurile -
spaţiul verde – vor rămâne numai în amintiri.

4
 Vorbind de patrimoniul cultural şi istoric, în amintirea celor de mâine se va păstra
atitudinea iresponsabilă a celor de astăzi care nu s-au implicat în conservarea siturilor,
valorilor cultural-istorice.
Un popor fără izvoare istorice, fără istorie, necunoscând trecutul nu poate să existe.
Moştenirea istorică, culturală, deci etnofolclorică din zona Munţilor Apuseni este obligatorie
astăzi, dar şi mâine.
Omul, prin activitatea sa economică, trebuie să-şi dimensioneze strategia pentru un mediu
aproape de echilibru, să corecteze printr-o activitate conştientă dezechilibrele. Spiritualitatea
Pământului trebuie înţeleasă de cel care locuieşte şi este tolerat de mediu. Politica ecologică
în zona Munţilor Apuseni trebuie să justifice, în viitor, conştientizarea unei ecologii raţionale
a gestiunii economice în contextul durabilităţii.

Concluzii

România este o ţară săracă, în tranziţie. A face un proiect care exploatează resursa aur prin
mutilarea munţilor, afectarea mediului, a comunităţii umane etc. pentru 18% din afacere este
o pierdere evident pentru România, problema rentabilităţii pentru ţara noastră punându-se şi
în cazul unui procent mai mare.
Cu beneficiile aduse României prin exploatarea zăcământului aurifer de la Roşia
Montană nu vom fi mai bogaţi, dar generaţiile următoare vor fi cu siguranţă mai sărace, prin
epuizarea resurselor, distrugerea reliefului şi a mediului, distrugerea culturală şi, nu în ultimul
rând, prin distrugerea coeziunii comunităţii locale. În ultimă instanţă, un astfel de proiect
trebuie să realizeze o bunăstare generală. Beneficiile mici pentru România în acest caz pălesc
în faţa pierderilor, raportul costuri (pierderi)/beneficii fiind foarte defavorabil pentru ţara
noastră.
Beneficiile substanţiale potenţiale care ar putea deriva dintr-un proiect alternativ, cum ar
fi unul bazat pe agricultură şi dezvoltarea turistică sunt cele care ar trebui, cu adevărat, avute
în vedere.
Guvernul şi-a fixat obiective naţionale pentru o dezvoltare echilibrată şi de durată.
Prognoza economică a instituţiilor de specialitate califică Munţii Apuseni drept o zonă cu un
potenţial turistic imens şi a dezvoltat o strategie viabilă de reabilitare progresivă a centrelor
miniere şi de promovare a dezvoltării rurale şi ecoturismului.
 Bibliografie

1. Bran, Paul, coord. ; Bran, Florina, Dimensiunea economica a impactului

de mediu : studiu de caz Rosia Montana , Editura ASE, 2004

2. Bran, Paul, coord. ; Bran, Florina, Componenta ecologica a strategiei de

dezvoltare economica a zonei Muntilor Apuseni - Studiu de caz Rosia Montana

3. ’’Rosia Montana Project-Definitive Feasibility Study’’

4.’’Comments on the Rosia Montana Project’’-Ion Stelea , Institutul National de

Geologie

5. ’’Compatibilitatea proiectului minier Rosia Montana cu principiile si normele

legislatiei UE si CE’’ –Prof. Univ. Dr. Peter Fischer, Universitatea Vi

ena, 1 octombrie 2002

6. ’’Apel’’-colectiv de cadre didactice din cadrul ASE, Bucuresti,1 septembrie

2002

7. ”Comments on the Rosia Montana Feasibility Study”-David M. Chambers,

Centre for Science in Public Participation , 18 septembrie 2002.

Anexe

Prezentarea proiectului minier

Ruinele cetăţii romane Alburnus Maior

Piatra Corbului Tăul Cornei

Mina Rosia Montana