Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Secția Asistență Socială

Alcoolismul în mediul rural

CONDUCĂTOR ȘTIIȚIFIC:

Lect. Univ. Dr. BĂICAN EUGEN

ABSOLVENT

Marusac Larisa Gabriela

Cluj-Napoca

2020
 CUPRINS

PARTEA I. Fundamentarea teoretico-metodologică și designul proiectului

de cercetare și intervenție psihosocială
1. Preliminarii teoretico-metodologice ale lucrării
1.1. Motivarea alegerii temei
1.2. Problematica abordată și scopul lucrării
1.3. Importanța, actualitatea și oportunitatea cercetării
1.4. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante

2. Perspective de abordare a consumului și a dependenței de alcool

2.1. Consumul și dependența de alcool: definire și caracterizare
2.1.1. Cauzele consumului de alcool
2.2. Istoria și actualitatea consumului de alcool
2.3. Etapele instalării dependenței
2.4. Mecanismele psiho-sociale de producere a dependenței
2.5. Simptomatologia specifică alcoolismului
2.6. Afecţiuni psiho-sociale asociate alcoolismului

3. Consumul de alcool în mediul rural

3.1. Alcoolismul rural: concepte generale
3.2. Efectele alcoolismului în mediul rural

4. Problemele actuale legate de conѕumul de băuturі alcoolіce în familie

4.1. Ιmрlіcațііle famіlіale ale deрendențeі
4.2. Factori de risc a codependenţei la nivelul sistemului familial
5. Prevenția, terapia și reabilitarea în alcoolism, în mediul rural
5.1. Metode și tehnici de prevenire a alcoolismului
5.2. Terapia și reabilitarea în alcoolism
5.2.1. Metode terapeutice de prevenție a alcoolismului în mediul rural

6. Designul metodologic de cercetare și intervenție psihosocială

6.1. Problema științifică abordată și scopul proiectului de cercetare și intervenție psihosocială
6.2. Localizarea și etapizarea calendaristică a proiectului
6.3. Etapa cercetării de investigare și evaluare inițială
6.3.1. Interogațiile și obiectivele cercetării
6.3.2. Populația cercetării și lotul de subiecți investigați
6.3.3. Metode și instrumente utilizate în domeniul de cercetare
6.4. Etapa intervenției psihosociale
6.4.1. Obiectivele intervenției psihosociale
6.4.2. Grupul țină și beneficiarii
6.4.3. Metodele și instrumentele intervenției
6.5. Etapa cercetării de evaluare finală
6.5.1. Întrebările și obiectivele evaluării finale
6.5.2. Populația cercetării și lotul de subiecți investigați
6.5.3. Metode și instrumente utlizate în evaluare

PARTEA II. Prezentarea rezultatelor implementării proiectului de cercetare

și intervenție psihosocială
7. Prezentarea rezultatelor cercetării de investigare și evaluare inițială
7.1. Prezentarea interviurilor realizate
7.2. Analiza și interpretarea interviurilor

8. Prezentarea intervenției psihosociale

8.1. Prezentarea conținutului și a procesualității psihosociale
8.1.1. Activități de grup
8.1.2. Activități individuale
8.2. Analiza intervenției psihosociale

9. Prezentarea rezultatelor obținute în evaluarea finală

9.1. Prezentarea datelor observației și intervievării
9.2. Analiza evaluării finale

PARTEA III. Evaluarea și valorificarea rezultatelor obținute

10. Concluzii științifice de ansamblu
10.1. Concluzii de ansamblu în planul cunoașterii științifice
11. Recomandări de ordin aplicativ
11.1. Concluzii de ansamblu în planul cercetării științifice
11.2. Concluzii de ansamblu în planul politicilor și serviciilor

BIBLIOGRAFIE
ANEXE
1. Ghid de interviu iniţial
2. Grila de observație
3. Ghid de interviu final
Partea I. Fundamentarea teoretico-metodologică și designul
proiectului de cercetare și intervenție psihosocială

• Preliminarii teoretico-metodologice ale lucrării

1.1. Motivarea alegerii temei

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze problematica alcoolismului în mediul rural,

actualitatea fenomenului, complexitatea sa, implicaţiile în registrul stabilităţii sociale şi
dezvoltării economice, cât şi cauzele şi efectele acestei probleme.
Am ales această temă din dorința de a afla mai multe lucruri importante și semnificative
referitoare la acest domeniu, dar și pentru a putea descoperi modalități și tehnici de remediere
sau ameliorare a acestei problematici.
Tema abordată este una încă de actualitate, având în vedere numărul crescut de alcoolici
din mediul rural, fenomen care nu îi afectează doar pe cei implicați, în mod individual, ci
afectează și familiile acestora, precum și întreaga societate.
Pornind de la aceste minimale consideraţii cu privire la importanţa temei abordate, se
justifică interesul acordat domeniului de un număr mare de specialişti, atenţie ce nu este chiar
recentă, ci face parte din tradiţia investigării şi analizei comportamentului uman, respectiv al
abaterilor cu caracter antisocial.

1.2. Problematica abordată și scopul lucrării

Abordarea fenomenului de consum de alcool şi a mecanismelor sale specifice de

producere îşi justifică actualitatea precum şi pertinenţa prin caracterul mai mult sau mai puţin
intens al acestui tip de fenomen, prin ilicitul penal, care aduce așadar o atingere gravă asupra
intereselor umane, de maximă generalitate punându-se în pericol toate valorile fundamentale şi
normele recunoscute şi acceptate în cadrul societăţii, afectându-i astfel, buna sa funcţionalitate.
 Motivaţiile precum şi cauzalităţile specifice consumului de alcool s-au diversificat foarte
mult în ultima vreme, așa încât în momentul de față putem discuta despre mult mai multe decât
ereditate şi mediu, care nu cu multă vreme în urmă reprezentau principalele cauze ale
infracţionalităţii, delincvenţei precum şi devianţei. În ziua de azi putem discuta, spre exemplu, şi
despre educaţie ca factor cauzal precum şi motivaţional în infracţionalitate, educaţie primită de la
şcoală, de la familie sau de la însăşi societatatea în care trăieşte individul.
În ultimul deceniu subiectul alcoolismului a devenit din ce în ce mai dezvoltat în
domeniul ştiinţific, deoarece consumul de alcool a ajuns să înregistreze creşteri foarte mari în
rândul populaţiei. Din această cauză problema consumului de alcool ar trebui analizată mai în
detaliu. (World Health Organization 2000).
Consecinţele de ordin psihologic ale creşterii consumului de alcool sunt dramatice asupra
persoanei în cauză dar şi asupra celor din jurul ei. "Problemele care apar sunt atât în viaţa socială
în ceea ce priveşte suportul social cât şi în viaţa personală şi de familie, în ambele cazuri fiind
vorba de scăderea contactului cu familia şi prietenii" (Peirce, R.S. et al., 2000).
Scopul acestei lucrări este acela de a identifica și evalua în ce măsură este alcoolismul
prezent în mediul rural precum și de a stabili cum afectează acest fenomen familia, comunitatea
locală, precum și societatea, în întreg ansamblul său.

1.3. Importanța, actualitatea și oportunitatea cercetării

Consumul de alcool este o temă extrem de discutată în mai multe domenii: psihologie,
psihiatrie, medicină şi nu numai deoarece reprezintă o importanţă foarte mare în ceea ce priveşte
starea de sănătate fizică şi psihică a individului.
Consumul de alcool în mediul rural deține o importanță și mai mare, ca urmare a faptului
că a rămas în continuare un subiect de actualitate și care, la rândul său, determină apariția a
numeroase problematici, cum ar fi violența domestică, infracționalitatea etc.
Numeroşi psihologi, psihiatri şi oameni de ştiinţă au realizat şi realizează încă o serie de
cercetări cu privire la rata consumului de alcool şi a efectelor acestuia și asupra stării de sănătate.
(Cadoret, R.J. et al., 1995)
 Alcoolismul sau consumul excesiv de alcool aduce cu sine un bagaj negativ destul de
bogat. Efectele unui astfel de consum se răsfrâng atât asupra persoanei în cauză cât şi a
apropiaţilor acesteia. Treptat, ea devine de nerecunoscut, manifestând comportamente negative
excesive, alcoolul punând amprenta atât pe corp cât şi pe minte. (Dasgupta, N., 2011).
În momentul de față este predominantă teoria specifică transmiterii alcoolismului prin
intermediul mecanismului genetic, "ambiență care postulează că interacţiunea propriu-zisă dintre
factorii genetici şi factorii de mediu determină generarea unei anumite susceptibilităţi faţă de
apariţia unui model specific de consum de alcool maladaptativ." (Cadoret, R.J. et al., 1995, p.
146)
Deşi alcoolismul masculin a fost cercetat mai frecvent, autorii au identificat diferenţe
importante care există astfel între bărbaţii şi femeile alcoolice şi astfel, genul a devenit o
variabilă majoră în ceea ce privește tipizarea alcoolismului. Prin intermediul studierii tuturor
acestor diferențe, specialiștii în domeniu au încercat să deceleze toate trăsăturile precum şi
caracteristicile care disting alcoolismul la bărbați de alcoolismul la femei şi astfel s-a descris o
tipologie fundametată pe gen. "De obicei, femeile trebuie să prezinte un arbore genetic mult mai
încărcat pentru a deveni astfel alcoolice dar și să prezinte diverse simptome afective înainte de a
deveni, spre deosebire de bărbați, care prezintă simptome specifice de personalitate antisocială
preexistente alcolismului. Totodată, femeile alcoolice sunt așadar cele care “internalizează” și
care raportează faptul că folosesc alcoolul pentru a combate depresia ori supărările şi prezintă
astfel dependență severă cu consecințe somatice grave." (Del Boca, F., Hesselbrock, M.N., 1996,
p. 163)
În mediul rural, alcoolismul este mai frecvent la bărbați decât la femei, ceea ce determină
și probleme legate de violență, însă îl întâlnim și în rândul femeilor, acolo unde identificăm
efecte legate de neglijență și abuz asupra copiilor, agresivitate și chiar infracționalitate.
 1.4. Încadrări paradigmatice și teorii științifice relevante

Consumul de alcool se manifestă în mai multe etape iar prima etapă se consideră a fi cea
în care consumul de alcool este unul experimental. Persoana „face cunoștință cu alcoolul” în
diferite circumstanțe în care consumul de datorează ori unei curiozități personale ori a unei
presiuni din partea celor din jur iar odată cunoscut obiceiul de a consuma devine practicat de
persoana respectivă din ce în ce mai regulat. Consumul devine astfel o preocupare a individului,
iar acesta începe să caute situaţii în care să poată consuma. Se conchide astfel asupra faptului că
acest comportament al consumului de alcool se realizează sub forma unui proces gradual care
poate dura o perioadă mai lungă de timp, de la câteva luni până la câțiva ani de zile, modalitate
prin care "alcoolul va pătrunde în organism şi în creier pas cu pas ajungând mai încolo să pună
stăpânire pe tot ceea ce înseamnă conduita personală" (Jellinek, E.M., 1952).
Dependenţa de alcool atât fizică cât şi psihică este din păcate una din problemele care le
afectează pe persoanele care obişnuiesc să consume alcool în mod frecvent (Jellinek, E.M.,
1960). În cazul mediului rural, consumul de alcool poate reprezenta o tradiție sau chiar o
obișnuință cotidiană.
Ultimele cercetări demonstrează de asemenea că există o legătură între alcoolism şi
tulburările de dispoziţie iar oamenii de ştiinţă se axează tot mai mult spre observarea tiparelor de
comportamente faţă de alcool, consumul fiind într-adevăr mai frecvent la persoanele mai
depresive (Delucchi, K., Kaskutas, L., 2010).
Abordarea fenomenului de consum de alcool corelat cu depresia îşi justifică actualitatea
şi pertinenţa prin caracterul mai mult sau mai puţin intens al acestui fenomen, prin ilicitul penal,
care aduce atingere gravă intereselor umane, de maximă generalitate punându-se în pericol
valorile fundamentale şi normele recunoscute şi acceptate în cadrul societăţii, afectându-i astfel,
buna sa funcționalitate. (Delucchi, K., Kaskutas, L., 2010)
Cercetările realizate pe parcursul mai multor ani au adus în discuţie, de asemenea, ideea
conform căreia nu toate persoanele care consumă alcool riscă să devină dependente. Aceste
persoane reprezintă procentajul fericit din populaţie care nu dezvoltă o vulnerabilitate genetică
faţă de consum, însă aceste rezultate nu sunt valabile și pentru mediul rural.
 Aşadar putem întâlni pe parcusul vieţii şi oameni care consumă alcool, la diverse
evenimente sau la diferite ocazii însă aceştia nu riscă să devină alcoolici întrucât nu sunt
vulnerabili din punct de vedere genetic (Schuckit, M.A., 2002).
Studiile de specialiate realizate în psihologie au descoperit că există anumite caracteristici
ale persoanelor care sunt susceptibile de a deveni alcoolice iar teoriile de ordin psihologic fac
referire la faptul că alcoolicii tind să împărtăşească anumite trăsături de personalitate sau pot să
aibă anumite tendințe care îi împing spre o vulnerabilitate în ceea ce priveşte consumul de alcool
(Tarter, R.E., 1988).
Oamenii de ştiință ai geneticii comportamentului uman afirmă faptul că alcoolismul este
determinat în mare măsură de factorii genetici iar rezultatele studiilor de specialitate realizate în
cazurile alcoolismului sever indică faptul că modalitatea de transmitere ereditară cea mai
frecventă este cea care se transmite de la tată la fiu, datele realizate la femei având rezultate care
s-au dovedit a fi de o importanţă mai scăzută. Ei susţin şi faptul că alcoolul afectează creierul şi
sistemul nervos iar celula nervoasă ajunge să fie distrusă treptat de către persoana dependentă de
alcool. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
Se cunoaşte de asemenea faptul că celula nervoasă nu se regenerează. Însă distrugerea
neuronilor se realizează treptat într-un proces mai îndelungat. Performanţele cognitive ale
persoanei care consumă alcool scad treptat: capacităţile de gândire şi memorare devin mai lente,
se pierde raţionamentul şi gândirea într-un mod inconştient persoanei, însă conştient celor din
jurul său. (Kendler, K.S., 2012 )
Studii realizate pe copiii adoptaţi ai căror părinţi sufereau de alcoolism, dovedesc faptul
că cei care au avut părinţii biologici alcoolici riscă de asemenea să le calce pe urme. În ceea ce
priveşte problemele legate de alcool care nu se dovedesc a fi extrem de severe anumite studii
arată faptul că influenţele se datorează mediului familial şi nu factorilor genetici atât în cazul
femeilor cât şi al bărbaţilor. (Goodwin, M.D., 1979)
Tema consumului de alcool moderat a fost dezbătută în nenumărate rânduri, existând de
asemenea şi opinii pozitive cu privire la efectele benefice ale acestuia. Însă oamenii de ştiinţă
rămân sceptici de cele mai multe ori în ceea ce priveşte această supoziţie, precizând că este
nevoie de efectuarea unor noi cercetări pentru a afla cu exactitate dacă există anumite beneficii
sau nu în ceea ce priveşte consumul de alcool. (Stockwell, T., et al., 2012)
2. Perspective de abordare a consumului și a dependenței de alcool

2.1. Consumul și dependența de alcool: definire și caracterizare

Multiplele tipuri de definiții ale consumului și dependenței de alcool au reprezentat o

barieră efectivă în activitatea de comunicare dintre clinicieni și cercetători și a împiedicat astfel
un diagnostic specific de acuratețe. Indiferent ce fel de terminologie am adopta, cu adevărat
relevantă este evoluția ideilor asupra intoxicației alcoolice. Atât pentru serviciile specifice de
sănătate, precum și pentru publicul larg, alcoolismul dispune de o carieră unică conducând la
diverse tipuri de judecăți morale și sociale în același timp, mai ales ca urmare a faptului că
alegerea voluntară a individului joacă un rol absolut decisiv în măsura în care “boala”
alcoolismului va merge mai bine ori mai rău. (Galanter, M., 1994, p. 13-18)
În literatura de specialitate întâlnim foarte des termenul de alcoolism cronic care este
extrem de utilizat dar de asemenea criticat datorită faptului că ar fi ambiguu, însă putem să
definim alcoolismul ca fiind o stare de dependenţă fizică şi psihologică faţă de consumul regulat
de băuturi alcoolice. (Morse, R.M., Flavin, D.K.,1992)
Încercarea multiplă de a defini conceptul de alcoolism a fost profund marcată aproape în
totalitate de diverse tipuri de incertitudini, de conflicte şi de ambiguităţi, definiţiile utilizate
reflectând ideile culturale, religioase ori ştiinţifice ale momentului. (Keller, Doria J., 1991)
Consumul abuziv de alcool reprezintă o tulburare complexă care poate să fie înțeleasă în
cel mai bun mod ca o cale finală comună ce izvorăște astfel din nenumărate elemente
etiopatogenice. Urmărirea efectivă a istoriei unui caz specific de alcoolism relevă astfel
particularități specifice care fac ca fiecare caz în parte să dețină particularitățile sale. De aici
provine și fascinația perpetuă precum și înverșunarea continuă a tuturor cercetatorilor de a face
diverse tipuri de clasificări specifice ale alcoolismului, încercări care au condus în timp la
apariția a nenumărate tipologii, fiecare valabilă în sine, însă niciuna dintre acestea neacoperind
întreaga “heterogenitate” a acestei entități.
Dependenţa reprezintă o formă de consum absolut voluntar, abuziv, periodic sau cronic
de substanţe, fără a avea la bază o motivaţie de ordin medical.
 Noile tipuri de dependenţe ale omului contemporan ridică întrebarea dacă aceste
dependenţe de jocuri, de cumpărături, de sex, de sport, de muncă, internet sunt cu adevărat
periculoase ca şi cele provocate de consumul de diverse substanţe? Pentru a explica acest mod de
a privi un fenomen relativ nou, Michel Lejoyeux, şef al departamentului de dependenţă din
cadrul spitalului Bichat, Franţa, invocă societatea actuală care încurajează excesele şi
descoperirea plăcerii în hiperconsum. „Dintr-odată, explică el, persoanele care caută prea mult să
se conformeze modelului social dominant – găsirea plăcerii fără limită – cad în dependenţă. Se
întâmplă ca în cazul pacienţilor lui Freud, care deveneau isterici deoarece îşi refulau dorinţele
pentru a se conforma modelului dominant, reţinerea”. (Lejoyeux, M., 2009)
Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază încă din anul 1973 faptul că riscul instalării
farmaco-dependenţei la un anumit individ rezultă întotdeauna din acţiunea conjugată a trei
factori:
• particularităţile individuale ale subiectului;
• natura mediului social-cultural general şi imediat;
• proprietăţile de ordin farmacologic ale substanţei în cauză, în corelaţie cu cantitatea
consumată, frecvenţa utilizării şi modul de utilizare a acesteia (îngerare, inhalare, fumare,
injectare).
Atitudinea individului se distanţează însă psiho-afectiv de normalitate, acesta devenind
foarte iritat în permanenţă, lipsit de orientare, cu judecată alterată de diverse conflicte şi legături
afective primare, prezentând perturbări grave ale percepţiei.
Acest fenomen este cât se poate de îngrijorător şi în perspectiva anilor viitori,
necunoscându-i-se realele dimensiuni ca urmare a faptului că nu există o statistică foarte clară
şi precisă a numărului celor afectați de această problematică.
Alte tipuri specifice de consecinţe ale dependenței constau în faptul că dependentul nu
mai reuşeşte astfel să se maturizeze, fiind o persoană cu o stimă de sine foarte scăzută, incapabilă
să tolereze diverse frustrări şi să facă faţă diferitelor problematici, fiindu-i mult diminuate
funcţionarea socială, familială şi psihologică. "Imaginea de sine a dependentului are mult de
suferit, prin pierderea abilităţii de a putea trăi emoţiile, ca parte intregrantă a conduitei umane.
Atitudinea dependentului poate varia însă în funcţie de măsura cunoştinţelor sale în ceea ce
priveşte fenomenul dependenței, de la încrederea în capacitatea sa de a menţine un control asupra
consumului până la instalarea unei anumite stări depresive." (Galanter, M., 1994, p. 76)
 Riscul dependenței este cu mult mai mare în societăţile în care dependența, de orice
natură ar fi, nu este considerată o ruşine.
Problematica specifică dependenței de alcool variază ca severitate de la dependența
considerată drept ușoară la dependența severă. Chiar și ideea de consum moderat de alcool poate
determina diverse tipuri de efecte secundare mai ales în situația în care survine pe fondul unui
tratament de tip medicamentos. Consumul cronic de alcool prezintă diverse tipuri de repercusiuni
dintre cele mai severe asupra vieții individului, atât din perspectiva sănătății somato-psihice,
precum și din perspectivă socială. Alcoolismul cronic afectează însă și viața de familie a
individului, interacțiunea acestuia cu societatea precum și cu cei din jur, determină diverse tipuri
de dificultăți la locul de muncă și în cele din urmă izolează individul de restul societății. Alcoolul
rămâne numărul unu în problema drogurilor din România. (Keller, M., Doria, J., 1991, p. 154)
Dependența de alcool reprezintă deci o boală cronică având capacitatea de a distruge
cariera, familia precum și sănătatea fizică a dependentului pe termen lung. Debutul efectiv al
alcoolismului nu este dificil de depistat și poate chiar să fie tratat. Dezvoltarea efectivă a bolii
urmează în mod normal trei tipuri de faze: de început, de mijloc precum și finală. Cu cât
dependentul ori familia sa identifică mai rapid toate aceste faze cu atât este mai ușor de stopat
dezvoltarea efectivă a bolii. (Keller, M., Doria, J., 1991, p. 156)
Personalitățile adictive precum și adicțiile acestora sunt foarte dificil de tratat.
Comportamentul de tip adictiv prezintă numeroase consecințe de ordin psihologic, de lungă
durată. Dependența fizică alterează astfel chimia cerebrală facilitând astfel drumul recuperării
care este lung și dificil. Foarte frecvent persoana dependentă nu poate să fie expusă obiceiului
fără a cădea din nou în dependență. Multe dintre formele specifice de intervenție psihologică
sunt și ele disponibile pentru personalitățile adictive incluzând astfel consilierea, terapia de grup
precum și terapia comportamentală.
Unele dintre studiile medicale au demonstrat faptul că un consum moderat de alcool
poate determina anumite tipuri de beneficii, precum scăderea efectivă a riscului de apariție a
bolii cardiace ori a accidentului vascular cerebral.
În situația anumitor persoane chiar și consumul moderat de alcool, poate să prezinte
anumite tipuri de riscuri, legate fie de anumite tipuri de accidente care pot apărea în mod
secundar consumului de alcool ori în unele situații chiar al apariției cancerului. Trebuie astfel să
menționăm faptul că în situația acestor persoane, orice fel de cantitate de alcool poate fi
considerată a fi potențial periculoasă (toleranța scăzută la alcool). (Cadoret, R.J. et al., 1995)

