Sunteți pe pagina 1din 156

ANNA SIMONS

Sora de la
urgen]`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CORNELIA BI}OIANU

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

|n momentul când sosea la trecerea peste calea ferat`,


ma[ina Joannei p`ru, \n mod bizar, c`-[i pierde viteza.
Ap`s` pân` la fund pedala de accelera]ie, dar nu se
schimb` nimic. Fiesta ei galben` se opri brusc \n mijlocul
[inelor.
Joanna \[i sim]i stomacul strângându-se. Cu siguran]`
nu era locul cel mai bun s` i se opreasc` motorul. Reveni
la punctul mort [i ac]ion` demarorul. Tot ceea ce ob]inu
fu un fel de geam`t sc`zut. Pentru a-i spori [i mai mult
grijile, [oferul BMW-ului care o urm`rea \nc` de la sta]ia
de benzin`, \ncepu s` claxoneze.
– Fir-ar s` fie bomb`ni ea, v`zându-l \n oglinda
retrovizoare c`-i cerea s` \nainteze, doar nu r`mân aici de
pl`cere!
Nu exista decât o singur` pomp` de serviciu la mica
sta]ie de benzin` unde se oprise \n urm` cu cinci minute.
6 ANNA SIMONS

Sosit imediat dup` ea, el se sprijinise de capota ma[inii


lui [i o privise umplându-[i rezervorul cu toate semnele
unei mari ner`bd`ri. Pref`cându-se c`-l ignor`, Joanna
refuzase s` se gr`beasc`. Oricât de bogat [i de important
era, judecând dup` aparen]e, n-avea decât s-a[tepte.
Acum, bine\n]eles, situa]ia nu era \n \ntregime aceea[i.
Era tot atât de \ngrijorat` s` plece ca [i el. Degeaba
\ntorcea [i re\ntorcea cu disperare cheia de contact. Spre
marea ei groaz`, semaforul se aprinsese [i \n acela[i timp
r`sun` brusc o sonerie. Era anun]at un tren!
Cu degetele tremurânde, Joanna \[i desprinse centura
de siguran]`. Era preferabil s` \ncerce s` \mping` ma[ina
ca s` degajeze drumul. {i dac` n-avea timp, nu-i mai
r`mânea decât s-o abandoneze [i s` se salveze alergând.
O portier` pocni [i spre marea ei u[urare, \l v`zu pe
conduc`torul BMW-ului venindu-i \n ajutor. Cu un gest
poruncitor al mâinii, \i indic` s` r`mân` acolo unde era,
\n timp ce el \nsu[i se va ocupa de aceast` problem`.
Stopul trecu la ro[u \n timp ce Fiesta \ncepea \ncet s`
\nainteze. |nc` nu era de cealalt` parte a [inelor [i deja
barierele se l`sau.
Cu palmele umede [i inima b`tând repede, Joanna coti
\n afara [oselei apoi se aplec` pe volan cu capul \ntre
bra]e [i scoase un oftat lung. Nu-i fusese niciodat` atât de
fric`.
O lovitur` u[oar` \n geam o readuse la realitate [i \[i
aminti c` datora mul]umiri. Cuvinte de recuno[tin]` se
SORA DE LA URGEN}~ 7

formau deja \n mintea ei, se gr`bi s` lase geamul, dar nu


avu totu[i ocazia s` deschid` gura.
– V-a]i s`turat de via]` sau ce? ]ip` salvatorul ei.
Ochii lui verzi \i studiau fa]a palid` cu un aer acuzator.
Joanna schi]` un surâs slab [i-[i d`du la o parte p`rul de
pe frunte.
– Eu… m` \ntrebam dac` nu cumva via]a s-a s`turat de
mine, reu[i ea s` articuleze cu o voce care p`rea c` vine
de dincolo de mormânt. |n orice caz, v` mul]umesc. V`
sunt extrem de recunosc`toare.
– Hmm.
El \[i \ncrunt` sprâncenele [i continu` s-o cerceteze
\ntr-un mod mai curând tulbur`tor. |n ceea ce o privea,
Joanna nu se putea opri s` nu-l g`seasc` deosebit de
seduc`tor, cu toat` lipsa lui de amabilitate. Avea tr`s`turi
regulate, un profil distins [i buze senzuale care
dezv`luiau dou` [iruri perfecte de din]i albi. Pentru
moment totu[i, erau crispate \ntr-o linie sever` [i vocea
profund` care sc`pa de pe ele era tot ce avea mai
dezaprobator.
– Când vrei s` ai o ma[in`, trebuie s-o \ntre]ii.
– Dar o \ntre]in. Este prima dat` când m` g`sesc \ntr-o
asemenea situa]ie, replic` Joanna. Nu \n]eleg. Nu sunt
totu[i \n pan` de benzin`… abia i-am f`cut plinul.
– Da, [tiu.
Privirea lui verde se mut` spre BMW-ul lui, imobilizat
de cealalt` parte a trecerii de nivel.
8 ANNA SIMONS

– P`re]i hot`rât` s` m` \ntârzia]i prin toate mijloacele,


relu` el cu un ton arogant.
– Oh, v` rog! protest` Joanna. Nici m`car nu eram
chiar con[tient` de existen]a dumneavoastr` \nainte de a
\ncepe s` claxona]i.
R`maser` un timp t`cu]i, preocupa]i fiecare de
gândurile lui, ea \ntrebându-se ce va face [i el, \nfipt \n
fa]a portierei sale, b`tând cu degetele pe acoperi[ul
Fiestei.
– Scuza]i-m`, declar` ea \n cele din urm`, pute]i s` m`
l`sa]i s` cobor? Ar trebui s` g`sesc un telefon [i s` sun la
un garaj.
El o privi [i-[i mângâie b`rbia cu un aer gânditor.
– Poate am o ideee… Rezervorul era gol când a]i oprit
la pomp`?
– Da, aproape mi-a fost team` c` n-o s` ajung.
El se deplas` imediat \n fa]a Fiestei [i, punându-[i
mâinile pe capot`, \i aplic` dou` sau trei scutur`turi
puternice.
– |ncerca]i din nou acum, \i arunc` el, [i asigura]i-v`
mai \ntâi c` sunte]i \n punctul mort.
Manierele lui autoritare sem`nau mult cu cele ale unui
instructor de la [coala de [oferi fa]` de o elev` deloc
str`lucit`. Joanna verific` totu[i ca s` fie absolut sigur` [i
s` evite aceast` umilire, de[i dup` toate aparen]ele el
hot`râse deja c` apar]inea categoriei blondelor f`r`
minte. Apoi \ntoarse cheia de contact [i mototul porni.
SORA DE LA URGEN}~ 9

– Cum a]i f`cut? se interes` ea, \ncântat`.


– |mi \nchipui c` trebuie s` se fi format o bul` de aer
[i \n acest caz, adeseori nu este nimic de f`cut decât o
bun` scutur`tur`.
El \i arunc` o privire iritat`.
– De altfel, exist` altcineva c`reia mi-ar pl`cea s`-i aplic
acela[i tratament, r`spunse el. F`r` dumneavoastr`,
tân`r` doamn`, a[ fi ajuns deja.
Acum c` problemele ei erau rezolvate, Joanna \[i
rec`p`t` sângele rece. Ea \i arunc` un zâmbet dezarmant.
– |mi pare r`u, declar` ea. Sper c` nu este foarte
important.
– Poate doar o chestiune de via]` sau de moarte.
El scoase un oftat, dar nu-i d`du alte explica]ii.
Joanna \l cercet` cu curiozitate. |i amintea vag de
cineva, dar era incapabil` s` spun` de cine.
– Vorbi]i serios?
– Da, absolut.
|n dep`rtare, un vuiet de tren care se apropia era acum
perfect sesizabil.
– V-a]i revenit suficient dup` emo]iile prin care a]i
trecut ca s` conduce]i? o \ntreb` el.
– Da, bine\n]eles.
– Bine, atunci gr`bi]i-v` s` pleca]i, altfel m` ve]i
\ntârzia [i mai mult.
– Nu mi-a[ permite a[a ceva, bine\n]eles, replic` ea cu
o expresie pozna[`. |n fine, \nc` o dat` mul]umirile mele.
10 ANNA SIMONS

Joanna \[i relu` drumul, sperând c` aceast` problem`


de via]` sau de moarte era o glum`. Oricum, nu putea s`-l
fi re]inut mai mult de zece minute. Spusese probabil asta
doar ca s-o nec`jeasc`.
Acum, aproape sosise la destina]ie. Cu toate astea, cum
mai era \nc` marcat` de team`, \[i spori pruden]a. De
altfel, chiar \nainte de acest incident, nu se sim]ea tocmai
\n form`; ca dup` fiecare din \ntâlnirile cu familia ei mare
[i mai ales când \[i luase r`mas-bun de la mama ei care era
din nou gata de plecare. De data asta spre Europa. Un
turneu cu orchestra Operei din Londra.
Joanna [tia c-ar fi trebuit s` fie obi[nuit`. Toat`
copil`ria [i adolescen]a ei fusese plasat` sub semnul
acestor permanente plec`ri [i veniri [i rela]iile lor
fuseser` ceva foarte fragil, de[i extrem de pre]ioase.
Helen nu era f`cut` s` fie mam`, de[i avea dou` fiice de
la doi so]i diferi]i [i pe care le iubea la fel [i pe una [i pe
alta. Din fericire, fusese \ntotdeauna m`tu[a Beth ca s` se
ocupe de cas` atunci când toat` lumea era plecat`. Era
singurul element stabil din existen]a lor cel pu]in
haotic`.
BMW-ul gri metalizat o dep`[i \n mare vitez` [i
conduc`torul \i adres` un semn cu claxonul. Schi]ând un
zâmbet, Joanna \i r`spunse cu un s`rut pe care i-l trimise
din vârful degetelor. Foarte calm [i sigur pe el, acest
domn nu era dup` toate aparen]ele genul care s` se lase
impresionat de ceva.
SORA DE LA URGEN}~ 11

Se \ntreb` unde era a[teptat. La o \ntâlnire important`


de afaceri? |ntr-o sâmb`t` seara, erau pu]ine [anse. La o
cin`, poate. Oricum, \i salvase via]a [i chiar \mpiedicase
f`r` \ndoial` un grav accident.
Disp`ruse de mult când ap`rur` cl`dirile Spitalului
Trinity. Complet renovat de pu]in timp, devenise unul
dintre cele mai bune centre spitalice[ti de pe valea
Tamisei.
Continuându-[i drumul spre c`minul infirmierelor,
Joanna \i arunc` o privire afectuoas`. Dup` [ase luni de
când lucra aici, se sim]ea foarte fericit`. Atmosfera era
mult mai destins` decât la Saint-Martin unde povara
tradi]iilor seculare se resim]ea \nc` din plin. Totu[i,
fusese preg`tit` la o [coal` foarte bun` [i se sim]ise bine
acolo. F`r` acea aventur` dezastruoas` cu Shaun Cassidy,
un medic intern, probabil c` ar fi r`mas la Londra.
Acest seduc`tor \i sucise complet capul [i refuzase
mult timp s` admit` c` nu era serios. Poate era sincer
când \i spunea c-o iubea dar nu era mai pu]in nestatornic
[i, \ndat` ce ob]inuse diploma, Joanna sfâr[ise prin a lua
hot`rârea care se impunea: s` pun` o cât mai mare
distan]` \ntre ea [i el.
Acum, aceast` poveste nu mai era decât o amintire [i
se consacra exclusiv carierei. Dup` ce cotise pe o alee
m`rginit` de arbori, opri \n fa]a c`minului, \[i lu` geanta
de voiaj de pe bancheta din spate [i urc` \n camera ei.
12 ANNA SIMONS

Aceasta nu fusese aerisit` de cincisprezece zile [i


domnea un miros greu de \nc`pere \nchis`. Joanna
deschise larg fereastra [i se rezem` un moment de
balustrad`. De[i era trecut de ora nou`, nu se \ntunecase
complet [i aerul acestei seri blânde de mai era pl`cut
parfumat. Dup` agita]ia [i fumul capitalei, era bine s`
reg`seasc` atmosfera lini[tit` din aceast` regiune \nverzit`
cu ora[ele [i satele ei ascunse de-a lungul fluviului.
Sunetul unui tranzistor \i atrase aten]ia c`tre fereastra
de al`turi [i la câteva secunde dup` aceea, b`tea [i intra la
vecina ei.
– Bun` seara Gail!
|mbr`cat` \ntr-un capot roz, prietena ei \[i usca p`rul
\n fa]a oglinzii.
– Joanna! exclam` ea cu un zâmbet c`lduros. Cât sunt
de mul]umit` s` te rev`d! Nu mai era nimeni care s`-mi
asculte v`ic`relile dup` plecarea ta. Bei o cafea?
– Cu pl`cere. Nu te mi[ca, m` ocup eu.
Puse \n priz` ceainicul [i preg`ti pentru fiecare câte o
cea[c` de cafea solubil`.
– Apropo, de ce te plângi? vru s` [tie când totul fu
gata.
– Oh, ca de obicei. Despre lipsa de personal \n raport
cu num`rul de pacien]i. Cum a fost c`s`toria surorii
tale?
– Foarte, foarte bine. Rachel era superb`. Toat`
trupa ei era acolo, precum [i câteva nume mari din
SORA DE LA URGEN}~ 13

teatru. Sper c` va dura; ei nu se cuno[teau decât de


câteva luni [i cuplurile nu sunt prea trainice \n zilele
noastre.
Gail strâmb` din nas [i se a[ez` \ntr-un fotoliu, cu
cea[ca \n mâini.
– P`rin]ii t`i au plecat deja? \ntreb` ea.
– Nu, mâine diminea]`. Beth trebuie s`-i conduc` la
aeroport unde se vor al`tura celorlal]i. Din fericire, au un
organizator bun ca s` se ocupe de toate detaliile. Sunt
atât de distra]i, Maleom [i mama. {i-ar uita [i capul, f`r`
m`tu[a Beth.
Joanna scoase un suspin.
– Bruxelles, Hamburg, Floren]a, Budapesta, te face s`
visezi, nu-i a[a? Nu [tiu de ce n-am mo[tenit nici un talent
artistic.
– De ce, tat`l t`u este [i el muzician?
– Da, cânt` la numeroase instrumente, mai ales la
clarinet. |l v`d ocazional când este \n trecere pe aici,
deoarece acum locuie[te \n Statele Unite. Te face s` te
\ntrebi cum au putu s` conceap` pe una ca mine. Eu am
vrut \ntotdeauna s` fiu infirmier`. Ei g`sesc asta cam
ciudat, ad`ug` ea cu un zâmbet.
– Totu[i, trebuie s` fie bine, replic` Gail. {i apoi, cel
pu]in, nimeni nu te va acuza c` e[ti distrat`. Nu exist`
altcineva mai serioas` [i mai chibzuit` ca tine.
Joanna schi]` o grimas`.
14 ANNA SIMONS

– |nve]i repede s` devii când nu e[ti \n m`sur` s`


contezi decât pe tine \ns`]i. {i cunosc pe cineva care n-ar
fi de acord cu tine.
|i povesti \ntâmplarea cu trecerea peste calea ferat`.
– Cum bine se spune, \ncheie ea, nimic nu face cât o
pereche bun` de bicepsi ca s` te scoat` din \ncurc`tur`.
– Nimic nu face cât o pereche bun` de bicepsi, punct
final, chicoti Gail. Cum era? Tân`r, b`trân?
– Hmm… |n jur de treizeci de ani, cred. Foarte sigur
pe el [i destul de autoritar, genul dominator. Dar dac`
m-ai pune la curent cu ultimele nout`]i? relu` ea. Ce s-a
\ntâmplat interesant aici, \n timpul absen]ei mele?
– Oh, nimic senza]ional. {tii c` [eful nostru, b`trânul
profesor James a f`cut un infarct?
Distinsul profesor James Beltane era chirurg
consultant la Trinity de mul]i ani.
– Da, replic` Joanna, s-a \ntâmplat \nainte de plecarea
mea \n concediu. Cum se simte?
– Este \n convalescen]`. Nu cred c`-l vom revedea
curând. |n fine, suntem foarte mul]umi]i de
\nlocuitorul lui.
– Ah, da? Cine este?
– Fiul lui, Giles. Este exact ca tat`l lui, doar mai tân`r.
Mult` prestan]` [i foarte chipe[.
Joanna pocni din degete.
– Iat` de cine \mi amintea…
– Despre cine vorbe[ti?
SORA DE LA URGEN}~ 15

– Despre domnul care mi-a scos ma[ina de pe calea


ferat`. Mi-a spus c` era a[teptat undeva [i c` poate era
vorba de via]` sau de moarte. Am crezut c` râdea de mine,
dar poate fusese chemat aici de urgen]`.
– Ei bine, nu vei \ntârzia s` afli, nu-i a[a? V` ve]i vedea
obligatoriu \n timpul serviciului.
– Da, \ntr-adev`r…
Ea \ncepu deodat` s` râd` \ncet.
– {i eu care i-am trimis un s`rut, când m-a dep`[it.
– Asta te va \nv`]a minte. Ce-ai mai f`cut \n timpul
acestor cincisprezece zile?
– Am fost la una sau dou` serate cu Adrian, fiul pe care
Malcom l-a avut din prima c`s`torie. N-am nimic pentru
el, dar ne consider`m pu]in ca frate [i sor`. Mi-am rev`zut
de asemenea câ]iva prieteni de la Saint-Martin. Ei m-au
pus la curent cu ultimele bârfe. |]i aminte[ti de acel intern
cu care trebuia s` m` c`s`toresc?
Gail \ncuviin]`.
– |chipuie[te-]i c` nu mai este acolo. M` felicit c` m-am
trezit la timp.
Imaginea seduc`torului irlandez, cu p`rul lui blond [i
ochii alba[tri, \i ap`ru \n fa]a ochilor. Fusese de o
naivitate… |i trebuise destul timp \nainte de a-[i da
seama c` Shaun n-avea nici o inten]ie s` se angajeze \ntr-o
rela]ie stabil` [i durabil`. Fidelitatea nu intra cu siguran]`
\n obiceiurile lui.
|[i termin` cafeaua [i se ridic`.
16 ANNA SIMONS

– Bun, acum te las. |nc` n-am despachetat [i vreau


s`-mi sp`l p`rul. |ncepi diminea]`, mâine?
– Din p`cate. {i tu?
– Nu, \nainte de prânz.
– Apropo, se organizeaz` o serat`, o inform` Gail.
Inten]ionezi s` participi?
– O serat` \n onoarea cui?
– Medicii din Serviciul Urgen]e au decis c` trebuie s`
se cunoasc` mai bine cu noi ceilal]i. Se simt pu]in izola]i
[i este adev`rat c` asta ar u[ura lucrurile când [tii cu cine
ai de-a face.
– Da, este drept, aprob` Joanna. Asta va depinde de
lucrul pe care-l vom avea. Dac` n-o s` fiu prea obosit`, a[
veni.

***

La \nceputul dup`-amiezii, \n ziua urm`toare, Joanna


\[i relu` serviciul. |n rochia albastr` de uniform`, cu p`rul
blond strâns la ceaf`, era imaginea \ns`[i a vitalit`]ii.
Doamna Judd, supraveghetoarea, \[i \ntâmpin`
infirmiera cu un zâmbet c`lduros.
– Bun` ziua draga mea, e[ti str`lucitoare. Ai avut un
concediu pl`cut?
– Da, mul]umesc. {i dumneavoastr`, ce mai face]i?
– Nu prea r`u dar a[ avea o mare nevoie de câteva
perechi de bra]e suplimentare, \n aceast` diminea]`.
SORA DE LA URGEN}~ 17

|ntr-o dispozi]ie de obicei calm`, doamna Judd p`rea


pu]in nemul]umit`.
– Nu mai avem nici un post liber, explic` ea. A fost un
accident, noaptea trecut`. Am primit trei dintre r`ni]i [i
deja am fost obligat` s` amân trei interven]ii care erau pro-
gramate mâine. Nu-mi place asta, dar n-am avut de ales, nu
mai avem loc, ad`ug` ea resemnat` cu o ridicare din umeri.
Echipa de la jum`tatea zilei se adun`. R`sfoindu-[i
agenda, doamna Judd le inform` despre starea
pacien]ilor care fuseser` admi[i, cea mai mare parte, \n
timpul concediului Joannei.
– … To]i r`ni]ii din noaptea trecut` sunt sub perfuzie,
\ncheie supraveghetoarea. Cred c` medicii vor trece s`-i
examineze azi.
Ea \i arunc` o privire Joannei.
– E[ti la curent cu ce s-a \ntâmplat profesorului
Beltane? se inform` ea.
– Da, nu este un noroc.
– |ntr-adev`r… De când \l cunosc, nu l-am v`zut
niciodat` bolnav. |n fine, dac` este \n]eleg`tor ar trebui s`
se restabileasc` destul de rapid.
Ea \i \ntinse cheile farmaciei.
– Bine, acum m` duc s` prânzesc. Mai este de f`cut
distribuirea medicamentelor. Carol o s` te ajute.
Doamna Judd \[i adun` lucrurile [i disp`ru curând \n
timp ce infirmierele se gr`bir` s` execute ceea ce le
ceruse.
18 ANNA SIMONS

Ca \ntotdeauna cu ea, serviciul func]iona la perfec]ie.


Sub rezerva c` Joanna nu era cu adev`rat mul]umit` de
starea uneia dintre accidenta]ii din ajun, tân`ra Lucy
Rhodes. Ea suferise o rezec]ie a splinei [i p`rea febril`.
Rondul lor fiind terminat, o l`s` pe Carol s` aranjeze
c`ruciorul [i instrumentele lor [i se re\ntoarse la c`p`tâiul ei.
Acolo, se asigur` c` perfuzia func]iona, verific` dac`
pansamentele erau curate [i apel` la ajutorul unei
\ngrijitoare ca s`-i schimbe cear[afurile [i s-o r`coreasc`.
Revenise \n birou [i se preg`tea s` studieze câteva
dosare când sosir` doctorii. Peter Green, chirurgul [ef,
\nso]it de internul lui, Steve Marks, erau [i unul [i altul \n
bluze albe. Al treilea, care etala o vest` superb` de piele
de c`prioar` [i un pantalon de catifea de aceea[i culoare,
nu era altul decât Giles Beltane.
Joanna se ridic` s`-i \ntâmpine [i-l v`zu ridicând
sprâncenele.
– Bun` ziua, Joanna, zise Peter. Doamna Judd nu este aici?
– Nu, este plecat` la mas`. Pot s` v` fiu de folos?
– Da. Oh, presupun c` nu-l cuno[ti \nc` pe domnul
Beltane, relu` el p`rând c`-[i aminte[te c` tocmai se \ntorcea
din concediu. Iat-o pe domni[oara Leigh, profesore.
– Ah, murmur` Giles Beltane cu un aer amuzat,
[oferi]a cu ochi alba[tri.
– Poftim?
Peter p`rea destul de surprins [i Joanna, cu obrajii
\mbujora]i, crezu c` este bine s`-i explice.
– Ne-am \ntâlnit deja ieri, dar prezent`rile n-au fost
f`cute. Ma[ina mea s-a defectat, iar domnul Beltane m-a
ajutat s-o pornesc.
SORA DE LA URGEN}~ 19

– Hmm, femeile [i automobilele, ai avea cu ce s` scrii


un roman.
Giles Beltane f`cu o pauz` cu un lic`r mali]ios \n
adâncul ochilor verzi.
– Bun, acum ce-ar fi s` mergem, suger` el brusc. {ti]i
desigur c` am oroare s` pierd timpul.
Ceilal]i doi schimbar` zâmbete de \n]elegere \n timp ce
Joanna \i privea pe rând f`r` s` \ncerce s`-[i ascund`
surprinderea.
– Vre]i s` face]i \ntr-adev`r un tur general? se mir` ea.
Era duminic` [i majoritatea bolnavilor a[teptau vizite.
– Nu, nu, lini[ti]i-v` domni[oar`, replic` Giles Beltane
pe un ton exagerat de r`bd`tor. Numai r`ni]ii de ieri.
Sunt probleme?
– Nu, nu cred, de[i Lucy Rhodes \nc` mai are
temperatur`, \l inform` Joanna.
Cu un pas u[or, \i conduse la c`p`tâiul ei. Era
preferabil s` uite precedenta lor \ntâlnire, hot`r\ ea. Acest
domn poate avea o p`rere proast` despre femeile la
volan, dar ea nu va avea nici un fel de dificultate s`-i
dovedeasc` faptul c` era o excelent` infirmier`.
Sau mai exact, n-ar trebui s` aib`. |i pl`cea meseria [i
o exercita cu toat` competen]a care se a[tepta de la ea.
Necazul a fost c` \n timpul acestei vizite, de fiecare dat`
când privirea lui se \ncruci[a cu a ei, se tulbura [i se
sim]ea la fel de nervoas` ca o \ncep`toare. Destul cât s`
strice evident o imagine…
Capitolul 2

Dup` ce examinaser` cei trei r`ni]i, medicii se


\ntoarser` \n birou.
– O tân`r` fermec`toare, Lucy Rhodes, observ` Peter.
{i foarte inteligent`. |mi pare r`u pentru logodnicul ei.
– De ce? Ce i s-a \ntâmplat? \ntreb` Joanna.
– El era cel ce conducea. A murit.
Ochii ei se m`rir` de mil` [i de stupefac]ie.
– Dumnezeule! Nu [tiam…
– Arme ucig`toare, ma[inile, coment` Giles Beltane
punându-[i semn`tura \n josul notelor ei.
Un gând \ngrozitor trecu deodat` prin mintea Joannei.
Dac` ea nu l-ar fi \ntârziat, ar fi fost oare \n m`sur` s`-l
salveze pe acest tân`r? Era ceva ce nu dorea s` aib` pe
con[tiin]`
Doamna Judd reveni de la mas` tocmai \n acel
moment [i se amestec` \n discu]ie. |n acela[i timp, Joanna
SORA DE LA URGEN}~ 21

fu anun]at` de alt` infirmier` c` trebuia s` schimbe


flaconul de la transfuzia lui Lucy Rhodes [i se ghr`bi s`
dispar`.
Aceast` opera]ie terminat`, \ntârzie câteva clipe la
capul tinerei paciente sub pretextul c` supravegheaz`
perfuzia. Voia s` \ncerce s-o reconforteze [i s`-i arate
simpatia ei, dar nu prea [tia cum.
– Lucy, murmur` ea \n fine, am aflat despre prietenul
dumitale. |mi pare sincer r`u.
Buzele lui Lucy \ncepur` s` tremure.
– Toat`… toat` lumea spune c` este mai bine a[a…
dar, oh, este atât de nedrept, bâigui ea.
– Da, [tiu… |n]eleg foarte bine ceea ce sim]i.
Cu un nod \n gât, Joanna f`cu o pauz`.
– Cum s-a produs accidentul? relu` ea apoi.
– Un… nebun ne-a dep`[it. O ma[in` venea din fa]` [i
au intrat \n coliziune. N-am putut s`-i evit`m. Tony…
Tony a r`mas \n]epenit \n spatele volanului.
Acum c` \ncepuse, Lucy p`rea u[urat` s` vorbeasc`.
Avea nevoie s` se dest`inuie, s`-[i descarce sufletul [i
Joanna o ascult` cu aten]ie, strecurând ocazional câteva
cuvinte de consolare. Ea afl` c` tân`rul era student la
medicin`, ceea ce f`cea aceast` \ntâmplare tragic` [i mai
cumplit`.
Primii vizitatori soseau [i o doamn` se \ndrept` spre
ea, cu un buchet \n bra]e.
22 ANNA SIMONS

– Iat-o pe mama mea, murmur` Lucy tamponându-[i


ochii. Nu trebuie s` vad` c` am plâns.
Joanna se \ntoarse s-o \ntâmpine.
– Bun` ziua doamn` Rhodes, declar` ea, medicii
tocmai au examinat-o pe Lucy. Sunt foarte mul]umi]i de
modul cum a evoluat starea ei.
– Da, asta mi-au spus [i mie, replic` ea, cu figura totu[i
marcat` de \ngrijorare.
Ea se aplec` s`-[i s`rute fiica.
– Cum te sim]i, draga mea?
Lucy schi]` curajoas` un zâmet.
– Hmm, nu prea r`u… Ce trandafiri frumo[i!
– Sunt splendizi, \nt`ri Joanna. A[tepta]i, m` duc s`-i
pun \ntr-o vaz`.
Sc`pând-o pe doamna Rhodes de flori, ea le p`r`si pe
amândou`.
Dac` trandafirii erau frumo[i, ei nu erau f`r` spini.
Joanna descoperi asta \n detrimentul ei când se \n]ep`
vrând s` smulg` câteva frunze ca s`-i aranjeze mai bine \n
vaz`. Dup` ce-i pusese pe noptiera lui Lucy, se re\ntoarse
\n birou.
Doctorii plecaser` [i doamna Judd \[i f`cea de lucru
clasând documente.
– Ah, Joanna, spuse ea ridicând u[or capul, vom avea
o nou` stagiar` \ncepând de mâine. Nu voi fi aici, am
câteva zile libere, ai grij` s` v` ocupa]i de ea.
SORA DE LA URGEN}~ 23

– Da, bine\n]eles.
Joanna \[i inspect` vârful degetului [i-l duse la buze.
– Ce ai? \ntreb` doamna Judd. Te-ai t`iat?
– Nu, m-am \n]epat \ntr-un spin. Acum pot s` cobor
s`-mi beau ceaiul?
– Bine\n]eles, draga mea, al]ii deja sunt acolo.
Steve Marks, internul lui Peter Green, o \ntâlni la cafea.
|[i luar` t`vile [i se a[ezar` \mpreun` la o mas`.
– {tii c` sunt mul]umit s` te rev`d, Joanna, remarc` el.
|ncepeai s` ne lipse[ti.
– Oh, te rog!
Ea desf`cu ambalajul batonului de ciocolat`, \l rupse \n
dou` [i \i oferi jum`tate.
– Te asigur! potest` el \ntre dou` \nghi]ituri. Nu c` noi
am avea timp s` ne plictisim, observ doar. M-am culcat
dup` ora dou` de diminea]`. Sunt complet istovit. {i
Beltane care mai are \nc` energie din bel[ug, chiar dup`
ce s-a \ntâmplat \n noaptea asta, este deprimant.
Joanna amestec` pe gânduri \n cafeaua ei.
– Vorbe[ti despre accident?
– Da… Serviciul „Urgen]e“ era plin. Doi r`ni]i au fost
trimi[i la neurologie [i trei la ortopedie, plus cei care au
fost admi[i \n serviciul nostru.
– Logodnicul lui Lucy Rhodes… când a sosit exact?
– El avea multiple leziuni interne. A murit \n
ambulan]`. Nimeni n-ar fi putut s`-l men]in` \n via]`,
oricum, nici chiar marele Giles.
24 ANNA SIMONS

