Sunteți pe pagina 1din 32

Cap.

I
CONSIDERAŢII GENERALE

1.1 PREZENTARE GENERALĂ CARBOCHIM SA

Înfiinţată în 1949 la Cluj-Napoca, firma este în prezent cel mai mare producător de abrazive

profesionale din ROMÂNIA. Adresându-se unor pieţe extrem de variate, CARBOCHIM SA

urmăreşte ca prin produsele sale, fabricate în baza unor tehnologii moderne, să ofere calitate la

preţuri competitive şi să satisfacă cerinţele tuturor beneficiarilor săi.

SC CARBOCHIM SA deţine titluri de participare la SC CARBOREF SA din Cluj

Napoca, în proporţie de 25 % din capitalul social, investiţia fiind de 37.500 lei.

În anul 2005 SC CARBOCHIM SA a participat ca şi membru fondator la constituirea

Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Echipamente pentru Industria Lemnului din

România (A.P.I.E.L.-România), contribuţia sa la patrimoniul iniţial al asociaţiei fiind de 500 lei,

ceea ce reprezintă o participare de 7,14% .

SC CARBOCHIM SA nu are filiale sau participaţii la capitalul altor societăţi în afara

celor menţionate mai sus. Capitalul social subscris şi vărsat al SC CARBOCHIM SA la

31.12.2021 este de 9.705.998 lei, reprezentând 3.882.399 acţiuni comune, cu o valoare

nominală de 2,5 lei.

1.1.1 Date de identificare


Entitate: SC CARBOCHIM SA

Județul: 12--CLUJ

Adresa: localitatea CLUJ NAPOCA, str. P-TA 1 MAI, nr. 3, tel. 0264437005

Număr din registrul comerțului: J12/123/1991

Forma de proprietate: 34—Societăți comerciale pe acțiuni

Activitatea preponderentă (cod și denumire clasa CAEN): 2391--Fabricarea de produse abrazive

Cod unic de înregistrare: 201535

1
1.1.2 Obiect de activitate
În mod sintetic portofoliul activităților companiei constă în:

 fabricarea corpurilor abrazive cu liant ceramic, bachelitic, magnezitic și elastic într-o

diversitate de forme, dimensiuni și specificații;

 fabricarea discurilor abrazive de debitare și debavurare într-o gamă variată de dimensiuni


și specificații;

 fabricarea abrazivilor pe suport de hârtie, pânză, combinație și nețesut într-o diversitate


de forme cu aplicații multiple la prelucrarea lemnului, metalelor și sticlei

1.1.3 Managementul firmei


Presedintele consiliului de administratie si director general: Viorel Dorin Popoviciu
Administratori: Popa Gheorghe Titus Dan, Ionescu Florina, Popa Marius, Stelian Vasile
Directori executivi: - Nastasia Carean - Director Tehnic
- Vasile Farcas - Director Marketing
- Mihaela Maria Barabula - Director Economic

1.1.4 Evoluţia principalilor indicatori financiari


Principalii indicatori financiari ai societăţii comerciale S.C. „Carbochim” S.A. pentru anii
2011 şi 2012 sunt:
Tabel 1 - Principalii indicatori financiari, în intervalul 2011-2012
INDICATORI 2011 2012 Δ Δ%
Cifra de afaceri netă (CA) 29.840.287 28.290.062 - 1.550.025 -5,2%
Rezultatul net (RN) 996.465 285.742 - 710.723 -71,23%
Active totale (AT) 65.320.599 63.263.894 - 2.056.705 -3,15%

AT = Active imobilizate (AI) + Active circulante (AC) + Cheltuieli în avans (Ch. av.)
Analizând datele de mai sus, se pot trage următoarele concluzii:
 La nivelul cifrei de afaceri, s-au înregistrat valori cu 1.550.025 lei mai putin în 2012 faţă
de 2011, adică o scădere cu 5,20 %.
 Rezultatul net în 2012 este inferior nivelului din 2011, cu 710.723 lei, înregistrând o
scădere semnificativă de peste 70 de procente faţă de 2011;

2
 Activele totale înregistrează un trend descendent de la un an la altul, astfel că în 2012 faţă
de 2011, valoarea lor scade cu 2.056.705 lei, echivalentul unei diminuări de 3,15 puncte
procentuale.
Centralizând informaţiile obţinute anterior, putem realiza următorul grafic:

70,000,000 65,320,599 63,263,894


60,000,000
50,000,000
CA
40,000,000
29,840,287 28,290,062 RN
30,000,000
AT
20,000,000
10,000,000
0 996,465 286,742
2011 2012

Figura 1 - Evoluţia valorică a principalilor indicatori financiari ai societăţii, în intervalul 2011-2012

3
Capitolul II
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE PE BAZĂ DE BILANŢ

În prezentarea situaţiilor financiare, analistul trebuie să ţină cont de obiectivul bilanţului,


care este acela de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a entităţii, respectiv
capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului cu ajutorul resurselor economice
controlate (activele), structurii de finanţare (datoriile şi capitalurile proprii) şi cu ajutorul unor
indicatori financiari (lichiditatea şi solvabilitatea).
Analiza pe bază de bilanţ trebuie efectuată după repartizarea rezultatului financiar şi
trebuie să înceapă cu examinarea structurii pasivelor (capitalurile proprii şi datoriile) şi a
structurii activelor (imobilizările, activele circulante) în scopul caracterizării echilibrului între
resursele de finanţare şi utilizarea acestora.

2.1 Analiza ratelor de structură, echilibru, lichiditate, gestiune

2.1.1 Analiza ratelor de structură ale activului patrimonial

Activul se compune din bunuri deţinute de întreprindere (drepturi de proprietate


exercitată asupra lucrurilor) şi creanţe (drepturi asupra terţilor).
Analiza structurii activului relevă destinaţia economică a capitalurilor, gradul de
lichiditate a elementelor de activ, precum şi capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura
activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale.

DENUMIRE 2011 2012


∆ ∆%
INDICATOR VALORIC PROCENTUAL VALORIC PROCENTUAL
Imobilizări
586 0,01 % 11.282 0,03 % 10.696 0,02 %
necorporale
Imobilizări
46.853.229 71,72 % 45.235.840 71,50 % - 1.617.389 -0,22 %
corporale
Imobilizări
38.000 0,05 % 38.000 0,05 % 0 0%
financiare
Active
46.891.815 71,78 % 45.285.122 71,58 % -1.606.693 -0,2 %
imobilizate (AI)
Stocuri 10.285.189 15,74 % 10.781.361 17,04 % 496.172 1,3 %
Creanţe 7.624.752 11,67 6.754.632 10,67 % -870.120 -1 %
Investiţii
18.720 0,02 % 63.672 0,10 % 44.952 0,08 %
financiare pe TS

4
Disponibilităţi
362.388 0,55 % 280.511 0,44 % -81.877 -0,11 %
băneşti
Active
18.291.049 28 % 17.880.176 28,26 % -410.873 0,26 %
circulante (AC)
Cheltuieli în
137.735 0,21 % 98.596 0,15 % -39.139 -0,06 %
avans (Ch. av.)
TOTAL ACTIV
65.320.599 100% 63.263.894 100% -2.056.705 0%
(AT)
Tabel 2 - Principalii indicatori ai Activului bilanţier, în intervalul 2011-2012

AI = Imobilizări necorporale + Imobilizări corporale + Imobilizări financiare


AC = Stocuri + Creanţe + Investiţii financiare pe TS + Disponibilităţi băneşti
AT = AI + AC + CA
a. Rata activelor imobilizate exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la
dispoziţia întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

RAI 2011 = 71,79%


RAI 2012 = 71,58%
La societatea analizată, această rată cunoaşte o scădere de 1.606.693 lei, din punct de
vedere valoric, dar şi o diminuare din punct de vedere procentual de 3,43 % în anul 2012 faţă de
anul 2011. În cadrul analiza ratei activelor imobilizate, se pot sub-analiza următoarele rate:
 Rata imobilizărilor necorporale, care măsoară ponderea activelor imobilizate
necorporale în total imobilizări, fiind o rată mai puţin semnificativă. Aceasta prezintă o
creştere în intervalul studiat dar cu toate acestea, are o inlfluenţă nesemnificativă asupra
Activelor Imobilizate;
 Rata imobilizărilor corporale, care este dependentă de natura activităţii întreprinderii şi
de caracteristicile tehnice ale acesteia. Ea deţine ponderea semnificativă în rândul
activelor imobilizate la societatea analizată şi prezintă evoluţie descrescătoare în 2012
faţă de 2011;
 Rata imobilizărilor financiare reflectă politica de investiţii financiare a firmei, precum şi
legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deţine participaţii la capitalul
social. Societatea supusă analizei, înregistrează aceleaşi valori ale ratei imobilizărilor
financiare în cei doi ani studiaţi.

