Sunteți pe pagina 1din 12

Mass Media în Biserică

~O necesitate în actualitate?~
Introducere

Mass-media a ajuns, pretutindeni în lume, să aibă o importanță deosebită, reprezentând


astăzi o forță imensă, care nu numai că informează, dar și modelează atitudini și comportamente.
Mass-media îi influențează profund pe oameni în felul de a înțelege viața, lumea și propria lor
existență: influențează, deci, un univers care ține prin excelență de rosturile și competențele
Bisericii.
În acest cadru general, Biserica trebuie să dea mărturie și să comunice credincioșilor și
întregii lumi mesajul Evangheliei Mântuitorului Hristos, învățătura de credință ortodoxă, dar și
să răspundă atacurilor eterodoxe, atee și secularizării.
Analizând din punct de vedere etimologic termenul ,,mass-media”, observăm că această
sintagmă, consacrată mai întâi în limba engleză și atât de des întrebuințată în limbajul curent,
reunește două cuvinte de origine latină: massa, prin care se înțelege " o cantitate mare de entități
agreate"  și medium, pl. media, " mijloc de transmitere a ceva", se referă la "mijloacele de
comunicare în masă",  înțelese ca " seturi de tehnici și metode de transmitere, de către furnizori
centralizați, a unor mesaje unei audiențe largi, eterogene și dispersate geografic"  1 . Mijloacele
de comunicare în masă sunt: presa scrisă, radio, televiziune, cinema, publicitatea prin afișe etc.
Primul astfel de mijloc de comunicare, în ordine istorică, este tiparul, inventat de Johann
Gutenberg în anul 1455 și folosit pentru publicarea celei dintâi cărți, însăși "Cartea
Carților", Biblia de 42 de rânduri (cuprinzând 1282 de pagini, pe câte două coloane, trasă în 300
de exemplare). Descoperirea lui Gutenberg a marcat începutul unei noi perioade în istoria
civilizației și culturii umane - de unde și sintagme precum Galaxia Gutenberg sau Civilizația
Gutenberg, pentru a folosi expresiile lui Marshall McLuhan - cu imense foloase în răspândirea
credinței și teologiei creștine, în dezvoltarea culturii scrise.2
Se consideră însă că putem vorbi de mass-media abia de la mijlocul secolului al XIX-lea,
adică din momentul în care audiența a devenit suficient de largă și eterogenă. Ziarele și cărțile
publicate înaintea acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. În deceniul al patrulea al
secolului trecut, prin apariția fenomenului "penny press" - ieftinirea presei - audiența s-a mărit în

1
Dictionar de sociologie, coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu Editura Babel, Bucuresti, 1993, p.342
2
Pr. Nicolae Vladu, BISERICA SI MASS-MEDIA, http://ortodoxie.trei.ro/istoric/ist/4k_biserica_si_mass_media.html
(accesat la data de 27 iunie 2020, ora 18:24)
mod deosebit, dar mai ales și-a schimbat structura, devenind o audiență de masă. Ieftinirea
presei, inclusiv a carților, este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie să luăm în calcul,
în același timp, și schimbarea de orientare, publicațiile adresându-se de acum încolo, în primul
rând oamenilor obișnuiți. 3
De la începuturile veacului nostru Galaxia Gutenberg capată un concurent primejdios. E
fenomenul civilizației Marconi, negreșit, un factor enorm al progresului, căci de la lectură se
trece la audibilitate. Ba chiar actul lecturii e în bună măsură potențat prin descoperirea
telefonului, telegrafului, radioului, filmului. Descoperirile legate de epocalul Marconi -
inventatorul sistemului de telecomunicații fără fir pe baza utilizării undelor electromagnetice -au
fost, se știe, extraordinar de favorizante dezvoltării presei, și în general mass mediei 4 .
Dezvoltarea semnificativă a mijloacelor de comunicare în masă s-a produs însă, în acest secol
prin apariția mass-mediei electronice: prima jumătate de secol a fost marcată de apariția
cinematrografului și a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masă a televiziunii,
descoperită încă din deceniul al treilea. În sfârșit perioada pe care o traversăm este marcată de
dezvoltarea comunicării informaționale computerizate, cum ar fi sistemul Internet, prin sateliți
artificiali, ș.a.m.d.
Din punct de vedere tehnic, comunicarea de masă presupune comunicatori profesioniști,
specializați în transmiterea mesajelor prin intermediul diferitelor mijloace, ca si un sistem de
control al comunicării. Cea mai cunoscută schema de analiza a comunicării de masă este cea
propusă de Harlod D. Laswell (The structurea and Function of Comunication in Society, 1948).
Ea stabilește cinci direcții de analiză în funcție de cinci întrebări privitoare la procesul
comunicațional:
     a. cine?
     b. ce spune?
     c. pe ce canal?
     d. cui?
     e. cu ce efect?
Vom remarca, mai întâi, ce au comun Biserica și mass-media și anume comunicarea,
înțeleasă ca împărtășire, ca dăruire de bunuri spirituale către semeni, calitate consubstanțială

