Sunteți pe pagina 1din 156

ANN TAYLOR

Sora Templar
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ILEANA DINU

ALCRIS
M-94
Capitolul 1

– }i-am g`sit un loc \ntr-un col] al compartimentului [i


]i-am ridicat bagajele pe suport. Mai este doar un tip \n vârst`
\n compartiment dar lucreaz`, a[a c` te vei putea odihni.
Linden se \ntoarse de la raftul de unde \[i alegea reviste
pentru drum [i-i mul]umi zâmbind lui Rupert Ellis. De[i se
odihnise insuficient \ntre balul de la Forrester [i acel mic
dejun chinuit, nu p`rea obosit`. Era obi[nuit` s` doarm`
pu]in [i, la dou`zeci [i patru de ani, nu-[i pierduse vitalitatea.
– |]i mul]umesc mult, Rupert; cu toate astea, \mi pare r`u
c` a trebuit s` te treze[ti atât de devreme, ca s` m` conduci.
Puteam s` iau un taxi.
– Asta este problema ta, morm`i el, e[ti mult prea
independent`.
6 ANN TAYLOR

A[ fi vrut s` nu trebuiasc` s` faci drumul `sta lung. Nu te


mai pot face s` renun]i, s` r`mâi la Londra?
– Cu siguran]`, nu! Abia a[tept plecarea! M` a[teapt` doar
dou` ore de drum cu trenul. Ai putea s` vii s` m` vezi, dac`
dore[ti.
Rupert se apropie, luându-i mâna \n palmele sale.
– {tii c` mi-a[ dori s` vin, Linden, dar sunt sigur c` te-a[
g`si mereu ocupat`.
– Nu voi fi mereu ocupat`, spuse Linden cu voio[ie,
sperând totu[i c` el nu va \ncheia acest moment al desp`r]irii
prin cine [tie ce declara]ie plin` de emo]ii. Nu mai devreme
de seara trecut`, \ncepuse s` suspecteze c` Rupert se gândea
serios la ea. Se cuno[teau de mult, din [coal`, iar ea \l
considera un fel de frate mai mare. Iar acum, cred c` este
timpul s` plec, zise ea repede. Mul]umesc pentru ajutor,
Rupert. Imediat ce m` voi aranja acolo, o s`-]i scriu.
– Mai po]i \ntârzia o clip`. Linden...
Dar ea \[i retr`sese deja mâna [i se \ndrepta spre tren.
Dac` Rupert \[i imagina c` este \ndr`gostit de ea, ceea ce era
pu]in probabil, era ceva trec`tor, pentru c` \n ultima vreme
petrecuser` mult timp \mpreun`.
– Nu mai pierde vremea, \i spuse, sunt sigur` c` abia
a[tep]i s` te culci.
– A[ putea veni la sfâr[itul s`pt`mânii, dac` e[ti liber`, zise
el, plin de speran]`.
SORA TEMPLAR 7

– M` \ndoiesc c` voi avea timp liber, Rupert, [i oricum,


cred c`-l voi petrece amenajându-mi apartamentul.
– Te-a[ putea ajuta.
– Nu cred. Ar trebui s` m` concentrez asupra muncii vreo
dou` s`pt`mâni.
{i pentru c` se aflau \n fa]a compartimentului ei, Linden
se \ntoarse [i-i \ntinse mâna.
– Mul]umesc mult, Rupert, pentru tot.
Un hamal trecu pe peron, trântind u[ile vagoanelor [i se
auzi fluierul locomotivei.
– Du-te, Rupert, doar nu vrei s` r`mâi \n tren!
– Promi]i s`-mi scrii? insist` el.
– Sigur c` da, dar, te rog, coboar` mai repede!
– Bine. La revedere, Linden, drum bun. Ai grij` de tine.
{i când trenul se puse \n mi[care cu o smucitur` [i ea
reu[i s`-[i elibereze mâna [i s`-l \mping` spre u[`, el se
\ntoarse brusc [i-o prinse \n bra]e. Se trezi s`rutat`, dar
Rupert s`ri din trenul care se pusese \n mi[care [i \ncepu s`
alerge pe lâng` el, strigându-i ceva neinteligibil.
Numai când trenul trecu de peron, Rupert fu nevoit s`-[i
opreasc` alergarea [i gesticul`rile, iar ea reu[i s`-[i vin` \n
fire. S`rutul lui la care nu se a[teptase, ce-i drept, \i
confirmase temerile. Faptul c` o s`rutase \n public ar`ta
intensitatea sentimentelor lui, pentru c` era, de fapt, un
tân`r plin de conven]ionalism. Era deja alarmant c` o s`ruta
8 ANN TAYLOR

\n public cu atâta ardoare. Probabil se \ndr`gostise de mult,


altfel n-ar fi reac]ionat astfel.
– O, Dumnezeule, de ce nu mi-am dat seama mai
devreme? se \ntreb`, plin` de nelini[te.
Trenul \ncepuse s` prind` vitez` deja [i dup` ce [i-a
\ndreptat p`l`rioara pe care gestul precipitat al lui Rupert i-o
d`duse pe spate, Linden intr` \n compartiment. Când \nchise
u[a \n urma ei, una din reviste \i c`zu [i partenerul ei de
drum se aplec` s-o ridice.
– O, mul]umesc. |nc` \ngrijorat` de cele \ntâmplate,
Linden \i zâmbi absent`. Apoi, când li se \ntâlnir` privirile,
Linden ro[i [i aproape \i smulse revista din mân`.
Se mir` de ce-l categorisise Rupert drept" b`trân". Era de
fapt destul de tân`r, avea probabil \n jur de treizeci de ani.
Dar ea reac]ionase astfel observând c` \n pofida teancului de
hârtii pe care-l avea \n fa]`, acesta privise cu aten]ie la cele
petrecute pe culoar. De fapt, dup` acea lucire
atotcunosc`toare din ochii lui, putea s`-[i dea seama c`
v`zuse totul. Dintr-o dat`, realiz` c` i se [tersese rujul,
Linden \[i a[ez` po[eta pe genunchi [i deschise o revist`. I-ar
fi pl`cut s`-[i poat` aprinde o ]igar` [i s` \ncerce s`-[i revin`,
dar era con[tient` c` b`rbatul o urm`re[te cu privirea [i i-ar
fi tremurat mâinile.
Un sunet ca de clopo]el anun]a c` urmeaz` micul dejun [i
un steward ap`ru, invitându-i \n vagonul restaurant. Linden
SORA TEMPLAR 9

aproape s`ri de pe bancheta compartimentului [i se repezi


\ntr-acolo. Abia apuc` se se uite la meniu, când chelnerul \l
conduse pe vecinul de compartiment chiar spre masa ei.
La naiba, \[i spuse, cred c` a venit special aici. Dar curând
el \ncepu s` consulte lista [i apoi relu` lectura ziarului de
diminea]`. F`r` \ndoial`, v`zuse modul intempestiv \n care-[i
luase r`mas-bun Rupert [i se distrase pe seama lor. Vina era
\n \ntregime a lui Rupert.
Dup` ce mânc` ni[te cereale, o felie de [unc` [i b`u
cafeaua, Linden \[i mai reveni. Chiar [i starea de nervozitate
provocat` de Rupert se mai diminuase [i acum nu se gândea
decât la noua slujb`. Numai atunci realiz` c` vecinul de
compartiment o fixa din nou, cu un aer u[or batjocoritor.
Linden avea doi fra]i mai mari, cu care era bun` prieten`.
De aceea, se sim]ise dintotdeauna destins` \n compania
b`rba]ilor, nu era ru[inoas`. B`rbatul din compartiment
continua s-o priveasc`.
– Este din cauza acelei p`l`rii prea \ndr`zne]e pe care o
por]i, \i spuse.
Linden \l privi, intrigat`.
– Spuneam c` aceast` p`l`rioar` este la baza tuturor
relelor care ]i se \ntâmpl`.
Dac` ar fi fost oricine altcineva, probabil ar fi ro[it, dar
ceva din felul \n care ar`ta acest b`rbat, din felul lui de a fi, o
f`cu s`-i arunce o privire intrigat`:
10 ANN TAYLOR

– M` tem c` nu \n]eleg. Scuz`-m`.


Se ridic` [i se \ndrept` spre toalet`, unde \[i aprinse o
]igar`. Poate din cauz` c` era nedormit` era a[a de nervoas`;
asta, [i poate faptul c` nu [tia la ce s` se a[tepte de la lumea
nou` \n care intra.
Privind la ceas, v`zu c` parcursese deja jum`tate din
drum. |[i scoase p`l`ria [i-[i piept`n` p`rul blond, m`t`sos.
|l strânse apoi \n coad` la spate, pentru c` a[a p`rea mai
ordonat [i o f`cea s` arate mai matur`. Dar diminea]` \n
graba s` nu piard` trenul, nu-l mai strânsese, iar buclele \i
atârnau liber pe umeri.
|n contrast cu p`rul, sprâncenele [i genele \i erau negre
iar ochii erau cenu[ii; nasul mic, obraznic, era acoperit de
pistrui. |n copil`rie f`cuse totul s` scape de ei, dar acum \i
accepta cu resemnare. Nu era o frumuse]e ca Louise dar avea
un chip rezonabil [i picioare foarte lungi [i frumoase.
Dup` ce-[i repar` machiajul, reveni pe coridor. Trenul
oprea \ntr-o gar` [i de aceea r`sufl` u[urat` când o doamn`
cu doi copii intr` \n compartiment, de[i momentul de
mul]umire se cam epuiz` când cei doi \ncepur` s` vorbeasc`
f`r` \ncetare. Dup` cinci minute, b`rbatul nu mai rezist` [i
ie[i pe culoar, iar Linden, care nu se sim]ea nici ea
confortabil, era totu[i satisf`cut` de disconfortul lui.
Privindu-l cum st`tea rezemat cu o mân` de cadrul
ferestrei [i cu cealalt` \n buzunar, Linden \[i spuse c` era
SORA TEMPLAR 11

genul de b`rbat care i-ar fi pl`cut Louisei. |n privin]a


b`rba]ilor, gusturile celor dou` surori erau diferite. Louisei \i
pl`ceau b`rba]ii de lume, elegan]i, spilcui]i, u[or arogan]i. Ei
nu-i pl`cea acest gen.
B`rbatul se \ntoarse brusc s` urm`reasc` ceva din peisaj,
iar Linden \i studie profilul, remarcându-i sprâncenele
frumos arcuite, b`rbia puternic`. Era chipul unui b`rbat
puternic. B`rbatul \[i scoase port]igaretul, ocazie cu care \i
observ` mâinile expresive, cu unghiile t`iate scurt. Se \ntreb`
dac` era cumva medic. Nu, sigur c` nu, \[i spuse singur`,
pentru a se lini[ti. Niciun medic de provincie nu purta un
astfel de costum costisitor, foarte elegant, iar pentru a fi
consultant, era prea tân`r. {i oricum, poate nu cobora \n
aceea[i gar`. {i chiar dac` era a[a, ora[ul nu era atât de mic
\ncât s` se mai \ntâlneasc` \ntâmpl`tor.
Trenul intra \n gar`, iar Linden examin` cu interes ora[ul
care se vedea. Dup` gara aceea \nfrico[`toare din Liverpool,
cea de aici era aproape relaxant`. Casele erau curate [i bine
\ntre]inute.
Linden se ridic` [i când vru s` se \ntind` ca s`-[i ia
bagajele din portbagaj, b`rbatul o opri:
– Te rog, las`-m` s` fac asta pentru tine.
|i a[ez` cu u[urin]` bagajele pe banchet`, primind
mul]umirile ei. Pentru prima oar`, Linden descoperi c`-i
displ`cea teribil superioritatea fizic` a b`rba]ilor. Majoritatea
12 ANN TAYLOR

se purtau astfel, patronând cu superioritate tot ce era


feminin.
Din fericire, se ivi imediat un hamal care-i duse bagajele,
iar când lucrurile ei fuseser` puse pe un c`rucior, b`rbatul
disp`ru \n mul]imea de pasageri, gr`bindu-se spre ie[ire.
Taxiurile din gar` erau ocupate toate, iar Linden \l l`s` pe
hamal s`-i p`zeasc` bagajele [i se duse s` se spele. Nu voia s`
se prezinte \n fa]a asistentei [efe cu mâinile pline de praf [i
cu nasul lucios.
Prin fereastra deschis` a toaletei auzea salv`ri trecând,
ma[ini. Era \ncordat`, pentru c` tocmai \ncepea o nou` etap`
din via]a ei. Auzi zgomotul f`cut de ni[te tocuri \nalte, apoi
vocea unei femei care se scuza c` l`sase pe cineva s-o a[tepte.
Dar r`spunsul \i atrase aten]ia mai mult pentru c` vocea
b`rbatului \i era cunoscut`, era a celui care c`l`torise \n
acela[i compartiment cu ea.
– Este \ntr-adev`r o surpriz` pl`cut`, Melanie, dar unde
este Andrew?
– A fost foarte ocupat, a[a c` m-am sim]it obligat` s` vin
\n locul lui. Apoi, femeia ad`ug` pe un ton provocator: \]i
place bronzul meu? Sau nici nu l-ai observat?
– Sigur c` l-am observat, ar`]i foarte bine. Ai avut o
vacan]` pl`cut`?
– Obi[nuit`, nu s-a \ntâmplat nimic deosebit, replic`
femeia pe un ton plictisit. Apoi, femeia ad`ug`: [tii ce cred
SORA TEMPLAR 13

eu, Randall? C` e[ti cel mai necurtenitor b`rbat. Sunt


bronzat` perfect, port cea mai atr`g`toare rochie, iar tot ce
po]i s` spui este c` ar`t foarte bine. Nu-mi faci o primire
prea... promi]`toare.
– Ce-ai fi vrut s`-]i spun? C` ar`]i ca o zeitate tahitian`?
– Adev`rat? se \mbun` femeia. Linden \[i [i imagina ni[te
priviri languroase care \nso]eau aceste vorbe.
B`rbatul numit Randall \ncepu s` râd`.
– De ce-]i plac doar complimentele b`rba]ilor, Melanie?
Unde-mi este ma[ina? Abia a[tept s` m` sp`l [i s` beau o
cafea.
– Nu dureaz` mult. Am venit prea devreme [i l-am trimis
pe Roger s`-mi aduc` un pachet. Ar fi trebuit s` se \ntoarc`
de acum. Bietul de tine, a trebuit s` vii cu trenul! Nu suport
s` c`l`toresc cu trenul. Nu este de mirare c` e[ti atât de
moroc`nos. Linden \[i uscase mâinile [i-[i verifica dunga
ciorapilor, \nainte de a ie[i din toalet`. Dar remarca lui o f`cu
s` mai z`boveasc` o secund`.
– De fapt, a fost chiar o c`l`torie amuzant`, spuse el pe un
ton ironic. Am fost \n compartiment cu o tân`r` viitoare
femeie fatal`.
– Oh! exclam` femeia. Ce vrei s` spui?
– A \nceput printr-o \mbr`]i[are furtunoas` cu un tân`r,
apoi a fost asaltat` de priviri insistente la vagonul restaurant,
\ncât a plecat destul de repede.
14 ANN TAYLOR

Pe când asculta discu]ia, \n obrajii lui Linden ap`ruser`


dou` pete ro[ii.
– Era frumoas`, cel pu]in? \ntreb` femeia.
– Tu n-ai fi considerat-o frumoas`.
– A \ncercat s` te seduc` [i pe tine? O, dar uite ma[ina,
po]i s`-mi poveste[ti pe drum.
Dou` perechi de pa[i disp`rur` din dreptul ferestrei [i
Linden r`mase s` se calmeze.
Taxiul cu bagajul o a[tepta la ie[ire. |i d`du bac[i[
hamalului, apoi \i spuse [oferului unde voia s` ajung`. La
prima intersec]ie observ` c`, \ntr-o ma[in` de lux, un
Armstrong-Siddeley cu [ofer \n livrea, se afla acel Randall [i
una dintre cele mai frumoase femei pe care le v`zuse
vreodat`. El era prea absorbit de discu]ie ca s-o observe.
– Sunte]i una din asistentele de la clinic`, miss? o \ntreb`
[oferul.
– Poftim? O, da, sunt, r`spunse Linden repede.
– Mi-am \nchipuit, zise omul. Fiica mea a n`scut luna
trecut` un b`iat de patru kilograme. Mi-a vorbit foarte frumos
de asistentele de la clinic`. I-au acordat mult` aten]ie. Cred
c` este o meserie destul de solicitant`. S`ri]i peste mese,
sunte]i chemate la orice or` din zi [i din noapte.
– Ei, nu este chiar a[a de r`u, \i spuse Linden. Cum este
nepotul acum?
{oferul \ncepu s` râd`.
SORA TEMPLAR 15

– Foarte bine, r`stoarn` toat` casa. Nu le prea convine


vecinilor, dar cred c` vor trebui s` se obi[nuiasc`. Asta este
problema caselor cu pere]i comuni, se aude tot.
– {i eu voi locui \n astfel de apartament, \i spuse Linden.
Undeva, pe Westleigh Estate.
– Tocmai acolo? Vei avea drum lung, miss. Locuiesc acolo
multe cupluri tinere [i se \nregistreaz` multe na[teri.
– Dumnezeule, sper s` nu fie a[a! exclam` ea. Este bine s`
ai un loc numai al t`u, unde s` te relaxezi. Multe asistente
locuiesc \ntr-un hotel pentru personalul clinicii, dar eu
prefer s` fiu independent`.
– {i masa, cum o vei rezolva? o \ntreb` omul. Dup` o zi
grea, s` fii nevoit` s` g`te[ti!
– Sper c` m` voi descurca.
{oferul lu` o curb`, apoi intr` pe poarta clinicii [i porni
pe aleea care ducea la intrare, str`juit` de copaci \nal]i.
Linden aflase c` sediul Maternit`]ii Centrale se afla \ntr-o
cl`dire veche, victorian`, care nu mai era potrivit` pentru
acest scop. Linden nu se a[teptase s` vad` o gr`din` atât de
frumoas` care \nconjura aceast` cl`dire [i pe moment regret`
c` nu alesese s` locuiasc` \n apartamentele personalului de
aici. |n ora[ul aglomerat, gr`dina era o oaz` de culoare [i de
lini[te, un loc pl`cut de relaxare.
Când taxiul opri \n fa]a treptelor de piatr`, se ivi o tân`r`
\n uniforma bleu a surorilor de caritate.
16 ANN TAYLOR

Se uit` la taxi \n treac`t [i se gr`bi spre o alt` ma[in` aflat`


\n spatele acestuia.
– Se pare c` a fost chemat` de urgen]`, zise [oferul
sco]ându-i valizele din portbagaj.
-Poate vreun viitor t`tic a intrat \n panic`, zise Linden
râzând. L`sa]i-mi valizele la intrare, v` rog. Cred c` voi pleca
imediat.
Omul accept` banii [i bac[i[ul.
– Mult noroc, miss. Cred c` ne vom mai vedea. La
revedere, deocamdat`.
Linden \i f`cu semne de bun-r`mas [i urm`ri cum taxiul
dispare. Prietenia acestuia [i considera]ia fa]` de asistentele
clinicii p`reau de bun augur.
Capitolul 2

Dup` o or`, [i mai ales dup` ce b`use o cafea [i discutase


cu asistenta-[ef`, doamna Langley, a fost prezentat` asistentei
Adams, care trebuia s-o conduc` la apartamentul ei.
Jill Adams era o tân`r` asistent` cam de seama ei, cu un
minunat p`r ro[u, foarte dr`gu]`. Locuise toat` via]a \n acest
ora[ [i fusese instruit` la spitalul local.
– |]i va trebui o vreme s` te obi[nuie[ti cu drumurile de
pe aici, \i spuse. Westleigh este ca un teren imens de
vân`toare de iepuri. O lumini]` ciudat` str`lucea \n ochii ei
alba[tri juc`u[i [i Linden sim]i c` se vor \mprieteni.
– |mi place asistenta-[ef`, \i spuse Linden.
– O, da, este o femeie de treab`, \ncuviin]` Jill. Este
v`duv`. So]ul ei a murit \n r`zboi [i a venit aici, la clinic`,
18 ANN TAYLOR

pentru a-[i ajuta cei doi fii. Acum se ocup` de administra]ie,


dar dac` este nevoie de ea la vreo na[tere urgent`, nu
preget` s` fie de ajutor. }ine mult la diet`, a[a c` nu-i spune
c` te hr`ne[ti cu fasole [i cârna]i.
Westley Estate se afla la marginea ora[ului, a[a cum se
a[teptase. Un cartier \ntreg de case [i blocuri cu apartamente
de \nchiriat. Erau [i spa]ii verzi, mici, dar \ntr-o stare jalnic`.
Apartamentul \nchiriat de ea se afla al etajul al doilea al
unui bloc de lâng` centrul comercial.
Fusese ocupat doar patru luni \nainte [i era dotat doar cu
elementele de baz`.
– Nu este prea \mbietor, dar \l po]i transforma cu timpul,
zise Jill când intrar` \n fiecare \nc`pere.
– |mi va sosi restul de bagaje mâine [i ni[te bani, ca s` m`
pot descurca la \nceput, \i explic` Linden.
Jill o privi piezi[. Nu provenea dintr-o familie cu stare.
Avea patru fra]i [i dou` surori, doi dintre ei \nc` \n [coal`, iar
faptul c` alesese meseria de asistent` \n locul uneia mai
simple de vânz`toare sau secretar`, care i-ar fi permis s`
contribuie imediat la bugetul familiei, \nsemnase un sacrifiu
pentru p`rin]i.
|mbr`c`mintea lui Linden \i spunea lui Jill c` fata provine
din cu totul alt mediu, ceea ce o f`cu s` se \ntrebe de ce
Linden alesese meseria de asistent de maternitate, care era
considerat` cenu[`reasa meseriei de asistent`, de[i
SORA TEMPLAR 19

aduc`toare de satisfac]ii; cu toate acestea, nu avea str`lucirea


celorlalte ramuri ale medicinei, mai ales \n ochii publicului.
Dup` plecarea lui Jill, Linden despachet` [i f`cu patul.
Apoi lu` un autobuz care ducea \n centru [i cump`r` cele
necesare pentru weekend.
Ziua urm`toare primi lucrurile, chiar [i scuterul pe care
[i-l cump`rase cu un an \n urm`. Duminic` seara
apartamentul \ncepuse s` arate mai bine, iar pe la opt, când
sosi Jill, din cuptor se ridica un miros \mbietor de friptur` de
vit`. Linden \[i c`lca uniforma.
– O, miroase grozav! exclam` Jill [i se pr`bu[i \ntr-un
fotoliu.
– R`mâi s` m` aju]i s-o mânc`m, o invit` Linden.
– Cu mare pl`cere, dar voi suna acas` s`-i spun mamei s`
nu m` a[tepte cu masa.
– Ai avut vreo na[tere azi? o \ntreb` Linden.
– Da, una care ar fi trebuit s` fie foarte simpl`, zise Jill
obosit`, dar n-a fost s` fie. Mama [i soacra tinerei mame i-au
\mpuiat capul cu prostii [i \n loc ca na[terea s` mearg` f`r`
probleme, a intrat \n panic` [i a durat de dou` ori mai mult.
Oft`. M` \ntreb uneori dac` mai are rost s` le tot vorbim
despre importan]a respira]iei [i a relax`rii când sunt atâtea
femei \n jur gata s`-[i \mp`rt`[easc` experin]ele
traumatizante.
– Da, nu este prea pl`cut, spuse Linden.
20 ANN TAYLOR

Nu o dat` mi s-a \ntâmplat s` g`sesc jum`tate de strad`


plin` de rudele gravidei; descriau cele mai teribile scene. Eu
mi-am dedicat toat` ziua acestui apartament, dar va trebui s`
cump`r o hart` a str`zilor ca s` m` pot descurca mai u[or.
– Apropo, ai [tiut c` va trebui s` acoperi [i cartierul
Heights?
– Heights? repet` Linden.
– Da, este un cartier reziden]ial. Lumea de acolo n-a fost
prea mul]umit` constatând c` priveli[tea le este \ngr`dit` din
cauza construirii cartierului t`u. Locuiesc acolo foarte mul]i
snobi.
– {tii asta pentru c` ai lucrat deja pentru ei, nu?
– Am ajutat, desigur. Nu ajungi acolo decât dup` mul]i ani
de experien]`, zise Jill cu invidie. Dar mai ajungem uneori pe
acolo dând o mân` de ajutor asistentelor noastre
experimentate.
– Dar cum se face c` ace[ti oameni boga]i apeleaz` la un
spital de stat? De obicei, au propriul obstetrician, asisten]i
maternali angaja]i...
– Da, \n general a[a este, dar sunt [i excep]ii; doamna
Craig ne-a chemat pe noi pentru c` fratele ei este \n comisia
de s`n`tate a consiliului local.
– Cine este doamna Craig? \ntreb` Linden, curioas`.
– Familia Craig este una din cele mai importante din ora[.
Au o fabric` de automobile [i locuiesc \ntr-o vil` enorm`, pe
SORA TEMPLAR 21

colina numit` Heights. Paula Craig a fost numit` \ntotdeauna


doamna Craig cea tân`r`, pentru c` soacra ei \nc` mai de]ine
toate frâiele familiei. So]ul ei este Andrew Craig, un pilot de
curse pasionat. Arat` foarte bine, are bani mul]i, dar este un
fel de b`iatul mamei. Dac` m-ar fi interesat banii familiei
Craig, m-a[ fi uitat la Randal.
– Randal? repet` Linden.
Jill nu observ` interesul ei brusc.
– Da, fratele mai mare, un mare cuceritor, \i explic`.
Mama lui a fost prima so]ie a defunctului Simon Craig. Era
cânt`rea]` de oper`, dar a murit la na[terea lui Randal, iar
lumea a cam uitat-o. Am auzit c` era extrem de frumoas`, de
aceea mul]i se \ntreab` cum de a luat-o pe Adela ca a doua
so]ie. |i cam place s` bea.
– Domnul Craig a murit?
– Da, a avut un atac de cord acum opt ani, parc`. Randal
se ocup` de afacerile familiei, iar Andrew se joac` mereu cu
ma[inile.
Dup` plecarea lui Jill, Linden f`cu o baie apoi se culc`.
Mama \i d`ruise un ceainic cu ceas de[tept`tor, a[a c` \nainte
de culcare \l umplu cu ap` [i-l puse s` sune la [apte. St`tu
a[a, cu ochii deschi[i \n \ntuneric, ascultând cum l`tra un
câine [i gândurile ei revenir` la ce-i spusese Jill despre familia
Craig. A[adar, acel individ detestabil din tren era Randal
Craig, un VIP din ora[.
22 ANN TAYLOR

Ei bine, chiar dac` Jill \l considera un mare cuceritor, ea


nu gândea la fel. C`utând \n gând adjective care s`-l
caracterizeze pe acel nesuferit, adormi.