5
b. Rata activelor circulante exprimă ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic
în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

Rac2011 = 28 %
Rac 2012 = 28,26%
Ea înregistrează o valoare în scădere în anul 2012 faţă de 2011, în mod valoric, iar pe plan
procentual apare o creştere. În cadrul analiza ratei activelor circulante, se pot sub-analiza
următoarele rate:
 Rata stocurilor reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante. Aceată rată
înregistreze o creştere în perioada 2011-2012;
 Rata creanţelor reflectă politica financiară a întreprinderii şi este influenţată de natura
clienţilor şi de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri. Această rată prezintă
o scădere în 2012 faţă de 2011;
 Rata disponibilităţilor băneşti reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti şi a valorilor
mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii, fiind influenţată de raportul dintre
durata medie de încasare a creanţelor şi durata medie de plată a obligaţiilor. În intervalul
2011-2012 a înregistrat o diminuare.

Sintetizând informaţiile obţinute în urma analizei principalilor indicatori de structură ai Activului


bilanţier, putem realiza următorul grafic:

50000000
45000000
40000000
35000000
30000000 Active imobilizate
25000000
Active circulante
20000000
15000000 Cheltuieli în avans
10000000
5000000
0
2011 2012

6
2.1.2 Analiza ratelor de structură ale pasivului patrimonial

Pasivul se compune din capitaluri proprii şi, într-o măsură considerabilă, din datorii
contractate de întreprindere şi nerambursate încă.
Analiza structurii pasivului furnizează informaţii referitoare la politica de finanţare a
întreprinderii, modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (proprii,
împrumutate şi atrase) şi pe termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung).

DENUMIRE 2011 2012


∆ ∆%
INDICATOR VALORIC PROCENTUAL VALORIC PROCENTUAL
Capital social 9.705.998 14,85 % 9.705.998 15,34 % 0 0,49%
Rezerve din reevaluare 33.592.898 51,42 % 33.703.607 53,27 % 110.709 1,85%
Rezerve 6.638.695 10,16 % 6.711.826 10,6 % 73.131 0,44%
Rezultat reportat 5.141.319 7,87 % 3.871.395 6,11 % -1.269.924 -1,76%
Profit net 996.465 1,52 % 285.742 0,45 % -710.723 -1,07%
Repartizare profit 87.077 0,13 % 15.745 0,02 % -71.332 -0,11%
Capital propriu (Kpr) 53.044.733 81,20 % 51.346.500 81,16 % -1.698.233 -0,07%
Datorii pe termen lung 3.186.884 4,87 % 2.920.645 4,61 % -266.239 -0,26%
Datorii pe termen scurt 8.952.872 13,7 % 8.820.509 13,94 % -132.363 0,24%
Venituri în avans 4.171 0,01 % 3.750 0,01 % -421 0%
Datorii totale (DT) 12.143.927 18,59 % 11.744.904 18,56 % -399.023 -0,03%
Capital permanent
56.231.617 86,08 % 54.267.145 85,77 % -1.964.472 -0,31%
(Kperm)
Provizioane 131.939 0,20 % 172.490 0,27 % 40.551 0,07%

TOTAL PASIV (PT) 65.320.599 100% 63.263.894 100% -2.056.705 0%


Tabel 3 - Principalii indicatori ai Pasivului bilanţier, în intervalul 2011-2012

Kpr = Capital social + Rezerve din reevaluare + Rezerve + Rezultat reportat + Rezultat exerciţiu
+ Repartizare profit
DT = Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt + Venituri în avans
Kperm = Kpr + Datorii pe termen lung
PT = Kpr + DT + Provizioane

a. Rata autonomiei financiare (RAF) exprimă gradul de independenţă financiară al


societăţii, adică ponderea capitalului propriu în totalul pasivului. Se consideră că

7
existenţa unui capital propriu de cel puţin 1/3 (minim 33%) din pasivul total constituie o
premisă esenţială pentru autonomia financiară a societăţii.