3
Idem
4
 Z. Ornea, De la civilizatia Gutenberg la cea a lui Marconi, in revista Dilema, anul VI, nr. 272, 17-23 aprilie 1998, p.
10;
vieții umane. Prin însăși structura ei, de la creație, ființa umană este comunitară, având ca dar
viața, ce nu se poate dezvolta decât în comuniunea cu aproapele. De la începuturile sale și până
astăzi oamenii au comunicat între ei și și-au transmis gânduri, idei, cuvinte etc., influențându-se
reciproc. De aceea și comunicarea a fost înțeleasă și definită diferit de-a lungul timpului. Astăzi,
în viața cotidiană a omului, comunicarea căpăta o dimensiune și o semnificație cum n-a avut-o
vreodată în istoria umanității. S-a afirmat de multe ori că în zilele noastre comunicarea ia
proporții neobișnuite, ea este o caracteristică esențială a civilizației și a devenit, incontestabil, o
instituție. Nu există domeniu al vieții în comun care să nu se folosească, într-o măsură mai mică
sau mai mare, de ceea ce numim, cu sens larg, comunicare, definită de dicționare că " acțiunea
omului de a comunica", "de a stabili o relație cu o altă persoană", "de a fi în legătură de idei,
gânduri etc.", sau cât se poate de simplu, " comunicarea între două persoane"  5 .
Totodată, comunicarea trebuie înțeleasă, deopotrivă, ca activitate, lucrare, "a comunica",
stare de relație cu o altă persoană umană - " comunicare" - dar și ca rezultat al acestei activități
sau lucrări umane - " comuniune".
Efectele mass-mediei se pot manifesta în numeroase domenii ale vieții umane: social,
cultural, politic, economic și, desigur, religios. Este o realitate astăzi ca mijloacele de comunicare
în masă pot exercita o mare influență pozitivă sau negativă, pot ajuta la o evoluție sau involuție a
obiceiurilor, tradițiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viață, în general a civilizației, pot
accelera sau frâna procesul duhovnicesc, intelectual sau cultural al omului sau al unei
comunități 6 .

5
 Liviu Stoinea, Pentru o teologie a comunicarii, in Vestitorul Ortodoxiei, nr. 4/1996;
6
Ibidem
Radio Trinitas

Înființat la 17 aprilie 1998, Radio Trinitas a apărut ca parte integrantă a Centrului


Cultural-misionar omonim înființat la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. A fost dintru început o
inițiativă misionară a actualului patriarh al României, Preafericitul Daniel. De altfel, după
întronizarea sa ca patriarh, a mutat sediul central al postului de radio la București. Radio Trinitas
emite non-stop și acoperă în prezent întreg arealul geografic al României. Programul este variat,
acoperind o gamă largă de sfere de interes: emisiuni religioase, transmisiuni ale unor servicii
divine, informații curente, emisiuni cu caracter cultural-educativ, emisiuni muzicale, cu
acoperirea unor genuri diverse (muzică religioasă, ușoară și populară), mediatizarea unor acțiuni
sociale și filantropice, precum și a chestiunilor esențiale ce țin de viața comunităților locale.7
Pe site-ul oficial, găsim obiectivele misionare ale Radioului Trinitas: promovarea
credinței și vieții creștin-ortodoxe; realizarea educației moral-religioase; promovarea culturii
creștine și românești în context național și internațional; promovarea activităților social-
filantropice ale Bisericii; inițierea și sprijinirea unor activități educative pentru protejarea naturii
și mediului înconjurător.
Organizarea postului de radio se realizează prin următoarele departamente: Actualități,
Teologic, Muzical și Cultural-Social. Se adresează tuturor categoriilor sociale și de vârstă.
Audiența ese una bună, atât în mediul urban, cât și rural. Are și o distincție speciala, premiul
C.N.A. pentru cel mai bun post de radio din provincie.8

