INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE SI

SANATATE IN MUNCA NR. 9

MASURI GENERALE DE PREVENIRE A
ACCIDENTELOR DE MUNCA

Semnatura
ELABORAT
APROBAT Administrator -

1. SCOP:

Instructiunea prezinta metodologia de aplicare a masurilor generale de prevenire a accidentelor de

munca, avand ca scop insusirea de catre lucratori a cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate ,
sanatate in munca si pentru situatii de urgenta .

2. DOMENIUL DE APLICARE:
Prevederile prezentei proceduri sunt aplicabile atat propriilor lucratori, cat si subcontractorilor, in
cadrul tuturor locurilor de munca organizate de

3. DEFINIITII SI PRESCURTARI:
3.1. Definitii
- lucrator = persoana angajata de angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii, in perioada
efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca;
- echipamente de munca : orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
- echipament individual de protectie = orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de
un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a indeplini
acest obiectiv;
- loc de munca =locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau
unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul
desfasurarii activitatii;
- factori de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala = insusiri, stari, procese, fenomene,
comportamente proprii elementelor implicate in procesul de munca si care pot provoca accidente de munca
sau imbolnaviri profesionale; cauze potentiale ale accidentelor de munca si bolilor profesionale.
- Securitate şi sănătate în muncă/ocupaţională - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice
şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
- Executant - lucrătorul care realizează sarcina de muncă;
- Mijloace de protecţie - Mijloace prin intermediul cărora se realizează protecţia colectivă sau
individuală a angajaţilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
 - Risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională - Combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei
posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă.
3.2. Prescurtări
SSM - Securitate şi sănătate în muncă
SU - situaţii de urgenţă
4. DOCUMENTE DE REFERINTA
- Lege nr. 319/2006 - Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă
- HG nr. 1425/2006 - Norme metodologice de aplicare a legii securităţii şi sănătăţii în muncă
- HG 355/ 2007 - Hotărâre privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor

5. RESPONSABILITATI
5.1 Conducerea societăţii
Aduce la cunoştinţa întregului personal interesat, pe linie ierarhică, prevederile prezentei instrucţiuni.
Asigură implementarea acţiunilor specifice de prevenire şi protecţie în domeniul SSM şi SU prin
aplicarea conceptelor din prezenta procedură
5.2. Conducătorii locurilor de muncă şi lucrătorul desemnat (responsabil SSM)
Aduc la cunoştinţa întregului personal interesat, pe linie ierarhică, prevederile prezentei instrucţiuni.
Asigură implementarea acţiunilbr specifice de prevenire şi protecţie în domeniul SSM şi SU prin
aplicarea conceptelor din prezenta procedură
Includ în tematica anuală de instruire periodică de SSM şi SU prezenta procedură.
5.3 Lucrătorii societăţii
Respecta acţiunile specifice de prevenire şi protecţie în domeniul SSM şi SU implementate conform
conceptelor din prezenta procedură

6. CONTINUTUL INSTRUCTIUNII

6.1. Generalităţi

Având în vedere că accidentele de muncă sunt consecinţa disfuncţionalităţilor apărute la nivelul

ecosistemului de muncă şi că aceste disfuncţii pot apărea la diferite niveluri ale sistemului de muncă, măsurile
de prevenire a accidentelor de muncă presupun:
- identificarea factorilor de risc pentru accidente aparţinând elementelor componente (executant,
mijloace de producţie, sarcina de muncă, mediu de muncă);
- măsuri pentru eliminarea factorilor de risc sau pentru diminuarea acţiunii factorilor de risc.
Măsurile de prevenire a accidentelor de muncă sunt incluse în cadrul larg al măsurilor de protecţie a
muncii. Măsurile de securitate în muncă reprezintă un grup de măsuri tehnico organizatorice, igienico -
sanitare, etc prin care se urmăreşte realizarea securităţii omului în procesul de muncă prin eliminarea, evitarea
sau diminuarea acţiunii factorilor de risc.
Pornind de la cele patru componente care structurează sistemul de muncă, măsurile de prevenire a
accidentelor de muncă se adresează:
- factorilor de risc proprii executantului
- factorilor de risc din mediul de muncă (mediu de muncă şi mijloacele de producţie)
- factorilor de risc proprii sarcinii de muncă;
- factorilor de risc proprii mijloacelor de muncă.
 6.2 Măsuri de prevenire a riscurilor legate de executant