– Oh, \n]eleg.
Joanna \n ciuda circumstan]elor, se sim]i u[urat`. Dac`
tân`rul murise \n drum spre spital, dac` l-ar fi \ntârziat
sau nu pe chirurg asta n-ar mai fi schimbat nimic.
– Cum te \n]elegi cu Beltane? se interes` ea. Consideri
c` e bun?
– Da, foarte bun. Este mai mult decât la \n`l]ime. {i el
nu \ncearc` s`-i umileasc` pe al]ii.
– Este \n interesul lui dac` vrea s` ob]in` cooperarea
lor. Nu suport medicii care au o p`rere prea bun` despre
persoana lor.
Steve o privi o secund` [i schi]` o grimas`.
– Iat` un comentariu mai degrab` acid. Din partea ta
este uimitor. Am crezut de altfel c` am observat o mic`
tensiune \ntre voi doi, adineauri.
– Nicidecum, replic` ea.
– |n orice caz, are un succes nebun. Toate
doamnele din blocul operator se supun necondi]ionat
voin]ei lui. Dar aten]ie, el nu apreciaz` amabilitatea
afectat`. Dac` faci o prostie schifoselile nu te vor duce
la nimic cu el.
El lu` a doua bucat` de ciocolat`.
– N-o m`nânci, nu-i a[a?
– Oricum, \mi este egal. {i n-am obiceiul s` fac pe
creaturile slabe [i f`r` defecte, a[a cum [tii, r`spunse ea
cu un zâmbet larg.
SORA DE LA URGEN}~ 25

– Voiam s` te previn, asta-i tot. N-a[ vrea ca mica ta


frumoas` inim` s` sufere. Pare c` exercit` un soi de
fascina]ie asupra sexului slab. Spune-mi, vii la serata de la
„Urgen]e“?
Joanna \[i strânse buzele cu un aer evaziv.
– Gail mi-a vorbit despre asta, dar voi vedea cum m`
voi sim]i la sfâr[itul zilei.
– Oh, haide, for]eaz`-te pu]in. Trebuie s` \ncuraj`m
acest gen de ini]iativ`.
– Nu spuneai c` e[ti istovit? suse ea pe un ton ironic.
– Tocmai. Nu este nimic mai bun decât o petrecere
bun` s` pui pe cineva pe picioare.
– De acord, m-ai convins. Pu]in` relaxare nu-mi va
face r`u nici mie.
Doamna Judd [i majoritatea personalului p`r`sind
lucrul lor la patru [i jum`tate, nu mai r`mâneau decât trei
infirmiere [i o auxiliar` ca s` asigure \ngrijirile de sear`.
Când terminar`, Joanna \ntocmi raportul [i la ora nou`
seara, Delphine Dupont sosi s` preia schimbul.
– Serul pentru Lucy se g`se[te \n frigider, declar`
Joanna dup` ce o pusese la curent cu situa]ia. Sunt dou`
flacoane, suficient pentru aceast` noapte. {i cum toate
paturile sunt ocupate, ar trebui s` fii mai lini[tit` decât
ieri sear`.
Delphine, o fran]uzoaic` \ncânt`toare cu ochi negri,
ridic` din umeri.
26 ANNA SIMONS

– Sper, replic` ea \n engleza ei ezitant`. A fost o


nebunie. To]i pacien]ii se trezeau cerând ceva. |n fine, nu
po]i s` faci nimic, nu-i a[a?
Joanna râse slab.
– A[a-i, \n felul acesta e[ti sigur` c` n-o s` a]ipe[ti!
Bine, te las, i-am promis lui Steve s` trec pe la Urgen]e, la
serat`.
– Transmite]i-i toate cele bune din partea mea. A fost
fantastic ieri sear`.
Ochii negri ai Delphinei str`lucir` brusc altfel.
– Cât despre domnul Giles, s` nu mai vorbim!
Joanna \i arunc` un mic surâs mali]ios.
– Nu visa]i prea mult, se pare c` este complet imunizat
\mpotriva femeilor.
– Poate c` nu-i place s` amestece lucrul cu pl`cerea
dar…
Delphine o avertiz` cu un deget.
– … este un temperament, nu-i a[a?
– Da, f`r` nici o \ndoial`, admise Joanna. Acum plec,
pe mâine!
Gr`bind pasul s` se \ntoarc` la c`min, Joanna nu se
putu st`pâni s` nu se gândeasc` la un alt „temperament“
care-i r`scoli inima: doctorul Shaun Cassidy. Str`lucitoare
personalitate [i seduc`tor des`vâr[it, nu-i fusese greu s`
suceasc` repede capul unei tinere infirmiere \nc` foarte
impresionabil`. Slav` Domnului, nu era pe punctul s`
SORA DE LA URGEN}~ 27

fac` aceea[i gre[eal`. {i dac` Giles Beltane era b`rbatul


care prefer` rela]ii strict profesionale \n locul glumelor,
asta-i convenea perfect.
|ndat` ce ajunse \n camer`, f`cu un du[ [i se preg`ti
pentru cocteil. Optând pentru un pantalon negru [i o
bluz` de m`tase ro[u aprins, \[i perie p`rul pe care-l
prinse cu o panglic` de catifea. O dat` machiat`, cu o
pereche de cercei \n urechi, verific` \n oglind` cum ar`ta
[i \ncepu s` se simt` dispus` s` se amuze.
C`minul medicilor se g`sea la extremitatea unei alei a
spitalului. T`ind prin parcare, era la distan]` de cinci
minute pe jos de la c`minul ei.
Când a \mpins u[ile batante, era pauz` [i Joanna
\ncerc` s` recunoasc` fe]ele familiare prin mul]ime.
Zgomotul era practic la maximum [i râsetele [i vocile se
amestecau \ntr-o atmosfer` vesel` [i animat`.
Un b`rbat tân`r \nalt, brunet, se \ndrept` spre ea.
– Bun` seara, ave]i un aer pu]in pierdut. Da]i-mi voie
s` m` prezint: Alex Hill. Sunt unul din medicii de la
Ugen]e.
Joanna \i r`spunse cu un zâmbet.
– Bun` seara, Joanna Leigh, lucrez \n serviciul de
medicin` general`.
– |ncântat s` v` cunosc, Joanna. Cunoa[te]i pe unii
dintre colegii mei?
– Nu, sau numai din vedere, de[i probabil am vorbit la
telefon \ntr-un moment sau altul.
28 ANNA SIMONS

– Veni]i s` be]i ceva.


O prinse de cot [i o conduse spre bar, \n spatele c`ruia
erau doi din colegii lui.
– John, iat-o pe Joanna, declar` el. John este
infirmierul nostru [ef, urm` el. Omul cheie din tot
serviciul; f`r` care m` \ntreb ce-am deveni.
– Nu-l asculta]i, Joanna, replic` John, are \ntotdeauna
tendin]a s` exagereze. |n orice caz sunt \ncântat c` a]i
venit. V` servesc o cup`?
Umplu un pahar cu [ampanie [i i-l \ntinse. Sprijinit de
tejghea, Alex o privea cum lua o \nghi]itur` cu un interes
nedisimulat.
– Sunte]i un produs al Trinity? se inform` el.
– Nu, nu sunt aici decât de [ase luni. M-am format la
Saint-Martin.
– Ah, da? Am un prieten care era intern acolo, Shaun
Cassidy. Numele lui v` spune poate ceva?
Joanna era cât pe ce s` se \nece cu [ampania.
– Da, \ntr-adev`r, replic` ea for]ându-se s`-[i revin` \n
fire.
– Avea o reputa]ie de donjuan. Nu [tiu dac` mai
bântuie pe acolo.
Era tot de ceea ce avea nevoie… De ce trebuia ca
fantoma lui Shaun s` apar` tocmai când se gândea c`-l
d`duse definitiv uit`rii?
– Nu, am aflat c` nu mai este acolo, declar` ea cu un
ton care lui i se p`ru pu]in crispat.
SORA DE LA URGEN}~ 29

Din fericire, John puse cap`t acestei discu]ii cerând


nout`]i despre r`ni]ii transfera]i \n serviciul lor [i
continuar` s` vorbeasc` apoi despre munc` pân` ce Alex
chem` pe altcineva [i Steve veni s-o smulg` de la bar.
– Aproape renun]asem, observ` el. Hai s` dans`m.
Ajutându-se de coate, \[i f`cur` loc \n jurul lor [i
\ncepur` s` danseze pe una din melodiile de succes ale
momentului.
– Oh, apropo, Delphine \]i transmite complimente, \[i
aminti deodat` Joanna. S-ar p`rea c` ai fost fantastic ieri
sear`, ad`ug` ea cu un aer ironic, de[i habar n-am ce
\n]elege prin asta.
El ridic` o sprâncean`,perplex.
– A spus asta? |n acest caz, m` voi \ntoarce poate s-o
v`d imediat.
– Te credeam obosit.
– Nu destul ca s` las s` treac` o ocazie ca asta.
– Ah b`rba]ii, sunte]i to]i la fel, exclam` ea cu o
pref`cut` exasperare.
– Sesisez oare un anumit cinism din partea ta?
Ea strâmb` din nas.
– S` admitem c` n-a[ supravie]ui f`r` \ndoial` \n
aceast` jungl` f`r` a fi con[tient` de câteva realit`]i.
– Ce vrei, draga mea, este b`trânul Adam care doarme
\n noi. Nu po]i merge \mpotriva naturii.
Joanna râse.
30 ANNA SIMONS

– Foarte bine, Casanova, \ncearc`-]i norocul cu


Delphine. Voi g`si pe altcineva s` se ocupe de mine.
Melodia ajunsese la sfâr[it.
– Oricum, sunt de gard`, replic` el, deci este preferabil
s` urc ca s` m` asigur c` nu este nevoie de mine. Te rev`d
aici peste un moment.
Joanna o z`ri pe Gail \n compania câtorva persoane
din blocul operator [i se duse spre ea. Printre ei era
Dorian Hardy, noul anestezist, un blond de vreo treizeci
de ani cu un \nceput de calvi]ie [i un umor mu[c`tor.
– {i dumneata, Joanna, o \ntreb` el pe un ton pozna[,
ce gen de fapt` eroic` ]i-ar pl`cea s` \ndepline[ti?
– Oh, nici una. Prefer s` nu m` fac remarcat` [i s` evit
necazurile, r`spunse ea cu dezinvoltur`.
– Asta este [i filozofia mea.
El f`cu o pauz` [i o cercet` din cap pân` \n picioare.
– Totu[i, n-ai nimic [ters, remarc` el. {i iat` pe
altcineva \n aceea[i situa]ie, ad`ug` el, privirea lui fixând
un punct \n spatele ei. Bun` seara, Giles.
To]i se \ntoarser` s`-l salute pe chirurg. Joanna \l z`rise
\ndat` ce intrase. Giles Beltane avea prea mult` prezen]`
ca s` treac` neobservat. |l remarcase discret \n timp ce
circula prin mul]ime [i f`cea eforturi s` fie amabil cu toat`
lumea. Ceea ce n-o \mpiedic` s`-[i simt` stomacul cum se
strânge când se apropie de ei.
Se schimbar` amabilit`]i [i dup` câteva preliminarii,
Joanna se g`si brusc obiectul curiozit`]ii lui. Ochii lui
verzi \i c`utau pe ai ei.
SORA DE LA URGEN}~ 31

– A[adar, v-a]i \ntors din concediu. Unde a]i fost? se


inform` el.
– Doar acas`, de data asta, r`spunse ea. Am avut o
c`s`torie \n familie.
– {i unde-i asta, „acas`“?
– |n Chelsea.
Sub insisten]a privirii lui, pulsul ei, \ncepu s` bat` mai
repede [i se lans` \n explica]ii ample \n speran]a c`
\nfrânge aceast` tensiune.
– Recep]ia a avut loc la bordul unei [alupe pe Tamisa.
A fost fantastic!
– Asta trebuie s` fie la mod` \n acest moment,
interveni Tasmin, supraveghetoarea blocului operator.
N-a fost vorba de o cânt`rea]` care s-a c`s`torit [i ea pe un
vas? Rachel Gibson, dac` nu m` \n[el, nu?
– Da… Rachel este sora mea, recunoscu Joanna cu un
zâmbet slab. A fost un eveniment foarte mediatizat.
Plecându-[i ochii, inspect` punctul dureros din vârful
degetului \nainte de a-l suge delicat.
– Sunte]i cu siguran]` foarte diferite una de alta,
observ` Giles.
– Noi nu suntem decât surori vitrege, preciz` ea. Dar
\ntr-adev`r, eu fac o excep]ie \n sânul clanului nostru. Ei
sunt cu to]ii \n lumea spectacolului \n afar` de mine.
|n general, p`rea c` discu]ia se purta \ntre ea [i el. Ea
se interes` din nou de deget.
32 ANNA SIMONS

– Ce v` deranjeaz` la acel deget? \ntreb` el.


– M-am \n]epat cu un trandafir \n aceast` dup`-amiaz`.
– L`sa]i-m` s` v`d.
|i lu` mâna [i i-o examin` cu aten]ie, gest care o agas`,
cel pu]in tot atât de mult cât o punea \n \ncurc`tur`.
– Simt ceva, urm` el ap`sând pe extremitatea falangei
ei. Vreun spin?
Tasmin izbucni \n râs.
– Nu contra mea! Nu este genul de accesoriu pe care
s`-l aduci la o serat`.
Joanna \ncerc` s`-[i retrag` mâna.
– Nu-i nimic, \l voi scoate când m` \ntorc la mine.
– Este preferabil s` sc`pa]i de el imediat. |nso]i]i-m` la
Urgen]e.
Ea ridic` ochii spre cer.
– V` rog, nu este nevoie s` face]i o \ntreag` poveste
pentru un lucru atât de mic.
– Lucrurile mici pot provoca mari probleme. Veni]i!
F`r` alte discu]ii, o lu` de umeri [i o conduse \n
direc]ia ie[irii \n timp ce râsetele izbucneau \n spatele lor.
– Aceast` manifestare de autoritate nu era deloc
necesar`, protest` ea. M-a]i ridiculizat.
– Nu, dumneavoastr` v-a]i ridiculizat, o corect` el. Nu
avea]i decât s` m` urma]i de bun`voie [i nimeni n-ar fi
observat.
}inând-o zdrav`n de mân`, o ghid` pe un coridor
lung.
SORA DE LA URGEN}~ 33

– Presupun c` sunte]i vaccinat` contra tetanosului?


– Da, replic` ea sec. Am oroare când mi se dau ordine.
– Dumnezeule, un caracter rebel! Iat` ceva care
promite s` fie interesant.
Nici o replic` destul de virulent` nu-i veni \n minte. Va g`si
probabil una \ntr-o jum`tate de or` când va deveni inutil`,
deoarece avea inten]ia s` termine cât mai repede cu el.
– Pute]i s`-mi da]i drumul, declar` ea cu un aer demn.
Nu voi \ncerca s` fug.
– Iat`-v` \n fine rezonabil`, o ironiz` el, dar n-a l`sat-o
\nainte de a ajunge \n departamentul de Urgen]e.
La aceast` ora din noapte, peste tot era lini[te.
Supraveghetoarea \[i ridic` sprâncenele v`zându-i c`
traverseaz` coridorul dar Giles o lini[ti cu un zâmbet [i o
\mpinse pe Joanna \n primul cabinet de consulta]ii pe
care-l g`sir`.
– A[eza]i-v`, \i ceru el.
Ea se execut` cu un oftat de resemnare \n timp ce el
lua un ac hipodermic [i-i sfâ[ia ambalajul. Apoi,
strângându-i degetul \ntre ale lui, \l \nfipse \n locul unde
ghimpele era \nfipt [i nu \ntârzie s`-l extrag`.
– Ei bine, `sta este, am prins vinovatul.
I-l ar`t` \nainte de a aplica o doz` bun` de antiseptic.
– Bun, acum \nceta]i s` mai face]i figura asta [i
mul]umi]i-mi.
Mul]umesc, replic` ea cu r`ceal` [i se ridic` s` plece.
El f`cu o grimas` amuzat`.
34 ANNA SIMONS

– Dac` \mi amintesc bine, ultima dat` când v-am f`cut


un serviciu am avut dreptul la un s`rut, sublinie el.
– Asta a fost \nainte s` [tiu cine sunte]i.
– Dac` a]i fi [tiut, s-ar fi schimbat ceva?
– Probabil c` nu, i-o \ntoarse ea. Era vorba de un
simplu reflex din partea mea.
– Hmm… [i eu care credeam c` \mi era]i sincer
recunosc`toare!
El se \ntrerupse, \i lu` mâinile [i le inspect` atent.
– De ce v` roade]i unghiile? Munca v` produce
necazuri?
Ea ar fi trebuit s` se a[tepte c` va remarca |[i retrase
repede mâinile [i le \nfund` \n buzunare.
– Nu, deloc. {i eu n-o fac… \n fine, nu tot timpul.
Numai când m` gândesc la anumite lucruri.
Joanna n-avea nici o dorin]` s` prelungeasc` aceast`
\ntrevedere \ntre patru ochi. Siguran]a [i aerele lui
superioare \i displ`ceau, se sim]ea stânjenit` [i
stângace.
– Mergem? suger` ea.
– De acord. V` duc \napoi la serat`.
Nu se punea cu siguran]` problema s` se \ntoarc`
acolo, deoarece el hot`râse astfel. |[i consult` ostentativ
ceasul.
– Nu cred c` este necesar. Se va termina curând.
Oricum, \mi ajunge pentru azi… \ncep devreme mâine
diminea]`.
SORA DE LA URGEN}~ 35

– Cum dori]i.
P`r`sir` culoarele lini[tite ale serviciului. Cerul era
pres`rat de stele când ie[ir` \n aerul proasp`t al nop]ii.
Joanna se \ntoarse \n direc]ia parc`rii [i Giles mergea \n
spatele ei.
– A]i venit cu ma[ina? se inform` el.
– Nu, pe jos. Locuiesc la c`minul infirmierelor.
– Oh, \n acest caz, ar fi mai bine s` v` \nso]esc.
– Nu este nevoie, \ntr-adev`r nu este departe, protest` ea.
– Imagina]i-v` c` vi s-ar \ntâmpla ceva dup` ce v-a[
p`r`si. Ce crede]i c` a[ sim]i?
Ea \[i st`pâni râsul, cucerit` de un asemenea sim] al
umorului.
– U[urare, f`r` \ndoial`, la ideea de a nu v` mai
\mpiedica de mine. Presupunând c` asta v` afecteaz` \n
vreo m`sur`, i-o \ntoarse ea.
– Hm…
El \i arunc` o privire piezi[`.
– Nu sunt dintre aceia care se bucur` de moartea celor
mai r`i du[mani ai lor, cu atât mai pu]in de a unei mici
infirmiere obosite.
Merser` câteva momente f`r` s` spun` nimic \nainte ca
el s` reia brusc:
– V` place la c`min?
– Oh, nu este r`u [i mai ales este foarte practic.
Acum c` terminaser` s` se \nfrunte [i când el p`rea c`
voia s` se arate agreabil, nu vedea nici un motiv s` nu-i
r`spund` la fel.
36 ANNA SIMONS

– La Londra, urm` ea, \mp`r]eam un apartament cu


dou` prietene, era mai simpatic…
Se opri pentru a-i arunca o privire pe furi[.
– {i dumneavoastr`, \ntreb` ea, unde era]i \nainte de a
veni aici?
– Am petrecut câtva timp \n Orientul Mijlociu.
– Boala tat`lui dumneavoastr` a fost motivul revenirii
\n Anglia?
– Nu, deja revenisem [i trebuia s` lucrez cu el oricum.
Trebuie s` recunosc c` dup` masacrul din Liban am
apreciat revenirea \n ]ara noastr` \nverzit`.
– |mi \nchipui, mai ales c` regiunea este \ncânt`toare.
Exist` locuri foarte frumoase \n apropierea fluviului. Apa
m-a atras \ntotdeauna, poate pentru c` fac parte din zodia
pe[tilor, ad`ug` ea glumind.
El \ncepu s` râd`.
– S` nu-mi spune]i c` da]i crezare acestor prostii!
– |mi citesc mereu horoscopul, replic` ea pe un ton
nep`s`tor. Dac`-mi este favorabil, sunt bine dispus` toat`
ziua, altfel decretez c` sunt prostii.
– Asta se cheam` logic` feminin`, nu-i a[a?
Ajunser` \n fa]a intr`rii \n c`min.
– Ei bine, ad`ug` el, \n interesul fiec`ruia, s` sper`m
c` astrele v` rezerv` ve[ti pl`cute pentru mâine. Bun`
seara, Joanna.
Cu un mic zâmbet arogant, se \ntoarse pe c`lcâie [i-[i
relu` drumul \n sens invers.
SORA DE LA URGEN}~ 37

Timp de câteva secunde, Joanna \i urm`ri silueta


\nalt` cu privirea apoi se gr`bi s` urce \n camera ei,
comportamentul lui dispre]uitor inspirându-i dou`
sau trei reflec]ii pe care nu le-ar g`si probabil
m`gulitoare.
|n]elegea ce vrusese Steve s`-i spun` apropo de
puterea de seduc]ie a lui Giles Beltane. Era incontestabil
c` avea ceva. Personalit`]ile puternice cu caracter
dominator se dovedeau deseori fascinante. Mai ales când
combinau asprimea [i cu o anumit` gentile]e, ca aceea pe
care o manifesta fa]` de pacien]ii lui. Acest gen de detalii
avea tendin]a de a [terge totul. {i apoi dac` lucrase \n
Liban, era o prob` de generozitate.
Oricum ar fi, nu prezenta nici un pericol pentru
Joanna. Nu era gata s` cedeze farmecelor unui b`rbat gata
s`-[i impun` voin]a aproape \ntotdeauna, dar nu exista
nici un motiv s` nu \ntre]in` rela]ii profesionale
satisf`c`toare.
Se preg`tea de culcare când b`tu cineva la u[a ei. Era
Gail.
– Ah, te-ai \ntors!
Ochii ei negri reflectau curiozitate.
– Noi ne \ntrebam ce putea Giles s`-]i fac`.
– Nimic care s` merite s` apar` \ntr-un ziar, te asigur.
Mi-a ascos spinul apoi am hot`rât c` era prea târziu s` ne
\ntoarcem la serat`.
Gail f`cu o strâmb`tur` amuzat`.
38 ANNA SIMONS

– Ai fost cumva decep]ionat`? |n orice caz, serata a fost


reu[it`, nu? Cum l-ai g`sit pe Dorian?
– Arat` bine.
– Pari cam lipsit` de entuziasm.
Joanna schi]` un zâmbet.
– M` cuno[ti, am devenit extrem de ne\ncrez`toare
dup` ultima mea experien]`. Dar asta nu te influen]eaz`,
totu[i.
|[i \n`bu[i un c`scat.
– Ascult`, trebuie s` dorm, altfel n-o s` pot s` m`
trezesc mâine diminea]`.
– De acord, aveam ceva s`-]i spun, dar poate s`
a[tepte. Noapte bun`.
Dup` ce [i-a potrivit ceasul s` sune la ora [apte, Joanna
se strecur` \n a[ternut [i, \nainte de a adormi, trecu \n
revist` evenimentele zilei; mai ales cele mai recente. |ntr-un
mod ciudat, p`rea c` Giles Beltane era complet dominat
de \ntâmplarea de la \ntoarcerea la spital \n asemenea
m`sur` \ncât pân` \n momentul când subiectul ap`ruse \n
discu]ie, ast` sear`, c`s`toria lui Rachel [i plecarea mamei
ei [i a lui Malcom \i ie[iser` din minte. |n mod normal,
n-ar fi \ncetat s` se gândeasc` la asta. Ea era \ntotdeauna
pu]in nostalgic` dup` aceste reuniuni familiale, dar de
data asta, altceva \i acaparase mintea.
Capitolul 3

|n absen]a doamnei Judd, Joanna avea


responsabilitatea serviciului [i astfel n-avea deloc timp s`
se gândeasc` la altceva decât la lucrul ei.
|ntre dosare de completat, fi[e de regim, comenzi de
materiale [i medicamente de expediat la intenden]` [i
rezultatele analizelor de clasat, nu realiz` când trecu
diminea]a.
Era ora prânzului bolnavilor când doctorii sosir`. Nu
erau decât doi, Peter Green [i Steve. |ntr-un fel, Joanna fu
u[urat` c` Giles Beltane nu era cu ei. Dup` mica lor
ciocnire din ajun, se felicita c` avea un r`gaz \nainte de a
fi obligat` s`-l revad`.
– Bun` ziua, v-a]i ales bine momentul! le arunc` ea.
– Ah, sunte]i \n curs de a servi masa, asta-i? |mi pare
r`u, se strâmb` Peter, dar clinica a durat mai mult decât
prev`zusem \n aceast` diminea]`.
40 ANNA SIMONS

Vizita se desf`[ura totu[i f`r` piedici, chirurgul


scuzându-se fa]` de pacien]i c` le-a \ntrerupt masa, apoi
totul s-a terminat \n birou prin punerea la punct a muncii
de toate zilele [i o cea[c` de ceai.
– Exist` un anumit domn Montagu la Urgen]e pe care
Giles vrea s`-l aduc` aici, declar` Peter. Noi vom elibera trei
paturi; imediat ce va fi unul preg`tit, anun]a]i s`-l aduc`.
– Domnul Beltane inten]ioneaz` s` vin` \n timpul
zilei? \ntreb` Joanna.
– Nu cred. }ine o conferin]` la [coala de infirmiere.
– Toate domni[oarele acelea vor ie[i de acolo cu ochi
vis`tori, interveni Steve.
Joanna râse \ncet.
– Ce te face s` crezi c` toate suntem atât de sensibile
la imaginea virilit`]ii? i-o \ntoarse ea.
– Cum? Tu nu e[ti?
– Este mult timp de când sunt dezam`git` de aceast`
problem`. Acum, dac` ace[ti domni au terminat, mi-ar
pl`cea s` m` re\ntorc la lucrul meu.
Peter se ridic` de pe scaun.
– De acord. Anun]a]i Urgen]ele pentru domnul
Montagu.
Steve \i f`cu pozna[ cu ochiul coborând de pe col]ul
biroului pe care se a[ezase [i disp`ru \n acela[i timp cu
chirurgul.
Gail era deja la mijlocul prânzului s`u când Joanna o
g`si \n sala de mese.
SORA DE LA URGEN}~ 41

– Ce voiai s`-mi spui, ieri sear`? se inform` ea \n timp


ce punea maionez` pe salata de orez.
– Ai fi tentat` de ideea s` \mpar]i o cas` cu mine?
Joanna f`cu ochii mari.
– De ce, ai auzit c` se vorbe[te ceva?
– Da, \n apropiere de Pangsbourne. Este vorba de cea
a uneia din veri[oarele mele.
Gail se \ntrerupse pentru a \nghi]i ultima \mbuc`tur`
din tarta ei cu ou`, [unc` [i smântân`.
– So]ul ei trebuie s` se mute curând \n Olanda, relu`
ea. Ei ar prefera s`-mi \nchirieze mie locuin]a mai ieftin,
mai degrab` decât s` ri[te s` nu-i poate scoate pe chiria[i
când vor dori s` [i-o recupereze. Este la dou`zeci de
minute de aici cu ma[ina [i \n plus ne-o vor l`sa mobilat`
[i echipat`.
– Va fi minunat! exclam` Joanna. La ce dat` va fi liber`?
– Nu [tiu exact, dar le-am promis s` trecem pe la ei \n
timpul weekendului ca s` vorbim. Când vei fi liber`?
– Duminic` dup`-amiaz`, dac`-]i convine.
Joanna \ncepu brusc s` râd` [i Gail vru s` cunoasc`
motivul veseliei ei.
– Tocmai mi-am amintit ceva apropo de ieri sear`,
când Giles Beltane m-a condus. I-am spus c`-mi urm`resc
horoscopul [i el a râs de mine. Glumeam, bine\n]eles, dar
imagineaz`-]i c` \n aceast` diminea]` l-am citit [i ap`rea
„c` o schimbare de scen`“ \mi va fi indicat`.
Gail schi]` un zâmbet.
42 ANNA SIMONS

– Oricum, nu te-ai certat cu el? relu` ea. Nimeni nu-i


refuz` niciodat` nimic.
Joanna se \ncrunt`.
– |mi imaginez c` s-au f`cut comentarii când m-a luat
de la serat`.
– Nu, deloc. Dorian ne-a explicat c` Giles este aproape
paranoic \n privin]a riscurilor infec]iei. Se pare c` so]ia lui
a murit din cauza unei septicemii dup` ce s-a \n]epat \n
picior cu o sârm` ghimpat`.
Joanna fu foarte mi[cat`.
– Dumnezeule, murmur` ea, este groaznic. Când s-a
\ntâmplat?
– Acum câ]iva ani. Dorian [i cu el erau \mpreun` la
Radcliffe \n acea perioad`.
– M` \ntreb dac` `sta este motivul pentru care a plecat
\n Liban, declar` Joanna gânditoare. Ca s` uite…
Poate n-avea inten]ia s-o fac` din zel, la urma urmei, \n
ajun. Experien]a lui personal` \i ar`tase c` nu trebuia
niciodat` s` neglijeze nici o precau]ie.
Gail arunc` o privire rapid` la ceas.
– Bun, urc. Voi telefona veri[oarei mele ca s-o avertizez
c` vom merge la ei duminic`, de acord?
– Da, foarte bine.
Joanna a r`mas s` bea o cafea \nainte de a se \ntoarce
la postul ei, prad` unor sentimente diverse. Pe de-o parte,
era foarte entuziasmat` la perspectiva de a se muta [i pe
de alta se gândea la ceea ce aflase despre Giles. Nu [tii
niciodat`, reflect` ea, cum se formeaz` caracterul cuiva.
SORA DE LA URGEN}~ 43

Dup`-amiaza se scurse rapid [i la ora patru [i jum`tate


pred` cheile serviciului schimbului ei.
Afar` era un timp superb. Trecând prin fa]a cl`dirilor
[colii de infirmiere, se surprinse c` se gânde[te la Giles [i
la conferin]a lui. Mai multe eleve coborau treptele
peronului, cu clasoarele lor \n mân`. Judecând dup`
voio[ia exclama]iilor [i dup` comportamentul lor, era
limpede c` nu se plictisiser`.
Anumite expuneri, f`cute de profesori eminen]i la care
Joanna asistase se dovediser` plicticoase. Avea impresia
c` nu era cazul cu Giles Beltane. |n primul rând, el avea
o voce profund` [i bine modulat` [i apoi se exprima cu
tot atâta u[urin]` cât` claritate. |n plus, nu era dezagreabil
s`-l prive[ti. Problema era c` unele din aceste domni[oare
\nc` deosebit de impresionabile riscau s` dea mai mult`
aten]ie b`rbatului decât mesajului s`u. |n privin]a asta,
poate c` Steve avea dreptate.
Ea spuse „bun` seara“ la dou` fete pe care le avusese
\n stagiu \n serviciul ei [i se gr`bi \n direc]ia c`minului.
N-avea nici cea mai mic` dorin]` s`-l \ntâlneasc` dac` mai
era \n zon`.
Se gândi la tragedia care marcase via]a lui [i la aceea
care o afectase pe Lucy. Joanna terminase cu Shaun
deoarece nu avea nici un viitor cu el. Dar când acest viitor
exista, drumul destinului putea foarte bine s` r`stoarne
totul. Poate c` era preferabil s` tr`ie[ti de azi pe mâine, \n
acest caz. Asta era ce f`cea mama ei… dar nu era fericit`
44 ANNA SIMONS

decât cu intermiten]e. Ea cunoscuse perioade foarte grele


când se desp`r]ise de primii doi so]i. Joanna ajunsese la
concluzia c` dragostea era un adev`rat câmp de mine [i
fericirea nu era niciodat` garantat`.
Gail sosise \naintea ei [i era deja schimbat`. Prepar`
cafeaua \n timp ce Joanna \[i scotea la rândul ei uniforma
[i-[i punea un trening ro[u.
– Am sunat-o pe veri[oara mea [i este de acord pentru
duminic`, declar` Gail. I-am spus c` pe la ora cinci,
pentru c` ei trebuie s` ias` dup` aceea.
– Perfect. |]i dai seama c` asta ne va schimba via]a, o
cas` adev`rat` numai pentru noi. Vom fi \n m`sur` s`
invit`m oameni [i apoi vom avea cel pu]in spa]iu. Ai chef
s` faci ceva, seara asta?
– Nimic care s` cear` prea mult` energie. Nu-mi mai
simt picioarele.
Hot`râr` prin urmare s` mearg` s` cumpere mâncare
de la un birt [i s` revin` apoi s` m`nânce \n fa]a
televizorului.