7
http://www.radiotrinitas.ro/despre-noi/ (accesat la data de 27 iunie 2020, ora 15:37)
8
Idem
Postul de televiziune al Bisericii – Trinitas TV

Lansarea postului Trinitas TV în data de 27 oct. 2007 a fost, cu adevărat, un eveniment


așteptat de multă vreme. După ce televiziunea națională și posturile TV comerciale au eșuat în
lupta cu postmodernismul consumist (semi)ateu, mulți duhovnici, teologi sau simpli credincioși
au ajuns să manifeste față de televizor o lehamite dusă până la ostilitate. Pe bună dreptate, zicem
noi, analizând obiectiv sumedenia de mesaje subliminale, reclamele agresive, interesele politice,
economice sau de altă natură, manifestate de unele persoane sau grupuri ce stau în spatele
televiziunilor din România. Nu putem însă rămâne indiferenți la setea de informare audio-vizuală
a românilor, care, trebuie recunoscut, sunt în mare măsură dependenți de televizor. Într-o astfel
de junglă vizual-mediatică, postul TV al Bisericii Ortodoxe este un adevărat vector de echilibru.
Nu atât prin obiectivitatea relatărilor și neutralitatea știrilor prezentate (cu o noutate absolută în
domeniu: primul calup de știri religioase zilnice), cât mai ales prin echidistanță și stabilitate,
coordonate dispărute de mult din presa audio-video din România. Ceea ce conferă legitimitate
postului TV Trinitas este puterea izbăvitoare a harului sfințitor, lucrător în cuvântul care zidește
suflete, spre veșnicie.9
Subiecte propuse de realizatori sunt multiple, precum: cateheze, emisiuni culturale,
muzicale, pelerinaje, filme creștine, dezbateri și dialoguri pe teme de larg interes, transmisiuni de
slujbe religioase. Scopul tuturor acestora este de a arăta aspectul de Biserică vie, prezentă activ
în societate, în mijlocul enoriașilor, cunoscând problemele lor și acționând pentru soluționarea
acestora. Gradul mare de încredere a populației în Biserica Ortodoxă ne obligă să facem dovada
meritelor în acest sens, extinzând aceeași forță a încrederii și asupra slujitorilor Bisericești.
Prezența slujitorilor bisericești pe micul ecran este mai mult decât binevenită.
 Este o latură importantă în transmiterea adevărurilor de credință ale Bisericii și a
evenimentelor importante ale vieții bisericești contemporane, având în vedere audiența
impresionantă pe care o are televiziunea. Atât televiziunea națională - prin redacția " Viața
spirituală"  și emisiunile acesteia: Credo, Ecclesiast, Lumina lină, Interferente etc., realizate de
reporteri și redactori având pregătire teologică și cu participarea unor clerici și ierarhi - cât și

9
https://www.trinitas.tv/despre-noi/ (accesat la data de 28 iunie 2020, ora 10:15)
posturile particulare - îndeosebi Antena 1 - pot să aducă o contribuție majoră în pastorația
contemporană a Bisericii.10

10
Pr. Nicolae Vladu, BISERICA SI MASS-MEDIA, http://ortodoxie.trei.ro/istoric/ist/4k_biserica_si_mass_media.html
(accesat la data de 27 iunie 2020, ora 18:24)
Presa bisericească oficială centrală

Vineri, 29 decembrie 1989, a apărut primul număr al publicației Vestitorul Ortodoxiei