2.1.1. Cauzele consumului de alcool

Până în momentul de față, nu s-a reușit să se stabilească în mod foarte clar care sunt
cauzele specifice care conduc la dezvoltarea efectivă a dependenței de alcool. În acest context,
unele opinii susțin faptul că acest aspect poate să fie pus pe seama predispoziției de ordin genetic
și biologic, iar acest aspect cu atât mai mult cu cât este vorba despre oameni ai căror părinți sunt
alcoolici ori a căror mame au continuat astfel să consume alcool pe întreaga perioadă a sarcinii.
Dintr-o altă perspectivă, unii dintre specialiști afirmă faptul că alcoolismul poate să fie
explicat prin prisma unei game foarte variate de factori, precum "anturajul, stresul cotidian,
incapacitatea de a se putea adapta tuturor cerințelor societății etc." (Keller, M., Doria, J., 1991, p.
158)
Cele mai multe dintre studiile de specialiate existente în cadrul literaturii de specialitate
evidențiază ideea conform căreia alcoolismul nu este ereditar, însă toţi cei care ştiu că a existat o
problemă legată de alcoolism în familia lor, ar trebui să abordeze alcoolul cu aceeaşi vigilenţă pe
care o are un diabetic ereditar faţă de consumul de zahăr.
Cu toate acestea însă, nu există nicio cauză care să fie cunoscută și comună a
alcoolismului, dar trebuie specificat și faptul că mult mai mulți factori pot juca un rol deosebit de
important în ceea ce vizează dezvoltarea sa. O persoană care are o mamă alcoolică este mult mai
probabil să devină și ea alcoolică spre deosebire de o persoană în a cărei familie nu s-a consumat
abuziv alcool.
Se poate spune totuși faptul că "în prezent este predominantă teoria transmiterii
alcoolismului prin mecanism genetic-ambiental care postulează că interacțiunea dintre factorii
genetici și factorii de mediu conduce la generarea unei susceptibilități față de apariția unui model
de consum maladaptativ de alcool." (Cadoret, R.J. et al., 1995, p. 42)
Deși alcoolismul masculin a fost studiat cel mai frecvent, cercetătorii din domeniu au
identificat mai multe diferențe cu adevărat notabile care există astfel între barbații și femeile
alcoolice și, în acest mod, "sexul a devenit o variabilă importantă în ceea ce vizează tipizarea
alcoolismului. Prin studierea tuturor acestor tipuri de diferențe, cercetătorii au încercat adesea să
deceleze trăsăturile precum și caracteristicile specifice ce disting alcoolismul la bărbați de cel la
femei și astfel s-a descris o tipologie bazată pe sex. In general femeile trebuie să prezinte un
arbore genetic mai încărcat pentru a deveni alcoolice, consumă mai mult ca răspuns la stres,
prezintă simptome afective înainte de a deveni alcoolice și au consecințe fizice și sociale ale
consumului mai mari decât bărbații care prezintă, în schimb, simptome de personalitate
antisocială preexistente alcolismului, consumă cantități mai mari de alcool și au o istorie mai
lungă de consum." (Del Boca, F. si Hesselbrock, M.N., 1996, p. 62)
Femeile alcoolice sunt cele care “internalizează”, au depresie și anxietate, raportează că
folosesc alcoolul ca să combată anxietatea sau supărările și prezintă dependență severă și au
consecințe somatice serioase ale consumului. Alcoolicii care “externalizează”, sunt cu precădere
bărbații care prezintă un consum ridicat de alcool, consecințe sociale serioase și trăsături de
personalitate antisocială; prognosticul este defavorabil. (Del Boca, F. si Hesselbrock, M.N.,
1996, p. 65)
Alcoolicul, fie el bărbat sau femeie apare așadar ca o personalitate psihopatică, în general
depresivă, stăpânită de dorința căreia nu i se poate opune de a consuma în mod excesiv băuturi
alcoolice, pentru a-și satisface anumite tipuri de nevoi, mai mult sau mai puțin reale.
Deși, inițial poate unele eșecuri suferite în viață pot să determine un cadru absolut
favorabil pentru apariția alcoolismului, în cele din urmă se va ajunge la o adevărată toxicomanie
determinantă a unei personalități morbide, degradante. Anxietatea precum și depresia, lipsa
efectivă a simțului critic reprezintă elemente importante care creionează astfel personalitatea
labilă a alcoolicului, condus uneori de diverse tipuri de instincte și de impulsivitate, dar care
ajung să sfârșească în descurajare, cea care îl împinge în permanență pe alcoolic pe calea
absorbției toxicului.

2.2. Istoria și actualitatea consumului de alcool

Consumul de alcool în țara noastră din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și
începutul secolului al XX-lea a reprezentat un element foarte important în viața de zi cu zi a unei
societăți aflate în tranziție, care prin modernizare și un început de industrializare lăsau în urmă
caracterul eminamente rural și agrar al deceniilor anterioare.
 Tipurile specifice de băuturi alcoolice, ponderea relativă a tuturor acestora, precum și
anvergura globală a consumului implică diverse tipuri de elemente primordiale pentru
înțelegerea atât a uzului, precum și a abuzului de alcool din trecut.
Gama specifică de băuturi aflate pe piață ori produse pentru uz propriu a derivat atât din
tradițiile moștenite de la perioadele anterioare, precum și din evoluțiile generale manifestate în
context european. Foarte bogată în zone de deal și implicit în podgorii precum și plantații
pomicole, țara noastră a continuat la finalul secolului al XIX-lea să fie un producător important,
atât de vinuri, cât și de opt tipuri de băuturi distilate derivând din struguri, prune cât și din alte
fructe. (Keller, M., Doria, J., 1991, p. 162)
Țuica de prune și rachiurile au avut de înfruntat în special după anul 1870 concurența
foarte acerbă a unui nou venit pe piață, adus și la noi de către evoluțiile europene precum și de
progresul tehnologic. Alcoolul industrial fabricat în velnițe ori poverne, din cereale, cartofi sau
sfeclă a adus consumatorilor din țara noastră, prilejul unor băuturi din ce în ce mai ieftine, cu o
atractivitate foarte crescută. Lichioruri, coniacuri, romuri produse prin adăugarea de diverse
esențe la alcoolul industrial au bulversat și au amplificat astfel consumul pe o piață anterior cu
caracter patriarhal, pe care băuturile ”naturale”, preparate îndeobște artizanal, nu aveau practic
concurență.
Un element foarte important în cadrul peisajului specific consumului de alcool din țara
noastră în trecut a fost sistemul de debitare. Predominant în lumea rurală, cârciuma a jucat un rol
absolut esențial, atât în consumul public de alcool, cât și ca element singular de socializare.
Lipsiți de alte tipuri de alternative, țăranii făceau din cârciumă nu doar localul în care consumau
băuturi a căror calitate era deseori pusă sub semnul întrebării, precum și centrul unei lumi sătești
profund marcate de lipsuri, de analfabetism și mari deficiențe de ordin sanitar. (Cadoret, R.J. et
al., 1995)
În prezent, românii au cam aceleași preferințe în măsură de băuturi alcoolice, iar
obiceiurile acestora de consum nu sunt cu mult mai diferite.
În momentul de față rămân valabile mare parte dintre rezultatele studiilor realizate pe
tema consumului de alcool din utimele două decenii. Astfel că, studiile etiologice, cu precădere
cele genetice, cercetările epidemiologice precum și cele clinice au relevant faptul că sub eticheta
clinică de alcoolism există a varietate foarte largă de oameni cu caracteristici particulare
referitoare la predispoziția genetică, caracteristicile specifice de personalitate, simptomatologia
prezentată, modelele concrete de consum, severitatea propriu-zisă a dependenței, vârsta concretă
de apariție, comorbiditatea, răspunsul diferit la terapie. Astfel, deși s-au putut contura cel puțin
două tipuri de entități clinice determinate de conceptul de alcoolism, respectiv de consumul
nociv/dăunător de alcool și dependența efectiv de alcool (potrivit Clasificării Internaționale a
Bolilor, versiunea a 10-a), alcoolismul ca atare "rămâne tributar unei concepții
multidimensionale care integrează variabilitatea interindividuală. Astfel, nu tuturor indivizilor ce
dezvoltă alcoolism li se pot decela aceleași caracteristici, ci din contra, parcă fiecare individ este
altfel, ca și cum fiecare alcoolic a avut propriul lui drum. Această situație vine să decepționeze
într-un anume grad practicianul obișnuit să aibă de-a face cu tulburări omogene, izvorîte din
aceeași cauzalitate și care i-a forjat treptat o gândire clinică cartezianistă, liniară." (Galanter, M.,
1994)
Studiile de ordin genetic au demonstrat faptul că există o componentă de ordin genetic
care se transmite transgenerațional. În acest context, studiile familiale, studiile pe gemeni mono-
precum și dizigoți cât și studiile de adopție au identificat în mod clar componenta de ordin
genetic, intrafamilial, a alcoolismului. (Galanter, M., 1994)

2.3. Etapele instalării dependenței

Se cunoaște deja faptul că un consum simptomatic (de doroguri, alcool, ţigări, de internet
etc) conduce foarte frecvent la instalarea dependenţei. Cu mult înaintea apariţiei acesteia,
dependenții suferă de diverse sentimente de ruşine şi vinovăţie iar, prin consum, încearcă să
renunţe la astfel de stări.
Prin intermediul dependenţei înţelegem toate "senzaţiile neplăcute care se manifestă după
întreruperea comportamentului dependent a fost consumat înainte pentru o vreme mai
îndelungată, determinând în acest sens apariţia unui stres psihic." (Eberhard, K.M., 1999, p.27)
De-a lungul timpului s-au realizat numeroase studii pe persoanele dependente, iar
cercetătorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluţiei dependenţei. Acesta prezintă
evoluţia dependenței în trei faze: (Keller, M., Doria, J., 1991)
1.      Faza pre-debut;
2.      Faza de debut;
3.      Fază critică.
 În faza pre-debut, consumul sau activitatea se realizează ocazional, la diverse
evenimente. În cadrul acestui stadiu nu există dependență fizică şi psihică. Dependența se poate
crea astfel ori prin frecvență repetată ori crescând timpul frecvenței.
În cea de-a doua fază, numită și faza de debut, sunt "asigurate" de către dependent toate
condițiile necesare pentru dezvoltarea dependenţei. Dependentul manifestă acum următoarele
tipuri de simptome: amnezie, plăcere, sentiment de vinovăţie, evitarea conversaţiei pe tema
dependenței etc.
În fază critică, cea de-a treia, dependența este deja instalată, iar dependentul manifestă
deja următoarele: (Galanter, M., 1994)
• pierderea controlului, dependentul nu mai poate controla voluntar activitatea
respectivă, se pierde simţul măsurii;
• raţionalizarea şi justificarea activității, negarea dependenței;
• grupul de dependenți devine o reală sursă importantă pentru respect şi stimă de sine;
• comportament agresiv, diverse remuşcări şi sentimentul de vinovăţie persistentă;
• modificarea comportamentului, diverse tulburări de comportament;
• întreruperea relaţiilor de ordin social;
• pierderea locului de muncă (în cazul adulților), incapacitatea de a putea prelua diverse
tipuri de sarcini şi responsabilităţi;
• pierderea interesului pentru activităţi casnice, hobby-uri şi alte activităţi;
• re-interpretarea relaţiilor personale;
• auto-compătimire marcată, diverse stări depresive;
• gândire iraţională – crede diverse fapte sau lucruri fără fundament real, interpretare
negativă;
• protejarea substanţei, neglijarea hranei, a igienei corporale şi a aspectului fizic.
• în ultima fază a dependenţei, faza cronică, se consideră de obicei că din această
perspectivă, nu mai există cale de întoarcere la consumul controlat.
2.4. Mecanismele psiho-sociale de producere a dependenței

De foarte multe ori oamenii, în special dependenții au tendinţa de a-şi instala o armonie
articială, astfel încât să se simtă în largul lor. Acest fapt conduce şi la o deformare a realităţii,
care devine artificializată, nenaturală şi falsă. (Keller, M., Doria, J., 1991)
• "Raţionalizarea- poate fi definită drept o autoamăgire prin raţionament. Ideea comună
că aceasta este utilizată în primul rând ca o justificare sau ca o punere de acord a
motivelor şi acţiunilor cuiva cu ideologii acceptate este complet validă doar până la
un punct; s-ar impune ca persoanele care trăiesc în aceeaşi civilizaţie să raţionalizeze
după acelaşi tipar, pe când în realitate există o mare deosebire de la individ la individ
în privinţa a ceea ce este raţionalizat, precum şi în privinţa metodelor folosite. Este
foarte firesc să fie aşa, dacă analizam raţionalizarea ca pe o cale de sprijinire a tuturor
tentativelor nevrotice de a crea o armonie artificială. În fiecare dintre elementele
eşafodajului defensiv construit în jurul conflictului fundamental putem vedea la lucru
acest proces.
• Atitudinea predominantă este cea întărită de raţionament, factorii care ar întreţine
astfel conflictul fiind fie minimalizaţi, fie remodelaţi, în aşa manieră încât să se
adapteze acestuia. Modalitatea efectivă în care acest tip de raţionament autoamăgitor
ajută la remodelarea concretă a personalităţii iese în evidenţă atunci când comparăm
tipul docil cu tipul agresiv. Cel dintâi atribuie tuturor sentimentelor simpatetice
dorinţa sa de a fi util chiar dacă sunt prezente tendinţe puternice de dominare; iar dacă
acestea sunt prea evidente, acesta le raţionalizează ca şi solicitudine.
• Tipul agresiv neagă cu vehemenţă orice sentiment de simpatie şi îşi întemeiază
acţiunea exclusiv pe oportunitate.
• Tendinţa de autocontrol excesiv (excessive self-control) - poate fi atât de puternică
încât adesea să se numere printre tendinţele nevrotice iniţiale. Funcţia sa este aceea să
servească drept stăvilar împotriva torentului emoţiilor contradictorii. Deşi la început
reprezintă adesea un act de voinţă de putere conştient, cu timpul devine de obicei mai
mult sau mai puţin automat. Indivizii care exercită un astfel de control nu-şi vor
permite să fie duşi de valul entuziasmului, al excitaţiei sexuale, autocompătimirii sau
mâniei."
 În acest context, Karen Horney (1998, p. 113-115) identifică o serie de aspecte referitoare
la aşa numita armonie artificială: Asemenea indivizi îşi păstrează însă coeziunea pur şi simplu
prin imaginea lor idealizată, dar, după câte s-ar părea, puterea sa unificatoare este insuficientă,
dacă nu este ajutată de una ori alta dintre tentativele esenţiale de stabilire a unităţii. Imaginea este
şi ea deosebit de inadecvată atunci când capătă forma unui conglomerat de elemente
contradictorii.
Efortul voinţei de putere, conştient ori inconştient, este necesar spre a ţine sub control
impulsiile aflate în coflict. Întrucât cele mai distructive impulsii sunt acelea de violenţă inspirate
de furie, cea mai mare cantitate de energie este orientată în direcţia controlului furiei. Aici este
pus adesea în mişcare un adevărat cerc vicios; furia, din cauză că este refulată, atinge o forţă
explozivă care, la rândul său cere încă şi mai mult autocontrol ca să fie înăbuşită. Dacă excesivul
control al pacientului este complet conştientizat de acesta, el îl va apăra ridicându-l la rangul de
virtute şi arătând astfel necesitatea autocontrolului pentru orice fel de individ civilizat. Ceea ce
trece cu vederea reprezintă natura compulsivă a controlului său. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
Într-o asemenea stare, fireşte, o anumită persoană este susceptibilă de influenţare. Atunci
când avem convingeri autentice, cu mare greutate suntem clătinaţi; dar dacă stăm la intersecţie,
indecişi asupra direcţiei de urmat, agenţii exteriori pot uşor să fie factori determinanţi, fie şi
numai temporar. Mai mult decât atât, indecizia se aplică nu numai la posibilele cursuri ale
acţiunii, ci includ îndoieli asupra noastră înşine, asupra drepturilor noastre, asupra valorilor
noastre.
Toate aceste tipuri de incertitudini scad foarte mult capacitatea noastră de a înfrunta
viaţa. Pe cât se pare, însă, acestea nu sunt la fel de intolerabile pentru toată lumea. Cu cât un
individ înţelege mai bine viaţa ca pe o bătălie fără milă, cu atât mai mult consideră acesta că
îndoiala este o slăbiciune periculoasă.
Cu cât mai izolat este dependentul şi cu cât mai doritor de independență, cu atât mai mult
va apărea susceptibilitatea sa faţă de influenţă ca o sursă de iritare.
Toate observaţiile realizate demonstrează faptul că o anumită combinaţie de tendinţe
predominant agresive şi de izolare reprezintă solul cel mai fertil pentru dezvoltarea corectitudinii
rigide şi cu cât mai aproape de suprafaţă este agresivitatea, cu atât mai militantă este
corectitudinea. Aceasta constituie de fapt o încercare de a tranşa conflictele odată pentru
totdeauna prin intermediul decalării ei, în mod arbitrar şi dogmatic, că cineva este invariabil
corect. Într-un sistem guvernat astfel de raţiune, emoţiile reprezintă trădători din interior şi
trebuie ţinute în frâu de către un control continuu. Cum şi era de aşteptat, astfel de indivizi
detestă ideea de psihanaliză, deoarece aceasta tulbură tabloul bine pus la punct. (Horney. K.,
1998, p. 115)
Obiectivitatea cu orice preţ poate conduce la diverse reducţii false ori chiar la amputarea
realităţii din moment ce subiectivitatea înseşi e parte a realităţii. Ne alăturăm astfel lui Thomas
Nagel (2008, p. 17), acceptând că adevărata întrebare este „cum să combini valorile obiective cu
cele subiective în gestionarea unei vieţi individuale.”
Obiectivitatea privește toate mecanismele generante de realitate și tratarea obiectului
într-un mod diferențiat de individ, ca diferit de o entitate obiect, independența de subiect, ca
realitate obiectivă, existența 'în afara subiectului, în afara corpului său fizic, dar și în afara
corpului său spiritual.
Cunoaşterea socio-umanului devine astfel un real proces de obiectivare a subiectivităţii, o
subiectivitate care nu este însă nici ea dată de la început, în integrum, pentru totdeauna şi care
întâlneşte alte subiectivităţi. Ştiinţa se construieşte la confluenţa acestor subiectivităţi care se
întâlnesc într-un orizont al comunicativităţii.
Realitatea de tip obiectiv, autonomă, în opinia filozofului care o admite, este caracterizată
modal în ea însăși, în identitatea sa de sine și pentru sine, aşa cum spune metafizicianul. Lumea
în sine, lumea obiectivă, nu poate fi însă percepută prin diverse simțuri, acestea au acces doar la
partea de mesaj purtător de aspect realitate, trimis de realitatea autonomă. (Cadoret, R.J. et al.,
1995)
Subliniem faptul că nu trebuie confundată informația purtătoare de modalitate cu sursa
comunicantă de informație, spre exemplu omul ca entitate obiectivă, în caz că 'există' primește de
la diverse surse de lumină, radiație luminoasă pe care o împrăștie.
Ochiul uman poate percepe radiația difuzată de corpul unui individ și interpretează sub
formă de chip și de trup uman, însă imaginea individului din conștiența celui care o reprezintă nu
este și nu poate fi identică cu omul obiectiv, individul care o trimite, individul real independent
existențial de semenul său care îl percepe și reprezintă în imagine.
Fenomenul, care se manifestă prin intermediul transformării persoanelor lipsite de sex-
appeal în diverşi indivizi mult mai tentanţi în ochii privitorului care au consumat cantităţi
crescute de substanţe, este bine cunoscut în baruri şi cluburi. Până foarte recent, însă, nimeni nu
ştia cu exactitate şi motivul acestui fapt.
În prezent un studiu foarte recent a demonstrat faptul că subiecţii aflaţi în stare de
ebrietate sau de sevraj s-au arătat cu până la 10% mai predispuşi să fie atraşi de alte persoane cu
un aspect neplăcut decât cei neafectaţi de substanţe periculoase. S-a demonstrat astfel că, pe
măsură ce un om consumă alcool, devine din ce în ce mai puţin apt să identifice detaliile fine ale
fizionomiilor celorlalţi. (Keller, M., Doria, J., 1991)
Pentru un dependent, realitatea obiectivă este mai mult decât subiectivă, acesta creându-şi
practic propriul său tip de univers paralel, care cel mai frecvent nu are nicio legătură cu realitatea
obiectivă.
Dacă realitatea obiectivă este însă corectă atunci realitatea subiectivă trebuie să fie una
falsă. În cel mai bun caz vei putea fi capabil să adopţi mentalitatea solipsism-ului în contextul
mai larg al realităţii obiective, însă nu poţi potrivi perspectiva realităţii subiective în cadrul
realităţii obiective. Aceasta este de fapt o limitare majoră a modelului realităţii obiective.
Realitatea obiectivă respinge deci realitatea subiectivă dar nu poate niciodată să o
infirme, aşa încât realitatea obiectivă respinge inerent o potenţială perspectivă valabilă. Aceasta
este o defecţiune majoră a modelului realităţii obiective.
Dacă un anumit model nu are loc pentru toate perspectivele potenţial valabile, este clar că
nu reprezintă un model bun. Ca urmare, nu putem niciodată să avem încredere totală în acest
model deoarece poate foarte bine să fie complet greşit. Dacă ne bazăm deciziile pe acest model,
însă vom putea lua o decizie inexactă după alta, dar nu vom şti niciodată. Este mult prea limitat
pentru scopurile noastre, ca şi cum am trece prin viaţă cu un braţ legat la spate.
Marea excepţie acolo unde realitatea obiectivă ne permite să integrăm un anumit subset al
realităţii subiective este în timpul viselor noastre nocturne. În acest mod vei putea spune că visele
tale nocturne sunt cuprinse în sfera de aplicare mai mare a realităţii obiective, aşadar încă eşti o
fiinţă fizică dormind pe un pat, având acea experienţă mentală internă atunci când visezi noaptea.
(Cadoret, R.J. et al., 1995)
Oricine a experimentat un anumit vis lucid cunoaşte această perspectivă destul de bine.
Totuşi, observăm că atunci când nu eşti pe deplin lucid, eşti practic păcălit să gândeşti că lumea
ta de vis subiectivă este de fapt o altă lume a realităţii obiective.
 Aşadar, chiar şi pentru un dependent de substanţe, obiectivitatea ar trebui să localizeze
realitatea autonomă de subiect, incognoscibilă, după părerea filosofului, neconceptibilă ca şi
formă specifică sau mișcare distinctă, dar existând și continuând independent de toate stările
mentale pe care le parcurge subiectul.