Raf 2011 = 81,2 %


Raf 2012 =81,16 %
În anul 2012 autonomia financiară globală a scăzut cu 0,07 % faţă de 2011, ceea ce arată
o autonomie a firmei aproximativ egală în cei doi ani. Capitalurile proprii scad de la un an la
altul atât în mod valoric cât şi procentual, iar datoriile pe termen mediu şi lung scad de
asemenea.

b. Rata stabilităţii financiare (RSF) exprimă ponderea capitalului permanent în pasivul


total. Valoarea considerată normală a acestei rate este de 66%.

La societatea analizată, rata stabilităţii financiare prezintă o tendinţă nefavorabilă de


diminuare în 2012 faţă de 2011, dar societatea se bucură de un grad de stabilitate financiară
peste valoarea considerată normală (86,08%).

c. Rata de îndatorare globală (RÎG) exprimă ponderea datoriilor totale în totalul pasivului.

Această rată atinge valori aproximativ egale în intervalul studiat, sub 10 puncte
procentuale, în fiecare dintre cei doi ani, valori care indică o rată de îndatorare globală scăzută,
cu o uşoară tendinţă de scădere de 0,03 % în 2012 faţă de 2011.

60000000
50000000
40000000
30000000 Capital propriu Datorii
20000000
10000000
0
2011 2012

8
2.2 Analiza echilibrului financiar

Bilanţul, indiferent de forma de prezentare, constituie „fotografia”entităţii economice şi


trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice utilizatorului. Aceste întrebări decurg din
modul în care se realizează egalitatea între activele şi pasivele bilanţului, egalitate care
transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi
economice: sursele fondurilor (originea lor) trebuie să corespundă cu utilizările (necesităţile)
cărora le-au fost afectate.
2.2.1 Situaţia netă SN = AT-DT
 DT = Datorii totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen lung

Diferenţa dintre activul total şi datoriile totale contractate dă o primă şi principală


evaluare (contabilă) a întreprinderii, la data închiderii exerciţiului. Această ecuaţie fundamentală
a bilanţului redă situaţia netă a întreprinderii, respectiv averea netă a acţionarilor (activul
neangajat în datorii). Situaţia netă reflectă valoarea capitalurilor proprii ale societăţii.
SN2011 = 65.320.599 – 12.139.756 = 53.180.843
SN2012 = 63.263.894 – 11.741.154 = 51.522.740
ΔSN2012/2011 = SN2012 - SN2011 = 51.522.740 - 53.180.843 = - 1.658.103

Situaţia netă pozitivă este rezultatul profitului obţinut de societate din activitatea desfăşurată şi a
reinvestirii acestuia, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase. Situaţia netă are o evoluţie
descrescătoare, în cei doi ani studiaţi, cu 1.658.103 lei puţin în 2012 faţă de 2011. Situaţia netă
pozitivă reflectă creşterea valorii patrimoniale a societăţii.

2.2.2 Fondul de rulment (FR) FR= Kperm - AINETE


 Kperm = Kpr + Datorii financiare + Subvenţii pentru investiţii + Provizioane

Fondul de rulment arată în ce măsură, resursele financiare permanente acoperă


finanţarea activelor fixe; ceea ce rămâne peste această acoperire poate fi folosit pentru finanţarea
activelor circulante.

9
FR2011 = 56.231.617- 46.891.815 = 9.339.802
FR2012 = 54.267.145- 45.285.122 = 8.982.023
ΔFR2012/2011 = FR2012 - FR2011 = 8.982.023 - 9.339.802 = - 357.779

Fondul de rulment pozitiv în perioada analizată reflectă un echilibru financiar pe termen


lung al societăţii. Acesta reprezintă un surplus de surse permanente (capitaluri permanente) peste
nevoile de acoperit (active imobilizate) ale entităţii economice.
La societatea supusă analizei, fondul de rulment are o evoluţie descrescătoare în 2012 faţă de
2011, reflectând o creștere masivă a investițiilor în imobilizări, care va diminua în primul an
fondul de rulment, dar prin acestă creștere a imobilizărilor, întreprinderea va crește producția.
Implicit, aceasta va crește și volumul vânzărilor, reglând fondul de rulment pe anul următor prin
rezultatul exercițiului.
Fondul de rulment se poate descompune în: fond de rulment propriu şi fond de rulment
împrumutat (străin). Astfel:

2.2.2.1 Fondul de rulment propriu (FRP) FRP= Kpr - AINETE

FRP2011 = 53.044.733 - 46.891.815 = 6.152.918


FRP2012 = 51.346.500 - 45.285.122 = 6.061.378
ΔFRP2012/2011 = FRP2012 - FRP2011
= 6.061.378 - 6.152.918 = - 91.540
Fondul de rulment propriu este pozitiv atât în anul 2011 cât şi în 2012, ceea ce
înseamnă că societatea nu a contractat noi datorii financiare faţă de perioada precedentă
pentru a-şi finanţa investiţiile în active imobilizate ceea ce este un aspect favorabil pentru ea.

2.2.2.2 Fondul de rulment împrumutat (FRI) FRI= FR - FRP

FRI2011 = 9.339.802 - 6.152.918 = 3.186.884


FRI2012 = 8.982.023 - 6.061.378 = 2.920.645
ΔFRI2012/2011 = FRI2012 - FRI2011 = 2.920.645 - 3.186.884 = - 266.239

10
Fondul de rulment străin reflectă nivelul datoriilor pe termen mediu şi lung ale
întreprinderii. În cele două perioade acesta este pozitiv, ceea ce arată o accentuare a finanţării
nevoilor de acoperit pe bază de capital străin. În perioada analizată, fondul de rulment
împrumutat are o evoluţie descrescătoare, dar nesemnificativă.

2.2.3 Nevoia de fond de rulment (NFR)


NFR = Nevoi temporare - Surse temporare
 Nevoi temporare = Stocuri + Creanţe + Cheltuieli în avans
 Surse temporare = Datorii de exploatare
 Datorii de exploatare = Datorii pe termen scurt
Necesităţile de finanţare ale producţiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite,
în cea mai mare parte, din surse temporare corespunzătoare (datorii de exploatare: furnizori,
creditori, etc). Diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de
exploatare este numită nevoia de fond de rulment. Nevoia de fond de rulment reprezintă
echilibrul pe termen scurt şi are în vedere finanţarea activelor curente din surse ciclice.
NFR2011 = 18.047.676 - 8.952.872 = 9.094.804
NFR2012 = 17.634.589 - 8.820.509 = 8.814.080
ΔNFR2012/2011 = NFR2012 - NFR2011 = 8.814.080 - 9.094.804 = - 280.724

Atât în anul 2011, cât şi în anul 2012, nevoia de fond rulment este pozitivă, ceea ce
reflectă un deficit de surse temporare (ciclice), în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri
circulante. Diminuarea nevoii de fond de rulment în 2012 faţă de 2011, este datorată diminuării
concomitente a nevoilor temporare, pe de o parte şi a datoriilor pe termen scurt, pe de altă parte.

2.2.4 Trezoreria netă (TN) TN= FR - NFR

Dacă fondul de rulment, la un moment dat (al încheierii exerciţiului contabil), este
superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub forma unei
trezorerii nete, concretizată în disponibilităţi băneşti în conturi bancare şi în casă.

TN2011 = 9.339.802 - 9.094.804 = 244.998


TN2012 = 8.982.023 - 8.814.080 = 167.943
11
ΔTN2012/2011 = TN2012 - TN2011 = 167.943 - 244.998 = - 77.055

Trezoreria netă pozitivă pe ansamblul perioadei studiate, reflectă echilibrul financiar al


societăţii pe termen scurt şi foarte scurt. Fiind pozitivă, trezoreria netă reflectă un surplus
monetar la sfârşitul exerciţiului, adică o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor. Pe
termen scurt, acest caz este favorabil pentru agenţii economici, dar pe termen lung ar reprezenta
o insuficienţă în utilizarea lichidităţilor, fapt ce ar produce efecte negative în remunerarea
capitalului, în condiţiile în care scopul întreprinderii nu este deţinerea de lichidităţi, ci antrenarea
lor în activităţi eficiente.
Totodată, trezoreria netă înregistrează o scădere în 2012 faţă de 2011, de 77.055 lei.