***

Prima s`pt`mân` la o slujb` nou` este \ntotdeauna


solicitant` [i de aceea Linden fu mul]umit` c` doar una din
mamele care trebuia s` nasc` [i de care r`spundea ea a venit
s` se interneze. Copilul a venit pe lume la ora patru
diminea]a [i dup` o or`, dup` ce a fost cânt`rit, sp`lat [i
\nf`[at, iar mama a adormit lini[tit`, Linden s-a dus la
buc`t`rie s` bea un ceai. Bunica nou-n`scutului, o femeie cu
capul pe umeri, [i-a l`sat fiica pe mâinile profesioni[tilor [i
le-a preg`tit ceaiul \ntre timp.
– Tocmai voiam s` pr`jesc [unc` [i ou`, sor`. Cred c` ]i
s-a f`cut foame dup` ce ai stat cu Janet atâta timp. Am f`cut
[i focul \n [emineu. Odihne[te-te câteva minute. |]i aduc eu
mâncarea.
– V` mul]umesc, doamn` Lesley, spuse Linden. Nu era
obosit`, \i era doar foame.
|n salon a fost surprins` s`-l g`seasc` pe doctorul cel tân`r
care a asistat la na[tere. Abia l-a observat la \nceput, fiind
SORA TEMPLAR 23

foarte ocupat`, dar acum remarc` faptul c` era \nalt, avea un


chip pl`cut, prietenos, ochi alba[tri [i p`rul blond.
Peter Carbury se ridic` atunci când intr` Linden; avea o
can` cu cafea [i o ]igar`.
– Este totul \n ordine, sor`? o \ntreb` l`sând ]igara jos, ca
s` trag` un scaun pentru ea.
– Da. Doamna Ellis a a]ipit pu]in, iar so]ul ei se uit` la
copil de parc` nu i-ar veni s` cread` c` este adev`rat, zise
Linden zâmbind.
Doctorul \ncepu s` râd`.
– Sunt un cuplu dr`gu]. N-au putut avea copii de la
\nceput. Se a[ez` din nou [i-[i \ntinse picioarele. Ei, cum ]i se
pare s` munce[ti aici?
– |mi place, spuse Linden. Este ora[ul t`u natal?
El \ncuviin]`, aprinzându-[i alt` ]igar`.
– Da, am urmat meseria tat`lui meu. Este un ora[ pl`cut,
dac` iube[ti via]a tihnit`.
Nu exist` teatru aici [i totul este mort pe la zece [i
jum`tate, dar nu m` deranjeaz`. Când am timp liber, m` duc
la pescuit.
Doamna Lesley ap`ru cu mâncarea lui Linden, mai vorbir`
câteva minute, apoi femeia se duse din nou la buc`t`rie.
– De unde vii? o \ntreb` doctorul.
– De la Londra.
– O, \n acest caz via]a de aici ]i se va p`rea cam retras`.
24 ANN TAYLOR

Exist` câteva cluburi, petreceri private, dar ca \n orice ora[


de provincie, lumea tinde s` se distreze \n grupuri.
– Atâta timp cât exist` un loc unde s` pot \nota [i o
bibliotec` bun`, sunt mul]umit`, replic` Linden.
– Desigur, de asta nu ducem lips`. Exist` o piscin`
acoperit` [i altele chiar pe malul râului, iar bibliotecile sunt
bine dotate.
|n timp ce ea mânc`, el \i vorbi despre ora[, aparent f`r`
a se gr`bi s` se duc` la culcare. Linden era obi[nuit` cu
doctorii care plecau la câteva minute dup` na[terea copilului
[i se mir` de ce doctorul Carbury st`tea a[a de mult.
Dup` jum`tate de or`, dup` ce-[i \mpachetase uniforma
[i-i spusese doamnei Lesley c` va reveni diminea]`, o
conduse pân` la drum.
– Nu ]i se pare c` e[ti cam expus` \n caz de vreme rea?
F`cea aluzie la scuterul pe care venise ea. {tii c` ai dreptul s`
prime[ti \mprumut de la clinic`, pentru o ma[in`.
– {tiu, dar prefer scuterul, ca s` n-am probleme cu
parcarea.
– O, v`d c` e[ti genul sportiv. E drept c` ma[ina mea e a[a
de veche, c` nu m` mai ad`poste[te de vremea rea.
Linden se uit` la ma[ina veche parcat` sub un copac [i
zâmbi.
– Noapte bun`, sor`. {i fii atent`, nu conduce prea
repede. Dup` ce-i mai f`cu o dat` semn cu mâna, el plec`.
SORA TEMPLAR 25

|n dup`-amiaza zilei urm`toare, Linden avu câteva ore \n


care s` cumpere un lampadar [i un covor. Dup` ce le
achizi]ion`, se opri s` bea o cafea unde \ntâlni o alt` coleg`,
asistenta Lyall. Auzindu-i inten]iile, acesta-i suger` s`-[i bea
ceaiul \mpreun`.
|n restaurantul celui mai mare magazin din ora[ tocmai se
desf`[ura o parad` de mod`, pe care cele dou` tinere o
urm`rir` cu interes, când manechinele trecur` prin fa]a
mesei lor purtând tocuri foarte \nalte, \n costume de plaj`
sau rochii de var`.
– Opt guinee pentru un costum de baie! exclam` sora
Lyall. Nu ne putem permite! Cred c` nici tu, Templar, nu te
prea gr`be[ti s`-]i cumperi. |i ar`t` un costum roz, cu bluz`
[i [ort asortat.
– Din nefericire, nu m` duc la Nassau anul `sta, zise
Linden râzând. Se uit` spre intrare, de unde ap`rea alt
manechin.
Dar a fost o impresie gre[it`. Fata care purta acel costum
alb superb nu era manechin. |n loc s` treac` pe podium ca
toate celelalte, se a[ez` aproape de ele [i când \[i scoase
ochelarii, Linden o recunoscu pe fata care se \ntâlnise cu acel
Randal Craig, cu care c`l`torise ea \n compartiement.
– Ea \[i poate permite s` dea opt guinee pentru un
costum de baie, spuse Lyall. Banii nu sunt o problem` pentru
Melanie Fletcher.
26 ANN TAYLOR

Linden observ` cum tân`ra \[i pune po[eta [i m`nu[ile pe


mas` [i ridic` o mân` bronzat` spre p`rul ro[cat. V`zut` de
aproape, era la fel de uluitoare ca atunci, la gar`. Spre
deosebire de majoritatea ro[catelor se bronza u[or, iar
combina]ia dintre p`rul ei, tenul bronzat [i albul imaculat al
costumului era uluitoare. Linden observ` c` lumea prezent`
la parad` nu se mai uita la manechine, ci la fascinanta miss
Fletcher.
– Cine este? o \ntreb` pe sora Lyall.
– Tat`l ei este pre[edintele consiliului de directori de la
fabrica de biscui]i. Se duce \n Elve]ia la fiecare Cr`ciun, iar
acum abia s-a \ntors de la Cannes. |ntotdeauna se \mbrac`
superb. Are gusturi formidabile, uit`-te la port]igaret!
Linden o v`zu pe Melanie cum scoate o ]igar` din acel
port]igaret de aur cu ini]ialele ei. Se \ntreb` dac` era
con[tient` c` fiecare mi[care era studiat` de lumea din
restaurant. Sau poate c` era obi[nuit` s` fie \n centrul
aten]iei.
– Se vorbe[te c` se va c`s`tori cu Randal Craig, continu`
Alice Lyall.
– Adev`rat? spuse Linden la \ntâmplare. Se gândea c` se
potriveau perfect, era una din acele c`s`torii foarte potrivite
financiar, unde dragostea nu conta.
– Cred c` e grozav s`-]i po]i cump`ra tot ce-]i place, zise
Alice jinduind, f`r` a-[i lua privirea de la Melanie.
SORA TEMPLAR 27

– Dar nu pare s` radieze de fericire, remarc` Linden.


{tia c` se putea spune despre ea c` este ca vulpea care nu
ajunge la struguri [i apoi spune c` sunt acri, dar n-o suporta
pe aceast` bogat` miss Fletcher. Nu o invidia; aici, \ntr-un
ora[ de provincie, Melanie putea s` str`luceasc`, dar la
Londra erau multe femei frumoase, iar Linden nu se sim]ise
niciodat` dezavantajat` din acest punct de vedere. Nu-i
pl`cea felul ei de a fi [i de a se adresa chelneri]ei. Nimeni nu
are dreptul s` fie atât de arogant, se gândi ea. Melanie nici nu
se obosi s` se uite prin restaurant. Era ca [i cum ar fi [tiut c`
cei din jur sunt doar localnici, nimeni atât de interesant \ncât
s` merite aten]ie.
– Dau un ban pentru gândurile tale, spuse Alice. Pari
foarte adâncit` \n ele.
– Adev`rat? zâmbi ea. Apoi se uit` \n po[et` s` caute banii
pentru bac[i[. Mergem? Mi-am amintit c` trebuie s`-mi
cump`r ciorapi.

***

|n timpul s`pt`mânii primi dou` scrisori de la Rupert, dar


\n niciuna nu-i spunea clar c` este \ndr`gostit de ea.
|i scria doar c` trebuie s-o vad` cât mai curând cu putin]`.
28 ANN TAYLOR

N-ar putea veni la ea câteva zile, sau mai bine, nu vine ea


\n primul ei weekend?
Duminic` dup`–amiaz`, Linden \ncepu s`-i scrie un
r`spuns. Era convins` c` dac` ar putea evita subiectul câteva
luni, Rupert i-ar fi recunosc`tor. Fusese \ntotdeauna un tân`r
foarte susceptibil [i era clar c` imediat ce o nou` cuno[tin]`
va intra \n orbita lui, a[a-numita lui dragoste imaginar`
pentru Linden s-ar transforma \n vechea lor prietenie.
Când termin` scrisoarea \n care-i oferea multe detalii
despre noua ei via]` [i munc`, se f`cuse ora ceaiului. Puse
ibricul pe aragaz [i se gr`bi s` ia ultima coresponden]`. Se
\ntoarse ud` de afar`; \ncepuse o ploaie cald`.
Tocmai urca treptele câte dou`, cu p`rul ud, când \l v`zu
pe doctorul Carbury coborând de la un etaj superior.
La \nceput, el nu p`ru s-o recunoasc`, f`r` uniform`, dar
apoi \i zâmbi:
– Ai alergat?
– Numai pân` la cutia po[tal`. A[tept o scrisoare.
Linden \[i scoase mantaua [i c`ut` cheia \n buzunar.
Doctorul o studia cu un zâmbet pe buze, observând c` era
foarte dr`gu]`, a[a \mbr`cat` sport, cu o e[arf` mic` la gât.
– Pe vremea tat`lui, meu asistentele maternale erau ni[te
dragoni \n vârst`, cu bicep[ii foarte bine contura]i.
Linden plec` privirea spre hainele ei viu colorate [i-i
zâmbi.
SORA TEMPLAR 29

– Sunt \mbr`cat` prea colorat, admise ea, dar petrec prea


mult timp \n uniform` ca s` nu m` bucur de o schimbare.
– De ce nu? E[ti o apari]ie foarte pl`cut`. Am fost la ni[te
vecini ai t`i. Au o feti]` de cinci ani, care nu prea are poft` de
mâncare, [i se temeau de ceva grav.
– {i este? \ntreb` Linden.
– Nu, este doar o r`ceal` u[oar`. I-au administrat toate
injec]iile [i o voi mai supraveghea o zi sau dou`.
Prin u[` Linden auzea ceainicul care \ncepuse s` fluiere.
Tocmai f`ceam ceai. Nu vrei s` bei o cea[c`?
El ezit`.
– Mul]umesc, dar cred c` este mai bine s` m` duc acas`,
s`-mi rezolv treburile \n gr`din`.
Linden ro[i. Pe moment, uitase rela]ia lor profesional` [i
cât pot fi de circumspec]i doctorii la un moment dat.
Probabil, el a observat c` este jenat` [i-i spuse:
– De fapt, am b`ut ceai la vecinii t`i. Trebuie s` fiu atent,
s` nu-mi creez dependen]`.
– Cred c` noi to]i bem prea mult ceai. Remarca lui despre
gr`din`rit o f`cu s` se gândeasc` la faptul c` probabil era
\nsurat [i avea copii.
|[i luar` r`mas-bun, iar ea se duse \n buc`t`rie s` ia de pe
foc apa care fiersese prea mult.
Fereastra de la buc`t`rie d`dea spre strad` [i observ` doi
pu[tani care scriau \n praful de pe capota ma[inii lui. Ace[tia
30 ANN TAYLOR

o rupser` la fug` când \l v`zur`, iar el \i amenin]` \n glum`.


Pu[tii nu se obosiser` s` [tearg` ce scriseser`. Linden zâmbi,
amintindu-[i de Randal Craig, f`r` s` vrea. Ma[ina lui nu va fi
niciodat` plin` de praf, dar dac` s-ar \ntâmpla asta, el nu s-ar
amuza de glumele copiilor.
Luni seara se duse s`-i fac` o vizit` de rutin` Paulei Craig.
|n contrast cu restul zonei, care avea un aer destul de tern,
aici casele erau construite la distan]` de drum, cu mult`
verdea]` \n fa]`. Paji[ti \ntinse, bine \ntre]inute, lini[te. Chiar
[i pietri[ul de pe alei p`rea proasp`t cur`]at.
|ncetinind la col] Linden auzi zgomotul f`cut de mingile
de tenis. Un drum lateral era plin de ma[ini scumpe. Un
cocteil era \n plin` desf`[urare pe terasa unei case.
Pine Avenue avea case moderne, cu gr`dini \ngrijite. La
num`rul la care i se spusese c` locuie[te Paula Craig poarta
din fier forjat era deschis`. Linden aflase c` familia Craig
avusese foarte mult teren \n jurul casei, dar c`-l vânduse
pentru valoarea sa mare. Casa era un conac victorian,
\nconjurat de o paji[te bine tuns`, cu mul]i trandafiri. Ici [i
colo copaci, un mic lac.
Linden \[i parc` scuterul lâng` un Renault Floride [i urc`
treptele casei. Când ap`s` pe butonul soneriei se sim]i un pic
nervoas`.
U[a se deschise foarte repede de c`tre o servitoare
\mbr`cat` \n uniform` cafenie, cu un [or] portocaliu.
SORA TEMPLAR 31

– Doamna Craig este acas`? \ntreb` Linden.


– V` rog s` pofti]i, sor`. V` spun imediat dac` v` poate
primi.
Linden r`mase \n hol, \n timp ce servitoarea se duse s`
\ntrebe de doamna Craig.
– V` prime[te imediat. Cum v` numi]i?
Linden \[i spuse numele, iar aceasta \l repet` prin u[a
\ntredeschis`.
– Este sora Templar, doamn`.
Linden intr` \ntr-o \nc`pere a[a cum v`zuse doar \n reviste
de decora]iuni interioare. V`zu \n treac`t canapelele
moderne, vazele cu liliac alb.
– Bun` seara, sor`. Po]i s` iei loc. Doamna Craig \[i ridic`
privirea de pe o scrisoare pe care tocmai o citea [i-i indic` un
scaun de lâng` ea. Era o femeie \nalt`, slab`, trecut` de
cincizeci de ani, cu p`rul grizonant, coafat impecabil [i
machiat` cam tare, dup` p`rerea lui Linden, \mbr`cat` cu o
rochie albastr` de [antung, trei [iraguri de perle [i cercei
asorta]i.
Felul \n care o invitase s` ia loc spunându-i: "po]i lua loc”
o l`sase f`r` cuvinte pe Linden, dar se str`dui s` priveasc` \n
acei ochi alba[tri [i reci f`r` s` se piard`.
– P`cat c` sora Manton a trebuit s` plece \n acest stadiu al
sarcinii nurorii mele, dar \ntrucât vei fi \nlocuitoarea ei, a[
vrea s`-]i explic \n ce const` serviciul dumitale, spuse
32 ANN TAYLOR

doamna Craig cât se poate de \n]epat. Nu m` \ndoiesc c` te


\ntrebi de ce folosim serviciile moa[ei districtuale; desigur, a[
fi preferat ca nora mea s` fi fost \ngrijit` la Londra. Domnul
Randal Craig este membru al comitetului executiv [i de
aceea, conform obiceiului, trebuie s` foloseasc` facilit`]ile
locale. F`cu o pauz`, aruncându-i lui Linden o alt` privire
estimativ`.
– Pari foarte tân`r`, sper c` nu e[ti elev` la [coala de
asistente?
– Am absolvit de doi ani, doamn`, spuse Linden.
– Foarte bine. Oricum, doctorul nostru va fi prezent [i el,
ad`ug` doamna Craig, la fel de rece. Acum, a[ vrea s`...
Linden decise c` venise momentul s` intervin`.
– Din p`cate, nu prea am timp \n seara asta, doamn`
Craig; dac` nora dumneavoastr` este acas`, a[ dori s-o v`d
numaidecât.
Timp de câteva secunde, femeia o fix` cu ochii ei reci. Dar
\nainte ca doamna Craig s` poat` spune ceva, se auzir` voci
de afar` [i dou` fete intrar`. Una era Melanie Fletcher, iar
cealalt`, o brunet` dr`gu]` cu rochie de gravid`.
Amândou` se oprir` v`zând-o pe Linden, iar Paula Craig
zâmbi.
– Este asistenta Templar, Paula.
Linden se ridic`, \ntinzându-i mâna tinerei doamne Craig,
care-i zâmbi.
SORA TEMPLAR 33

– Bun` seara. Apoi se \ntoarse spre Melanie: controlul


periodic. Nu dureaz` mult.
– Biata de tine, ce treab` nepl`cut`! Nu trebuie s` ui]i \ns`
c` este ceva temporar apoi la[i copilul \n grija bonei [i
recuperezi timpul trecut, zise Melanie.
Paula \ncepu s` râd`.
– Abia a[tept! M` simt de parc` a[ avea o sut` de
kilograme. Dar cred c` te-am plictisit cu sarcina mea.
Melanie oft` exagerat.
La \nceput, Linden se gândi c` \n pofida zâmbetului
fermec`tor, pacienta va fi la fel de ciudat` ca [i mama soacr`.
Dar când ajunser` \n dormitorul acesteia, tân`ra se dovedi o
persoan` foarte pl`cut`.
– |mi pare r`u c-am pierdut orele de relaxare de
s`pt`mâna trecut`, spuse ea cu mult` sinceritate. Soacra mea
nu este convins` c` exerci]iile de relaxare sunt importante [i
a trebuit s` stau acas`, s` beau ceaiul cu ea. Dar le-am f`cut
\n fiecare zi. Linden \i verific` pulsul, tensiunea, [i-i mai puse
una sau dou` \ntreb`ri. Din indica]iile l`sate de fosta
asistent` [i din experien]a ei, aprecie c` Paula Craig era o
tân`r` s`n`toas`, care va da na[tere unui copil s`n`tos, f`r`
prea mare greutate. Din ce vedea, putea spune c` tinerei \i
f`cea pl`cere maternitatea [i c` abia a[tepta s` nasc`.
– Te gr`be[ti, sor`? Vino s` vezi leag`nul pe care l-am
cump`rat, \i spuse \n timp ce Linden \[i nota datele ei.
34 ANN TAYLOR

Linden o urm` \ntr-o \nc`pere al`turat`, care fusese


decorat` \n vederea venirii pe lume a copilului, \n culori de
roz [i alb. Admirând p`tu]ul \n culori pastel, cu p`turica
asortat`, Linden se \ntreb` de ce voise oare Paula s`-i arate ei
camera copilului [i nu Melaniei? Oare aceasta ar fi dispre]uit
dorin]a mamei de a o face cât mai pl`cut`? Sau soacra?
– Ne vedem s`pt`mâna viitoare la lec]ii, atunci, i-a spus
când se desp`r]ir`.
De team` c` b`trâna doamn` Craig s-ar putea s-o cheme
\n acel birou s`-i cear` rezultatele examin`rii, Linden se
strecur` \n lini[te pe u[`. Tocmai o \nchidea când,
\ntorcându-se, d`du tocmai peste Randal Craig.
– Bun` seara, sor`, totul este bine? o \ntreb` din polite]e.
Apoi o privi lung, dup` care exclam`: nu cumva ne-am mai
cunoscut?
Capitolul 3

Cu toate c` f`cu un efort s` se controleze, Linden ro[i


u[or. Randal o examin` pe \ndelete, f`r` ru[ine. |notase. Un
prosop colorat \i atârna pe um`r, iar p`rul \i era umed.
Linden \[i reg`si vocea \n cele din urm`.
– Bun` seara, domnule Craig. Cumnata dumneavoastr`
este \ntr-o stare foarte bun`. Iar acum, v` rog s` m` scuza]i;
mai am câteva vizite de f`cut.
Linden plec`, con[tient` de privirea lui care o urm`rea.
Dorindu-[i ca scuterul s` nu-i fac` probleme chiar acum,
a[ez` po[eta pe suport [i-[i puse m`nu[ile, de[i i se p`reau
ridicole.
Câteva minute mai târziu, când ie[ea pe poart`, \[i sim]i
gura uscat` [i inima \i b`tea necontrolat. Era ridicol c`-l
36 ANN TAYLOR

l`sase s` aib` asemenea efect asupra ei. Desigur, fusese doar


pentru c` o luase prin surprindere, dar chiar [i a[a, nu era
genul care s` fie atât de surprins` de o asemenea \ntâlnire. Ar
fi vrut s` nu fi l`sat s` se vad` c` [tie cine este. Asta l-ar fi f`cut
mai pu]in arogant.
De când se afla aici, Linden avea o munc` diversificat`,
de[i programul \i era destul de plin; lec]ii s`pt`mânale de
relaxare, vizite zilnice la nou-n`scu]i, la mamele care a[teptau
s` nasc`. Dar fiecare zi \i aducea ceva nou, se \ntâlnea cu
oameni noi \n familiile unde mergea.
Jill \i spusese c` \n general asistentele maternale aveau
cam [aptezeci de na[teri anual [i, dintr-a doua s`pt`mân`,
Linden se ridicase deja la trei. Biata doamn` Lesley, care
fusese prima ei pacient` avea probleme cu copilul ei,
Charles. Dup` ce-[i petrecuse primele trei zile de via]` \ntr-o
stare de continu` somnolen]`, se trezise [i urla trezind toat`
casa. |i f`cuser` modific`ri de diet`, dar Linden suspecta c`
suferea de colici severe, iar p`rin]ii erau prea obosi]i din
cauza lipsei de odihn` [i nu mai f`ceau fa]`.
La cap`tul a dou` s`pt`mâni, Linden \nregistrase deja
patruzeci [i opt de ore de lucru.
Duminic` dup`-amiaz` \[i lu` un prosop [i ni[te
sandvi[uri [i se duse la râu s` \noate. Acolo v`zu multe
grupuri de tineri cu radiouri portabile. G`si un loc mai
departe de ei, pe iarb`, sub un copac. Dincolo de râu erau
SORA TEMPLAR 37

case cu gr`dini mari, care ajungeau pân` la mal. |[i scoase


sandalele [i v`zu un b`rbat care mo]`ia \ntr-un [ezlong cu o
p`l`rie de pai pe un ochi [i \n alta un b`ie]el jucându-se cu
un terier.
Pe când se \ntindea la soare, Linden se gândi c` dimine]ile
\nsorite erau la fel de frumoase pretutindeni. |[i strânse p`rul
\n coad` de cal, apoi se ridic`, \ndreptându-se spre râu. Clipi
des de câteva ori, gândindu-se c` era din nou fericit` [i lipsit`
de griji.
Intrase de câtva timp \n ap`, când se auzi strigat`. Se
\ntoarse [i-l v`zu pe doctorul Carbury, care-i f`cea semne
dinspre gr`din`.
– Se pare c` te distrezi de minune, \i spuse el.
Linden \i zâmbi.
– A[a [i este. Dar tu, ce faci aici?
– Aici locuiesc. Mama tocmai a f`cut ceaiul. Vrei s` vii s`-
l bem \mpreun`?
– |n costum de baie?
– De ce nu? |]i \mprumut un prosop.
– {i lucrurile? Le pot l`sa acolo?
– M` duc s` ]i le aduc. |nainte s` poat` protesta, el
plecase. Linden ie[i din ap` [i-l a[tept` s` se \ntoarc`. Spera
numai ca mama lui s` nu se supere c`-i aducea un astfel de
musafir.
– Uite-l, spuse Carbury.
38 ANN TAYLOR

Pornir` spre casa lui, Linden sim]indu-se afectat` de


\mbr`c`mintea ei sumar`.
– Ce flori frumoase! Cum reu[e[ti s` le faci s` creasc` atât
de mari?
El \ncepu s` râd`.
– De fapt, mama se ocup` de ele. Eu dar le plivesc [i le ud.
|n partea de nord a gr`dinii se afla un chio[c. Linden v`zu
o femeie cu p`rul alb, care tricota \ntr-un balansoar.
– Mam`, ea este sora Templar, spuse el când femeia ridic`
privirea de la lucrul de mân` [i le zâmbi. Am g`sit-o \notând
[i am invitat-o la ceai.
– Bine ai venit, draga mea, spuse doamna Carbury cu
mult` c`ldur`. Te rog, ia loc. Peter, te rog s` mai aduci o
ce[cu]`.
Privind-o pe doamna Carbury, Linden se gândi c` era
opusul doamnei Craig. Erau de aceea[i vârst`, ambele \nalte
[i slabe, dar aici se termina orice asem`nare. Constance
Carbury avea un chip blând, plin de bun`tate. Ar`ta exact a[a
cum era; o femeie mul]umit` de ceea ce era, fericit` la casa
ei.
– Cum g`se[ti Melchesterul, miss Templar? o \ntreb`,
\mp`turindu-[i lucrul de mân` [i punându-l deoparte.
– |mi place. Sper c` nu v-am deranjat venind astfel aici.
– Nu-]i face probleme, draga mea, \i spuse doamna
Carbury zâmbindu-i binevoitor. Am trei b`ie]i [i m-au
SORA TEMPLAR 39

obi[nuit cu invita]ii ciudate. |mi amintesc de Tom, care la


nou` ani mi-a adus un vagabond \n buc`t`rie [i au mâncat
toate pr`jiturile pe care le preg`tisem pentru petrecerea
celui de al doilea fiu. O fat` dr`gu]` \n costum de baie nu este
ceva ie[it din comun.
– {i ce a]i f`cut \n situa]ia aceea? o \ntreb` Linden.
– I-am dat ni[te bani [i o salopet` de-a copiilor [i l-am
rugat pe Tom s` nu mai aduc` invita]ii direct \n buc`t`rie.
Peter mi-a adus mereu pisici f`r` st`pân, sau pui c`zu]i din
cuib. Le aducea pentru ca so]ul meu s` le fac` injec]ii, s` le
pun` pe picioare.
– |ntotdeauna [i-a dorit s` fie medic, nu?
– Da. |mprumuta p`pu[i de la o feti]` din vecini [i a
\nfiin]at un spital. M` tem c` uneori \i lua p`pu[ile cu for]a,
ad`ug` doamna Carbury.
Peter Carbury, care li se al`tur` \ntre timp, interveni:
– Ar trebui s`-i spui toat` povestea. |i recomandam acelei
fete s` ia vitamine [i s` bea mult lapte. Chiar [i acum, când
am \ntâlnit-o dup` atâ]ia ani, i-am f`cut aceea[i recomandare.
De fapt, toate femeile ar trebui s` ]in` cont de acest sfat
pentru a se sim]i bine.
La naiba cu toate dietele de sl`bire! Ave]i nevoie de hran`,
mai ales când munci]i mult.
– Eu nu ]in cur` de sl`bire, spuse Linden.
El o privi sceptic.
40 ANN TAYLOR

– {tiu, bei un ceai la micul dejun [i o cutie de sup` seara


la cin`.
– Nu toat` lumea are apetitul t`u, Peter, spuse mama lui
amuzat`.
– Poate c` nu, dar sunt convins c` multe femei au
probleme pentru c` nu se hr`nesc.
– Eu sunt s`n`toas`, \l lini[ti Linden.
– M` gândesc cu inima strâns` la fetele cu care se vor
c`s`tori fi mei; vor sta tot timpul \n buc`t`rie.
– Vina este a ta, pentru c` ne-ai crescut s` fim gurmanzi,
ad`ug` Peter. Dac` nu m-ai fi for]at \ntotdeauna s` iau [i a
doua felie de tort, m-a[ fi dus la bazin. Acum, trebuie s`
a[tept jum`tate de or` ca s` se digere.
Cele dou` femei \[i zâmbir` complice, pentru c`-l
v`zuser` cum \nghi]ise pu]in mai \nainte pr`jituri de pe
mas`.
– Ceea ce-mi aminte[te c` trebuie s` m` ocup de cin`,
spuse doamna Carbury. Nu r`mâi cu noi la cin`, draga mea?
– Este o idee foarte bun`, zise [i Peter. Vor veni [i Ruth [i
Tom.
– E[ti sigur c` nu deranjez? \ntreb` Linden.
– Suntem bucuro[i s` te avem aici cu noi. |ntotdeauna
când te mu]i \n alt ora[ dureaz` pân` s` cuno[ti oamenii. |n
cazul t`u, programul pe care-l ai ar putea fi un impediment.
– De ce \n cazul meu?
SORA TEMPLAR 41

Peter scoase pipa pe care o umplu cu grij`; Linden, care-l


urm`rea, \[i aminti c` \n ziua sosirii \n ora[ privise mâinile lui
Randal Craig [i se \ntrebase dac` este cumva medic.
– |ntâlnirile nu constituie un punct important \n via]a
unei tinere?
– Da, presupun c` sunt, r`spunse Linden. Dar nu ne
sacrific`m via]a social` pentru ele. Linden se aplec` s` ridice
marginea baticului legat \n mijlocul taliei. Vrei s` spui c` ne
facem probleme c` nu avem [ansa s` \ntâlnim b`rba]i [i s` ne
m`rit`m? Dac` aceasta a fost \ntrebarea, r`spunsul este: nu.
Uneori, este dezam`gitor s` nu ie[i seara, dar asta nu
\nseamn` totul. Cel pu]in \n cazul meu.
Doctorul o privi curios.
– Doctorii sunt cam \n acelea[i situa]ii, dup` cum [tii.
Problema noastr` este c` nu ne retragem din activitate când
ne c`s`torim. Poate o tân`r` rezist` la interven]iile de noapte
o vreme, dar nu poate face asta toat` via]a.
– Atunci, \nsoar`-te cu o sor` medical`, spuse Linden
zâmbind. Abia dup` ce rosti aceste vorbe realiz` ce spusese [i
ro[i.
Peter termin` de umplut pipa [i o privi. Pentru o vreme,
chipul lui p`ru foarte aspru, apoi liniile dure se mai \ndulcir`
[i pufni \n râs.
– Te rog s` nu te sim]i jenat`, Linden.
Ea \[i dori s` nu fi ro[it atât de tare.
42 ANN TAYLOR

– {tii, \n prima sear` când ne-am cunoscut am fost


intimidat; erai atât de st`pân` pe tine, \ncât m-am temut c`
e[ti un zbir \n devenire. Acum, m-am lini[tit v`zând c` nu e[ti
toat` numai eficien]`.
Linden clipi des, ne[tiind ce s` spun`.
|n cas` \ncepu s` sune telefonul [i dup` câteva minute
doamna Carbury ap`ru la fereastr`.
– Este pentru tine, Peter.
Doctorul exclam`, disperat:
– S-a terminat cu seara mea lini[tit`. Vrei s` mai \no]i?
Linden scutur` din cap.
– Atunci, intr` \n cas` s` te schimbi. Dac` sunt chemat la
spital, ai putea s-o aju]i pe mama la preg`tirea cinei pân` m`
\ntorc.
Dar, din fericire, telefonul fusese de la un pacient [i dup`
ce se \mbr`c`, Linden \l g`si la buc`t`rie ajutându-[i mama
care preg`tise un jeleu cu aspic.
A fost o sear` foarte pl`cut`. Tom Carbury era la fel de
agreabil ca [i fratele s`u. Logodnica lui, o profesoar`
mignon` de la [coala de gramatic`, le povesti despre
cursurile de perfec]ionare f`cute la o [coal` din Fran]a.
Dup` ora zece, doctorul o conduse acas`.
– Nu te mai deranja s` cobori din ma[in`, \i spuse ea. A
fost o sear` foarte pl`cut`, doctore Carbury, mul]umesc
pentru invita]ie.
SORA TEMPLAR 43

– {i pentru noi a fost o pl`cere s` te avem cu noi, sor`


Templar. Iar acum, \ntrucât e[ti o cuno]tin]` a familiei, cred
c` trebuie s` renun]`m la formalit`]i \ntre noi, când suntem
\n afara spitalului, \i spuse el. Noapte bun`, Linden.
– Noapte bun`, Peter.