2.3.5 . Simptomatologia specifică alcoolismului

Alcoolismul, de regulă, este asociat cu o paletă foarte variată de efecte medicale, psihice,
sociale, probleme juridice, profesionale, economice, precum și de familie.
De cele mai multe ori însă, persoanele care au probleme legate de consumul de alcool, nu
realizează cu adevărat acest aspect. Este foarte probabil ca toate aceste persoane să nu consume
alcool chiar în fiecare zi ori să nu consume cantități ebuzive de alcool. Uneori poate chiar să
treacă un interval destul de mare de timp între situațiile de consum abuziv de alcool. Cele mai
multe dintre persoanele care sunt dependente de alcool, susțin că beau doar ocazional (de
sărbători ori doar cu anumite ocazii sociale). Dacă însă o persoană nu consumă frecvent, nu
înseamnă neapărat că nu are nicio problemă notabilă cu consumul de alcool și totodată, că nu
prezintă niciun anumit risc de a dezvolta acest tip de adicție. (Galanter, M., 1994)
În mod foarte frecvent însă, persoanele care dețin o astfel de problemă susțin faptul că pot
renunța la acest viciu în absolut orice moment își doresc, în unele dintre situații reușesc, însă
doar pentru o perioadă de câteva săptămâni ori luni, iar apoi revin la vechiul lor obicei. În
situația persoanelor care nu pot să-și controleze acest tip de viciu, este foarte important ca aceștia
să apeleze la ajutor medical precum și psihiatric specializat.
Persoanele care suferă de alcoolism de ordin cronic, dispun în cele mai multe dintre
cazuri și de probleme de ordin psihic, precum depresia ori anxietatea. În egală măsură însă,
alcoolicii sunt întotdeauna predispuși la abuzul și la dependența pentru alte tipuri de substanțe
toxice, precum tutunul ori drogurile de orice tip.
Simptomele specifice abuzului de alcool la copii precum și la adolescenți, sunt diferite de
toate cele care apar în situația adulților. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
Unele dintre simptomele specifice alcoolismului includ: durere abdominală, confuzie,
episoade de violență, ostilitate, lipsa de contol asupra alcoolului, imposibilitatea de a elimina sau
de a reduce cantitatea de alcool din consum, găsirea diverselor scuze pentru a bea, greață,
vărsături, nevoia de a consuma alcool în fiecare zi în mod regulat, neglijența de a mânca,
amorțeală și furnicături, aspect fizic neîngrijit, comportament secretos pentru a ascunde
consumul de alcool, tremurături dimineața. (Wilson, 1982)
Alcoolicul, fie că este bărbat sau este femeie apare aşadar ca o personalitate psihotică, în
cea mai mare parte depresivă, stăpânită de dorinţa conform căreia nu i se poate opune dorinței de
a consuma în mod excesiv diverse băuturi alcoolice, pentru a-şi satisface așadar anumite tipuri de
nevoi, mai mult sau mai puţin reale.
Dependenţa de alcool porneşte în cele mai multe cazuri de la un consum moderat, la unul
care ajunge să fie nelipsit din cadrul rutinei cotidiene. Starea efectivă care urmează să apară este
una impulsivă precum şi de negare, în momentul în care cei din jur îl atenționeză că are o
problemă concretă cu alcoolul. Acesta este şi primul semn specific care indică faptul că persoana
se confruntă deja cu probleme în ceea ce vizează consumul abuziv de alcool (Wilson, 1982)
Persoana alcoolică este de fapt aceea care îşi face rău în mod involuntar, însă care le face
rău şi persoanelor din jurul său, ca urmare a consumului abuziv de alcool. Comportamentul
devine astfel unul deviant, pe care nu mai are motivaţia și nici puterea să îl controleze. Acesta
ajunge așadar să manifeste o dorinţă fizică precum şi psihică de a consuma alcool, dorinţă care
devine astfel absolut de necontrolat, indiferent de eforturile de a nu mai consuma. Astfel,
individul caută satisfacerea acestei nevoi prin toate modalităţile precum şi mijloacele posibile.
(Nordqvist, S., 2015)
Alcoolicii ajung la un moment dat să consume alcool în mod repetat fără însă să realizeze
faptul că încep să devină astfel dependenţi. Starea fiziologică a acestora este modificată de o
stare de anxietate profundă pe care nu şi-o pot explica şi care nu dispare decât în momentul
specific în care consumă alcool. Toate aceste tipuri de modificări care apar în viaţa alcoolicului
sunt atât de ordin individual precum şi de ordin social iar persoana în cauză începe să devină din
ce în ce mai dezorganizată. (Wilson, 1982)
O parte importantă din cadrul simptomatologiei specifice alcoolismului apare, de cele mai
multe ori, după o perioadă de abstinență. Persoanele în cauză pot să experimenteze și unele
dintre simptomele următoare: necesitatea consumului de alcool, dorinţa de a consuma alcool
pentru a induce o stare de relaxare, dorinţa de a consuma la orice oră din zi sau din noapte,
incapacitatea de a controla cantitatea de alcool consumată, dezvoltarea toleranţei faţă de
substanţă, intoxicaţia datorită cantităţii crescute de substanţă, nevoia de a consuma pentru a
diminua simptomele sevrajului dar şi sensibilitate şi vinovăţie. (Soto, C.B. et al., 1985)
Sindromul specific de dependenţă este așadar reprezentat de dorinţa de necontrolat de a
consuma indiferent de mijloace ori de consecinţe, persoana în cauză se confruntă cu dificultatea
efectivă de a opri consumul. Dependenţa de alcool reprezintă așadar un ansamblu de activităţi
comportamentale, fenomene de ordin fiziologic ori cognitiv, unde consumul abuziv de substanţă
devine cea mai importantă prioritate pentru individ. Caracteristicile concrete ale dependenței se
manisfestă prin: dorinţa foarte puternică de a consuma substanţa, incapacitatea propriu-zisă a
controlării comportamentului în ceea ce vizează consumul, apariţia sevrajului în absenţa
consumului. Aceasta se împarte în două categorii, respectiv: dependența fizică şi dependența
psihică. (Skinner, Allen,1982)
Simptomele specifice dependenței fizice sunt reprezentate de: tulburări de somn, tremurul
mâinilor în special dimineaţa; transpiraţie, greaţă ori chiar vărsături; probleme de echilibru ori
dificultăţi în mişcarea mâinilor, tensiune ori diverse tipuri de probleme cardiace şi dureri de cap.
Simptomele specifice dependenței psihice sunt reprezentate de: anxietate, nervozitate,
stări de depresie, planificarea consumului. (O'neill, J., Sher, 2000)

2.6. Afecţiuni psiho-sociale asociate alcoolismului

Teoriile specifice consumului de alcool susţin faptul că acest comportament apare şi ca

un răspuns la depresie, iar acest consum de ordin disfuncţional expune persoanele la riscuri
precum confruntarea cu o multitudine efectivă de probleme legate de viaţă.
Consumând alcool, individul devine astfel adesea depresiv, irascibil şi dispune de
amplificarea mişcărilor precum şi a exprimării verbale, ca urmare a intervenţiei "excitării", dând
astfel curs liber tuturor reprezentărilor sale. În aparenţă, individul care a consumat în mod abuziv
alcool scapă de inhibiţie, pentru ca ulterior să intervină și o disproporţie efectivă între faza
stimulatorie (excesiv de excitantă precum şi de tensionată) şi faza finală, caracterizată astfel de
oboseală cât şi de somnolenţă. (Schuckit, M.A., 1989)
Studiile de specialitate au adus adesea în discuţie existenţa specifică a unei corelaţii între
consumul de alcool şi depresie. Acestea confirmă astfel frecvența specifică asocierii dintre
depresie şi alcoolism. De cele mai multe ori însă, cauzele specifice tuturor depresiilor sunt
reprezentate de anumiţi factori precum: evenimentele de viaţă stresante ori de predispoziţia
genetică. Oamenii care dispun de o viaţă foarte stresantă tind adesea să fie mai vulnerabili, să
experimenteze astfel diverse tipuri de stări depresive care îi conduc către un consum frecvent de
alcool. Toate aceste persoane ajung astfel să consume pentru a-şi putea diminua toate aceste
stări, iar cei care sunt deja alcoolici tind astfel să experimenteze diverse tipuri de stări depresive
în urma consumului excesiv de alcool. (Schuckit, M.A., 1989)
Este foarte important de menţionat faptul că între depresie şi alcoolism există așadar o
corelaţie de asociere şi nu de cauzalitate.
Depresia este pozitiv corelată cu consumul abuziv de alcool. Această ipoteză a corelaţiei
dintre depresie şi uzul abuziv de alcool este ghidată de teoria reglementării afectului (affect
regulation theory) a lui Cuppel şi Russell. Potrivit acestei teorii, oamenii consumă alcool pentru a
ameliora ori pentru a îndepărta emoţiile negative. Aceasta este într-adevăr principala cauză a
tendinţei de a consuma alcool pentru a reduce starea de angoasă resimţită în situaţii complicate
din viaţă, însă de cele mai multe ori această situaţie se dovedeşte a fi o sabie cu două tăişuri
întrucât în primă fază alcoolul favorizează buna dispoziţie şi diminuează anxietatea, însă după un
consum excesiv starea de tristeţe de anxietate şi nelinişte se accentuează. (Cooper, M.R. et al.,
1995)
Simptomele depresive au fost așadar asociate în mod semnificativ cu consumul abuziv de
alcool cu accent pe abilităţile specifice de toleranţă a distresului.
În literatura de specialitate a fost identificată o abordare teoretică în cazul uzului mai
mare de substanţă şi anume armarea negativă. Toate modelele specifice de armare negativă
susţin faptul că motivaţia pentru uzul şi abuzul de substanţă este reducerea ori evitarea stărilor
afective negative. Procesele de armare negativă pot sta de asemnea la baza relaţiei dintre
simptomele depresive şi consumul de alcool. Dorinţa de a reduce stările afective negative
reprezintă un pas important care se leagă de motivaţia de a apela la uzul de alcool. (Baker, T.B.
et al., 2004)
Studiile de specialitate din literatura specifică alcoolismului asociază consumul abuziv de
alcool nu doar cu depresia ci şi cu anxietatea în mod pozitiv. Alcoolul reduce astfel anxietatea şi
depresia, însă acest aspect se întâmplă doar în situația în care cantităţile consumate sunt unele
scăzute, iar efectul produs este unul de tip “anestezic”. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
 Acesta este, după cum susțin studiile de specialitate, principalul motiv pentru care
oamenii în general consumă alcool. Însă, în urma creşterii cantităţii, efectele specifice
consumului de alcool asupra depresiei şi asupra anxietăţii se inversează modificându-se în
“efecte negative”. (Williams, 1966)
Cercetările asupra abuzului de substanţă au condus însă și la la ipoteză conform căreia
consumul abuziv de alcool se corelează negativ cu contactul social, întrucât uzul de alcool în
cadrul contactului social duce de cele mai multe ori la relaţii negative. Consumul de alcool
conduce de asemenea la un contact redus cu familia, cu prietenii, cu grupuri ori cu asociaţii. Ca
urmare a acestui fapt, oamenii de ştiinţă sugerează faptul că uzul abuziv de alcool scade
contactul social. În acest sens, influenţele asupra consumului de alcool provin din mai multe părţi
așa cum ar fi ereditatea, stresul ori presiunea de grup. (Peirce et al., 2000)
Un studiu longitudinal asupra depresiei, alcoolismului şi asupra suportului social aduce
de asemenea evidențe ce sugerează faptul că un consum disfuncţional de alcool şi depresia tind
să apară împreună (co-apar). (Peirce et al., 2000)
Consumul de alcool s-a dovedit a reprezenta şi o cauză specifică a factorilor stresanţi cu
care se confruntă astfel persoanele la locul de muncă. Însă nu toate persoanele care au parte de
stres la locul de muncă ajung să şi consume alcool.
Studiul realizat de către Universitatea Alabama din Birmingham confirmă ideea potrivit
căreia unele dintre cauzele importante care conduc la consmul abuziv de alcool din cauza
stresului la locul de muncă ar fi reprezentate de: plictiseală, calificarea joasă ori de cerinţele
cognitive crescute. De asemenea s-a ajuns la concuzia asupra faptului că anumiţi factori de stres
la locul de muncă ar putea fi strâns legaţi de consumul de alcool în ceea ce îi priveşte mai mult
pe bărbaţi decât pe femei. (Frone, M.R., 1999)
Consumul de alcool a fost asociat cu o serie de comporamente de risc, așa cum ar fi, spre
exemplu: consumul de băuturi alcoolice la volan, violența, vătămarea corporală ori chiar
sinuciderea.
Într-un studiu realizat pe studenţi, s-a dovedid faptul că susceptibilitatea la sinucidere este
prezisă în mod pozitiv de consumul de alcool, iar consumul de alcool a fost prezis în mod pozitiv
de către depresie. (Lamis, D.A. et al., 2010)
S-a constatat astfel că incidența suicidului printre adulţii tineri s-a triplat din 1950.
Suicidul este a treia cauză a morţii în rândul adulţilor tineri din SUA.
 Consumul de alcool şi depresia reprezintă unii dintre factorii de risc cei mai importanţi
implicaţi în comportamentele suicidare, iar acest lucru este cel mai frecvent la adolescenţi şi la
adulţii tineri. Simptomele depresive şi dorinţa de suicidere experimentată de adolescenți şi adulţi
se accentuează în urma consumului excesiv de alcool, iar studiile mai arată că în rândul
adolescenţilor şi al adulţilor consumul de alcool tinde să apară şi să fie mai frecvent din cauza
depresiei. (Brener, N.D. et al., 1999)
Un alt studiu realizat asupra legăturii specifice dintre conflictul rolului de gen şi a
percepţiei asupra abuzului de alcool a ajuns la concluzia că abuzul de alcool tinde să fie mai des
frecvent la bărbaţi datorită faptului că în situaţii dificile ei tind să ceară mai puţin ajutor decât o
fac femeile. De aceea se pare că în populaţie consumul de alcool este mult mai acceptat în ceea
ce îi priveşte pe bărbaţi decât pe femei. S-a dovedit de asemenea şi faptul că femeile care sunt
mai tradiţionaliste percep abuzul de alcool ca fiind mai puţin negativ decât femeile care sunt mai
puţin tradiţionaliste. (McCreary, D.R. et al., 1999)
Perioada specifică a maturităţii în curs de dezvoltare este o perioadă riscantă pentru uzul
şi abuzul de alcool. Adulţii emergenţi afirmă faptul că sunt mult mai expuşi la un risc crescut de
consum de alcool întrucât aceasta este perioada în care se confruntă pentru prima dată cu
problemele dificile ale vieţii, perioadă în care tind să fie mult mai impulsivi şi mai vulnerabili.
De aici porneşte practic consumul de alcool ocazional pentru a face faţa problemelor.
Într-un studiu derulat pe o perioadă de un an s-a studiat relaţia dintre depresie şi alcool la
tinerii adulţi. S-a ajuns astfel la concluzia că tinerii adulţi care au consumat alcool au
experimentat o stare de tristeţe, nervozitate sau tensionare. (Segal, B., et al.,1980)
Consumul de alcool s-a legat de asemenea și de tensiunea economică şi de anxietate, iar
cei care decid să apeleze la alcool o fac pentru a reuşi să se adapteze situaţiilor economice
dificile.
Consecinţele consumului de alcool pe termen lung diferă de consecinţele datorate
consumului pe termen scurt. În prima fază starea de spirit negativă se atenuează însă după un
consum mai îndelungat funcţionarea socială a individului este afectată în mod negativ iar
simptomatologia depresivă creşte. (Pearlin, L.I., Radabaugh, C.W., 1976)
Astfel ajunge să se producă exact efectul opus, consumul de alcool ajungând să crească
sentimetele de depresie.
 Persoanele care experimentează sentimente de depresie încearcă prin utilizarea sporită de
alcool un fel de automedicaţie care iniţial pare să funcţioneze dar mai apoi eşuează.
Într-un studiu s-a constatat că între indivizii depresivi clinic cei care nu au fost alcoolici sau au
fost în prezent alcoolici non-activi au avut de două ori mai mare probabilitatea de a se recupera
de depresie decât persoanele alcoolice active. (Mueller, F.,1994)
S-au adus dovezi conform cărora consumul excesiv de alcool se asociază puternic cu
tulburări de dispoziţie care pot cauza simptome depresive.
Persoanele care abuzează de alcool şi care se confruntă cu depresie pot dezvolta probleme
serioase cu alcoolul. (Ramsey, S.E. et al., 2005)
Hull (1981) a propus o explicaţie pentru înţelegerea consecinţelor pozitive ale alcoolului
pe termen scurt la persoanele depresive. Într-un studiu pe care l-a realizat a constatat faptul că
alcoolul interferează cu codificarea informaţiei despre sine, perturbând procesele de auto-
evaluare negative. Astfel, participanţii care au consumat alcool, au fost mai puţin tentaţi să facă
auto-declarații despre sine decât participanţii care nu au consumat alcool. De aici rezultă și
ipoteza conform căreia alcoolul interferează cu reducerea conştiinţei de sine şi al procesului de
auto-evaluare.
Impulsivitatea a fost identificată ca fiind un predictor cheie al problemelor legate de
consumul de alcool. Studiile de specialitate în acest sens au demonstrat faptul că impulsivitatea
este un factor de risc în ceea ce priveşte consumul de alcool iar simptomele tulburării de alcool
pot fi foarte puternice în rândul persoanelor impulsive. Acestea tind adesea să dezvolte acea
căutare a senzaţiei (sensation seeking) care de asemenea este un factor de risc în dezvoltarea
problemelor de consum excesiv de alcool. (King, K.M. et al., 2011)
Se ştie deja faptul că "un consum simptomatic conduce la instalarea dependenţei.
Înaintea apariţiei acesteia, consumatorii suferă de sentimente de ruşine şi vinovăţie şi, prin
consum, încearcă să renunţe la astfel de stări. Consumul abuziv apare şi pentru relaxare, însă
drogul conduce şi la o diminuare a autocriticii, la violenţă şi agresivitate. Prin dependenţă
înţelegem senzaţiile neplăcute care se manifestă după întreruperea administrării, după ce
substanța a fost consumată înainte pentru o vreme mai îndelungată, determinând astfel apariţia
unui stres psihic." (Eberhard, K.M., 1999, p. 27)
Consumul abuziv de alcool limitează aşadar puterea intelectului uman până la gradul
purei aparenţe. În căutarea consumului frecvent a acestor substanţe, în măsuri diferenţiate,
individul urmăreşte realizarea plăcerii, liberatatea absolută, energia formativă care să
reconstruiască o altă realitate, pentru a edifica “lumea proprie”. Întrucât reacţia anormală, după
consumul substanţei psihoactive este evidentă, individul se ascunde, devenind creatorul unei
lumi imaginare, îndepărtate şi fără nici o legătură cu cea reală.
Capacitatea emoţională  a omului este foarte grav afectată, ajungându-se astfel la situaţia
efectivă în care nu se face o distincţie clară între virtute şi viciu, sfidându-se așadar înţelegerea
simplă a atitudinii morale.
Organismul uman este creat în așa manieră încât să suporte efectele relativ nocive ale
unor substanţe care, deşi au un caracter vătămător, nu vor genera efecte morbide, cât timp
intensitatea acestora este tolerată. Consumul de alcool poate să producă efecte nocive prin
afectarea modului de gândire, de acţiune şi de reflecţie, urmând ca, prin repetare, să determine
dependență fizică sau psihică.
Alcoolul alterează foarte grav capacitatea psihică a omului şi rupe legătura acesteia cu
realitatea. În cadrul dependenţei de alcool se constată  astfel că individul urmăreşte să consume
cantităţi din ce în ce mai mari, pentru a ajunge la starea de detaşare de realitatea concretă.
(Keller, M., Doria, J., 1991)
În cele mai multe dintre cazuri, abuzul de consum face şi mai evidentă prezenta clivajelor
socio-afective, care indică astfel indiferența alcoolicului față de criteriile socio-morale, un
anumit ecletism, preocuparea pentru dobândirea alcoolului, abandonul şcolar sau profesional,
implicarea în activităţi contraindicate, conduită agresivă, scandaloasă, comiterea crimei.
Individul devine incapabil să-şi controleze reacţiile, expansivitatea sa comportamentală
îndepărtându-l de intimitatea sau de mondenitatea specifică unui comportament normal,
competitiv. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
Consumul unor cantităţi tot mai mari de alcool determină starea efectivă de intoxicaţie a
individului, care se manifestă astfel prin trecerea bruscă de la starea de indiferență, de apatie, la
starea de ostilitate față de mediul ambiental.
3. Consumul de alcool în mediul rural