***

Joanna nu se sup`r` s` vad` sosind sfâr[itul


s`pt`mânii. Fusese mai degrab` dificil` [i \n plus domnul
Montagu, pacientul lui Giles Baltane, murise. Operat
pentru o leziune intestinal`, f`cuse o cangren` \mpotriva
SORA DE LA URGEN}~ 45

c`reia antibioticele r`m`seser` f`r` efect. A l`sat o v`duv`


\ndurerat` [i to]i din serviciu, inclusiv doctorii, au fost
foarte deprima]i de acest deces.
Joanna [tia c` Giles efectuase frecvente incursiuni \n
serviciul lor, dar ea nu fusese acolo niciodat` \n acela[i
timp cu el. |[i imagina totu[i c` trebuie s` fie [i el foarte
decep]ionat de acest insucces.
Liberul ei de duminic` dup`-amiaz` a fost binevenit [i
se bucur` s-o \nso]easc` pe Gail la veri[oara ei pentru a
stabili detaliile cu privire la \nchirierea casei.
Au luat ma[ina lui Gail, deoarece ea cuno[tea drumul.
Dup` ie[irea din ora[, un drum de ]ar` le conduse pân`
la \ncânt`torul or`[el Pangbourne, situat pe malul
Tamisei. Au traversat centrul cu vechile lui case [i barajul,
apoi Gail a luat-o la dreapta \n direc]ia unor mici loturi
din \mprejurimi.
– Am ajuns, anun]` ea oprind Wolkswagenul \n fa]a
unei vile albe cu ferestre mari.
– Bine… aprob` Joanna sco]ându-[i centura.
– Da… Nu este foarte mult timp de când s-au c`s`torit
[i este prima lor locuin]`, din cauza asta nu vor s`
\nchirieze oricui.
Ea clxon`, ceea ce o f`cu pe veri[oara ei Pam s` apar`
imediat pe peron.
– Intra]i! le strig` ea cu un zâmbet c`lduros.
Precedându-le \ntr-un salon cochet mobilat, le invit` s`
bea o cea[c` de ceai \nainte de a le ar`ta celelalte camere.
46 ANNA SIMONS

– Jim risc` s` \ntârzie, declar` ea, dar putem foarte


bine s` ne \n]elegem f`r` el. Las lenjeria [i vesela de toate
zilele. Totu[i, dac` asta nu v` sup`r`, a[ duce unele din
cadourile noastre de nunt` \n vestiarul de sus.
– Da, ar fi mai bine, consim]i Joanna. N-ar trebui s`
spargem ceva.
– Pe de alt` parte, exist` Willow, motanul, relu` Pam.
Mi-e team` c` nu face parte din mobilier, dar este
imposibil s`-l lu`m cu noi. V-ar deranja s` v` ocupa]i voi
de el? Este foarte pl`cut [i o s` v` las un stoc de cutii ca
s`-l hr`ni]i.
Cele dou` prietene sus]inând c` vor fi bucuroase s`
aib` un animal, Pam le conduse s` viziteze vila.
Parterul cuprindea o buc`t`rie \n \ntregime echipat` [i
o sufragerie. Etajul se compunea din dou` camere
zugr`vite \n tonuri pastel, un vestiar [i o mare sal` de
baie.
Cuplul inten]iona s` plece peste cincisprezece zile.
– Când vom reveni v` vom anun]a cu suficient timp
\nainte ca s` v` muta]i, declar` Pam.
– Nici o problem`, replic` Gail. |n cazul cel mai r`u,
vom putea oricând s` ne \ntoarcem la c`min.
Convenind s` pl`teasc` chiria \n fiecare lun` prin
virament bancar, se felicitar` toate trei de acest
aranjament [i Pam le conduse pe peron, nu f`r` s` le
promit` c-o s` le anun]e data exact` când vor fi \n m`sur`
s` se mute.
SORA DE LA URGEN}~ 47

Era cea mai frumoas` perioad` a anului, la sfâr[itul


prim`verii [i \nainte de \nceputul verii. Trandafirii erau \n
floare [i un parfum greu de liliac plutea \n aer.
– Sunt \ntr-adev`r \ncântat`, oft` Joanna cu un
zâmbet de mul]umire. Hai s` ne s`rb`torim evenimentul
undeva.
– Excelent` idee, aprob` Gail. Cunosc un bar foarte
simpatic, la Goring. Ne vom sim]i acolo ca reginele.
Cinci minute mai târziu, se oprea \n curtea unui han
vechi. Dup` ce comandar` fiecare câte un Martini, ie[ir`
s`-l savureze pe teras`.
|n fa]a lor, paji[tile coborau \n pant` dulce pân` la
fluviu de unde numai murmurul lui pa[nic tulbura
lini[tea.
– Nu este `sta paradisul? \ntreb` Joanna, instalat`
confortabil \ntr-un fotoliu din r`chit`.
– |n \ntregime, nu mai lipse[te decât un erou frumos
romantic s` vin` s` ne duc` la bordul iahtului s`u, replic`
Gail, cu ochi vis`tori.
– Oh, nu, asta ar strica totul… [arpele strecurându-se
\n gr`dina raiului. Trebuie s` recunosc c` o invidiez pe
veri[oara ta pentru acel adev`rat cuib al dragostei. S` faci
pe femeia de cas` poate nu este dezagreabil, la urma
urmei, dac` ai g`sit b`rbatul vie]ii tale.
– Asta-i toat` problema. Dar sunt optimist`, nu trebuie
niciodat` s` disperi.
48 ANNA SIMONS

Deocamdat`, Joanna se considera foarte mul]umit` de


soarta ei. Nu cerea nimic \n plus de la via]`. Avea o slujb`
care-i pl`cea, câ]iva buni prieteni [i nici o sechel` dup`
p`]ania cu Shaun.
Din mul]imea de trandafiri risipi]i pe gazonul verde, se
ridica un parfum delicios care umplea aerul serii. Unii
dintre ei erau de un galben portocaliu absolut splendid [i
Joanna nu putu rezista s` nu se duc` s`-i miroas`.
– Sunt trandafiri de Ispahan, \i spuse ea lui Gail,
revenind s` se a[eze dup` ce citise eticheta. Sunt
splendizi, nu-i a[a?
Gail nu asculta decât pe junm`tate. Aten]ia \i era fixat`
pe u[a restaurantului \n cadrul c`reia ap`ruser` doi
b`rba]i. Absorbi]i de conversa]ia lor, \naintar` pe teras`.
– Dac` nu gre[esc, murmur` ea, iat`-l pe Giles Beltane.
– Unde?
Joanna se \ntoarse brusc s` priveasc` [i-[i ]inu
r`suflarea. Nu atât la vederea lui Giles Beltane \n costum
de pânz` de in bej cât la vederea \nso]itorului pu]in mai
scund decât el [i cu p`rul de un blond ro[cat.
|n acela[i moment, cei doi b`rba]i \ntoarser` capul
spre ele. F`r` \ndoial`, toat` lumea \i recunoscuse. Se
oprir`, schimbar` câteva cuvinte, apoi Giles Beltane [i
Shaun Cassidy se apropiar` de masa lor.
Joanna \nchise ochii.
– Oh, nu, nu poate fi adev`rat, murmur` ea
consternat`.
Capitolul 4

Gail râse u[or.


– Inutil s` iei aceast` expresie consternat` pentru c`
Giles vine s` ne spun` „bun` seara“.
– Asta nu-i din cauza lui, replic` Joanna.
N-avea timp s`-i dea explica]ii mai detaliate. Shaun
\nainta deja spre ea, cu un zâmbet larg pe buze.
– Ei bine, exclam` el, ce surpriz`!
El se aplec` s-o s`rute \n timp ce ea se for]` s`-[i
ascund` stânjeneala \n spatele unei uimiri bine jucate.
– Shaun! Ce faci aici?
– Acum sunt generalist [i m-am stabilit \n regiune.
Domnul Beltane mi-a spus c` lucra]i amândoi la Trinity,
urm` el, incluzând-o [i pe Gail \n zâmbetul lui
Aparent foarte \n largul ei, Joanna f`cu prezent`rile [i
Gail r`spunse adecvat. Cât despre Giles, dup` ce le salut`
politicos [i pe una [i pe alta, \l l`s` pe volubilul lui
50 ANNA SIMONS

\nso]itor s` sus]in` conversa]ia. Totu[i, \ntâlnindu-i pe


ascuns privirea, Joanna sim]i c` \i ghicise tensiunea.
Se dojeni \n sinea ei. Ce noroc! De ce din toat` Anglia,
trebuise ca Shaun s` se hot`rasc` s` se stabileasc` tocmai
aici?
– V` cunoa[te]i de mult timp, amândoi? se inform` ea
preocupat` s` men]in` o aparen]` de sociabilitate.
– Nu, ne-am cunoscut la o comisie regional`, explic`
Giles. Dar dac` am \n]eles bine, \l cunao[te]i pe Cassidy
de la Saint-Martin?
– Da, am fost foarte buni prieteni, nu-i a[a Joanna?
Shaun ridic` o sprâncean` [i o fix` cu un aer amuzat.
– O mai faci [i acum, dup` câte v`d.
– Ce? replic` ea cu un ton defensiv.
– }i-ai vârât nasul \n flori. Este acoperit de polen.
El râse slab [i \i [terse praful fin g`lbui cu vârful
degetului, \n timp ce ea ro[ea f`r` voia ei.
Apoi \i trecu mâna prin p`r, afirmând c` era sincer
bucuros c-o revedea [i voia s` [tie dac` acesta era barul
lor preferat.
– Nu, nu tocmai, r`spunse Joanna.
Gail ad`ug`:
– Ne-am oprit s` s`rb`torim viitoarea noastr` mutare
\ntr-o cas` din \mprejurimi.
– Ah, foarte bine. Sper s` fiu invitat la instalarea \n cas`
nou`.
Giles \[i consult` ostentativ ceasul.
SORA DE LA URGEN}~ 51

– Dac` trebuie s`-]i consult pacientul, doctore Cassidy,


cred c` ar trebui s` scurt`m aceast` mic` reuniune simpatic`.
– Da, bine\n]eles. |mi pare r`u, Joanna, trebuie s` plec.
Vom discuta mai mult data viitoare. Acum c` [tiu unde te
g`sesc, te voi c`uta.
Acestea fiind zise, cei doi doctori \[i luar` imediat
r`mas-bun de la ele.
Cu un oftat adânc, Joanna \[i a[ez` una din [uvi]ele
blonde dup` ureche.
– |mi \nchipui c-ai ghicit cine era, nu-i a[a?
– Cred c` da, \ncuviin]` Gail. Este vorba de b`rbatul cu
care ai rupt-o. Pare totu[i fermec`tor [i \ntr-adev`r
mul]umit c` te vede. Ce n-a mers \ntre voi?
– Oh, aproape totul. Este \ntr-adev`r \ncânt`tor [i am
petrecut momente foarte frumoase, dar este un afemeiat.
I-am spus c` refuz s`-l \mpart cu jum`tate din infirmierele
din spital. A r`spuns c` eram prea posesiv`. Atunci l-am
sf`tuit s` pun` cap`t pove[tii noastre…. [i el a f`cut-o.
– Nu credeai c` te va lua \n serios?
– Nu [i mi-a fost greu s` admit m`rturisi Joanna.
Totu[i, era singura solu]ie posibil`. Cum po]i spera s` fii
fericit` cu un b`rbat \n care nu ai \ncredere? Am venit aici
pentru a \ncepe o via]` nou`. {i ultimul lucru de care
aveam nevoie este ca tot corpul medical din regiune s` fie
la curent cu aceast` poveste.
– Giles nu este omul care s` colporteze bârfele asupra
vie]ii private a celorlal]i, o asigur` Gail.
52 ANNA SIMONS

– Da, f`r` \ndoial`.


– Ai fost emo]ionat` rev`zându-l?
– Nu, surprins`. Nu-l mai iubesc, s-a terminat.
Fusese uimit` \n mod pl`cut dându-[i seama c` n-a
sim]it nici o tres`rire \n inima ei, nici o dorin]` de a se
reg`si \n bra]ele lui, ci numai stânjeneal` \n fa]a lui
Shaun. Era un lucru bun.
Aceast` comoar` idilic` de verdea]` pe malul Tamisei
\ncepuse totu[i s`-[i piard` atrac]ia.
– Dac` ne-am \ntoarce? suger` ea. A[ juca tenis dac`
exist` un teren liber.
|[i terminar` b`uturile [i se \ntoarser` la ma[in`.
– |n orice caz, a fost o idee excelent`, observ` Gail,
pornind \n direc]ia c`minului. Vreau s` vorbim despre
s`rb`torirea de instalare \n cas` nou`.
Joanna aprob`.
– Toate pretextele sunt bune pentru a organiza o
petrecere… [i nu suntem obligate s`-l invit`m, nu-i a[a?
{i una [i alta erau foarte optimiste \n ceea ce prive[te
viitorul lor apropiat. |ndat` ce s-au \ntors \[i puser` ]inuta
de tenis [i se \ndreptar` spre terenurile din spatele
c`minului doctorilor. Amândou` erau ocupate. Primul de
dou` perechi [i al doilea de Steve [i Dorian.
Se a[ezar` pe iarb` [i le f`cur` un semn din mân`.
– A]i venit pentru mult timp? le arunc` Gail.
– Nu, doar pentru câteva schimburi de mingi,
r`spunse Dorian. Veni]i cu noi.
SORA DE LA URGEN}~ 53

Erau departe de a fi juc`tori buni dar f`cur` o partid`


bun`, foarte animat` [i \ntrerupt` de numeroase izbucniri
\n râs, \nainte de a merge s`-[i ia ni[te b`uturi r`coritoare
bine meritate. Ca \ntotdeauna, la bar era mult` lume. De
obicei aproape trebuia s` strigi pentru a acoperi
zgomotul muzicii dar ast` sear`, \n mod excep]ional,
sta]ia stereo era t`cut`.
Un pian care cunoscuse [i zile mai bune servea drept
suport pentru pahare dup` ce se goleau. Joanna \l puse
pe al ei al`turi de al altora, ridic` \ncet capacul pianului [i
f`cu s` r`sune dou` sau trei acorduri.
– Are \nc` acela[i sunet frumos, remarc` ea.
– Suntem pe punctul de a asista la un recital? o tachin`
Dorian.
– Da, interpreteaz`-ne ceva, \l sus]inu Steve,
\ntinzându-i un taburet.
– Nu [tiu dac` voi reu[i…
Joanna se a[ez` totu[i [i \[i l`s` degetele s` alerge pe
clape ca s` le dezmor]easc`. Apoi o melodie \i reveni \n
memorie [i instinctiv \[i aminti notele. Era vorba de „My
Fair Lady“, faimoasa comedie muzical`. Rachel de]inuse
un rol \n ea [i ajutând-o s` repete, Joanna sfâr[ise prin a
re]ine partitura. Un mic grup se strânse \n jurul pianului.
Cineva lu` paharele [i ridic` partea de sus a pianului.
Apoi toat` lumea \ncepu s` cânte [i s` bat` din palme [i
s` cear` altceva când termin`.
54 ANNA SIMONS

– |mi pare r`u, dar asta va fi tot, râse Joanna. Cu imnul


na]ional, acestea sunt singurele buc`]i din repertoriul meu.
Ea \nchise capacul. Fiind n`scut` \ntr-un mediu
artistic, \nv`]ase c` este mai bine s` la[i auditoriul
fl`mând decât s`-]i asumi riscul s` devii plictisitor.
Ceea ce nu [tiuse \nainte s` se \ntoarc` era c` printre
cei care o ascultau era [i Giles Beltane.
|ntâlnindu-i privirea, el schi]` o figur` amuzat`, ca \n
fa]a unei adolescente care-[i f`cuse num`rul. {i de fapt,
trebuia s` par` foarte tân`r` cu fusta ei scurt` de tenis.
Se ridic` [i arunc` o privire \n jurul ei.
– Cred c` mi-am pus paharul undeva, murmur` ea.
– M` duc s`-]i caut altul, \i propuse imediat Dorian. O
cola cu rom, este bine?
– Numai cola, te rog.
Oamenii care se apropiaser` \ncepur` s` se risipeasc`
[i Gail [i Steve \l urmar` pe Dorian la bar. Era acum -
singur` cu Giles [i inacapabil` s` g`seasc` ceva s`-i spun`.
Mereu producea acest efect asupra ei. Prezen]a lui o
tulbura fizic. Era extrem de sensibil` la impresia de for]`
pe care o degaja.
El se sprijini de pian f`r` s` renun]e la expresia u[or
ironic`.
– Hot`rât lucru, sunte]i plin` de surprize, observ` el.
– Crede]i?
|[i impuse s` sfideze str`lucirea ochilor s`i verzi cu o
indiferen]` studiat`.
SORA DE LA URGEN}~ 55

– Dat fiind c` nu [ti]i nimic despre mine, presupun c`


este normal, replic` ea.
– Gre[i]i, am aflat multe lucruri despre dumneavoastr`
\n pu]inul timp de când ne cunoa[tem.
El \ncepu s` enumere pe degete.
– Familia dumneavoastr` st` \n Chelsea. To]i sunt \n
lumea spectacolului \n afar` de dumneavoastr`. Ave]i o
sor` vitreg`… ceea ce \nseamn` c` mama sau tat`l
dumneavoastr` s-a rec`s`torit. A]i \nv`]at la Saint-Martin,
unde l-a]i cunoscut pe Cassidy. {i ca majoritatea femeilor,
sunte]i un pericol public când ave]i un volan \n mâini…
– Ah, nu, pardon! i-o t`ie ea pe un ton indignat. Toate
statisticile arat` c` femeile fac de dou` ori mai pu]ine
accidente decât b`rba]ii.
El ignor` aceast` \ntrerupere [i urm`:
– Se pare c` ave]i o sl`biciune pentru flori. |mp`r]i]i o
cas` cu Gail [i sunte]i n`scut` \n zodia pe[tilor. Asta nu
este r`u! Vre]i s` conitnuu?
– Nu, nu.
Joanna fu obligat` s` zâmbeasc`.
– Asta dovede[te c` ave]i o memorie excelent`, asta-i tot.
Se sim]i u[urat` c` \ntoarcerea celorlal]i trei cu b`uturi
pune cap`t conversa]iei \ntre patru ochi [i c` discu]ia
continu` pe teme mai generale.
Referindu-se la \ntrevederea lor de la bar, Gail \ntreb`
de ce pacientul doctorului Casidy nu putuse fi examinat
\n spital.
56 ANNA SIMONS

– Este vorba de o femeie tân`r` atins` de tiroidit`,


explic` Giles. Este foarte nervoas`. Urmeaz` un
tratament, dar trebuia s-o v`d rapid. Vreau s-o fac s` fie de
acord cu o extirpare par]ial` de tiroid`.
Acei domni \ncepur` imediat s` discute despre
riscurile pe care le comport` interven]ia [i despre
complica]iile posibile [i cele dou` prietene hot`râr` s`-i
p`r`seasc`.
– G`sesc c` nu ne-am pierdut timpul, azi, dar tu?
observ` Gail când se \ntorceau la c`min.
– Ce? Ah, vorbe[ti despre cas`? Nu, \ntr-adev`r, este
minunat`.
Aceast` treab` \i ie[ise complet din minte o dat` cu
\ntâlnirea cu Shaun [i cu acea conversa]ie absurd` cu
Giles.
P`rea totu[i c` \nregistrase destule lucruri despre ea.
Nu c` asta ar \nsemna ceva. |n meseria lui, trebuia s` fii
bun observator [i s` ai o memorie bun`. Ar putea
probabil s`-i spun` tot atâtea despre to]i colegii lui.
De altfel, ea \ns`[i re]inuse câteva informa]ii \n privin]a
lui. Lucrase la Radcliffe cu Dorian… so]ia lui murise \n
circumstan]e tragice… tr`ise \n Liban… avea cuno[tin]e
de mecanic`, nu era \ncarnarea r`bd`rii, dar nu ezita s`
fac` un serviciu. {i, cariera trecând \nainte de toate, va
ajunge desigur printre cei mai buni medici, ca tat`l lui.
Era a[adar preferabil s`-[i \n`bu[e atrac]ia ridicol` pe
care o sim]ea pentru el. Dac` el \[i permite s` glumeasc`
SORA DE LA URGEN}~ 57

uneori cu ea, nu \nsemna absolut nimic. Mai ales n-ar


trebui s` se intereseze de el dac` n-avea chef s`
re\nnoiasc` aceia[i experien]` pe care o avusese cu
Shaun.
Când ajunse pe coridorul care ducea la camerele lor,
telefonul suna. Gail se repezi s` r`spund` [i-i \ntinse
imediat receptorul Joannei.
– Este pentru tine, [opti ea.
– Alo? Joanna? se auzi o voce masculin`. Ghici cine
este?
Ea f`cu ochii mari de uimire.
– Tata?
– Ai câ[tigat! Nu e[ti u[or de g`sit, draga mea. Azi am
\ncercat deja de trei ori…
Joanna râdea de bucurie. Nu avusese nout`]i de la tat`l
ei de când \i telefonase din Texas, de mai bine de un an,
ca s-o felicite pentru reu[ita ei la examene.
– Unde e[ti? \l \ntreb` ea.
– La doi pa[i, scumpa mea. Suntem aici pentru var`, cu
o serie de concerte. |n ultima s`pt`mân` am fost la
Oxford, acum suntem la Reading. Am un program foarte
\nc`rcat, dar mi-ar pl`cea mult s` te vad. Putem cina
\mpreun` mâine sear`?
– Oh, da, tat`, cu bucurie. A trecut o eternitate, nu-i
a[a?
– M` tem c` da, mica mea Jojo. Este vina mea, de
altfel… Ce mai faci?
58 ANNA SIMONS

– Bine, [i tu?
– Fac fa]`. {tii c` tocmai am \mplinit cincizeci de ani.
Am telefonat la Chelsea [i am discutat pu]in cu Beth.
Mama ta este \n str`in`tate.
– Da, pe continent. Cred c` se va \ntoarce peste trei
luni. Vei mai fi aici?
– Hmm… greu de spus. Bun, \n leg`tur` cu cina…
Am descins la hotelul Chiltern. Ar fi posibil s` ne
\ntâlnim… pe la [apte?
– De acord, voi fi acolo.
– Perfect, Jojo. Vom avea ocazia s` vorbim pu]in.
Trebuie s` te las, acum. Bun` seara, draga mea.
Joanna l`s` receptorul [i se gr`bi s-o \ntâlneasc` pe Gail.
– Era tat`l meu, o anun]` ea, cu privirea str`lucitoare.
– Te-a sunat din Statele Unite?
– Nu, este aici pentru var`. Cinez cu el mâine sear`.
Reu[i cu greu s` \nchid` ochii noaptea, atât era de
entuziasmat`. |ncercase s` se am`geasc`, spunând c`
pu]in o interesau t`cerile lui [i faptul c` uitase \n mod
sigur aniversarea ei \n timp ce ea [i-o amintea \ntotdeauna
pe a lui. Când o contacta \n sfâr[it, o cople[ea o bucurie
imens`. {i era o eternitate de când nu-i spusese „Jojo“.
Acest diminutiv afectuos \i amintea de anii copil`riei,
când urca s-o s`rute dup` ce se culca [i când acordurile
clarinetului s`u r`sunau \n toat` casa. Mult timp \nainte
s` descopere c` [i dragostea putea s` despart` fiin]ele [i
familia….
***

Chiltern era un hotel de lux pe malul Tamisei.


Saloanele lui de epoc` primeau congrese [i reuniuni
interna]ionale, ca [i cea mai bun` societate din zon`
Joanna \[i opri Fiatul printre Jaguaruri [i Rollsuri [i
cobor\. |[i pusese o rochie ro[ie care favoriza admirabil
silueta ei [i \[i ridicase p`rul \ntr-un coc. Numeroase
capete se \ntorceau la trecerea ei când travers` recep]ia,
dar nici unul din ele nu-i era familiar. Oricum, era exact
ora [apte.
Erau [ase ani de când nu-l v`zuse pe tat`l ei. A[adar,
probabil se schimbase, dar se \ndoia c` trecerea timpului
\i afectase distinc]ia tr`s`turilor.
Sim]indu-se pu]in stingher`, ie[i pe teras`. Nu era
nici aici. Se \ntoarse \n hol [i se a[ez` pe o banchet` ca
s`-l a[tepte. {i a[tept`, a[tept`. Era opt f`r` un sfert
când ap`ru \nso]it de o tân`r` elegant` cu p`r castaniu
ro[cat. Chiar dac` tâmplele lui erau pu]in grizonante
[i dac` se \ngr`[ase pu]in, r`m`sese acela[i din
amintirea ei.
El cercet` \nc`perea cu privirea. Joanna se ridic`, pe
jum`tate ezitant`, [i un zâmbet larg lumin` fa]a lui \n
timp ce se apropia cu bra]ele \ntinse.
– Joanna, Dumnezeule, e[ti o adev`rat` femeie, acum!
exclam` el \nainte s-o s`rute tandru.
60 ANNA SIMONS

Nici un cuvânt de scuz` pentru \ntârzierea lui… [i


r`suflarea lui l`s` s` ghiceasc` un miros de alcool.
– Bun` seara, tat`, declar` \ntorcându-i zâmbetul, dar
fu pu]in decep]ionat` când descoperi c` nu vor fi singuri.
|ncepusem s` cred c` m-am \n[elat cu hotelul.
– Cum? Oh, e[ti de mult timp aici? Este din cauza lui
Kay, a monopolizat baia mai mult timp. Nu-i a[a, scumpo?
– Nu m` prezin]i, Eddie? replic` „scumpa“ \n
chestiune, cu accent u[or din Sud.
El le \nconjur` pe amândou` de umeri.
– Joanna, iat-o pe \ncânt`toarea mea so]ie de o lun`,
Kay, Joanna, nu mai pu]in adorabila mea fiic`.
Discu]ia a r`mas deci la un nivel u[uratic [i superficial.
Se p`rea totu[i c` Kay era cânt`rea]a forma]iei. Cel
pu]in aceast` c`s`torie nu va suferi lungi desp`r]iri
contrar celorlalte, reflect` Joanna. Fuseser` numeroase
femei \n via]a lui Ed Leigh, dup` divor]ul de mama
Joannei. Kay p`rea s` fie o persoan` afectuoas` [i discret`
[i dac` prefera b`rba]ii mai \n vârst`, poate c` aceast`
c`s`torie va dura. Dar trebuia s` fie totu[i o diferen]`
\ntre ei de aproape dou`zeci [i cinci de ani…
La ora zece, Joannei i-a fost destul. Mu[chii fe]ei o
dureau de atâtea zâmbete for]ate [i conversa]ia lâncezea.
|[i consult` ceasul.
– Acum trebuie s` fug, declar` ea. Sunt foarte
bucuroas` c` v-am v`zut.
– Deja? se mir` tat`l ei. |n fine, cum vrei… |]i chem un
taxi?
SORA DE LA URGEN}~ 61

– Nu, sunt cu ma[ina.


O conduser` pân` la Fiat [i mai schimbar` câteva
cuvinte cu ea.
– De ce n-a]i c`uta de lucru \n Statele Unite? suger`
Kay. Vom fi aproape unii de al]ii.
– Da, este o idee excelent`, Kay, aprob` tat`l ei. Jojo,
noi cânt`m la Centrul Regency, miercuri sear`. |ncearc`
s` vii, de acord? Aduci pe cineva [i ne \ntâlnim apoi \n
culise. |]i voi l`sa dou` bilete la ghi[eu.
Ele \[i atinser` u[or obrajii cu un s`rut.
– Sunt \ncântat` s` te cunosc, Joanna, se sclifosi
americanca. Tat`l dumitale mi-a vorbit atâta despre
dumneata!
Joannei \i trebui câteva secunde s`-[i revin` \n fire.
– Voi… v-a]i c`s`torit? Oh, felicit`rile mele, atunci.
Tat`, de ce nu mi-ai spus nimic?
El \i adres` o clipire din ochi.
– Voiam s`-]i fac o surpriz`. Acum, ]in s` deveni]i
prietene, amândou`. Când ne vom \ntoarce \n Texas, va
trebui s` vii s` ne vezi, Joanna. Va face senza]ie acolo,
nu-i a[a, Kay?
A fost de departe seara cea mai \ngrozitoare pe care
Joanna a petrecut-o. Se for]a s` fie amabil` [i vesel` dar
g`si c` tat`l ei c`s`torit cu cineva care-ar putea s`-i fie fiic`
era mai mult decât surprinz`tor, demoralizant.
Scontase ca aceast` cin` s` le permit` s` povesteasc` [i
unul [i altul, s` discute \ntre patru ochi [i s` recâ[tige
62 ANNA SIMONS

pu]in din timpul pierdut. Dar cum ar fi fost posibil \n


prezen]a unei ter]e persoane, unei str`ine.
Joanna r`spunse c` nu [tia dac` putea, dar c` va face
tot posibilul [i se desp`r]ir` dup` s`rut`ri [i manifest`ri
de afec]iune.
Luând direc]ia c`minului, nu se sim]ise niciodat` atât
de nefericit`. Tat`l ei era incorigibil. N-avea nici cea mai
mic` idee ce \nsemna fidelitatea [i stabilitatea. El nu tr`ia
decât pentru pl`cerea clipei prezente. Pu]in cam ca
Shaun. Oh, [i apoi la naiba cu toate aceste pove[ti de
inim` [i de sex. Era mult mai bucuroas` singur`. Cât
despre a merge la acest afurisit de concert, de ce s`-[i dea
osteneala? Era de-ajuns dac` se gândea la ea o dat` pe an.
|ntorcând scurt la intrarea \n parcare, fu cât pe ce s`
loveasc` un BMW metalizat care ie[ea [i se opri \ntr-un
scrâ[net de pneuri.
G`sind un loc liber, se opri, cobor\ din ma[in` [i trânti
portiera cu mintea \n \ntregime la preocup`rile ei
personale.
Conduc`torul BMW-ului coborâse [i el [i \nainta spre ea.
– Eram sigur c` erai dumneata! exclam` Giles Beltane,
cu un aer furios. Felicita]i-v` c` am frâne bune.
Pretindea]i c` femeile fac de dou` ori mai pu]ine
accidente decât b`rba]ii. E caraghios!
Dac` se a[tepta la un r`spuns ustur`tor din partea ei,
fu \n zadar. Joanna izbucni \n plâns.
Capitolul 5

– Oh, te rog, murmur` ea cu lacrimile [iroind pe


obraji, n-am f`cut nici un r`u, dup` câte [tiu.
– Asta nu datorit` dumitale, \n orice caz. Conduci ca o
nebun`. {i \nceteaz` s` te v`ic`re[ti, sunt total insensibil
la acest gen de argument.
– Du-te dracului! ripost` ea. Sunt suficient de enervat`
f`r` s` fiu nevoit` s` suport mai mult.
Vru s` plece, dar el o re]inu de bra].
– Bun, de acord, calmeaz`-te. Ce nu merge? Te-ai
certat cu iubitul dumitale?
– Nici un risc, protest` ea \ncercând s` se desprind`.
Am cinat cu tat`l meu…
– Ah, \n]eleg.
– Nu, nu \n]elegi, nu \n]elegi nimic.
Lacrimile izbucnir` din nou.
64 ANNA SIMONS

– Las`-m`, murmur` ea.