10000000

8000000

6000000
FR
4000000 NFR
TN
2000000

0
2011 2012

2.3 Analiza ratelor de echilibru

Ratele echilibrului financiar sunt expresia realizării echilibrului financiar pe termen


lung şi scurt şi a echilibrului funcţional, evidenţiind existenţa sau inexistenţa fondului de
rulment, a nevoii de fond de rulment şi a trezoreriei nete.

2.3.1 Rata de finanţare a imobilizărilor (RFR)

Normele bancare impun o rată supraunitară, ceea ce semnifică faptul că ansamblul


imobilizărilor este finanţat din resurse permanente.

12
Rata de finanţare a imobilizărilor la societatea analizată este supraunitară pe parcursul
celor două perioade, datorită creşterii capitalurilor permanente într-o măsură mai mare decât a
creşterii activelor imobilizate, evidenţiindu-se o evoluţie favorabilă ascendentă de la un an la
altul.
2.3.2 Rata de finanţare a fondului de rulment propriu (RFRP)

Rata de finanţare a fondului de rulment propriu evidenţiază, la fel ca rata de finanţare


a imobilizărilor, condiţiile de finanţare a imobilizărilor.
Normele bancare impun o rată supraunitară, ceea ce semnifică faptul că ansamblul
imobilizărilor este finanţat din resurse permanente.

Rata de finanţare a fondului de rulment propriu la societatea analizată este supraunitară


pe parcursul celor două perioade, datorită creşterii capitalurilor proprii într-o măsură mai mare
decât a creşterii activelor imobilizate, lucru ce reflectă şi faptul că societatea are o autonomie
financiară crescută.

2.3.3 Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment (RNFR)

Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment măsoară proporţia corespunzătoare din


fondul de rulment, care finanţează partea cea mai stabilă a necesarului de fond de rulment
(stocurile).

13
Rata de finanţare a nevoii de fond de rulment este pozitivă atât în anul 2011, cât şi în
anul 2012. Acest lucru reflectă un echilibru financiar pe termen scurt, adică o trezorerie netă
pozitivă, evidenţiindu-se o evoluţie uşor descendentă de la un an la altul.

2.4 Analiza ratelor de lichiditate


Ratele de lichiditate apreciază capacitatea întreprinderii de a-şi achita obligaţiile pe
termen scurt prin intermediul activelor circulante, fiind utile în cazul unor comparaţii între
întreprinderile din acelaşi sector de activitate sau între ratele cronologice înregistrate de aceeaşi
întreprindere.

2.4.1 Rata lichidităţii generale (Lichiditatea globală) (RLG)

Rata lichidităţii generale reflectă posibilitatea activelor curente de a se transforma în


lichidităţi, într-un termen scurt, pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.
Valorile de referinţă ale acestei rate sunt următoarele :
 Valoarea minim acceptabilă este 1 (100%), sub acest nivel firma aflându-se în
pericol de incapacitate de plată;
 Valoarea maxim acceptabilă este 2 (200%), peste acest nivel considerându-se că
nu se utilizează corespunzător activele curente;
 Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între 1 şi 1,2.

Această rată înregistrează o scădere uşoară de la an la an în perioada anlizată, ea este


supraunitară, însă se situează peste valoarea maxim acceptabilă ceea ce denotă faptul ca nu se
utilizează corespunzător activele curente.

14
ţ ăţ ă ş
2.4.2 Rata lichidităţii rapide (RLR)

Rata lichidităţii reduse reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe


termen scurt din creanţe şi lichidităţi.
Valorile de referinţă ale acestei rate sunt următoarele:
 Valoarea minim acceptabilă este 0,6 (60%), sub acest nivel firma aflându-se în
pericol de incapacitate de plată;
 Valoarea maxim acceptabilă este 1 (100%), evidenţiind faptul că stocurile nu sunt
finanţate prin datorii pe termen scurt, cel mult avansuri şi aconturi primite de la
clienţi.

Societatea analizată, are o rată a lichidităţii subunitară, înregistrând totuşi valori peste
nivelul minim de referinţă, semnificând faptul că firma se află în pericol de incapacitate de
plată a datoriilor pe termen scurt prin intermediul activelor patrimoniale imediat lichidabile
(creanţe şi disponibilităţi băneşti).