3.1. Alcoolismul rural: concepte generale

Încercarea efectivă de a defini alcoolismul atât rural cât și urban a fost întotdeauna
"marcată de diverse tipuri de incertitudini, de conflicte precum și de ambiguități, definițiile
utilizate reflectând așadar ideile culturale, religioase ori științifice ale momentului." (Keller, M.,
Doria J., 1991, p. 48) În cultura românească, alcoolismul rural este asociat cu ideea de sărăcie
dar și de tradiție. Având în vedere că fabricarea alcoolului în România a început să se producă cu
precădere la sat, consumul de alcool s-a transformat astfel și într-o tradiție.
Alcoolismul în mediul urban a început să fie privit ca boală, fiind astfel recunoscut în
anul 1933 de către Asociația Medicală Americană precum și de către Asociația Psihiatrică
Americană și trecut astfel în nomenclatura standard a bolilor. În anul 1944 alcoolismul a fost
trecut și în manualul pentru codificarea cauzelor specifice bolilor. În 1952 apare prima ediție a
Manualului de diagnostic și de statistică (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders
1st Edition – “DSM-1”) a Asociației Psihiatrice Americane unde alcoolismul era considerat drept
o “adicție” la alcool și era trecut ca reprezentând o tulburare de personalitate și/sau tulburare
mentală nepsihotică. În mediul rural însă, alcoolismul este considerat în continuare o obișnuință,
nicidecum tratat ca o boală.
Alcoolismul rural se identifică deci cu sărăcia, nu cu boala. În trecut, alcoolul intrase în
comportamentul ţăranului român, astfel încât era de neconceput munca fără alcool. Se poate
astfel observa că pentru românii transilvăneni ai vremii alcoolismul sau practica de a bea alcool
era o ecuaţie care se ancora, în opinia contemporanilor vremii, de o manieră aproape perfectă cu
sărăcia şi propria ignoranţă, la care se adaugă uneori credinţele greşite conturate faţă de un
asemenea viciu.
Este clar că alcoolismul rural se diferențiază de cel urban, în mare parte, din punctul de
vedere al consumului (de la tipul de băuturi alcoolice consumate până la locul de consum), așa
încât, dacă alcoolici din mediul rural consumă bere, wisky sau vinuri comerciale în baruri,
cluburi sau restaurante, alcoolicii din mediul rural consumă pălincă sau țuică, toate preparate
chiar de ei, în cârciumi sau acasă. Cu toate acestea însă, simptomele consumului de alcool sunt
aceleași, chiar și efectele determinate de acest consum. (Cadoret, R.J. et al., 1995)

3.2. Efectele alcoolismului în mediul rural

În mediul rural, problema alcoolismului este foarte frecvent întâlnită, mai ales în rândul
bărbaților, ca urmare a educației precare precum și a reluării pattern-ului de consum de la tată.
Cel mai frecvent efect al alcoolismului în mediul rural, respectiv, la bărbații din mediul
rural, este violența. Bărbații care sunt violenți tind să se angajeze într-o gamă largă de idei, de
preocupări și de practici de gândire negative.
Consumul de alcool şi alcoolismul în mediul rural, cel mai adesea conduc așadar la
violenţă, dar nu sunt întotdeauna cauze, ci şi factori agravanţi sau favorizanţi ai violenței
conjugale. Alcoolul este mai probabil să fie prezent în acele agresiuni în care victima şi agresorul
sunt rude sau se cunosc destul de bine. Alcoolul „este asociat cu o multitudine de atitudini,
(re)sentimente sau manifestări la limita patologicului, care induc agresorului tendinţe de
agresivitate extrem de grave”. Importanţa influenţei alcoolului în cazurile de violenţă variază în
funcţie de situaţie şi conduce la reacţii exagerate, reducând acurateţea judecării riscurilor
asumării unei conduite violente prin amplificarea tendinţelor de a acţiona conform cu primul
impuls. (Rădulescu, S.M., 2001, p. 84)
Violența și comportamentul abuziv, din cauza consumului de alcool, în mediul rural
reprezintă rezultatul alegerilor active care sunt informate prin secvențe de preocupare și de
justificare centrate pe sine. (Keller, M., Doria, J., 1991)
Violența și abuzul de alcool în mediul rural pot fi considerate drept comportamente
banale la sat, acolo unde sărăcia și lipsa de ocupație determină apariția unor astfel de
comportamente care, la rândul lor, determină scăderea nivelului de trai și afectează economia
socială.
Cu toate acestea însă, în mediul rural, violența rămâne cel mai frecvent efect determinat
de alcoolism, cu precădere la bărbați. În acest sens, bărbații care se angajează fie în abuzul
domestic, fie în "abuzul de alcool", se bazează, în general, pe alți oameni din viața lor pentru a fi
monitorizați; poate fi vorba de partener, de mamă sau de alt membru al familiei. Acești membri
ai familiei pot fi de foarte mare ajutor.
Mulți bărbați violenți nu sunt conștienți de faptul că fac rău. Ei consideră violența un act
de superioritate specific personalității lor.
Problema cea mai mare la efectele alcoolismului rural este aceea că acestea devin
normale și sunt tratate cu superficuialitate atât de familiile alcoolicilor cât și de autoritățile
obișnuite cu situațiile în care soțul alcoolic își agresează nevasta sau copiii, iar aceștia din urmă
refuză să plece de lângă abuzator. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
O altă problemă a mediului rural mai este și aceea că alcoolismul în sine reprezintă un
efect al unor alte probleme, precum lipsa locurilor de muncă, lipsa de educație, analfabetismul și
multe altele. Practic, acești oameni se refugiază în alcool pentru a uita de probleme precum și
pentru că altceva nu au văzut în propriile familii și, astfel, duc obiceiurile mai departe.

4. Problemele actuale legate de conѕumul de băuturі alcoolіce în

familie

4.1. Ιmрlіcațііle famіlіale ale deрendențeі

Abuzul de orice formă înseamnã profitarea de pe urma diferenţei de putere dintre un adult
şi un membru vulnerabil, desconsiderarea puterii celui de-al doilea.
  În cazul dependenței de alcool, familia are un rol absolut esențial. De obicei, familia
trebuie să suțină membrul dependent, însă în foarte multe dintre cazuri, chiar familia este cea
care are de suferit ca urmare a faptului că deține un membru dependent, care poate deveni și
abuziv.  
Familia, deși este cea mai afectată de către problematica alcoolismului, este și cea care îl
poate ajuta pe alcoolic să se reabiliteze și, ca atare, să renunțe la consumul abuziv de alcool.
(Keller, M., Doria, J., 1991)
Copiii cad cel mai des victime ale dependenței celorlalți membri ai familiei și astfel "vor
suferi şi ei de depresii şi boli ale sistemului nervos şi este foarte posibil să devină şi ei violenţi.
Există situaţii în care victimele suportă violențele partenerului fără să ia nici un fel de măsură.
Ele refuză să anunţe poliţia, să ia legătura cu asistenţii sociali sau să apeleze la instituţii speciale
de îngrijire." (Zamfir, C. şi Zamfir, E., 1997, p. 38)
Majoritatea copiilor care provin din familii în care cel puțin un membru este alcoolic
constituie o populaţie importantă de risc foarte crescut de eşec şcolar, tulburări ale tuturor
capacităţilor de comunicare, tulburări ale adaptării sociale corespunzătoare, prezentând în mod
special semne de delincvenţă şi de criminalitate juvenilă.
Nevoia de consiliere și de terapie a acestor copii se impune ca o reală necesitate iniţială în
cadrul procesului de diminuare a tuturor inegalităților sociale şi educaționale. Dreptul la educaţie
reprezintă unul dintre drepturile fundamentale, garantate prin lege, indiferent de toate
particularităţile psihofizice, sociofamiliale, economice, financiare, de rasă, naţionalitate, etnie
sau religie specifice tuturor indivizilor.
Din păcate însă, familii defavorizate nu se întâlnesc doar în mediile rurale. Nici marile
oraşe nu duc lipsă de familii destrămate, dezorganizate sau cu alte tipuri de probleme și, ca atare,
nu duc lipsă de persoane dependente de alcool.

4.2. Factori de risc ai codependenţei la nivelul sistemului familial

Acțiunile specifice unui alcoolic pot să aibă efecte total diferite asupra unor oameni care
aparent sunt similari (spre ex. copiii cu părinți alcoolici pot reacționa diferit). Traumele se pot
manifesta în mod imediat, asupra codependenților, ori mult mai târziu, atunci când aceștia
refulează în diverse tipuri de conjuncturi care aparent sunt fără nicio legătură.
De obicei, "codependenţa se poate defini ca dependenţă de anumite persoane,
comportamente sau obiecte. Codependenţa este nereușita de a-ţi controla sentimentele,
compensată prin controlul exercitat asupra oamenilor, obiectelor sau evenimentelor exterioare.
Pentru codependenţi, controlul sau lipsa acestuia este elementul central al fiecărui aspect al
vieţii lor." (Hemfelt, R., et al., 2001, p. 6)
În altă ordine de idei, codependența înseamnă orice fel de activitate care-l pune pe
dependent în situația de a amâna recunoașterea problemei sale și vine însoțită de o mare suferință
(cel mai frecvent, emoțională).
 Membrii unei familii reprezintă părţi ale unui întreg sistem funcţional în care aceștia
activează împreună pentru supravieţuire şi pentru obţinerea de diverse tipuri de satisfacţii.
Victime ale consumului de alcool, dependenţii devin "călăii" altora, respectiv - prieteni, vecini,
cunoştinţe, colegi de serviciu. Însă, dacă treptat aceştia ajung să îi evite, familiile acestora, de
cele mai multe ori, nu o pot face. Acestea sunt victime ale alcoolului, pe care însă nu îl consumă
şi de foarte multe ori luptă cu disperare să se salveze. Pentru un om care trăieşte într-o familie
normală, chinurile specifice unei familii de alcoolic sunt absolut de neimaginat. Membrii săi
suferă în umbra unui suferind, însă de suferinţa acestora nu se ocupă de obicei nimeni, deşi au
nevoie absolut disperată de ajutor. În limbajul de specialitate sunt numiţi codependenţi,
respectiv, persoane a căror viaţă este profund afectată prin implicare familială cu un alcoolic. Ei
dezvoltă un mod anormal de a face faţă problemelor vieţii, respectiv: reacţionează, în loc să
acţioneze. Prin repetare, comportamentul acestora devine unul stereotip, având astfel tendinţa de
a reacţiona similar, într-o manieră previzibilă. (Hemfelt, R., et al., 2001, p. 8)
Alcoolismul este devastator pentru familiile de alcoolici, întrucât fenomenul de
codependenţă poate să conducă la izolare, depresie, boli psihice, boli psiho-somatice ori
somatice, tentative suicidare.
Familia alcoolicului dezvoltă așadar diverse tipuri de reacţii emoţionale precum şi de
comportament specifice. Astfel, pe plan emoţional apar diverse tipuri de sentimente specifice de
vinovăţie pentru situaţia dependentului, însă şi mâhnirea, care apare ca urmare a pierderii de
prestigiu, de demnitate familială şi personală, de prieteni, de siguranţă (inclusiv siguranţă
financiară). Sentimentul de mâhnire este însă agravat de faptul că este trăit în singurătate
(remediul fiind de a fi ascultaţi de cineva, pentru a-şi clarifica sentimentele şi a-şi deplasa
preocuparea de la persoana dependentă la propria persoană). Apar, de asemenea, și sentimente
specifice de revoltă. Însă, dacă iniţial codependentul se supără pe dependent, în foarte scurt timp,
senzaţia de neputinţă, care apare ca urmare a amplorii problemelor face ca revolta să se îndrepte
şi asupra tuturor celor apropiaţi (şi nevinovaţi) şi chiar asupra propriei persoane, iar în ultimă
instanţă asupra lumii întregi. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
Membrii familiei unui alcoolic dezvoltă așadar diverse tipare comportamentale specifice,
defensive. Primul dintre acestea este cel numit "suspect de bun". Codependentul se apără, făcând
eforturi foarte mari de a compensa situaţia familială, încercând în acest mod să creeze impresia
conform căreia problema nu există. Spre exemplu, soţia îşi îndeplineşte în mod exemplar
îndatoririle sale şi preia din cele ale soţului alcoolic precum şi ale familiei, căutând astfel
recunoaştere în cadrul acesteia (de fapt, acest tip de comportament se explică şi prin vina,
asumată de către soţie, mai ales faţă de copii, de a nu fi în stare să se desprindă de situaţie,
printr-un divorţ). Dar prin această atitudine aceasta se face cu adevărat indispensabilă şi ca
urmare a acestui fapt, soţul va aştepta din ce în ce mai mult de la ea şi până la urmă tot va găsi
motive de nemulţumire. Mai mult decât atât, astfel, alcoolicul nu ia contact cu consecinţele
comportamentului său, ceea ce încurajează deci consumul de alcool.

5. Prevenția, terapia și reabilitarea în alcoolism, în mediul rural

5.1. Metode și tehnici de prevenire a alcoolismului

Având în vedere faptul că este cu mult mai eficient să previi decât să tratezi, tot mai mulţi
specialişti în domeniul dependenței încearcă să descopere cele mai eficiente metode de prevenţie
şi combatere a acestui fenomen care pare să ia o amploare tot mai mare în întreaga lume.
Prevenirea dependențelor, așa cum este cazul dependenței de alcool, devine un imperativ
al acestei perioade pentru România, în care obiectivele principale sunt ordinea socială,
consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor, formarea şi solidarizarea publicului
la acţiunile preventive, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu. (Cadoret, R.J. et
al., 1995)
Comportamentul dependent constituie una dintre problemele cu care ne confruntăm în
prezent. Prevenţia sau prointervenţia cuprinde totalitatea măsurilor profilactice, îndreptate asupra
individului sau a comunităţii sociale, în vederea prevenirii conduitelor deviante, a cauzelor,
condiţiilor şi circumstanţelor care o pot genera.
Majoritatea criminologilor relevă necesitatea planificării acţiunilor de prevenire a
dependențelor, plecând de la premisa că o astfel de acţiune nu poate avea succes dacă se
desfășoară haotic.
O planificare a unei astfel de activităţi presupune formularea raţională, concretă şi realistă
a obiectivelor, care să implice efortul conjugat al diverselor structuri şi specialişti, cuprinzând
criminologi, psihologi, sociologi, asistenţi sociali, jurişti, reprezentanţi ai administraţiei legale
etc. (Marica, M.A., 2007, p. 211)
 Este deja acceptată ideea conform căreia problemele legate de alcoolism pot fi rezolvate
cel mai eficient la nivel local prin implicarea directă a celor care sunt cel mai aproape de
comportamentul definit ca inacceptabil sau ilegal. Aceste persoane sau instituţii nu numai că ştiu
cel mai bine care este natura specifică a delincvenţei în regiunea lor, dar sunt mai în măsură să
prevadă eventualul impact al unui asemenea program şi să aleagă cea mai bună strategie de
implementare.
Controlul local asupra operaţiunilor şi serviciilor oferite de program dă, în acelaşi timp,
comunităţii un mare impuls şi încredere că părerea lor este importantă, încurajând participarea la
efortul de prevenire. (Marica, M.A., 2007, p. 212)
Pentru prevenirea alcoolismului este foarte importantă şi cunoaşterea relaţiei dintre
mediul familial şi influenţa pe care acesta o poate avea în apariţia delincvenţei la copii, dat fiind
faptul că aceste relaţii se reflectă la nivelul întregii comunităţi.
Aşadar, sprijnul familiei în combaterea alcoolismului se prezintă a fi deosebit de
important. La fel de importante sunt, însă, şi serviciile de asistenţă socială, care se pot implica
benefic în protecţia şi ocrotirea familiei, cât şi a alcoolicului.
În ceea ce priveşte implicarea mass-mediei în activitatea de ocrotire şi formare a celor
dependenți de alcool se impune o mai puternică pătrundere a acesteia în viaţa şi în preocupările
acestora, o mai mare implicare în explicarea unor idei, concepte, noţiuni şi cerinţe ale căror
sensuri sunt încă insuficient desluşite, dar fac parte din viaţa spirituală cotidiană.
Toate aceste măsuri "de prevenire", după cum lesne se poate sesiza, au în vedere mai ales
ameliorarea unor efecte şi nu operează în domeniul cauzalităţii. Pentru a opera la acest nivel,
acţiunile ar trebui să vizeze mai ales familia şi comunitatea. (Marica, M.A., 2007, p.215)

