ICTER

DEFINIȚIE: Icterul reprezinta colorația galbenă a tegumentelor si mucoaselor.

Acesta devine clinic la o valoare a bilirubinei serice >5 mg/dl (Debra H. Pan). In funcție de
tipul de bilirubina care predomina, icterul va fi clasificat in mai multe subtipuri ce prezinta
diverse particularități.

FIZIOPATOLOGIE.

Având ca reper reprezentarea schematică de mai sus trebuie sa luăm în calcul

urmatoarele lucruri: durata de viață scăzută a eritrocitelor la nou născut față de adult (60-90
zile vs 120), policitemia fiziologică, dar și funcționalitatea redusă a enzimelor hepatice.

Tot urmărind schematic etapele metabolizării bilirubinei putem repera modalitățile de

apariție a hiperbilirubinemiei.

CLASIFICARE. Astfel, putem casifica icterele in:

 ICTERE PREHEPATICE ICTERE ICTERE POSTHEPATICE
HEPATICE
Hiperbilirubinemie Hiperbilirubinemie
prin creșterea Apar prin secundară perturbării
cantității de pigment dificultăți de excreției biliare:
la nivelul SRE ce metabolizare și icterele colestatice
depășesc capacitățile secreție a Bb.
hepatocitului de La nivel
metabolizare. hepatic.

De asemenea, pe scurt, putem face o clasificare în ictere cu bilirubină indirectă și

ictere cu bilirubină directă.

A. ICTERE CU BILIRUBINĂ INDIRECTĂ.

Cauze: a) creșterea cantității de biirubină ce urmează a fi metabolizată hepatic în: anemii

hemolitice, policitemie, scăderea duratei de viață a eritrocitelor sau hiperproducție de
hematoame.

b) deficitul sau ineficiența enzimelor implicate în metabolismul bilirubinei: icterul fiziologic

al nou născutului, deficite genetice(ex. Sd Crigler Najjar), hipoxie, hipotiroidism, infecții,
inhibitorii materni.

c) competitori sau blocanți enzimatici: medicamente sau alte substanțe ce necesită conjucarea
cu acidul glucuronic pentru excreție.

d) tulburări de pătrundere a hemoglobinei în hepatocit: sd. Gilbert.

B. ICTERE CU BILIRUBINĂ DIRECTĂ

1. COLESTAZE EXTRAHEPATICE

 Atrezia de căi biliare extrahepatice

 Colangita sclerozantă
 Chistul de coledoc
 Sindromul de bilă groasă
 Sindromul de dop biliar
 Stenoze congenitale de căi biliare
  Perforația spontană de căi biliare
 Compresia extrinsecă a pediculului hepatic
 Anomalii ale joncțiunii coledocului cu canalul pancreatic

2. COLESTAZE INTRAHEPATICE

- Cu alterarea anatomică a căilor intrahepatice:

 Hipoplazia ductulară sindromatică

 Hipoplazia ductulară izolată
 Dilatația congenitală a căilor biliare intrahepatice- maladia Caroli

-Fără alterarea anatomică a căilor biliare intrahepatice:

 Hepatita neonatală idiopatică

 Infecții
 Metabolice
 Hiperbilirubinemii congenitale genotipice: sd. Dubin Johnson, sd. Rotor,.
 Cauze genetice: trisomia 21.

Tabel 1. Etiologia icterelor în funcție de vârstă

Prezent la Ziua 2 sau 3 Între zilele 3-7 După prima Peste o lună
naştere sau sătămână
apărut în
primele 24 de
ore
-eritroblastoza -fiziologic -septicemie; -icterul -sindromul de
fetală; -sindrom -alte infecţii: sugarului bilă groasă
-hemoragie Crigler-Najjar, lues, alimentat la (după anemii
ascunsă; - toxoplasmoză sân; hemolitice);
-sepsis; hiperbilirubinem ,CMV; -septicemii; -colestaza din
- citomegalovirus ia neonatală poliglobulie şi -atrezia alimentaţia
-rubeola familială icterul congenitală a parenterală
congenitală; tranzitorie secundar unor căilor biliare; totală;
-toxoplasmoza echimoze sau -hepatită; -hepatită;
congenitală hematoame -rubeolă, - -boala
poate surveni infecţie incluziunilor
în această herpetică; citomegalice;
perioadă, -galactozemie; -toxoplasmoza;
uneori mai -ictere
precoce familiale
(prematuri - nehemolitice;
prima zi). -atrezie
congenitală ale
căilor biliare.
 MANIFESTĂRI CLINICE

Hiperbilirubinemia se manifestă clinic prin apariția icterului la valori ce depășesc 2-3

mg/dl. Acesta apare și progresează cranio-caudal, iar semiologii au constatat diferențe ale
colorației în funcție de tipul bilirubinei. Astfel, în icterele cu blirubină indirectă
tegumentele se colorează în galben aprins, iar în cele cu bilirubină directă în galben verzui
sau galben murdar. Desigur, aceste manifestări sunt orientative si uneori greu de
interpretat clinic. În cazurile severe copilul poate prezenta letargie, dificultăți de
alimentare sau hipotonie, moment în care trebuie luată în considerare encefalopatia cu
bilirubină sau icterul nuclear.

ICTERUL FIZIOLOGIC ICTERUL PATOLOGIC

o colorația galbenă a tegumentelor și
sclerelor, însă fără a asocia semne ale
icterului patologic;
o apare în prima zi de viață
o durează peste 14 zile la copii născuți
la termen sau peste 21 zile la
prematuri;
o asocierea febrei
o icter profund, a palmelor și tălpilor.

PRINCIPII DE TRATAMENT

Cauzele de apariție a icterului sunt foarte diferite și complexe, de aceea și tratametele

specifice urmează aceleași caracteristici.

Spre exemplu:

a) în cazul icterelor fiziologice: fototerapie, exsanghinotransfuzie.

b) Icterele hemolitice: antenatal: transfuzie fetală + recomandarea de extracție prin
operație cezariană, postnatal: fototerapia, exanghinotransfuzia, Ig. IV.
c) Icterul asociat cu alăptarea: poate fi prevenit prin alăptat frecvent (la 3 ore), alăptatul
și somnul împreună cu sugarul. În cazul în care copilul nu va mai lua în greutate se
recomandă utilizarea formulelor de lapte adaptate vârstei.
d) Tratamente specifice diferitelor sindroame genetice.