Măsurile de prevenire a riscurilor de accident legate de executant sunt reprezentate de:

- selecţia profesională
- instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

6.2.1. Selecţia profesională

Angajarea unei persoane într-un anumit loc de muncă este rezultatul selecţiei profesionale care are
drept scop realizarea concordanţei între capacităţile reale ale individului şi cerinţele unui anumit loc de muncă.
Selecţia profesională presupune evaluarea:
- stării de sănătate (nivelul de dezvoltare şi functionalitatea capacităţilor fizice şi psiho fiziologice);
- nivelului cunoştinţelor profesionale;
- motivaţiei.
Criteriile utilizate în acest proces sunt indicaţiile şi contraindicaţiile fizice, fiziologice, psihico
- intelectuale, corespunzătoare unui anumit loc de muncă.
Pentru a fi cu adevarat un instrument eficace atât din punct de vedere economic cât şi din punct de
vedere al realizării securităţii muncii, selecţia profesională nu trebuie să reprezinte numai o etapă a angajării
unui lucrător, ci trebuie înţeleasă ca un proces continuu pe tot parcursul desfăşurării activităţii profesionale.
Evaluarea stării de sănătate urmăreşte aprecierea performanţei potenţiale a individului în raport cu
exigenţele unui anumit loc de muncă; etapele procesului sunt:
- identificarea şi evaluarea exigenţelor activităţii; aceste exigenţe sau cerinţe se pot referi la vârstă, sex,
date antropometrice (talie, greutate, postură), personalitate, nivelul de pregătire profesională, capacitatea de
comunicare, exigenţe motorii, senzoriale.
- evaluarea propriu-zisă a sănătăţii.
Metodele de evaluare a stării de sănătate sunt reprezentate de examene medicale şi psihologice:
a. Examene medicale - urmăresc depistarea şi eliminarea factorilor de risc dependenţi de capacităţile
fizice (antropometrice) şi fiziologice (funcţionalitatea diferitelor sisteme şi organe). Etapele în care se
realizează sunt:
a.1 la angajare
a.2 în perioada de adaptare
a.3 periodic.
a.1 Examenul medical la angajare testeaza starea de sănătate precum şi aptitudinile fizice şi psihice
ale persoanei în raport cu particularităţile activităţii şi ale condiţiilor de muncă, la începerea activităţii
profesionale. Etapele de desfăşurare sunt:
Angajatorul întocmeşte fişa de solicitare a examinării pe care se precizeazăurmătoarele date:
- identitatea persoanei
- profesia şi locul de muncă în care se doreşte angajarea
- meseriile practicate anterior
- riscurile identificate

Examenul propriu zis care consta in :

Anamneza Profesionala - locuri de munca si meserii anterioare

( istoric) - probleme de sanatate legate de acestea
Neprofesionala - antecedente fiziologice si patologice personale
- antecedente heredo- colaterale ( familiale)
Examen clinic - pe aparate si sisteme ( tegumente si mucoase, tesut celular subcutanat, sistem limfo-
ganglionar, sistem osteo-musculo-articular, aparat respirator, aparat cardio-vascular, aparat
 renal si genital, sistem nervos central si organe de simt)
- complet
Examene - microradiofotografia toracica ( MRF)
paraclinice -serologie pentru sifilis (RBW)
- intradermoreactia la tuberculina

a.2 Examenul medical in perioada de adaptare – urmareste supravegherea continua si activa a starii
de sanatate in conditiile concrete de munca . Este practicat pentru:
- locuri de munca cu noxe profesionale
- tineri si varstnici
- in cazul schimbarii profesiei
Durata observarii noilor angajati este de 15-30 de zile si se realizeaza in doua etape:

Etape Metodologie
Perioada primelor 15 zile - observare prin deplasare la locul de munca si controlul starii de sanatate
Perioada ultimelor 15 zile - examene clinice si paraclinice la nivelul cabinetului de Medicina Muncii.