5.2. Terapia și reabilitarea în alcoolism

Ca formă actuală de comunicare eficientă, psihoterapia reprezintă un produs cultural,

fiind o modalitate de instituționalizare a problemei generate de constrângerile mediului cultural.
Procesul terapeutic reprezintă de fapt un mijloc, generat cultural, de recalibrare a
oamenilor aflaţi la limita sau în afara comportamentului şi conduitei care să le ofere o oarecare
inserție socială.
 Scopurile şi obiectivele oricărui demers terapeutic constau în schimbarea modului în care
clienții gândesc, simţ sau se comportă astfel încât la nivel meta-teoretic fiecare formă de
psihoterapie formulează obiective pe componente: cognitive, afective, comportamentale.
În cadrul procesului psihoterapeutic se utilizează o gamă foarte variată de tehnici, dar
indiferent de tehnicile utilizate, se consideră că cel mai esențial element în psihoterapie la ora
actuală este relația terapeutică - "factor comun în toate orientările terapeutice". (Dafinoiu, I,
2000, p. 34)
Psihoterapia reprezintă "o intervenţie psihologică în sănătate şi boală. Prima componentă,
sănătatea, se referă strict la abordarea mecanismelor psihologice de sanogeneză implicate în
promovarea şi optimizarea sănătăţii mintale şi prevenirea patologiei". (David, D., 2006, p. 21)
Psihoterapia se referă aşadar la stabilirea unei relații de comunicare de tip special (în
special verbală), în virtutea unor teorii ale psihologiei normalității, patologicului și socialului, în
influențarea sistematică a unui client pentru tratarea unor tulburări sau boli în etiologia cărora pot
fi presupuși sau recunoscuți factori psihologici.
Succesul terapiei în alcoolism este asigurat de implicarea activă şi responsabilă a ambelor
părţi (consilierul şi persoanele consiliate) în realizarea unei alianţe autentice, bazată pe respect şi
încredere reciprocă. A ajuta şi a valida o persoană ca fiind capabilă să îşi asume propria
dezvoltare personală, să prevină diverse tulburări şi disfuncţii, să găsească soluţii la problemele
cu care se confruntă, să se simtă bine cu sine, cu ceilalţi şi în lumea în care trăieşte, reprezintă
valorile umaniste ale consilierii psihologice.
Orientată spre ajutorarea beneficiarilor în înţelegerea şi clarificarea punctelor lor de
vedere asupra spaţiului de viaţă, asupra mediului, consilierea susţine şi rolul învăţării cunoaşterii
de sine şi a celor din jur, pentru o mai bună informare cu privire la posibilităţi, pentru
soluţionarea problemelor de natura emoţională şi interpersonală. (Burks, H.M. şi Steffre, B.,
1979, p. 14)
Terapia preventivă reprezintă utilizarea pricepută şi principială a relaţiilor interpersonale,
pentru a facilita autocunoaşterea, acceptarea emoţională, maturizarea şi dezvoltarea optimă a
resurselor personale.
Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în direcţia unei vieţi mai
satisfăcătoare şi pline de resurse. Relaţia terapeutică variază în funcţie de cerere, dar poate fi
centrată pe aspecte ale dezvoltării, pe formularea şi rezolvarea unor probleme specifice, luarea de
decizii, controlul stărilor de criză, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trăirilor
afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi. (Dafinoiu, I., 2001,
p. 54)
Principalul scop al terapiei preventive în cazul de consum abuziv de alcool constă în
prevenirea alcoolismului.
Ca urmare, terapia preventivă este cea care pune la dispoziţia persoanei o serie de
instrumente pentru a preveni dependența.
Urmând cursul explicitărilor în domeniu, subliniem principialitatea relaţiei terapeutice,
caracterizată prin aplicarea uneia sau a mai multor teorii filosofice, psihologice şi prin utilizarea
unui set de abilitaţi de comunicare prin prisma experienţei, a intuiţiei, a altor factori personali, în
sprijinul preocupărilor, problemelor şi a aspiraţiilor intime ale clientului. (McLeod, J., 1998, p. 3)
Aşadar, o caracteristică esenţială a terapiei în cazuri de prevenire a dependenței este cea
de facilitare a înţelegerii, a schimbării, a acceptării noilor situaţii, a depăşirii unor momente
dramatice, a integrării şi dezvoltării, în detrimentul oferirii de sfaturi sau al coerciţiei.
Terapia preventivă li se adresează așadar persoanelor aflate într-un impas existenţial, care
se confruntă cu dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi, cu sine sau în activitatea pe care o
desfăşoară.
Un posibil dependent de alcool care dispune de o bună asistenţă psihologică – susţinea
Kübler-Ross – va trece prin aceste faze, ajungând în final să accepte situaţia şi să se împace cu
condiţia sa şi cu lumea din jur.
În urma procesului de terapie preventivă, indivizii învaţă să-şi dezvolte noi strategii de
rezolvare a problemelor cu care se confruntă, prin activarea propriilor resurse blocate.
    Terapia preventivă în cazuri de dependență necesită o perioadă mai scurtă de timp decât
psihoterapia, de regulă 6-10 şedinţe, şi poate avea trei tipuri de beneficiari: copii, adulţi, cupluri
şi familii, grupuri.
Terapia preventivă în cazuri de dependență are un caracter formativ, se axează pe
dezvoltarea unor abilităţi practice sau personale, în timp ce psihoterapia se concentrează pe
suferinţa interioară (tristeţe, anxietate, durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de
panică etc).
Sarcina terapeutului este aceea de a face consumul de alcool în siguranță și, dacă familiile
sau cuplurile consumatoare au copii, să aibă grijă la impactul continuu asupra copiilor lor.
Uneori partenerul de băutură reia consumul de alcool după o perioadă prelungită de abstinență
sau nu reușește niciodată să-și controleze consumul de alcool, iar separarea de familie este
aproape inevitabilă.

5.2.1. Metode terapeutice de prevenție a alcoolismului în mediul rural

În cazul alcoolismului rural, mai benefică decât terapia în sine poate fi implicarea familiei
în ajutorarea alcoolicului. Partenerii și rudele pot fi de ajutor în confruntarea cu băutorul și cu
alții însă dacă angajamentul cu cuplurile și munca în familie trebuie să aibă succes, trebuie să fie
capabili să reflecteze asupra adaptărilor și ajustărilor pe care le-au făcut.
Totodată, în cazul alcoolismului rural, foarte benefică este și intervenția asistentului
social, care trebuie să monitorizeze atât alcoolicul cât și familia acestuia, care este vulnerabilă și
care face parte din beneficiarii direcți ai asistenței sociale, care poate oferi și servicii terapeutice,
gratuite, evident. (Cadoret, R.J. et al., 1995)
Terapia în acest sens creează oportunități de a externaliza problema alcoolului, pentru a
explora și a valida resursele, soluțiile precum și dorințele membrilor familiei, a încerca să
controleze consumul de alcool în vederea rezolvării problemelor și să dea un credit oamenilor
pentru încercări. Observăm astfel că membrii familiei vor vedea adesea consumul de alcool ca pe
un comportament iresponsabil și ca pe o boală, care poate sau nu să fie controlabilă.
Terapia poate deveni însă amenințătoare pe măsură ce ne concentrăm asupra relațiilor mai
puțin optimale din cadrul familiei și, în timp ce sprijinim și încurajăm rezistența și inventivitatea
precum și dorința de schimbare. Astfel, trebuie să fim atenți la tensiunile implicite în această
dilemă.
În cazul consumatorilor de alcool, familia reprezintă cel mai important suport. Dar în
același tip, familia poate fi afectată de comportamentul dependent, care poate fi privit ca un
simptom al unui patern relațional disfuncțional. În acest context, terapeutul trebuie să motiveze și
să ghideze familia în afara labirintului în care este prinsă.
În ceea ce privește planificarea precum și realizarea planului terapeutic al fiecărei familii
în parte, se utilizează distincția dintre: (Cadoret, R.J. et al., 1995)
- Proces;

- Structură;
 - World View.

Pentru aceste familii este foarte important ca acestea să nu se culpabilizeze. Aceste

familii se simt oricum vinovate și blamate de către specialiști. În acest context, terapeutul trebuie
să sublinieze întotdeauna faptul că motivul pentru care familia este chemată la terapie este acela
că membrii familiei cunosc dependentul mai bine ca oricine, demonstrând astfel că familia este
în măsură să ajute.
Astfel, se ridică mai multe dileme: (McLeod, J., 1998)
Prima dilemă se leagă de responsabilitatea pe care terapeutul și-o asumă prin luarea
rolului de primul motivator al familiei, care să “îi ajute să se ajute”.
Cea de-a doua dilemă se ridică în legătură cu terapeutul ca expert, cel care înțelege cu
adevărat problema, într-un mod în care este important ca toți cei implicați să își crească
sentimentul de competență.
Dilema terapeutului ca expert apare atunci când terapeutul este un expert care înțelege
problema într-un cadru teoretic, și că această înțelegere este fundamentală pentru lucrul cu
clienții. A fi profesionist înseamnă astfel să utilizezi această înțelegere pentru a planifica diverse
intervenții eficiente.
Terapeutul în poziția de expert se va potrivi așteptărilor multor familii din cultura noastră,
cu precădere ale familiilor care nu au experimentat niciodată eșecul unei astfel de expertize.

Cum s-au schimbat teoriile? (Băban, A., 2003)

Structura efectivă a sistemului este decisivă fie că interacțiunile în care se angajează

sistemul sunt foarte importante pentru procesul de schimbare, fie legat de direcția procesului de
schimbare.
În acest context, dacă sistemul își alege sursele de influență, și urmările influenței sunt
determinate de structura sistemului, responsabilitatea terapeutului de a înțelege precum și de a
interveni trebuie revizuită.
Această idee a reprezentat un pas important în direcția abandonării idealului de control
precum și de prezicere în psihoterapie.

Înțelegerea adicției
 Adicțiile sunt foarte diferite și dificil de definit exact, însă este vorba de dependența de o
substanță, de o relație sau de o activitate.
Adicțiile sunt caracterizate de dorințe care consumă gândurile precum și comportamentul
persoanei.
Înțelegerea dependenței ca: (McLeod, J., 1998)

• Obiect al dorinței

• O preocupare

• Comportamente conduse, de reducere a poftei și de satisfacere a dorinței

• Lipsă de control

• Dependență

• Consecințele negative

Co-dependența:

V. Satir a studiat mai mult de 10.000 de familii și a descoperit astfel că în 96% dintre
acestea existau gânduri ori comportamente co-dependente. În acest context, o definiție recentă a
co-dependenței se referă la a te raporta la alții ca să stabilești ce anume trebuie să faci sau să nu
faci.

ABORDĂRI DE TRATAMENT ÎN ADICȚII (Băban, A., 2003)

• Farmacoterapia;

• Terapia cognitiv-comportamentală;

• Abordarea de întărire comunitară;

• Terapia de cuplu comportamentală;

• Tratamentele comportamentale pentru adolescenți;

• Terapia de familie strategică scurtă;

• Terapia narativă.

Schimbarea reprezintă un proces multistadial productiv. În acest context, schimbarea

cuprinde 6 stadii:
 • Precontemplarea;
• Contemplarea;
• Luarea deciziei;
• Acțiunea;
• Menținerea în starea de sobrietate;
• Recăderea.
Acest întreg ciclu este parcurs de câteva ori, de obicei, înainte ca alcoolicul să se fixeze în
stadiul de menținere a sobrietății și să-și câștige astfel noul stil de viață, fără alcool.

5.2.1. Metode terapeutice de prevenție a alcoolismului în mediul rural

De-a lungul timpului, oamenii au ajuns la concluzia că este mult mai bine să previi decât
să tratezi. Aşa au luat naştere o serie de acţiuni preventive, din domenii cât se poate de variate,
printre care şi consilierea preventivă, a cărei menire este aceea de a preîntâmpina apariţia unor
probleme sau situaţii critice în viaţa oamenilor. Ea are rol proactiv, încercând să pregătească
oamenii (copii, tineri sau adulţi) să ştie cum să procedeze în diverse situaţii de viaţă, previzibile
sau nu, şi cum să-şi gestioneze adecvat emoţiile pentru a face faţă cu succes unor solicitări
variate.
Problemele referitoare la educaţia pentru sănătate, la adoptarea unui stil de viaţă sănătos,
la alegerea carierei, la evitarea unor pericole potenţiale (cauzate de consumul de droguri, alcool,
tutun sau violenţă, abuzuri etc) constituie obiectul consilierii preventive. (Dumitru, I. Al., 2008,
p.102)
Educaţia pentru sănătate în mediul rural este un proces ce se desfăşoară de-a lungul
întregii vieţi, ajutându-i pe oameni să se adapteze la solicitările mediului în toate etapele vieţii.
Esenţa procesului se bazează atât pe ideea programelor de îmbogăţire a vieţii, cât şi pe cea a
viziunii transpersonale. Se regăsesc aici fundamente filosofice şi temeiuri bazate pe: dialog,
estetică, creativitate, intuiţie, înţelepciune, emoţie, self, dragoste, muncă, joc, integrare,
cooperare, reflecţie şi experimente practice. (Neacşu, I., 2010, p. 176)
Acest concept de educaţie pentru sănătate în mediul rural a luat o tot mai mare amploare
în şcoli, acolo unde elevii sunt cei mai predispuşi la îmbolnăviri de orice fel de natură. Aşadar,
s-a ajuns la concluzia că inducerea unui stil de viaţă sănătos la clasele de elevi ajută la prevenirea
îmbolnăvirilor şi chiar la reducrea mortalităţii juvenile.
Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate în mediul rural constă în formarea şi
dezvoltarea în rândul populaţiei, a unei concepţii şi a unui comportament igienic, în scopul
apărării sănătăţii, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, adaptării lui la condiţiile
mediului ambiental natural şi social, cât şi al participării active a acesteia la opera de ocrotire a
sănătăţii populaţionale.
Promovarea şi menţinerea sănătăţii se realizează prin programele de prevenţie şi cele de
educaţie pentru un stil de viaţă sănătos. Recunoaşterea importanţei pentru sănătatea publică
reprezintă cel mai semnificativ aspect al promovării sănătăţii fizice şi mentale. Prevenţia are trei
componente: (Băban, A., 2003, p. 116-117)
• Prevenţia primară - are ca obiective reducerea riscului de îmbolnăvire prin
adoptarea comportamentelor protectoare. Prevenţia primară se realizează mai
ales în familie şi şcoală. Aici se dezvoltă atitudini de respingere a
comportamentelor de risc (fumat, consum de droguri sau alcool, prostituţie
etc), legate de siguranţă prin activităţile de educaţie pentru sănătate în cadrul
orelor de consiliere şi orientare.
• Prevenţia secundară - implică reducerea factorilor de risc la grupurile
predispuse spre îmbolnăvire. Aceste grupuri sunt cele care au adoptat deja
comportamentul de risc. Şcoala poate să aibă un rol important şi în prevenţia
secundară.
• Prevenţia terţiară - are ca obiective reducerea duratei îmbolnăvirii şi creşterea
calităţii vieţii persoanelor care suferă de o boală. Prin proiectele de voluntariat
în care se implică şcoala, elevii pot contribui la creşterea calităţii vieţii unor
persoane cu anumite boli terminale.
Orice activitate cu caracter preventiv oferă tinerilor posibilitatea de a învăţa, de a se
informa şi de a se implica în propria lor pregătire antivictimală şi antiinfracţională.
Prevenirea consumului de alcool şi a consecinţelor asupra comportamentului tinerilor din
mediul rural, reprezintă priorităţi pentru atragerea şi responsabilizarea tinerilor teribilişti, precum
şi a celor predispuşi unor comportamente deviante.
 Aşadar, consilierea preventivă este foarte importantă în informarea beneficiarilor despre
cum să se ferească, să se protejeze, dar şi despre cum să nu cadă pradă diverselor tentaţii
specifice vârstei. Elevii la vârsta adolescenţei sunt foarte vulnerabili, uşor influenţabili şi curioşi,
şi pot ajunge foarte uşor la o conduită delincventă.

6. Designul metodologic de cercetare și intervenție psihosocială

6.1 Problema științifică abordată și scopul proiectului de cercetare și

intervenție psihosocială
Scopul acestui proiect de cercetare și intervenție psihosocială constă în explorarea
consumului de alcool în mediul rural și realizarea unei intervenții psihosociale, consiliere și
suport în contextul programului de terapie și recuperare.
Consumul cronic de alcool în mediul rural poate crea diferite probleme de sănătate, ce pot
apărea în special la nivelul anumitor organe, precum, ficatul, sistemul nervos central şi inimă. De
asemenea, consumul cronic de alcool agravează hipertensiunea arterială, cauzează problemele
tractului digestiv, poate agrava osteoporoza sau poate cauza chiar şi diferite tipuri de cancer. Pot
apărea, de asemenea, şi probleme legate de interacţiunile medicamentoase şi alcool sau probleme
legate de activitatea sexuală (disfuncţii erectile, scăderea libidoului sexual). (Cadoret, R.J. et al.,
1995)
Alcoolismul cronic, în general, dar și la tinerii din mediul rural poate conduce la apariţia
unui comportament agresiv, accidente, izolare socială şi dificultăţi apărute la locul de muncă sau
în familie.
Majoritatea persoanelor care se confrunta cu probleme legate de consumul cronic de
alcool, prezintă şi probleme psihiatrice, precum, depresia, tulburările bipolare, sindrom anxios-
depresiv. Cu toate că în unele dintre cazuri, persoana în cauza are impresia că alcoolul îi
îmbunătăţeşte simptomele legate de astfel de afecţiuni, din contră acesta le agravează.
Alcoolul interacţionează şi cu tratamentul medicamentos al acestor afecţiuni şi poate
înrăutăţi, de asemenea, simptomatologia.
 Nevoia de consiliere preventivă în ceea ce priveşte alcoolismul cronic în mediul rural la
tineri este generată de schimbarea modelelor culturale tradiţionale româneşti (neimplicarea
individului în luarea deciziilor, impunerea necondiţionată a respectului, autoritatea exagerată a
părinţilor faţă de copii, asigurarea unei supravegheri exagerate a copilului, păstrarea unor secrete
ale părinţilor, pedepsele fizice şi manifestarea afecţiunii doar când copilul doarme, neimplicarea
copilului în alegeri care ţin de activitatea sa), precum şi de tendinţa de a se prelua modele total
străine, noi, pentru cultura românească (libertate exagerată acordată copilului, indiferenţa faţă de
modelele morale la care copilul aderă, acceptarea unor comportamente nesănătoase, atribuirea
responsabilităţii creşterii şi educării copilului în exclusivitate altor persoane sau instituţii şi
privarea acestuia de interacţiunea cu părinţii).
Aşadar, consilierea preventivă în ceea ce priveşte alcoolismul cronic în mediul rural, în
rândul tinerilor este foarte importantă în informarea elevului despre cum să se ferească, să se
proteje, dar şi despre cum să nu cadă pradă diverselor tentaţii specifice vârstei. Elevii la vârsta
adolescenţei sunt foarte vulnerabili, uşor influenţabili şi curioşi, şi pot ajunge foarte uşor la o
conduită deviantă. (Dumitru, I. Al., 2008)

6.2. Localizarea și etapizarea calendaristică a proiectului

Acest studiu s-a realizat în cadrul comunei Moldovița, cu sprijinul asistentului social care
a întocmit o listă cu 10 persoane aflate în situație de risc, în ceea ce privește alcoolismul.
După discuțiile asistentului social cu subiecții, 3 nu au acceptat să participe la cercetare,
așa încât, lotul final de cercetare a fost compus din 7 persoane.
După stabilirea lotului investigativ, cercetarea a cuprins următoarele etape:
• Cercetarea și evaluarea inițială : (11/01/2020 – 14/01/2020)

• Intervenția propriu-zisă : (25/05/2020 – 08/06/2020)

• Cercetarea de evaluare finală  (10/06/2020 –20/06/2020)

6.3. Etapa cercetării de investigare și evaluare inițială

6.3.1. Interogațiile și obiectivele cercetării
 Această cercetare își propune să răspundă la următoarele întrebări:
• Care sunt motivele care determină alcoolismul din mediul rural?
• De ce anume au nevoie persoanele din mediul rural pentru a preveni sau diminua
problematica alcoolismului?
• Ce impact are participarea la grupul de suport mutual asupra percepției alcoolismul în
rândul persoanelor care provin din mediul rural?

Obiectivele întrebărilor de cercetare:

• Identificarea motivelor care determină alcoolismul la persoanele din mediul rural;

• Stabilirea nevoilor persoanelor din mediul rural pentru a preveni sau diminua
problematica alcoolismului;
• Proiectarea și susținerea unui plan de consiliere de suport mutual asupra percepției
alcoolismului în rândul persoanelor care provin din mediul rural.

6.3.2. Populația cercetării și lotul de subiecți investigați

Participanţii la acest program de prevenţie sunt 7 (șapte) persoane din comuna Vatra
Moldoviței, Moldovița. Persoanele au vârste cuprinse între 16 şi 60 și sunt de sex feminin şi
masculin.
Am ales acest lot întrucât se ştie că alcoolismul cronic se instalează încă din adolescenţă.

6.3.3. Metode și instrumente utilizate în domeniul de cercetare

Pentru stabilirea eficienței efective a intervenției psiho-sociale s-a utilizat metoda

interviului semistructurat. Această metodă are ca scop evaluarea alcoolismului la persoanele din
mediul rural.
Interviul semistructurat reprezintă o metodă de intervievare care se bazează în principal
pe construirea de întrebări de către intervievator, în funcție de răspunsurile oferite de intervievat.
 Printr-un interviu senistructurat, intervievatorul încearcă să afle cât mai multe despre
caracterul celui din fața sa, despre abilitățile sale, despre experiența sau despre așteptările și
obiectivele sale. Legându-se de răspunsurile oferite, el poate să intre mai mult în amănunte și să-l
determine pe intervievat să explice mai detaliat, cu mai multe informații ceea ce afirmă.
Practic, este o invitație pentru candidat la a se descoperi în fața intervievatorului, în ceea ce
înseamnă felul lui de a fi, ceea ce știe să facă din punct de vedere profesional și relațional și cum
anume face.
Într-un interviu semistructurat ideal, cel care intervivează urmărește explicațiile,
istorisirile candidatului și generează spontan întrebări bazate pe acestea, întrebări care vor duce
la obținerea de informații detaliate și revelatoare despre subiectele discutate. Succesul utilizării
acestei metode ține în cea mai mare măsura de abilitatea intervievatorului de a genera întrebări
din răspunsurile pe care le primește și de a muta discuția în direcția pe care și-o dorește.
De asemenea, în cadrul interviului, s-a aplicat și metoda observației sistematice. Aceasta
reprezintă o metodă fundamentală de culegere a datelor empirice, utilizată în ştiinţele
socio-umane şi în practica asistenţială, scopul fiind de a putea cunoaşte o anumită problematică
cu obiectivitate, pentru a putea desprinde semnificaţii, pentru a face propuneri şi a afla soluţii de
rezolvare a problemei. (Neamţu, G., 2003, p. 239).
Utilizând împreună cele două metode de cercetare – interviul calitativ şi observaţia
participativă în această cercetare, am avut ocazia să realizez o mai bună evaluare a situaţiei
adolescentelor codependente, pe de o parte, discutând cu acestea şi culegând informaţii, prin
intermediul percepţiilor lor cu privire la anumite aspecte – prezentate structurat în primul ghid de
interviu, iar pe de altă parte, prin observarea dinamicii pe care o cunoaşte realitatеa – aşa cum
este ea trăită de codependenți în viaţa de zi cu zi, a legăturilor dintre factorii obiectivi şi
subiectivi ai acestei realităţi.