– |n starea asta? Ar fi inuman, draga mea copil`. Vino
s` te a[ezi \n ma[ina mea, s`-mi poveste[ti de ce aceast`
mas` cu tat`l dumitale a fost atât de teribil`.
|n ciuda protestului ei, o conduse pân` la BMW-ul lui
[i când erau instala]i, \i \ntinse o cutie cu batiste de
hârtie.
– {terge-te, \i porunci el.
Ea se execut` [i se for]` s`-[i reg`seasc` sângele rece.
Sco]ând un oftat adânc, \[i mu[c` buzele.
– Bine , atunci, relu` el, te-ai certat cu tat`l dumitale?
Asta nu este atât de dramatic, se \ntâmpl` tuturor.
Joanna respir` adânc [i-[i [terse din nou vârful nasului.
– Nu, nu ne-am certat, bâigui ea. Dar…. Oh, el este
absolut imposibil.
|ncepu s`-i povesteasc` lui Giles despre apari]ia
inopinat` a lui Ed Leigh [i [ocul pe care-l avusese când
i-o prezentase pe a doua lui so]ie.
– Are practic aceea[i vârst` cu mine, rezum` ea. Dac`
m-ar fi prevenit, cel pu]in. |n fine, cum a putut? M`
\mboln`ve[te!
– Vrei s` spui c` este destul de tân`r` pentru a-i fi fiic`?
{tii, astfel de cazuri se \ntâmpl` frecvent, Joanna. Sunt
b`rba]i care \ncearc` astfel s`-[i reg`seasc` tinere]ea.
– Este jenant… [i ridicol, declar` ea cu un ton
indignat. Slav` Domnului, nu-i voi vedea des.
|[i mângâie b`rbia cu un aer gânditor.
SORA DE LA URGEN}~ 65

– Nu e[ti pu]in geloas` pe ea, din \ntâmplare?


Cum \ndr`znea el s` analizeze problema din punct de
vedere advers, de[i se sim]ea tr`dat` \n mod ru[inos?
– {i chiar dac` ar fi a[a? ripost` ea. N-am dreptul s` fiu?
Tot ce am dorit vreodat` a fost s` am p`rin]i normali, ca
fiecare. Mama este la al treilea so].
El schi]` un zâmbet.
– P`rin]ii nu sunt sfin]i, Joanna. Sunt supu[i gre[elii,
ca noi to]i. {i atât cât \mi este permis s` judec, se pare c`
nu prea ai avut de ce s` te plângi de ei.
– Nu, \ntr-adev`r, nu mi-a lipsit niciodat` nimic. A
existat mereu cineva care s` se ocupe de mine [i
ob]ineam tot ce doream. Dar n-am avut niciodat`
sentimentul c`-i interesez prea mult.
Ea \ncepu s`-[i road` unghia de la degetul mare.
– F`r` \ndoial` pentru c` sunt diferit`, urm` ea. Au fost
mira]i când am vrut s` devin infirmier` \n loc s` intru la
Conservator sau s` fac dans.
– Ei n-au \ncercat totu[i s` te \mpiedice, te-au l`sat
s`-]i urmezi dorin]a. N-ar trebui s` fii recunosc`toare?
Giles avea dreptate, f`r` \ndoial`, numai c` nu era
dispus` s` admit`. Ea \i arunc` o privire \ntunecat` [i
\ncepu s`-[i rup` \n buc`]ele batista.
– E[ti pe cale s`-mi murd`re[ti ma[ina, sublinie el [i
cred c`-]i plângi prea mult de mil`.
– Po]i s` vorbe[ti, nu e[ti \n locul meu, protest` ea
t`ios.
El \i studie un moment expresia r`zboinic`.
66 ANNA SIMONS

– |ntrucât nu vei schimba nimic, oricum, declar` el \n


fine, de ce nu \ncerci s` accep]i situa]ia? Este posibil s`
mearg` foarte bine, de altfel, un b`rbat cu o femeie mai
tân`r`. Mult mai bine când este vorba de contrariu.
Logica lui \i d`dea dorin]a s`-l p`lmuiasc`. O va for]a
s` \n]eleag` sau s-o comp`timeasc`? Nu, nicidecum!
– Pentru numele lui Dumnezeu, explod` ea,
opre[te-te s`-mi dai lec]ii! Parc-ai fi un b`trân demn din
epoca victorian`.
– {i n-ai fi apreciat deloc ca tat`l dumitale s` fie de
genul acesta, nu-i a[a Joanna?
Ea \[i mu[c` o alt` unghie, dar fu incapabil` s`-[i
reprime un surâs.
– Nu, cu siguran]` nu.
– Vezi, este expresia independen]ei dumitale de spirit.
Dar presupun c` este scris \n horoscop, o tachin` el.
Luându-i mâna de la gur`, \i examin` unghiile [i scoase
o exclama]ie dezaprobatoare.
– Da [tiu, sunt incorigibil`, recunoscu Joanna. Bine,
acum, dac` ai terminat cu sfaturile [i aceast` [edin]` de
psianaliz`, a[ putea s` m` \ntorc la mine? Nu voi \ncerca
s` m` arunc \n fluviu sau orice altceva.
– Perfect. Cei de la Urgen]e vor aprecia.
El porni [i o conduse pân` la intrarea c`minului.
– Apropo de concert, o \ntreb` el când ajunser`.
Inten]ionezi s` te duci?
Ea strâmb` din nas.
SORA DE LA URGEN}~ 67

– Nu, nu cred.
– Ar trebui, el are probabil nevoie de aprobarea dumitale.
Ea \l privi printre genele lungi, \nc` umede.
– Crezi?
– Da. To]i avem nevoie s` ne sim]im aproba]i, nu
g`se[ti?
– Poate, da…
Nu era deloc obi[nuit`, \n ceea ce-l privea.
– N-am chef s` merg singur`, relu` ea, [i nici s`
vorbesc cu altcineva.
– Te voi \nso]i eu, dac` vrei, \i propuse el pe nea[teptate.
|[i f`cu mari ochii ei alba[tri.
– Este foarte amabil din partea dumitale, dar n-ai nici
un motiv s` te implici \n problemele mele, protest` ea. Eu
nu \ncercam…
– Nu, sunt sigur, i-o t`ie el. Este deci stabilit. |mi vei da
toate detaliile mai târziu. Noapte bun` [i vise pl`cute. {i
nu te nec`ji din cauza tat`lui dumitale, este destul de
mare ca s` se ocupe de el.
Apoi se aplec` [i-i deschise portiera [i ea inspir` pu]in
din mirosul lui. Furia de la \nceput o p`r`sise, l`sând-o
prad` unei tulbur`ri profunde amestecat` cu gratiduine.
Ca \ntotdeauna \n aceste momente de emo]ie, nu [tia ce
s` spun`.
– Bun` seara, murmur` ea, [i mul]umesc.
Ac]ionând dintr-un impuls, depuse un s`rut fugitiv pe
obrazul lui [i cobor\ din ma[in`.
68 ANNA SIMONS

Abia mult mai târziu, când deja era culcat` [i trecea \n


revist` evenimentele din acea sear`, \[i d`du seama de
\ndr`zneala ei. Dumnezeule din cer, de când o infirmier`
\[i permitea s` s`rute un chirurg f`r` ca el s-o fi \ncurajat?
Dac` el nu credea c-o f`cuse numai ca s-o \nso]easc` la
concert, ar trebui s`-[i schimbe p`rerea.
De ce naiba trebuise s` se repead` la el, se lament` ea.
Ca [i când n-avea deja destule probleme f`r` s`-[i mai
creeze [i altele la spital. |n fine, Giles nu era decât un
b`rbat la urma urmei, \[i aminti ea. Nu era Dumnezeu,
avea cu siguran]` sl`biciunile lui. Nu va avea decât s`-i
explice c` era \nc` sub [oc.
|n ziua urm`toare, la ora prânzului, când Joanna se
prezent` s`-[i reia tura, doamna Judd o anun]` c`
pacienta cu tiroidit` fusese internat` \n acea diminea]`.
– Este vorba de doamna Hazel Wing, preciz` ea,
dou`zeci [i patru de ani. Este foarte \ngrijorat`, dar nu va
fi operat` \nainte de joi. Pân` atunci, vom avea timp s`-i
lini[tim temerile. Am instalat-o \n aceea[i camer` cu Lucy,
fiind aproape de aceea[i vârst`.
Dup` plecarea supraveghetoarei, Joanna se duse s-o
vad` [i schimb` câteva cuvinte cu ea pentru a \ncerca s-o
fac` s` se simt` bine.
Se \ntorsese \n birou [i verifica lista testelor pe care
trebuia s` le efectueze când Shaun Cassidy d`du buzna.
– Domnul fie l`udat, exclam` el, speram c` vei fi aici!
De duminic`, am sentimentul c` trebuie s` fi fost scris
undeva s` ne re\ntâlnim.
SORA DE LA URGEN}~ 69

Joanna \[i ridic` ochii spre cer, dar nu se putu


\mpiedica s` nu zâmbeasc`.
– Explic`-mi ce te-a determinat s` vii s` te instalezi aici,
replic` ea.
– Este destinul, draga mea. Dar este oare un mod de a
\ntâmpina un vechi prieten?
{ocul primei lor \ntâlniri trecut, Joanna nu \ncerca \n
mod bizar nici o stânjeneal` fa]` de el. F`r` \ndoial`, era o
dovad` c` totul se terminase [i c` nu-i mai inspira nimic.
– Dac` mi-ai spune ce te aduce? Presupun c` n-ai
trecut doar s` m` vezi? \ntreb` ea.
– Nu, nu \n \ntregime. Doamna Wing a fost primit`?
Joanna \ncuviin]`.
– |ntr-adev`r. Vrei s-o examinezi?
– Te rog. Apoi, voi reveni s` vorbesc cu tine, promise
el ridicându-i b`rbia.
Joanna \l conduse [i-l l`s` la capul pacientei lui. Zece
minute mai târziu, se \ntorcea [i se declara mul]umit de
starea de spirit a doamnei Wing.
– Nu mi s-a p`rut prea nelini[tit`, ad`ug` el. M`
temeam s` nu renun]e \n ultimul moment.
– Probabil c` farmecul t`u \nc` mai opereaz`, \i
strecur` ea pe un ton ironic.
El se aplec` peste un col] al mesei [i o privi o clip`
gânditor.
– {tii, Joana, spuse el brusc, cu aerul cel mai serios din
lume, un generalist are nevoie de o so]ie. Ai fi de acord s`
ne c`s`torim?
70 ANNA SIMONS

Joanna r`mase stupefiat`. Tot timpul cât durase


leg`tura lor, nu vorbise o singur` dat` despre c`s`torie.
|nghi]i \n sec, apoi \ncepu s` râd`.
– |mi pare r`u,Shaun, n-am nevoie de un so].
– Oh, te rog, iubito. Ne-am sim]it bine \mpreun`,
nu?
– Tu nu erai \n mod exclusiv cu mine, \i aminti ea.
– M-am schimbat, te asigur, replic` el pe un ton
lingu[itor [i o lic`rire mali]ioas` \n fundul ochilor lui
alba[tri.
Ea scutur` din cap.
– S` fim prieteni, dac` vrei. Am mult` afec]iune pentru
tine, dar nu te mai iubesc, Shaun. Acum, dac` nu te
superi, a[ dori s` m` \ntorc la lucrul meu.
– De acord, vom discuta din nou mai târziu, când
circumstan]ele vor fi mai potrivite. Oricum voi fi nevoit s`
revin aici. Am o zi de gard` pe s`pt`mân` de efectuat la
Urgen]e.
Plec`, la fel de dezinvolt [i de nep`s`tor [i câtu[i de
pu]in descump`nit de refuzul ei.
Privindu-l cum se \ndep`rteaz`, Joanna avu un surâs
\ng`duitor. Nu era nici o \ndoial` c` nu va \ntârzia s`
conving` pe una sau pe alta de necontenitele lui cuceriri.
Dar nu pe ea. D`du câteva telefoane [i apoi cobor\ s`-[i ia
ceaiul.
La \ntoarcere, afl` c` doctorii sosiser` s-o examineze
pe Hazel Wing.
SORA DE LA URGEN}~ 71

– Este vorba de Steve [i de domnul Beltane, preciz`


Carol, una din asistente. Eunice este cu ei.
Joanna hot`r\ s-o lase pe Eunice s`-i \nso]easc` pe cei
doi medici \n timp ce ea \ns`[i se va ocupa de distribuirea
medicamentelor. Era pu]in \ngrijorat` la ideea de a-l
revedea pe Giles dup` ce s-a petrecut \n ajun. Se \ntreba
dac`, gândindu-se bine, el nu regreta c`-i propusese s-o
\nso]easc` la concert. |n acest caz, ar putea pretinde
oricând c` are mult de lucru, nu-i a[a? Continu` s` fie
chinuit` \n mod ciudat [i obi[nuitele discu]ii cu bolnavii
nu schimbar` nimic. Când termin` se duse s` se spele pe
mâini [i tocmai \n momentul acela doctorii ie[eau din
camera lui Hazel Wing.
Steve [i Eunice duceau câteva probe ca s` le analizeze
la laborator, \n timp ce Giles se \ntâlni cu Joanna \n fa]a
sp`l`torului din vestiar.
– Cum te sim]i, azi? se inform` el.
– Bine, mul]umesc, r`spunse ea lini[tit \n ciuda
b`t`ilor accelerate ale inimii.
{i-a [ters mâinile cu un prosop de hârtie [i el o privi
periindu-[i meticulos p`rul.
– Giles.
Ezit`, cu un picior pe pedala co[ului de hârtii pe
care-l ]inu deschis pân` când se debaras` [i el de
prosopul lui.
– Apropo de ieri sear`, relu` ea, cred c-ar fi mai bine
s` ui]i aranjamentul nostru… \n ceea ce prive[te
concertul tat`lui meu.
72 ANNA SIMONS

– De ce?
El o supuse unei priviri lungi.
– Ai hot`rât s` nu te duci?
– Nu, dar n-ar fi trebuit s` accept s` vii cu mine. Nu-mi
dau seama de ce am f`cut-o.
– Poate ai cedat unui impuls, suger` el. Exact ca \n
cazul s`rutului.
Ea se \nro[i violent [i scoase un mic râs nervos.
– Da, cu siguran]`, a[a este, bâigui ea. Totu[i, n-aveam
de ce s` te amestec \n problemele mele personale.
El \[i l`s` man[etele c`m`[ii \n jos [i-[i puse butonii
\nainte s-o priveasc` din nou.
– Dac` am memorie bun`, eu \nsumi m-am amestecat,
observ` el. Aceast` schimbare subit` are vreo leg`tur` cu
doctorul Cassidy?
– Nu, de ce m` \ntrebi asta?
– |mi puneam \ntrebarea. Ne-am \ncruci[at \n parcare
[i mi-a spus c` ie[ea din biroul t`u. Am crezut c` poate vei
prefera compania unui prieten mai vechi.
– Nu, deloc. De luni de zile nu l-am v`zut… [i nu alerg
dup` b`rba]i, ad`ug` ea cu demnitate.
O lic`rire amuzat` trecu prin privirea lui.
– Ei bine, \n felul acesta, nu voi risca s` m` \n[el asupra
inten]iilor dumitale, nu-i a[a? Ascult`, nu vom schimba
nimic din ce am stabilit. Doresc foarte mult s` asist la
acest concert, ca s` nu-]i ascund nimic. Am mare nevoie
s` m` destind. Acum, dac` am reveni la lucruri mai
serioase? Am câteva am`nunte de stabilit cu tine \n
leg`tur` cu doamna Wing.
SORA DE LA URGEN}~ 73

Se \ntoarser` \n birou [i-i explic` procedura pe care


conta s-o urmeze ca s-o preg`teasc` pe pacienta lui
pentru opera]ie.
Când termin`, el se ridic` s` plece.
– |n cazul când nu voi veni la spital, mâine, la ce or` s`
trec s` te caut?
– Concertul \ncepe la ora opt. La ora [apte [i jum`tate,
este bine?
– R`mâne stabilit, s` fii gata.
El disp`ru, l`sând-o \n prada unor sentimente
amestecate fa]` de oportunitatea de a merge cu el la acest
concert. Prezen]a lui ar fi f`r` \ndoial` o anumit`
consolare, ]inând seama de circumstan]e, dar pe de alt`
parte, chiar aceast` prezen]` trezea \n ea senza]ii deloc
lini[titoare. Era totu[i clar c` era vorba numai de
amabilitate. |n propriul ei interes, era preferabil s` se
mul]umeasc` doar cu atât. Nici nu se punea problema
s`-[i piard` capul dup` un alt seduc`tor.

***

A dou` zi seara, ploua cu g`leata la ora \ntâlnirii lor. |[i


puse un pantalon din pânz` de in, negru ca antracitul [i
o bluz` de m`tase verde, cu o garnitur` de smaralde pe
care mama ei i-o adusese din una din numeroasele ei
c`l`torii. Era gata [i a[tepta \n holul imobilului când
BMW-ul lui Giles intr` pe aleea c`minului.
74 ANNA SIMONS

Oprindu-se s`-[i deschid` umbrela, ea se repezi apoi


spre locul unde garase \n timp ce el se apleca s`-i
deschid` portiera.
– Mul]umesc, murmur` ea luând loc al`turi de el. |mi
pare r`u c` te târ`sc afar` pe un asemenea timp.
– Odat` ce vom ajunge, timpul nu va mai avea
importan]`, replic` el, pornind. G`sesc dimpotriv` c` este
cel mai frumos mod de a petrece seara.
Intimitatea situa]iei \[i producea efectul obi[nuit.
Singur` cu el \n obscuritatea ma[inii, Joanna se sim]ea
foarte tulburat`. Era prea con[tient` de apropierea
corpului s`u musculos [i de parfumul subtil de b`rbat
care plutea \n aer. Asta, combinate cu scopul [i cu motivul
ie[irii lor, \i sporea nelini[tea.
– Este la Regency Centre, nu-i a[a?
Vocea lui Giles \i \ntrerupse cursul gândurilor.
– Avem biletele?
– Nu, tata mi-a spus c` le va l`sa la ghi[eu.
– Am v`zut un afi[ undeva… Marea Orchestr`
Franklin, nu-i a[a?
– Da, tat`l meu cânt` la clarinet, \ntre altele. {i
dumneata? se interes` ea ca s` \ntre]in` conversa]ia. Cân]i
la vreun instrument?
El avu un zâmbet slab.
– Aveam o chitar` când eram mai tân`r, dar n-am fost
niciodat` un viruoz. Totu[i, \mi place muzica.
Ajunser` curând la Regency.
SORA DE LA URGEN}~ 75

– Te las aici, declar` el oprind \n fa]a intr`rii. Astfel vei


recupera biletele \n timp ce au parchez.
– De acord, pe curând.
Ea nu-[i d`du osteneala s` se mai \ncurce cu umbrela
[i se repezi \n holul teatrului. Acesta era plin de lume.
Ajungând cu greu la cas`, descoperi totu[i c` nu exista
nici o invita]ie pe numele Joannei Leigh. N-a fost foarte
surprins`. Ar fi fost mult mai mirat` dac` tat`l ei n-ar fi
uitat. Din fericire, mai erau locuri. Ceru deci dou` bilete,
\n primele rânduri, felicitându-se c` Giles nu era cu ea. Ar
fi fost foarte jenant ca el s` pl`teasc`, a[a cum ar fi insistat
f`r` \ndoial` s-o fac`.
V`zându-l c` tocmai sosea, se \ndrept` spre el.
– Ai biletele, este perfect, declar` el. Cred c` n-avem
timp s` bem ceva. O vom face mai târziu, \n antract.
P`trunser` \n sal`.
– Ultima dat` când am fost aici, \i m`rturisi el, era la o
gal` de Cr`ciun, cu mult timp \n urm`. Eram \nc` student.
– La facultatea de medicin`?
– Da, bine\n]eles. Am uitat tot ce-a precedat acestei
perioade, a trecut prea mult timp.
– Oh, te rog, replic` ea cu un ton slab, nu e[ti totu[i
atât de b`trân.
– Mi se \ntâmpl` uneori s` m` \ntreb. Mai ales \n fa]a
unei anumite persoane, ad`ug` el aruncându-i o privire
plin` de sub\n]eles.
– Adev`rat? {i eu te credeam imperturbabil, murmur`
ea \nainte de a se adânci \n studiul programului.
76 ANNA SIMONS

Discutar` apoi despre con]inutul acestuia. Era vorba


de o selec]ie, relativ clasic`, con]inând piesele cele mai
cunoscute din repertoriul de jazz, cu dou` momente solo
pentru cânt`rea]` [i câteva fragmente din comedii
muzicale.
De pe scen`, le parveneau câteva game executate de
muzicienii care-[i acordau instrumentele. Apoi luminile
se stinser` [i cortina se ridic`. Concertul se deschise cu o
adaptare plin` de antren a temei principale din „Poveste
din cartierul de vest“.
|n smochinguri albastre \mpodobite cu paiete, cei
dou`zeci [i patru de jazzmeni erau grupa]i \n semicerc \n
jurul [efului de orchestr` [i cântau cu toat` str`lucirea [i
virtuozitatea proprie marilor forma]ii americane.
– Care este tat`l dumitale? vru s` [tie Giles, al c`rui
picior b`tea instinctiv ritmul.
– Al treilea din partea dreapt`. Acum este la saxofon.
Ea \l g`sea extrem de distins [i se sim]ea foarte mândr`
de el.
– Este prima dat` când asist la unul din concertele lor,
murmur` ea. Sunt buni, nu?
El \ncuviin]`.
– Excelen]i! Trebuie s` fie o imens` satisfac]ie s` atingi
un asemenea grad de perfec]iune.
– Da, presupun. Dar este o existen]` cam nesigur`.
– |n zilele noastre, este valabil pentru toat` lumea,
replic` el. Trebuie s` [tii s`-]i asumi riscuri [i s` faci ce
este mai bine.
SORA DE LA URGEN}~ 77

T`cur` ca s` poat` asculta melodiile cunoscute ale lui


Irving Berlin [i ritmurile avântate ale lui Sousa. Prima
parte se termin` prin una din cele dou` piese vocale
\nscrise \n program. Kay intr` \n scen`, superb` \ntr-un furou
de lame argintiu, cu p`rul ro[u plutind pe umerii ei goi.
– Iat-o pe mama mea vitreg`, [opti Joanna.
Giles \[i ridic` sprâncenele apreciativ.
– Trebuie s` admit c` tat`l t`u are gust. S` sper`m c`
talentul ei este la \n`l]imea fizicului.
N-au fost dezam`gi]i. Dotat` cu o minunat` voce de
sopran` [i având o real` prezen]`, Kay interpret` câteva
fragmente din „Porgy [i Bess“ cu o u[urin]` care-i aduse
aplauze bine meritate.
– Este ciudat c` tat`l meu pare s` aib` o sl`biciune
pentru cânt`re]e, declar` Joanna \nmuindu-[i buzele \n
cupa de [ampanie \n momentul pauzei.
– De ce, mama dumitale cânta [i ea?
– Nu, ea este violonist`. Dar tata ne-a p`r`sit. Tot
pentru o cânt`rea]`.
Schimbând abil subiectul discu]iei, Giles o determin`
treptat s`-i fac` multe dezv`luiri \n leg`tur` cu
extravaganta ei familie.
– Acesta s` fie oare motivul profund pentru aceast`
nevoie de siguran]`? o tachin` el.
Ea \ncepu s` râd`.
– |n felul acesta interpretezi? Sincer, sunt foarte
mul]umit` cu soarta mea, chiar dac` trec drept disident`
\n sânul familiei. Prefer modul meu de via]` decât al lor.
78 ANNA SIMONS

Muzica \ncepuse deja s`-[i produc` magia [i \n


momentul când concertul se termin`, Joanna se sim]ea
\ntr-o excelent` dispozi]ie.
– Mi-a pl`cut mult, declar` ea cu un zâmbet larg
\nso]itorului ei. {i dumitale?
– Da, [i mie la fel, aprob` Giles. Te duci s`-l vezi pe
tat`l dumitale?
– Cred c` trebuie, replic` ea strâmbând din nas. M`
\nso]e[ti?
– Nu, este preferabil s` fii singur`. Te voi a[tepta \n
fa]a intr`rii.
– De acord, nu voi \ntârzia mult.
Se desp`r]ir` pe culoar. Joanna se \ndrept` spre culise
[i \mpinse o u[` mic`. |n spatele cortinei, muzicienii se
agitau s`-[i aranjeze instrumentele [i s`-[i adune
partiturile. Unii se gr`beau deja spre ie[ire.
V`zând un b`rbat cu o cutie de trompet` sub bra],
Joanna se apropie de el.
– Scuza]i-m`… {ti]i dac` Ed Leigh mai este aici?
\ntreb` ea.
– N-am nici cea mai mic` idee, draga mea. |l vei g`si
sus, dac` n-a plecat deja.
El schi]` un semn din cap \n direc]ia [irului de trepte
care duceau pe scen` [i se gr`bi s` dispar`.
Un alt instrumentist cobora. Joanna \l l`s` s` treac` [i
\[i re\nnoi \ntrebarea.
SORA DE LA URGEN}~ 79

– Bine\n]eles, dr`gu]a mea, \i r`spunse el \nv`luindu-i


silueta zvelt` cu o privire apreciativ`. Urca]i, Ed, strig` el,
te caut` o doamn`! Totdeauna sunt unii care au noroc.
Fluieratul lui admirativ r`sun` \n spatele ei \n timp ce
se avânta pe scar`.
Tat`l ei vorbea cu percu]ionistul [i termina de aranjat
lucrurile. Se ar`t` mirat z`rind-o.
– Jojo, exclam` el, ce surpriz`! Nu m` a[teptam s` te
v`d!
– M-ai invitat, totu[i, replic` ea cu un zâmbet.
– Da, dar nu credeam c`… Dumnezeule, am uitat
complet s`-]i las biletele! Sunt incorigibil.
O lu` \n bra]e [i o s`rut` pe amândoi obrajii.
– |n fine, e[ti aici, foarte amabil din partea ta.
Chuck, se adres` el percu]ionistului, ]i-o prezint pe
adorabila mea fiic`. Este infirmier`. Este singura care
lucreaz` cu adev`rat din toat` familia, suntem foarte
mândri de ea.
– Nu [tiu dac`-i chiar a[a, râse Joanna. Concertul
vostru a fost \ntr-adev`r foarte bun, urm` ea [i am g`sit c`
Kay are o voce superb`.
– Este minunat`, nu-i a[a? \nt`ri el, \ncântat. Vino la
hotel s` bei un pahar cu noi. |]i vom face loc \n autobuz,
dac` nu e[ti cu ma[ina.
– |]i mul]umesc tat`, dar sunt a[teptat` [i nu cred c`
vrea s` m` a[tepte. Opereaz` mâine diminea]` devreme.
– Ah, exist` un b`rbat \n via]a ta? |n acest caz, gr`be[te-te
s` fixezi data ceremoniei, ca s` te conduc la altar.
80 ANNA SIMONS

– Nu, nu este b`rbatul vie]ii mele, se strâmb` Joanna.