***

– O, ce b`iat frumos avem aici! exclam` Linden. Nu te mai


agita, \]i vom da mâncarea \ntr-o clip`. Linden a[ez` cu grij`
nou-n`scutul, sprijinindu-l de bra]ul ei.
– |l po]i lua, doamn` Anderson. D`-i s` m`nânce \nainte
s` moar` de foame, zise ea râzând.
– Mi-e team` s`-l \mb`iez. Dac`-l scap \n ap`? spuse
tân`ra. Linden \[i desf`cu masca pe care o purtase \n timp ce
\ngrijise nou– n`scutul.
– Nu este chiar a[a de greu, dup` ce cape]i pu]in`
experien]`. Ai putea \ncerca mâine. Sunt sigur` c` te vei
descurca.
Linden verific` lucrurile care-i trebuia pentru baie; toate
aveau monogram` brodat` de mam` [i erau din materiale
foarte moi. Acest nou n`scut fusese norocos; \l a[teptaser` cu
dragoste [i era \ngrijit bine.
44 ANN TAYLOR

Dar \nainte, Linden vizitase un alt nou-n`scut, care nu


avusese atâta noroc; sosirea lui pe lume era o alt` sarcin`
greu de dus la cap`t de o mam` epuizat`. Femeia mai avea
trei copii [i Linden, luându-l \n bra]e, avu impresia c` micu]ul
sim]ise c` via]a lui va fi o continu` [i nedreapt` lupt`.
|i preg`ti micu]ului baia, verific` apa [, privind \n acel
moment pe fereastr`, \l v`zu pe Randal Craig.
– O, ce ma[in` elegant`! exclam` menajera. A venit la
vecini. Poate este de la oficiul de pensii.
Linden se duse s`-[i scrie raportul.
– Nu este de mirare c` pl`tim taxe atât de mari, bomb`ni
menajera. Ca s` aib` ei cu ce s` ]in` ma[inile astea mari. Dar
\n ea era un tip foarte dr`gu]. O s`-i scriu s` vin` [i la mine,
zise femeia, f`cându-i cu ochiul lui Linden.
Dup` ce b`u ceaiul [i urm`ri cum nou-n`scutul adormise,
Linden plec`.
Ajungând pe alee, realiz` c` se \ntâlnea cu Randal Craig,
dar era prea târziu s` se \ntoarc` din drum.
– Bun` ziua, sor`, spuse el. Chiar voiam s` te \ntâlnesc. Ai
un minut liber? F`r` a-i da lui Linden ocazia s` se scuze
cumva, el se \ntoarse [i-[i lu` r`mas– bun de la doamna
b`trân` la care fusese. Dup` ce aceasta \nchise u[a, el i se
adres` lui Linden:
– {tii, miss, \nc` nu m-am obi[nuit cu ideea c` e[ti
asistent` maternal`, \i spuse el zâmbindu-i. Când am c`l`torit
SORA TEMPLAR 45

\mpreun` de la Londra, era ultima slujb` pe care ]i-a[ fi


atribuit-o.
– Adev`rat? spuse Linden, cam \n]epat`. Cu ce v` pot fi de
folos, domnule Craig?
– |ncepe prin a renun]a la aerul acesta superprofesionist,
a[ vrea s` discut`m despre cumnata mea. Dar dac` n-am ales
momentul potrivit...
– Nu se simte bine?
– Nu s-ar putea spune, nu de s`n`tatea ei sunt \ngrijorat.
– Atunci, cu ce v` pot ajuta?
– S` discut`m dup` ce ie[im \n [osea, vrei?
Str`b`tur` \mpreun` aleea, iar el \i deschise poarta,
l`sând-o s` treac`.
– De câteva s`pt`mâni, am sentimentul c` Paula nu este
fericit`, \ncepu el pe un ton foarte grav. I-am spus asta
so]ului ei [i mamei mele vitrege, dar niciunul n-a observat c`
ar fi a[a. Ieri, am g`sit-o plângând. Mi-a spus doar c` se simte
deprimat` [i m-a implorat s` nu spun nim`nui. {tiu c`
femeile \ns`rcinate au capricii [i modific`ri de dispozi]ie, dar
tot sunt \ngrijorat. M` gândeam c` atunci când vei veni la
vizit`, ai putea s`-i pui unele \ntreb`ri. S-ar putea s` aib`
\ncredere \n tine [i s`-]i spun`.
– Mi-a]i putea da un singur motiv pentru care ar fi
deprimat`?
– Niciunul, decât c` trebuie s` stea mai mult pe acas`.
46 ANN TAYLOR

Linden scutur` din cap.


– Nu poate fi numai asta. Mie mi-a f`cut impresia c` este
foarte fericit` c` va fi mam`. Dup` cum a]i spus, femeile trec
prin st`ri schimb`toare \n timpul sarcinii, mai ales \n ultimele
s`pt`mâni.
– Mul]umesc, sor`; sper, oricum, s` afli mai multe.
Poate c` dac` asta ar fi fost prima lor \ntâlnire, Linden l-ar
fi pl`cut. Acum, f`r` acel surâs ironic [i f`r` aerul atot[tiutor,
p`rea mai tân`r [i mai apropiat. Pe moment, Linden uit` c`
avusese motive s` nu-l plac`. Un om care nu se ocupa numai
de sine, ci [i de problemele pensionarilor [i ale cumnatei sale
nu putea fi un egocentric.
– Mergi de mult cu scuterul `sta? o \ntreb`.
– De un an. Iarna nu-l folosesc decât cu o hain` groas`,
r`spunse Linden.
– {i ce faci dac` se stric` atunci când e[ti chemat` la o
urgen]`?
– |l duc regulat la service, a[a c` n-are de ce s` se strice,
spuse ea. Nu v` plac scuterele, domnule Craig?
– Pentru plimb`ri scurte vara, poate, dar nu le consider
vehicule de \ncredere pentru munca ta.
Linden privi peste um`r la ma[ina lui.
– Chiar dac` a[ conduce o ma[in` de ultim` genera]ie, [i
ea m` poate l`sa \n drum.
– O, sigur c` da, dar probabilitatea este mai mic`.
SORA TEMPLAR 47

Dar spun toate astea ca s` te informez c` municipalitatea


te poate ajuta s`-]i cumperi o ma[in`. Apoi, ad`ug`; nu te mai
re]in, sor`. La revedere.
Urm`rind cum se \ndreapt` spre ma[in`, Linden regret`
pe moment c` fusese atât de incisiv`. Indiferent care era
p`rerea ei despre el, nu trebuia s` fie cinic`.
De[i \ncerc` s`-[i alunge din minte \ntâlnirea cu Craig, nu
se sim]i prea bine toat` ziua, amintindu-[i mereu discu]ia cu
el. Ca to]i cei care-[i pierd foarte rar cump`tul, atunci când se
\ntâmpl` asta avu o mul]ime de remu[c`ri.
Dup`-amiaza urm`toare trecu pe la familia Craig [i de data
asta ajunse imediat la pacienta ei, care se odihnea pe un
balansoar de r`chit` pe o teras` din spatele casei. Când se
apropie, un tân`r se ridic`, iar Paula spuse:
– Bine ai venit, sor`. Acesta este so]ul meu.
Când \i \ntinse mâna, Andrew Craig \i aminti de vederile
de vacan]` din magazine, frumos colorate, \n care tinere
frumoase [i b`rba]i la fel de ar`to[i pluteau pe marea albastr`
\n minunate b`rci cu pânze. Andrew era de statur` mijlocie,
dar foarte bine f`cut; p`rul blond, ondulat, \i ajungea pân` la
umeri, \ncadrându-i un ten superb, bronzat. Era atât de
diferit de fratele vitreg, \ncât era greu s` crezi c` exist` vreo
rela]ie \ntre ei.
Dup` ce discut` cu Linden câteva minute, se \ntoarse spre
so]ia sa:
48 ANN TAYLOR

– V` las singure. Dac` nu te superi, iubito, m` duc s` fac


jogging. Nu \ntârzii mult.
– Du-te, dragul meu. Mi-a[ dori s` pot merge cu tine,
spuse Paula cu regret. Era evident c`-l iubea mult.
– {i mie \mi pare r`u, iubito, dar [tii c` nu po]i nesocoti
sfaturile Fratelui cel Mare, ad`ug` el râzând. Ai grij` de tine.
La revedere, sor`.
Dup` plecarea lui, Paula puse deoparte lucrul de mân` pe
care-l avea \n poal`.
– Mi-a[ fi dorit s` nu dureze atât de mult s` dau na[tere
acestui copil, oft` ea. Andrew se poart` foarte atent cu mine,
dar cred c` este teribil de plicitisit [i nemul]umit c` nu pot s`
ies cu el niciodat`.
– Un drum cu ma[ina nu ]i-ar strica; cu condi]ia s` nu
mergi prea repede, spuse Linden luându-i tensiunea.
– Tocmai asta este problema; Andrew conduce foarte
bine, dar este vitezoman, iar Randal i-a interzis s` m` scoat`
cu ma[ina. I-am spus c` nu m` tem de vitez` [i c` Andrew
n-a avut niciun accident, dar Randal nici nu vrea s` aud`.
– Ei bine, chiar [i cei mai buni [oferi pot face accidente,
a[a c` poate este mai bine s` fi]i precau]i. {i de fapt, mai ai
doar trei s`pt`mâni, dac` fiul t`u se va na[te la timp.
– O, da, slav` Domnului, spuse Paula, mai vesel` de data asta.
De[i sunt sigur` c` atunci voi fi mai ocupat` ca acum. Soacra
mea vrea s` angaj`m o d`dac`, dar Randal nu va fi de acord.
SORA TEMPLAR 49

Se p`rea c` acest Randal controla vie]ile tuturor celor din


cas`.
– Se spune c` dac`-]i po]i permite una, ar fi o nebunie s`
n-o angajezi. Este foarte mult de munc` atunci când ai copil
mic, [i te vei sim]i epuizat`. Pe de alt` parte, dac` ai o d`dac`
profesionist`, vei pierde foarte mult din bucuria pe care ]i-o
ofer` copilul [i nu vei fi o mam` adev`rat`. Asta [tiu de la cei
care le-au \ncercat pe amândou`. Ce spune so]ul t`u?
– Andrew vrea s` fac a[a cum vreau, ca s` fiu fericit`.
– Iar domnul Craig de ce se \mpotrive[te?
– Consider` c` niciun copil nu se simte protejat dup`
na[tere, dac` este \ngrijit de altcineva decât de mam`. Cred
c`-[i aminte[te propria-i copil`rie. N-a fost una fericit`. A fost
un pu[ti cam ciudat [i cam retras, iar dup` na[terea lui
Andrew s-a sim]it \nl`turat.
Linden \i puse termometrul [i \ncepu s` admire gr`dina.
A[adar, lui Randal \i displ`cuse s` fie pe planul doi, iar apoi
devenise un fel de despot al familiei. Linden sim]ea mil` fa]`
de orice copil care-[i pierdea familia [i era nevoit s` tr`iasc`
\n alta format` dup` aceea.
Dar nu avea \n]elegere pentru un adult care \ncerca s`
controleze vie]ile celorlal]i.
Dup` ce termin` examinarea, accept` oferta Paulei [i b`u
un ceai cu ea; discutar` despre probleme mai pu]in
personale o vreme.
50 ANN TAYLOR

– Sub copacul acela ai putea pune leag`nul copilului,


spuse ar`tându-i un mesteac`n de pe paji[te. Locuie[ti
permanent aici, doamn` Craig, sau numai pân` se na[te
copilul?
– Nu s-a stabilit \nc`, spuse Paula. Suntem c`s`tori]i abia
de un an [i ne-am stabilit aici imediat dup` luna de miere,
pentru a avea timp s` c`ut`m o cas`. Dar am renun]at o
vreme la planurile noastre, dat` fiind sosirea copilului. |mi
este mai u[or s` stau aici o vreme, pentru c` n-am nicio
responsabilitate legat` de cas`.
Linden avu impresia c` Paula aducea argumentele altcuiva
\n favoarea acestui argument. Fusese f`cut` s` considere c` \n
condi]ia ei nu era bine ca un cuplu tân`r s` aib` propria-i
cas`. Poate `a asta era cauza depresiei Paulei; \n adâncul
inimii, \[i dorea s` aib` casa ei.
Deodat`, Paula f`cu semne cuiva care venea peste paji[te;
era Randal Craig. Linden sim]i nevoia s` plece mai repede.
Paula, care nu [tia c` se cunosc, vru s` fac` prezent`rile.
Din felul \n care o privi Randal, lui Linden \i fu greu s`
realizeze dac` era sup`rat, sau uitase complet ultima lor
\ntâlnire.
– Am crezut c` Andrew va fi acas` dup`-amiaz`, spuse el.
– Era, când a venit sora Templar; s-a dus s` alerge pu]in,
\i explic` Paula. El nu coment` \n vreun fel, dar se v`zu c` nu
i-a pl`cut r`spunsul.
SORA TEMPLAR 51

Linden se ridic` s` plece, iar Randal se oferi s-o conduc`.


El nu deschise imediat discu]ia despre starea Paulei.
– M` tem c` n-am fost prea politicoas` cu dumneata,
domnule Craig, la ultima noastr` \ntâlnire, \ncepu ea.
Trebuie s`-mi cer scuze.
El o privi cu un zâmbet sarcastic.
– Este frumos din partea ta, sor` Templar. S` uit`m acea
discu]ie. Ai aflat motivul care o sup`r` pe Paula?
Linden ezit`.
– M` tem c` nu. Cred c`, dac` a fost pu]in sup`rat`, a fost
ceva trec`tor. Ultimele s`pt`mâni i se par interminabile
viitoarei mame [i cred c`-i lipsesc ie[irile cu so]ul ei.
– M-da, dac` asta crezi c` este.
De fapt, Linden [tia c` este ceva mai mult, dar discu]ia cu
Paula nu fusese concludent`, iar Randal Craig nu era
persoana cea mai indicat` s`-i comunice problemele femeii.
Din fericire, menajera \l strig` la telefon [i, scuzându-se el,
disp`ru \n cas`.
Capitolul 4

Zilele urm`toare au fost atât de pline, \ncât Linden n-a


avut timp s` se gândeasc` la eventualele conflicte din casa
Craig. Dou` colege lipseau de la serviciu din cauze de
s`n`tate, astfel c` munca lor a fost \mp`r]it` \ntre colegele
r`mase. Atât Linden, cât [i Jill erau cam obosite din cauza
num`rului mare de na[teri, care se \nregistrar` chiar \n
aceste zile.
– M` \ntreb ce s-ar \ntâmpla dac` am face grev`? zise Jill.
Linden \ncepu s` râd`.
– Cred c` lumea nu s-ar opri \n loc, dar cu siguran]` ar
intra \n panic`, spuse Linden.
– M` \ntreb dac` to]i cei care fac grev` \[i imagineaz` cât
este munca noastr` de grea. Nu [tiu dac` ar renun]a s` stea
SORA TEMPLAR 53

la televizor cu orele [i s` leneveasc` \n pat duminica


diminea]a. A[ vrea s` m` cear` careva de nevast`. Sunt sigur`
c` partea de produc]ie este mai u[oar` decât cea care ne
revine nou`, s` aducem pe lume nou-n`scu]ii. Chiar a[
face-o, dac` a[ g`si o "victim`" adecvat`, glumi Jill. Dac` a[ fi
fost la chirurgie [i a[ fi stat \n preajma medicilor, a[ fi m`ritat`
de-acum.
Jill f`cu o pauz` ca s` se pudreze, apoi continu`:
– Problema noastr` este c` nu \ntâlnim decât ta]i dispera]i
[i doctori mult prea c`s`tori]i. Cu excep]ia lui Peter Carbury,
nu-mi amintesc niciunul care s` merite o a doua privire [i,
din nefericire, el nu reac]ioneaz` la farmecele mele. Dar tu?
}i-a murmurat ceva pl`cut când o asista pe doamna Baxter?
– Mai mult \njur`turi abia rostite, râse Linden. La cinci
diminea]a, nu prea mai sim]eam putere s` flirt`m.
Au plecat \mpreun` de la clinic`, dup` ce s-au mai
\nveselit pu]in. Pe la jum`tatea drumului l-au \ntâlnit pe cel
care-i furase inima lui Jill; era cu celebra sa ma[in` veche. Le
f`cu semn s` se opreasc`.
– E[ti liber` dup`-amiaz`? Mama insist` s` te mai aduc pe
la noi.
Linden \[i f`cuse planuri s`-[i spele p`rul, s` calce câteva
rufe, dar perspectiva unei dup`– amiezi petrecute la \not o
atr`gea mai mult.
Accept` invita]ia [i se duse s` se schimbe.
54 ANN TAYLOR

Dar \n timp ce-[i schimba uniforma cu o rochie vesel


colorat`, sun` telefonul: era Rupert.
– Alo? Linden? Ce mai faci?
Linden ro[i. Uitase complet de el. G`si \ns` destul de
repede o scuz` [i porni \n fug` pe sc`ri, \ntrebându-se dac`
nu cumva se \n[elase \n privin]a sentimentelor lui. Nu
trecuse \nc` o lun` de când o s`rutase la desp`r]ire. Tot el
obi[nuia s` spun` râzând c` [ase s`pt`mâni este termenul \n
care te po]i \ndr`gosti [i renun]a la o dragoste.
Mergând spre casa familiei Carbury, \[i aminti ce spusese
Jill despre soarta lor, a asistentelor maternale. Fusese o
glum`, dar reflectând serios, Linden realiz` c` nu se gândise
la c`s`torie decât ca petrecându-se dup` mult timp, nu
imediat.
A[a cum \i promisese Peter, o baie \n râu [i o cin` bun` au
fost mai mult decât relaxante. |ntins` \ntr-un [ezlong din
gr`din`, Linden descoperi c` oboseala \i disp`ruse ca prin
farmec.
Se \ntreb` ce f`cea Randal Craig \n seara aceasta, apoi
ridic` surprins` din umeri; oare de ce se gândea la el?
|ntoarse capul spre Peter.
– Te urm`resc de cinci minute [i trebuie s`-]i spun c` [tiu
la ce te gânde[ti. Ai \nceput prin a ar`ta ca [i cum ai fi murit
de somn, apoi ai oftat [i ai o min` dispre]uitoare.
– Adev`rat?
SORA TEMPLAR 55

Linden r`sufl` u[urat` c` nu era prea mult` lumin` [i


Peter nu putuse s` vad` c` ro[ise. Nici m`car nu-mi amintesc
la ce m` gândeam, spuse.
|ntre scaunele lor era oarecare distan]`, dar Peter se ridic`
brusc [i-i lu` mâna \n palmele sale.
– Cum reu[e[ti s` ai mâinile a[a de frumoase când sunt tot
timpul \n ap` sau \n dezinfectant? o \ntreb` privindu-i pielea
frumoas` [i unghiile \ngrijite. Atingerea lui era impersonal`,
dar contactul a f`cut-o pe Linden s` se simt` ciudat.
– Le ung cu crem` \n fiecare sear`, ca s` nu se usuce
pielea. Uneori, dorm cu m`nu[i de bumbac. Dar nu voi avea
niciodat` acele unghii lungi, ro[ii, care sunt la mod`.
– Oricum, nu pari genul ahtiat dup` mod`, sau m` \n[el?
– Nu, eu nu apar]in niciunui gen, admise Linden. Nu sunt
vreo orhidee s`lbatic`, oricum, dar nici genul de femeie
dedicat` casei. Nici de plimb`rea]`.
– Cred c` e[ti o combina]ie \ntre cele dou`, spuse Peter
gânditor.
Linden \ncepu s` râd`. Cu toate astea, nu-i pl`cea felul \n
care o vedea Peter. |[i aduse brusc aminte de Melanie
Fletcher cu acel chip extraordinar de frumos [i de studiat, cu
gura plin`, vopsit` cu ro[u. Pe Melanie nimeni nu [i-o
imagina la buc`t`rie. Iar via]a ei se desf`[ura \ntre sporturile
de iarn` la St. Moritz [i plajele de la Cap d'Antibes. {i-o
imaginau stând la o mas` \mpodobit` cu flori [i cu lumân`ri,
56 ANN TAYLOR

nicidecum asudând \n buc`t`rie. Nu-i pl`cea Melanie. Nu-i


pl`cea doar ca femeie, ci [i pentru ce reprezenta. F`cea parte
din categoria femeilor \n care nu putea avea \ncredere niciun
b`rbat, femei care n-au timp pentru cas`, ci doar pentru
activit`]i personale pe care le consider` interesante.
|l auzea ca prin vis pe Peter, care-i vorbea despre planurile
lui de vacan]`.
Poate era mai obosit` decât \[i \nchipuia, de[i asta nu-i
d`dea st`ri de dezechilibru sau de \ntristare. Sau poate tânjea
dup` ceva nou care s` apar` \n via]a ei.
– ... a[a c` m-am gândit s` mergem cu ma[ina de la
Bruxelles [i s` explor`m Ardenii. Ai fost acolo? o \ntreb`.
Linden \ncerc` s` formuleze un r`spuns corect, s` nu lase
s` se vad` c` fusese absent`.
– ... nu, n-am fost...
El \i zâmbi.
– Din nou te-am surprins c` nu ascul]i ce-]i spun, Linden.
Ea ro[i.
– |mi pare r`u, Peter, nu vreau s`-o consideri impolite]e.
Cred c` sunt obosit`.
– S` te conduc acas`?
– O, nu, nu sunt chiar atât de obosit`... numai dac` vrei
cumva s` scapi de mine....
– Nicidecum. Cred c` mama ne va aduce ni[te cafea
proasp`t`. E[ti logodit`, Linden? o \ntreb` f`r` alt` introducere.
SORA TEMPLAR 57

– O, nu! Ce te-a f`cut s` crezi c` a[ fi?


– Nimic. M` \ntrebam doar...
– Ai fi putut s` te ui]i la mâna mea...
– {i dac` ai fi p`strat inelul doar pentru ocazii speciale?
Apoi o privi lung; faptul c` nu auzi ce ]i se spune nu este ceva
bun...
– Este chiar un semn r`u?
– Sau bun, depinde cum prive[ti. De obicei, sunt
simptomele a ceea ce se nume[te dragoste.
Linden trase aer \n piept.
– Adev`rat? Ei bine, nu sunt \ndr`gostit` de nimeni... ai
pus un diagnostic gre[it, doctore. Sunt pu]in neatent` doar
atunci când am mâncat prea mult sau când m` simt foarte
bine.
Dar mai târziu, când se preg`tea de culcare, se \ntreb` de
ce se panicase auzind diagnosticul lui Peter. De bietul Rupert
nu era \ndr`gostit`, asta era sigur, iar de când venise aici,
cunoscuse doar doi burlaci. Peter era un tip dr`gu], dar erau
doar prieteni. Cel`lalt, Randal Craig, era un tip de care nu
s-ar putea \ndr`gosti. Absurditatea ideii o f`cu s` pufneasc`
\n râs [i se duse la culcare alungându-[i orice gând de acest
gen din minte.