6.4. Etapa intervenției psihosociale

În cadrul programului de prevenţie a alcoolismului cronic se vor realiza următoarele

activităţi:
 • elaborarea de activităţi de informare — educare — sensibilizare a populaţiei în
scopul prevenirii consumului de alcool în şcoală, familie şi comunitate;
• promovarea implicării beneficiarilor în activităţi de prevenire;
• organizarea de sesiuni speciale cu specialişti din domenii conexe prevenirii
alcoolismului cronic (educaţie, promovarea sănătăţii, protecţia drepturilor
copilului, prevenirea criminalităţii etc.);
• oferirea de materiale de informare-documentare specifice prevenirii consumului
de alcool în rândul adolescenților.

6.4.1. Obiectivele intervenției psihosociale

Obiectivul de bază al programului constă în formarea şi dezvoltarea în rândul populaţiei,

a unei concepţii şi a unui comportament igienic, în scopul apărării sănătăţii, dezvoltării
armonioase şi fortificării organismului, adaptării lui la condiţiile mediului ambiental natural şi
social, cât şi al participării active a acesteia la ocrotirea sănătăţii populaţionale.
Programul se bazează pe ideea unei consilieri preventive asupra elevilor adolescenţi şi are
în vedere următoarele:
• Identificarea principalelor motivaţii care conduc la alcoolism cronic în rândul
elevilor adolescenţi din mediul rural;
• Prezentarea principalelor metode şi tehnici de prevenţie în ceea ce priveste
alcoolismul;
• Conştientizarea în rândul populaţiei-ţintă a efectelor negative ale alcoolismului
cronic;
• Promovarea continuă a ideii de educaţie pentru sănătate.

6.4.2. Grupul țină și beneficiarii

Grupul țintă este reprezentat de baneficiarii care se află în situație de risc, în ceea ce
privește alcoolismul.
Beneficiarii direcți sunt cele 7 persoane din Vatra Moldoviței, Moldovița cu probleme
legate de alcoolism.
 Beneficarii indirecți sunt membrii familiilor acestora, precum și întreaga comunitate, în
general.

6.4.3 Metodele și instrumentele intervenției

În cadrul acestei cercetări s-au aplicat următoarele metode și instrumente:

-informarea de grup sau biblioterapia (după Kinney, 1996) care presupune oferirea de
informații de bază despre alcool ca drog și dependență, cu rolul de a-i ajuta pe cei care trăiesc
alături de un alcoolic să înțeleagă că nu este vina lor și nu sunt responsabili pentru băutul
alcoolicului.

-metoda consilierii de grup- considerată a fi cea mai populară formă de tratament pentru cei
afectați de alcoolismul altei persoane ( în special pentru copii alcoolicilor). (Kinney, 1996 după
Vanicelli, 1989).

-metoda grupului de suport .

Grupul suport de consiliere utilizează diverse tipuri de instrumente și tehnici provenind

din diverse abordări terapeutice, adaptate recuperării din codependență, cum ar fi: terapia
cognitiv-comportamentală, terapia rațional-emoțională, terapia existențialistă, terapia Gestalt,
logoterapia, psihodrama și multe alte modele care se regăsesc în sarcinile și tehnicile noastre de
grup.

6.5. Etapa cercetării de evaluare finală

6.5.1. Întrebările și obiectivele evaluării finale

Pentru evaluarea finală mi-am predefinit următoarele întrebări:

1. S-a îmbunătățit nivelul de informații al beneficiarilor care au participat la intervenție?

2. Cum s-a modificat atitudinea beneficiarilor participanți la intervenție, din punct de
vedere al consumului de alcool?
 Și obiectivele:

• Determinarea schimbărilor în ceea ce privește analiza modului de înțelegere a

alcoolismului și ai beneficiarelor din comuna Vatra Moldoviței, Moldovița;

• Determinarea schimbărilor în ceea ce privește cantitatea și calitatea sprijinului social al

beneficiarelor din comuna Vatra Moldoviței, Moldovița care au folosit servicii
specializate de consiliere în problema alcoolismului;

• Determinarea schimbărilor în ceea ce privește conștientizarea diminuării consumului de

alcool dar și capacitatea de a avea o atitudine mai prudentă față de consumul de alcool.

6.5.2. Populația cercetării și lotul de subiecți investigați

Pentru etapa finală, populația cercetării va fi compusă tot din cei 7 participanți la
intervenția psihosocială, ei reprezentând totodată și lotul de subiecți investigați.

6.5.3. Metode și instrumente utilizate în evaluare

Utilizând împreună cele două metode de cercetare – interviul şi observaţia participativă,

voi avea oportunitatea să realizez o mai bună evaluare, discutând cu aceștia şi culegând
informaţii, prin intermediul percepţiilor lor cu privire la anumite aspecte – prezentate structurat
în ghidul de interviu, iar pe de altă parte, prin observarea dinamicii pe care o cunoaşte realitatеa
– aşa cum este ea trăită de persoanele dependente de alcool, în viaţa de zi cu zi.
Grupul de consiliere a fost util deoarece am folosit prin intermeddiul lui instrumente și
tehnici provenind din diverse abordări terapeutice, adaptate recuperării din alcoolism, cum ar fi:
terapia sistemică, terapia cognitiv-comportamentală, terapia rațional-emoțională, terapia
existențialistă, terapia Gestalt, logoterapia, psihodrama și multe alte modele care se regăsesc în
sarcinile și tehnicile noastre de grup.
Partea II.
Prezentarea rezultatelor implementării proiectului de cercetare și intervenție
psihosocială

7.Prezentarea rezultatelor cercetării de investigare și evaluare inițială

7.1. Prezentarea interviurilor realizate

În continuare, se prezintă răspunsurile tuturor celor 7 subiecți la întrebările propuse. Precizez

că numele acestora sunt fictive din motive de confidențialitate.

• Cât alcool consumi pe zi? Dar pe săptămână?

A(38 de ani, bărbat): Nu consum foarte mult. 2-3 beri pe zi.

I(29 de ani, bărbat): Depinde. Cam 3-4 pahare de vin pe zi.
C(45 de ani, bărbat): Cam o sticlă de 2 L de bere pe zi. Uneori și vin. Tărie nu prea consum.
E(42 de ani, femeie): Mai consum 2-3 pahare de vin pe săptămână. Nu beau zilnic.
D(52 de ani, bărbat): Sunt unele zile în care nu beau deloc. Altele în care mă îmbăt. E greu de
apreciat. Beau cam 3-400 g de tărie și 2-3 beri pe zi.
A(34 de ani, femeie): O bere sau un pahar de vin pe zi . Consum mai mult la ocazii speciale.
D(48 de ani, bărbat): Consum 3-4 beri pe zi și ocazional tărie, dar nu zilnic, poate o dată pe
săptămână. Și vin când am.

• Lucrezi? Ești angajat?

A(38 de ani, bărbat): Da, dar fără contract de muncă.

I(29 de ani, bărbat): Nu. Sunt în șomaj.
C(45 de ani, bărbat): Ocazional, prin sat.
E(42de ani, femeie): Nu. Stau acasă cu copiii.
D(52 de ani, bărbat): Nu lucrez.
A(34 de ani, femeie): Nu. Sunt casnică.
D(48 de ani, bărbat): Acum nu.
 • Ai familie? Copii?

A(38 de ani, bărbat): Nu am copii. Locuiesc cu părinții.

I(29 de ani, bărbat): Nu sunt căsătorit, dar am un copil.
C(45 de ani, bărbat): Am familie, dar sunt divorțat și am doi copii
E(42 de ani, femeie): Da. Și am un copil.
D(52 de ani, bărbat): Da. Am 3 copii.
A(34 de ani, femeie): Și am și doi copii.
D(48 de ani, bărbat): Am familie dar nu sunt căsătorit și nici copii nu am.

• Ce fel de băuturi alcoolice consumi?

A(38 de ani, bărbat): În principiu, de toate. Dar mai mult bere.

I(29 de ani, bărbat): Vin, rachiu, bere, vișinată.
C(45 de ani, bărbat): Bere, vin, tărie
E(42 de ani, femeie): Vin, vișinată, afinată, rachiu
D(52 de ani, bărbat): Vin, tărie, bere
A(34 de ani, femeie): Bere și vin
D( 48 de ani, bărbat): Bere și tărie

• Când ai consumat pentru prima dată alcool?

A(38 de ani, bărbat): Nu-mi mai amintesc exact. Cred că pe la 12 ani.

I(29 de ani, bărbat): Când eram foarte mic. Cred că aveam cam 10-11 ani.
C(45 de ani, bărbat): Undeva pe la 14 ani.
E(42 de ani, femeie): Nu mai știu. Cred că aveam în jur de 16 ani.
D(52 de ani, bărbat): La 10-11 ani.
A(34 de ani, femeie): La 15 ani.
D(48 de ani, bărbat): Cred că pe la 10 ani.
 • Cu ce te ajută consumul de alcool?

A(38 de ani, bărbat): Mă înveselește și îmi dă curaj.

I(29 de ani, bărbat): Nu mă ajută cu nimic. E doar obișnuință
C(45 de ani, bărbat): Nu mă ajută prea mult. Dar e dependență.
E(42 de ani, femeie): Mă ajută să uit de probleme, de sărăcie, de tristețe.
D(52 de ani, bărbat): Nu știu. Nu cred că mă ajută cu ceva.
A(34 de ani, femeie): Nu prea mă ajută. Doar atunci, pe moment. Că mă gândesc la altceva.
D(48 de ani, bărbat): Mă înveselește, mă relaxează.

• Îți este teamă că poți deveni alcoolic? Sau consideri că ești deja alcoolic?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da. Dar cred că sunt deja.
C(45 de ani, bărbat): Nu teamă. Doar că nu doresc acest lucru.
E(42 de ani, femeie): Nu. Nu cred că e cazul.
D(52 de ani, bărbat): Puțin.
A(34 de ani, femeie): Nu știu, îmi este puțin.
D(48 de ani, bărbat): Nu, pentru că sunt deja alcoolic.

• Ți se întâmplă des să devii furios?

A(38 de ani, bărbat): Da, uneori.

I(29 de ani, bărbat): Da, foarte des.
C(45 de ani, bărbat): Da, destul de des.
E(42 de ani, femeie): Da, dar rar.
D(52 de ani, bărbat): Mi se mai întâmplă uneori.
A(34 de ani, femeie): Da și îmi pare rau.
D(48 de ani, bărbat): Da, destul de des.
 • Ți se întâmplă să spui sau să faci lucruri pe care nu voiai, dar pur și simplu nu te
puteai abține?

A(38 de ani, bărbat): Da, de multe ori.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Da, foarte des.
E(42 de ani, femeie): : Mi se întâmplă uneori.
D(52 de ani, bărbat): Da, uneori.
A(34 de ani, femeie): Da, des.
D(48 de ani, bărbat): Da

• Ai probleme de concentrare?

A(38 de ani, bărbat): Da, dar nu mari.

I(29 de ani, bărbat): Câteodată, când sunt obosit.
C(45 de ani, bărbat): Da, mai am.
E(42 de ani, femeie): Da.
D(52 de ani, bărbat): : Da, uneori.
A(34 de ani, femeie): : Da, destul de des.
D(48 de ani, bărbat): Cam, da.

• Ai resentimente față de faptul că uneori trebuie să faci acasă anumite treburi pe care
crezi că ar trebui să le facă altcineva?

A(38 de ani, bărbat): Nu prea.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Uneori.
E(42 de ani, femeie): Nu.
D(52 de ani, bărbat): Da.
A(34 de ani, femeie): Nu, niciodată.
D(48 de ani, bărbat): Da.
 • Îți este teamă să îi lași pe oameni să te descopere cum ești tu de fapt?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Da.
E(42 de ani, femeie): : Nu.
D(52 de ani, bărbat): Nu.
A(34 de ani, femeie): Nu.
D(48 de ani, bărbat): : Nu.

• Te gândești vreodată că ar fi mai bine dacă ai muri?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Nu.
E(42 de ani, femeie): Da.
D(52 de ani, bărbat): Da.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Nu.

• Ajungi la extreme pentru a-i face pe oameni să te placă?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da, uneori.
C(45 de ani, bărbat): Da, cam des.
E(42 de ani, femeie): Da, din păcate.
D(52 de ani, bărbat): Nu neapărat.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Uneori.
 • Îți e teamă de viitor?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Uneori.
E(42 de ani, femeie): Da, foarte teamă.
D(52 de ani, bărbat): Da.
A(34 de ani, femeie): Da. Întotdeauna.
D(48 de ani, bărbat): Da.

• Crezi că nimeni nu ar putea să înțeleagă cum te simți?

A(38 de ani, bărbat): Uneori, da.

I(29 de ani, bărbat): Nu chiar nimeni, dar aproape.
C(45 de ani, bărbat): Da.
E(42 de ani, femeie): Da.
D(52 de ani, bărbat): Nu știu, poate.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Da.

• Ești nervos și speriat în cea mai mare parte a timpului?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Nu.
E(42 de ani, femeie): Da.
D(52 de ani, bărbat): Da.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Da.
 • Simți că nimeni nu te iubește cu adevărat sau că nimănui nu îi pasă ce se întâmplă cu
tine?

A(38 de ani, bărbat): Da, uneori.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Da, foarte des.
E(42 de ani, femeie): Da, întotdeauna.
D(52 de ani, bărbat): Nu cred.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Da.

• Simți că ești o povară pentru cei din jur?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Da.
E(42 de ani, femeie): Nu.
D(52 de ani, bărbat): Da.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Da.

• Ți se întâmplă să faci uneori lucruri șocante sau ciudate pentru a obține atenția
celorlalți?

A(38 de ani, bărbat): Nu.

I(29 de ani, bărbat): Nu cred. Nu îmi amintesc.
C(45 de ani, bărbat): Da, când eram mai mic.
E(42 de ani, femeie): Da.
D(52 de ani, bărbat): Nu.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Da.
 • Îți dorești o schimbare în viața ta?

A(38 de ani, bărbat): Da.

I(29 de ani, bărbat): Da, mai multe chiar.
E(42 de ani, femeie): Da, din tot sufletul.
D(52 de ani, bărbat): Da, clar.
A(34 de ani, femeie): Da, îmi doresc.
D(48 de ani, bărbat): Da.

• Îți dorești să consumi mai puțin alcool?

A(38 de ani, bărbat): Da.

I(29 de ani, bărbat): Da.
C(45 de ani, bărbat): Da.
E(42 de ani, femeie): Da.
D(52 de ani, bărbat): Uneori da, dar cel mai des nu.
A(34 de ani, femeie): Da.
D(48 de ani, bărbat): Da.

7.2. Analiza și interpretarea datelor

Răspunsurile obținute de la cei 7 subiecți indică faptul că aceștia au început să consume de

timpuriu alcool ”Nu-mi mai amintesc exact. Cred că pe la 12 ani ”(A. 38 de ani, bărbat) și astfel
au devenit dependenți, aspect de care o parte dintre ei sunt conștienți ”Nu, pentru că sunt deja
alcoolic.”(D.52 de ani, bărbat).
Subiecții au recunoscut, cu toții, că sunt consumatori de alcool, aproximativ jumătate
dintre aceștia chiar de tării. Cu toții și-ar dori să consume mai puțin alcool, ceea ce face astfel
justificată participarea la o astfel de intervenție. ”Îți dorești o schimbare în viața ta? Elena: Da,
din tot sufletul.”
 Important de precizat este faptul că rezultatele obținute indică faptul că femeile consumă
mai puțin alcool decât bărbații dar și că, tot ele, se simt mai triste și mai neînțelese. ”Crezi că
nimeni nu ar putea să înțeleagă cum te simți? Anca: Da”

Cei mai mulți dintre subiecți nu au sau nu mai au familii, ceea ce poate indica faptul că alcoolul
poate fi responsabil de destrămarea relațiilor. ”Am familie, dar sunt divorțat” (C. 45 de ani,
bărbat).
Se poate spune așadar că toți subiecții sunt alcoolici sau sunt pe cale să devină. Am inclus
astfel și cele două femei care deși susțin că ar consuma mult mai puțin alcool decât ceilalți, sunt
predispuse către această problemă ”Da . Dar cred că sunt deja.”(I. 29 de ani ,bărbat)
Este clar că alcoolismul rural există și trebuie așadar remediat într-un fel această
problematică, ce pare că afectează și familiile consumatorilor, precum și întreaga societate,
având în vedere că prea puțini dintre acești oameni muncesc sau ajută cumva comunitatea
”Ocazional, prin sat”(D.52 de ani ,bărbat).
Important de remarcat este faptul că majoritatea subiecților intervievați simt sentimentul
de vinovăție față de cei din jur, recunoscând că pot deveni adesea furioși sau nervoși, fără un
motiv concret anume ”Da și îmi pare rău”(A. 34 de ani, femeie).
Mai trebuie precizat și că, în timpul realizării interviurilor, subiecții au fost foarte degajați
și relaxați. Au fost sinceri și nu au evitat sau ocolit răspusurile, ceea ce indică faptul că acest
studiu dispune de un nivel înalt de autenticitate.
Cel mai pozitiv aspect extras în urma răspunsurilor primite, indică dorința subiecților de a
realiza o schimbare, ”Da, din tot sufletul”(E.42 de ani,femeie), așa încât intervenția realizată în
acest sens este cât se poate de justificată și de utilă, în același timp.

8. Prezentarea intervenției psihosociale

Această etapă specifică a intervenției psihosociale derulate vizează producerea unei

sensibilizări în urma căreia să se amelioreze situația alcoolismului rural, în care se află subiecții
participanți, consumatori de alcool, chiar alcoolici, fără o motivație certă de consum.
 Eficacitatea acestei metode de intervenţie constituie faptul că vor participa la toate
sesiunile de informare, conștientizare și sensibilizare, precum și la ședințele de consiliere
individuale și de grup.
  Pentru ca rezultatele programului de reducere sau prevenire a alcoolismului să fie cât
mai bune, este important ca specialiștii implicați în intervenție să empatizeze cu subiecții.
Dependentul de alcool care se simte judecat sau marginalizat își va pierde motivația și va cădea
din nou în ispită. Stabilirea unei legături emoționale între specialist și subiect va ajuta alcoolicul
să se simtă înțeles și să vrea să fie ajutat.
Fiecare alcoolic are nevoi diferite, așa că e indicat ca specialiștii și subiecții să discute cât
mai deschis despre nevoile pe care le pot resimți cei din urmă. După identificarea nevoilor
subiecților, specialiștii trebuie să vină cu soluții. Consilierea în acest sens presupune stabilirea
unei conexiuni și doar apoi oferirea unor sfaturi și recomandări subiecților.
Pe măsură ce intervenția se derulează, speciliștii monitorizează în permanență situația
subiecților și vor face astfel diverse tipuri de ajustări, așa încât lucrurile să decurgă cât mai
eficient.