Indicatorii utilizaţi sunt indicatori de producţie personali:

- simptome de tip astenovegetativ
- greutatea corporală în dinamică
- indicatori vegetativi - probe funcţionale cardio - vasculare, etc.
Lipsa acomodării la un loc de muncă poate fi determinată de cauze:
- medicale - constatatea inadaptării impune reexaminare clinicăpentru a identifica eventualele cauze
medicale ale neadaptării şi recomandarea de măsuri corective
- legate de condiţiile de muncă - deficienţe tehnico - organizatorice sau de mediu - se impune
corectarea acestora.
a.3 Examenul medical periodic - are drept obiective următoarele aspecte:
- depistarea semnelor incipiente de boală profesională
- depistarea unor boli care reprezintă contraindicatii pentru continuarea activităţii respective sau a
expunerii la noxe profesionale
- depistarea unor boli cronice neprofesionale sau boli în legatură cu muncă.
Metodologia de realizare:
- planificare: conform periodicităţii stabilite prin HG 355/2007;
- anamneza profesională - informaţii noi legate de profesie şi practicarea acesteia, apărute de la
ultimul examen;
- anamneza neprofesională - informaţii noi legate de starea de sănătate, apărute de la ultima
examinare;
- examen clinic general
- exemene paraclinice - în funcţie de noxă
- examene de specialitate (în funcţie de necesităţi).
b. Examen psihologic - urmăreşte depistarea şi eliminarea factorilor de risc pentru accidente de
muncă dependenţi de capacităţile de ordin psihologic
Examenul psihologic (psihodiagnoza) se realizează prin analiza datelor biografice, interviu, observaţie
(atitudinea faţă de examinator - emotivitate, tensiune excesivă, atitudinea faţă de erori şi modul de producere
al acestora - precipitare, omisiuni, substituiri, modul de adaptare la o situaţie nouă), diferite teste (de
personalitate, de atitudini).
6.2.2. Educaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
 Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este considerată una din cele mai importante
măsuri de prevenire a accidentelor de muncă, urmărind diminuarea sau eliminarea numărului erorilor umane
ce decurg din necunoasterea riscurilor existente la locul de muncă.
Orice proces educativ prezintă trei aspecte:
cognitivă - însuşire, dezvoltare a cunoştinţelor
formativă - dezvoltarea de aptitudini (îndemânări)
motivaţională - dezvoltarea de comportamente (punerea în practică a cunoştinţelor şi aptitudinilor).
Acestea trebuie aplicate, urmarite şi în cazul instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
proces care reprezintă o parte integrantă a educaţiei lucrătorilor.
Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se realizeaza etapizat:
- instruire introductiv generală
- instruire la locul de muncă
- instruire periodică
- instruire pentru lucrări speciale
- alte tipuri de instruiri
6.3. Măsuri de prevenire a riscurilor legate de sarcina de muncă
Măsurile de prevenire a riscurilor de accidentare legate de sarcina de muncă sunt în general măsuri
ergonomice, măsuri de adaptare reciprocă om - mijloace de muncă - mediu.
Importanţa acestor măsuri este relevată de diferite studii care au demonstrat că o mare parte din
accidentele de muncă datorate erorii umane se produc ca urmare a neconcordanţei între limitele fizice şi psiho
- fiziologice ale organismului uman si caracteristicile mijloacelor de producţie.
Organizarea ergonomică a sistemelor de muncă presupune următoarele etape:
a. conceperea procesului de muncă şi a sarcinii de muncă
Pentru conceperea procesului de muncă şi a sarcinii de muncă este necesară:
- stabilirea funcţiei sistemului de muncă (scopul)
- stabilirea activităţilor pentru realizarea scopului
- repartizarea activităţilor între diferitele componente.