***
58 ANN TAYLOR

Se trezi de diminea]` din cauza alarmei telefonului [i a


de[tept`torului.
– Melchester? auzi vocea operatoarei.
O, nu, Rupert din nou! Nu la ora asta!
Dar era vocea tat`lui ei.
– Linden. Tata te treze[te atâ de diminea]`. Am vrut s` fiu
sigur c` te prind acas`. E[ti liber` \n seara asta?
– Nu [tiu \nc`. S-a \ntâmplat ceva? Mama?
– Mama este bine. Ascult`-m`...
Domnul Templar \i explic` despre c`l`toria pe care o
f`cea \n nord [i despre inten]ia de a se abate din drum pentru
a petrece o sear` la Melchester.
– O tat`, ar fi minunat s` vii, dar n-am unde s` te cazez!
– M` descurc undeva, la un hotel. Poate \mi rezervi o
camer`, ca s` fiu asigurat. Carlton mi se pare un loc unde am
putea cina. Mai discutar` câteva minute, iar Linden \i promise
s` fac` totul ca s` fie liber` seara.
Din fericire, niciuna din pacientele lui Linden nu intr` \n
travaliu \n ziua aceea [i dup` ce l`s` la clinic` num`rul de
telefon la care putea fi g`sit`, se \ndrept` spre Carlton. Acest
hotel era al doilea din cele mai importante din ora[, a[a c` se
\mbr`c` \ntr-o rochie verde din [antung, cu decolteu decent,
iar ca bijuterie folosi doar un lan] de aur.
L`sându-[i scuterul \n fa]a intr`rii, p`trunse \n holul
hotelului, unde-[i g`si tat`l citind un ziar.
SORA TEMPLAR 59

– Ar`]i foarte bine, draga mea, nu pari deloc obosit`, cu


toate c` sunt sigur c` munce[ti pe rupte, observ` domnul
Templar.
– Sigur c` ar`t bine, tat`, credeai c` m` voi l`sa doborât`
de oboseal`?
– Mama era cam \ngrijorat` din cauza ta. De fapt, ea mi-a
sugerat c-a[ putea petrece o noapte aici. O s`-i telefonez
\nainte de cin`, s-o asigur c` totul este bine.
– Mama este ca \ntotdeauna; refuz` s` admit` c` am
crescut, c` m-am maturizat, zise Linden cu afec]iune. M` mir
c` nu ]i-a dat siropul de coac`ze s` mi-l aduci, sau s`-mi
recomanzi s` m` sp`l cu mai mult` grij`.
Domnul Templar o privi lung.
– Sincer s` fiu, [i mie mi se pare greu s` accept c` te-ai
maturizat, c` e[ti o femeie pe propriile-i picioare. Asta m`
face s` m` simt [i mai b`trân.
– Prostii! Tat`, nu ar`]i deloc b`trân, \l lini[ti Linden.
{i asta era adev`rat. Niciunul din p`rin]ii ei nu-[i ar`ta
vârsta. Linden \[i aminti c` atunci când lucra la Londra \[i
ducea prietenele acas` [i constata cu uimire c` acestea \l
considerau un b`rbat fermec`tor pe tat`l ei.
– O voi suna pe mama ta \nainte de cin`, s-o lini[tesc.
– Sun-o, transmite-i dragostea mea [i spune-i c` de când
am venit aici, m-am \ngr`[at. S` comand ceva de b`ut pân`
atunci?
60 ANN TAYLOR

Linden sorbea dintr-un pahar cu sherry, bucurându-se de


opulen]a decorului \n care se afla, când u[a se deschise [i
intr` un grup de persoane.
Erau trei femei [i patru b`rba]i. O femeie \i era
necunoscut` [i trei dintre b`rba]i. Celelalte erau Melanie
Fletcher, Adela Craig [i fiul ei vitreg. Dac` luau masa aici,
trebuia s` treac` pe lâng` masa ei. Linden l`s` privirea \n jos
[i stinse ]igara. Nu c` vreunul din ei ar fi recunoscut-o. Cei ca
familia Craig [i prietenii lor nu se a[teapt` s` g`seasc`
servitorii din categoria c`rora f`cea [i ea parte, prin
restaurantele pe care le frecventau. Iar dac` acest lucru se
\ntâmpla totu[i, \i ignorau.
Auzi fo[net de m`tase [i sim]i parfum fran]uzesc.
– Bun` seara, miss Templar.
Con[tient` c` grupul se oprise s` vad` cui i se adresase el,
Linden ridic` privirea. Randal Craig \i zâmbea.
-Bun` seara, domnule Craig, \i spuse rece. F`r` s` se
\ntoarc`, sim]i c` atât doamna Craig cât [i Melanie o priveau
curioase [i intrigate.
– Ai cunoscut-o pe miss Templar, Adela? i se adres` el
mamei vitrege.
Doamna Craig o privi cu r`ceal`.
– Miss Templar se ocup` de Paula, \i explic` el scurt. M`
bucur s` constat c` nu e[ti \ntotdeauna chemat` la viitoarele
mame, miss Templar.
SORA TEMPLAR 61

Linden reu[i s` schi]eze un zâmbet, urm`rindu-i cum


pleac`. O v`zu pe doamna Craig murmurând ceva lui Randal.
Nu era greu s` \n]eleag` ce-i spunea:"chiar a fost necesar s`
mi-o prezin]i, Randal?
Sunt sigur` c` ai pus-o \ntr-o situa]ie dificil`. Nu pare s` se
simt` \n largul ei”.
Domnul Templar se \ntorcea de la telefon [i pe moment
Linden se sim]i tentat` s`-i sugereze s` ia masa \n alt` parte.
Apoi realiz` c` n-avea un motiv \ntemeiat ca s` fac` aceast`
propunere [i c` tat`l ei era probabil obosit dup` lungul drum
[i n-ar fi acceptat dac` nu i-ar fi adus un argument solid.
Dar \ntreaga sear` i-a fost stricat` de faptul c` Randal ar
urm`ri-o.
Numai dup` ce-[i termin` cocteilul Linden ridic` privirea
spre ei.
Randal era a[ezat cu spatele spre ea, dar când privi \n
direc]ia lui \ntâlni privirea Melaniei, pe care o v`zu cum \i
[opte[te ceva doamnei Craig, care le arunc` o privire
suspicioas` lui Linden [i tat`lui ei.
Dumnezeule, doar nu cred c`...|[i aminti comentariile
colegelor la adresa tat`lui ei [i zâmbi.
Familia Craig se afla la cafea când Linden [i tat`l ei
p`r`sir` restaurantul.
– O, era s` uit, zise domnul Templar, am un pachet
pentru tine de la Louise.
62 ANN TAYLOR

– O! Ceva dr`gu]? \ntreb` Linden.


Sora ei era designer la o firm` de \mbr`c`minte de dam`
[i se \mbr`ca \ntotdeauna [ic.
Purta hainele un singur sezon, apoi i le d`dea lui Linden,
care le accepta cu mare bucurie.
– Nu [tiu; ar fi mai bine s` vii s` vezi singur`; dac` nu-]i
place ceva, \l iau \napoi cu mine.
Se \ndreptar` spre lift [i a[teptar` s` coboare. Când liftul
se opri la parter, auzi vocea Melaniei. Linden \[i spuse c` dac`
pân` acum o suspectau de cine [tie ce, acum femeile Craig
erau sigure de ce vedeau.
Zilele urm`toare au fost lipsite de evenimente [i Linden
[i-a petrecut timpul probând rochiile trimise de sora ei.
Curând se duse la Paula Craig pentru o vizit` [i o g`si
\ntr-o stare de spirit destul de bun`. Reu[i s` p`r`seasc`
familia Craig f`r` s` \ntâlneasc` pe vreunul din membrii ei.
Urc` pe scuter [i, apropiindu-se de curba care o scotea \n
autostrad` tocmai admira frumuse]ea florilor albe ale
rododendronului de Britannia, când o ma[in` sport, alb`,
veni \ntr-o vitez` nebun`.
Dac` nu s-ar fi aflat pe partea stâng` a drumului, Linden
n-ar fi avut nicio [ans` de sc`pare. Din instinct, a urcat cu
scuterul pe iarb`.
S-a auzit un zgomot \nfior`tor de frâne [i Linden s-a trezit
aruncat` pe iarb`.
SORA TEMPLAR 63

Uluit` de c`dere, r`mase cu ochii \n sus, spre cerul


albastru.
Auzi cum se trânte[te o u[`, apoi pa[i care se apropiau. Un
bra] puternic i se strecur` sub umeri.
Chipul lui Randal Craig era alb de furie.
– Dumnezeule, putea s` te omoare! exclam` el furios.
Capitolul 5

Linden \[i reg`si ritmul respira]iei destul de repede.


– Scuterul a p`]it ceva?
– La naiba cu el! E[ti bine?
Linden \ncerc` s`-[i mi[te bra]ele [i picioarele. Respira
greu \nc`, dar nu sim]ea dureri.
– Da, sunt bine. A[ vrea s` m` ridic... se pare c` mi-am
pierdut bereta... o, v` rog, nu este nevoie....
Vocea \i pieri când Randal o ridic` \n bra]e [i o strânse la
piept.
– Nu-]i face probleme, \i spuse el. M` voi ocupa imediat
de scuter. Vreau s` m` asigur c` nu ]i-ai scrântit ceva.
– Dar...
– Prinde-m` cu bra]ele de gât, o opri el.
SORA TEMPLAR 65

Linden, care era prea ame]it` ca s` se mai \mpotriveasc`,


f`cu a[a cum i se spusese. Apoi, când se \ntoarser` spre cas`,
v`zu ma[ina. Intrase \n tufi[uri [i Melanie Fletcher se
rezemase de volan cu capul.
– E r`nit`? \ntreb`, când ajunser` aproape de ea.
– Se pare c` nu, r`spunse Randal. Linden deveni
con[tient` c` ]inuta ei nu mai era ordonat`, c` fusta i se
ridicase deasupra genunchilor [i c` ciorapii i se rupseser`.
Randal o duse pe trepte aparent f`r` efort [i o duse \ntr-o
camer` mic` aflat` pe un hol. Acolo o a[ez` cu blânde]e pe o
sofa, cu instruc]iuni s` nu se mi[te [i se \ndrept` spre un
dulap.
– Este brandy, \i spuse. Bea!
O menajer` vâr\ capul pe u[`.
– Nu s-a \ntâmplat nimic grav, Mason, o lini[ti el. Adu-mi
trusa de prim-ajutor [i un capot al doamnei Andrew.
– {i mie adu-mi un whisky, Mason, se auzi vocea
Melaniee, c`reia \i tremurau mâinile cu care ]inea ]igara.
– Ar fi mai bine s` a[tep]i \n salon, Melanie, \i spuse
Randal peste um`r. El \ngenunchiase lâng` patul lui Linden,
sco]ându-i pantoful. Cred c-ar fi normal s` chem un doctor s`
te examineze, miss.
– O, nu! protest` Linden. Apoi, ad`ug` pe un ton mai calm:
nu este nevoie. A[ [ti dac` a[ avea oase rupte. Numai dac` a]i
suna la clinic` s` explica]i c` am avut un accident minor.
66 ANN TAYLOR

– Te rog s`-]i sco]i ciorapii cât telefonez. Ai ambii


genunchi r`ni]i. M` \ntorc imediat.
Dup` plecarea lui, Linden \[i examin` r`nile. Când se
\ntoarse Randal, \[i aranja rochia.
– Am sunat [i le-am adresat rug`mintea s` nu te cheme \n
seara asta dac` te va solicita vreo gravid`. I-am \n[tiin]at c`
accidentul a fost din cauza noastr`.
Menajera care intr` cu trusa o privi lung [i-i spuse lui
Randal:
– Miss Templar pare cam afectat`, sir. N-ar fi mai bine s`
stea pu]in \ntins`?
– Te rog s` suni acas` la ea, ca s` vin` s-o ia cineva. Apoi,
te rog s`-i cure]i r`nile.
– V` rog s` nu v` deranja]i, spuse Linden, \ncercând s` se
ridice.
Randal o for]` s` r`mân` pe sofa.
– Ai suferit un [oc, trebuie s` stai pu]in lini[tit`, s` te
relaxezi.
Pentru Linden, era o experien]` nou` s` fie \ngrijit`
medical.
– Cred c` este o senza]ie oribil` s` sim]i c` intri sub ro]ile
unei ma[ini, spuse el. Acum, m` duc s` m` uit la scuterul t`u;
dac` nu este prea deteriorat, \l voi repara la garajul nostru de
aici.
Te rog s` r`mâi aici, s` te odihne[ti.
SORA TEMPLAR 67

|nainte de a ie[i din \nc`pere, regl` transperantele \ncât s`


nu str`bat` prea mult` lumin` prin ele.
– Ar fi bine s` vede]i \n ce stare este miss Fletcher, spuse
Linden. {i ea este \n stare de [oc.
Randal ie[i, iar ea se sim]ea atât de ame]it`, \ncât \nchise
ochii pentru câteva minute. Un ceas de por]elan tic`ia pe
[emineu [i \n camer` se sim]ea miros de trandafiri.
Probabil c-a adormit un moment. Când i-a deschis, lumina
era din ce \n ce mai slab` [i se auzeau voci pe hol.
– Nu [tiu de ce te agi]i atâta! auzi vocea Melaniei.
Important este c` nu este r`nit`. Pentru mine nu e[ti
\ngrijorat.
– }i-am mai spus c` te compor]i ca o nebun` la volan, \i
r`spunse Randal. O pauz`, un oftat prelung, alt` t`cere lung`.
– Cred c-ar fi cazul s`-i ceri scuze. Vocea lui Randal era tot
sever`.
– O, Randal, [tii c` n-am f`cut-o inten]ionat! spuse
Melanie pe un ton plâng`re]. {i a fost vina ei c` a c`zut de pe
scuter.
– Dac` fata asta n-ar fi o cuno[tin]`, probabil te-ar chema
\n judecat` pentru conducere imprudent`, spuse Randal
foarte t`ios. Este ultima oar` când m` mai urc cu tine la
volan.
– Nu [tiu dac` este cazul s-o consider`m cuno[tin]`, dup`
ce-am v`zut ieri la Carlton.
68 ANN TAYLOR

– Ce vrei s` spui?
– Randal, nu pretinde c` nu \n]elegi. Numai Dumnezeu
[tie cum a reu[it s` pun` mâna pe un tip atât de prezentabil,
dac` abia a venit \n ora[! Nu c` mi-ar p`sa ce face \n timpul
liber, dar am considerat \ntotdeauna c` persoanele care
lucreaz` \n domeniul medical trebuie s` fie foarte discrete.
– Cred c` ]i-ai pierdut min]ile, Melanie, o apostrof`
Randal. Ce te face s` faci astfel de afirma]ii?
– Nu este cazul s`-mi sari la gât, Randal. Adela gânde[te la
fel. Dac` ar [ti c` n-o deranjeaz` prea mult pe Paula, ar cere
s` i se trimit` alt` asistent`.
|n acest timp, Linden c`uta s` le atrag` aten]ia c` u[a era
deschis`. Dac` tu[ea, ar fi fost prea evident c` a auzit
schimbul de cuvinte. Numai dac` ar fi avut ceva s` lase s`
cad`!
Dar Melanie se pare c-a \n]eles c` insinu`rile ei nu
avuseser` efectul scontat, pentru c` schimb` tactica [i spuse
pe un ton mai calm:
– Nu vreau s` ne cert`m, Randal. Am suferit destul ast`zi.
|mi ajunge.
Linden era con[tient` c` vorbele nedrepte rostite de
Melanie se datorau faptului c` femeia realiza c` fusese l`sat`
pe planul doi.
Când Randal reveni \n \nc`pere, nu i se citea nimic pe
figur`.
SORA TEMPLAR 69

– Te sim]i mai bine? o \ntreb` pe un ton pl`cut.


– Da, mult mai bine, mul]umesc. A[ vrea s` plec acas`,
dac` se poate.
Randal \i \ntinse o cutie de argint.
– {tiu c` fumezi când nu e[ti \n uniform`.
Linden zâmbi. |i observ` mâinile cu degete lungi, \ngrijite,
amintindu-[i cu cât` \ndemânare \i pansase r`nile.
Randal se a[ez` la cel`lalt cap`t al sofalei.
– Am trimis-o acas` pe miss Fletcher. A vrut s`-[i cear`
scuze c` te-a speriat astfel, dar am crezut c-ai adormit.
– Nu mai conteaz` acum, n-am fost accidentat`, r`spunse
Linden.
– Garajul trimite un camion pentru scuterul t`u. Nu mai
trebuie s` spun c` vom suporta noi cheltuielile repara]iilor.
– Mul]umesc.
Se l`s` o t`cere stânjenitoare, timp \n care Randal urm`ri
rotocoalele de fum care se ridicau, iar ea se gândea cu
disperare la ce i-ar putea spune.
– M` bucur c` nu sunt la Londra pe vremea asta torid`.
Randal se \ntoarse spre ea [i \ncepu s` râd`.
– Chiar a[a s` fie, sor` Templar?
Ea ro[i, dorindu-[i ca menajera s` apar` mai repede cu
rochia. Era o senza]ie nou` [i deranjant` s` fie con[tient` [i
nervoas` din cauz` c` era singur` cu un b`rbat aproape
str`in. Ce avea deosebit acest b`rbat \ncât o destabiliza? Cu
70 ANN TAYLOR

Peter Carbury ar fi discutat cu u[urin]`, dar apropierea lui


Randal Craig o f`cea s` se simt` ca [i cum ar fi avut un
p`ianjen veninos \n camer`.
Linden avea convingerea c` Randal era con[tient de
efectul pe care-l avea asupra ei [i tocmai de aceea profita de
el.
Când se auzir` pa[i pe hol, Linden r`sufl` u[urat`. Dar nu
menajera, ci doamna Craig deschise u[a.
– Aici erai, Randal? Ce caut` ma[ina Melaniei \n tufi[urile
de pe drum?
Randal \i explic` ce se \ntâmplase.
Doamna Craig se opri imediat ce o v`zu pe Linden.
Ascult` \n t`cere explica]ia lui cu privirea pe picioarele goale
ale lui Linden.
– |n]eleg, zise ea \ncet. Oricum, consider c` sora Templar
se va odihni mai bine \n propria ei cas`.
– O voi duce acas` imediat ce Mason \i aranjeaz` rochia,
spuse Randal.
Doamna Craig vru s` spun` ceva, apoi se r`zgândi.
– M` duc s` sun la familia Fletcher, s` v`d cum se simte
Melanie. Cu acestea, p`r`si \nc`perea.
Numai când Randal o conduse acas` f`cu referire la lipsa
de \n]elegere a mamei sale vitrege.
– M` tem c` dumneata supor]i toate comentariile pentru
tot ce nu fac eu bine, miss Templar. Am \ncurajat-o pe
SORA TEMPLAR 71

cumnata mea s` nasc` acas`, iar planul meu n-a primit


aprobarea tuturor. Provii dintr-o familie numeroas`, miss
Templar?
– Da, a[a este. Dar ce te face s` crezi asta?
El ridic` din umeri.
– |mi este greu s` spun ce m` face s` cred. |]i este dor de
ei?
– Sunt prea ocupat` ca s`-mi fie dor de cas`; oricum, cred
c` le voi duce dorul de Cr`ciun.
– Da, este unul din dezavantajele slujbei tale; trebuie s`
munce[ti, atunci când al]ii sunt \n concediu.
– Nu este chiar a[a. Cr`ciunul este o zi special`, oriunde
te-ai afla. Spiritul Cr`ciunului d`inuie [i \n spital, \l
s`rb`torim \mpreun` cu bolnavii. Dar mi-e mil` de oamenii
b`trâni care-l petrec singuri.
Când ajunser` la blocul \n care locuia ea, Randal \i lu`
trusa de pe bancheta din spate.
– O duc eu, \i spuse.
Când intrar` \n bloc fur` \ntâmpina]i de o familie cu trei
copii de vârste diferite, c`reia Linden \i zâmbi cu prietenie.
Dup` ce descuie u[a, era sigur` c` el \i va da trusa [i va pleca;
dar observ` cu uimire c` Randal intr` \n apartament [i
privie[te cu interes \n jur. Probabil c` \n compara]ie cu casa
aceea luxoas` \n care tr`ia apartamentul ei i se p`rea
obi[nuit, dac` nu chiar s`r`c`cios, de[i f`cuse toate eforturile
72 ANN TAYLOR

s`-l fac` s` arate omene[te. |[i adusese de acas` chiar [i un


birou care se asorta cu covorul Sheraton cu carpetele [i cu
restul mobilierului. Avea chiar [i trandafiri albi, de la Peter
Carbury. Pe rafturile bibliotecii aranjase c`r]ile aduse tot de
acas`.
– Este un apartament foarte pl`cut. Cine face cur`]enie
aici? o \ntreb` el.
– Eu, cine altcineva?
El ridic` din sprâncene.
– Probabil te treze[ti foarte devreme.
Linden \[i scoase bereta, p`rul \i c`zu liber pe umeri [i
privindu-se \n oglind`, observ` c` trebuia s`-[i refac`
machiajul.
– Pot s` m` uit la c`r]i? o \ntreb` Randal. Freya
Stark...Rubaiul....AA. Milne...ai gusturi... catolice....
– Vreau s` fac cafea. Bei?
Randal puse cartea deoparte.
– Te voi ajuta. Observându-i privirea, Randal o \ntreb`: ce
s-a \ntâmplat, este dezordine \n buc`t`rie sau te \ndoie[ti c`
pot ]ine o cea[c` \n mân` f`r` s-o scap?
Linden se \ntreba \ns` din ce cauz` era atât de prietenos.
Când cafeaua fu gata, el duse tava \n sufragerie [i urm`ri
cum toarn` din ibricul Strafforshire. Atâta timp cât discutar`
pe teme impersonale, lui Linden nu-i fu greu s` discute cu el.
Vorbir` despre vacan]ele de var`, iar el ascult` cu interes
SORA TEMPLAR 73

despre vacan]a \n care ea fusese la cules de struguri la


Bungurdy.
– Ai cules [i ai [i stors struguri? o \ntreb`.
– Majoritatea viilor sunt dotate cu prese mecanice, dar a
fost o vacan]` \n care am muncit din greu. Ne trezeam la
ivirea zorilor [i ne culcam foarte târziu. Dup` zece zile, am
fost prea obosi]i ca s` cheltuim la Paris ce am câ[tigat.
– {i anul acesta?
Soneria o \mpiedic` s`-i r`spund`. Jill Adams venise \n
vizit`.
– Am auzit c-ai avut un mic accident, a[a c` am trecut pe
la tine s` v`d ce este, \i spuse Jill, uimit` c` Linden arat`
foarte bine [i era \mbujorat`.
– Frumos din partea ta, Jill, dar n-a fost nimic serios. Te
rog, intr`.
Jill intr`, \l v`zu pe Randal [i se opri, u[or uimit`.
– N-am realizat c`...
– Acesta este domnul Craig. Asistenta Adams este una din
colegele mele. Randal \i \ntinse mâna lui Jill, iar Linden
observ` c` acesta o privea u[or amuzat.
Dup` ce el plec`, nu \nainte de a-i promite c` o va suna \n
leg`tur` cu scuterul, Jill \ncepu s`-[i cear` scuze.
– |mi pare r`u c-am dat buzna astfel! exclam` ea. Doamna
Langley mi-a spus c-ai avut un accident la Craig, dar nu
mi-am imaginat c` el va fi aici.
74 ANN TAYLOR

– Nu conteaz`, Jill, oricum era pe plecare când ai ap`rut.


– Cred c` i-ai f`cut o impresie puternic`, remarc` Jill.
– Nu fi prostu]`, Jill, a f`cut ceea ce ar face orice om
politicos.
– Nu m-ar deranja s` am [i eu un astfel de accident, dac`
i-a[ atrage aten]ia unuia ca Randal Craig, observ` Jill. Doar nu
vrei s` spui c` nu te intereseaz` niciun pic? Este unul din cei
mai atr`g`tori b`rba]i pe care i-am cunoscut.
– Chiar dac` a[a este, zise Linden f`r` pic de entuziasm,
nu mi se pare nimic grozav.
Jill o privea f`r` s` mai \n]eleag` nimic.
– Linden, nu-mi spune c` n-ai observat ce bine arat`!
– Observ c` n-ai pierdut nimic, zise Linden râzând. Nu
[tiu dac` mi-ar pl`cea s` fiu m`ritat` cu un astfel de b`rbat.
Este mai potrivit pentru o aventur`, nu crezi?
– Da, sunt sigur` c` tu ai avea o [ans` cu el. Nu [i eu,
ad`ug` ea.
– Vrei s` spui c` sunt mai potrivit` pentru un b`rbat care
nu are inten]ii serioase?
– O, nu la asta m-am gândit. Voiam s` spun c` tu ai putea
reprezenta o concurent` pentru cineva ca Melanie Fletcher,
pe când eu... Chiar [i \n uniform`, e[ti fermec`toare.
Linden zâmbi.
– |mi trebuie mai mult s` intru \n competi]ie cu acele
haine de nurc` sau cu rochiile moderne ale ei. Dar ce te face
SORA TEMPLAR 75

s` crezi c` Randal Craig nu este genul de b`rbat care s-ar


c`s`tori?
– N-am spus asta, o corect` Jill. Numai c` nu mi-ar pl`cea
s` fiu m`ritat` cu el. Eu \mi doresc un so] care s` lucreze \n
gr`din` dup`-amiaza, un b`rbat de cas`.
Linden ridic` o petal` de trandafir c`zut` din glastr`. Ea se
gândise c` dac` Randal Craig s-ar \ndr`gosti de o femeie, ar
r`mâne \ndr`gostit toat` via]a de ea. Nu, nu putea fi un
b`rbat confortabil, a[a cum gândea Jill. Ea considera c` n-ar
fi tipul egoist de b`rbat.
Pe de alt` parte, dac` se c`s`torea cu o femeie ca Melanie
Fletcher, ar deveni un tip dur [i egoist. Poate Melanie l-ar face
s-o iubeasc`, dar \n mod sigur nu i-ar r`spunde pe m`sur`.
– La ce te gânde[ti? o \ntreb` Jill, ai o expresie ciudat` pe
chip.
Linden arunc` petala la gunoi.
– Oare? zise ea grav.
M` gândeam, de fapt, la accident.
Dup` plecarea lui Jill, Linden \[i mai f`cu o cafea. Avea de
c`lcat o uniform`, ni[te bluze, dar nu sim]ea nici cea mai
mic` dorin]` de a o face [i puse asta pe seama [ocului suferit.
Dup` o baie prelungit` lu` dou` aspirine [i se culc`.
Dar de[i tr`sese draperiile, nu putu s` adoarm`.
R`sucindu-se \n pat, auzea vocile tinerilor din col]ul str`zii
chiar sub fereastra ei. La un moment dat \i invidie. Aici nu
76 ANN TAYLOR

cuno[tea pe nimeni de vârsta ei, \n afar` de Peter Carbury [i


de colegele ei asistente.
|n apartamentul aflat sub al ei, cineva deschise un aparat
de radio [i muzica ajunse pân` la ea.
Linden \[i \ngrop` capul \n pern`. |n cele din urm`,
adormi chiar [i pe muzic`.
Capitolul 6

A doua zi diminea]`, \n afar` de câteva zgârieturi la


genunchi [i de um`rul dureros, Linden nu mai sim]i altceva.
Soneria o trezi din visare. Era un tân`r \ntr-o uniform` p`tat`
de ulei, care-i spuse:
– Miss Templar? Unde vre]i s` v` las scuterul?
– L-a]i reparat deja? exclam` ea.
– Este ca nou, miss. L-am l`sat pe trotuar, deocamdat`.
– |l pute]i l`sa acolo. Ies imediat. A fost grav avariat?
– Nimic care s` nu se poat` repara.
– V` mul]umesc c` a]i rezolvat problema cu atâta
promptitudine.
– Pentru pu]in, miss. Dac` mai sunt probleme, v` rog s`
ne spune]i.
78 ANN TAYLOR

Domnul Craig m-a rugat s` m` asigur c` este \n stare


bun`; totul, desigur, va fi suportat de el.
Cei de la garaj f`cuser` repara]iile cu mult` aten]ie, \n
timp record; probabil c` Randal era cel mai important client,
\[i spuse cu un zâmbet.
Când plec` la vizite, o \ntâlni pe doamna Carbury, care
ie[ea dintr-o m`cel`rie.
– Am auzit c` te ocupi de tân`ra doamn` Craig, \i spuse
femeia. Cum te \mpaci cu Adela Craig? o \ntreb` ea, p`rând
interesat`. O, mai bine nu-mi spune [tiu c` ar fi o \nc`lcare a
etichetei.
Linden \ncepu s` râd`. Era evident c` doamna Carbury
n-o suporta pe Adela Craig [i era convins` c` [i ea sim]ea la
fel.
– Randal [i Tom au fost colegi de [coal`, continu`
doamna Carbury. Randal a venit la noi \n vizit` de câteva ori.
Ca b`iat, a fost un pic ciudat, t`cut [i grav, dar foarte
manierat. |mi pl`cea foarte mult pân` am auzit c` avea ni[te
escapade scandaloase. Apoi, Tom a urmat alt` [coal`, iar
Randal a fost trimis la Uppingham [i n-au mai ]inut leg`tura.
Au mai vorbit câteva minute, apoi doamna Carbury a
plecat, invitând-o pe Linden la mas` \n prima sear` liber` pe
care o avea.
Era una din cele mai toride zile din an, iar dup`-amiaza o
g`si pe Linden a[teptând sosirea pe lume a copilului familiei
SORA TEMPLAR 79

Bralow. Acum o durea um`rul [i mai tare, sim]ea nevoia s`


bea ceva rece [i s` ias` din sala de na[teri. De cealalt` parte a
patului, b`trânul doctor Anderson \[i consulta ceasul.
Era ora opt când Linden p`r`si casa acesteia [i-[i \ndrept`
spatele dureros. Rochia \i era ud` de transpira]ie \n spate, iar
pic`turile de sudoare i se scurgeau la tâmple.
Când ajunse la etajul la care locuia, fu \ntâmpinat` de o
vecin`.
– Este pachetul dumitale, sor`. Livrare special`. I-am spus
comisionarului c` nu [tiu când vii acas`, a[a c` m-a rugat
s`-l iau eu.
Era un pachet sub]ire, p`trat, \nvelit \n hârtie fin` de
cadouri. Linden citi adresa, care era corect`. Pachetul \i era
adresat.
– Mul]umesc, doamn` Grant. Reu[i s`-i zâmbeasc`, de[i o
durea tot corpul [i abia a[tepta o baie fierbinte.
– Pari epuizat`, sor`, \i mai spuse femeia. Ai avut un caz
greu? Apoi, spre disperarea lui Linden aceasta \ncepu s`
vorbeasc` despre na[terile sale. Linden a[tept` o ocazie ca s`
scurteze povestirile acesteia, dar trecur` zece minute \nainte
de a o putea face politicos, f`r` s-o ofenseze.
– So]ul mea abia a f`cut ceaiul, dac` dore[ti, \i spuse.
– Mul]umesc, dar nu prea am timp, r`spunse Linden [i
intr` imediat \n apartament, dup` care se sprijini de u[`,
r`suflând u[urat` c` sc`pase.
80 ANN TAYLOR

Numai dup` ce f`cu baie [i se schimb`, desf`cu pachetul


acela misterios. |n interior se afla o cutie vi[inie cu litere
aurii, cu trei perechi de ciorapi foarte elegan]i. Erau mult mai
fini decât cei pe care-i purta de obicei, dar erau m`sura ei. Nu
g`si nicio carte de vizit`.
Dup` ce puse cutia deoparte, \[i spuse c-ar fi preferat o
carte de vizit` cu ni[te scuze \n locul ciorapilor. Dar era
gestul la care se putea a[tepta de la Melanie Fletcher. C`ut`
num`rul familiei Fletcher [i pe al lui Randal Craig.
Adela Craig r`spunse la telefon. Sperând c` vocea nu-i va
fi recunoscut`, \l ceru pe Randal.
– Cine \l caut` pe Randal?
Linden fu obligat` s`-[i spun` numele.
– Nu [tiu dac` este acas`, sor`. T`cere de câteva secunde,
apoi femeia spuse: Randal nu este acas`.
– O, vre]i s`-i transmite]i c` scuterul func]ioneaz` perfect
[i c`-i mul]umesc?
– Sigur c` da. La revedere, sor`.