{i deocamdat`, n-am nicidecum inten]ia s` m`
c`s`toresc.
Expresia lui Ed Leigh se \ntrist`.
– Fire[te, exemplul meu nu risc` s` te incite, murmur`
el. Dar de data asta este de durat`, sunt sigur.
Percu]ionistul afirm` c` fusese foarte fericit c` o
cunoscuse pe Joanna, apoi disp`ru. Tat`l [i fiica r`maser`
s` mai discute pu]in pân` când cineva strig` c` autobuzul
era gata de plecare, dac` domnul Leigh voia s` se
gr`beasc`.
Coborâr` \mpreun` [i Joanna \l conduse pân` la ie[ire.
|i adres` un semn lui Kay [i-i trimise un s`rut prin geamul
aburit al autobuzului \nainte de a-l \mbr`]i[a pe tat`l ei.
– V` doresc sincer s` fi]i foarte ferici]i, le ur` ea.
– {i ]ie la fel, scumpa mea. S`rut-o pe mama ta când o
vei vedea. Mi-a f`cut pl`cere c-ai venit. Pe curând, Jojo.
Ea era \n al [aptelea cer alergând spre intrarea unde
Giles o a[tepta \n ma[in`. Fa]a ei era ud` de ploaie [i
scoase o batist` ca s` se [tearg`.
– Lini[te[te-te, explic` ea cu o voce pu]in gâfâit`, nu
plâng.
– Sunt u[urat s` te aud, replic` el. Totul a fost bine?
– Da, a fost foarte mul]umit. Suntem invita]i s`
mergem s` lu`m un pahar la hotelul lor, dar m-am gândit
c` nu te va tenta deloc.
– Cum ]i-ai permis s` m` lipse[ti de coniacul meu de
sear`? o tachin` el cu un aer fals dojenitor.
SORA DE LA URGEN}~ 81

– Oh, fii cinstit, ai fi refuzat. Voi prepara o cafea, dac`


]ii neap`rat s` bei ceva, replic` ea.
– Ai permisiunea s` prime[ti b`rba]i \n camera ta?
– Bine\n]eles. Suntem \n secolul dou`zeci, s` [tii.
El schi]` un zâmbet.
– Voi da urmare invita]iei la cafea când te vei instala \n
casa ta. Ast` sear` m` voi mul]umi cu unul din gesturile
tale impulsive.
– Dac` este premeditat, nu mai este un impuls, i-o
\ntoarse ea cu o senza]ie curioas` de gol \n stomac.
– Nu, \ntr-adev`r.
El porni [i f`cur` drumul pân` la c`min f`r` s` mai
spun` ceva.
– |]i mul]umesc din nou c` ai venit, declar` ea când el
opri \n fa]a cl`dirii.
Se \ntreba dac` va trebui sau nu s` fac` gestul la care
el f`cuse aluzie [i dup` lic`rirea mali]ioas` din ochii lui,
\n]elese c`-i citea gândurile ca \ntr-o carte deschis`.
Rezolv` el \nsu[i problema luându-i mâna pentru a
depune pe ea un s`rut u[or.
– Acum, \n pat, spuse el \n loc de r`mas-bun.
Capitolul 6

Joanna r`mase pu]in pe gânduri dup` desp`r]irea de


Giles. Avusese dreptate \n \ntregime sf`tuind-o s` se
duc` s`-l vad` pe tat`l ei. Nu regreta nicidecum c` f`cuse
acest efort. Pl`cerea lui evident` cu care o primise o
r`spl`tise din plin. Era totu[i destul de ofensator faptul
c` medicul fusese obligat s`-i sugereze linia de conduit`.
De asemenea, era straniu modul \n care acest b`rbat o
tulbura. Se \ntreba dac` el era con[tient de asta. Ea se
str`duia s` nu lase nimic s` se vad`, dar era dificil s`
lupte \mpotriva acestor for]e misterioase care te \mping
spre cineva.
Trebuia totu[i s` reu[easc` s` le domine, deoarece
n-avea nici o inten]ie s` cedeze farmecului domnului
Beltane. Mai ales \n ceea ce-l privea, nu p`rea deloc
\nclinat s-o \ncurajeze. Nu, decret` ea, nici nu se punea
problema s`-[i piard` capul pentru acest domn.
SORA DE LA URGEN}~ 83

Cu toate acestea, \i ocupa \nc` gândurile, a doua zi la


prânz, atunci când se preg`tea s`-[i reia serviciul. La
aceast` or`, el trebuie s` fi efectuat deja câteva interven]ii,
printre care aceea a lui Hazel Wing. Când totul se va
termina, va fi o femeie fericit` care se va \ntoarce acas`. O
tiroidectomie d`dea rezultate miraculoase pentru pacient
[i pline de satisfac]ie pentru medicul lui. Era cu siguran]`
o mare mul]umire s` ai puterea de a \mbun`t`]i via]a
oamenilor, se gândea ea. Dar ce crud` ironie a sor]ii
pentru un b`rbat ca Giles s` nu fi putut \ncerca nimic
s`-[i salveze so]ia. Ca [i cum destinul vrusese s`-i
aminteasc` propriile lui limite.
Ploaia se oprise \n cursul nop]ii [i o frumoas` zi de
iunie o a[tepta pe Joanna când ie[i din cl`dire \mbr`cat`
doar cu o jachet` bleumarin pus` pe deasupra
uniformei.
La spital, \n biroul ei, doamna Judd afi[a o figur`
contrariat`.
– Bun` ziua, spuse Joanna. Ce nu merge? N-ave]i un
aer mul]umit.
– Doamna Wing a f`cut un stop cardiac, replic`
supraveghetoarea.
De stupefac]ie, Joanna r`mase o clip` f`r` replic`.
– Oh, nu, murmur` ea. Ea a… ?
– Imposibil de spus, se \ncearc` reanimarea ei. Bietul
domn Beltane, este co[marul oric`rui chirurg.
84 ANNA SIMONS

– Dumnezeule! S-a produs \n timpul interven]iei?


– Nu, cred c` terminaser`. S` sper`m c` vom avea ve[ti
mai lini[titoare \nainte ca so]ul s` telefoneze.
Doamna Judd \[i scutur` umerii ei robu[ti.
– Bun, asta nu este tot, trebuie ca lucrul s` continue.
Vre]i s` v` ocupa]i de distribuirea medicamentelor?
Cobor s` prânzesc, voi afla poate mai mult.
Când reveni, doamna Judd fu \n m`sur` s-o informeze
c` spre marea u[urare a tuturor, Hazel Wing \[i rec`p`tase
pulsul normal [i acum se g`sea \n Serviciul de terapie
intensiv`.
– Opera]ia fusese un succes deplin, mai explic` ea.
Nici o tumoare malign`, nimic. A trebuit ca inima s-o lase
o clip` când se preg`teau s-o transfere \n sala de
reanimare. |n fine, slav` Domnului, c-au reu[it s-o
reanimeze. Acum nu mai trebuie s` a[tepte s` vad` modul
cum evolueaz`.
Restul zilei se scurse f`r` alt incident. Totul era lini[tit
când medicii trecur` spre sfâr[itul dup`-amiezii, dup`
plecarea doamnei Judd, ca s`-[i examineze pacien]ii.
Giles, Peter Green [i Steve formau un trio mai
degrab` solemn, seara asta. Joanna \i \nso]i \n vizita lor
[i a revenit cu ei \n birou. Pân` acum, nimeni nu f`cuse
nici cea mai mic` aluzie la accidentul survenit \n blocul
operator.
Joanna \i privea rând pe rând, cu un aer \ngrijorat.
SORA DE LA URGEN}~ 85

– Cum se simte doamna Wing? \ntreb` ea.


– Sper c` sta]ionar, r`spunse Giles pe un ton
moroc`nos.
– Trebuie s` recunosc c` am tremurat de team`,
declar` Peter, deoarece este prima dat` când ni se
\ntâmpl` a[a ceva.
– Mie nu, morm`i Giles. M` duc s`-i arunc o privire, te
voi ]ine la curent.
Ie[i cu mâinile \nfundate \n buzunarele bluzei, cu
umerii pr`bu[i]i sub greutatea oboselii. P`rea atât de
obosit [i de sup`rat \ncât Joanna ar fi vrut s`-i poat` aduce
pu]in` consolare.
– Bietul Giles, suspin` ea, ce responsabilitate are. {i
voi p`re]i istovi]i, amândoi. V` prepar cafea?
– }i s-a spus vreodat` c` e[ti un \nger? replic` Steve.
Ea râse \ncet.
– Recent, nu.

***

Se f`cuse ora nou` [i Joanna preda serviciul


\nlocuitoarei când Giles reveni. Ea \i adres` o privire
\ntreb`toare.
– Continu`, murmur` el voi reveni peste cinci minute.
El se \ndrept` spre unul din pacien]ii lui [i se \ntoarse
\n momentul când se preg`tea s` plece.
86 ANNA SIMONS

– Cum se simte ea? \ntreb` imediat Joanna.


El \[i \ncruci[` degetele.
– Pentru moment, totul este bine.
Coborâr` \mpreun`.
– Cred c` va sc`pa cu bine, relu` el. Am vorbit cu so]ul
ei. Doctorul Cassidy \l avertizase c` nu are inima prea
solid`, dar asta l-a zdruncinat totu[i, nefericitul.
|[i r`scoli p`rul lui negru.
– Sunt zile când m` \ntreb dac` n-ar fi fost mai bine s`
m` fac gr`dinar sau [ef de echip` pe [antier, continu` el.
Orice mai curând decât s` m` joc cu via]a oamenilor.
– Nu spune prostii, replic` Joanna. Dac` n-ar fi c`zut
pe tine, ar fi c`zut pe capul altuia. Este fatalitatea…
Acum, cine este cel ce se \nduio[eaz` de soarta lui?
– De acord, am meritat-o.
El avu un râs u[or.
– Bun, ei bine, \ntrucât te sim]i \ndrept`]it` s`-mi dai
o lec]ie de \n]elepciune, de data asta cred c` ar trebui
s`-]i petreci restul serii cu mine, ca s`-mi ridici moralul.
Ie[ind \n aerul rece al nop]ii, Joanna \[i strânse jacheta
\n jurul umerilor.
– Eu, s`-]i ridic moralul? r`spunse ea pe un ton ironic.
Am crezut \ntotdeauna c`, dimpotriv`, te exasperez.
– Tocmai, este principiul medicamentului revulsiv.
– Mul]umesc de compliment. Totu[i, dac` sunt un
revulsiv, tu e[ti deosebit de ar]`gos, seara asta. Du-te
acas` [i \nghite un medicament pentru ficat.
SORA DE LA URGEN}~ 87

– |n cazul acesta, vino cu mine [i asigur`-te c` \]i


urmez sfatul.
Joanna fu scuturat` de un râs slab.
– Acum, devii \ntr-adev`r ridicol.
Ajunser` \n parcare. El se opri \n dreptul ma[inii lui.
– Nu uita c`-mi datorezi o favoare, insist` el. Haide,
vino.
|i deschise portiera.
Ea arunc` o privire perplex` asupra uniformei.
– De acord, dar n-a[ putea s` trec s` m` schimb,
\nainte?
– Nu-i nevoie, vom mânca acas` la mine. Voi fi singurul
t`u public.
O \mpinse pe scaun [i trânti portiera. Joanna \[i
strânse buzele. Cum naiba f`cuse s` se lase prins` \n
capcan`?
Totu[i, era adev`rat c` el p`rea destul de deprimat. |l
cercet` pe ascuns când se instal` la volan. Totul la el
respira proast` dispozi]ie [i deprimare [i era incapabil` s`
g`seasc` ceva de spus ca s`-i descre]easc` fruntea.
– Cum se simte tat`l t`u? se gândi ea s` se
informeze.
El ie[i din gândurile lui sumbre.
– Tat`l meu? Bine. Este \n convalescen]`, \n Jersey.
– Ah, bun… Crezi c` inten]ioneaz` s` ias` la pensie?
– Nu, nu \nc`. Totu[i, este posibil s`-[i restrâng` pu]in
activit`]ile.
88 ANNA SIMONS

El nu avea deci nici o problem` dinspre partea asta.


A[adar, numai starea doamnei Wing \l fr`mânta. |n]elegea
foarte bine c` era cu moralul la p`mânt. Este \ntotdeauna
extrem de dureros s` [tii zilele unui bolnav amenin]ate,
mai ales când este vorba de o persoan` atât de tân`r`.
Reu[ise cu toate astea s`-l fac` s` se gândeasc` la altceva.
Ca revulsiv, se dovedise mai curând eficace, estima ea
st`pânindu-[i un zâmbet.
Nu peste mult timp, el opri \n fa]a unei re[edin]e
luxoase ale c`rei terase [i balcoane largi d`deau spre
fluviu. Apartamentul s`u se g`sea la etajul al doilea. O
conduse \ntr-un salon mare, mobilat agreabil, cu
canapele adânci de piele [i draperii grele din catifea bej la
ferestre.
Aprinse câteva aplice [i o lamp` mare \nainte de a-[i
scoate haina [i cravata.
– Simte-te ca acas`, declar` el. Poate vrei s` te
r`core[ti.
Cu man[etele ridicate, pantalonul subliniindu-i
musculatura coapselor, p`rea mai viril [i mai atr`g`tor ca
oricând [i \ncepea s` simt` o ame]eal` u[oar`.
– Da, bucuroas`, \ncuviin]` ea.
|n sala de baie, \[i sp`l` mâinile, d`du cu pu]in` ap`
rece pe fa]` [i \[i aranj` p`rul. Niciodat` nu se sim]ise
atât de prost \mbr`cat` ca \n aceast` sear`, \n uniforma
albastr`. Chiar dac` ar fi vrut – [i nu era cazul – nu \n
aceast` \mbr`c`minte caraghioas` risca s` trezeasc` \n el
SORA DE LA URGEN}~ 89

un alt interes decât profesional. |l auzi agitându-se \n


buc`t`rie [i \l g`si golind cu zel cuburi de ghea]` \ntr-un
bol.
– Ce vrei s` bei? o \ntreb` el \ntorcându-se la
apari]ia ei.
– Un suc de portocale… sau un sifon, \n nici un caz
alcool.
Avea inten]ia ferm` s`-[i p`streze capul limpede.
El scoase o sticl` din frigider, umplu un pahar cu suc
de portocale, ad`ug` ghea]` [i i-l \ntinse. Apoi, lu` o
\nghi]itur` de scotch pe care \l preg`tise \n absen]a ei [i
\ncerc` s` fac` inventarul proviziilor lui.
– Nu am mare lucru, observ` el. Menajera mea trebuie
s` m` aprovizioneze mâine. Vom avea brânz`, ou`,
jambon sau o cutie de conserve. Ce preferi?
– Ce-ai spune de o omlet`? suger` ea.
El f`cu o grimas` amuzat`.
– Talentele mele de buc`tar nu sunt atât de
dezvoltate.
– Nu te nelini[ti, m` ocup eu, este specialitatea
mea. Pr`je[te doar jambonul [i g`se[te-mi o salatier` [i
un tel.
Ridicând sprâncenele, el mai lu` o \nghi]itur` de
scotch \nainte de a executa ordinele ei.
– Nu e[ti lipsit` de autoritate, dup` cum v`d,
remarc` el.
O privi cum bate ou`le [i pune untul \n tigaie.
90 ANNA SIMONS

– Dup` m`tu[a mea Beth, nu exist` nimic mai potrivit


decât o mas` bun` ca s`-]i recape]i buna dispozi]ie,
replic` ea, hot`rât` s-o p`streze pe a ei.
Ea \i \ntinse un cu]it.
– Jambonul este gata? Taie-l \n felii sub]iri, te rog.
– Cine este m`tu[a Beth? vru el s` [tie, efectuând docil
ce-i ceruse.
Cu ochiul fixat pe lucrul ei [i for]ându-se s` ignore
accelera]ia pulsului de fiecare dat` când corpurile lor se
atingeau, Joanna \i explic`.
– Nu este realmente m`tu[a mea. Mama o angajase ca
bon` la copii, când a plecat [i apoi ea a r`mas.
|ntotdeauna am considerat-o ca un membru al familiei.
To]i \i suntem foarte ata[a]i.
Omleta coapt` [i aurit` dup` plac, o \mp`r]i \n dou`,
fiecare parte punând-o pe o farfurie [i o mâncar` pe masa
din buc`t`rie.
– Delicioas`, coment` Giles. Pentru prima dat`, nu am
impresia c` mestec o bucat` de cauciuc.
– Am un talent s-o reu[esc, glumi ea. Acas`, o fac
mereu.
El p`rea acum \ntr-o mai bun` stare de spirit.
– Hai s` ne a[ez`m suger` el, mâncarea terminat`, voi
prepara o cafea.
– Nu, nu, du-te [i a[az`-te, replic` ea, eu dau ordine
seara asta.
SORA DE LA URGEN}~ 91

– Nu discuta, te rog. {i de ce nu-]i sco]i aceast`


uniform` ridicol`? |mi aminte[te de spital.
– N-ai vrut s` trec s` m` schimb, protest` ea. {i nu se
pune cu siguran]` problema s`-]i acord beneficiul unui
striptease.
– Bun, de acord…
O prinse de umeri [i o scoase afar` din buc`t`rie.
– Acum, instaleaz`-te \n salon, vin [i eu.
Joanna se a[ez` la o extremitate a canapelei, \[i scoase
\nc`l]`mintea [i \[i \ntinse picioarele pe perne. Poate c` el
\[i uitase \n parte grijile, dar ea se sim]ea mai nervoas` ca
niciodat`. {tia c` n-ar fi trebuit s` accepte aceast` sear`
\ntre patru ochi cu el, ]inând seama de efectul pe care-l
producea asupra ei. Dup` ce \[i vor bea cafeaua, \i va cere
s-o conduc` acas`. Oricum, era trecut deja de ora
unsprezece…
Ea se \ntinse [i respir` profund, for]ându-se s` se
destind`, aruncând o privire \n jurul ei. |n fa]a ferestrelor,
pe toat` l`]imea peretelui, elemente \ncastrate
ad`posteau c`r]i, o combin` audio [i alte accesorii ale
vie]ii moderne. Un tablou abstract arunca o not` colorat`
pe dominanta crem a decorului [i un birou din o]el [i
sticl` ocupa un col] al camerei.
Sosirea lui Giles cu cafeaua puse cap`t studierii
locului. El puse ce[tile pe m`su]a joas` din fa]a canapelei,
se duse s` pun` o caset` apoi reveni la ea. Se preg`tea
92 ANNA SIMONS

s`-[i ridice picioarele ca s`-i fac` loc, dar \nainte s` fi avut


timp, el i le ridic`, se a[ez` [i le puse pe genunchii lui.
– Este foarte bine a[a, nu te mi[ca, declar` el
b`tându-i u[or picioarele.
I-ar fi fost greu s` fac` altfel f`r` câteva mi[c`ri lipsite
de demnitate, deoarece mâna lui mare \i ]inea prizoniere
gleznele. Totu[i, nu din acest motiv se sim]ea foarte \n
largul ei \n aceast` pozi]ie.
El \ncepu s`-i testeze alene reflexele, plimbându-[i
unghia degetului mare pe talpa picioarelor ei.
|i arunc` o privire amuzat`.
– Totul mi se pare normal, coment` el.
– Dar nu cred s` am vreo problem`, replic` ea lini[tit`,
\n ciuda ritmului accelerat al pulsului.
– Hm… nu este nimic de spus, nici la nivelul
articula]iilor urm` el, examinând de data asta oasele
gleznelor.
|n cele din urm`, \i gâdil` degetele de la picioare.
Joanna scoase o exclama]ie [i se desprinse brusc.
– Ah nu, ajunge! exclam` ea râzând.
El \[i reprim` un zâmbet [i se aplec` s`-[i ia cea[ca. Ea
\l imit` apoi se a[ez` confortabil \n col]ul canapelei [i
\nchise ochii ca s` asculte mai bine muzica. Era vorba
ne\ndoielnic de un studiu de Chopin [i \ncet-\ncet,
savurând muzica, \ncepu s` se destind`.
Terminându-[i cafeaua, se ridic` totu[i aproape cu
regret.
SORA DE LA URGEN}~ 93

– Trebuie s` plec, declar` ea. Oricum, revulsivul pare


c` [i-a f`cut efectul.
– Nu e[ti \n m`sur` s` judeci.
O trase cu hot`râre lâng` el [i o b`tu pe obraji.
– Fii dr`gu]` [i stai pu]in lini[tit`, relu` el. Nu ne
sim]im bine aici?
El poate, dar \n ceea ce o privea, nu era sigur`. Inima
ei \ncepu s` bat` mult mai repede [i acest crescendo se
mai accentu`, când, deodat`, sim]i buzele lui atingându-i
p`rul. Apoi, f`r` nici un efort aparent nici de la unul nici
de la altul, gurile lor se \ntâlnir` [i se trezi \n bra]ele lui,
mole[it` toat` [i \nfiorat`. Mângâierile lui erau senzuale [i
experte. Intuitiv, se lipi de corpul lui pe m`sur` ce s`rutul
lui devenea mai preten]ios, m`turând toat` ap`rarea ei.
Asprimea pielii lui peste a ei o readuse \n cele din urm`
la realitate.
– |n]epi! exclam` ea cu o voce totu[i pu]in
tremur`toare. Ar trebui s` te razi!
El \i d`du drumul, \[i frec` b`rbia [i-i arunc` un zâmbet
indolent.
– Crezi c` ar merita osteneala?
– Cu siguran]` nu, replic` ea cu r`ceal`. Acum, este
destul pentru aceast` sear`. Este timpul s` plec.
El se ridic` [i se \ntinse, mu[chii spatelui jucând supli
sub c`ma[a fin` de bumbac alb.
– Poate ai dreptate, admise el. |n acest caz, strânge-]i
lucrurile.
94 ANNA SIMONS

|[i lu` haina, \n timp ce ea se \nc`l]a [i se str`dui s`


pun` p`rul \n ordine, regretând c` nu poate aplica acela[i
tratament emo]iilor diferite care o \nsufle]eau.
Curând dup` aceea, el o conduse acas`.
– |]i mul]umesc c` ai venit, spuse el oprind \n fa]a
c`minului. Am apreciat mult buc`t`ria… [i compania ta,
ad`ug` el cu un surâs larg.
– Sunt \ncântat`, replic` ea. Dar a fost foarte agreabil
[i pentru mine, a fost o schimbare fa]` de aici.
Ea schi]` un semn din cap \n direc]ia cl`dirii \n timp ce
el o privea \n t`cere.
– Ochii t`i sunt la fel de alba[tri ca uniforma, rosti el
\n cele din urm`.
– Dumnezeule, [i tu care o g`se[ti \ngrozitoare.
– Nu culoarea ei, dimpotriv`. Totu[i, sunt foarte
expresivi, fii atent` la \ntrebuin]area care le-o dai.
El nu \ncerc` s-o s`rute [i-l privi dup` aceea demarând
\n direc]ia spitalului. Se ducea cu siguran]` s-o vad` pe
Hazel Wing [i micul lor flirt \i ie[ise deja complet din
minte.
Se avânt` \n urcarea sc`rii, foarte agasat`. Lui nu-i
lipsea \ndr`zneala! s-o pun` \n gard` \mpotriva pretinsei
elocven]e a privirii ei, ca [i cum \l provocase! Se dusese la
el \n ideea de a-i aduce o anumit` consolare, s`-l ajute
s`-[i \nving` deprimarea. Era oare un motiv s` profite de
asta?
SORA DE LA URGEN}~ 95

– To]i b`rba]ii sunt la fel! Pândind \ntotdeauna o ocazie.


|n capot, cu trusa de toalet` sub bra], Gail revenea pe
cât se pare din baie când ea ap`ru pe coridor. O privi pe
Joanna ca un aer stupefiat.
– De unde vii? se mir` ea. La aceast` or` [i \n uniform`?
– De la Giles. Avea nevoie s`-i ridic pu]in moralul dup`
ce s-a \ntâmplat cu doamna Wing. M-am dus s`-i g`tesc.
– S` faci ce?
Joanna izbucni \n râs \n fa]a figurii ne\ncrez`toare a
prietenei ei.
– Din \ntâmplare, am ie[it \mpreun` din spital. Am
vorbit despre ea [i l-am v`zut atât de contrariat \ncât am
considerat de datoria mea s` \ncerc s`-l distrez, explic` ea
cu umor.
Gail ridic` sceptic o sprâncean`.
– Hm…. murmur` ea.
– Nu, nu este ceea ce crezi, protest` Joanna. Sincer` s`
fiu, nici eu nu m` sim]eam foarte bine. |i repetasem de
atâtea ori doamnei Wing c` va avea toate motivele s` se
felicite pentru aceast` opera]ie… Era a[adar atât pentru
mine cât [i pentru el.
– Da, \ntr-adev`r, tuturor le-a fost foarte team`, admise
Gail. Dorian a fost [i el zdruncinat, dar nu m-am gândit s`
scot din asta vreun avantaj. Va trebui s`-mi dai lec]ii.
Gail mai vru s` [tie unde locuia Giles [i cum era
apartamentul lui, apoi curiozitatea fiindu-i satisf`cut`,
schimb` subiectul.
96 ANNA SIMONS

– Am primit ve[ti de la veri[oara mea Pam, anun]` ea.


Pleac` la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Vom putea deci s`
ne mut`m sâmb`t`.
O urm` pe Joanna \n camera ei [i se a[ez` pe pat
pentru a mai flec`ri pu]in.
– Vom putea \n sfâr[it s` ne organiz`m cum ne convine
[i s` ne primim prietenii, continu` ea, entuziast`. Ce
schimbare!
– Sunt ner`bd`toare s` plec de aici, \nt`ri Joanna.
Seara asta am fost \ntr-adev`r \ncântat` s` preg`tesc o
mas` [i s` m` aflu \ntr-o cas` adev`rat`.
– F`r` a vorbi despre rest, spuse Gail cu un mic zâmbet
ironic \nainte de a se ridica s` se duc` \n camera ei.
Dup` plecarea ei, Joanna \[i scoase uniforma, \[i goli
buzunarele [i o puse \n co[ul de rufe apoi se duse s` fac`
o baie.
Odihnindu-se \n apa parfumat`, se gândi la seara ei cu
Giles [i se \ntreb` dac` [i el se gândea la asta. |n orice caz,
spera din toat` inima c`-l tulburase la fel de mult cât o
tulburase el. A[a ar fi fost drept. Nu p`ruse deosebit de
contrariat c` ea pusese cap`t avansurilor lui. Privise
situa]ia cu cea mai mare degajare. Ca s` se \ntoarc` dup`
aceea la spital, preocupat numai de starea pacientei lui.
Scoase un oftat. Blestemat s` fie Giles Beltane. N-avea
dreptul s`-i bulverseze via]a ei lini[tit`.
Capitolul 7

|nainte ca Giles s`-[i schimbe programul \n ajuns


avusese inten]ia s` telefoneze la Chelsea. Era aniversarea
m`tu[ii Beth, s`pt`mâna viitoare. Restul familiei fiind \n
c`l`torie, se gândise s` profite de o zi liber` ca s` mearg`
la Londra, s-o invite pe Beth la restaurant [i poate apoi
s-o duc` la un spectacol.
|nc` n-avusese timp s-o anun]e c`-l v`zuse pe tat`l ei.
El \i spusese c` vorbise pu]in cu ea la telefon, dar Joanna
se \ntreba dac`-i vorbise de noua lui so]ie. Oricât de
tolerant` era, Beth nu aprecia deloc caracterul
dezordonat al vie]ii lui amoroase [i era foarte posibil ca el
s` fi evitat cu pruden]` s` abordeze acest subiect.
Deoarece era târziu când reu[ise s` adoarm` Joanna se
trezi cu greu \n diminea]a urm`toare. Degeaba se
str`duise s`-l scoat` pe Giles din minte, r`m`sese cu ochii
deschi[i pân` aproape \n zori. Era agasat` de atitudinea
98 ANNA SIMONS

lui [i totodat` pu]in nelini[tit` de senza]iile pe care le


trezea \n ea. Fusese aproape s`-[i piard` complet capul \n
bra]ele lui.
Dar dac` el credea c` s-o seduc` va fi un joc de copil,
se gândi Joanna, putea s`-[i revizuiasc` judecata. Totu[i,
risca s` fie greu de reluat rela]ii normale dup` asta. De
altfel, oare ce atitudine va adopta? Oricum, era inutil s` se
fr`mânte dinainte, hot`r\ ea subit. Va observa când va
veni momentul.
Dup` un du[ [i o cea[c` de cafea neagr` se aprovizion`
cu un stoc de monede [i se duse \n capot la cabina de pe
coridor.
Beth fu \ncântat` s-o aud`.
– Tu e[ti, draga mea? Vroiam [i eu s` te sun, dar nu
[tiam care era momentul cel mai potrivit s` te g`sesc. Ce
mai faci?
– Bine…
Joanna \ncepu imediat s`-i explice despre viitoarea ei
mutare.
– Exist` o canapea-pat \n salon, preciz` ea, astfel c` ai
putea veni s`-]i petreci weekendul dac` vrei.
– Cu pl`cere, sunt foarte mul]umit` pentru tine. De fapt,
ai ve[ti de la tat`l t`u? A telefonat [i i-am dat num`rul t`u.
– Da, am cinat \mpreun`. A cântat aici cu orchestra
lui, am fost la concertul lor. A fost foarte bine. Este
mereu acela[i, nu s-a schimbat. Te-a anun]at c` s-a
rec`s`torit?
SORA DE LA URGEN}~ 99

– Oh! Nu, nu mi-a spus nimic. Asta nu m` mir`.


Beth râse \ncet.
– Ea era cu el?
– Da, r`spunse Joanna, ne-am cunoscut. Este foarte
dr`gu]`, o ro[cat` cu ochi verzi. Cânt` cu forma]ia lor.
Trebuie s` aib` cam dou`zeci [i cinci de ani mai pu]in
decât el, ad`ug` ea cu un ton fals nep`s`tor.
– Nu, nu poate fi adev`rat… Ce impresie ]i-a f`cut?
Joanna scoase un suspin.
– N-am fost tocmai \ncântat`, dar pare foarte
simpatic`. Ne-am desp`r]it \n termeni excelen]i.
– Cu atât mai bine, aprob` Beth. Via]a este prea scurt`
ca s` ne petrecem timpul f`când mutre, nu-i a[a?
– Exact. Bun, acum s` vorbim pu]in despre aniversarea
ta. Vin la Londra miercuri, [i am inten]ia s` te invit la
prânz. Apoi am putea s` mergem la teatru dac` reu[esc s`
ob]in locuri, ce p`rere ai?
– Sunt bucuroas`! Este foarte dr`gu] din partea ta,
Joanna. Dar, hm… \nainte de a continua, trebuie s`-]i
spun ceva…
Ea f`cu o pauz` [i ceva din vocea ei o alarm` pe
Joanna.
– Nu este vorba de o veste proast`, cel pu]in? \ntreb`
ea \ngrijorat`.
– Dimpotriv`, din punctul meu de vedere. }ine-te
bine… m` voi c`s`tori.
Joanna f`cu ochii mari de uimire.
100 ANNA SIMONS

– Te c`s`tore[ti? repet` ea.