2.4.3Rata lichidităţii imediate (RLI)


ăţ ă ş

 Datorii imediat exigibile = DTS


Rata lichidităţii imediate apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot
fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti.
Valorile de referinţă ale acestei rate sunt următoarele:
 Valoarea minim acceptabilă este 0,3 (30%), sub acest nivel firma aflându-se în
pericol de incapacitate de plată;
 Valoarea maxim acceptabilă este 0,65 (65%) peste acest nivel considerându-se că nu
se utilizează eficient resursele disponibile.

15
În perioada analizată societatea a înregistrat valori foarte reduse ale ratei lichidităţii
imediate, cu tendinţe de scădere de la o perioadă la alta, dar care nu ridică probleme în
condiţiile în care societatea dispune de stocuri şi creanţe uşor lichidabile.

250.000
204.300 202.710
200.000
RLG
150.000
RLR
100.000
89.210
79.750 RLI
50.000
4.040 3.180
0.000
2011 2012

2.5 Analiza ratelor de cinetice (De gestiune/Vitezei de rotaţie)


Ratele cinetice, de gestiune sau vitezei de rotaţie, sunt recomandate în analiza financiară
a lichidităţii, pentru completarea ratelor de trezorerie, întrucât furnizează importante informaţii
calitative privind gradul de reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor
şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare.

ţ
2.5.1 Durata de încasare a creanţelor (DCR)

Durata de încasare a creanţelor exprimă creditul client acordat de firmă, respectiv


durata medie în zile de încasare a contravalorii mărfurilor de la beneficiari. Cu alte cuvinte,
reprezintă numărul de zile în care fondurile financiare ale societăţii sunt imobilizate în gestiunea
clientului.
Se doreşte ca durata de încasare a creanţelor să fie cât mai mică şi să nu depăşească 30
de zile.

16
În perioada analizată durata de încasare a creanţelor este de peste 30 de zile, aspect
nefavorabil care prezintă o tendinţă de scădere datorită valorii mai reduse a creanţelor în anul
2012.

2.5.2 Durata de achitare a furnizorilor (DFZ)

 Sold furnizori = SC401 + SC404 + SC408 - SD409, unde:


 SC = Sold creditor;
 SD = Sold debitor;
Durata de achitare a furnizorilor exprimă creditul furnizor primit de firmă, respectiv
durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziţionate de la furnizori. Această rată
indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data plăţii contravalorii bunurilor cumpărate.
Valoarea optimă pentru gestiunea datoriilor faţă de furnizori este de maximum 30 de
zile.

În perioada analizată societatea a înregistrat durate medii de achitare a furnizorilor


sub 30 de zile în ambii ani de analiză. Observăm că în anul 2011 societatea îşi încasează
creanţele în 91,98 de zile şi işi plateşte furnizorii în 15,89 zile .În anul 2012 societatea işi
încasează crenţele în 85,6 zile şi îşi plateşte furnizorii în 14,52 zile.Având în vedere faptul că
durata de încasare a creanţelor este mai mare decât durata de plată a furnizorilor considerăm
acest aspect ca unul nefavorabil deoarece încasarea creanţelor se face mai lent decât plata
furnizorilor.

17
2.6 Analiza ratelor de îndatorare
Ratele de îndatorare relevă importanţa îndatorării asupra gestiunii financiare a
întreprinderii, punând în evidenţă repartiţia capitalurilor permanente între surse proprii şi surse
împrumutate pe termen mediu şi lung, precum şi componenţa datoriilor din pasivul patrimonial.

2.6.1 Rata levierului (L)

Rata levierului exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură finanţarea activităţii
întreprinderii; poate fi interpretată şi ca o rată a autonomiei financiare, indicând măsura în care
angajamentele pe termen lung şi scurt sunt garantate de capitalurile proprii.
Normele bancare impun existenţa unui levier mai mic de 1, pentru a acorda în
continuare credite în condiţii de garanţie sigură. Cu cât levierul este mai mare decât 1, cu atât
întreprinderea va depinde mai mult de creanţierii săi.

Normele bancare impun o limită mai mică decât 1, societatea analizată incadrându-se
perfect în acest nivel, prezentând acelaşi nivel al levierului în ambii ani.

2.6.2 Rata datoriilor financiare (RDF)

Rata datoriilor financiare reflectă gradul de îndatorare pe termen mediu şi lung al


societăţii.
Normele bancare impun o rată mai mică decât 0,5 pentru ca întreprinderea să
beneficieze în continuare de credite pe termen mediu şi lung.