***

Linden pl`nuise s` se duc` acas` \n primul weekend, dar


vremea ploioas` [i extrem de cald` o f`cur` s` realizeze c` nu
SORA TEMPLAR 81

va putea suporta drumul lung [i umiditatea ridicat`.


Melchester era la treizeci de mile de mare, a[a c` vineri
diminea]a se trezi devreme [i plec` spre coast`, unde petrecu
toat` ziua la soare. Ar fi fost mai distractiv s` fi mers \nso]it`,
dar i-a fost bine [i a[a.
Sâmb`t` diminea]` o sun` doamna Carbury s-o invite la o
[edin]`, a[a c` \[i petrecu diminea]a la cump`r`turi. La ora
[apte, cu p`rul proasp`t sp`lat [i aranjat, discret machiat`,
\mbr`cat` \ntr-o rochie verde, una din cele recent trimise de
sora ei, dar f`r` nicio bijuterie, Linden cobor\.
– Ar`]i grozav, draga mea, \i spuse doamna Carbury. Vino
s` te prezint prietenelor. Bietul Peter a fost chemat la spital.
Era aproape nou` când s-a \ntors Peter. P`rea obosit, chiar
extenuat, [i realiz` c` f`cea un efort s` fie amabil.
– Bun`, Linden! Am aflat c` ai liber acest weekend, a[a
c-am rugat-o pe mama s` te sune. Am crezut c-ai plecat acas`.
– Nu puteam ajunge \n condi]ii bune la Londra pe c`ldura
asta, zise ea zâmbindu-i. Tu ce-ai mai f`cut, Peter?
El se \ncrunt`.
– Am stat la c`p`tâiul unui b`iat care a murit. Nu puteam
face nimic pentru el. Dac` mama pune \ntreb`ri legate de
acest caz, s` schimb`m subiectul, da?
– |mi pare r`u, spuse ea. El ridic` din umeri.
– Ar fi trebuit s` m` obi[nuiesc de acum cu astfel de
cazuri.
82 ANN TAYLOR

– Cred c` e[ti foarte obosit, b`nuiesc c-ai vrea s` ne vezi


pe to]i pleca]i cât mai repede.
– Poate pe ceilal]i... da. Mama te-a invitat la picnic, nu?
Oricum, te duc eu acas`, nu te las s` te \ntorci pe scuterul
t`u, ca s` nu r`ce[ti. B`nuiesc c` mama a uitat s`-]i spun`.
Lu`m masa la casa noastr` de vacan]` de la Northbeach, un
loc lini[tit unde nu ajung prea multe ma[ini. Sunt sigur c-o
s`-]i plac`.
– Sun` tentant, dar...
– Este deja stabilit, Linden. O s` lu`m [i ni[te copii cu noi.
Peter o lu` pe Linden \n ma[ina sa.
– Pune puloverul `sta pe tine s` nu r`ce[ti, Linden, \i
spuse.
Era o sear` frumoas` c`ldura mai sl`bise ca intensitate.
– Sun` frumos, dar...
– Bine, atunci mergem.
Petrecerea s-a terminat pe la unsprezece, iar dup`
plecarea celorlal]i invita]i, Peter a luat-o pe Linden \n ma[ina
sa.
– Cred c` e[ti foarte obosit [i ai vrea s` dormi.
– Este prea cald \nc` pentru somn.
Au mers \n t`cere, iar când au ajuns \ntr-un loc mai retras,
Peter a tras ma[ina pe dreapta [i a oprit motorul. Probabil c`
Linden a sim]it frisoane, pentru c` el i-a atins u[or bra]ul.
– }i-e rece, Linden? a \ntrebat-o.
SORA TEMPLAR 83

Ea a scuturat din cap.


Peter \i spuse dup` un moment de t`cere:
– Aici nu este nimeni prin preajm`, dar [tii ce repede se
r`spândesc zvonurile despre un medic [i o asistent`. Dar
\ntr-un asemenea cadru \mbietor, nici nu mai realizez c` e[ti
asistent`.
Linden zâmbi amintindu-[i cum ar fi reac]ionat sora ei la
un astfel de compliment. De fapt, Louisei nu i-ar fi pl`cut
Peter deloc. O, draga mea, nu-mi plac ace[ti b`rba]i care
r`mân cu mentalitatea unui [colar pân` la vârste \naintate, ar
fi spus ea.
– Nu este normal, Peter, obiect` ea, c` suntem for]ate s`
purt`m acele uniforme tot timpul...
– Din contr`, cred c` uniformele voastre sunt apetisante,
zise el foarte serios.
Linden \ncepu s` râd`.
Dup` câteva clipe, el porni din nou motorul. Linden
merse la culcare destul de tulburat`. Sim]ea c` prietenia cu
Peter avansa mult prea repede [i c` nu era bine din motive
profesionale, dar [i personale. |[i dori s` nu fi acceptat
invita]ia mamei lui.
Diminea]a, Linden se gr`bi la vizitele ei. Peter o a[tepta cu
scuterul \n preajma casei, având [i ma[ina cu el. |n timp ce el
\i parca scuterul \n spatele blocului, Linden se relax` \n
ma[in` [i \nchise ochii.
84 ANN TAYLOR

Realiz` cam târziu c` Peter o scosese din ora[.


– M-am gândit c` ]i-ar pl`cea o plimbare scurt`, \nainte de
a \ncepe ziua, \i spuse el.
Au ajuns pe coast` dup` ora unsprezece, iar Linden a
ajutat-o pe doamna Carbury s` aranjeze [ezlongurile pe plaj`.
Mai erau familii cu copii acolo, dar locul nu era prea
aglomerat.
– Nu sta aici cu mine prea mult, draga mea, sunt convins`
c` abia a[tep]i s` faci o baie \n mare, \i spuse doamna
Carbury.
– Da, este o zi minunat`! spuse Linden.
– Bietul Peter, dup` oboseala de la spital, ace[ti copii
nu-i las` nicio clip` de lini[te! exclam` doamna Carbury
\ngrijorat`. Eu [i so]ul meu pl`nuiam \nainte de moartea lui
s` tr`im aici la pensionarea lui, dar iarna nu este prea pl`cut.
Când se va c`s`tori Peter, m` voi duce la sora mea, undeva \n
sud. Este profesoar` [i are o cas` frumoas` la Brighton.
– Nu v` va lipsi Melchester? o \ntreb` Linden.
– Nu cred. Nu va mai fi la fel pentru mine, dup` moartea
lui John.
Am r`mas aici doar pentru Peter, pentru c` n-am g`sit o
menajer` bun` s` aib` grij` de el. Odat` ce se va c`s`tori, \mi
voi continua [i eu altfel via]a. Soacrele sunt mai pre]uite dac`
stau la oarecare distan]`.
– Cred c` ve]i fi o soacr` ideal`, \i spuse Linden.
SORA TEMPLAR 85

{tiu c` nu este prea u[or s`-]i la[i fiul pe mâinile unei


aiurite, care abia [tie s` fiarb` un ou.
– |ntotdeauna am \ncercat s` evit s` fiu prea posesiv`. Eu
[i John am fost ferici]i \mpreun` [i ne-am iubit mult, dar
acum b`ie]ii sunt pe primul plan.
– {i p`rin]ii mei au fost la fel. Le-a pl`cut mereu s` ne aib`
\n preajm`, dar acum c` am crescut, sunt ferici]i unul cu
cel`lalt.
B`ie]ii venir` pe plaj` lâng` ele.
– Nu vre]i s` face]i baie, doamn` Templar? Apa este cald`
[i bun`, \i spuse Bobby.
{i \ntrucât venise vremea mesei, doamna Carbury a pornit
\nainte cu copiii, iar Linden [i Peter au r`mas câ]iva pa[i \n
urm`.
– Este un loc splendid, departe de c`ldura torid` a
Londrei! exclam` Linden, \n timp ce se plimbau pe malul
apei.
Peter \i d`du c`ma[a lui s` [i-o pun` pe umeri, pentru c`
soarele era foarte puternic acum, cu toate c` b`tea [i briza.
– Nu pari s` ai mai mult de doisprezece ani, \i spuse el,
v`zând-o cum se oprea s` culeag` scoici.
Copiii erau cu mult \naintea lor.
– Fii atent`, Linden, \i strig` el brusc, este o meduz` chiar
la picioarele tale. Linden se feri, dar c`lc` pe ceva tare ascu]it
[i-[i pierdu echilibrul.
86 ANN TAYLOR

– Te-ai t`iat?
Erau foarte apropia]i acum. Ea \i pusese din instinct o
mân` pe um`r, ca s` se echilibreze. Peter avea pielea moale,
neted` sub palma ei ud`, [i-i sim]i mu[chii puternici.
– Nu, nu cred.
– Linden, murmur` el, apoi o trase spre el [i o s`rut`.
– Unchiule Peter! strigar` copiii \n clipa aceea.
Peter \i d`du drumul [i-[i continu` drumul pe plaj`.
– Uite ce-am g`sit! strigar` copiii venind \n fug` spre ei.
– Un crab, nu? Peter examin` crabul pe care Bobby \l
pusese \ntr-o g`letu[`. Copii, Linden are ceva la un picior,
l`sa]i-m` s` v`d ce este.
Se a[ezar` pe nisip.
– |]i curge sânge? o \ntreb` Bobby.
Linden \i zâmbi, luat` prin surprindere de cele \ntâmplate.
Peter \ngenunche s` vad` ce era.
– Nu te-ai t`iat, spuse el \n cele din urm`.
– Copiii de la [coal` au g`sit un cadavru \n mare anul
trecut, le spuse Bobby, care avea o aplecare spre macabru.
Spuneau c` st`tuse mult \n ap`, pentru c`...
– Ce vrei s` faci cu crabul? \l \ntreb` Linden.
Bobby inten]iona s` fac` un acvariu, dar au reu[it s`-l
conving` c` acel crab va fi mai fericit \n mediul s`u.
Toat` dup`-amiaza, Linden a fost con[tient` c` Peter abia
a[tepta un moment pentru a-i vorbi. Din fericire, copiii nu
SORA TEMPLAR 87

s-au mai dep`rtat niciun moment. {tia c` va trebui s` se


confrunte cândva cu el, dar acum era prea confuz` [i nu [tia
cum s`-i r`spund`.
Dac` ar fi fost oricine altcineva, Linden ar fi fost sigur` c`
s`rutul fusese doar impulsul unei zile frumoase de var` [i al
unei atrac]ii nesemnificative. Dar din cauza leg`turii lor
profesionale, lucrurile erau mai complicate, iar Peter [tia
acest lucru. Examinând s`rutul lui cu oarecare deta[are, nu
putu s` determine clar ce sim]ise. Cu siguran]`, nu-i
displ`cuse; dar, de fapt, niciunei fete nu-i displ`cea s` fie
s`rutat` de un tân`r atr`g`tor pentru care avea deja
sentimente de prietenie. Pe de alt` parte, nu sim]ise ceva
special, nicio accelerare a b`t`ilor inimii.
Sim]indu-se urm`rit` de doamna Carbury, Linden nu se
mai sim]i \n largul ei. Oare \i v`zuse \mbr`]i[a]i? Pentru prima
oar`, \n]elese \n adev`ratul sens remarca doamnei Carbury
despre ce se va \ntâmpla dup` c`s`toria lui Peter.
O, dar era absurd! |l cunosc abia de câteva s`pt`mâni, se
gândi ea.
Dar pe drumul spre cas` descoperi c`-i era greu s` se mai
poarte ca de obicei [i se gândi la o scuz` plauzibil` pentru
cazul \n care doamna Carbury ar fi invitat-o s`-[i petreac`
seara cu ei.
– Desigur vei cina cu noi, Linden, o [i auzi când intrar` \n
Melchester.
88 ANN TAYLOR

– V` mul]umesc pentru invita]ie, dar i-am promis colegei


mele ,Jill, c` vom cina \mpreun`. M-am bucurat mult de
aceste zile, oricum.
Peter o duse acas` f`r` niciun comentariu, iar ea reu[i
s`-l conving` s` n-o conduc` pân` la u[`. V`zând cum \i face
semne de pe trotuar, Linden avu sentimentul c` [i el
r`suflase cumva u[urat c` n-o va vedea prea curând.
Luni, vremea se stric`. Era tot cald, dar plou` cu g`leata [i
tun`. Pe la prânz, cerul era complet \ntunecat, iar Linden \[i
petrecu dup`-amiaza la cinema.
Seara se ocup` cu treburile casnice, dar pe la zece evit` s`
r`spund` la telefon sau la u[`, de team` s` nu fie Peter.
Dar miercuri noaptea telefonul ei sun` insistent. |n cele
din urm`, r`spunse.
– Sora Templar la telefon.
– Sunt Randal Craig. Po]i veni imediat? Paula a avut un
accident.
Linden se trezi numaidecât.
– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb`.
– A c`zut pe sc`ri; se pare c` nu s-a lovit, dar cred c` s-a
declan[at na[terea.
– N-o l`sa]i s` intre \n panic`, vin \n cincisprezece minute.
|ncepu s` se \mbrace.
Capitolul 7

Probabil c` Randal a auzit scuterul apropiindu-se,


deoarece \i deschise u[a \nainte ca ea s` sune. |mbr`case un
halat de m`tase maro peste pijama, avea p`rul ciufulit, dar
p`rea calm [i gata s` ajute.
– Ai venit cu viteza gândului, spuse el.
– Sunt obi[nuit` s` plec din cas` \n mare vitez`, zise
Linden. Cum se simte?
– Pare speriat`, [i, din p`cate, Andrew este plecat.
– Plecat? repet` Linden.
– Da, a trebuit s` plece din ora[ [i a sunat-o cu pu]in
\nainte de accident, ca s`-i spun` c` va r`mâne acolo peste
noapte. Când se \ndreptau spre camera Paulei, ap`ru
doamna Craig. {i ea \[i pusese \n grab` capotul, iar p`rul \i
90 ANN TAYLOR

era strâns cu o banderol`. F`r` machiaj, dat` cu crem`, p`rea


mai b`trân`, cu pielea l`sat`.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb`. Apoi, v`zând-o pe Linden,
repet` \ntrebarea. De ce nu m-a]i trezit mai devreme?
– Paula crede c` s-a declan[at na[terea, Adela, \i spuse
Randal rece.
– Ai trimis dup` doctor?
– Am considerat c` sora Templar va [ti cel mai bine dac`
este cazul.
Doamna Craig \i arunc` o privire t`ioas`.
– Randal, ar fi trebuit s-o vad` doctorul.
Linden auzi un geam`t din cealalt` \nc`pere.
– M` duc acolo, spuse ea repede. Apoi, când doamna
Craig vru s` vin` cu ea, o opri: este mai bine s` m` duc
singur`.
Paula era \n pat [i r`sufl` u[urat` când o v`zu.
– |mi pare r`u c` te-am trezit la ora asta, murmur`. Am
f`cut o prostie... trase aer adânc \n piept [i strânse \n mâini
p`tura.
Linden se a[ez` pe pat [i a[tept` ca pacienta ei s` se
relaxeze.
– De ce ai c`zut pe sc`ri? o \ntreb` f`r` urm` de
\ngrijorare.
Paula mai trase o dat` aer \n piept [i-i spuse:
– Nu puteam s` dorm, a[a c` am coborât s` fac un ceai.
SORA TEMPLAR 91

Din fericire, nici Randal nu dormea. M-a auzit c`zând [i


m-a adus \n pat.
– A[a c` ai r`mas f`r` ceai, glumi Linden. |i lu` pulsul
Paulei. Vrei pu]in ceai acum?
– O, da, dac` se poate. Sor`.... crezi c` sarcina mea va avea
de suferit?
– Nu. Se poate gr`bi un pic, dar micu]ii sunt destul de
rezisten]i, o asigur` ea. Stai lini[tit` pu]in, [i-]i preg`tesc
ceaiul. Doamna Craig se agita impacientat`, iar Randal fuma
nervos \n fa]a u[ii.
– Ei bine? o interpel` doamna Craig.
– Nu este \nc` nevoie de doctor, zise Linden \ncet. Apoi
se \ntoarse spre Randal: vre]i s`-mi aduce]i trusa din scuter?
Am l`sat-o acolo.
– Imediat, zise el [i porni pe sc`ri.
– Ar fi bine s` v` duce]i la culcare, doamn` Craig, spuse
Linden. Na[terea s-a declan[at, dar vor mai trece ore pân`
când...
– S` m` culc? Cum po]i spune asta, sor`? Vreau s`-mi v`d
nora!
– Foarte bine, dar numai pentru câteva minute, are nevoie
de odihn`, zise Linden cu calm.
Doamna Craig se strecur` \n dormitorul Paulei.
– Ar fi trebuit s` m` chemi imediat, Paula, zise ea pe un
ton autoritar. Nu \n]eleg de ce l-ai trezit pe Randal.
92 ANN TAYLOR

|ntrucât era evident c` Randal nu-i povestise mamei


vitrege ce [i cum se \ntâmplase, [i mai ales nu-i spusese nimic
despre accident, Linden sper` c` Paula nu va face referire la
el. Nu era momentul s` i se ]in` o predic` despre faptul c`
fusese neatent`. Din fericire, Paula nu spuse nimic.
– Cum te sim]i ? o \ntreb` soacra.
Drept r`spuns, Paula \[i trase p`tura cât mai sus, pân` la
gât, [i-i arunc` o privire disperat` lui Linden.
– Cred c` trebuie s`-l chem`m imediat pe doctor, decret`
doamna Craig.
Linden o ignor` pe moment, apoi spuse cu un ton
autoritar:
– Nu trebuie s` v` face]i probleme, doamn` Craig. |l voi
chema pe doctorul Henderson, dac` va fi nevoie. Acum, n-are
ce face. Dac` nu v` sup`ra]i, a[ vrea s` \ncep preg`tirile
pentru na[tere.
Pe moment, se gândi c` Adela Craig va refuza s` ias` din
camer`. Dar strângând din buze, acea acritur` ie[i f`r`
comentarii.
– O, draga mea, sunt sigur` c` este furioas`, dar n-am chef
de spectatori, zise Paula. Mi--a[ fi dorit ca Andrew s` fie aici.
– Nu-i nimic, o s`-l iei prin surprindere, o \ncuraj` Linden
[i-[i deschise trusa.
Se auzi o b`taie \n u[` [i Linden \l v`zu pe Randal
aducându-i lucrurile.
SORA TEMPLAR 93

– Te mai pot ajuta cu ceva, sor`? o \ntreb` el.


– E Randal? |l pot vedea un minut? \ntreb` Paula.
Randal vâr\ capul pe u[` dup` ce primi \ncuviin]are de la
Linden. Apoi \i zâmbi Paulei.
– Te sim]i mai bine? o \ntreb`.
Ea \ncuviin]`.
– Da, mult mai bine. Randal, te-a[ putea ruga s-o ]ii
departe pe Adela de camera asta o vreme?
– Sigur c` da. O s`-l sun pe Andrew, s`-i dau vestea. Va fi
aici \n câteva ore.
– Nu-l suna. |[i va face probleme pe drum; a[ vrea ca
mâine, când ajunge, s` g`seasc` copilul \n leag`n!
El o privi pe Linden.
– Cred c-ar trebui s`-i spunem, Paula.
– De ce? Doar nu se poate \ntâmpla nimic r`u, nu-i a[a,
sor`?
– Nu, sigur c` nu, zâmbi Linden. Dar so]ul t`u ar putea fi
\ngrijorat dac` n-o s`-i spun` nimeni.
– Bine, zâmbi Paula, dar aten]ioneaz`-l s` conduc` atent!
Randal \nclin` din cap [i o b`tu pe um`r \n semn de
\ncurajare.
– Te las acum, voi fi \n apropiere, sor`, dac` ai nevoie de
mine.
Era ora [ase [i se iveau zorile când Linden auzi ma[ina
doctorului oprind \n fa]a casei.
94 ANN TAYLOR

O or` mai târziu, copilul \[i \ncerc` pl`mânii.


– Ce zici de fiica ta, draga mea? \i spuse doctorul
Henderson Paulei.
– O, cât este de frumoas`! Mul]umesc mult, doctore.
– Nu mie trebuie s`-mi mul]ume[ti, ci sorei Templar. Eu
n-am avut niciun rol \n na[terea asta.
Puteam sta acas`.
Ridicar` transperantele [i razele soarelui se strecurar` \n
\nc`pere, când Linden \[i scoase masca [i halatul.
Doctorul plecase, iar Adela Craig \[i inspectase nepoata,
dar Randal nu ap`ruse \nc`.
– Cred c-ar fi bine s` dormi pu]in, doamn` Craig, zise
Linden.
– Sunt prea fericit` ca s` pot dormi, spuse Paula.
– Cu toate astea, trebuie s` te odihne[ti, draga mea, zise
Andrew care ajunsese [i-[i ]inea fiica \n bra]e.
– V` las acum, s` v` odihni]i cu to]ii, le spuse Linden.
Trebuie s-o face]i, altfel plânsetele copilului v` vor exaspera.
Când \ncepu s` coboare sc`rile, Randal o a[tepta.
– Bun` diminea]a, \i spuse ea. V` pute]i vedea nepoata,
dar pentru scurt timp.
– O voi face mai târziu, spuse Randal. Acum, te rog s` vii
aici un moment. |i lu` trusa, o a[ez` pe un scaun [i o
conduse spre \nc`perea unde st`tuse la ultima ei vizit` aici.
Mirosea a cafea proasp`t`.
SORA TEMPLAR 95

– Ai nevoie de un mic dejun bun, dup` ce ai muncit toat`


noaptea, \i spuse el cu fermitate. Am cerut s` se aduc` [unc`
[i ou`.
– Sun` grozav, spuse Linden realizând brusc \n clipa aceea
cât \i era de foame.
– Te deranjeaz` dac` fumez? o \ntreb` el, a[ezat de
cealalt` parte a mesei.
Ea scutur` din cap.
– Ce se \ntâmpl` acum? Ai liber restul zilei?
– Nu; probabil o s` dorm câteva ore, apoi mai am câteva
vizite. M` \ntorc dup`-amiaz` la cumnata dumitale.
– Probabil e[ti mai puternic` decât pari, \i spuse el.
– Par atât de fragil`?
– Fragil` pentru a avea nevoie de câteva ore bune de
somn.
– Dorm de-ajuns, dar la alte ore decât ceilal]i.
Menajera aduse ni[te farfurii acoperite pe o tav`. Randal o
urm`ri mâncând cu poft`, dar \i era atât de foame c` nu-i mai
p`sa.
– De ce ]i-am displ`cut atât de mult \n primele dou`
s`pt`mâni? o \ntreb` el brusc.
Linden \l privi, luat` prin surprindere.
– Cred c` v-a]i imaginat, zise ea evaziv. De ce s`-mi fi
displ`cut?
El zâmbi cu aceea[i arogan]`.
96 ANN TAYLOR

– Din diferite motive. Mai dore[ti cafea?


– Da, v` rog. Poate atitudinea dumitale din tren mi-a
displ`cut.
– O, acea c`l`torie! exclam` el cu sub\n]eles. Ce mai face
curtezanul t`u?
– Nu [tiu, zise Linden scurt.
Randal \ncepu s` râd`.
– Cel pe care l-am v`zut s`rutându-te.
Pe moment, se sim]i tentat` s`-i spun` adev`rul, dar se
ab]inu.
– Poate nici dumneata nu te-ai fi sim]it prea confortabil
dac` ]i-ar urm`ri careva felul \n care-]i iei r`mas-bun.
– Din fericire, eu nu-mi iau r`mas-bun la modul prea
c`lduros...
Linden puse [erve]elul pe mas` [i se ridic`.
– Mul]umesc pentru mas`, domnule Craig, trebuie s`
plec, m` gr`besc.
El o conduse la u[`.
– Cum merge scuterul? o \ntreb`. Vreo problem`?
– Nu am probleme, mul]umesc, am sunat s` v`
mul]umesc, dar nu era]i acas`.
– Adev`rat? Mason nu mi-a spus nimic.
Linden aproape \l corect`. Poate doamna Craig uitase s`-i
transmit` mesajul ei. Sau \l ignorase deliberat?
– Mul]umesc \nc` o dat` pentru repara]ie.
SORA TEMPLAR 97

Sper c` n-a fost prea stricat.


– |]i dator`m mai mult decât repara]ia scuterului, \i spuse
el ]inându-i mâna. Linden se \ntreb` cum putea oscila acest
b`rbat \ntre a fi foarte antipatic [i foarte simpatic.

***

|n seara aceea sun` Peter, care voia s-o scoat` la o


plimbare.
– Peter, n-am dormit toat` noaptea, s-a n`scut copilul
familiei Craig. Trebuie s` m` culc devreme, \i explic`.
– Este nou` [i jum`tate; o plimbare de jum`tate de or` nu
poate s`-]i fac` decât bine.
– Mai am treab` de f`cut; s` m` sp`l pe cap [i multe altele.
|n alt` sear`, poate.
Se f`cu t`cere, apoi Peter zise:
– |ncerci s` m` evi]i?
– Ce idei ai! exclam` ea.
– Atunci, te sun spre sfâr[itul s`pt`mânii, spuse Peter.
– Bine. Noapte bun`, Peter.
N-a mai avut cum s` ajung` acas` la Craig \n ziua aceea,
dar a doua zi devreme i-a f`cut o vizit` Paulei, care voia s`
coboare din pat [i era \ntr-o stare de spirit foarte bun`.
98 ANN TAYLOR

– Doar doctorul Henderson poate s` spun` când.


Linden preg`ti baia copilului, [i o duse \n dormitor,
pentru ca Paula s` urm`reasc` procedurile, apoi ap`ru [i
Randal.
– O, intr` te rog. Tocmai la timp ca s-o vezi pe Jennifer la
prima ei baie.
– V` deranjez dac` r`mân? \ntreb` el.
– Nu, deloc.
Randal trase un scaun [i se a[ez`. Era \mbr`cat sport [i
Linden presupuse c` nu se ducea la birou.
Linden \[i scoase ceasul de la mân` [i \ncepu s` dezbrace
nou-n`scutul. Aceasta tocmai \ncepea s` prind` via]` dup`
primele zile de lene [i o privi curioas`.
Linden nu mai [tia de câte ori \mb`iase un nou-n`scut, dar
\n diminea]a asta nu se mai sim]ea atât de sigur` pe sine. {tia
c` i se \ntâmpla asta din cauz` c` Randal o urm`rea.
– Este \nc` foarte congestionat`, este bine sor`? o \ntreb`
Paula.
Linden \ncepu s` râd`. Când \i desf`cu scutecul, copila
\ncepu s` plâng`.
– Vrei s-o ]ii \n bra]e pu]in, domnule Craig?
Randal accept` copilul imediat [i \ncepu s`-l mângâie pe
spate.
Copila se opri, nedumerit`, \l privi cu ochii m`ri]i, apoi
a]ipi din nou. Randal o privi amuzat pe Linden. Dar apoi se
SORA TEMPLAR 99

r`suci [i ud` cu saliv` c`ma[a lui Randal, care scoase o batist`


din buzunar [i se [terse f`r` o vorb`.
– Bine ]i-a f`cut, Randal! spuse Paula. Dac` te consideri
a[a de expert la sugari, po]i s` ne aju]i spre ora dou`
diminea]a. Andrew a stat toat` noaptea cu ea \n bra]e.
Se auzi o b`taie \n u[` [i ap`ru menajera.
– A venit miss Fletcher, doamn` Craig. S-o aduc aici?
Paula o privi intrigat` pe Linden.
– O pot vedea, sau nu este bine?
– Da, este admis, dar nu pentru mult timp. Curând,
Jennifer va trebui hr`nit`.
Paula se privi \n oglind`.
– Nu vreau s` ar`t ca o l`uz`...
Melanie intr` \n camer`, aducând un miros puternic de
parfum scump. Purta o rochie neagr`, cu o mimoz` la
cordon, [i pantofi asorta]i.
– Draga mea, ce bine \mi pare c` te v`d din nou! exclam`
ea cu pref`c`torie. Cum te sim]i? Puse pe mas` o cutie cu
flori.
– Minunat. Ce flori grozave! spuse Paula admirând florile
albe cu pete ro[ii. Desf`cu panglicile aurii [i ridic` apoi
capacul cutiei. |n interior se afla cel mai elegant [al Shetland,
ca ni[te funigei. O, Melanie, e atât de frumos! Mul]umesc!
– Cum ]i se pare Jennifer? o \ntreb` Randal.
Melanie se \ntoarse spre el zâmbindu-i.
100 ANN TAYLOR

– Bun`, Randal. Apoi o privi pe Linden [i copilul. Bun`


diminea]a, sor`.
– Bun` diminea]a. Linden se \ntoarse spre Paula. Dac` o
]ine]i o s`-i cur`] c`di]a.
– Vrei s` arunc eu apa? se oferi Randal. El ridic` \ncet
c`di]a de plastic [i a[tept` ca ea s` ias` \n camera al`turat`.
Arunc` apa din cad`, iar Linden o cl`ti [i o puse \ntr-un
dulap.
– Toat` ziua e[ti a[a de ocupat`? o \ntreb` el.
Linden \ncuviin]`.
Randal o urm`ri cum completeaz` fi[a copilului [i o pune
pe dulap.
– Pot s`-]i ofer o cafea \nainte de a pleca?
– Mul]umesc, dar trebuie s` plec chiar acum. Linden se
uit` la ceas. Mai am dou` vizite de f`cut \nainte de ora
prânzului.
Când Linden ap`ru \n camera copilului, Melanie se ridic`.
– Trebuie s` plec, dragele mele, nu vreau s` v` obosesc.
Jennifer este atât de scump`! Atinse u[or obrazul copilului cu
degetul.
Totul doar pentru a-l impresiona pe Randal. Linden plec`,
[ocat` de cât de mult \i displ`cea Melanie.