Românești, denumirea inițială a periodicului Patriarhiei Române. Din colegiul redacțional de la
acea dată au făcut parte: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la acea vreme protosinghel și
consilier în cadrul Departamentului „Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic” al
Administrației patriarhale, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, pe
atunci, arhimandrit și inspector patriarhal pentru învățământul teologic, vrednicul de pomenire
Episcop-vicar Roman Ialomițeanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și domnul Teodor Baconski,
care era doctorand și redactor la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române.11
În anul 2008, Vestitorul Ortodoxiei s-a alăturat Publicațiilor LUMINA – cotidianul Ziarul
Lumina și săptămânalul Lumina de Duminică. Cu această ocaziei, a fost inaugurată o serie nouă
a Vestitorului Ortodoxiei, care începând cu nr. 415/ianuarie 2008 a devenit revista lunară de
informație bisericească a Patriarhiei Române. Din anul 2009, președintele colegiului de redacție
este Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul.12
Cotidianul „Lumina” apare la în 7 februarie 2005, iar „Lumina de duminică” în
octombrie 2005. Din noiembrie 2007, proiectul a început să se extindă la nivelul întregii țări, în
cadrul centrului de presă Basilica, al Patriarhiei Române. Apariția sa este mai mult decât
binevenită, întrucât prezintă informațiile în stare pură, nealterate de prezența unor mesaje care
îndeamnă la violență sau care promovează imoralitatea. Știrile sunt diversificate, acoperind
întreaga paletă de sfere de interes: religioasă, politică, economică, socială, culturală, sportivă și
de divertisment.13
Prin diversificarea posibilităților de exprimare, informare și atitudine ale Bisericii după
1990, majoritatea eparhiilor au reluat publicarea periodicilor interzise până atunci de fostul regim
comunist - ateu. Numai simpla lor enunțare, poate reflecta dimensiunea lucrării editoriale
bisericești în momentul de față în Patriarhia Română:
- "Vestitorul Ortodoxiei" și revista pentru copii "Chemarea credinței", editate de Centrul
Patriarhal de la București;
11
https://vestitorulortodoxiei.ro/istoric/ (accesat la data de 28 iunie 2020, ora 11:45)
12
Idem
13
https://ziarullumina.ro/despre-noi.html (accesat la data de 28 iunie 2020, ora 12:56)
- "Cuvânt și suflet" și "Candela Moldovei", editate de Arhiepiscopia Iașilor;
- "Telegraful român", cea mai veche, cu 142 de ani de apariție, editată de Arhiepiscopia Sibiului;
- "Renașterea ortodoxă", editată de Arhiepiscopia Craiovei;
- "Învierea", editată de Arhiepiscopia Timișoarei;
- "Tomisului ortodox", editată de Arhiepiscopia Tomisului;
- "Lumina pentru suflet", editată de Arhiepiscopia Târgoviștei;
- "Candela", editată de Arhiepiscopia Rădăuților;
- "Renașterea", editată de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului;
- "Renașterea", editată de Episcopia Râmnicului;
- "Glasul adevărului", editată de Episcopia Buzăului;
- "Credința străbună", editată de Arhiepiscopia Alba Iuliei;
- "Lumină lină", editată de Episcopia Argeșului;
- "Călauza ortodoxă", editată de Episcopia Dunării de Jos;
- "Biserica și școala", editată de Episcopia Aradului, Ienopolei și Halmagiului;
- "Legea românească", editată de Episcopia Oradiei;
- "Graiul Bisericii noastre", editată de Episcopia Maramureșului și Sătmarului;
- "Foaia diecezană", editată de Episcopia Caransebeșului.14

14
Pr. Nicolae Vladu, BISERICA SI MASS-MEDIA, http://ortodoxie.trei.ro/istoric/ist/4k_biserica_si_mass_media.html
(accesat la data de 27 iunie 2020, ora 18:24)
Concluzii

Așa cum în perioada de început a creștinismului, în activitatea de propovăduire a sfinților