– Da, \n]eleg c` este un [oc. |mi pare r`u c` te anun]
a[a, pe nepus` mas`.
– Dar… când te-ai hot`rât? \ntreb` Joanna. |l cunosc?
– Nu, de[i poate m-ai auzit deja vorbind despre el. Ne-am
cunoscut la club. {tii, acolo unde iau lec]ii de buc`t`rie.
Se nume[te John [i este v`duv. S-a \nscris când a fost
obligat s`-[i preg`teasc` singur mâncarea. Totul a \nceput
de aici, explic` Beth. Este farmacist. Are doar cu zece ani
mai mult decât mine [i ne \n]elegem foarte bine.
– Dumnezeule, exclam` Joanna, mi-ai t`iat r`suflarea.
Dar este minunat, sunt \ncântat`. Ceilal]i sunt la curent?
– Nu \nc`. {tiam c` m` iubea mult, dar propunerea lui
a fost o surpriz` [i pentru mine. Adev`rul este, Joanna, c`
se va pune problema s` las casa din Chelsea. A devenit
prea mare acum c` to]i tr`i]i pe picioarele voastre. Mama
ta [i Malcom ar vrea s`-[i ia un apartament, dar [tiu c`
mama ta se nelini[te[te \n leg`tur` cu ceea ce-o s` se \ntâm-
ple cu mine. Voi nu mai ave]i de fapt nevoie de serviciile
mele. De aceea, va fi bine pentru toat` lumea, nu?
Joanna era de acord, de[i nu era u[or de acceptat. S`
vând` casa din Chelsea? Asta \nsemna s` trag` o linie
definitiv` peste trecut.
– |]i voi explica totul \n am`nunt când ne vom vedea,
relu` vesel Beth.
Stabilir` locul unde se vor \ntâlni miercurea urm`toare
[i-[i luar` r`mas-bun.
SORA DE LA URGEN}~ 101

Revenind \n camera ei, Joanna se sim]ea \ngrozitor de


nostalgic`. Casa, Beth erau o parte important` din via]a ei
peste care urma s` trag` o linie. Timpul trecea, totul se
schimba, poate c` venise [i pentru ea vremea unui nou
\nceput, s`-[i creeze alte leg`turi, alte amintiri. Ar putea
s` \ncerce poate o carier` de asistent social sau, de ce nu,
s` caute de lucru \n Statele Unite, cum \i sugerase Jay.
Pentru moment, totu[i se cuvenea s` se gândeasc` la
prezent [i la faptul c` o chema datoria. Dar era cu gândul
\n alt` parte când se \ndrepta spre spital.
|n timpul dimine]ii, \n serviciul de urgen]e fusese adus
un r`nit, afl` ea de la doamna Judd care se preg`tea s`
plece \ntr-un weekend prelungit.
– Este vorba de un b`rbat tân`r explic` ea. A \ncercat
s` opreasc` doi derbedei care smulseser` geanta unei
doamne \n vârst`. I-au t`iat practic gâtul [i i-au sfâ[iat fa]a
cu lovituri de brici. A pierdut mult sânge, dar medicii au
reu[it s`-i sutureze vena jugular`. Este sub transfuzie,
acum. Trebuie verificat` tensiunea arterial` la fiecare
jum`tate de or` [i s` fie ]inut sub pethidin` pân` când
starea lui se va stabiliza.
Supraveghetoarea cl`tin` din cap.
– Ce situa]ie trist`. Ace[ti derbedei ar trebui spânzura]i.
Bun, v` las, acum, ad`ug` ea \ntinzându-i cheile.
Joanna se duse imediat la tân`rul r`nit. Era culcat pe o
parte, pe jum`tate incon[tient, cu un bandaj enorm \n
jurul gâtului, cu contuzii [i puncte de sutur` pe toat` fa]a.
102 ANNA SIMONS

Se asigur` c` n-avea febr` [i \i lu` tensiunea, apoi se


\ntoarse la ocupa]iile ei. La \nceputul serii, totu[i, dup` ce
el redevenise con[tient, \nregistr` cu nelini[te o \ncetinire
a ritmului cardiac. Transfuzia era totu[i la locul ei [i nu
descoperi nici un semn de infec]ie sub pansamente.
Repezindu-se \n biroul ei, chem` imediat internul de
serviciu.
– Steve? |n leg`tur` cu Richard Trent, r`nitul din
aceast` diminea]`. Pulsul lui a sc`zut foarte mult, nu este
deloc bine… M` \ntreb dac` nu are hemoragie intern`.
– Doamne Dumnezeule! Vin imediat.
Dou` minute mai târziu era acolo, cu o figur`
nelini[tit`. Dup` ce-l examin`, \[i mângâie b`rbia cu un
aer perplex [i arunc` o privire Joannei ca [i cum era lipsit
complet de inspira]ie.
– Peter a plecat \n weekend, spuse el, cred c-ar fi mai
bine s`-l previn pe Giles. {tiu c` este la terapie intensiv`
\n acest moment.
– Da, ar fi f`r` \ndoial` mai prudent. Gr`be[te-te \i
[opti ea cu un ton insistent, am impresia c` una din
ligaturi nu va rezista.
– De acord, dar sper c` ai dreptate, altfel voi p`rea un
dobitoc.
Plec`, l`sându-i Joannei grija s`-i explice pacientului [i
s`-i lini[teasc` temerile.
Pu]in dup` aceea, Steve reveni \mpreun` cu Giles, care
confirm` presupunerile Joannei.
SORA DE LA URGEN}~ 103

– Nu va fi nimic, declar` el tân`rului r`nit, doar de


ref`cut o sutur`. O anestezie local` va fi de-ajuns. Po]i s`-mi
dai lidocain`, te rog? ad`ug` el adresându-se Joannei.
Anticipând cererea lui, ea preg`tise deja seringa, un
platou cu fire de sutur` [i pansamente. |n timp ce el \[i
sp`la mâinile [i-[i punea m`nu[ile, ea \l preg`ti pe
Richard pentru interven]ie [i \ntr-un sfert de or` totul a
fost rezolvat.
– N-a]i suferit prea mult? \l \ntreb` Giles \n timp ce
Joanna \i ref`cea bandajul.
– Nu, r`spunse Richard, \n]ep`tura a fost mai
dureroas`.
– Perfect. Acum n-ar trebui s` mai fie probleme.
Smulgându-[i m`nu[ile, le arunc` pe c`rucior, apoi \[i
cobor\ mânecile, \[i puse butonii [i o b`tu pe Joanna pe um`r.
– Ce ne-am face f`r` tine? o tachin` el.
– Da, [i eu m` \ntreb, replic` ea cu umor.
Privirea ochilor lui verzi, se pironi \n ai ei [i \[i sim]i
inima \ncepând s` bat` mai repede. Apoi, cu un râs u[or,
se r`suci pe c`lcâie, antrenându-l pe Steve cu el.
For]ându-se s`-[i alunge din minte pe el [i manierele
lui exasperante, Joanna se concentr` asupra lucrului ei.
Totu[i, \ntârziase [i era trecut de ora nou` seara când
termin` de redactat raportul zilnic. Echipa de noapte
sosise deja, le transmise dispozi]iile, nu-i mai r`mânea
decât s` plece acas`.
Intrând \n ascensor, avu surpriza s`-l g`seasc` pe Giles,
preg`tit [i el de plecare.
104 ANNA SIMONS

– |nc` mai e[ti aici? se mir` el.


– Da… aceast` poveste cu Richard Trent m-a
dezorganizat pu]in, replic` ea stânjenit`, ca de fiecare
dat` când era singur` cu el.
El o privi cu un aer amuzat.
– Presupun c` azi nu voi avea drept la \ncurajarea ta?
– Cu siguran]`.
Ajunser` la parter.
– Dac` cineva are nevoie s` fie \ncurajat seara asta, aceea
sunt eu, ad`ug` ea. Am trecut printr-un moment greu.
– Sunt sigur. Totu[i, te-ai descurcat foarte bine. Bun,
atunci este rândul meu s`-]i ofer simpatie?
– Mul]umesc, dar nu-i nevoie. O s` m` culc imediat.
– A[teapt`, [i eu trec pe acolo.
El o urm` \n direc]ia parc`rii.
– Ceva nu-i \n ordine? se inform` el când ajunse la
ma[ina lui.
– Nu, nimic.
– Te simt foarte distant`. Credeam totu[i c` suntem
prieteni. Sau ar trebui s` spun adul]i care [tiu ce fac?
– Horoscopul meu poate m-a sf`tuit s` n-am \ncredere
\ntr-un necunoscut cu p`rul negru, replic` ea.
– „Adult“ nu era probabil cuvântul potrivit. {i nu sunt
un necunoscut.
– Dac` asta \]i face pl`cere, replic` ea cu un surâs
afectat. Oricum, bun` seara Giles.
|l l`s` acolo [i-[i continu` drumul, mult mai pu]in
sigur` de ea, decât d`dea impresia.
SORA DE LA URGEN}~ 105

|i b`tea tare inima [i-i tremurau picioarele. De ce naiba


trebuia s` se lase tulburat` astfel de acest individ? se cert`
ea. Nici nu se punea problema ca un b`rbat, \ntr-un viitor
apropiat [i poate chiar mai \ndep`rtat s` capete vreo
importan]` \n via]a ei. {i nici nu mai avea inten]ia s` fie un
element relaxant dup` o zi de munc`. Nu, de acum \nainte
rela]iile ei cu Giles Beltane vor fi exclusiv profesionale.

***

A doua zi, Hazel Wing reveni \n serviciul lor. Radiografiile


ei fiind r`t`cite \ntre terapie intensiv` [i secretariatul
domnului Beltane, Joanna fu obligat` s` mearg` s` le
recupereze [i la \ntoarcere s` treac` pe la Urgen]e.
|n cotitura unui coridor, d`du nas \n nas cu Shaun care
ie[ea din cabinetul de consulta]ii.
– Ia te uit`, este ziua ta de gard`? se mir` ea.
– |ntr-adev`r. Vino aici o clip`.
O conduse \n biroul lui [i \nchise u[a.
– Ai reflectat la ceea ce te-am \ntrebat? relu` el.
– S` m` c`s`toresc cu tine? se strâmb` ea. Deja ]i-am
dat r`spunsul, Shaun.
Strângea dosarul la piept. El i-l lu`, \l puse pe mas` [i
o trase spre el.
– Te rog Joanna, nu m` duce cu vorba.
– Nici m`car nu \ncerc. N-am nici cea mai mic` dorin]`
s` m` c`s`toresc [i mai ales cu tine. Acum las`-m`, te rog.
Poate intr` cineva.
106 ANNA SIMONS

El \i d`du drumul, nu \nainte de a-i fura un s`rut pe furi[.


– Ascult`, termin la ora opt. Promite-mi c` accep]i s` te
invit la cin`, \n amintirea timpurilor frumoase.
Ea ezit` o clip`.
– De acord, sfâr[i ea prin a consim]i. Orice ca s` am lini[te.
Cum ea termina lucrul ei mai devreme \n seara aceea,
se \n]eleser` c` va reveni s`-l caute la spital.
Dup` un du[ bun, \ncepu s` se preg`teasc` apoi cu cea
mai mare grij`. |[i sp`l` p`rul, \l usc` [i-l perie pân` când
str`luci ca m`tasea, apoi \mbr`c` o rochie vaporoas` de
satin de culoare turcoaz [i-[i puse o pereche de cercei
fantezie de aceea[i culoare. Faptul c` aceast` \ntâlnire nu
va duce la nimic nu \nsemna c` nu trebuie s` arate cât mai
bine… Acum, dac` doctorul Cassidy avea regrete cu
privire la ea, cu atât mai r`u pentru el.
Se \ntoarse la Urgen]e [i flec`ri pu]in cu una dintre
infirmiere a[teptând ca Shaun s` fi terminat. Apoi se
\ndrept` spre locul unde el parcase ma[ina.
– Ce s-a \ntâmplat cu ma[ina ta? se mir` ea \n fa]a noii
[i conven]ionalei berline.
– Aceea nu era potrivit` pentru bravul doctor de
familie care am devenit, o tachin` el deschizându-i
portiera. De altfel, acum m-am lini[tit complet.
– Ah, da. Unde m` duci?
– Am rezervat o mas` la Chiltern. Este cel mai bun loc
pe care-l cunosc. Vreau s` te r`sf`].
Joanna ar fi preferat totu[i s` aleag` un alt restaurant,
Chiltern fiind prea legat de seara petrecut` cu tat`l ei.
SORA DE LA URGEN}~ 107

Aceasta nu va fi totu[i cu siguran]` atât de traumatizant.


Era perfect \n m`sur` s`-i ]in` piept lui Shaun [i de altfel
el fusese \ntotdeauna o excelent` companie.
La hotel, se instalar` mai \ntâi pe teras` \n fa]a cocteilurilor,
dep`nând amintiri \n timp ce se preg`tea masa lor.
– Acum, fii rezonabil`, declar` el deodat`. Pe când
fix`m data?
– Oh, Shaun, fii tu \nsu]i rezonabil. {tii foarte bine c`
povestea noastr` s-a terminat de mult. Explic`-mi mai
curând de ce e[ti deodat` atât de dornic s` te c`s`tore[ti.
– To]i asocia]ii mei sunt c`s`tori]i [i oamenii \i prefer`.
Ei g`sesc asta mai lini[titor. Problema este c` partidele
sunt mai curând rare, [i nu reu[esc s` le g`sesc.
Joanna izbucni \n râs.
– Sunt sigur` c` nu va \ntârzia s` se \ntâmple. Vei
rezolva repede aceast` problem`, te asigur!
Chelnerul [ef veni s`-i anun]e c` puteau fi servi]i [i-i
conduse la masa lor.
– Locul pare preferat la cei din spital, observ` brusc
Shaun dup` ce comandaser`. Prive[te cine este acolo.
Joanna se \ntoarse [i-l z`ri pe Giles \n cap`tul cel`lalt
al s`lii, \n compania secretarei sale, Tracy Kirk. Se gr`bi
s`-[i \ntoarc` ochii. Giles [i Tracy? Nu [i-ar fi imaginat c`
era genul lui. Tracy era o tân`r` femeie \nalt`, foarte
eficient`, [i cu o \nf`]i[are cum nu se putea mai clasic`.
Fusese complet devotat` profesorului Beltane pe care-l
considera pu]in ca proprietatea ei personal`, dar dup`
zvonurile care circulau, acum era fermecat` cu totul de
fiul lui.
108 ANNA SIMONS

Joanna ridic` \n sinea ei din umeri. La urma urmei, asta


n-o privea.
– Doamna Wing a ta a revenit \n serviciul nostru azi, \l
anun]` ea pe nea[teptate. Trebuie s` fii u[urat s` [tii c` a
sc`pat cu bine.
Shaun \[i \ncrunt` sprâncenele.
– A sc`pat cu bine? De ce, ce s-a \ntâmplat?
– Cum, nu e[ti la curent? A f`cut un stop cardiac \n
blocul operator. Dup` câteva zile de tratament intensiv,
acum este bine.
– Doamne Dumnezeule, nu [tiam nimic! Nu l-am v`zut
pe Beltane de când… Va trebui s` vorbesc cu el despre asta.
Cina lor continu` \ntr-un mod foarte destins, dar
Joanna ar fi apreciat f`r` \ndoial` mai mult dac` n-ar fi
fost con[tient` de prezen]a lui Giles. Shaun \[i ridicase
paharul \n direc]ia lui pu]in dup` ce-i spusese c` era
acolo [i ea se sim]ise obligat` s` se \ntoarc` [i s` schi]eze
un zâmbet. Cel cu care \i r`spunsese era evident crispat,
dar Shaun se pref`cuse c` nu observase.
Profitând c` el pl`tea nota, Joanna se duse la toalet`.
|n momentul când ie[ea de acolo, Tracy Kirk intra.
– Bun` seara! Hot`rât lucru, lumea este mic`, nu-i a[a?
\i arunc` vesel secretara.
– Da, \ntr-adev`r, replic` Joanna.
Giles [i Shaun discutau \n holul de la recep]ie. Nu
putea s` nu li se al`ture, dar tocmai când se apropia se
anun]` c` doctorul Cassidy este chemat la telefon.
Shaun scoase un oftat.
SORA DE LA URGEN}~ 109

– Scuza]i-m`, spuse el, \nainte s-o lase singur` cu Giles.


Urm` o t`cere grea.
– V`d c` ]i-ai g`sit pe cineva s` te \ncurajeze, sfâr[i ea
prin a spune cu o u[oar` impertinen]`.
El f`cu o mutr` cinic`.
– {i tu la fel, se pare.
– Da. {i unul [i altul, suntem cople[i]i.
Blestemând soarta crud` care se \nver[una \mpotriva
lui, Shaun reveni.
– Una din viitoarele mele mame are probleme, explic`
el. Mi-e team` c-o s` te gr`besc pu]in, Joanna.
– Du-te acolo, o vom conduce noi, propuse Giles
– Adev`rat? V` mul]umesc.
Shaun o prinse de talie, depuse un s`rut u[or pe
obrazul ei, promise s-o sune [i plec`.
Avea un nod \n gât. Cum naiba se \ntâmpla s` ajung`
\ntotdeauna \n astfel de situa]ii? |n fine, cel pu]in de data
asta o va avea pe redutabila Tracy Kirk \n rol de
\nso]itoare.
– |mi pare r`u c`-]i impun prezen]a mea, murmur` ea,
dar tu ai vrut-o.
– Da… s-ar p`rea c` este ceva care m` dep`[e[te.
Tracy li se al`tur` tocmai \n acest moment.
– Ce noroc s` fim aici, spuse ea. Altfel, ce-ai fi f`cut?
– M-a[ fi \ntors cu un taxi. Este \nc` posibil, de altfel,
dac` v` deranjeaz`, replic` ea.
– Nicidecum, interveni Giles. Oricum, trebuie s` m`
\ntorc la spital. O vom l`sa pe Tracy \n drum.
110 ANNA SIMONS

Tracy locuia la p`rin]ii ei, la Caversham, care nu era


tocmai \n drumul lor, chiar dac` acesta a fost itinerarul pe
care-l alese.
– Mul]umesc foarte mult, domnule Beltane, am
petrecut o sear` excelent`, se fandosi ea când el cobor\
curtenitor s`-i deschid` portiera.
El o gratific` cu unul din zâmbetele lui
str`lucitoare.
– Te rog, Tracy, toat` pl`cerea a fost pentru mine.
El p`str` portiera deschis` dup` ce secretara lui
disp`ru pe aleea gr`dinii ei.
– Po]i s` urci \n fa]`, \i arunc` el Joannei, ca [i cum era
vorba mai mult de un ordin decât de o sugestie.
Joanna se execut` [i se instal` al`turi de el, for]ându-se
s`-[i ascund` nelini[tea pe care i-o provoca.
Pentru moment, era ocupat s` scoat` ma[ina pe [osea.
Ea \i arunc` pe furi[ o privire exasperat` de darul pe care-l
avea s-o tulbure. De ce oare nu insistase s` ia un taxi? Sau
chiar s` plece cu Shaun? Mai degrab` decât s` suporte
acest stânjenitor tete-a-tete cu el.
Ma[ina demar` [i se \nscrise \n fluxul circula]iei.
– Ei bine, iat`-ne din nou \mpreun`, spuse el pe un
ton lejer.
– Da. |mi pare r`u c` ]i-am stricat seara cu Tracy.
– N-ai stricat nimic… Mi-am \ndeplinit doar o datorie.
Tracy este o foarte bun` secretar` [i cum o apreciez, \mi
place s` i-o ar`t, din când \n când.
SORA DE LA URGEN}~ 111

– Oh, \n]eleg.
|[i d`dea oare seama c` aceast` femeie era nebun`
dup` el? se \ntreb` totu[i Joanna. Cu siguran]`. B`rba]ii
sunt de obicei destul de promp]i \n a detecta acest gen de
lucruri.
– Te invit s` bem o cafea la mine? suger` el,
\ntrerupând cursul gândurilor ei.
– Nu, mul]umesc, deja am b`ut. De altfel, credeam c`
trebuie s` te \ntorci la spital.
– Nu este nimic urgent. Te conduc direct acas`, atunci?
– Te rog.
Urm` o pauz`, apoi el \ntreb` brusc:
– Este ceva foarte serios \ntre doctorul Cassidy [i tine?
Joanna ro[i.
– Nicidecum. Este un prieten, nimic mai mult. De ce,
ce ]i-a spus?
El \i arunc` o privire sceptic`.
– Nimic, nu-mi face confiden]e, dar judecând dup`
atitudinea lui fa]` de tine, am impresia c` este ceva mai
mult.
Opri \n fa]a c`minului, t`ie contactul [i se rezem`
confortabil de sp`tarul scaunului, cu un bra] trecut \n
spatele ei, a[teptând evident o explica]ie.
Capitolul 8

|n fa]a privirii lui insistente, Joanna se sim]i obligat` s`


recunoasc` adev`rul.
– De acord, ai ghicit, declar` ea cu un mic râs \ncurcat.
A existat \ntr-adev`r ceva \ntre noi, dar este o poveste
veche. Acum suntem doar prieteni.
– Ha! Ha!
Ea schi]` un zâmbet.
– S-ar spune c` ai descoperit un secret ru[inos ascuns!
glumi ea.
– Este poate terminat` pentru tine, dar nu cred c` este
[i cazul lui, replic` el. Dac` tu crezi sincer ceea ce mi-ai
spus, de ce nu p`strezi distan]a [i s` \ncetezi s`-l la[i s`-[i
fac` idei?
– Nu \n]eleg \ntr-adev`r de ce oamenii n-ar putea
r`mâne \n termeni buni o dat` ce au decis c` totul s-a
terminat, protest` ea t`ios.
SORA DE LA URGEN}~ 113

– Este discutabil.
El continua s-o priveasc` atent [i p`rea gr`bit s`
scurteze \ntrevederea lor \ntre patru ochi.
– Ce face tat`l t`u? se interes` el.
– Nu am primit alte ve[ti de la concert. De altfel, nici nu
a[tept. El se manifest` doar din când \n când, când are chef.
– {i restul familiei?
– Bine. Chiar o s` avem o alt` c`s`torie. M`tu[a mea,
Beth… Va fi prima dat` \n ceea ce-o prive[te [i ultima, \mi
\nchipui. Are un caracter mai degrab` stabil.
– Nu suntem atât de numero[i, \n acest caz.
Degetele lui trecur` peste sp`tarul scaunului la baza
gâtului ei, jucându-se neglijent cu p`rul ei. Ea se gr`bi s`
\ntoarc` u[or capul ca s` scape de aceast` atingere.
– Ajunge cu pove[tile mele personale, decret` ea.
Ce-ar fi s`-mi vorbe[ti despre ale tale, ca s` schimb`m?
– {tiai c` am fost c`s`torit? o \ntreb` el dup` o scurt`
pauz`.
Dup` nota pu]in aspr` care transp`rea \n vocea lui, ea
regret` c` avansase pe acest teren.
– Da… am auzit vorbindu-se, r`spunse ea.
Apoi se gr`bi s`-i explice, de team` s` nu-[i imagineze
c` f`cuse obiectul unor bârfe indecente:
– Când mi-ai scos ghimpele din deget, Dorian a
men]ionat c` so]ia ta a murit de o septicemie. |mi pare
r`u, Giles. Trebuie s` fi fost groaznic pentru tine.
El \[i freca obrazul cu un aer gânditor.
114 ANNA SIMONS

– |ntr-adev`r… Nu este u[or s` tr`ie[ti cu regrete.


Avem prea mult tendin]a s` consider`m oamenii ca parte
integrant` din decor [i dup` aceea este prea târziu.
Oricum, continu` el, revenindu-[i brusc, munca este cel
mai bun remediu. Lucrul [i un revulsiv ocazional, ad`ug`
el glumind.
Mâna lui r`t`ci din nou \n regiunea gâtului ei, trezind
fiori de pl`cere pe pielea ei. El schi]` un semn din cap \n
direc]ia c`minului.
– Credeam c` inten]ionai s` te mu]i, spuse el.
– |ntr-adev`r, sâmb`ta viitoare.
O t`cere \ncordat` se l`s` brusc.
– Bine, presupun c` este timpul s` intru, murmur` ea.
– Da, cred c` ar fi preferabil. {i pentru c` nu \ncalc
dreptul nim`nui.
|i \nconjur` brusc umerii [i o trase spre el. „Oh, nu te
implor“ se gândi ea disperat`, dar era deja prea târziu s`
se gândeasc` s`-i opun` cea mai mic` rezisten]`. Buzele
lui puseser` st`pânire pe ale ei. I-ar fi fost imposibil s` nu
r`spund`, chiar dac` ar fi vrut. Bra]ele ei se \nnodar` de
la sine \n jurul gâtului lui [i sim]i c` se tope[te sub s`rutul
lui delicios [i senzual. Acesta se prelungi câtva timp [i
când sfâr[i prin a-i da drumul, fu \ngrozitor de
decep]ionat`.
– Mul]umesc, declar` el cu un zâmbet amuzat, a fost
cel mai minunat moment al serii.
SORA DE LA URGEN}~ 115

– Este preferabil ca secretara ta s` nu te aud`, replic`


ea pe acela[i ton lipsit de gravitate. Bun` seara!
Se gr`bi s` coboare din ma[in` [i apoi s` se repead`
spre camera ei.
Inima ei b`tea s` se rup`, degetele \i tremurau. Cum
putuse vreodat` s` se cread` \ndr`gostit` de Shaun? }inea
de copil`rie, comparat` cu senza]iile \nnebunitoare pe
care Giles le trezea \n ea. Dar pentru el era vorba doar de
un exerci]iu agreabil! „Du-te naibii, domnule Beltane“
murmur` ea, la fel de furioas` pe el ca pe ea \ns`[i. „{i
mai ales, las`-m` \n pace“!

***

Miercuri diminea]`, Joanna se duse la gar`. Parcarea


era complet`, dar reu[i s` g`seasc` un loc pe o mic`
strad` \nvecinat`. Cu trenul, va fi la Londra \n dou`zeci [i
cinci de minute fa]` de cele dou` ore cât le-ar fi f`cut cu
Fiesta ei, ]inând seama de ambuteiaje [i de timpul
petrecut s` g`seasc` loc de parcare.
Sosit` la amiaz` la Paddington, lu` metroul pân` la
Marble Arch [i intr` \n holul hotelului Cumberland. Beth
o a[tepta \ntr-o elegant` rochie de m`tase [i un blazer alb.
Se \mbr`]i[ar` cu efuziune.
– E[ti absolut str`lucitoare, exclam` Joanna \n fa]a
figurii radioase a fostei ei bone. Este de la aceea c` e[ti
\ndr`gostit`?
Beth izbucni \n râs.
116 ANNA SIMONS

– Este teribil de pasionant, nu-i a[a? Nu mi-am


imaginat niciodat` c` mi se va \ntâmpla [i mie!
Se \ndreptar` spre restaurant unde, \n fa]a unei mese
savuroase [i a unei sticle de vin, flec`rir` cu vioiciune.
– Vorbe[te-mi despre acest minunat John, spuse
Joanna, dup` ce schimbar` ultimele nout`]i. Când v` ve]i
cununa?
– A[tept`m mai \ntâi ca mama ta [i Malcom s` se
\ntoarc`. Apoi vom decide.
– Unde o s` locui]i?
– La \nceput \n apartamentul de deasupra farmaciei
lui. John n-are copii, deci nu exist` nici o problem`
dinspre partea asta. {i tu, Joanna? se interes` Beth. Nici
un pretendent la orizont?
Joanna, \n ciuda diferen]ei lor de vârst`, putuse
\ntotdeauna s` se confeseze lui Beth. |[i \ncre]i nasul.
– |nchipuie-]i c` Shaun [i-a f`cut apari]ia. Este medic,
acum, [i face schimburi de gard` la spital. Nu vei ghici
niciodat`. M-a cerut \n c`s`torie.
– Dumnezeule!
Beth f`cu ochii mari.
– Ai inten]ia s` accep]i?
– Bine\n]eles c` nu, este prea târziu. Oricum, am
hot`rât ca pentru moment s` m` consacru exclusiv carierei.
– Nu este o idee proast`. Ai tot timpul s` te gânde[ti la
c`s`torie.
Joanna \ncuviin]` [i-[i termin` vinul roze.
SORA DE LA URGEN}~ 117

– Bun, acum s` mergem s` facem cump`r`turi, suger`


ea. Apoi vom lua ceaiul undeva \nainte de a merge la teatru.
Mult mai târziu, dup` ce au râs din toat` inima de
numeroasele \ncurc`turi [i de dialogurile irezistibile ale
unei comedii de bulevard, ie[ir` \n noaptea londonez`.
Neoanele scânteiau, o mul]ime cosmopolit` se \nghesuia
pe trotuare \n timp ce autobuzul, taxiurile [i alte vehicule
se str`duiau s` ocoleasc` pietonii care nu ezitau s` pun`
st`pânire pe [osea.
Beth \[i strecur` bra]ul sub cel al Joannei.
– Nu te \ntoarce seara asta, spuse ea. Este trecut deja
de ora zece. Vino mai degrab` s` dormi la Chelsea, vei
pleca mâine diminea]`.
– Da, va fi la fel de bine, ced` Joanna. Mai ales c` nu
lucrez decât dup`-amiaz`.
N-ar fi putut termina mai bine seara decât petrecând-o
\n casa copil`riei [i discutând cu Beth \n jurul unei ce[ti
de ceai bun [i câteva pr`jituri de cas` cu unt [i
marmelad`.
Lu` trenul de ora unsprezece a doua zi diminea]`.
Brava ei Fiesta era acolo unde o l`sase [i se duse s-o ia cu
un pas gr`bit. Apropiindu-se, \[i d`du seama c` fusese
lovit`. Para[ocul din fa]` fusese \nfundat [i unul din faruri
era spart.
– Oh, la naiba! izbucni ea.
Totu[i, oricât de regretabil era incidentul, ma[ina era
\nc` \n stare s` ruleze. Cu un oftat pe cât de exasperat tot
118 ANNA SIMONS

pe atât de resemnat, Joanna descuie portiera [i se instal`


la volan. Puse contactul, \ntoarse cheia dar nu ob]inu
absolut nici un rezultat, ca [i cum motorul era mort. Era
ridicol! Rezervorul era pe jum`tate plin [i bateria data de
mai pu]in de o lun`…
|n`bu[indu-[i un mârâit, arunc` o privire la ceas. Acum
nu putea s` fac` nimic, dac` nu voia s` \ntârzie la serviciu.
Trebuia s` roage pe cineva s` vin` s` vad` ma[ina ast`
sear`.
Cobor\ din nou, trânti furioas` portiera, o \ncuie [i
\ncepu s` caute un autobuz sau un taxi. Din p`cate,
taxiurile p`reau disp`rute complet din circula]ie [i nu se
vedea nici un autobuz. Timpul trecea, \n timp ce ea
a[tepta \n sta]ie cu ner`bdare [i o iritare crescând`.
|n fine, ap`ru un autobuz la cap`tul str`zii, precedat
de un BMW care-i era familiar. Recunoscându-l pe Giles la
volan, \naint` spre bordura trotuarului [i-i adres` semne
frenetice. El opri câ]iva metri mai departe [i ea alerg` spre
ma[in`.
– Mergi la spital? \ntreb` ea.
– Da, urc`. De ce o asemenea panic`? se interes` el \n
momentul plec`rii.
– Un imbecil a intrat \n ma[ina mea, tun` [i fulger` ea.
Imposibil de pornit… [i trebuie s` fiu la serviciu \ntr-o
or`.
El o privi rapid.
SORA DE LA URGEN}~ 119