***
SORA TEMPLAR 101

Aflând din programare c` trebuia s` treac` pe la doamna


Howlett, Linden [tiu c` trebuia s` dea din nou ochii cu Peter.
Iris Howlett era un caz problem`. Avea doar nou`sprezece
ani [i afirmase r`spicat c` nu dore[te copilul cu care era
\ns`rcinat`. Refuzase s` participe chiar [i la orele de relaxare
de la clinic`, iar Linden suspect` c` nu luase nici vitaminele
la care avea dreptul. Când Linden o vizitase, tân`ra era trist`
ori plictisit`.
U[a fu deschis` de un b`rbat cu o claie de p`r buclat, \n
salopet` de mecanic. P`rea nervos [i sâcâit, dar se sim]i
imediat mai relaxat când o v`zu.
– Este sus, sor`. Am vrut s` te sun mai devreme, dar nu
m-a l`sat. Casa era dezordonat` [i murdar`; o a[tepta o sear`
obositoare.
O g`si pe Iris \n pat, cu ochii m`ri]i de team`, cu buzele
tremurând. Când o v`zu pe Linden, nu mai putu s`-[i
ascund` teama.
– S` chem doctorul, sor`? \ntreb` so]ul ei.
Iris o prinse de mân`.
– Nu-l l`sa s` intre, jur` c` nu-l la[i!
Linden \[i eliber` bra]ul.
– Da, cred c-ar fi bine s`-l suni pe doctor, domnule
Howlett. {i pune un vas cu ap` pe foc.
Când sosi Peter, Linden f`cuse ordine \n camer` [i f`cuse
un p`tu] pentru copil. Iris o rugase s` deschid` o caset` \n
102 ANN TAYLOR

care Linden avu surpriza s` g`seasc` lucru[oare pentru copil.


Când cobor\ s` ia ap`, Linden \l g`si pe Tom Howlett cu o
vestu]` de nou-n`scut \n mân`.
– Nu mi-am \nchipuit c` are toate astea, zise el cu adev`rat
impresionat. Apoi, ridicând privirea, o \ntreb`: o s` fie bine,
sor`, nu?
Linden \l asigur` c` nu se va \ntâmpla nimic anormal [i-i
d`du mici sarcini pentru a-l ]ine ocupat. Comportamentul
ciudat al lui Iris Howlett era tot mai greu de intuit.
Copilul s-a n`scut la miezul nop]ii; sem`na foarte mult cu
tat`l s`u. Linden \l \nveli \ntr-un prosop curat [i-l puse lâng`
mam`. Pe moment, chipul femeii se lumin` de mândrie [i de
fericire, dar aproape instantaneu, \ntoarse fa]a [i fix`
peretele.
Peter ridic` uimit din sprâncene, iar Linden f`cu un gest
de uimire.
Când cobor\, \l g`si pe Tom Howlett cu o scrumier` plin`
\n fa]`, strângând marginea mesei. El s`ri \n picioare.
– Este bine?
– Ai un fiu s`n`tos, domnule Howlett.
– Dar Iris?
– Iris s-a descurcat foarte bine. Po]i urca la ea.
Omul urc` treptele câte dou`. Peter cobor\ imediat, destul
de \ncruntat.
– Ai idee ce se \ntâmpl` cu oamenii `[tia?
SORA TEMPLAR 103

Linden \i spuse pe scurt ce [tia.


– Hm.. ar fi mai bine s` discut cu Howlett, zise el
\ngândurat. Pare un om de \n]eles.
Dup` câteva clipe, cobor\ [i Tom Howlett.
– Ar dori o cea[c` de ceai, morm`i el.
– Da, cred c` tuturor ne-ar prinde bine una, zise Peter. O
privi cu sub\n]eles pe Linden, care \ncuviin]` [i-i l`s` singuri.
Iris era aplecat` asupra p`tu]ului când intr` Linden. Când
auzi u[a, se retrase cu un aer aproape vinovat [i o privi
sfid`tor pe Linden, de parc` ar fi vrut s-o opreasc` s`
comenteze.
F`r` machiajul exagerat pe care [i-l aplica de obicei, cu
p`rul l`sat liber, p`rea mult mai tân`r` decât anii ei [i mai
vulnerabil`. Linden se ocup` de copil, preg`tindu-l pentru
noapte, iar Tom Howlett le aduse câte o can` de ceai. Linden
observ` c` Iris \[i mu[ca buzele [i c` avea lacrimi \n ochi.
– Poftim, doamn` Howlett. Nu cred c` nou-n`scutul te va
deranja peste noapte, ave]i amândoi nevoie de un somn bun,
zise Linden cu blânde]e. {tia c` imediat ce va ie[i din
\nc`pere Iris va izbucni \n lacrimi, dar nu era momentul
acum s` afle motivul.
Peter o a[tepta pe hol [i dup` ce Linden \i spuse lui Tom
cum s` se ocupe de copil, plecar` \mpreun`.
– Ai aflat de ce era acea situa]ie tensionat`? \l \ntreb` .
Afar` era cam rece.
104 ANN TAYLOR

Peter \[i scoase pipa [i scotoci prin buzunare dup`


chibrituri.
– Cred c` da, zise el. Nu mi s-a confesat de la \nceput, dar
i-am spus c` pentru ca fiul lui s` porneasc` bine \n via]`, so]ia
lui trebuie s` fie lini[tit`. Vino cu mine la ma[in` s` vorbim,
aici e prea frig.
Linden \[i puse trusa pe scuter [i-l urm` \n ma[in`. Peter
aprinse lumina din interiorul ma[inii, apoi spuse:
– Este ceva destul de obi[nuit. Din cât am \n]eles, au fost
destul de \ndr`gosti]i unul de altul la \nceput, dar nu s-au
gr`bit s` se a[eze, s` aib` o familie. Apoi, ea a r`mas
\ns`rcinat` [i când au realizat c` vor trebui s` se c`s`toreasc`
imediat, lucrurile au \nceput s` mearg` prost. S-au sim]it
\ncorseta]i, cred.
– Pot s` \n]eleg asta, zise Linden, dar dac` tot s-au decis s`
se c`s`toreasc`...
– P`rin]ii lui Iris au \nr`ut`]it lucrurile, tratându-l pe Tom
de parc` ar fi cel mai r`u om de pe lume. Aveau unele
justific`ri, dar \n loc s` se gândeasc` s` rezolve situa]ia \n
binele tuturor, au continuat s`-l atace pân` când \n final el
[i-a pierdut r`bdarea [i le-a spus c` se \nsoar` cu fiica lor doar
pentru copil, dar c`-[i dore[te s` n-o fi cunoscut vreodat`.
Iris l-a auzit, [i de atunci abia \[i vorbesc.
– |n]eleg, zise Linden, nu este prea \ncurajator, nu?
– M` tem c` nu.
SORA TEMPLAR 105

Howlett sus]ine c` a f`cut totul s-o conving` c` n-a vorbit


serios atunci, dar ea refuz` s`-l asculte.
– Cu toate astea, cred c`-l iube[te \nc`, spuse Linden
gânditoare. Cum s-o facem s` cread` c` o iube[te?
– {i eu mi-am pus \ntrebarea asta de zeci de ori, zise Peter
cu blânde]e, atingându-i mâna.
Absorbit` de problemele familiei Howlett, Linden uitase
problemele ei personale. Acum, v`zând chipul lui Peter,
realiz` c` era prea târziu pentru orice tactic` de a-l evita.
– Cred c-ai \n]eles duminica trecut` ce simt pentru tine,
Linden, zise el cu glas sc`zut. {tiu c` sentimentele au ap`rut
poate prea repede, dar niciunul din noi nu mai este
adolescent. Crezi c`... vei sim]i la fel pentru mine?
Linden se uit` la mâna a[ezat` peste mâna ei.
– Peter, ce moment ]i-ai ales!
– {tiu, dar nu mai suport nesiguran]a, Linden, zise el cu
capul plecat. Se l`s` o pauz` lung` [i \ncordat`, \n timpul
c`reia Linden nu se putea gândi la nimic, decât c` era trecut
de ora unu [i c` amândoi ar fi trebuit s` se odihneasc` acum.
– N-am \n]eles nimic duminic`, reu[i s` spun` \n cele din
urm`. M-am gândit doar c` sim]i... Linden ro[i, sim]indu-se
neajutorat`.
– Ei bine, acum când [tii despre ce vorbesc, ce spui?
insist` el cu blânde]e. Apoi, brusc, deveni impacientat; la
naiba! De ce am ales locul acesta pentru o declara]ie? Dac` te
106 ANN TAYLOR

voi s`ruta acum, ar putea s` ne fac` cineva raport pentru


comportament neprofesional. Chiar [i cucuvelele abia
a[teapt` un prilej de bârf` \n cartierul `sta!
Peter p`rea atât de comic \n indignarea lui, \ncât Linden
pufni \n râs.
– Probabil nici n-ar trebui s` st`m \mpreun` \n ma[in` la
ora asta. Este mai bine s` plec, conchise ea.
– Când ne mai \ntâlnim, Linden?
– Nu [tiu, mai bine sun`-m`.
– Bine, te voi suna. Noapte bun`, draga mea. El nu-i
d`duse \nc` drumul la mân` [i când deschise portiera, se
aplec` [i-i s`rut` mâna.
Capitolul 8

A fost un efort de voin]` a doua zi pentru Linden s` se


trezeasc` la ora stabilit`. Se culcase la ora dou` [i-i mai luase
\nc` o or` s` adoarm`. Privindu-se \n oglinda de la baie,
observ` c` avea cearc`ne adânci.
Când ajunse la familia Craig, Randal o a[tepta pe treptele
de la intrare.
– E[ti foarte obosit`, \i spuse.
– M-am culcat foarte târziu, zise Linden pe un ton rece.
N-avea chef de tonul lui autoritar \n diminea]a asta.
Copila abia fusese hr`nit` [i Linden nu consider` c` putea
fi deranjat` din somn pentru a fi sp`lat`.
– Cred c` poate fi scoas` afar`, s` doarm`. I-a]i cump`rat
cumva un leag`n?
108 ANN TAYLOR

– Da, l-a preg`tit Randal. Nici nu s-a dus la biseric` din


cauza asta.
– O s-o duc acolo, \n acest caz, spuse Linden, \nf`[urând
copila \ntr-un [al.
Randal ie[i din alt` \nc`pere tocmai când ducea copila
\ntr-un leag`n.
– O s`-]i ar`t drumul spre gr`din`, se oferi el,
deschizându-i u[a.
– Ve]i fi undeva prin preajm`? \l \ntreb` Linden când
ajunser` pe teras`.
– Da, voi sta acolo.
Linden alese un loc cu umbr` [i aranj` capacul c`ru]ului.
– Te a[teapt` o cafea, \i spuse Randal.
– Mul]umesc, dar chiar n-am timp s`...
– Zece minute nu-]i vor afecta programul. Vino [i stai
pu]in aici. O prinse u[or de cot [i o conduse spre un
balansoar. La ce or` te-ai culcat?
– La ora dou`. Chiar \]i interoghezi toate cuno[tin]ele care
nu arat` odihnite \ntr-o zi, domnule Craig?
El o privi amuzat.
– Te inflamezi repede, nu-i a[a, miss?
– Nu \ntotdeauna, r`spunse ea.
– Ce te-a f`cut s` alegi meseria asta? o \ntreb` el.
– Restul activit`]ilor de asisten]` sunt pentru foarte multe
asistente.
SORA TEMPLAR 109

Asistentul maternal este mai independent decât dac` ar


lucra \n spital.
– {i c`s`toria? Cum te vei descurca?
Linden \i evit` privirea.
– Nu m-am gândit \nc` la c`s`torie.
– Dac` te m`ri]i, vei continua s` lucrezi?
– Asta ar depinde de punctul de vedere al so]ului meu,
nu?
– Chiar ar depinde? zise el foarte autoritar. Am crezut c`
pentru femeile de ast`zi c`s`toria nu este de-ajuns.
– Spun din nou c` depinde de so]ii lor. V` deranjeaz`
so]iile care au astfel de slujbe, domnule?
– Nu mi-ar pl`cea s` vin acas` [i s`-mi preg`tesc singur
mâncarea, recunoscu el.
– Oricum, n-ar fi cazul \n situa]ia dumitale, sublinie ea.
– Poate c` nu, dar tot personalul nu poate suplini o so]ie.
Linden l`s` jos cea[ca de cafea.
– Mul]umesc pentru cafea, domnule Craig. Dac` \ncepe
copila s` plâng`, o po]i \ntoarce. De cele mai multe ori, se
rezolv`.
Se ridic` s` plece, dar auzir` voci din sufragerie [i Adela
Craig ap`ru pe teras`, urmat` de fiul ei [i de Melanie.
Fuseser` la biseric`, \ntrucât doamna Craig avea o carte de
rug`ciuni.
– Bun` ziua, sor`. Cum merge so]ia mea?
110 ANN TAYLOR

– Foarte bine, domnule Craig. Am scos-o pe Jennifer \n


gr`din`, zise Linden zâmbind. Era con[tient` c` atât Adela
Craig cât [i Melanie, observaser` cele dou` ce[ti goale de
cafea.
Ca de obicei, Melanie ar`ta excep]ional, \ntr-un costum
liliachiu cu p`l`rioara din violete de Parma.
– Am fost invitat` la mas`, Randal, spuse ea, dup` ce
Andrew se duse s` vad` ce-i face odrasla. Tata a plecat pentru
tot weekendul, a[a c` sunt liber`.
– Cred c` Paula va fi fericit` s` te vad`, abia a[teapt` s`
vorbi]i, spuse el. Când se va putea ridica din pat? o \ntreb` pe
Linden.
– Doctorului Henderson \i place ca pacientele s` stea \n
pat opt zile dup` na[tere, r`spunse ea.
Doamna Craig se a[ez` [i-[i scoase m`nu[ile.
– Va trebui s` angaj`m o d`dac`, Randal, sublinie ea.
Copila a plâns toat` noaptea, iar Andrew n-a dormit deloc.
Nu se poate sacrifica la infinit.
– Mai ales când zilele \i sunt atât de solicitante, ad`ug`
Randal.
Doamna Craig se crisp`.
– Nu este corect nici pentru Paula. Sunt sigur` c` sora
Templar este de acord c` un somn bun este esen]ial pentru
s`n`tate. Vom fi cu to]ii afecta]i dac` nu ne vom putea
odihni.
SORA TEMPLAR 111

– Din moment ce sora Templar munce[te zi [i noapte, nu


ne poate privi cu simpatie, replic` el sec.
Linden nu voia s` fie implicat` \ntr-un conflict de familie,
a[a c` se scuz` [i plec`. Când ajunse la cap`tul aleii, o auzi pe
Melanie spunând:
– A]i b`ut cafeaua \n doi? Dac` nu e[ti atent, ]i se va sui \n
cap!

***

Când Linden se duse acas`, g`si o scrisoare pe covorul de


la intrare. Nu era [tampilat` [i scrisul nu-i era cunoscut.
Uimit`, o deschise [i scoase o singur` foaie de hârtie. Era
datat` cu o zi \nainte [i semnat`.

“Al t`u Peter.”

"Scump` Linden,
Iart`-m` c` am devansat lucrurile asear` [i mai mult m-am
\ncurcat, ca un catâr ce sunt. Am [tiut de când te-am v`zut
prima dat` c` e[ti o persoan` special`. Sunt con[tient c` un
medic ca mine nu este o partid`, dar te iubesc [i sunt sigur
c` te-a[ face fericit`.
112 ANN TAYLOR

Sunt con[tient c` am devansat lucrurile cam mult, a[a c`


dac` vrei, nu voi mai spune nimic o vreme."

Linden citi scrisoarea de dou` ori, apoi o vâr\ \n buzunar


[i se \ndrept` spre buc`t`rie s` pun` ibricul pe foc. |nainte,
ori de câte ori fusese cerut` de so]ie [tiuse s` refuze, dar
acum \i era atât de greu. De data asta, nu era sigur` pe
sentimentele ei. Era dragoste, acea dragoste care se
presupune c` va dura toat` via]a, sau ceva trec`tor? Cuno[tea
colege care \n fa]a altarului realizaser` c` nu-l iubeau pe
b`rbatul respectiv. Ce sim]ea de fapt fa]` de Peter? |l pl`cea,
\l respecta, era atras` de el? Dar dragostea?
Vineri dup`-amiaz`, Linden era de serviciu la clinic`,
al`turi de Jill.
– Nu ar`]i prea bine, draga mea, \i spuse Jill.
– Am o u[oar` durere de cap, admise Linden.
– Mai bea o cea[c` de ceai. Apropo, am fost la celebra
familie Craig \n locul t`u, ieri.
Linden o privi surprins`.
– {i?
Jill \[i drese glasul [i scoase o cutie de aspirin`.
– Uite, ia dou` din astea, o sf`tui. Ei bine, am impresia c`
tân`ra doamn` Craig a avut opinii diferite fa]` de formidabila
ei soacr`. Era cu lacrimi pe obraji, iar pe mine b`trâna m-ar fi
ucis pe loc cu privirea, dac` ar fi putut.
SORA TEMPLAR 113

– Care a fost motivul?


– Problemele curente. Poate buc`t`reasa a stricat supa,
sau poate copilul le-a f`cut probleme.
Linden \nghi]i tabletele cu pu]in ceai. {tia c` durerea de
cap era mai mult emo]ional` decât fizic`. Biletul lui Peter o
chinuia \nc`. Fusese frumos din partea lui s` se ofere s`
continue prietenia, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.
Linden [tia c` nu va fi posibil.
Oft` [i \ncepu s-o ajute pe Jill s` aranjeze saltelele de
exerci]ii.
– Mai era cineva la familia Craig? o \ntreb` peste um`r.
– N-am v`zut pe nimeni. Apoi Jill se \ntoarse spre ea; dar
de ce m` \ntrebi?
– M` \ntrebam dac` domnul Craig era acas`.
– Care domn Craig?
– So]ul, desigur, r`spunse Linden [i lu` tava.
Jill o urm` cu ibricul.
– |l vezi des pe Randal Craig când te duci acolo?
– Nu prea, r`spunse Linden. Dar pe miss Fletcher o v`d
tot timpul.
Dar Jill nu putea fi \n[elat` a[a de u[or.
– Linden, sper c` nu te-ai \ndr`gostit de el?
– De cine? De Randal? r`spunse Linden, alarmat`. Ce idei
\]i vin!
– Chiar a[a? P`reai foarte vesel` zilele trecute.
114 ANN TAYLOR

– Nu el era motivul, reu[i Linden s` râd`. Jill, de ce \l


considera]i toate irezistibil? O, dar cât este ceasul? Trebuie s`
plec!
– Nu te-am sup`rat, nu? o \ntreb` Jill. Nu-mi place s` te
v`d ca acum.
Linden zâmbi.
– Mul]umesc, Jill. Pot s` am grij` de mine.
Dar apoi, mergând spre cas`, trebui s` admit` c`
\ngrijorarea prietenei ei nu era chiar lipsit` de temei. Cumva,
Randal Craig reu[ise s-o fac` s`-[i uite antipatia ini]ial` fa]` de
el [i devenise con[tient` de magnetismul lui.
Era un b`rbat atr`g`tor, care te f`cea s`-]i bat` inima mai
repede, dar asta nu \nsemna c` erai \n primejdie s` te
\ndr`goste[ti de el, \[i spuse ea.
Dar a doua zi, \n timpul vizitei la Paula, nu putu s` nu se
\ntrebe dac` cumva Randal este acas` [i posibilitatea s`-l
\ntâlneasc` o f`cu s`-[i schimbe uniforma, s`-[i pieptene
p`rul, s` se machieze discret.
Paula era \n gr`din` când a ajuns Linden. Se odihnea pe
un [ezlong pe teras` [i ar`ta foarte bine \mbr`cat` \ntr-un
capot elegant.
– M` \ntrebam dac` vei veni ast`zi. Gata cu graba? \ntreb`
ea zâmbind.
– Deocamdat`, \i r`spunse Linden, apoi o \ntreb`; cum te
sim]i?
SORA TEMPLAR 115

– O, bine, zâmbi Paula, dar zâmbetul \i pieri destul de


repede [i chipul \i deveni rigid ca al unui om sup`rat.
Linden se \ndrept` spre c`ruciorul copilului.
– Este prea gros \mbr`cat`; o p`tur` este de-ajuns pe o zi
ca asta, suger` ea.
– {i eu am considerat la fel, dar soacra mea spune c`
poate r`ci.
Linden scoase boneta cu dantel`.
– Sunt foarte frumoase, dar nu are nevoie de a[a ceva,
este cald. O privi pe Paula, apoi \mp`turi p`turica [i-i spuse
calm: vei vedea c` mult` lume te cople[e[te cu sfaturi,
majoritatea contradictorii. Este bine s` te ar`]i interesat`,
apoi s` faci cum consideri. Este copilul t`u.
Se \ndreptar` spre teras` [i Paula se a[ez` oftând.
– |]i trebuie foarte mult` voin]` pentru asta. Mi-a[ fi
dorit... Paula se opri [i \ncepu s`-[i r`suceasc` nervoas`
verigheta.
– La \nceput, orice femeie este mai stângace, zise Linden
sigur` de sine, dar nu-]i face probleme, te vei descurca foarte
bine.
– Sper c` a[a va fi, zise Paula, c`reia i se umpluser` ochii
de lacrimi.
– Bun` diminea]a, sor`.
Linden se \ntoarse [i v`zu c` doamna Craig se apropiase
f`r` ca ele s` observe.
116 ANN TAYLOR

Purta m`nu[i de gr`din`rit [i avea un buchet de trandafiri


\n mân`.
Adela Craig \[i privi nora [i-i spuse:
– Iar`[i, Paula! Trebuie s` te controlezi! Acum, ce s-a mai
\ntâmplat?
– Nu v` face]i probleme, doamn` Craig. Este normal ca o
femeie care abia a n`scut s` se simt` deprimat` câteva zile,
zise Linden.
Doamna Craig o privi cu r`ceal`.
– Sor`, am ceva experien]` \n aceste probleme. Acum
ascult`-m`, Paula. Este ridicol s` dai frâu acestor accese de
emo]ii. Dac` nu te sim]i bine, ar trebui s`-i spui doctorului
Henderson.
Paula \[i scoase t`cut` batista [i-[i sufl` nasul.
– M` simt perfect, zise ea cu gas \n`bu[it.
– Atunci, f` un efort [i nu ne mai face probleme, mai ales
lui Andrew.
Paula s`ri \n picioare.
– Bietul Andrew, numai la el te gânde[ti, explod` ea. De
ce ar fi Andrew \ngrijorat? Doar nu mai este [colar! Este
b`rbat [i tat`! Nu-l po]i controla permanent!
– Paula, ai \ntrecut m`sura! O clip`, Linden avu impresia
c` doamna Craig o va p`lmui.
– Nu-mi pas`! Este momentul s`-]i spun` cineva c`
gre[e[ti! insist` fata. Apoi, f`când un efort teribil s` se
SORA TEMPLAR 117

lini[teasc`, spuse cu glas tremurat: \l iubesc pe Andrew, dar


dac` a[ fi [tiut ce [tiu acum, nu m-a[ fi m`ritat niciodat` cu
el. Nu vreau s` mai tr`iesc aici. Vreau s` am casa mea. Nu
vreau ca fiica mea s` fie crescut` de o doic`. Vreau s` m`
\ngrijesc chiar eu de ea, dar cel mai mult \mi doresc un so]
care nu este dominat de mama lui!
Linden o admir` pentru voin]a cu care spuse toate
acestea.
– E[ti mult mai impertinent` decât mi-am \nchipuit, Paula,
dar brusc toat` voin]a tinerei pieri [i umerii \i c`zur` ca ai
unui om \nfrânt. Te rog s` te duci \n camera ta.
Linden a[tepta ca Paula s-o sfideze pe soacr`, dar ea, f`r`
o vorb`, se \ntoarse [i plec` \n cas`.
Dup` plecarea ei se l`s` o t`cere \ncordat`, apoi dup`
ce-[i scoase m`nu[ile, doamna Craig spuse doar atât: sor`,
scuz-o pe nora mea. Am impresia c` va ceda nervos.
Linden ezit` \nainte de a r`spunde, pentru c` nu f`cea
parte din atribu]iile ei o astfel de problem` de familie, dar
din efortul [i \ncordarea Paulei se vedea c` este foarte
stresat`. Asta avea s` afecteze starea feti]ei, dac` situa]ia sc`pa
de sub control. Cel mai bine era s`-l informeze pe doctorul
Henderson de cele \ntâmplate [i s`-l lase s` rezolve situa]ia.
Doamna Craig fu chemat` la telefon [i Linden se duse la
Paula, pe care o g`si \n camera ei, cu fa]a \ngropat` \n pern`
ca s`-i \n`bu[e suspinele. |i lu` ceva vreme s-o calmeze [i
118 ANN TAYLOR

chiar [i dup` ce suspinele \ncetar`, \[i p`str` acea disperare


din priviri, care o f`cu pe Linden s` nu poat` s-o lase a[a.
– Regret, sor`, n-ar fi trebuit s` cedez nervos. Nu [tiu ce
se \ntâmpl` cu mine, zise ea foarte nefericit`, sorbind un
pahar cu ap`.
Linden o b`tu u[or pe um`r.
– |nceac` s` te odihne[ti un pic, \i suger`, cred c` e[ti
foarte obosit`.
|n final, dup` ce o convinse s` se odihneasc`, l`s`
transperantele [i se strecur` \n lini[te afar` din \nc`pere.
Când ajunse \n dreptul sc`rii auzi pa[i [i voci [i se opri,
\ntrebându-se dac` Andrew era acas` [i dac` ar trebui s`
discute cu el.
– ...putea fi prevenit`, dar nu trebuia s` reac]ioneze astfel
\n fa]a acelei nefericite individe. N-am fost niciodat` atât de
umilit`.
Era vocea doamnei Craig, care nu se mai str`duia
s`-[i domine indignarea. Linden a[tept` r`spunsul
interlocutorului, revoltat`.
– Observ c` n-o placi pe asistent`, auzi vocea lui Randal.
– Sigur c` nu! Nu m-ar mira s` aflu c` este la originea
acestei izbucniri nervoase a Paulei. Din fericire, sc`p`m de ea
peste dou` sau trei zile. Dar v`d c` ]ie nu-]i displace. Voi
b`rba]ii sunte]i mai \ng`duitori dac` este vorba de o individ`
care arat` normal.
SORA TEMPLAR 119