Pe baza informaţiilor astfel obţinute sunt concepute şi selectate elementele sistemului de muncă:
mijloace de muncă, mediul de muncă, sarcina de muncă, executanţii.

b. organizarea efectivă a locului de muncă

Organizarea efectivă a locului de muncă pe principii ergonomice necesită de asemenea parcurgerea
următoarelor etape:

b.1. amplasarea optimă a locurilor de muncă astfel încât să se realizeze:

- circuit raţional al operaţiilor ce alcătuiesc procesul tehnologic
- evitarea acţiunii factorilor de risc caracteristici locului de muncă respectiv asupra executanţilor din
locuri de muncă invecinate.
b.2 organizarea ergonomică a locului de muncă prin:
- dimensionarea locului de muncă în ansamblu precum şi a diferitelor elemente componente în
conformitate cu dimensiunile antropometrice ale executantului; de regulă, se recomandă ca dimensionarea
locului de muncă să fie corespunzătoare dimensiunilor antropometrice maxime şi să existe posibilitatea de
reglaj în conformitate cu particularităţile executantului;
- conceperea locului de muncă astfel încât să permită o poziţie corectă a corpului dar şi schimbări în
poziţia de lucru;
- evitarea poziţiilor nenaturale sau a menţinerii prelungite a unei anumite posturi; poziţia cea mai
comodă şi care necesită efortul cel mai mic pentru susţinere este poziţia uşor înclinat frontal;
 - adoptarea poziţiei şezând ori de câte ori este posibil, dar, cu posibilitate de a se alterna cu
ortostatismul;
- construirea mijloacelor de muncă astfel încât să corespundăposibilităţilor de manipulare ale
lucrătorului;
- selectarea mijloacelor de muncă în conformitate cu principiul economiei de energie, timp şi mişcări
pentru manipulare. Altfel spus, mijloacele de muncă trebuie să faciliteze percepţia senzorială, raţionamentul,
execuţia mişcării:
FACTOR Metode de ameliorare
Perceptia - semnalul se deosebeste de fond
senzoriala - semnalul este intens sau de lunga durata
- semnal de natura tactila sau auditiva, in special sunete acute
- semnal vizual ce apare in centrul campului vizual
Rationament - reducerea posibilitatilor de alegere si a numarului de raspunsuri
- un nou semnal apare numai dupa indeplinirea comenzii precedente
- intervale regulate intre semnale
- semnalele de interventie sunt anuntate prin semnale de avertizare
- sensul miscarii de comanda este corelat cu actiunea rezultanta
Executie - distanta de parcurs a comenzii este scurta
- forta necesara este mica
- angajeaza membrele mai mult in sensul extensiei
- este realizata cu mainile ( forta necesara este mica) sau cu picioarele( forta necesara este
mare)
-forma si dimensiunea mijloacelor de comanda sa permita efectuarea usoara si promta a
comenzii

