Sunteți pe pagina 1din 2

ÎNTREBĂRI ÎN GARĂ (PE O BANCĂ DE PE PERON) SI REFLEXII DE

CALATORIE (DOAR M-AM URCAT ÎN TREN)

M-am simțit invadat dintr-o dată de o multitudine de întrebări, de parcă eram în mijlocul
unei revărsări

- Să aştepţi oricât?
- Să numeri zilele?
- Să aştepţi orice?
- Orice aşteptare chiar dacă durează toată viaţa poate fi provizorie?
- După provizorat..... urmează certitudinea?
- Să ne amintim în schimb orice?
- Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent?
- Să nu privim gara ca pe ceva gol și pustiu?
- Viață noastră ne-o facem goală și pustie?
- Suntem incapabili să umplem golul vieții noastre, fără să fim conștienți de asta?
- Să nu ne îngrozească singurătatea așteptării? .....

Singurătatea ne dă posibilitatea introspecției. Singurătatea ne dă ocazia să ne


aparținem în întregime. Singurătatea nu ne vă privi niciodată ca pe niște egoiști. Cine a
spus că suntem singuri? Suntem noi și cu Sinele Nostru. Am stat de vorbă cu el și mi-a
spus că mai e cineva împreună cu noi în singurătatea noastră. ... Și atunci am întrebat,
timid: Gara e pustie, cine ar putea să mai fie cu noi? Trenul care vine e gol, sunt singurul
pasager. La capătul călătoriei voi fi șeful de tren (ah go-ul ăsta). Fluierul e la mine.... Și
am primit răspuns. Amintește-ți cuvintele lui Adrian Păunescu: „Nimeni nu e singur pe
pământ. ... dacă are umbră fiecare.”... Și m-am întors de jur împrejur să-mi găsesc
„umbra” și mi-am spus: „E așa de chioară lumina în gară, că de-abia mă văd pe mine,
darmite să-mi mai văd umbra”.... Și Sinele Meu mi-a spus: „oricât te vei ascunde de
LUMINĂ, umbra te va insoți. Fă-ți lumină în suflet și in spirit, recunoaște-ți umbra și nu
te va mai deranja niciodată”. ...Și mi-am mai pus multe întebări, de fapt i le-am pus lui
(Sinelui Meu) și ei (Umbrei Mele) și astfel am găsit CALEA.... Și am aflat că boala nu
este decît o manifestare a vieții mele, că este o experiență obligatorie pe drumul
desăvârșirii mele, că dacă nu cunosc durerea și incercarea, cum aș putea să mă bucur de
viață. Am mai aflat că atunci când voi auzi fluierul nu va mai trebui să mă tem de nimic,
că atunci durerea mea va fi inutilă și boala la fel. Atunci voi fi aflat răspunsul. Dar până
atunci trebuie să caut, să fiu perseverent, să am credință, să nu îmi fie frică și să mă
debarasez de convingerile care mă limitează, să fiu convins că pot fi ceea ce doresc sp
fiu... să am grijă să nu adoarmă virtuțile mele, că altfel voi căuta scuze...
Dar mai presus de toate Sinele meu mi-e spus CĂ TOATE RĂSPUNSURILE LE
GĂSESC ÎN MINE ȘI CA SUNT SINGURUL CARE POATE SĂ LE AFLE.
STĂ ÎN PUTEREA MEA SĂ FAC ASTA.
EU SUNT SCENARISTUL ȘI REGIZORUL VIEȚII MELE.
CRED ÎN PUTEREA CUVÂNTULUI
ALEG CA TOATE ZILELE MELE SĂ FIE MINUNATE.
AM ALES SĂNĂTATEA.
AM ALES ÎNȚELEPCIUNEA.
SUNT SIGUR CĂ AM FACUT CEA MAI BUNĂ ALEGERE.
SUNT ÎN GRIJA LUI DUMNEZEU.
FACĂ-SE VOIA LUI.