– Din contr`, voi fi foarte fericit când nu va mai veni aici,


r`spunse Randal.
Inima lui Linden \ncepu s` bat` tare. Nu-i p`sa ce impresie
\i f`cuse doamnei Craig, dar nu suporta s` aud` c` Randal o
sus]inea.
|nainte de a avea timp s`-[i revin`, u[a salonului se
deschise [i ap`ru Randal. Ridic` din sprâncene v`zând-o, dar
era clar c` nu [tia c` ea \l auzise.
– Bun` diminea]a, sor`, spuse pe un ton foarte pl`cut.
Linden \l privi t`ios. Era prea târziu; realiz` c` trecuse cu
vederea acea atrac]ie pasager` [i refuzase s` vad` c` se
\ndr`gostise de el.
Linden sim]i fiori [i el observ` lucrul acesta.
– Te sim]i bine?
Ea se \ncord`.
– Perfect, mul]umesc. Vorbele r`sunar` t`ios [i dur, [i
\nainte ca el s` apuce s` r`spund`, fugi spre ie[ire.
Restul zilei trecu destul de confuz [i \n cele din urm`
reu[i s` ajung` acas` ca s` se odihneasc` [i mai ales s` se
gândeasc`. Era inutil s` \ncerce s` se conving` c` nu se
\ntâmplase nimic... c` dragostea asta venise peste ea ca un
torent... c` trebuia s` se for]eze s` r`mân` ra]ional`. Era
evident c` urma o mare decep]ie.
Nu se poate s`-l iubesc! Nu se poate! \[i repeta mereu, cu
obstina]ie. Dar [tia c` a[a era.
120 ANN TAYLOR

Tocmai \[i preg`tea mâncarea când auzi soneria. Era


Peter.
– Nu pari prea fericit` s` m` vezi. El zâmbea, dar \n ochi i
se citea \ngrijorarea.
– O, tu erai! Am crezut c` sunt chemat` la vreo na[tere.
Intr`, te rog.
El o urm` \n camera de zi.
– E[ti liber` \n seara asta?
Reac]ia ei imediat` a fost s` spun` c` este ocupat`. Apoi
s-a \ntrebat dac` o sear` petrecut` cu familia Carbury putea fi
a[a de rea, sau mai rea decât s` fie singur`.
– Pot fi chemat` oricând, \i r`spunse.
– |n acest caz, po]i veni s` cinezi cu noi. Po]i l`sa telefonul
nostru.
Linden ezit`. Cu o or` \n urm` tânjise dup` singur`tate,
dar deja sim]ea apartamentul ca pe o \nchisoare.
– Bine, \i spuse. Vin dup` ce telefonez la clinic`.
Toat` seara f`cu eforturi s`-[i ascund` starea de spirit, dar
Peter observ` c` era ceva schimbat cu ea. Dar, din nefericire,
el interpret` c` Linden avea nevoie de \ncurajare. De aceea,
f`cu orice pentru a nu mai aduce vorba de ultima lor discu]ie
[i cu toate c` mama lui \i l`s` de multe ori singuri, el nu f`cu
niciun gest [i nici n-o privi decât ca pe o prieten`.
A[ezat` \ntr-un fotoliu comod, Linden \l privi,
\ntrebându-se ce oare \i f`cea pe oameni s` se \ndr`gosteasc`
SORA TEMPLAR 121

hazardat. I se p`rea incredibil acum c` se putuse \ntreba dac`


era \ndr`gostit` de Peter. Cu toate astea, dac` el o iubea?
– Pari foarte \ngândurat`... \ncepu el.
Linden tres`ri, parc` ar fi trezit-o din somn.
– Nu eram atent`, te rog s` m` scuzi.
Peter se aplec` s` scuture pipa \n [emineu.
– Binecuvântat` este femeia care vorbe[te \ntruna.
Apropo, când ai un weekend liber?
– Peste dou` s`pt`mâni.
– Te duci acas`?
– Nu [tiu \nc`, dar a[a cred. Linden se ridic`. Ar fi mai
bine s` plec, acum. Este trecut de zece.
Se duser` la buc`t`rie, unde doamna Carbury scotea
pâine din cuptor. Linden \i mul]umi pentru ospitalitate [i
Peter se oferi s-o conduc`.
– Nu munce[ti prea mult cumva? E[ti cam tras` la fa]`, \i
spuse grav, sco]ându-i scuterul din garaj.
– M` simt bine, \i spuse ea scurt. Apoi se corect`; \mi cer
scuze, dar sunt pu]in obosit`, atât.
El \i atinse mâna \ncet, \i zâmbi [i-i spuse noapte bun`.
Capitolul 9

Se trezi a doua zi, cu capul mai limpede. Prima vizit` era


programat` la familia Howlett, unde avu surpriza s` constate
c` Iris nu mai era atât de refractar` [i c` venirea pe lume a
copilului \i redase oarecum \ncrederea \n sine. So]ul ei era
\ncântat de evolu]ia copilului. |n sfâr[it, micul Paul nu mai
era un copil nedorit.
Când ajunse la familia Craig avea nervii \ntin[i la
maximum. Era sigur` c` Randal va fi acas`, c`-l va vedea [i se
temea de aceast` \ntâlnire. Dar, dup` jum`tate de or`, p`r`si
casa f`r` s`-l fi v`zut sau auzit.
A doua zi, f`cu ultima vizit` la familia Craig [i când se
desp`r]i de Paula, aceasta \i strecur` un mic pachet \n mân`.
– Sper s`-]i plac`, ai fost atât de amabil` cu mine.
SORA TEMPLAR 123

Linden nu-l deschise pân` când ajunse acas`, la prânz. Se


\ntreb` pe drum cine-l cump`rase, pentru c` Paula nu fusese
\n ora[.
Deschise cutia sigilat` [i g`si o cutie din piele \n care se
afla un set de lenjerie din cea mai fin` m`tase care purta
in]ialele fabricii din ora[ [i o br`]ar` de aur cu coral.
|ntâmplarea f`cea s` semene mult cu o pereche de cercei
d`rui]i de o m`tu[` care murise. Cu toate c` era un semn de
apreciere foarte scump [i delicat, cu mult bun-gust, lui
Linden \i displ`cu.
Trecur` câteva s`pt`mâni [i f`cu tot posibilul s` nu se mai
gândeasc` la familia Craig. Credea c` te po]i elibera de o
dragoste nedorit` urmând reguli stricte. Dac` ar continua s`
se gândeasc` la Randal, ar fi fost ca [i cum ar fi murit de
foame având \n fa]` o mas` plin` cu bun`t`]i. Dar o invita]ie
trimis` de Paula la botezul lui Jennifer Craig o f`cu s` se
gândeasc` la el.

" Sper`m c` vei putea veni. Ne dorim foarte mult s` te


avem cu noi \n aceast` zi.
Paula Craig.”

Prima pornire a fost s` scrie un refuz politicos, explicând


c` se ducea la p`rin]i, dar tenta]ia de a se duce era foarte
mare.
124 ANN TAYLOR

Din nefericire, \n partea a doua a zilei o \ntâlni pe Paula


cu c`ru]ul \n ora[ [i nu mai putu s-o refuze.
Botezul era programat \n a doua parte a zilei [i Linden
b`nui c` urma s` fie un eveniment social important. Se
a[tepta s` fie tratat` cu r`ceal` de membrii familiei Craig, cu
excep]ia Paulei, desigur.
De obicei nu purta p`l`rie, dar de data asta \[i cump`r`
una [i când o scoase din ambalajul fo[nitor, \ncrederea de
sine \i reveni. Cel pu]in va fi \mbr`cat` corect [i n-o va critica
nimeni.
Intuind c` vor fi foarte multe modele opulente de p`l`rii
la acel eveniment, cump`r` una cu boruri mici, curbat`
\ntr-o parte. Fusese nejustificat de scump`, dar era genul cu
care ar fi fost de acord sora ei, Louise, [i se asorta cu una din
rochiile moderne trimise de ea.
Ajunse la biseric` zece minute \nainte de botez.
Con[tient` de unele priviri curioase care i se aruncar`, se
\ndrept` spre u[a bisericii, sim]indu-se teribil de singur` [i
izolat`. Apoi \l z`ri imediat pe Randal aflat \n fa]a altarului, [i
sim]i c` nu mai are aer.
Se ascunse \n spatele unei doamne cu o p`l`rie foarte
mare, sperând s` nu fie v`zut`.
– A[adar, ai venit.
Auzind acea voce de care era atât de \ndr`gostit`, Linden
sim]i cum pulsul i-o ia razna. Sim]i cum o mân` puternic` o
SORA TEMPLAR 125

prinde de cot. Ridic` privirea spre el [i obrajii \ncepur` s`-i


ard`.
– }i-am rezervat un loc. Ea nu putu s` protesteze [i sim]i
c` \n clipa aceea toate capetele se \ntoarser` spre ea. Nici nu
auzi slujba. |[i imaginase c` Randal va fi na[ul copilului, dar
\n locul lui se afla un tân`r necunoscut.
Afar`, la ie[irea din biseric`, a[tepta un fotograf. Apoi,
lumea se \ndrept` spre ma[ini [i plecar`.
– Ma[ina este acolo, \i spuse Randal.
– N-ar trebui s`...\ncerc` ea.
El o privi amuzat.
– Am fost desemnat s` m` ocup de tine.
Linden se \ncord`, auzind un glas foarte pl`cut ei.
– Te ocupi tu de sora Templar, Randal? Era vocea Paulei.
|n ma[in`, el \i spuse:
– A fost un gest foarte frumos c` ai venit. |mi imaginez c`
e[ti invitat` la toate botezurile.
– Uneori, da, r`spunse Linden.
– Câ]i copii ai mai adus pe lume de când nu ne-am v`zut?
o \ntreb` el.
– O, vreo zece. Cum se descurc` acum cumnata ta?
Randal o privi.
– Cred, c` \ntr-un fel, e fericit`.
– E posibil?
– Orice este posibil, r`spunse el.
126 ANN TAYLOR

Nu chiar orice, se gândi ea cu am`r`ciune. V`zur` \n fa]a


lor la un moment dat ma[inile care fuseser` la biseric`,
parcate \n fa]a casei Craig.
Salonul era plin de flori albe, frumos aranjate. O mas`
lung` cu un tort alb \n mijloc [i multe farfurii cu sandvi[uri
apetisante [i pr`jituri.
– Sor` Templar! |mi pare atât de bine c-ai putut veni!
exclam` Paula, \mbr`cat` \ntr-o rochie de m`tase cu p`l`rie
de tul. Andrew era la bra]ul ei.
Peste um`r, o z`ri pe Melanie Fletcher.
Randal, care fusese racolat de un domn \n vârst`, \[i f`cu
apari]ia cu un platou de sandvi[uri [i cu pr`jituri. El o
conduse \ntr-un loc mai pu]in aglomerat.
– Mai e[ti \nc` \nclinat` s` m` consideri un pic subuman,
nu?
Ea deschise ochii mari.
– Nu, cum a[ face asta?
– O, iat`-te, Randal! auzi glasul Melaniei. |n mod
surprinz`tor \i zâmbi lui Linden. Era s` nu te mai recunosc
f`r` uniform`, sor`. Ce p`l`rie dr`gu]`! Ai cump`rat-o din
Melchester?
Linden era atât de uluit` de schimbarea de ton [i de
cordialitatea Melaniei, \ncât pe moment nu putu s` r`spund`
decât:
– Da, da, de aici.
SORA TEMPLAR 127

– |mi place nuan]a de ro[u, dar nu pot s-o port din cauza
p`rului, ad`ug` Melanie. Randal, \mi dai o ]igar`?
Randal le oferi câte o ]igar`, apoi \i aprinse ]igara lui
Linden, apoi Melaniei. Melanie \[i sprijini mâna pe mâna lui
câteva clipe.
– E[ti liber` toat` ziua, sau a[tep]i s` fii chemat` undeva
din moment \n moment?
– Sunt liber` pân` mâine la prânz. Linden \ncerc` s`-i
r`spund` pe un ton prietenos, dar se vedea c` este cam
rigid`.
– Mi-a[ fi dorit s` am [i eu, ca [i tine, o voca]ie. Nu este
bine s` n-ai nicio ambi]ie profesional`, dar cred c` atunci
când te c`s`tore[ti, asta te salveaz` de complica]ii. Nu cred c`
b`rba]ilor le place s`-[i \mpart` so]ia cu o carier`. Nu-i a[a,
Randal?
– Da, cam a[a este, morm`i Randal.
El intr` \n cas`, iar Melanie scoase rujul [i-[i ref`cu
machiajul.
– Vrei s` facem o plimbare? o \ntreb` ea ar`tând spre
gr`din`. {tii, am fost pu]in cam intimidat` când ai venit aici
cu scop profesional. Oamenii foarte eficien]i m` fac s` m`
simt neadecvat`.
Linden nu spuse nimic. Era posibil desigur ca Melanie s`
se simt` nesigur` pe sine. Dar ea continu` s` vorbeasc` pân`
ajunser` la malul unui lac.
128 ANN TAYLOR

– Randal este un b`rbat atr`g`tor, nu? zise dintr-o dat`.


– Presupun c` este, r`spunse Linden.
Melanie stinse ]igara.
– Desigur, farmecul lui poate fi \n[el`tor dac` cineva nu-l
cunoa[te prea bine. Cred c` nu-[i d` seama ce efect are
asupra celor din jur.
Linden nu f`cu niciun comentariu, \ntrebându-se de ce
voia s-o previn` Melanie. Poate c` nu era sigur` pe dragostea
lui Randal!
Pe la ora cinci lumea \ncepu s` plece, iar Linden schimb`
câteva vorbe cu Paula [i cu so]ul ei, când Randal ap`ru [i o
\ntreb`:
– Pleci? Te conduc acas`.
– O, nu, ar fi prea mult...
– Altfel cum ai putea s` pleci de aici? zise el destul de
abrupt.
– Nu mi-am luat r`mas-bun de la doamna Craig.
– Este undeva prin gr`din`. O s`-i spun c-ai c`utat-o.
Pe drumul spre apartamentul ei, Randal a fost destul de
t`cut [i nici ea n-a g`sit nimic de spus. Era con[tient` c` de
\ndat` ce va r`mâne singur`, se va sim]i foarte nefericit` [i
c`-[i va fi dorit s` fi avut inspira]ia s` plece acas` \n weekend.
Când se apropiar`, sim]ea deja un nod \n gât.
Randal opri ma[ina, dar l`s` motorul s` mearg`.
– Ai program \n seara asta?
SORA TEMPLAR 129

Inima lui Linden \ncepu s` bat` mai tare, dar spuse pe un


ton obi[nuit:
– Probabil voi face o plimbare pe ]`rm.
El opri ma[ina.
– Putem face plimbarea \mpreun`. Te aduc \napoi dac`
n-o s`-]i plac` plimbarea.
Linden sim]i c` obrajii \ncep s`-i ard`.
– Nu cred c` vor fi motive.
Ajunser` pe ]`rm pu]in dup` ora [ase [i Randal parc`
ma[ina pe o limb` de nisip.
– Vom cina la Stanmouth. {tiu un restaurant foarte bun
acolo.
Linden \[i l`s` p`l`ria [i po[eta \n ma[in`. Din fericire, nu
purta tocuri prea \nalte.
– Cred c` a fost foarte distractiv s` locuie[ti la malul m`rii
\n copil`rie.
– Dar n-am v`zut marea prea des; de când a \nceput
r`zboiul, zona asta a fost interzis`.
– Am uitat. Dar atunci erai la internat, nu?
– Da, prespun c` da, dar de unde ai aflat?
– De la familia Carbury.
– A, mama lui Peter a fost foarte amabil` cu mine. Cred c`
[i cu tine s-au purtat foarte frumos.
– Da, a[a este. {i nu numai ei.
– |mi amintesc casa lor. Mergeam aproape zilnic la ei.
130 ANN TAYLOR

Doamna Carbury ne trata cu ni[te pr`jiturele minunate.


Linden zâmbi.
– Eu \mi amintesc c` [i bunica obi[nuia s` fac` acest gen
de pr`jituri. {i ne ducea adesea la Devonshire, unde eu
voiam s` m`nânc doar fasole [i pui.
– Asta ai vrea [i \n seara asta?
Ea \ncepu s` râd` [i scutur` din cap.
– Nu, fasolea nu mai are acela[i gust acum.
– Cum ai ar`tat \n copil`rie? o \ntreb` Randal. Purtai
codi]e?
– Cred c` eram foarte ne\ndemânatic`, nu puteam s` m`
mi[c f`r` s` lovesc ceva. Când le-am spus p`rin]ilor c` vreau
s` devin asistent` s-au \ngrijorat; probabil [i-au \nchipuit c`
le voi da supradoze pacien]ilor.
– Nu s-ar putea spune, dac` te prive[te cineva acum.
– Nu po]i spune mare lucru doar v`zând o persoan`. Uite,
eu n-a[ fi crezut c` ]i-ai cam f`cut de cap \n copil`rie. El o
privi uimit; doamna Carbury spunea c` erai foarte politicos,
dar c` f`ceai escapade cam deocheate.... iar acum e[ti
consilier... spune-mi, vrei s` preiei afacerile familiei?
– Sunt for]at s-o fac. Andrew nu prea are chemare \n
aceast` direc]ie. Vrei s` mergem la mas`? o \ntreb`.
Restaurantul se afla la parterul unui hotel.
– Am rezervat o mas` pentru dou` persoane, pe numele
Craig.
SORA TEMPLAR 131

– Desigur, domnule Craig, pe aici, v` rog.


Au fost condu[i spre o mas` ce d`dea spre esplanad`.
– Ce vrei s` serve[ti? o \ntreb` Randal.
– Te-a[ putea l`sa pe tine s` alegi? suger` Linden.
Au discutat \n timpul mesei, apoi, când li s-a servit
cafeaua, Randal a t`cut brusc.
Oare l-am plictisit? se \ntreb` Linden.
Când au ie[it din restaurant, Linden se a[tepta s`
porneasc` spre ma[in`, dar el \i propuse o plimbare pe dig.
– Nu cumva ]i-e rece? o \ntreb` el grijuliu.
– Nu, m` simt perfect. Ce este cu mine \n seara asta? se
\ntreb`. M` simt ca o pu[toaic` la prima \ntâlnire.
Deodat`, Randal o prinse de mân`; pentru Linden,
atingerea lui a fost ca un contact electric. Tot trupul i s-a
\ncordat brusc. Apoi, sub razele soarelui care apunea, s-a
sim]it foarte fericit`.
Dar asta a durat doar o secund`. Imediat fericirea a
disp`rut [i a fost \nlocuit` de \ndoial`.
– Vrei s` st`m un pic? a \ntrebat-o Randal, ar`tând spre o
banc`. Mi-ar pl`cea s` tr`iesc aci, a spus el, pe stâncile astea.
– Nu-]i place casa \n care locuie[ti? \l \ntreb` Linden,
surprins`. Mâna \i tremura când lu` ]igara aprins` de el.
– Nu \n special. Eram pe punctul de a m` muta când s-a
\nsurat Andrew.
Linden ezit`, apoi spuse:
132 ANN TAYLOR

– M-am \ntrebat adeseori de ce fratele t`u [i cumnata nu


au propria lor cas`.
– Ar fi putut avea casa lor, dac` Andrew se hot`ra s` se
apuce serios de treab`, de orice treab` serioas`, zise Randal,
apoi ridic` din umeri; din nefericire, mama mea vitreg` l-a
\ncurajat spre o via]` de huzur. Am sperat c` aceast` c`s`torie
\l va aduce pe drumul cel bun, dar nu este a[a. Paula este o
fat` dr`gu]`, dar Adelei nu i se pare potrivit`. {i mi se pare c`
Andrew s-ar fi descurcat mai bine cu cineva ca tine al`turi,
ad`ug` el cu un zâmbet.
Linden nu prea [tia cum s` interpreteze afirma]ia lui.
– Doamna Craig \mi d` fiori, dac` vrei s` [tii, spuse ea.
El \ncepu s` râd`.
– Poate, dar nu cred c-ai l`sa-o s` te domine. Dar apoi o
privi lung [i-i spuse: Linden, ce-ai zice dac` te-a[ s`ruta?
Ea \l privi, u[or descump`nit`.
– Domnule Craig...
Linden se ridic` [i vru s` plece, dar din nefericire, tocul i
se prinse \ntre scândurile digului [i se rupse.
– |mi pare r`u, spuse el, b`nuiesc c` este din vina mea.
Dac` stai aici, m` voi duce s` aduc ma[ina.
Dup` ce reveni, Randal o ajut` s` urce \n ma[in`, dar
acum atingerile lui erau impersonale.
– A, era s` uit! exclam` el brusc. S`pt`mâna viitoare d`m
o petrecere de ziua Paulei. E[ti liber`? Ai putea veni?
SORA TEMPLAR 133

– Nu [tiu deocamdat`, spuse Linden. Oricum, mul]umesc


pentru invita]ie.
Când ajunser` acas`, el o conduse pân` la u[a
apartamentului, apoi Linden \[i spuse c` pe m`sur` ce \l
cuno[tea mai mult \l \n]elegea mai pu]in.

***

Vineri seara, când Linden sp`la câteva lucruri, Peter \i f`cu


o vizit`.
– Am z`rit lumin` [i am trecut pe aici, \i spuse el,
zâmbindu-i.
– Intr`, te rog, spuse Linden dup` o scurt` ezitare.
– Linden, realizezi cât a trecut de când ne-am v`zut ultima
oar`? Linden, nu mai puteam continua a[a. Nu m` pot
mul]umi s` te v`d doar când suntem la clinic`. Cred c-ai
\n]eles ce simt pentru tine.
Linden \[i mu[c` buzele. Se hot`râse s`-i spun` adev`rul,
sau m`car o parte din el, dar nu se a[teptase ca el s` dea
buzna chiar \n seara asta.
– Peter, \mi e[ti foarte drag, dar nu m-a[ putea logodi cu
tine vreodat`.
El p`ru [ocat.
134 ANN TAYLOR

– Dar am crezut c`... vrei s` spui c` exist` altcineva?


– |ntr-un fel...
– Nu \n]eleg...
– Eu..., da exist` altcineva.
– |n acest caz cred c` ne vei p`r`si, nu?
– S` v` p`r`sesc? Nu. Linden ro[i.
– Linden, tu ascunzi ceva, spuse el, devenit brusc ’itar. Ai
intrat \n vreun necaz?
– Nu, \n ce necaz a[ putea intra?
– Nu-mi po]i spune adev`rul?
|n clipa aceea se auzi soneria, [i Linden \[i ]inu respira]ia.
– Cred c` este doamna Grant, vecina; dac` te vede aici, va
umple tot cartierul. Ar fi bine s` te duci la buc`t`rie pân`
scap de ea.
Peter vru s` protesteze, dar Linden \l \mpinse spre
buc`t`rie. Linden deschise u[a.
– Bun` seara. }i-am adus sandaua, zise Randal, intrând
f`r` s` mai a[tepte invita]ie.
– O, mul]umesc.
– E[ti de serviciu?
– A[tept un telefon. Dar ce se \ntâmpl`? o \ntreb` el. Ai
ceva pe foc?
|n clipa aceea, u[a se deschise [i ap`ru Peter.
– Bun` seara, Craig. Apoi se \ntoarse spre ea; oala va da \n
foc curând.
SORA TEMPLAR 135

Apa fierbea deja. Când se \ntoarse \n camer`, cei doi


discutau un meci care avusese loc de curând. Dac` Randal
g`sise ceva ciudat \n prezen]a lui Peter \n apartamentul ei, nu
comentase.
– Ei bine, dac` a[tep]i un telefon nu mai stau, zise el pe
un ton pl`cut. Uite, ai aici invita]ia pentru ziua Paulei, spuse
el \ntinzându-i un plic.
Linden \l conduse pân` la u[` apoi se \ntoarse spre Peter
care, dup` cum se vedea, nu avea inten]ia s` plece.
– A[adar, Craig este.
– Craig? repet` ea.
– Am crezut c` e[ti o femeie mai lucid`, Linden.
– Nu [tiu despre ce vorbe[ti.
– Ba [tii foarte bine, iubito. Ai impresia c` te-ai \ndr`gostit
de el. Peter oft`. Ar fi trebuit s`-mi \nchipui asta chiar de la
\nceput, când ai fost desemnat` s` te ocupi de Paula Craig.
– Nu crezi c` tragi concluzii pripite? La botezul fiicei
Paulei mi-am rupt tocul de la sanda, iar el mi-a adus-o dup`
ce mi-a reparat-o. Asta nu \nseamn` c` m` [i intereseaz`.
– Foarte bine, neag`.
– Peter, de ce vrei s` faci totul mai greu pentru to]i cei
implica]i?
– Nu te pot \nvinui c` ]i-ai pierdut min]ile din cauza lui.
De altfel, nu e[ti nici prima nici ultima care o p`]e[te. Acest
individ atrage femeile precum hârtia de prins mu[te.
136 ANN TAYLOR

Dar cred c` e[ti con[tient` c` nu po]i avea un viitor al`turi


de el.
– Mul]umesc, Peter. Dar nu vreau s` discut acest aspect.
– Dar nici nu-l cuno[ti, Linden!
Sun` telefonul.
– Sora Templar, r`spunse Linden. Foarte bine, domnule
Linton, vin imediat. Apoi se \ntoarse spre Peter; trebuie s`
plec imediat.
O a[tept` s`-[i strâng` lucrurile [i s` scrie un bilet pe care
s`-l pun` pe u[` \n caz c` vreo alt` gravid` avea nevoie de ea
\n seara aceea.
– Regret, Linden, spuse Peter, dar nu renun] \n favoarea
lui Craig.
– A[ fi vrut ca lucrurile s` fie cu totul altfel.
– Ar putea \nc` s` fie; nu renun] \n favoarea lui Randal.
– Noapte bun`, Peter. Linden trecu repede pe lâng` el [i
plec`.

***

Dup` dou` zile, Linden o \ntâlni pe doamna Carbury \n


ora[. Privea rochiile expuse \n vitrina unui magazin când
femeia o b`tu pe um`r.
SORA TEMPLAR 137

– Ce faci, draga mea?


– O, bine, mul]umesc, spuse Linden, u[or fâstâcit`. Se
\ntreb` dac` Peter \i spusese mamei sale.
– Când v`d rochiile astea frumoase, \mi doresc s` fi avut
o fiic`. Vrei s` cumperi ceva?
– Da, a[a cred. Am nevoie de o rochie pentru o petrecere.
– O ocazie special`?
– Familia Craig d` o petrecere.
– Cred c` te vei distra acolo, ei dau multe petreceri.
Doamna Carbury o a[tept` s` cumpere rochia. Te gr`be[ti,
sau putem bea un ceai \mpreun` ? o \ntreb` apoi.
Linden ezit`, privind ostentativ la ceas. Chiar dac` Peter
nu-i spusese, mama lui observase c` era afectat.
– Da, a[ putea vreo jum`tate de or`.
Traversar` strada [i intrar` \ntr-o cafenea. Linden admir`
felul \n care ar`ta doamna Carbury, \mb`rcat` \ntr-o rochie
gri cu guler alb [i se \ntreb` dac` se va rec`s`tori vreodat`.
Discutar` despre \mbr`c`minte câteva minute, apoi
doamna Carbury \i spuse brusc:
– Uite ce este, draga mea, a[ vrea s` fie totul clar \ntre noi.
{tiu c` Peter te-a cerut de so]ie [i c` l-ai refuzat. Sper c` pe
mine nu m` vei evita \n viitor.
Linden ro[i.
– Nu m` simt chiar \n largul meu, admise ea, a]i fost foarte
bun` cu mine. |mi pare r`u c` l-am f`cut nefericit pe Peter.
138 ANN TAYLOR

– M`rturisesc c` am sperat s` fii fata potrivit` pentru el.