b.3 circuit raţional al obiectelor muncii astfel încât să se reducă lungimea traseelor, să se evite
intersectările, coliziunile, supraaglomerarea unui loc de muncă, perioadele de aşteptare, etc;
b.4 raţionalizarea activităţii executantului astfel încât să se diminueze consumul de energie şi astfel să
se prevină apariţia oboselii precoce prin eliminarea mişcărilor inutile, realizarea unei succesiuni logice de
execuţie a operaţiilor, etc, dar şi prin optimizarea concepţiei şi distribuţiei sarcinii de muncă. Reglementarea
primului aspect se face pe baza principiilor ergonomice ale economiei de mişcări:
- principiul economiei de efort - mişcările trebuie să fie cât mai uşoare, scurte şi rare, evitându-se
schimbările de direcţie rapide, bruşte;
- principiul gravitaţiei - utilizarea graviţatiei pentru manipularea diferitelor obiecte ale muncii sau cel
puţin evitarea situaţiilor care impun învingerea gravitaţiei;
- principiul grupării - ori de câte ori este posibil se impune fabricarea, manipularea, transportarea
diferitelor obiecte ale muncii simultan (două sau mai multe odată);
- principiul locului stabil - mijloacele de producţie să aibă acelaşi loc, bine determinat, la reluarea
ciclului de muncă, astfel încât amplasarea şi neutilizarea să nu incomodeze mişcările, iar manipularea lor
(apucare şi reaşezare) să se realizeze prin mişcări simple, rapide, uşoare;
- principiul simetriei, simultaneităţii şi continuităţii mişcărilor efectuate cu membrele superioare;
- principiul succesiunii logice - mişcările trebuie efectuate în ordine tehnologică; realizarea acestui
aspect impune ca o condiţie obligatorie ca şi mijloacele de producţie şi celelalte locuri de muncă să fie dispuse
în ordine tehnologică;
- principiul securităţii muncii - orice măsura ce determină creşterea productivităţii muncii trebuie să
determine şi ameliorarea securităţii muncii.
In ceea ce priveste optimizarea concepţiei şi distribuţiei sarcinilor de muncă trebuie respectate
următoarele principii:
 - o anumită sarcină de muncă trebuie atribuită numai executanţilor apţi, din punct de vedere al
capacităţii de muncă, să o îndeplinească;
- sarcina de muncă trebuie concepută astfel încât să asigure un grad optim de diversitate a operaţiilor
componente; ambele extreme (diversitate excesivă sau prea mică) reprezintă situaţii stresante pentru
organismul uman favorizând apariţia precoce a oboselii prin supra sau subsolicitare;
- sarcina de muncă trebuie concepută astfel încât să asigure coerenţa operaţiilor componente -
acţiunile ce compun o sarcină de muncă, deşi presupun solicitări diferite din punct de vedere al efortului fizic şi
psihic, trebuie să formeze un ansamblu unitar, logic, să se afle într-o relaţie de interdependenţă - rezultatul
unei acţiuni să condiţioneaze realizarea următoarei acţiuni;
- asigurarea unui grad optim de independenţă în realizarea sarcinii de muncă;
- asigurarea unei durate oprime a ciclului de muncă;

b.5 organizarea pauzelor în activitate - număr, durată, distribuţie, conţinut.

6.4 Măsuri de prevenire a riscurilor legate de mediul de muncă (mediu şi mijloace de productie)
Măsurile de prevenire a riscurilor de accidente legate de mediul de muncă sunt în general măsuri
tehnice. în funcţie de momentul aplicării diferenţiindu-se în:

6.4.1. Măsuri de prevenire (protecţie intrinsecă)

- Se aplică în etapa de proiectare a mijloacelor de muncă şi a elementelor materiale ale mediului de
muncă;
- constau în selectarea celei mai bune structurări a mediului şi a celor mai bune principii de funcţionare
a mijloacelor de muncă astfel încât, fără a fi necesară adaugarea unor dispozitive speciale, mediul de muncă să
nu reprezinte nici un risc pentru executant.

6.4.2. Măsuri de protecţie

- se aplică atât în etapa de proiectare cât şi după constituirea şi intrarea în funcţie a sistemului de
muncă;
- se diferenţiază în funcţie de modul în care se realizează protecţia executantului:

Masuri de Constau in
protectie
Colective - dotari suplimentare sau metode speciale concepute independent de sarcinile
procesului tehnologic, specific fiecarui factor de risc
- actioneaza in sensul:
- reducerii intensitatii factorului nociv
- impiedicarea contactului cu factorul nociv
Individuale - dotari cu mijloace de protectie individuale ce se interpun intre executant si factorul
nociv
- actioneaza in sensul eliminarii sau diminuarii actiunii factorului nociv