– Te sim]i bine?
– Oh, da, doar c` m-am \nfuriat.
|i explic` apoi cum s-au petrecut lucrurile.
– Presupun c` ai garat-o prost.
– Nicidecum! se burzului ea pe un ton indignat. Eram
\ntr-un impas. Problema, continu` ea, este c` am nevoie
de ea pentru weekend. Ne mut`m sâmb`t`.
– Poate c` nu este mare lucru, un simplu fir debran[at.
El f`cu o pauz`.
– Vrei s` arunc o privire?
Ea \l privi cu un aer surprins.
– Ai putea s`-]i faci timp? {tiu c` e[ti foarte ocupat…
– |ntr-adev`r, dar e[ti un spin permanent \n piciorul
meu, tân`r` doamn`. Ast` sear` ]i-ar conveni?
– |n \ntregime, \]i mul]umesc… numai c` nu voi fi
liber` \nainte de nou` [i jum`tate.
Acum erau aproape de spital [i el opri \n fa]a
c`minului.
– Voi trece s` te iau de aici pe la ora zece.
– De acord.
Ea \i arunc` un zâmbet larg [i cobor\ din ma[in`.
– Mul]umesc c` m-ai adus, ad`ug` ea, \nainte de a
\nchide portiera. Mi-ai salvat via]a.
– Ai uitat s` spui „\nc` o dat`“, \i aminti el pe un ton
ironic.
La ora unu, Joanna era la postul ei, cu preocup`rile
personale l`sate momentan deoparte ca s` se
120 ANNA SIMONS

concentreze asupra lucrului ei [i s` se intereseze de


treburile curente. Ca \ntotdeauna dup` o zi liber`, trebuia
s` studieze dosarele noilor pacien]i [i s` se informeze de
starea celor mai vechi.
Era foarte mul]umit` s-o reg`seasc` pe Gail la cafenea
când se duse s`-[i bea ceaiul. Tracasat` de
comportamentul unuia dintre bolnavii s`i, un oarecare
domn Lloyd, care fusese operat la vezica biliar`, \i vorbi
imediat despre el.
– Exist` ceva bizar la el…. Are ochi foarte palizi care te
privesc fix [i uneori m` \nfioar`. Imagineaz`-]i c` s-a enervat
\n aceast` dup`-amiaz` [i [i-a aruncat castronul \n capul
unei stagiare. A trebuit doar s` se schimbe, dar oricum…
Ridic` din umeri [i alungând subiectul din minte,
povesti ce f`cuse la Londra.
– Am r`mas s` dorm acolo, conchise ea [i când m-am
\ntors \n aceast` diminea]`, am descoperit c` ma[ina mea
fusese lovit` \n fa]`. Imposibil de pornit. Nu \n]eleg de ce,
pagubele nu mi s-au p`rut atât de grave.
Gail se \ncrunt`.
– N-ai l`sat farurile aprinse?
– Nu, se f`cuse ziu` de mult când am plecat. |n fine,
m` preg`team s` iau autobuzul, dar Giles Beltane a
ap`rut [i m-a luat.
– Cu atât mai bine. {i atunci, ce inten]ionezi s` faci cu
Fiesta ta? Dorian m-a invitat s` merg s` beau un pahar ast`
sear`, ad`ug` Gail dup` o secund` de ezitare, a[ putea
eventual…
SORA DE LA URGEN}~ 121

– Nu, nu, nu-i nevoie, o \ntrerupse Joanna, Giles mi-a


promis c` vine s` arunce o privire. Avem \ntâlnire la ora
zece.
– Amabil din partea lui. Este adev`rat c` este a[a, nu?
– Trebuia s` se \ntâmple tocmai acum, bomb`ni
Joanna, tocmai când s` ne mut`m.
– Nu te nec`ji, avem Wolkswagenul meu. {i apoi,
poate nu va dura mult s-o repare.
– S` sper`m, murmur` Joanna, cu o expresie
\ntunecat`.
La ora nou` [i jum`tate, se duse s` se schimbe. Vremea
era rece [i \nchis`, astfel c` \mbr`c` o pereche de blugi [i
un pulover gros bleumarin \nainte de a cobor\ \n hol s`-l
a[tepte pe Giles.
|[i schimbase [i el costumul de ora[ cu blugi [i un
tricou [i, a[ezat` al`turi de el \n \ntunericul BMW-ului,
Joanna constat` din nou efectele devastatoare pe care le
avea asupra ei.
– Este foarte amabil din partea ta, murmur` ea,
\nghi]ind cu nervozitate.
Ochii lui verzi se a]intir` asupra ei.
– Da, nu-i a[a? Trebuie s` fiu pu]in masochist.
Ea schi]` un zâmbet.
– Totu[i, nu \n]eleg ce-ai putea face… cel pu]in poate
s`-mi recomanzi un mecanic bun, dac` se \ntâmpl` s`
cuno[ti unul.
122 ANNA SIMONS

– Vom hot`r\ la fa]a locului, dac` vrei. Acum, spune-mi


pe unde s-o iau.
|i indic` drumul pe care s`-l urmeze ca s` ajung` la
str`du]a unde era garat` [i el opri curând lâng` Fiesta.
– Bine, s` \ncerc`m s` localiz`m aceast` pan`, spuse el
coborând din ma[in`.
Joanna se strecur` \n spatele volanului [i debloc`
maneta capotei. El o ridic`, o deschise complet [i se
aplec` asupra motorului ca s`-l cerceteze.
– Ce s-a \ntâmplat cu bateria ta? \i arunc` el deodat`.
Ea \[i \ncrunt` sprâncenele.
– Nimic, dup` câte [tiu.
– Da, ei bine, n-o mai ai. Nu mai este aici.
– Cum?
S`ri de pe scaunul ei [i alerg` s` verifice. |ntr-adev`r,
nu mai exista decât un spa]iu gol [i câteva fire t`iate \n
locul unde ar fi trebuit s` se afle.
– De necrezut! exclam` ea. Mi-a fost furat`?
Giles \nchise lini[tit capota.
– Nu mai r`mâne decât s` cumperi alta.
– M` \ntreb cum au f`cut-o, morm`i ea \n timp ce
str`b`teau ora[ul \n c`utarea unui autoservice.
– S` [tii c` o capot` se deschide la fel de u[or ca o
broasc` dac` ai echipament adecvat, replic` el. Nu-]i
lipsea nimic din`untru?
– Nu m-am uitat, dar oricum n-aveam nimic de valoare.
Presupun c` am avut noroc c` nu mi-au furat ma[ina.
SORA DE LA URGEN}~ 123

Insist` s` pl`teasc` ea \ns`[i bateria, felicitându-se c`


avea cartea de credit \n geant` [i zece minute mai târziu,
Giles o punea la locul ei. De data asta, când \ntoarse cheia
de contact, motorul demar` imediat.
– Minunat! exclam` ea.
Coborând, \i aduse o cârp` s`-[i [tearg` mâinile.
– |]i sunt foarte recunosc`toare, Giles.
El l`s` jos capota, \[i [terse degetele [i o privi cu un
anumit amuzament.
– |n acest caz, arat`-mi, spuse el.
Joanna ezit`, subjugat` de farmecul pe care \l degaja
[i for]ându-se s`-[i domine impulsurile de nem`rturisit pe
care le stârnea \n ea.
– Ei bine? murmur` el cu o voce seduc`toare.
Se apropie s`-l s`rute. Timp de câteva \ncânt`toare [i
exaltante secunde, bra]ele lui se \nchiser` \n jurul ei \n
timp ce gurile lor se uneau \ntr-un s`rut tandru [i
senzual. Ea nu-[i imagina nimic mai delicios decât s` i se
d`ruiasc` total, chiar \n clipa aceea. Totu[i, ra]iunea avu
câ[tig de cauz` [i se desprinse din \mbr`]i[are.
– Poftim, m-am achitat de datorie, coment` ea.
– De fapt, nu era exact ce aveam \n minte, replic` el pe
un ton mali]ios. M` gândeam mai degrab` la o omlet`
bun`. Ce spui?
Ro[ea]a \i urc` \n obraji, dar izbucni \n râs.
– Oh, nu, nu \n seara asta! Este mult prea târziu.
El nu \ncerc` s-o conving`.
124 ANNA SIMONS

– Foarte bine, atunci gr`be[te-te s` pleci. {i te rog,


str`duie[te-te s` evi]i necazurile. E[ti pe punctul s`-mi
epuizezi toate rezervele de r`bdare.
O \mpinse cu blânde]e \n interiorul Fiestei, \nchise
portiera [i-i adres` un semn cu mâna.
Joanna se \ntoarse la c`min cu mintea fr`mântat`. Era
ceva care o dep`[ea, Giles o atr`gea teribil [i era limpede
c` nici el nu era insensibil la farmecele ei. Totu[i, cariera
lui trecea \nainte de toate \n ceea ce-l privea [i era
preferabil s` nu-[i fac` nici un vis romantic \n privin]a lui.
Era de asemenea posibil ca el s` fie \nc` fidel memoriei
so]iei lui. Oricum ar \ntoarce problema, era de
nerezolvat. Faptul c` se ar`ta amabil cu ea nu \nsemna
absolut nimic. A[a cum precizase atât de bine Gail, era \n
firea lui, chiar dac` ea g`sea asta extrem de emo]ionant.
Oricum, nu era dispus` s` se lanseze \ntr-o nou`
aventur` amoroas` f`r` viitor, nu-i a[a? |nsemna s` alerge
spre dezastru [i ea [tia ceva despre asta.
Capitolul 9

– Cum s-a terminat, ieri sear`, Joanna? se interes` Gail.


Mergeau \mpreun` spre spital, devreme, vineri
diminea]`.
– Giles a fost \n m`sur` s` fac` ceva pentru ma[ina ta?
– Da, din fericire. Nu vei crede niciodat`… Mi se
furase bateria. A trebuit s` mergem s` cump`r`m una. O
dat` ce a bran[at-o, n-a mai fost nici o problem`, a r`mas
doar farul. O voi da la reparat. La urma urmei, era mai
pu]in grav decât m` temeam.
– B`rba]ii [tiu uneori s` se fac` utili, filozof` Gail.
Bine, deci va fi posibil s` ne mut`m mâine. Pam mi-a
telefonat. Pleac` azi. Va l`sa cheile sub un ghiveci de flori
lâng` grilaj. Nu lucrezi \n acest weekend?
– Nu, am aranjat cu cineva. Oh, eram \ntr-adev`r
ner`bd`toare s` ne vedem instalate! Sper c` veri[oara ta
nu va reveni curând.
126 ANNA SIMONS

– Nu \nainte de cel pu]in un an, dup` ea. Dar pân`


atunci se poate \ntâmpla orice.
|mpingând u[ile grele ale recep]iei, \ntrar` \n hol. Aici,
drumurile lor se desp`r]eau.
– Mult curaj, \i ur` Gail, te voi vedea la prânz.
Se \ndrept` spre s`lile de opera]ie \n timp ce Joanna
urca la primul etaj, la serviciul ei. |[i l`s` geanta [i
impermeabilul \n vestiar \nainte de a se \ntâlni cu ceilal]i
\n birou ca s` asculte darea de seam` a Delphinei.
Se pare c` noaptea fusese calm`. Nu fusese decât o
singur` problem`.
– Domnul Lloyd, explic` Delphine cu accentul ei
fran]uzesc, a fost foarte agitat, [i-a smuls perfuzia. Era
ultimul flacon [i era aproape terminat, astfel c` internul a
spus c` era inutil s`-l pun` la loc.
– |ntr-adev`r, aprob` doamna Judd, ar trebui s`
\nceap` s` bea [i s` se alimenteze normal de ast`zi.
Ochii ei se \ngustar`.
– Cel pu]in n-a mai aruncat nimic \n capul cuiva? se
interes` ea.
– Nu, dar are un temperament foarte coleric, replic`
Delphine. Nu voi regreta s`-l v`d plecat.
– Nu sunte]i singura, \nt`ri doamna Judd. Trebuie s`
\nve]e s` se arate indulgent, uneori. Exist` oameni care
nu suport` s` fie bolnavi. S-o l`s`m pe Joanna s` se ocupe
de el, continu` ea, [tiind c` multe stagiare nu p`reau \n
largul lor, ea are avantajul experien]ei.
SORA DE LA URGEN}~ 127

Achitându-se de serviciile administrative, \n timp ce


ajutoarele [i cele din anul trei se ocupau de paturi [i de
cur`]enie, Joanna \ncepu s` schimbe pansamentele.
Ajunse curând la patul domnului Lloyd.
– Bun` ziua, \i arunc` ea vesel. Cum v` sim]i]i \n
aceast` diminea]`?
– Al naibii de mul]umit c` am sc`pat de perfuzia aceea
afurisit`, morm`i el.
– Da, \n]eleg. Acum pute]i s` v` mi[ca]i cum dori]i.
Observ` c` p`rea foarte nervos [i respira zgomotos. Pe
de alt` parte, nu \nceta s`-[i treac` mâna peste fa]`, ca [i
când \ncerca s` alunge ceva. Nu era nimic acolo, dar
transpira foarte mult [i poate asta-l jena. N-avea
temperatur`, totu[i.
– V` este cald? se interes` ea dup` ce o l`sase docil s`-i
schimbe pansamentul. A[ putea s` v` iau o p`tur`.
Cu privirea goal`, el f`cu un gest evaziv.
– Face]i cum vre]i, dar a[ bea ceva.
– Ce dori]i? O cea[c` de ceai?
– Ceai? Nu, so]ia \mi va aduce limonad`, azi.
– Ah! ei bine, v` vom da un suc de fructe pân` atunci,
dac` asta prefera]i.
Ea se retrase, \ngândurat`. Hot`rât lucru, avea un
comportament ciudat. Reveni totu[i aducându-i
r`coritoarea promis`, apoi se \ntoarse la ocupa]iile ei.
La cafenea, la prânz, discuta cazul acesta cu Gail.
128 ANNA SIMONS

– |]i aminte[ti de b`rbatul despre care ]i-am vorbit ieri?


\ntreb` ea. Este \ntr-adev`r bizar. P`rea totu[i foarte
normal \nainte de opera]ie. S-ar spune c` nu mai este el
\nsu[i. Este uimitor, nu g`se[ti?
– Poate c` este maniaco-depresiv, glumi Gail.
– Asta-i tot ceea ce-ai inventat?
|ncepur` amândou` s` râd`, apoi Joanna relu`:
– Nu, serios, nu exist` nimic \n dosarul lui care s`-]i
permit` s` presupui asta. M` \ngrijoreaz` poate f`r`
motiv, observ` ea. La urma urmei, nu va fi ultimul
fenomen cu care vom avea de-a face.
Când reveni, departamentul era \n plin` efervescen]`.
Era ora lu`rii tensiunii [i a temperaturii [i doctorii
sosiser`. Ei discutau to]i trei \n birou cu doamna Judd,
gata s`-[i \nceap` vizita. O stagiar` fiind desemnat` s`
\mping` c`ruciorul cu dosare, Joanna hot`r\ s` se ocupe
de \mp`r]irea medicamentelor.
Totu[i, dac` ea se concentra asupra lucrului, nu putea
s` nu fie con[tient` de prezen]a lui Giles. Percepea ecoul
vocii lui, vibrant` [i profund`, \n timp ce trecea de la pat
la pat.
Era exact b`rbatul pe care-l visase. Puternic, lini[titor [i
teribil de seduc`tor, dar din p`cate acaparat complet de
munca lui. Mai bine s` accepte situa]ia [i s` se ]in` de
decizia pe care o luase \n ajun, \[i aminti ea cu un oftat.
F`r` vise iluzorii \n leg`tur` cu domnul Beltane.
SORA DE LA URGEN}~ 129

Ajunsese aproape \n dreptul camerei pe care domnul


Lloyd o \mp`r]ea cu al]i trei bolnavi când unul din b`rba]i
o chem`.
– Domni[oar`, veni]i repede! Tom este ciudat.
Abandonând repede medicamentele, alerg` s` vad` ce
se \ntâmpla. Tom Lloyd era \ntr-adev`r scos din fire, cu
ochi de nebun [i cu fa]a strâmb`.
– Ce s-a \ntâmplat, domnule Lloyd? \l \ntreb` ea pe un
ton nelini[tit.
Privirea \ndreptat` spre ea reflecta o groaz` intens`, ca
[i când \l recunoscuse pe diavol \n persoan`. Scoase un
fel de morm`it s`lbatic [i, cum ea se aplec` \ngrijorat`
asupra lui, o prinse deodat` de gât.
Auzi o stagiar` ]ipând. Auzi pacientul de al`turi urlând
„ajutor, opri]i-l“, dar mâinile o strângeau mereu,
strângeau, strângeau [i o scuturau ca [i când ar fi fost o
p`pu[` de cârp`. {i nu reu[ea s`-l fac` s`-i dea drumul.
Totul \ncepu s` se \nvârteasc`… picioarele n-o mai
]ineau, capul \i era pe punctul s` explodeze… |n cele din
urm`, un v`l negru se ab`tu asupra ei.

***

Când \[i reveni, era a[ezat` pe un scaun, pe culoar.


|nghi]i greu, gâtul o durea, \nc` sub efectul [ocului.
– Nu-i nimic, Joanna, o asigur` Carol, cu un bra] \n
jurul umerilor ei. Ai avut o mic` ame]eal`.
130 ANNA SIMONS

Joanna \[i duse mâna la gâtul amor]it. Din camera


domnului Lloyd, ajungeau la ea zgomote de voci, a lui
Giles [i ale colegilor lui care se ocupau de pacientul lor
periculos.
Apoi Giles ie[i [i \naint` spre ea. Era foarte calm [i
sigur de el [i la vederea lui pu]in lipsi s` nu izbucneasc`
\n plâns.
Se opri \n fa]a ei [i-i lu` mâna.
– Ai trecut printr-un moment greu, Joanna. Te sim]i
bine, acum?
Ea \ncuviin]`, for]ându-se s`-[i controleze tremurul
buzelor.
– Ce este… ce are? bâigui ea.
– A avut halucina]ii. Este alcoolul, mai exact lipsa lui.
I-am administrat un tranchilizant.
– A f`cut o criz` de delirium tremens? murmur`,
\n]elegând \ncetul cu \ncetul.
– Exact. N-a mai putut s` bea de când este aici. Acum
c` [tim care este problema lui, vom fi \n m`sur` s`
ac]ion`m.
– Dumnezeule, suspin` doamna Judd ap`rând, m`
\ntreb de ce oamenii nu se gândesc s` ne avertizeze, \n
astfel de cazuri.
– Jum`tate din alcoolici nu [tiu c` sunt, interveni Peter
Green.
– Da, este adev`rat, \ncuviin]` supraveghetoarea.
Se \ntoarse spre Joanna, cu o figur` nelini[tit`.
SORA DE LA URGEN}~ 131

– Cum v` sim]i]i acum? se interes` ea.


– |nc` pu]in zdruncinat`. Va fi mai bine peste cinci
minute.
|ncerc` s` se ridice, dar trebui s` renun]e.
– A[teapt`, s` te ajut, \i propuse Giles.
{i luând-o de talie, o sus]inu pân` la birou.
– |nc` pu]in [i \]i pierdeai una din cele nou` vie]i, o
tachin` el a[ezând-o \ntr-un fotoliu.
Ea schi]` un zâmbet slab.
– Ai \ntr-adev`r sim]ul umorului, replic` ea.
Doamna Judd \i urmase.
– S` v` prepar o cea[c` de ceai, mic` prieten`, spuse
ea. Ce sugera]i, domnule Beltane, un unguent bun
pentru decontractarea mu[chilor gâtului?
El aprob`.
– {i apoi, s` se duc` acas`. A]i putea s` v` descurca]i?
– Da, da, am suficient personal, r`spunse doamna
robust`.
– Perfect. Pentru mai mult` siguran]`, s-o conduc`
cineva.
Pu]in dup` aceea, \ntoars` \n camera ei, Joanna \[i
scoase uniforma, apoi \mbr`cat` \ntr-un capot, se pr`bu[i
pe pat. Era epuizat`. F`r` \ndoial`, reflect` ea pe jum`tate
adormit`, era consecin]a [ocului.
La ora [ase, câteva lovituri \n u[` o trezir`. Gail intr` [i
veni s` se a[eze la picioarele patului.
132 ANNA SIMONS

– Giles m-a \ns`rcinat s` veghez asupra ta, spuse ea cu


un mic zâmbet \ncurajator. Te sim]i bine?
Joanna scoase un suspin [i se ridic` pe perna ei.
– Da, dac` n-a[ fi complet istovit`. E[ti la curent cu ce
s-a \ntâmplat?
– Hm… Nu spuneai c` g`seai la acest pacient ceva
bizar?
– Ei bine, acum este verificat. Din fericire, era lume \n jur.
Gail \[i ridic` ochii \n tavan.
– Ar trebui curând s` figureze \n programul nostru
cursuri de autoap`rare. Ce-ai dori s` m`nânci? Presupun
c` nu ]ii s` ie[i.
– Nu, \ntr-adev`r. De altfel, nici nu prea mi-e foame. O
sup` s-ar potrivi perfect. |nc` m` doare gâtul.
– Am \n]eles, am mai multe plicule]e de sup`. }i-o
preg`tesc, nu te mi[ca. Vom petrece o sear` cât se poate
de lini[tit` [i poate \ncepem s` \mpachet`m lucrurile, nu?
Mâine este marea zi, s` n uit`m!
Disp`ru, apoi reveni dup` pu]in timp cu dou` boluri
cu sup` de ro[ii, o bucat` de brânz` [i o pâine rotund`
proasp`t`.
– Iat`, n-ar trebui s` fie prea greu de \nghi]it, coment`
ea punând platoul pe mas`.
– Mul]umesc, e[ti un \nger.
Masa terminat` [i dup` ce discutaser` despre
evenimentele zilei, nici una nici alta nu sim]i dispozi]ia s`
se ocupe de cutii.
SORA DE LA URGEN}~ 133

– Cred c` voi face o baie [i m` culc, spuse Joanna.


Gail se \ntinse [i \[i r`v`[i p`rul lung castaniu.
– Cum vrei. Oricum, nimic nu ne gr`be[te. Este
suficient ca la dou`sprezece [i jum`tate s` eliber`m locul.
Atunci, pe mâine.
Revenind din baie, Joanna \[i aplic` o pomad` pe
semnele de pe gât [i \[i studie \ndelung imaginea \n
oglind`. V`zuse moartea cu ochii de foarte aproape \n
aceast` dup`-amiaz`. Poate c` avea tendin]a s`
dramatizeze, dar dac` ajutoarele nu ajungeau la timp sau
dac` incidentul se producea \n cursul unui rond de noapte,
de exemplu, ar fi putut foarte bine s`-[i piard` via]a.
Se strecur` \n a[ternut, stinse lumina [i medit` asupra
caracterului nesigur al vie]ii. |[i d`dea seama cât trebuie
s` fi suferit Giles când \[i pierduse so]ia. De acum \nainte
se va ar`ta mai indulgent` cu oamenii [i de asemenea mai
conving`toare. Cu to]ii putem s` disp`rem atât de
devreme, oricât de pu]in amestec ar avea destinul \n asta.
Se felicit` c` Giles o determinase s`-[i revad` tat`l [i c` se
desp`r]iser` \n termeni buni.
Ultimul ei gând fu pentru chirurg. |n preajma lui,
\ncerca o senza]ie curioas` de siguran]` [i de pericol.
De siguran]` pentru c` p`rea s` fie \ntotdeauna acolo
când avea nevoie cineva [i de pericol deoarece \i era
foarte team` de atrac]ia extraordinar` pe care o sim]ea
pentru el.
134 ANNA SIMONS

***

A doua zi, cele dou` prietene erau \n picioare foarte


devreme. Dup` ce [i-au b`ut cafeaua \mpreun`, hot`râr`
s`-[i aduc` ma[inile \n fa]a c`minului pentru a \nc`rca
pachetele mai u[oare.
|ntoars` \n camera ei, Joanna cobor\ valizele de pe
dulap [i \ncepu s` goleasc` sertarele, s` desprind` afi[ele
[i s` pun` c`r]ile \n cutii.
– Este o nebunie, atâtea fleacuri [i hârtii am putut
aduna, bomb`ni Gail oprindu-se o clip` \n pragul camerei
ei, cu bra]ele \nc`rcate. Dac` cel pu]in am avea la dispozi]ie
una din acele perechi de bicep[i, despre care vorbeai.
Ea \[i relu` drumul [i Joanna o auzi schimbând câteva
cuvinte cu cineva, la cap`tul culoarului. F`r` \ndoial` una
din colegele lor, se gândi ea, continuând s` goleasc`
metodic noptiera de con]inutul ei.
Dou` secunde mai târziu un cioc`nit u[or \n u[a ei
deschis` larg o oblig` s`-[i ridice ochii [i inima ei o lu`
razna. Era Giles, mai seduc`tor ca oricând \n pantalon de
pânz` bej [i un pulov`r de ca[mir peste o c`ma[` ecosez.
– Bun`, \i arunc` ea. Ce faci aici?
– Am venit dup` ve[ti. N-ai avut prea multe co[maruri
\n noaptea asta, sper?
Vocea lui profund` o \nv`luia ca o mângâiere [i se for]`
s` lupte cu tulburarea care o cuprindea.
SORA DE LA URGEN}~ 135

– Nu, deloc…
|i adres` un zâmbet timid.
– Dimpotriv`, am fost atât de mul]umit` c` sunt \n
via]` \ncât am luat o mul]ime de hot`râri bune.
– Adev`rat?
Buzele lui senzuale se strânser`.
– Care? se interes` el.
– Ah! \mi pare r`u, trebuie ]inute secrete.
– |mi dai voie s` intru?
– Te rog. Scuz` dezordinea, parc-am fi la Harrods, \n
ultima zi a soldurilor. Ia loc!
Eliber` unicul fotoliu de gr`mada de haine care-l
acoperea, dar el alese s` se instaleze pe marginea patului.
Ochii lui verzi \i urm`reau cele mai mici mi[c`ri [i ea nu
mai [tia nici ce spune, nici ce face.
– Cum se simte domnul Lloyd? se gândi ea s`
\ntrebe.
– Oh, foarte bine acum c`-l avem sub controlul nostru.
Trebuie s` recunosc, continu` el cu un zâmbet ironic, c`
mi s-a \ntâmplat uneori [i mie s` doresc s`-]i sucees gâtul,
dar am fost foarte sup`rat c` altcineva a \ncercat s-o fac`.
Ea lu` un aer fals indignat.
– Foarte bine, \n cazul acesta, nu se mai pune
problema s` mai m`nânci vreuna din omletele mele.
– Este o amenin]are sau o promisiune?
|i prinse \ncheietura mâinii tocmai când se preg`tea s`
se \ntoarc` la pachetele ei.
136 ANNA SIMONS

– R`mâi lini[tit` o secund`, pentru Dumnezeu!


O for]` s` se a[eze lâng` el.
– Ai toat` ziua \n fa]a ta, nu?
– Nu chiar… Trebuie s` fim plecate la dou`sprezece [i
jum`tate. {i apoi, exist` pisoiul care trebuie hr`nit,
oricum.
– Ce pisoi?
|i explic` faptul c` era pisoiul proprietarilor, care l-au
l`sat \n grija lor.
– Este adorabil, un mic siamez cu ochi alba[tri. N-am
avut niciodat` un animal de cas`.
Se \ntrerupse brusc con[tient` de felul cum o privea [i
la expresia privirii lui, sim]i cum i se acceleraz` pulsul.
Ro[i.
– Ei bine, continu`, murmur` el.
Spre marea ei u[urare, Gail ap`ru chiar \n momentul
acela [i, aruncând o privire \n camer`, se opri \n prag.
– Giles, \i arunc` ea pe un ton amuzat, ai inten]ia s` ne
\ntârzii, din \ntâmplare?
Joanna se ridic` imediat.
– Are dreptate, nu pot petrece diminea]a flec`rind cu
tine. Mai curând f`-te util [i ajut`-m` s` cobor câteva
pachete.
– S-ar p`rea c` nu fac altceva decât s` m` fac util, de
când te cunosc, replic` el cu umor.
Ea \l gratific` cu un mic zâmbet insolent.
SORA DE LA URGEN}~ 137

– Dar s` [tii c` apreciez asta, Superman!