apostoli, sau kerigma, se foloseau metodele specifice acelor vremuri, precum discursul liber în
temple sau sinagogi pentru oamenii de rând și epistole pastorale adresate ucenicilor și noilor
comunități creștine înființate; astăzi se folosesc canale de radio sau de televizune și presa scrisă
ca adaptare la cerințele societății actuale.
Trăgând o concluzie, privind la cele de mai sus, fie că vorbim față către față, sau fie că ne
folosim de mijloacele mass-media pentru a transmite și a primi informația cu caracter creștin,
scopul urmărit este același: descoperirea, propovăduirea, înțelegerea și în final cunoașterea lui
Dumnezeu pentru a ajunge la desăvârșire, așa cum Însuși Mântuitorul Iisus Hristos spune: “Şi
aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus
Hristos pe Care L-ai trimis.” (In 17;3).
Însă scopul nu corespunde întotdeuna cu rezultatele. Privind la rezultate, observăm că
toate mijloacele mass media folosite de către Biserică spre a-și îndeplini scopul ei principal,
acela de propovăduire al Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt receptate de către toți la fel, și putem
spune că întotdeauna au fost au fost și vor fi persoane care receptează mesajul în mod alterat,
trecut prin filtrul destul de murdar al minții lor întinate de păcate.
În chiar actul pastoral, ca să nu mai vorbim de acela al comunicării cuvântului revelat
prin predica sau lecția de religie, se identifică mostrele unei demisii misionare periculos de
apropiată de trădările de sens educațional la care s-a pretat nouă media. Un jurnalism fără inimă
n-are cum crea auspiciile unei educații durabile. De ce am crede atunci că un mesaj creștin lipsit
de congruențe poate crește un proiect pastoral și educațional coerent în Hristos. Dacă
televiziunea sau media, în genere, transformă, prin incultură, creștinismul în marmeladă de
informații de ce credem că ar putea fi mai benefică o vestire a cuvântului lui Dumnezeu cu
superficialitatea de care dăm uneori dovadă.15
Lecturând provocările ecranului biserica nu poate lua atitudine pastorală cu fiece
informatie care o interpretează. Rostul ei pastoral nu este să răspundă cât să învețe pe credincioși

15
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Biserica si mass-media, dinamica unei provocari pastorale,
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/biserica-mass-media-dinamica-unei-provocari-pastorale-70105.html
(accesat la data de 27 iunie 2020, ora 19:08)
care sunt interogațiile cu adevărat mântuitoare. Greutatea vine însă din incapacitatea de reluare
cu promptitudine a discursului, retoric și moral, al acelei perioade de viață creștină în care
principala memorie mass-media era tradiția orală și atingerea minunii, care construiau pozitiv
comunitatea pe temeiul îndemnului sacramental: "Să luăm aminte, Sfintele, vouă, sfinților!"
Lipsită de caracterul moral-ascetic, acela care dă cuvântului catehumenal valoare mistică,
aducătoare de împărăție, linia de comunicare predicatorială actuală a preluat, fără luciditatea
pastorală necesară, unele carențe ale cuvântului care creează media. Fără substanța euharistico-
latreutică vestirea Evangheliei, indiferent de modalitatea în care se realizează, aduce aminte de
emisiunile de divertisment care nu doar că nu mai educă pe nimeni, decât poate prin pedagogia
urâtului aplicată constant și coruptibil, dar nici nu mai distrează pe nimeni în chip real și deci
ontologic.16

16
Idem
Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura IBMBOR, București 2016;


2. Dictionar de sociologie, coordonatori Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu Editura
Babel, Bucuresti, 1993
3. Z. Ornea, De la civilizatia Gutenberg la cea a lui Marconi, in revista Dilema, anul
VI, nr. 272, 17-23 aprilie 1998
4. Liviu Stoinea, Pentru o teologie a comunicarii, in Vestitorul Ortodoxiei, nr.
4/1996;

Site-uri
5. Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Biserica si mass-media, dinamica unei
provocari pastorale, https://www.crestinortodox.ro/editoriale/biserica-mass-
media-dinamica-unei-provocari-pastorale-70105.html (accesat la data de 27 iunie
2020, ora 19:08)
6. Pr. Nicolae Vladu, BISERICA SI MASS-MEDIA, http://ortodoxie.trei.ro/istoric/
ist/4k_biserica_si_mass_media.html (accesat la data de 27 iunie 2020, ora 18:24)
7. http://www.radiotrinitas.ro/despre-noi/ (accesat la data de 27 iunie 2020, ora
15:37)
8. https://www.trinitas.tv/despre-noi/ (accesat la data de 28 iunie 2020, ora 10:15)
9. https://vestitorulortodoxiei.ro/istoric/ (accesat la data de 28 iunie 2020, ora 11:45)
10. https://ziarullumina.ro/despre-noi.html (accesat la data de 28 iunie 2020, ora
12:56)