8.1. Prezentarea conținutului și al procesualității psihosociale

Abordarea utilizată în cadrul intervenției propuse este una sistemică, ecologico-socială,
care are la bază Clubul (grupul de suport), ce vizează astfel menţinerea abstinenţei pe termen
lung prin schimbarea stilului de viaţă. Clubul reprezintă o comunitate formată din: persoane cu
probleme legate de consumul de alcool, membrii familiilor acestora şi un operator (moderator)
special format în metodologia aplicată.
Schimbarea stilului de viaţă reprezintă acele tipuri de transformări pe care le face
persoana în viaţa sa personală, profesională, familială, în grupul de prieteni şi cunoştinţe, demers
care poate avea o influenţă foarte mare asupra deciziei privind încetarea consumului de alcool şi
menţinerea abstinenţei totale.
Se consideră așadar că este necesară o schimbare a  modului de viaţă, pe care
consumatorii l-au avut până în cel moment şi care a contribuit într-o oarecare măsură la
perpetuarea obiceiului de a bea.
 Ca și abilități necesare unui lider de grup pe care le-am folosit în desfășurarea intervenției
precizez următoarele:
-încurajarea fiecărui membru din cadrul grupului spre participare la activitățile
implementate, ascultarea activă, îndrumare, recunoașterea contribuției fiecărei persoane la
activități, empatie și oferirea unui feedback final.
8.1.1. Activități de grup
Întalnirea 1: Scopul acestei întâlniri a constat în stabilirea unui climat de încredere pentru
îmbunătățirea comunicării în cadrul grupului. La această întalnire au participat doar 3 persoane
din lotul inițial deoarece situația actuală nu a permis întâlnirile în grupuri mai mari. Activitățile
pe care am ales să le desfășor au fost activități cu scop introductiv pentru a ajuta membrii
grupului să se acomodeze, să interacționeze mai ușor.
Prima activitate a constat în stabilirea unor reguli de început pentru a putea funcționa
corespunzător pe durata celor 5 întâlniri și de asemenea am început activitatea cu oferirea unui
feedback emoțional de început. Pentru o bună desfășurare a intervenției am stabilit cu membrii
grupului AA reguli precum ”tot ce dicutăm rămâne acolo”, ”nu judecăm”, ”nu vorbim unii peste
alții ”, ”ne susținem reciproc”. În ceea ce privește feedback-ul de început el a durat 5 minute,
unde fiecare membru a avut posibilitatea să își exprime starea de spirit prezentă în acel moment.
Am considerat că acest exercțiu ne poate fi util pentru a putea obseva în ce măsură membrii
grupului își pot exprima sau cunoaște ceea ce trăiesc, ceea ce simt cu privire la situația în care se
află. De asemenea acest exercițiu îi poate ajuta pe cei prezenți să se integreze și să se deschidă
mai ușor în cadrul grupului.
Activitate nr 2.
În cadrul acestei activități scopul a fost acela de a crea încredere la nivelul grupului, astfel
fiecare membru AA ajungând să afle cât mai multe detalii despre problemele de natură alcoolică
a celorlalți. Prin acest exercițiu am dorit îmbunătățirea abilităților de comunicare la nivelul
grupului cât și învățarea din experiențele de viață ale celorlați .
Tipul activitățior : discuții de grup privind motivul pentru care membrii au ajuns să
consume alcool.
Interval de timp: 45de minute .
Participanți : eu, asistentul social, 3 membri AA
 Obiectiv: înțelegerea scopului intervenției pentru a obține un rezultat bun pentru
participanți .
În ceea ce privește această activitate patricipanți au fost deschiși, interesați, asumați
povestind totul sincer în fața grupului.
Activitatea s-a încheiat cu oferirea unui feedback de final care a durat 10 minute având ca
scop exprimarea de catre membrii grupului AA a stării psihice de moment. Feedback-ul a constat
în faptul că participanții trebuiau să spună cum se simt la sfarșit de întâlnire: ”mă simt ...”.
Fiind prima săptămână când am luat contact cu acest grup, am considerat necesar să scot
în evidență motivele pentru care fiecare participant a ajuns în situația să consume alcool, folosind
un exercițiu de comunicare și de cunoaștere între membri, de exprimare a unor stări emoționale
asemănătoare de la caz la caz.

Întâlnirea 2:
Sopul întâlnirii din a doua săptămână a fost acela de informare, s-au transmis informații
către participanți cu privire la modalitățile de depășire a situației lor actuale privind alcoolismul.
Am început cu un feedback prin care fiecare participant și-a exprimat starea pozitivă sau
negativă după caz, am continuat cu discuții referitoare la problemele cu care se confruntă în
sânul familei din cauza dependenței de alcool cât și cele de sănătate dar și de relaționare cu
persoanele din exterior . Pentru aceste categorii de probleme am încercat să oferim soluții de
rezolvare la nivel de grup pentru a depăși problemele sau de a trece mai cu ușurință peste ele.
Apoi, am continuat cu părerile participanților în cateva cuvinte cu privire la activitatea în sine.
În ultimele minute am generat un feedback final unde fiecare participant și-a spus starea de
spirit care nu a fost la nici unul din cazuri aceeași ca și la începutul activității .
Tipul activității: discuții de informare.
Interval de timp: 45 de min
Paticipanți: eu, asistentul social, 3 membri AA
Obiectiv: înțelegerea scopului intervenției pentru a obține un rezultat bun pentru
participanți.
În urma acestei activități am constatat faptul că pentru participanți cel mai ușor le este să
vorbească despre problemele de sănăntate cauzate de dependența de alcool, decât despre ceea ce
provoacă alcoolismul în relațiile falimiale, de asemenea când încep să povestească în detaliu
despre problemele cu care se confruntă am observat că au un bagaj de sentimente care le
provoacă neliniște, stres, tensiune, uneori neasumare. Ca și problemă principală este cea legată
de ceea ce se întâmplă în sânul familiei, conflictele generate de dependența de alcool, care de
multe ori poate genera depresii.
Am constat faptul că pentru participanți aceste discuții în cadrul grupului, sanșa de a
discuta deschis și de a fi ascultați cu privire la problemele cu care se confruntă este o terapie.
Aceste discuții au îmbunătățit starea de spirit și de înțelegere a participanților pe parcursul lor
existând și mici glume care au binedispus grupul. Membrii grupului au arătat interes și
deschidere , au povestit fără rușine și restricții tot ceea ce simt.

Întâlnirea 3:
În cazul celei de a 3-a întâlniri mi-am propus să desfășurăm activități de socializare.
Socializarea în cadrul grupului duce la îmbunătățirea echilibrului psihic, obiectivele acestei
activități sunt acelea de a îmbunătăți relațiile între membrii grupului, de a asculta și părerile și
experiențele pozitive sau negative ale celorlați. La această întâlnire au participat 4 persoane.
Activitatea 1:
A fost destul de simplistă deoarece nu am dorit ca participanții să se simtă în dificulatea
de a duce la bun sfârșit ceea ce li s-a dat de realizat.
Activitatea aceasta s-a intitulat „Cum mă văd peste câțiva ani”, activitate la care
participanții au fost foarte implicați și serioși. Acest exercițiu a fost realizat pentru a observa ce
obiective și-a propus fiecare membru pentru viitorul său, ce îmbunătățiri o să aducă în viața sa.
Activitatea a constat în împărțirea de coli albe și pixuri fiecărui beneficiar și solicitarea
către aceștia de a desena pe hîrtie cum se vad ei peste 5 ani. Cei 4 participanți la această
activitate au desenat : case, copii, câmpuri cu flori, biserici, copaci. La această activitate au
interacționat foarte bine arătându-și unii altora ce au desenat, realizând că obiectivele sunt
asemănătoare.
Activitatea 2:
Acestă activitate s-a desfășurat în parcul primăriei unde ne-am așezat toți în cerc. Pentru
realizarea activității am folosit o minge, participanții trebuiau să arunce mingea de la unul la
celălalt, în mai puțin de 3 secunde, spunând un cuvânt care îi caracterizează. Cine ținea mingea
mai mult decât timpul stabilit sau o scăpa ieșea din joc, iar caștigătorul era acela care rezista
până la sfârșit găsindu-și cât mai repede calitățile.
Tipul activității: interactive
Interval de timp: 90 de minute
Participanți: eu și cei 4 membri .
Obiectiv : încurajarea membrilor în îmbunătățirea relațiilor interpersonale.
Participanții au arătat interes față de aceste activități detașându-se de problemele de zi cu zi.

8.1.2. Activități individuale:

Activitatea desfășurată în ședințele individuale cu membrii AA s-a facut cu ajutorul
asistentului social, scopul sedințelor a fost acela de a asculta și consilia beneficiarul.
Obiectivele: Identificarea naturii problemelor care au dus la consumul de alcool și încercarea
realizării diminuării sau stopării consumului de alcool.
Participant: A, femeie în vârstă de 34 de ani, este casnică, căsătorită și are 2 copii. Trăiește cu
teama că ar putea deveni alcoolică, dar în același timp nu se poate opri din a consuma zilnic cel
putin o bere sau chiar două. Acest participant întâmpină probleme în relația cu soțul din cauza
consumului zilnic de alcool fiind în același timp respinsă de cei doi copii.
Am realizat 3 sedințe individulale pe parcursul a 3 săptămâni câte o sedință pe săptămână,
am ales să realizez sedințe individuale cu acest participant, deoarece încă din partea de cercetare
am sesizat faptul că persoana în cauză are nevoie să discute cu cineva, să se descarce, să
povestească prin ce trece și să ceară ajutor individual.
Din discuțiile avute cu asistentul social care organizează grupurile de suport mi s-a spus că
participanta la intervenție se interiorizează și refuză să discute public deseori despre ceea ce se
intamplă cu ea.
Abilitățile de care m-am folosit pentru a realiza cele trei sedințe individuale au fost :
parafrazare, ascultare activă, sumarizare, evaluare, oferire de feedback și reflectarea
sentimentelor.
Structura activității individuale:
Pe parcursul celor 3 întâlniri la început și la final de întâlnire o rugam pe doamna A să
spună cum se simte într-un cuvânt.
 Împreună cu asistentul social care susține grupul de suport am optat să ne centrăm pe
situația recentă, pe starea emoțională a doamnei.
Am urmărit identificarea unor modalități de adaptare la propria stare, detensionarea
emoțională și ameliorarea stării generale. În ultima fază a activității finale am sumarizat
progresele făcute de doamna A .
În ultima saptămână de ședință individuală am realizat două activități cu doamana A:
Activitatea 1:
În cadrul primei activități am jucat un joc de rol prin care am încercat să ne transpunem:
în unul dintre copii - doamna A și eu - mama alcoolică, la acel moment în stare de ebrietate.
Acest exercițiu a ajutat-o pe doamana A să realizeze cât de neplăcut și dureros este pentru copiii
ei să își vadă mama în acea stare, afirmând spre sfârșit ”trebuie să reușesc să nu mai pun alcool
în gură niciodată”.
Activitatea 2:
În ceea ce privește activitatea numărul 2 am ales să păstrăm jocul de rol și să punem
alături un puzzle, astfel am dorit să expunem beneficiarului că se pot realiza și altfel de activități
pentru trecerea timpului care o pot apropia mai mult de familia sa. Aceast joc a reușit să o facă să
nu mai fie stresată, să se conentreze și să observe că timpul trece mai ușor când îl ocupi cu
lucruri plăcute.
Interval de timp: 90 de minute .
Participanți: eu, asistentul social, doamna A
Concluzii și observații: În urma celor 3 ședințe, doamna A a promis că va încerca să nu mai
consume alcool și că se va strădui să sudeze din nou relațiile familiale, în special să se apropie
mai mult de cei doi copii. Doamna A a manifestat interes, deschidere pentru realizarea celor 2
activități, iar în ceea ce privește discuțiile avute și-a exprimat sentimentele deschis. La finalul
ședințelor s-a cunoscut o îmbunătățire a stării sale psihice.

8.2. Analiza intervenției psihosociale

Intervenția psihosocială realizată reprezintă doar un început în ajutorarea alcoolicilor din

mediul rural, iar inițierea grupului de suport mutual a dovedit că această modalitate de
intervenție este adaptabilă și ușor de realizat în orice cultură. Rezistența la schimbare, care nu le
este străină dependenților de alcool, îi determină ca ușor să se retragă din activități, dacă acestea
nu conferă un sentiment de apartenență. Consider că intervenția propusă și-a atins obiectivele
stabilite, iar subiecții s-au implicat activ în cadrul întâlnirilor.
Nu știm în ce măsură problematica alcoolismului s-a și redus, însă este clar că această
intervenție i-a ajutat pe subiecți să conștientizeze consecințele consumului abuziv de alcool și
să-i motiveze să schimbe ceva în acest sens.
Era previzibil ca rezultatele să nu fie imediate. Alcoolismul reprezintă o dependență
foarte dificil de combătut iar intervenția în acest sens trebuie să fie de lungă durată.
Cu toate acestea însă, în realizarea acestei lucrări am urmărit și promovarea rolului pe
care asistentul social îl are în munca cu beneficiarii pentru a preveni consumul de alcool în
mediul rural, care reprezintă cu adevărat o problemă.
Sunt de părere că în urma studiului bibliografic precum și în urma implementării
intervenției propuse, mi-am atins scopul predefinit la începutul lucrării.
Intervenția propusă a avut succes, iar grila de observare propusă a indicat un comportament din
ce în ce mai pozitiv în rândul subiecților. Chiar dacă alcoolismul în rândul acestora nu a fost
combătut, s-au identificat schimbări în bine, iar acest aspect este foarte important.
În cadrul acestei cercetări am avut acces la observarea multiplelor semne precum şi
semnale sensibile ale subiecţilor cercetaţi, vorbe, gesturi, manifestări, comportament etc., ceea ce
a contribuit la validarea datelor obţinute.
Din această perspectivă, se poate spune că rezultatele cercetării derulate au demonstrat
faptul că alcoolismul afectează viața de familie, relațiile, precum și comunitatea în întreg
ansamblul său, dar mai ales, viața emoțională a alcoolicului, care simte vinovăție, furie,
nervozitate și lipsă de motivație.
Subiecții de gen feminin au fost de la început mai implicați în cadrul intervenției și, tot la
femei s-au văzut cel mai repede schimbări, acestea fiind mai ușor de sensibilizat.
În timp, s-au sesizat schimbări și în rândul bărbaților, care au început intervenția destul
de sceptici și de neîncrezători. Pe parcurs, au început să-și dorească mai mult să renunțe la alcool
și să se integreze mai bine social.
 Spre finalul intervenției, toți subiecții participanți au declarant faptul că își doresc un loc
de muncă stabil și cu contract, inclusiv subiecții de gen feminin, rezultat care a fost foarte
îmbucurător.

9. Prezentarea rezultatelor obținute în evaluarea finală

Rezultatele obţinute în urma evaluării au fost prelucrate pe rând cu ajutorul interviului

precum şi a observaţiei participative. Am ales acеste metode de colectare a datelor, considerând
că sunt cele mai potrivite atât pentru tipul cеrcetării cât şi pentru intervievați. Pentru mine aceste
metode au fost accеsibile, reușind să obțin prin intermediul lor, date relevante cu privire la tema
de cercetare.

9.1. Prezentarea datelor observației și intervievării.

Pentru realizarea acestei lucrării am folosit metoda de cercetare calitativă, care implică o
abordare iterpretativă și naturalistă a subiectului investigat, o studiere a lucrurilor în mediul lor
natural, încercând să înțeleg sau să interpretez fenomenele în funcție de semnificațiile pe care
oamenii le dau accestora.
După cum am precizat metodele folosite pentru o mai bună cercetare au fost interviul și
observația paticipativă. Am folosit metoda interviului pentru a reuși să surprind cât mai bine
condițiile în care membrii grupului au ajuns la această dependență, cât și relațiile pe care aceștia
le au cu pesoanele din jurul lor cât și ceea ce se poate face pentru a diminua sau chiar stopa
consumul de alcool .
Interviul oferă subiecților ocazia de a vorbi deschis despre subiectele aflate în discuție,
iar operatorul de interviu are posibilitatea de a pune întrebări suplimetare cu scopul de a clarifica
raspunsul. Interviul ne poate oferi date complexe și bogate.
Folosind cele două metode de culegere a datelor am reușit să realizez o cercetare
amănunțită asupra subiecților.
 Observația este o metodă fundamentală de culegere a datelor empirice utilizată în stiințele
socio-umane și în practica asistențială, scopul fiind de a putea cunoaște o anumită problematică
cu obiectivitate, pentru a putea desprinde semnificații și a afla soluții de rezolvare a problemei.
Doresc să precizez faptul că toate numele sau prescurtările de nume folosite în această
lucrare sunt fictive datorită faptului că voi respecta principiul confidențialității, unul dintre
principiile cele mai importante după care se ghidează membrii grupului AA, de asemenea le voi
folosi și pentru a proteja identitatea persoanelor fără ca ele să simtă că viața lor este prezentată
lumii întregi.
În momentul ajungerii la locul practicii, în speță primăria comunei Vatra Moldoviței,
Moldovița, luând contact cu asistentul social al insituției care la acel moment suținea un grup de
suport de tip AA, m-am prezentat ca fiind studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență
socială, specializarea Asistentă Socială, motivând prezența mea cu scopul de a realiza lucrarea
de licență. După ce m-am prezentat le-am solicitat acordul pentru a forma întâlniri individuale, în
scopul relizării interviurilor necesare în elaborarea lucrării de licență cu 7 dintre membrii
grupului, asigurandu-i de confidențialitatea discuțiilor și a numelui. De asemenea am precizat
faptul că pot să nu participe la interviu, sau pot în timpul interviului să se oprească dacă nu se
simt confortabil fără ca această situație să aibă repercursiuni asupra lor.
Prin realizarea interviului semi-structurat am urmărit să stabilesc care pot fi efectele
alcoolismului în mediul familial dar și în viața de zi cu zi. Prin desfășurarea interviului am reușit
să aflu efectele negative pe care le are alcoolismul asupra vieții familiale cât și a propriei
persoane, am reușit să aflu trăirile pe care membrii grupului AA le au în momentul consumului
de alcool, dar și în momentele lucide.
În cadrul realizării ghidului de interviu, am mers pe unități tematice, cu ajutorul lor am
reușit să interpretez răspunsurile repondenților, exemplificând cu citate, situații sau atitudini.
Prima unitate tematică face referire la condițiile în care au ajuns să consume alcool fiecare
membru raportându-se la viața de dinainte și la momentul actual cand deja este dependent.
Răspunsurile care se regăsesc cel mai frecvent, date la întrebările adresate membrilor
sunt referitoare la evenimente triste din viața lor cum ar fi moartea propriilor părinți sau
separarea de partenerul de viață. De asemanea mi-au fost invocate și motive de singurătate, lipsa
unui suport familial, dar și probeleme de sănătate care necesitau supraveghere permanentă.
 Membrii intervievați de mine majoritatea consumă alcool încă din tinerețe aceștia invocând că
la acel moment au ajuns să consume alcool datorită anturajului în care se aflau ”prietenii mei mă
chemau la o bere și apoi două și apoi trei”(A. 38 de ani, bărbat).
A doua unitate tematică face referire la consumul propriu-zis de alcool unde repondenții
au afirmat că, consumă alcool ”în cantități industriale” (I, 29 de ani, bărbat).
În ceea ce privește consumul de alcool propiu-zis am observat că există membri care
consumă asumat alcool și care exagerează ”Sunt unele zile în care nu beau deloc. Altele în care
mă îmbăt. E greu de apreciat. Beau cam 3-400 g de tărie și 2-3 beri pe zi.”(D.52 de ani, bărbat),
”Cam o sticlă de 2 L de bere pe zi. Uneori și vin. Tărie nu prea consum.”(C45 de ani, bărbat), de
asemenea am observat că o parte dintre ei sunt multumiți de faptul că beau alcool dar și o parte
nemulțumită, care iși doresc o schimbare. Pentru a li se îmbunătăți starea de bine membrii
grupului AA își doresc să găsească soluții pentru a putea scăpa de consumul de alcool. Doi dintre
intervievați au afirmat faptul ca nu iși doresc să scape de acest viciu și că nu ar schimba nimic la
ei : ”Uneori da ,dar cel mai des nu.”(D52 de ani, bărbat).
Cea de a treia unitate tematică face referire la condițiile de socializare ale membrilor atât
în cadrul grupului cât și în relațiile familiale și extra familiale. Privind această unitate tematică
am fost placut surprinsă că cei mai mulți dintre intervievați sunt multumiți de prestația
asistentului social în cadrul grupului cât și de ceilalți participanți la grup „fară doamna asistentă
socială noi nu ne-am fi dat seama de gravitatea situației în care ne aflăm” (E.42 de ani, femeie),
„Îi mulțumim doamnei asistente sociale că face grupuri cu noi, ne ajută mult, chiar își dă
interesul pentru noi și comunitatea noastră” (C. 45 de ani, bărbat).
În ceea ce privește interacțiunile în grupul de suport în mometul în care am întrebat dacă
devin furioși aceștia au rapuns ”da, foarte des” (I. 29 de ani, bărbat), ”Da și îmi pare rău.” (A.
34 de ani, femeie).
O ultimă unitate tematică din cadrul ghidului de interviu se adresează viziunii asupra
viitorului unde am reușit să descopăr că aceștia privesc cu frică viitorul ”Da , foarte teamă”
(E.42 de ani, femeie), ”Uneori.” (C.45 de ani, băbat), ”Da, întotdeauna.” (A.34 de ani, femeie).
Pentru identificarea tuturor progreselor înregistrate în urma implementării intervenţiei
propuse, respectiv realizarea evaluării finale, mi-am propus să explorez mai în profunzime
riscurile pentru alcoolismul în mediul rural.
 Așadar așa cum am precizat în proiectarea еvaluării iniţiale, am utilizat două metode de
cercetare și anume interviul şi observaţia participativă, focusate pe atingerea scopului de a
dеtermina ce impact are participarea la grupul de suport mutual asupra reducerii problematicii
alcoolismului din mediul rural, la adulții tineri.
În urma interviului realizat, s-a încercat evaluarea persoanelor participante,
constatându-se astfel că toate prezentau probleme serioase cu alcoolulul, probleme pe care își
doareau să le rezolve ”sunt deja acoolic” (D. 48 de ani, bărbat), ”Da, dar cred că sunt deja” (I.
29 de ani, bărbat).
Rezultatele cercetării inițiale, totuși trag un semnal de alarmă asupra nevoii de intervenție
în vederea abordării problematicii alcoolismului.
Rezultatele obținute nu au fost spectaculoase, însă au fost importante, reușind să-i
sensibilize și să-i determine pe subiecții participanți să-și dorească o schimbare în ceea ce
vizează consumul de alcool. Subiecții au promis că vor face tot ce le stă în putință pentru a
diminua sau chiar opri cu totul consumul de alcool, ”eu vă multumesc pentru implicarea
dumneavoastră, promit că o să încerc să nu mai consum alcool” (E.42 de ani, femeie),
”Mulțumesc domnișoară, eu sigur voi încerca să nu mai consum nici măcar o bere, asta în
principal pentru copiii mei ” (A. 34 de ani, femeie).