– Este oare una din deciziile tale bune, s` m` seduci
prin m`gulire?
Ea \[i \ncre]i nasul, se aplec` [i \nchise fermoarul unei
gen]i mari de voiaj \nc`rcat` din plin.
– Vrei s-o iei?
El se ridic` [i-[i trecu mâna prin buclele ei blonde.
– N-am obiceiul s` m` conformez ordinelor unei
doamne, dar de data asta voi face o excep]ie.
Ridic` geanta [i ea \l urm` cu ceainicul electric [i o
cutie cu vesel`.
El f`cu mai multe drumuri atât pentru Joanna cât [i
pentru Gail, pân` când toate lucrurile au ajuns la bordul
ma[inilor lor.
– |mi pare r`u, dar nu pot veni s` le descarc cu voi,
spuse el dup` ce-[i consult` ceasul. Am o \ntâlnire la prânz.
– Ne vom descurca, \l asigur` Gail. Mul]umesc mult.
– Da, mul]umesc, ad`uga Joanna. Tocmai ne
plângeam c` nu avem o pereche de bra]e suplimentare la
dispozi]ia noastr` când ai sosit. Trebuie s` fi fost
telepatie.
Ea schi]` o grimas` amuzat`.
– Eu numesc asta a profita de firea mea serviabil` [i
generoas`, replic` el.
Cele dou` prietene se \ntoarser` s` verifice dac` n-au
uitat nimic, apoi predar` cheile port`resei \nainte de a
porni spre Pangbourne.
138 ANNA SIMONS

P`strând Wolkswagenul lui Gail la vedere, Joanna


\nregistr` itinerarul pe care-l urmau \ncât s` nu se
r`t`ceasc` atunci când \l va face singur` [i dou`zeci de
minute mai târziu, ajungeau la destina]ie. O sticl` de lapte
proasp`t le a[tepta \n fa]a grilajului precum [i o not` de
la l`ptar ar`tând c` le va asigura [i aprovizionarea cu
legume, pâine, ou` [i brânzeturi.
Dup` ce desc`rcaser` lucrurile, au deschis ferestrele
[i au \nceput s` ia \n st`pânire noua lor locuin]`.
Veri[oara lui Gail le l`sase câteva provizii \n frigider [i \n
dulapuri.
– |mi spusese, declar` Gail, inventariind rapid stocul.
Exist` [i [unc`… Mi-e foame, ]ie nu?
Deoarece nu b`use decât o cea[c` de cafea, Joannei \i
era [i ei foarte foame. Prin urmare, se a[ezar` la mas` \n
fa]a unei copioase gust`ri \nainte de a-[i despacheta
valizele [i cutiile.
Ziua trecu rapid cu instalarea [i organizarea [i seara
hot`râr` s` mearg` s` testeze meniul de la un bar din
\mprejurimi. Cinar` pe teras`, o salat` de legume [i o
delicioas` tart` cu ou`, smântân` [i [unc`, \nso]it` de o
sticl` de vin, apoi coborâr` s` se plimbe pe ]`rmul
fluviului.
Pe taluzul din fa]`, gr`dinile \[i etalau iarba \nverzit`
pân` la apa pe care se leg`nau \ncet câteva vase de
agrement. Mai departe, fluviul venea s` se loveasc` de un
SORA DE LA URGEN}~ 139

baraj, ridicând un val \nspumat [i coline \mp`durite se


ridicau la orizontul cu luciri ro[iatice. Scena avea un
farmec aproape idilic.
Joanna scoase un oftat vis`tor.
– O culegere de versuri la umbra unui boschet, un
urcior cu vin, rotunjimea unei pâini crocante [i… tu!
recit` ea amintindu-[i un poem pe care-l \nv`]ase cu ani
\n urm`.
– Ah, da? Izbucni \n râs Gail. Auzindu-te, s-ar spune c`
e[ti \ndr`gostit`.
– Sunt… de via]`, deocamdat`. Nu uita c` a fost cât pe
ce s` mor, ieri.
Era o explica]ie plauzibil`, dac` nu era exact`.
Adev`rul era c` Joanna se gândea la Giles [i fusese cu
gândul la el practic toat` ziua. Fusese foarte fericit` c`
venise s-o vad` \nainte de a pleca. Bine\n]eles, s-ar fi
nelini[tit la fel pentru oricare alt membru al echipei lui,
dar nu era obligat s` se deplaseze personal! El \i ceruse
deja lui Gail s` vegheze asupra ei. Joanna scoase un nou
suspin, \n mintea ei \nv`lm`[indu-se multe \ntreb`ri f`r`
r`spuns. Era suficient s` fie singur` cu el ca inima s`
\nceap` s` bat` o saraband` nest`pânit`, dar era complet
ridicol s`-[i imagineze c` [i lui i se \ntâmpla la fel.
– Slav` Domnului, e[ti \nc` \n via]`, sublinie Gail,
\ntrerupându-i cursul gândurilor, \ncearc` s` te compor]i
ca [i cum nu s-a \ntâmplat nimic.
Ea alung` o musculi]` de pe bra]ul ei.
140 ANNA SIMONS

– Acum s` ne \ntoarcem, te rog, relu` ea, \nainte s` fim


complet devorate.
|ntoarse acas`, hot`râr` s` stabileasc` un buget privind
cheltuielile curente, apoi telefonar` prietenilor pentru a
le comunica schimbarea adresei [i num`rul de telefon,
dup` care se instalar` un timp \n fa]a televizorului,
\nainte de a se duce la culcare.
Camera Joannei era dintre cele mai romantice, cu
mobilele ei l`cuite \n alb [i cu tapetul mov cu flori mici.
Ghemuit` \n a[ternutul ei, studie cu aten]ie noul ei decor,
imaginându-[i ce ar alege dac` va avea o cas` de aranjat.
Acesta ar fi fost cazul dac` accepta s` se c`s`toreasc` cu
Shaun. Dar c`s`toria nu consta doar \n a face pe
decoratorul. Pentru \nceput, trebuie s` g`se[ti alesul
inimii [i asta nu este atât de u[or. E[ecurile matrimoniale
succesive ale p`rin]ilor ei erau o dovad`.
Gândurile o readuser` la Giles. Mai devreme sau mai
târziu, drumurile lor vor lua direc]ii diferite, a[a cum se
\ntâmpl` adesea \n lumea medical`. Poate c` \ntr-o zi,
când va fi supraveghetoare, cu p`rul \nc`run]it sub
boneta ei, când va avea cas` pe Harley Street, se vor
revedea [i el \[i va reaminti de tân`ra infirmier` c`reia
vrusese s`-i suceasc` gâtul.
Avu un surâs amuzat, stinse veioza [i adormi cu aceast`
imagine \nduio[`toare.
Capitolul 10

Luni diminea]`, având or` la dentist foarte devreme,


Gail plec` prima.
La cinci minute dup` plecarea ei, telefonul sun` [i
Joanna avu surpriza s-o aud` pe mama ei, la cap`tul
firului.
– E[ti tu Joanna? Sunt acas`, scumpa mea.
– Mam`! exclam` ea, \ncântat`. Când te-ai \ntors? Am
fost la Beth sâmb`t` seara [i nu mi-a spus…
– Nu, noi am sosit foarte târziu ast` noapte [i n-am
vrut s`-i cer s` vin` s` ne caute.
– Ah, \n]eleg! Ce mai faci [i cum a fost turneul?
– Foarte, foarte bine. Am avut o primire foarte
c`lduroas` pretutindeni, atât din partea publicului cât [i
a autorit`]ilor. Mai ales la Budapesta, care este un ora[
fascinant.
142 ANNA SIMONS

Helen se lans` \n explica]ii entuziaste despre locurile


pe care le vizitaser` [i despre oamenii pe care-i
\ntâlniser`.
Revenind \n cele din urm` la chestiuni mai personale,
vorbir` despre planurile de c`s`torie ale lui Beth, despre
cea a tat`lui Joannei [i despre reapari]ia lui Shaun.
– Ai inten]ia s` reiei leg`tura cu el? se interes` Helen
pe un ton pu]in nelini[tit.
– Nu, nicidecum, suntem \nc` prieteni, totu[i. |l v`d
din când \n când, efectueaz` g`rzi la Urgen]e. Dar ce am
aflat, continu` Joanna, vre]i s` v` muta]i?
– Ei bine… ca s` nu-]i ascund nimic, noi o s`
divor]`m, r`spunse Helen dup` o scurt` ezitare.
Joanna c`zu din nori, era ultimul lucru la care se
a[tepta.
– Oh, nu, nu poate fi adev`rat, gemu ea. Te credeam
totu[i foatrte fericit` cu Malcom.
– Am fost, \ntr-adev`r. Dar abaterile lui de comportare
deveniser` prea frecvente [i m-am s`turat. Am avut o
ceart` serioas` tocmai \nainte de c`s`toria lui Rachel, de
fapt. Totu[i, n-am vrut s` stric`m nimic, de aceea n-am
spus nimic pân` acum. Beth ghicise, dar am ]inut s`-]i
vorbesc eu \ns`mi.
Joanna scoase un oftat.
– Dumnezeule, \mi pare r`u. E[ti foarte nefericit`,
mam`?
– Am fost la \nceput, este normal. Acum, este mai bine.
El p`r`se[te orchestra [i nu vom mai lucra \mpreun`, va
SORA DE LA URGEN}~ 143

fi mai u[or. |ndat` ce casa va fi vândut`, voi cump`ra un


apartament \n Hampstead. Am deja unul \n vedere. Ai
putea veni adesea, când vei dori, evident, [i nu voi fi sin-
gur`, ad`ug` ea pe un ton vesel, am numero[i prieteni.
|n timp ce mama ei sporov`ia, Joanna se str`duia \nc`
s` asimileze vestea. Hot`rât lucru, se gândea ea,
deprimat`, fie c` era vorba de tat`l sau de mama ei, le
pl`cea schimbarea.
Cu toate acestea, fu obligat` s` pun` cap`t
conversa]iei.
– Iart`-m` mam`, trebuie s` m` preg`tesc s` plec la
spital. |]i voi face o mic` vizit` imediat ce voi avea o zi
liber`, promise ea. Te voi suna, oricum.
Când plec` spre Trinity, moralul ei era la p`mânt.
Crezuse [i sperase c` a treia c`s`torie a mamei va fi cea
bun`. Durase mai mult timp decât precedentele [i-l iubise
\ntotdeauna pe Malcom. De ce naiba trebuise s` fie [i el
nestatornic? Oare to]i b`rba]ii erau la fel sau mama ei
n-avea noroc?
Absorbit` de gândurile ei, parc` [i intr` \n spital pe la
Urgen]e [i d`du nas \n nas cu Giles. N-avea chef s`
vorbeasc` acum cu nimeni [i cu el mai pu]in decât cu
oricine.
– Bun`, murmur` ea.
Abia dac` schi]` un surâs [i se preg`tea s`-[i continue
drumul, când el o re]inu de bra], cu o anumit` curiozitate
\n fundul ochilor lui verzi.
144 ANNA SIMONS

– Ce mai faci, Joanna?


Ea afi[` un zâmbet pe care-l sper` mai conving`tor.
– Foarte bine, mul]umesc.
– M` lini[te[ti. Ai f`cut o asemenea figur`, când ai
sosit, \ncât mi-a fost team` ca astrele tale s` nu-]i fi
prescris o zi proast`, glumi el.
– |nc` n-am citit ziarul, a[a c` nu [tiu, replic` ea \n
acela[i mod degajat.
– Ah… m` \ntrebam dac` erai nelini[tit` \n leg`tur` cu
prietenul nostru, domnul Lloyd.
Acum era mai serios.
– N-ai de ce s` fii, continu` el. Avem situa]ia \n mân`.
Nu mai prezint` nici un pericol. Va fi mai degrab` poc`it.
Ea reu[i s` râd` \ncet.
– Nu, nu sunt deloc nelini[tit`. Trebuie s` m` gr`besc,
ad`ug` ea, dac` nu vreau s` \ntârzii. La revedere!
Se repezi pe scar` \nainte ca el s` aib` timp s`-i pun`
alte \ntreb`ri, [tiind \n mod sigur c` \n ciuda eforturilor ei
pentru a-l induce \n eroare, el nu se l`sase \n[elat. Dar la
urma urmei, dac` lui \i pl`cea s`-[i imagineze c` era
\ngrijorat` la ideea de a se confrunta cu domnul Lloyd,
n-avea decât.
|n birou, doamna Judd \i confirm` c` domnul Lloyd
era acum perfect calm.
– Ghici]i ce i-a adus nevasta lui! \ncheie
supraveghetoarea. Votc` pur`, \ntr-o sticl` de limonad`!
SORA DE LA URGEN}~ 145

{i-a dat seama c`-i lipsea \nt`ritorul lui preferat, dar nu


credea c` pu]in alcool o s`-i fac` r`u, ne-a spus ea când
i-am explicat ce s-a \ntâmplat.
Scutur` din cap cu un aer \ngrozit.
– Incredibil! |n sfâr[it, domnul Beltane s-a \ns`rcinat s`
l`mureasc` totul cu ea.
Asta n-o \mpiedic` pe Joanna s` tresar` violent când fu
cât pe ce s` se izbeasc` de domnul Lloyd, dup`-amiaz`,
când ie[ea din sala de baie. |nalt [i destul de corpolent,
avea cu ce s` impresioneze pe oricine avea chef s` se
m`soare cu el, cu atât mai mult pe o tân`r`.
– Scuza]i-m`, nu voiam s` v` sperii, domni[oar`,
declar` el, v`zând-o dând \napoi instinctiv.
Dumneavoastr` sunte]i aceea pe care v-am prins, \n ziua
când mi-am pierdut capul, nu-i a[a?
– Da, \ntr-adev`r.
– Sunt cu adev`rat stânjenit, domni[oar`. Este pentru
prima dat` când mi s-a \ntâmplat a[a ceva. |mi pare r`u,
crede]i-m`. Sper c` v` sim]i]i bine, acum?
– Da, da, nu v` nec`ji]i. {tia]i c` era]i alcoolic?
– Ei bine… n-am b`nuit niciodat` pân` la ce punct.
Voi \ncerca s` reduc pu]in consumul când voi ie[i de aici.
– Mai bine opri]i-v` complet, dac` pute]i, \l sf`tui
Joanna. Vorbi]i cu medicul dumneavoastr` obi[nuit sau
consulta]i o asocia]ie.
|i arunc` un zâmbet \ncurajator [i cobor\ s`-[i bea
ceaiul.
146 ANNA SIMONS

Când reveni, doamna Judd se preg`tea s` plece.


– Domnul Beltane [i-a terminat vizita, o inform` ea pe
Joanna. Pentru domnul Lloyd a redus dozele de
Heminevrin la dou` ca[ete o dat` la [ase ore [i trebuie
anun]at imediat dac` se ive[te cea mai mic` problem`, dar
nu cred c` va fi cazul. Oh, [i apoi, un oarecare doctor
Cassidy din serviciul Urgen]a v-a c`utat. N-a spus de ce,
numai c` va suna mai târziu.
Pu]in mai târziu dup` ora de vizite, când arunc` o
privire \n camere, Joanna v`zu c` so]ia domnului Lloyd se
afla lâng` el. |[i not` \n minte s` verifice dup` plecarea ei
dac` nu-i adusese alcool, apoi se retrase \n birou ca s`
aduc` dosarele la zi. La ora opt totu[i, când sun`
clopo]elul, doamna Lloyd \ns`[i se prezent` \n fa]a ei,
punând pe mas` o cutie cu ciocolat`.
– Este din partea lui Tom, domni[oar`, spuse ea. Ne
pare sincer r`u pentru ce s-a \ntâmplat \n acea zi.
– Oh, mul]umesc, replic` Joanna. Din fericire, r`ul n-a
fost prea grav.
Ea f`cu o pauz`.
– Nu-i ve]i mai aduce votc`, nu-i a[a? I s-a administrat
un medicament care combate lipsa de alcool.
– Bine\n]eles c` nu, draga mea copil`. Nu m-a[ gândi
la asta nici o secund`, acum c` [tiu… Dumnezeule, când
m` gândesc ce s-ar fi putut \ntâmpla! |nc` mi se face
pielea de g`in`. Niciodat` nu mi-a[ fi imaginat c` lipsa
alcoolului \l va \nnebuni.
SORA DE LA URGEN}~ 147

– Este un drog, sublinie Joanna [i devii dependent,


cum se \ntâmpl` cu toate drogurile.
Doamna Lloyd cl`tin` din cap [i scoase un oftat.
– Da, f`r` \ndoial`, murmur` ea. Spune]i-mi,
domni[oar`, ad`ug` ea pe un ton nelini[tit, nu-i ve]i
purta pic` pentru acel nefericit accident? {ti]i, Tom nu
este…
– Nu, bine\n]eles c` nu, o asigur` Joanna. Tot ce
dorim, este s`-i fie mai bine.
Fermec`toarea doamn` p`ru extrem de u[urat`.
– Este foarte amabil din partea dumneavoastr`, v`
mul]umesc, spuse ea \nainte de a pleca, vizibil \ncântat`
c` destinsese atmosfera.
La ora opt [i jum`tate, Shaun \[i f`cu brusc apari]ia [i
se a[ez` \n al doilea fotoliu din birou.
– Bun` seara, \i arunc` el cu un aer jovial, a fost cât pe
ce s` fii sugrumat`, dup` câte am auzit?
– {i pentru asta ai sunat, ca s` te interesezi de
s`n`tatea mea? replic` Joanna cu o blânde]e pref`cut`.
– Nu numai.
– Sunt foarte mi[cat` de solicitudinea ta, \l ironiz` ea.
De ce altceva, \n acest caz?
– Serios, relu` el aplecându-se s`-i ia mâna, cum te
sim]i?
– Bine. M` cuno[ti… sunt tare ca o stânc`.
O lumin` amuzat` trecu prin ochii ei alba[tri.
148 ANNA SIMONS

– {i la fel de \nc`p`]ânat` ca un catâr, uneori. Acum,


draga mea, vreau s` te descurci \n a[a fel \ncât s` ie[i
devreme, joi seara cinezi cu mine.
– Nici nu te gândi
– Joanna, te rog, insist` el, nu face pe \nc`p`]ânata.
– Ascult`, Shaun, este inutil s` continui s` m`
h`r]uie[ti, nu voi accepta niciodat` s` m` c`s`toresc cu
tine.
– Bine, de acord, s` l`s`m asta deoparte, deocamdat`.
|n leg`tur` cu ziua de joi, unul din asocia]ii mei d` un
dineu. To]i ceilal]i vor veni cu so]iile lor [i vor fi doi sau
trei doctori \nso]i]i [i ei de iubitele lor, \mi imaginez. M`
tem s` par ridicol ap`rând acolo singur. Nu vrei s`-mi faci
acest serviciu?
Ea izbucni \n râs.
– Dumnezeule, Shaun luat pe nepreg`tite! Iat` ceva
surprinz`tor. De acord, voi veni cu tine, dar numai din
prietenie, nimic mai mult.
El \i r`v`[i p`rul, cu un larg surâs pe buze.
– {tiam c` pot conta pe tine.
|n momentul acela, Delphine sosi s-o schimbe pe
Joanna. El se \ntoarse spre ea, m`surându-i silueta zvelt`
cu o privire apreciativ`.
– {i acum, cine este? murmur` el.
– Iat-o pe Delphine, anun]` Joanna, contribu]ia
Fran]ei la pia]a comun`. Delphine, doctorul Shaun
Cassidy.
SORA DE LA URGEN}~ 149

– Bun` seara, spuse Delphine cu accentul ei u[or


t`r`g`nat.
Shaun se ridic` [i se \nclin` galant.
– |ncântat, domni[oar`, replic` el, \ncercând cu curaj
limba lui Moliere.
Joanna f`cu o mutr` amuzat`.
– Nu te-ar deranja s`-]i exersezi franceza \n alt` parte?
se interes` ea pe un ton mieros. Se \ntâmpl` ca noi dou`
s` avem o „conferin]`“.
– Voi sta cuminte \ntr-un col] s` a[tept pân` termina]i,
suger` el. Apoi coborâm s` bem un pahar [i atunci \]i voi
da toate detaliile \n leg`tur` cu joi seara.
– Cum vrei.
Termin` rapid de redactat raportul [i transmise
consemnele Dephinei.
– Bun` seara, Delphine, murmur` Shaun cu un
zâmbet fermec`tor când Joanna era gata de plecare. Sper
c` ne vom revedea.
Ea \[i ridic` spre el ochii mari [i negri.
– Lucra]i aici?
– Numai din când \n când, la Urgen]e, dar m-am
stabilit \n regiune. Pe curând.
Joanna \[i lu` geanta [i plecar` \n direc]ia
cafenelei.
– Este cu adev`rat fermec`toare, spuse el pe un ton
vis`tor.
150 ANNA SIMONS

– {i tu e[ti mereu acela[i, replic` Joanna râzând.


Dup` ce s-au servit cocteiurile, se instalar` pe o
banchet` pu]in mai la o parte.
– Nu stau mult, \l avertiz` Joanna. Am de f`cut un
drum mai lung, acum c` locuim la Pangbourne.
– Ah, a[adar te-ai mutat? Bine, va fi mai practic s` vin
s` te caut joi…
El se \ntinse [i-[i ap`s` pântecele cu o u[oar`
strâmb`tur`.
– Ce ai? \ntreb` ea. N-ai digerat?
– Nu, doar un punct dureros \n stomac. O s` treac`,
am luat ceva.
Schimb` imediat subiectul ca s`-i vorbeasc` pu]in
despre colegii lui [i despre cabinetul lor.
– To]i sunt foarte agreabili, \ncheie el. C`s`tori]i,
bine\n]eles, [i to]i de familie. Sunt sigur c` te-ai integra
foarte bine.
– Ce \nseamn` asta? râse ea. N-am nici so], nici copii,
[i nu sunt preg`tit` s` am!
– Nu depinde decât de tine.
Ea scutur` \ncet din cap.
– Dimpotriv`, replic` el, \nc` mai sper.
Schimbar` adresele [i numerele de telefon [i se
preg`tea de plecare când Giles ap`ru cu un alt coleg.
Toat` lumea se salut` politicos.
– Am aflat c` sunte]i invitat la asociatul meu, joi seara,
\i spuse Shaun lui Giles. Noi mergem \mpreun`, ad`ug`
SORA DE LA URGEN}~ 151

el \nconjurându-i talia Joannei. Vom fi \ncânta]i s` v`


\ntâlnim acolo.
Giles \i arunc` o scurt` privire Joannei, cu sprâncenele
u[or \ncruntate [i ea g`si zâmbetul lui pu]in crispat.
– Da, va fi foarte simpatic, murmur` el.
Pe drumul de \ntoarcere, Joanna se sim]ea [i mai
deprimat` decât diminea]a. Ca [i când vestea viitorului
divor] al mamei ei nu era de-ajuns, mai trebuise ca Shaun
s-o pun` \ntr-o situa]ie pe care ar fi preferat s-o evite.
Dac` ar fi vrut s-o fac` dinadins, n-ar fi reu[it mai bine. Nu
putea desigur s` fi ghicit ce sim]ea ea pentru Giles, dar
s`-[i domine sentimentele \n cadrul slujbei era ceva, s`-l
vad` \n afar` [i s` fie obligat` s` fac` schimb de amabilit`]i
cu el, era cu totul altceva.
Pe de alt` parte, era poate la fel de bine ca Giles s`
cread` c` era \nc` ceva \ntre ea [i Shaun. Asta \l va
determina s` p`streze distan]a, un punct bun pentru ea.
Ajunse s` se \ntrebe pe cine va aduce la dineu… [i sim]i
imediat cea mai vie antipatie pentru fericita aleas`,
oricine va fi.

***

Capricios, destinul hot`r\ totu[i ca Shaun s` nu duc`


pe nimeni la nici un dineu, un timp. A doua zi dup`-
amiaz`, Joanna a fost rugat` s` preg`teasc` un pat pentru
o apendicit` acut` operat` de urgen]`.
152 ANNA SIMONS

– Este vorba de unul din doctorii no[tri, \i explic`


John, infirmierul [ef din acela[i serviciu. Shaun Cassidy, \l
cunoa[te]i?
– Bine\n]eles, eram cu el ieri sear`. A men]ionat \ntr-
adev`r c` avea o durere de stomac, \[i aminti Joanna.
– Da, ei bine, asta a dus la criz`. Este \n drum spre
blocul operator. Giles a spus c` e preferabil s` nu
t`r`g`neze.
– |n]eleg, John, \i preg`tim o camer`.
Joanna \nchise telefonul [i d`du ordine ca totul s` fie
gata \n momentul când \l vor aduce pe Shaun. „Bietul“, se
gândi ea, dar \n acela[i timp sim]i o u[urare la ideea c`
faimosul lor dineu va fi anulat.
Se eliber` de sentimentul de vinov`]ie r`mânând
dup` ora la care ar fi trebuit s` plece ca s` a[tepte
trezirea lui [i s` afle cum decursese opera]ia. Lini[tit` \n
privin]a st`rii lui, \l l`s` \n cele din urm` bunelor \ngrijiri
ale Delphinei, \[i strânse lucrurile [i se \ndrept` spre
ascensor. Ca \ntotdeauna, inima i se strânse când \l v`zu
pe Giles, venind din cealalt` extremitate a coridorului,
impecabil [i diabolic de seduc`tor \ntr-o bluz` alb`
imaculat` deschis` peste un costum gri, cu p`rul negru
u[or ciufulit.
– Ia te uit`, mai e[ti aici? se mir` el, \ncre]ind
sprâncenele. E[ti \ncarnarea devotamentului.
SORA DE LA URGEN}~ 153

– Mi se pare normal, fiind prietena lui, s` fiu


\ngrijorat`, replic` ea. Cum merge?
– |n principiu, n-ar trebui s` aib` vreo problem`.
El \[i frec` b`rbia cu un aer gânditor.
– Ai o expresie trist` \n ultimul timp, remarc` el. Ce
s-a \ntâmplat cu zâmbetul t`u fermec`tor?
– Nimeni nu poate str`luci \ntotdeauna din plin, se
ap`r` ea, pu]in mai t`ios decât avea inten]ia.
El o cercet` cu aten]ie.
– Trebuie s` recunosc c` n-ai fost r`sf`]at` de
evenimente, murmur` el. Ce-ai spune dac` mi-a[
propune s` \ncerc s` te distrez?
Ea \l privi [i se \ntreb` dac` ghicise c` el era principala
ei preocupare.
– Nu, nu te fr`mânta pentru mine, replic` ea pe un
ton nep`s`tor. Sunt din acelea care supravie]uiesc la
orice.
{i cum ascensorul sosise, se gr`bi s` se urce.
El p`rea s` aib` un fel de geniu infailibil ca s` sesizeze
varia]iile ei de dispozi]ie, bomb`nea \n sinea ei cinci
minute mai târziu, la volanul Fiestei. F`r` \ndoial`, [tia ce
efect avea asupra ei. To]i b`rba]ii seduc`tori sunt de
obicei con[tien]i de farmecul lor.
Scoase un oftat [i se str`dui s`-l alunge din gândurile
ei. S` se concentreze asupra carierei, era singura solu]ie,
decret` ea \nc` o dat`. Munca o va ajuta s` uite.
154 ANNA SIMONS

La vil`, Gail \[i f`cuse valiza [i se preg`tea s` plece s`


petreac` la mama ei, la Canterbury, câteva zile.
– Pe vineri! \i arunc` ea Joannei \n momentul plec`rii.
Nu uita s` hr`ne[ti fiara, mai ales.
R`mas` singur`, Joanna \[i r`zbun` sup`r`rile [i
frustr`rile asupra aspiratorului. Când termin` cu
mocheta, frec` sala de baie, puse rufele \n ma[ina de
sp`lat [i se \ntoarse \n buc`t`rie s` deschid` o cutie cu ton
[i s` taie dou` ro[ii pe care le mânc` \n fa]a jurnalului
televizat. Dup` care, \[i permise s` dea câteva telefoane
vechilor prieteni din Londra \nainte de a se urca \n pat cu
ultimul roman poli]ist al unuia din autorii ei prefera]i,
Dick Francis.
|n seara asta, totu[i, el nu reu[i s-o captiveze [i adormi
f`g`duind o ur` neputincioas` celei pe care Giles o va
duce joi seara la dineul asocia]ilor lui Shaun.
Capitolul 11

Shaun se restabili rapid dup` opera]ia de apendicit`. A


doua zi dup` opera]ie i se scotea deja perfuzia [i-[i revenise
suficient ca s` flirteze, unii spuneau excesiv, cu Delphine.
Joanna care-l [tia – [i pe bun` dreptate – incorigibil,
g`si c` era amuzant [i nu \ntârzie s`-l tachineze \n
leg`tur` cu acest subiect. Asta n-o \mpiedic` s` fie
absorbit` complet de munca ei, a[a cum luase hot`rârea
ferm`. |l z`ri pe Giles când ap`ru \mpreun` cu Peter [i
Steve ca s` efectueze vizita, \i adres` un zâmbet slab la
care el \i r`spunse, dar f`când \n a[a fel \ncât s` fie
ocupat`, nu fu obligat` s`-i urmeze.
Rezultatul acestei atitudini riguroase se dovedi
concludent. Era \n cea mai bun` stare de spirit \n acea
sear` p`r`sind spitalul. Dac` va continua astfel, considera
cu optimism c` va fi f`cut totul pentru a uita periculoasa
ei atrac]ie pentru domnul Beltane.
156 ANNA SIMONS

O dat` \ntoars` la vil`, \[i schimb` uniforma cu un


pantalon de bumbac alb [i o bluz` larg` albastr` [i ie[i s`
se plimbe \n gr`din`. Era aproape zece seara, dar mai era
\nc` lumin`. Mâine, reflect` ea, de vreme ce dineul ei cu
Shaun fusese anulat, se va duce s` se \nscrie la cursul de
gimnastic` aerobic` a c`rui reclam` o v`zuse pe un panou
de afi[aj din vestiar. {i apoi, va trebui s` se gândeasc` s`
cumpere ceva \n vederea c`s`toriei lui Beth.
Cu capul plin de planuri, se aplec` s` taie un trandafir,
\nainte s` revin` \n cas`, când auzi o b`taie la u[a din
spate. Se \ntoarse [i \[i sim]i inima b`tând ca o tob`. Era
Giles.
– Am \ncercat s` sun la grilaj, spuse el cu un zâmbet \n
fa]a aerului ei surprins.
Ea \nghi]i cu dificultate.
– Bun` seara. Ce… de ce e[ti aici?
– Te c`utam.
– Dar… cum ai [tiut unde m` g`se[ti? se interes` ea.
– Am f`cut o mic` anchet`. |mi dai voie s` intru?
– Te rog, tocmai m` preg`team s` fac cafea.
|l preced` \n salon [i se r`suci brusc ca s`-i fac` fa]`.
– Este vorba de o vizit` cu caracter monden sau…
– Da, po]i s-o nume[ti a[a, rosti el mângâindu-[i
gânditor b`rbia. Iat`, dat fiind c` cel cu care aveai
\ntâlnire mâine sear` este ]intuit la pat, am hot`rât s`-]i
propun s` te invit eu \nsumi la acest dineu.
SORA DE LA URGEN}~ 157

– Oh, nu-]i face griji pentru asta, sunt \ncântat` c` nu


merg acolo. |n fine, vreau s` spun c` nu este evenimentul
anului, se corect` ea cu un râs u[or, cu to]i acei medici [i
so]iile lor! |]i mul]umesc totu[i, dar oricum prev`zusem
deja s` urmez un curs de gimnastic` aerobic`.
– Un curs de gimnastic` aerobic`! exclam` el pe un
ton comic. Te rog, nu po]i l`sa s`-]i scape ocazia unui
dineu \n compania mea pentru o lec]ie de gimnastic`.
– {i de ce nu? protest` ea. De altfel, cu cine inten]ionai
pân` acum s` mergi acolo? Ai fost l`sat balt`?
– Nicidecum. M` gândisem s` ]i-o cer mai curând, dar
prietenul t`u mi-a luat-o \nainte.
Ea f`cu ochii mari de uimire.
– Adev`rat?
– Da. L-a[ fi sugrumat cu pl`cere, de altfel.
Ea \ncepu s` râd`.
– Din fericire, el n-a [tiut, altfel n-ar fi fost foarte lini[tit
[tiind c`-l operezi.
– Mi-ar fi pl`cut s`-i scot mai mult, mult mai mult decât
apendicele, bomb`ni el. Ascult`, pot avea speran]a c` nu
exist` nimic special \ntre voi?
– Este o eternitate de când ]i-am r`spuns.
– Atunci, dac`-i a[a, avem de vorbit, tu [i cu mine.
|i prinse mâinile [i o trase spre el. Câteva lungi
secunde, ochii lui verzi \i scrutar` pe ai ei, apoi bra]ele lui
o f`cur` prizonier` [i gura lui o c`ut` pe a ei. Joanna nu
mai avea nici voin]a, nici dorin]a de a se \mpotrivi. Se lipi
158 ANNA SIMONS

de el, uitându-[i toat` hot`rârile [i abandonându-se


s`rutului lui, un s`rut pe cât de pasionat, pe atât de
imperios, s`rutul pe care-l visa de atâta timp.
– Bine, acum e[ti dispus` s` ascul]i ce am de spus?
[opti el \ndep`rtând-o u[or.
– Dumnezeule, murmur` ea, cu inima b`tând cu
putere, pare ceva foarte serios. Nu… n-ar fi mai bine s`
ne a[ez`m?
El o conduse spre canapea, p`strând-o \mbr`]i[at` cu
tandre]e.
– Joanna, \ncepu el cu o voce r`gu[it`, când so]ia mea
a murit, am hot`rât s` [terg cu buretele capitolul
dragoste. Nu voiam s`-mi asum riscul s` suf`r din nou un
asemenea traumatism. {i totul mergea bine pân` \n ziua
când drumul meu s-a \ncruci[at cu cel al unei blonde
\ncânt`toare cu ochi alba[tri.
F`cu o pauz` [i schi]` un zâmbet ironic.
– Giles Beltane, relu` el, b`rbatul care n-avea nevoie
de nimeni! De fiecare dat` când te vedeam cu Cassidy, m`
\nfuriam. Era pur [i simplu gelozie, chiar dac` refuzam s`
admit. Apoi a fost acel nebun care a \ncercat s` te
sugrume [i… am \n]eles c` nu suportam ideea de a tr`i
f`r` tine.
O prinse de umeri, cu ochii lui verzi adânci]i \n ai ei.
– Te iubesc, Joanna, te doresc, \mi e[ti necesar` ca
aerul pe care-l respir. Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine.
Ea \[i re]inu respira]ia, cu lacrimi de bucurie \n ochi.
SORA DE LA URGEN}~ 159

– Oh, Giles, murmur` ea, te iubesc [i eu, dar… crezi


c` este rezonabil, cu antecedentele mele? P`rin]ii mei
sunt \n total la a [asea c`s`torie [i mama se preg`te[te
pentru al treilea divor].
– A[adar, asta te fr`mânta, \n ultimul timp…
O s`rut` cu tandre]e.
– Nu este ereditar, scumpa mea, o lini[ti el, [i oricum
genetica progreseaz` cu pa[i de uria[. A[adar, ce spui?
Pentru la bine [i la r`u?
– Pân` \n negura timpurilor, r`spunse ea zâmbind ca
\n pove[ti.

Sfâr[it