Dar el spune c` hot`rârea ta nu este definitiv`.
– M` tem c` se \n[al`, zise Linden. V-a spus [i motivul?
Doamna Carbury \ncuviin]`.
– Sunt convins` c` n-a vrut s`-]i tr`deze \ncrederea, dar
era foarte nefericit [i a dat totul la iveal`.
– Cred c` acum m` considera]i o proast`.
– Nu. {i mie mi s-a \ntâmplat asta cândva.
– Am crezut c`...
– Eram \ndr`gostit` de so]ul meu; cealalt` iubire s-a
\ntâmplat \nainte de a-l cunoa[te [i cu timpul am dat-o uit`rii.
Omul acela s-a c`s`torit cu altcineva. Lumea spune c` nu po]i
da uit`rii o dragoste adev`rat`. Acum nu [tiu dac` a[ fi fost
mai fericit` c`s`torindu-m` cu acel b`rbat decât am fost cu
so]ul meu. Cred c` este foarte important s` profit`m de
ocaziile pe care ni le ofer` via]a, ca s` nu regret`m mai târziu.
– Presupun c` ave]i dreptate, zise Linden gânditoare.
Dup` ce se desp`r]i de doamna Carbury, se gândi la
spusele acesteia. |n toate \ntâlnirile cu Randal, fusese
preocupat` de alte probleme [i nu se bucurase de clipa
aceea. Iar acum decise c` era momentul s` r`spund`
afec]iunii lui Randal, chiar dac` va fi doar o aventur`.
Se a[tept` ca Peter s` mai treac` pe la ea, dar acest lucru
nu se \ntâmpl`.
|n seara petrecerii, Jill exclam`:
SORA TEMPLAR 139

– Ar`]i superb!
– Da, rochia este chiar frumoas`.
Spera s` n-o dezam`geasc` pe Louise, al c`rei gust la
\mbr`c`minte era impecabil. Apoi se \ntreb` ce rochie de
mare clas` va purta Melanie Fletcher.
Ie[i cu obrajii \mbujora]i pe u[a casei, cu ochii str`lucind,
[i urc` \n taxiul care o a[tepta.
Capitolul 10

|n \ntunericul taxiului, Linden \ncepu s` tremure [i-[i


strânse \n jurul umerilor pelerina alb`. F`cu apoi un efort s`
respire adânc [i s` se relaxeze. Dar relaxarea \n momentele
de stres era mai u[or de predicat decât de pus \n aplicare.
Când taxiul intr` pe Pine Avenue, inima \i b`tea foarte repede
[i nu se sim]ea prea bine.
Casa era sc`ldat` \n lumin`, iar lanterne chineze[ti
atârnau \n jurul bazinului. Când cobor\, auzi muzica
r`zb`tând pe geamurile larg deschise.
Doamna Craig [i nora ei a[teptau invita]ii \n holul de la
intrare, iar Linden aproape pufni \n râs z`rind figura uimit`
pe care o f`cu b`trâna doamn` recunoscând-o.
– O s` te conduc s`-]i la[i lucrurile undeva, \i spuse Paula.
SORA TEMPLAR 141

Ce rochie de bun-gust! N-ai cump`rat-o din Melchester.


– Nu, de la Londra. Dar [i tu ar`]i foarte bine pentru o
proasp`t` m`mic`.
Paula f`cu o figur`.
– Am talia cu doi inci mai groas` ca \nainte.
– O, \i vei pierde curând, o asigur` Linden. Cum se simte
Jennifer?
– Doarme, sper. Nepoata lui Mason are grij` de ea \n seara
asta.
Paula o l`s` pentru a se duce s` \ntâmpine al]i oaspe]i, iar
\n capul sc`rilor Linden \l z`ri pe Randal. Melanie sosi [i ea
imediat.
Dar pentru Linden, faptul c-a v`zut-o pe rival`, a consituit
imboldul necesar.
A \ntins ca o actri]` care-[i face o intrare triumfal` mâinile
spre el.
– E[ti extraordinar de frumoas` \n seara asta, i-a spus el.
Linden a luat bra]ul oferit de el [i au intrat \n salon, unde
li s-au adus imediat b`uturi.
– Sper c` n-ai avut dificult`]i \n a te face liber` toat`
noaptea, spuse Randal sorbind-o din priviri.
– Nu, de[i a[ putea fi chemat`, dac` se va ivi vreun caz
urgent.
– Ce zici, deschidem noi dansul? o \ntreb` el.
– Dac` dore[ti.
142 ANN TAYLOR

Randal era un foarte bun dansator, dar lui Linden nu i-ar


fi p`sat nici dac` ar fi c`lcat-o pe picioare. Important era s` se
afle \n bra]ele lui. Curând, alte cupluri li se al`turar` pe ring.
– Sper c` n-am deranjat prea mult venind \n seara aceea,
spuse el la un moment dat.
Ea \l privi uimit`, apoi \i spuse cu un aer oarecum
nep`s`tor.
– Când mi-ai adus sandaua? Nu, sigur c` n-ai deranjat.
– Mi s-a p`rut c` erai un pic cam ... distrat`.
– Adev`rat? Avusesem o zi \ngrozitoare.
– Peter Carbury este un tip dr`gu].
– Da, este, zise Linden.
Muzica se termin` [i Randal spuse:
– Vino s` te prezint familiei Delaney. Cred c` o s`-i placi.
Familia Delaney era cam de aceea[i vârst` cu Randal.
Michael era un irlandez plin de umor, cu ochi alba[tri
str`lucitori. So]ia lui avea un chip de spiridu[, [i p`rea foarte
fragil`.
Discu]ia se desf`[ur` \ntr-un mod pl`cut, iar Randal o
invit` pe Lisa la dans, \n timp ce Linden dans` cu Michael.
– Ai o so]ie foarte dr`gu]`, \i spuse Linden. A fost actri]`
\nainte de c`s`torie?
– Cum ai ghicit? o \ntreb` Michael.
– Actorii au \n general chipuri speciale, foarte expresive,
spuse Linden.
SORA TEMPLAR 143

– Da, era o actri]` destul de bun` \nainte s` apar eu [i s-o


iau cu mine \n s`lb`ticie.
Dup` terminarea dansului, cele dou` cupluri se reunir`,
iar Randal le aduse alte b`uturi. Michael [i Randal \ncepur`
discu]ii despre afaceri, iar Lisa \i spuse lui Linden:
– Randal mi-a vorbit despre tine s`pt`mâna trecut`, când
a fost la noi. M` a[teptam s` ar`]i cumva altfel; m` cam tem
de cei care lucreaz` \n lumea medical`, dup` o opera]ie cu
probleme.
Linden se \ntreb` oare cum o fi descris-o Randal.
– Te-au chinuit?
– Nu pot spune c` m-au legat de mas` cu vreun odgon,
dar aveau mania s` cure]e opera]iile pacien]ilor la ni[te ore
imposibile. Ne trezeau \n acest scop la cinci diminea]a.
– {tiu, am f`cut [i eu asta de multe ori, dar nu f`r`
strângere de inim`.
– N-o crede, interveni Randal, când este \n uniform`, are
inima \mpietrit`.
– Sunt sigur` c-ai fi putut s-o faci s` se topeasc` dac` ai fi
\ncercat, \i spuse Lisa, cu o privire pozna[`.
Peste capul ei, Randal \i arunc` lui Linden o privire
provocatoare.
– Poate o voi face, zise el \ntorcându-se spre Mike.
Linden ridic` privirea [i o v`zu pe Melanie urmat` de
câ]iva tineri. Lisa \i urm`ri privirea.
144 ANN TAYLOR

– {tii c` este hot`rât` s`-l cucereasc` pe Randal? Iar


doamna Craig o sprijin`.
Linden se sim]i brusc foarte apropiat` de Lisa.
– De unde [tii c` Melanie are planuri cu Randal?
– Nu de la el. Nu cred c` Randal are idee c` i s-a pus gând
r`u-[tii cum sunt b`rba]ii. |ntr-o sear` când am venit la cin`,
am observat c` Melanie pusese toat` ariergarda asupra lui. Iar
ea desigur are ni[te atuuri; iar Randal este u[or misogin,
dup` cum cred c` [tii.
– Randal?
– Care b`rbat n-ar fi, dac` ar fi tr`it \n cas` cu Adela?
Femeia asta este de-ajuns ca s` spulbere speran]ele oricui.
M`tu[a lui Mike le-a fost vecin` [i mi-a spus c` dup` na[terea
lui Andrew, Randal nici m`car nu avea voie s` vâre capul pe
u[`.
– Despre ce vorbi]i acolo? interveni Mike.
– Sporov`im ca femeile, dragul meu, sunt lucruri prea
m`runte ca s` suscite intelectul unui mascul, \i spuse Lisa
privindu-l gale[.
O, bun`, Melanie.
Melanie se opri \n dreptul lor. Din felul \n care o salut` pe
Lisa, oricine ar fi ajuns la concluzia c` sunt amice. Randal o
invit` la dans.
– Nu pot s` nu m` \ntreb...
– Ce s` te \ntrebi, draga mea?
SORA TEMPLAR 145

– Dac` Randal este imun; este destul de greu s`-i intuie[ti


adev`ratele reac]ii. Mike, dac` ai fi singur, te-ar interesa o
femeie ca Melanie?
Evident Mike era obi[nuit s` i se pun` astfel de \ntreb`ri
\n public, a[a c` nu se fâstâci [i p`ru c` se gânde[te intens la
r`spuns.
– Dac` ne gândim c` tu ai fost singura femeie str`lucitoare
care s-a uitat la mine [i a doua oar`, Nu!
– Dar este foarte tentant`, trebuie s` admitem.
– Crezi c` Randal i-ar putea c`dea prad`?
|n clipa aceea ap`ru Paula, \nso]it` de Andrew.
– Trebuie s` ne strecur`m s` vedem dac` nu cumva s-a
trezit Jennifer. Ne vedem \n câteva minute, dac` nu s-a trezit.
Randal spuse:
– Mi se pare foarte cald aici. Ce-ai zice de o plimbare?
– Este o idee grozav`!
Ie[ir` pe teras`, dar g`sir` alte cupluri acolo, care
avuseser` aceea[i idee.
– Mai bine mergem spre lac, \i spuse Randal.
– |mi place mult familia Delaney, zise Linden \ncet.
– Am [tiut c`-]i vor pl`cea. |l cunosc de mult pe Mike.
– Cum a cunoscut-o pe Lisa?
– La o cununie, parc`. Iar Lisa, de[i pare o femeie de
lume, este genul care prefer` ca via]a ei s` se desf`[oare \n
jurul unui b`rbat.
146 ANN TAYLOR

– A[a sunt toate femeile, nu?


– Nu. Unele prefer` siguran]a unui c`min, dar majoritatea
sunt mai interesate de mobilier sau de copii, decât de so].
Dar \[i pierd cump`tul dac` bietul de el o mai ia razna.
– Nu m` a[teptam s` fii ap`r`torul dragostei \n lume;
credeam c` e[ti un tip cu sânge-rece.
El o privi lung.
– Remarca ta poate fi luat` drept o provocare.
Ajunseser` la marginea lacului, iar Linden schimb`
subiectul, admirând lampioanele chineze[ti.
– A fost ideea mamei mele. {i casa de var` a fost construit`
tot pentru ea.
– A fost cânt`rea]`, parc` a[a mi s-a spus.
– Da. P`rin]ii mei sem`nau mult cu Mike [i Lisa. Mama a
crescut pe continent [i n-a avut niciodat` o cas` numai a ei.
– Câ]i ani aveai când a murit?
– {ase. Nu mi-o amintesc prea bine, nu [tiu decât c` era
foarte frumoas`, o prezen]` feminin` \ncânt`toare.
Ajunser` la casa de var` de pe malul lacului. Randal o
invit` s` se a[eze pe pernele colorate.
– Nu sunt umede [i sunt curate.
Linden se a[ez`, aranjându-[i cu grij` poalele rochiei.
– Ei, cum ]i se pare petrecerea? o \ntreb` el.
– O, da, e grozav`.
– {i faptul c` e[ti aici, singur` cu mine?
SORA TEMPLAR 147

Linden \l privi lung.


– Nu [tiu ce vrei s` spui.
– Nu te gânde[ti c` poate te-am adus aici cu un scop?
Linden s`ri brusc \n picioare, furioas`.
– Nu te impacienta, o potoli Randal. Suntem la o
petrecere, nu? O petrecere include [i un interludiu romantic
sub clar de lun`.
– A[ vrea s` plec, spuse Linden iritat`.
– Cu zece minute \n urm` parc` nu gândeai a[a...
Linden realiz` c` era inutil s` lupte cu el. Mâinile lui o
]ineau strâns.
– Cu zece minute \n urm` nu erai impertinent, \i spuse
printre din]i.
El \ncepu s` râd`.
– Randal, te rog...
El o trase spre el, o strânse \n bra]e, [i o s`rut`. Pe
moment, Linden sim]i c`-l dispre]uie[te, dar dup` o clip`
ced` \n bra]ele lui.
Randal o eliber` [i ea se sim]i confuz`. C`zu pe perne f`r`
respira]ie. Nu era con[tient` decât de starea de vis pe care
i-o provocase acest s`rut. Randal se aplec` spre ea.
– Linden...
Vocea lui \ntrerupse vraja. Se trezi la realitate la fel de
repede precum p`trunsese \n lumea de vis.
– Te rog s` nu m` mai atingi!
148 ANN TAYLOR

|l \mpinse cu toat` puterea [i se ridic` \n picioare. Apoi,


sup`rat` c` superba ei rochie de organza se rupsese \ntr-o
tuf` de trandafiri de pe malul lacului, alerg` spre cas`.
Din fericire, to]i cei care se plimbaser` se \ntorseser` \n
cas` [i n-o v`zur` fugind. |ntoarse capul, dar Randal nu venea
dup` ea. Linden realiz` c` nu trebuia s` intre \n cas` decât
dup` ce \[i mai revenea pu]in, [i-[i aranja p`rul ciufulit.
Reu[i s` ajung` sus, f`r` s` vad` pe nimeni. |ntr-un salon
v`zu câteva femei, dar acestea erau prea ocupate discutând
rochiile invitatelor \ncât n-o observar`.
Al`turi se afla o baie; doar \n clipa aceea descoperi c` nu
avea po[eta de sear`. Trebuia s` se \ntoarc` \n casa de var`,
doar dac` nu cumva Randal o aducea.
Dar gândul c` trebuia s` se \ntoarc` la casa de var` \i
displ`cea. Poate va ruga pe vreunul din tinerii de la petrecere
s-o aduc`.
Cu gânduri confuze, cobor\ \n salon. Pe sc`ri, se \ntâlni cu
Andrew Craig.
– Sor` Templar, \i spuse el, n-am dansat \n seara asta.
Ea se l`s` condus` \n sala de dans, privind repede \n jur,
s`-l vad` pe Randal.
– Scuze, a fost vina mea, spuse Andrew când gre[i câ]iva
pa[i. Dac` ar fi fost mai relaxat`, Linden ar fi remarcat c`
dansa ca [i cum ar fi condus o ma[in`, mult prea pasional [i
necontrolat. R`sufl` u[urat` când dansul se termin`.
SORA TEMPLAR 149

– Mul]umesc pentru invita]ie, \i spuse el. Cred c` doamna


Delaney vrea s`-]i vorbeasc`.
– Te-am a[teptat ca s` ne lu`m r`mas-bun, spuse ea. Doica
nu poate sta prea târziu, zise Lisa.
– N-am [tiut c` ave]i un copil, spuse Linden.
– Nu avem, r`spunse Lisa, dar o ajut pe sora mea, care are
o feti]`. Linden, am vrut s` te invit \nainte de plecare la cin`
la noi. {tiu c` e[ti foarte ocupat`, dar Randal poate fixa o zi.
O, dar iat`-l! exclam` ea.
Linden nu privi \n direc]ia lui, pentru a nu-[i tr`da
sentimentele.
– V-am invitat la cin`, \i spuse Lisa, poate duminic` ve]i fi
mai liberi. A[ fi vrut s` mai st`m, dar i-am promis doamnei
Hotblack c` nu \ntârziem dup` ora dou`sprezece.
Dup` ce plecar`, Randal \i spuse:
– Po[eta este a ta?
– Da, mul]umesc. Linden o lu` f`r` s`-l priveasc`, apoi vru
s` plece.
– Linden, vreau s`-]i vorbesc, spuse el.
– Nu mai este nimic de spus, zise Linden. Nu merg la
familia Delaney.
– Te rog s` m` ascul]i...
– Nu te voi asculta, domnule Craig. E[ti amabil s` m` la[i
singur`? Se gr`bi spre sala de dans, c`utându-l disperat` din
priviri pe John.
150 ANN TAYLOR

El discuta cu altcineva. Se \nsenin`, v`zând c` vine spre el.


– Te-am c`utat mai devreme, dar parc` ai intrat \n p`mânt.
– John, e[ti cu ma[ina?
El \ncuviin]`.
– Ce s-a \ntâmplat?
– Nu fi a[a de alarmat. Linden reu[i s`-i zâmbeasc`. Numai
c`... m` doare capul foarte tare [i dac` chem un taxi va sesiza
toat` lumea. M-ai putea duce acas`?
– Sigur c` te duc. Dar este p`cat c` nu te sim]i bine. Vrei
ni[te aspirin`?
– Nu, prefer s` plec. O s`-i telefonez doamnei Craig
mâine, s` m` scuz.
Numai când ma[ina se afla la oarecare distan]` de casa
Craig, r`sufl` u[urat`.
– Sper c` nu te-am deranjat prea mult.
– Nu m-ai deranjat, abia a[teptam un prilej s` fiu cu tine.
Ar`]i formidabil \n seara asta. Te-au invidiat toate femeile.

***

Când se trezi diminea]`, Linden chiar avea o durere


cumplit` de cap. Trase draperiile, iar soarele puternic o f`cu
s` clipeasc` des.
SORA TEMPLAR 151

Se duse la baie, unde \nghi]i dou` aspirine [i se sp`l` cu


ap` rece pe fa]`.
Telefonul \ncepu s` sune chiar atunci.
– Linden? Sunt eu, Jill. Te-ai distrat bine?
– Nu [tiu, nu m-am trezit \nc`.
– |mi pare r`u dac` te-am trezit, dar a[ vrea s` te previn.
Vei fi asaltat`.
– Asaltat`? repet` Linden. De cine?
– Se anun]` o avalan[` de na[teri, \i spuse Jill vesel`.
Tocmai am ie[it din schimb; chiar [i doamna Langley s-a dus
acas`. Nu intra \n panic`, dar se pare c-au \ncercat s` ia
leg`tura cu tine noaptea trecut`, dar n-au putut.
– Cum a[a? Doar [tiau unde m` aflu!
– M-am gândit c-ar fi bine s` oferi o variant` care s`-]i con-
vin`.
– N-am nevoie de nicio variant`, au [tiut c` sunt la familia
Craig. De ce n-au sunat acolo?
– Cred c-au f`cut-o. Linden, nu intra \n panic`. Probabil
este o gre[eal`.
– Mai bine m` duc chiar acum la clinic`, s` rezolv
problema asta. Mul]umesc c` m-ai avertizat, Jill. Ne vedem
mai târziu.
Dup` ce puse jos receptorul, lu` un mic dejun rapid [i
plec` la clinic`.
Se duse direct la biroul doamnei Langley.
152 ANN TAYLOR

– Bun` diminea]a, sor` Templar, \i spuse aceasta


v`zând-o, dar f`r` a-i zâmbi.
– Bun` diminea]a, spuse Linden care-[i rec`p`tase starea
obi[nuit`, de[i era absurd de nervoas`. Din câte [tia nu
f`cuse nimic r`u, dar ceva din expresia doamnei Langley o
f`cu s` nu se simt` tocmai confortabil. Mi s-a spus c-am fost
c`utat` azi-noapte.
– Ia loc, sor`, o invit` doamna Langley. Când ai spus c` ai
primit o invita]ie la dans \ntr-una din zilele \n care nu erai
tocmai liber`, am fost de acord, cu condi]ia s` la[i num`rul la
care po]i fi g`sit`. Cred c` nu este prea pl`cut s` fii chemat
din mijlocul unei distrac]ii, dar azi-noapte au fost foarte
multe na[teri. Tot personalul a lucrat, la fel [i eu. Am sunat
la num`rul pe care mi l-ai l`sat [i mi s-a spus c` nu e[ti acolo.
Am sunat [i la num`rul de acas`, dar niciun r`spuns. Am
adus-o pe sora Fisher, care a avut deja dou` na[teri ieri.
Linden \[i mu[c` buzele. Probabil sora Langley sunase la
Craig când era pe drum, cu John. Dar drumul nu durase mai
mult de zece minute.
– Este ceva ce nu \n]eleg, spuse Linden. La ce or` a]i sunat
la familia Craig?
– Pe la zece [i un sfert.
– La ora aceea eram acolo! exclam` Linden uimit`. La
nou` [i un sfert a \nceput bufetul [i dup` aceea... Linden ro[i.
– {i dup` aceea?
SORA TEMPLAR 153

Linden trase aer \n piept.


– Am f`cut o plimbare \n gr`din`, a durat cel mult o
jum`tate de or`. Dar m-au v`zut destui ie[ind din cas` [i nu
aveau niciun motiv s`-[i imagineze c-am plecat. M` crede]i
sau nu? \ntreb` Linden, observând c` sora-[ef` nu spunea
nimic.
Dup` câteva secunde, femeia spuse:
– {i asistentele sunt oameni [i gre[esc, dar pân` acum
n-am \ntâlnit o asistent` maternal` care s` nu-[i ia slujba \n
serios. Te cred, sor` Templar, dar a[ vrea s` [tiu de ce nu
]i-au parvenit mesajele mele.
– {i eu doresc acela[i lucru, sor`, o asigur` Linden. Care
din pacientele mele a avut probleme?
– Doamna Rice, [i din fericire a fost alarm` fals`.
– Nu avea cum s` nasc`; mai avea trei s`pt`mâni.
– Probabil a mâncat ceva care a afectat-o, spuse doamna
Langley cu un zâmbet.
– Cine v-a r`spuns la telefon când a]i sunat la familia
Craig? Nu m` cunosc toate servitoarele din casa aceea.
– Nu, a fost o voce de b`rbat, a spus c` \ncearc` s` te
g`seasc`, apoi a revenit spunând c-ai plecat.
– Un b`rbat, murmur` Linden uimit`. V` mul]umesc,
doamn` Langley, spuse Linden [i plec`.
Linden ie[i, \ntrebându-se cine r`spunsese la casa Craig la
telefon.
154 ANN TAYLOR

Vreun invitat care se aflase lâng` aparat? Poate cineva care


crezuse c`-i face o favoare. Sau poate Randal...? Nu, \[i alung`
acest gând din minte.

***

|n seara aceea, Peter veni \n vizit`.


– Trebuie s` discut`m, Linden
Ea era prea istovit` ca s` se mai gândeasc` la consecin]e,
la ce vor spune vecinii [i-l pofti \n`untru.
– Nu ar`]i prea bine, spuse Peter de cum intr`.
– A[a m` [i simt, complet` ea.
Linden \nchise ochii [i-[i rezem` capul de sp`tarul
fotoliului \n care se a[ezase. Peter \i puse o mân` pe frunte.
– Ai nevoie de mâncare consistent` [i de un somn bun,
dar [i de ni[te ceai. Peter disp`ru \n buc`t`rie, apoi veni de
acolo cu ibricul plin cu ceai.
– Peter, te rog, nu m` mai trata ca pe o invalid`.
– Nu te tratez astfel din bun`tate, prostu]o, ci pentru c` te
iubesc.
Linden se sim]i [i mai cuprins` de disperare, dar Peter
nu-i f`cu declara]ii, iar dup` ce-i turn` ceaiul \n can` [i-i unse
câteva felii de pâine cu unt, spuse:
SORA TEMPLAR 155

– Acum, ai nevoie de odihn`. Somn u[or.

A doua zi diminea]`, Linden primi o scrisoare de la mama


ei.

“Draga mea,
Vei fi surprins` probabil s` afli c` Louise s-a logodit cu un
fermier! Eu [i tata am fost ului]i!
Mai ales c` e sco]ian! |l cheam` Malcolm Ferguson [i este
o persoan` foarte dr`gu]`, dar total diferit` de stilul cu care
ne-a obi[nuit Louise. Am \n]eles c` are studii de specialitate,
c` ferma lui este foarte prosper` [i lucreaz` la standarde de
calitate foarte ridicate.
Cred c` Louise este foarte \ndr`gostit` de el, dac` a
acceptat s` lase Londra [i s` tr`iasc` acolo. Te-am sunat ieri
s`-]i dau vestea, dar nu mi-ai r`spuns, a[a c` am recurs la
aceast` scrisoare.
Oricum, te a[tept`m s` vii \n weekend, iar \ntre timp te
sf`tuiesc s` te odihne[ti.
Cu drag,
mama”

Linden plec` acas` pe la ora patru [i, pe drum, la o curb`,


i se p`ru c` z`re[te ma[ina lui Randal. Opri.
– Ce dore[ti? \l \ntreb` cu r`ceal`.
156 ANN TAYLOR

– Te-ai hot`rât s` r`mâi sup`rat` pe mine pentru


totdeauna? o \ntreb`.
– Am crezut c` e[ti o persoan` decent`, atât.
– Un s`rut nu este un afront adus decen]ei, doar nu e[ti
din epoca victorian`!
– Nu la asta m` refeream, ci mai degrab` m` str`duiam s`
uit acel incident din tot sufletul.
– Atunci, la ce naiba te referi? \ntreb` Randal.
– Nu doresc s` discut acum, replic` ea. A[ vrea s` m` la[i
\n pace.
Randal ridic` din umeri.
– Dac` a[a sim]i, nu v`d ce a[ mai putea face. Dar cred c`
te vei schimba. Apropo, Paula mi-a spus c-ai telefonat s` afli
dac` ai fost sunat` \n noaptea aceea de la clinic`. A fost un
mesaj pentru tine, este foarte adev`rat, dar l-a preluat un
chelner de la firma de catering [i sunt sigur c` nu ]i l-a
transmis.
Am sunat la doamna Langley [i i-am explicat, cerându-mi
scuze.
Cu acestea, Randal urc` \n ma[in`, trânti portiera [i plec`.
Linden r`mase cu un gol \n inim`. Se trezi c` \ncepe s`
studieze lista cu posturi vacante din alte ora[e. |ntr-o zi, se
hot`r\ [i se duse la asistenta [ef` Langley:
– Vreau s` plec de aici, sor`, \i spuse.
Sora Langley fu luat` prin surprindere.
SORA TEMPLAR 157

– Când este lips` de personal calificat, ne la[i [i tu, sor`


Templar?
– Din p`cate.
– A[ putea afla [i motivul?
– Este o chestiune personal`, nu are nicio leg`tur` cu
slujba.
– Nu mai putem reveni asupra acestei discu]ii? insist` sora
Langley.
– M` tem c` nu, sor`.
Sora Langley oft`.
– |n acest caz, [tii c` trebuie s` mai lucrezi [i \n perioada
de preaviz.
Studiind lista cu posturi vacante, Linden, c`reia \i pl`cuse
dintotdeauna s` c`l`toreasc`, g`si oferte interesante [i \n alte
]`ri. Nu avea curaj s` le spun` p`rin]ilor c` voia s` p`r`seasc`
Melchester. Nu aveau cum s-o \n]eleag`. Probabil acum erau
ocupa]i cu preg`tirile pentru nunta Louisei [i n-avea rost
s`-i nec`jeasc` tocmai acum.
|[i trimise CV-ul [i primi imediat invita]ie pentru un post
de asistent` \n Rodezia.
Puse invita]ia pe mas` [i, pentru c` venise \nc`rcat` cu
pachete, l`sase u[a \ntredeschis`. Auzi un zgomot [i,
\ntorcându-se, \l v`zu pe Randal.
– Ce cau]i aici?
– V`d c` ai luat o hot`râre sub impulsul momentului.
158 ANN TAYLOR

Te rog, nu te prosti, Linden, [tii pentru ce sunt aici.


– Nu-mi pas`.
– Chiar a[a? |n acest caz....
Randal se \ndrept` spre u[`, iar ea nici nu se \ntorse s`-l
urm`reasc`.
Deodat`, dup` plecarea lui, auzi un zgomot puternic care
venea de pe coridor. Ie[i \n fug` [i observ` c` Randal z`cea
pe burt`, cu un etaj mai jos.
– Randal! strig` disperat` [i fugi spre el.
El deschise ochii.
– Cred c` mi-am rupt gâtul; am sim]it dintr-o dat` c`
alunec pe ceva.
Linden se uit` \n jur [i v`zu patinele fiului vecinei chiar
lâng` piciorul lui Randal. |l ajut` s` se ridice, sub privirea
doamnei Evans.
De cum se ridic` Randal, Linden \i spuse acesteia:
– Doamn`, fiul dumneavoastr` va trebui s` ia de aici
patinele cu rotile, sunt destul de periculoase.
– Dumneata vorbe[ti, sor`?
Dumneata, care te compor]i scandalos sub ochii vecinilor?
Te vor raporta superiorilor!
– Nu v` deranja]i, doamn`, spuse Randal, care-[i
rec`p`tase controlul de sine.
Sora Templar va pleca de aici curând, tocmai a acceptat s`
se m`rite cu mine.
SORA TEMPLAR 159

Linden \l duse \napoi \n apartamentul ei [i-l ajut` s` se


a[eze pe un fotoliu.
– S` [tii c` nu accept un refuz, Linden, spuse el.
– Randal, doamna Craig nu m` place deloc, nu va fi de
acord cu c`s`toria.
– Nu-]i face probleme, iubito, nu vom locui cu ea. Mai
bine gânde[te-te unde vrei s` mergem \n luna de miere.
– Oriunde voi fi cu tine va fi excep]ional, iubitule, \i
r`spunse Linden.

Sfâr[it