9.2. Analiza evaluării finale

Prin intermediul observațiilor realizate cu ajutorul grilei de observație, am constat faptul

că inițial, subiecții au privit cu scepticism această intervenție și au început foarte demotivați. Pe
parcurs, au început să devină mai receptivi și mai interesați, mai ales femeile.
Și bărbații au fost implicați, însă inițial au fost mai reticenți, dar în timp au înțeles
beneficiile unei astfel de intervenții și s-au conformat.
Pe parcursul intervenției, subiecții au devenit din ce în ce mai interesați, mai ales de
ședințele de consiliere individuală dar și de grup.
Intervenția a reușit să-i sensibilizeze pe subiecți, mai ales pe femei. Spre final, și bărbații
au reușit să fie mai conștienți de amploarea alcoolismului și au început să-și dorească să
remedieze această situație.
 Pe ansamblu, subiecții au finalizat intervenția mai informați și mai conștienți de efectele
alcoolismului asupra lor, precum și asupra familiilor acestora, dar și mai dornici să renunțe la
această dependență care le aduce doar probleme.
Rezultatele obținute au indicat faptul că intervenția propusă, și-a atins obiectivele stabilite
și a reușit astfel să reducă alcoolul din viața participanților.
De asemenea, în urma evaluării inițiale, s-a identificat faptul că alcoolismul rural există,
înclusiv în rândul adulților tineri și, nesoluționat, poate avea urmări foarte grave.
Subiecții participanți la intervenție au înțeles care sunt consecințele acestei problematici și s-au
declarat dornici s-o remedieze, mai ales femeile, care oricum nu atinseseră un nivel foarte înalt al
dependenței.
Faptul să subiecții au finalizat intervenția mai informați poate fi benefic pentru întreaga
societate, mai ales ca urmare a faptului că toți au susținut în final că își doresc un loc de muncă
stabil, inclusiv femeile care, inițial, nu-și vedeau viața altfel decât stând acasă și îngrijind copiii.
De asemenea, este de așteptat ca informațiile acumulate de subiecți în cadrul acestei
intervenții, să fie transmise mai departe și altora, aflați în situații similare și, astfel, se pot
produce schimbări mai mari, la nivel de comunitate.
Se poate afirma așadar că intervenția realizată s-a încheiat cu succes și poate fi reluată
oricând, poate la un alt nivel, pe un număr mai mare de participanți și pe o gamă mai variată de
problematici sociale, specifice mediului rural, având în vedere că alcoolismul nu este singura
problemă cu care acești oameni se confruntă.

Partea III.
Evaluarea și valorificarea rezultatelor obținute

10. Concluzii sintetice de ansamblu

Alcoolismul pentru populaţia din țara noastră, mai ales pentru cea din mediul rural,
reprezintă o problemă destul de complicată din motivul, că țara noastră este una agrară, unde
viticultura precum şi vinificaţia reprezintă ramuri foarte importante în ceea ce privește economia
ţării.
Problematica alcoolismului este așadar una foarte gravă și cu o prevalență foarte crescută.
Problema devine și mai gravă atunci când o raportăm la tinerețe. Din păcate, oricât am încerca
s-o negăm, ea există și trebuie soluționată. Putem afirma ca persoanele tinere sunt mai predispuse
la consumul de alcool, datorită anturajului din care fac parte, sau a vieții familiale, ori a lipsei
unui suport.
Problemele din mediul rural trag un semnal de alarmă asupra nevoilor de a se interveni
specializat în problematica alcoolismului.
Consider că intervenția are un rol foarte important în dimunarea sau încetarea consumului
de alcool, dar în același timp sunt de părere că la acest capitol mai avem de lucrat, pentru a putea
avea rezultate pe termen cât mai lung.

10.1. Concluzii de ansamblu în planul cunoașterii științifice

Rezultatele obținute în urma cercetării, trag un semnal de alarmă asupra nevoii de

intervenție în vederea abordării îndeaproape a problematicii alcoolismului în mediul rural.
De asemea pot afirma faptul că am avea mult de lucru pentru îmbunătățirea calității
intervenției cu persoanele alcoolice din mediul rural, pentru a putea avea rezultate cât mai
eficiente.
Recomandările anterior menționate implică așadar o amplă mobilizare de forțe umane și
materiale, ceea ce ne duce către nevoia de pregătire a personalului medical și psiho-social,
susținerea fiind posibilă prin intermediul unor proiecte europene de prevenție și combatere care
ar putea fi aprobate și în mediul rural.
Ca majoritatea cercetărilor din domeniu, studiul de față prezintă câteva limitări. În primul
rând, acest studiu este unul de tip corelațional, motiv pentru care nu se pot realiza diferențe de
genul cauză-efect.
Cu toate acestea însă, s-ar putea utiliza un număr mai crescut de variabile, așa încât,
alcoolismul cronic se poate corela și cu anxietatea, starea de bine, stima de sine, singurătatea,
motivația etc.
 Deși prezintă numeroase tipuri de probleme, alcoolicii continuă să nege situația în care se
află. Le spun astfel cunoscuților precum și familiei că se pot lăsa oricând însă au probleme tot
mai mari în a-și putea controla comportamentul. Principala problemă în mediul rural în ceea ce
privește renunțarea la alcoolism sunt întâlnirile de la birt. Este așadar vorba despre o combinație
de factori foarte diverși care conduc la pierderea controlului. Există deci persoane a căror
toleranță crescută la alcool le permite astfel să consume cantități crescute înainte să simtă efectul
intoxicației.
Consider că influența în ceea ce privește controlul consumului de alcool poate fi mai
crescută decât factorii fiziologici. Deși alcoolicii consideră faptul că negarea problemelor
reprezintă o formă specifică de a face față criticilor societății, acest tip de atitudine le poate
aduce și foarte multe complicații, printre care se poate număra și depresia. Vorbind de depresie,
consider că în mediul rural ar putea să se încerce să se pună mai mult accentul pe nevoia de
cabinete terapeutice, de psiholog, chiar și de psihiatru.
Sunt de părere că majoritatea persoanelor care se confruntă cu probleme legate de
consumul cronic de alcool, prezintă şi probleme psihiatrice, precum depresia, tulburările
bipolare, sindrom anxios-depresiv, alcoolismul în sine fiind o problemă psihiatrică.
Totodată consider că s-ar putea implica mai mult și organele competente încercând să îi
determine pe subiecți să accepte ajutor specializat, atât psihologic, social cât și psihiatric, acolo
unde este necesar. Cu toate că în unele dintre cazuri, persoana în cauză are impresia că alcoolul îi
îmbunătăţeşte simptomele legate de astfel de afecţiuni, din contră acesta le agravează. În mediul
rural se consideră un lucru obișnuit în a consuma alcool, chiar întâlnirile de la chioșc sau birt
fiind frecvente în fiecare zi, totul devenind o normalitate. Aceste lucruri se pot schimba, doar
prin intervenția persoanelor acreditate să facă asta. Mai mult personal de specialitate în mediul
rural, dar și cabinete destinate persoanelor în suferință, dependente, consider că le-ar face viața
mai ușoară și ar reuși să realizeze mai multe lucruri benefice.
De asemenea consider că și dezolvarea economică din mediul rural afectează populația,
dacă ar exista mai multe locuri de muncă oamenii poate nu ar ajunge să se afunde în suferință.

10.2. Concluzii de ansamblu în ceea ce privește intervenția

psihosicială.
 Prin implementarea acestei intervenții s-a constatat că sopul propus la început și anume
explorarea consumului de alcool în mediul rural precum și consilierea și suportul în contextul
programelor de terapie și recuperare a fost atins .
Prin realizarea activităților de suport și socializare membrii grupului AA au reușit să
realizeze cât de dăunător este consumul de alcool asupra vieții, au reușit să empatizeze unii cu
alții în cadrul întâlnirilor de grup, sau mai ușor au învățat unii de la alții din experiențele trăite,
s-au sprijinit reciproc.
În ceea ce privește ședințele individuale s-a observat un progres atingându-se scopul
inițial și reușind ca participanții să promită că vor încerca să reducă considerabil sau să se
oprească din a mai consuma alcool în principal pentru familie și copii. În legatură cu obiectivul
propus prinvind consumul de alcool în mediul rural consider că a fost atins reușind ca fiecare
membru din grupul de suport să conștientizeze cauzele și efectele dependenței.
Am indentificat pe parcurul intervenției un grad ridicat de toleranță în legătură cu
elementele organizatorice, am reușit să mai remarc o deschidere spre exprimarea sentimentelor
atât în cadrul grupului cât și al ședințelor individuale. După implemetarea intervenției membrii
grupului AA au reușit să aibă un grad mai ridicat de comunicare cu persoanele din jur.
De asemenea tot prin implementarea intervenției membrii grupului au realizat cât este de
nociv alcoolul pentru sănătatea lor cât și pentru relațiile din jurul lor promițând astfel că vor face
eforturi pentru a nu mai consuma sau, în cel mai rău caz, a consuma mai puțin.
În concluzie afirm faptul că intervenția a fost benefică pentru membrii grupului dar și în
același timp nu suficientă și nu cu cele mai bune rezultate, dar care ar putea fi continuată de
terapeuți pe termen lung pentru mai bune rezultate.

11. Recomandări de ordin aplicativ

În Romania alcoolismul în mediul rural îndeosebi este tot mai des întâlnit, iar prin această
lucrare am încercat să scot în evidență problemele cu care se confruntă persoanele din acest
mediu, să găsim soluții, dar să avem și rezultate pentru combaterea consumului de alcool.
În prezenta lucrare mi-am propus să aflu problemele care au determinat ajungerea la
consumul de alcool în rândul cetățenilor din mediul rural, cât și relațiile pe care aceștia le
dezvoltă cu membrii familiei și nu numai, cât și cunoașterea trăirilor pe care le au aceștia în
momentul stării de ebrietate.
 Rezultatele obținute în efortul realizării acestei teze de licență sugerează recomandări de
ordin aplicativ în planul politicii și serviciilor.

11.1. Recomandări de ordin aplicativ în planul politicilor și serviciilor.

Din punct de vedere aplicativ, consider că derularea unor astfel de intervenții psihosociale
ar trebui să fie mai frecventă, mai ales în mediul rural. Câteva posibile obiective ale unor alte
studii aplicative în acest sens, ar putea viza:
• Acceptarea conceptului de boală a alcoolismului și a altor dependențe;
• Tratarea dependenței ca o boală primară și nu ca efect al altor condiții;
• Nevoia de creștere a calității serviciilor oferite beneficiarilor în direcția alcoolismului
prin regândirea pregătirii personalului din ONG-uri și insituții publice;
• Suținerea unor programe intense de informare a tinerilor în ceea ce privește conceptul de
boală atât în cadrul instituțiilor de învățământ cât și în afara lor.
Rezultatele obtinuțe în efortul realizării acestei teze de licență sugerează recomandări de
ordin aplicativ în planul politicii și serviciilor. În urma activităților desfășurate am identificat din
partea subiecților o deschidere spre consiliere, spre exprimarea sentimentelor și spre înțelegerea
gravității situațiilor în care se află.

Prin urmare consider că atât cercetarea, cât și intervenția și-au atins scopul, vizând o mai
bună viață socială a beneficiarilor.

11.2. Recomandări de ordin aplicativ în planul cercetării științifice.

Subiectul alcoolismului a mai fost abordat în cadrul literaturii de specialitate. Lipsa de

cercetări ample cu privire strictă la alcoolismul rural în rândul tinerilor, conduce la utilizarea
unor diverse informații empirice care determină uneori intervenții insuficiente în problematica
adicțiilor.
Propun susținerea unor cercetării ample în toate instituțiile medicale pentru cunoașterea
exactă a extinderii problematicii alcoolismului precum și a problemelor cu care se confruntă
tinerii din mediul rural ca urmare a consumului abuziv de alcool.
De asemenea consider importanța și relevanța în viața persoanelor alcoolice a întâlnirilor
cât mai dese cu terapeutul, a întâlnirilor individuale, unde ar trebui pus accentul mai în
profumzime deoarece încă din partea de cercetare am observat că membrii grupului AA au
nevoie de discuții individuale.

BIBLIOGRAFIE:

• Beck, A. T. (1967). Depression: Clinical, experimental, and theoretical aspects. New

York: Harper and Row.
• Brown, S.A., Inaba, R.K., Gillin, J.C. et al. (1995). Alcoholism and affective disoder.
Am. J. Psychiatry, 152:45-52.
• Burks, H.M. and Steffre, B. (1979). Theories of Counselling 2nd Edition. London. 
• Cadoret, R.J., Yates, W.R., Troughton, E., Woodworth, G., Stewart, M.A. (1995).
Adoption study demonstrating two genetic pathways to drug abuse. Archives of General
Psychiatry, Vol. 52.
• Cosiner, J. (1994). Psychologie des émotions et des sentiments, Paris, Nathan.
• David, D. (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie, Iași, Editura Polirom.
• Dasgupta, N. (2011). Ingroup experts and peers as social vaccines who inoculate the self-
concept: The stereotype inoculation model. Psychological Inquiry, 22(4), 231–246.
• Davidson, K.M. (1995). Diagnosis of depression in alcohol dependence. Brit. J.
Psychiatry, 166:199-204.
• Del Boca, F., Hesselbrock M.N. (1996). Gender and alcoholic subtypes, Alcohol Health
& Research World, Vol. 20.
• Delucchi, K., Kaskutas, L. (2010). Following problem drinkers over eleven years. J Stud
Alco Drugs,  71(6), 831-836.
• Donaldson, L. (2009). Guidance on the Consumption of Alcohol by Children and Young
People. (f.e.) (f.l.); http://webarchive.nationalarchives.
gov.uk/20130104153257/http://www.dh.gov.uk/prod_consum_dh/groups/dh_digitalassets
/documents/ digitalasset/dh_110256.pdf.
• Galanter, M. (1995). Alcoholism, semantics and social history (Comments on Mulford’s
paper “What if alcoholism had not been invented? The dynamics of American alcohol
mythology”, Addiction.
• Golu, M. (1993), Dinamica personalităţii. București: Editura Geneze.
• Hemfelt, R., Minirth, F., Meier, P. (2001), Labirintul codependenţei. Drumul spre relaţii
interumane sănătoase, Cluj-Napoca: Editura Logos.
• Hewitt, P. L., Norton, G. R. (1993). The Beck Anxiety Inventory: A psychometric
analysis. Psychological Assessment, Vol 5(4), Dec 1993, 408-412.
• Hibell, B., Guttmorsson, U., Ahlstrom, S., Balakieva, O., Bjamson, T., Kokkavi, A. et all.
(2012) The 2011 ESPAD Report. Stockholm, Sweden: The Swedish Council for
Information on Alcohol and Other Drugs.
• Holdevici, I. (2005). Psihoterapia cognitiv-comportamentală; Managementul stresului
pentru un stil de viață optim. București: Editura Ştiinţelor medicale.
• Jellinek, E. M. (1952). Phases of alcohol addiction, Quarterly Journal of Studies on
Alcohol, 13,. 673-684. 
• Keller, M., Doria, J. (1991). On defining alcoholism, Alcohol Health and Research
World.
• Lammerich, S., Kullas, M. (2016). Alcohol Strategy 2016–2022 A feasible tool for
consumer protection?; https://www.cep.eu/Studien/cepInput_
Alkoholstrategie/cepInput_Alcohol_Strategy.pdf.
• Magruder-Habib, K., Durand, A.M., Frey, K.A. (1991). Alcohol abuse and alcoholism in
primary health care settings. Journal of Family Practice. 32(4):406–413.
• Marica M.A. (2007). Introducere în problematica delincvenței juvenile. Constanța:
Editura Ovidius University Press.
• McLeod, J. (1998) An Introduction to Counselling. Buckingham: Open University Press.
• Merikangas, K.R., Gelernter, C.S. (1990). Comorbidity for alcoholism and depression.
Psychiatr Clin North Am; 13:613-632.
• Morse, R.M., & Flavin, D.K. (1992). The definition of alcoholism. Journal of the
American Medical Association 268(8):1012-14.
• Nemiah, J. C. (1981). A psychoanalytic view of phobias. The American Journal of
Psychoanalysis, 41(2), 115-120.
• OEDT (2008). Rezumat – extras. Drogurile și grupurile vulnerabile de tineri.RO:3;
http://www.emcdda.europa.eu/system /files/publications /930/ downloads/att _64236_
RO_VulnerableGroupsSummary_RO2008Final.pdf.
• Peirce, R.S., Frone, M.R., Russell, M., Cooper, M.L., Mudar, P. (2000). A longitudinal
model of social contact, social support, depression, and alcohol use. Health Psychol. 19,
28– 38.
• Pokorny, A. D., Miller, B. A. and Kaplan, H. B. (1972). The brief MAST: a shortened
version of the Michigan Alcoholism Screening Test.  American Journal of Psychiatry
129, 342–345.
• Predescu, V. (1998) Psihiatrie, vol.II, București: Editura medicală.
• Rădulescu, S.M. (2001). The sociology of (inter)familial deviance: victims and
aggressors in the family, Bucharest, Lumina Lex Publishing House.
• Schuckit, M.A., Irwin, M., Brown, S.A. (1990). The history of anxiety symptoms among
171 primary alcoholics. J Stud Alcohol; 51: 34-41.
• Schuckit, M.A. (1989). Drug and alcohol abuse: a clinical guide to diagnosis and
treatment, New York: Plenum.
 • Selzer, M. L. (1971). The Michigan Alcoholism Screening Test: The quest for a new
diagnostic instrument. The American Journal of Psychiatry, 127(12), 1653-1658.
• Selezer, M. L., Vinokur, A., Van Rooijan, L. (1975). A selfadministered Short Michigan
Alcoholism Screening Test (SMAST). Journal of Studies on Alcohol, 36, 117-126.
• Swenson, W.M., & Morse, R.M. (1975); The Use of a Self-Administered Alcoholism
Screening Test (SAAST) in a Medical Center; Mayo Clinical Proceedings, 50.
• Van Hoof, J.J, Moll, M. (2012). Adolescent Alcohol Consumption in Romania: A
Blueprint for Measuring Alcohol (mis)Use. Rev cercet şi interv soc: (37):77-90.
• Wetherell, J. L., Areán, P. A. (1997). Psychometric evaluation of the Beck Anxiety
Inventory with older medical patients. Psychological Assessment, 9(2), 136-144.
• Willenbring, M.L. (1986). Measurement of depression in alcoholics. J Stud Alcohol;
47:367- 372.

ANEXE

Anexa 1

GHID DE INTERVIU

• Cât alcool consumi pe zi? Dar pe săptămână?

• Ce fel de băuturi alcoolice consumi?

• Părinții dumneavoastră au avut probleme cu alcoolul?

• Când ai consumat pentru prima dată alcool?

• Cu ce te ajută consumul de alcool?

• Îți este teamă că poți deveni alcoolic?

• Ți se întâmplă des să devii furios?

• Ți se întâmplă să spui sau să faci lucruri pe care nu voiai, dar pur și simplu nu te
puteai abține?

• Ai resentimente față de faptul că uneori trebuie să faci acasă anumite treburi pe care
crezi că ar trebui să le facă ceilalți membri ai familiei?

• Îți este teamă să îi lași pe oameni să te descopere cum ești tu de fapt?

• Te gândești vreodată că ar fi mai bine dacă ai muri?

• Îți e greu să vorbești cu părinți tăi? Vorbești cu ei?

• Ajungi la extreme pentru a fi plăcut de cei din jur?

• Îți e teamă de viitor?

• Crezi că nimeni nu ar putea să înțeleagă cum te simți?

• Ești nervos și speriat în cea mai mare parte a timpului?

• Simți că nimeni nu te iubește cu adevărat sau că nimănui nu-i pasă ce se întâmplă cu

tine?

• Simți că ești o povară pentru familia ta?

• Ți se întâmplă să faci uneori lucruri șocante sau ciudate pentru a obține atenția
celorlalți?

• Îți dorești o schimbare în viața ta?

 • Îți dorești să consumi mai puțin alcool?

Anexa 2

Grila de observație – în cercetarea rezultatelor de evaluare inițială și în

cercetarea de evaluare finală
Nume :

Vârstă :

Gen :

Observații constate în momentul interviului și în urma participării la grup:

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………

• Manifestările de conduită

• cum socializează subiectul cu ceilalți participanți

………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………….
• cum reacționează la stările emoționale
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………….
• câtă atenție acordă celorlalți membri
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………

• Starea psihologică în cadrul interviului

• cum se percepe beneficiarul :

………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………
• prezența stărilor psihologice :
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………..

Anexa 3 :
Ghid de interviu final

• Cum v-ați simțit în urma desfășurarii activităților?

• Ce v-a plăcut la aceste întâlniri?

• Care a fost activitatea preferată?

• Ce activități ați vrea să se desfășoare pe viitor?

• Considerați ca v-au ajutat aceste întâlniri? În ce măsură?

• V-ar plăcea să desfășurați activități în fiecare săptămână?

• Ați întâmpinat dificultăți pe parcursul activităților?

• Ce relații aveți cu colegii după desfășurarea întâlnirilor?

• Considerați că aceste activități vă motivează să nu mai consumați alcool?