Societatea are un grad redus de îndatorare pe termen mediu şi lung în intervalul studiat,
situându-se sub nivelul impus de normele bancare, astfel că societatea poate contracta, fără
probleme, un nou credit pe termen mediu sau lung.

18
2.6.3 Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de
autofinanţare (RCAF)

Rata capacităţii de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de


autofinanţare exprimă, în număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate
împrumuturile contractate pe termen lung, dacă ar folosi întreaga capacitate de autofinanţare în
acest scop.
Normele bancare impun un număr de maxim 3 ani pentru rambursarea teoretică a
datoriilor financiare, pe seama capacităţii de autofinanţare. Cu cât valoarea raportului este mai
mică, cu atât va fi mai bună capacitatea de rambursare.

Societatea a înregistrat valori inferioare limitei maxime admise acestui indicator,


datorită angajamentelor pe termen mediu şi lung inferioare la rândul lor capacităţii de
autofinanţare, aspect favorabil pentru firmă, dovedind astfel o capacitate excelentă de
rambursare a datoriilor financiare prin intermediul autofinanţării. În perioada 2011-2012,
valoarea acestui indicator cunoaşte o evoluţie cu un trend ascendent, nivelul ratei crescând în
2012 faţă de 2011.

19
Capitolul III
ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE
PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

Pe baza Contului de profit şi pierdere se pot determina o serie de indicatori valorici


privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii, care poartă numele de solduri
intermediare de gestiune sau marje de acumulare, ce se scriu în gama indicatorilor de apreciere a
performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, pe de o parte şi capacitatea de
autofinanţare a entităţii economice, pe de altă parte.
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă de fapt paliere succesive în formarea
rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai
cuprinzător (producţia exerciţiului şi marja comercială) şi se incheie cu cel mai sintetic
(rezultatul net al exerciţiului). Soldurile intermediare de gestiune au ca principală caracteristică,
pe aceea de a reprezenta, fiecare pe treapta de semnificaţie, marja de acumulare valorică pâna la
acea treaptă. Acestea se determină prin diferenţe succesive între două sau mai multe valori,
rezultând în acest mod indicatori care, supuşi analizei, preferă detalii asupra provenienţei
rezultatului exerciţiului şi asupra cauzelor care au generat rezultatul respectiv.

3.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune

3.1.1 Marja comercială (Mcom)

3.1.1.1 Marja comercială în valoare absolută


Mcom = (Venituri din vânzarea mărfurilor - Reduceri comerciale acordate) - (Cheltuieli cu
mărfurile + Reduceri comerciale primite)

Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă


marja comercială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute este format din preţul de
cumpărare (preţ fără TVA), majorat cu cheltuielile accesoriilor de cumpărari (transport, prime de
asigurare, etc.) şi corectat cu variaţia stocurilor de mărfuri.

20
Mcom2011 = (1.014.363 - 0) - (811.385 + 2.229) = 205.207
Mcom2012 = (653.457 - 79.543) - (443.624 + 130) = 130.420
ΔMcom(2012/2011) = Mcom2012 - Mcom2011 = 130.420 - 205.207 = -74.787
Marja comercială în mărime absolută înregistrează valori pozitive în anii de analiză.
Evoluţia acesteia cunoaşte un trend descendent vizibil în 2012 faţă de 2011, datorită diminuării
veniturilor din vânzarea mărfurilor mai mare decât diminuării nivelului cheltuielilor cu mărfurile.

3.1.1.2 Marja comercială în valoare relativă (Adaosul comercial)

Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea de mărfuri reprezintă de fapt


adaosul comercial practicat de firmă.

∆%Mcom(2012/2011) = Mcom%2012 - Mcom%2011 = 22,72 – 20,23% = 2,49%


Societatea a desfăşurat pe lângă activitatea de bază - cea de producţie - şi activitate de
comerţ, în cei doi ani de analiză, astfel că în anul 2012 asistăm la o majorare a valorii adaosului
comercial faţă de anul 2011.

3.1.2 Producţia exerciţiului (Qex) Qex = Qvândută + Qimobilizată + Qstocată


Qvândută = Producţia vândută
Qimobilizată = Producţia imobilizată
= Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
Qstocată = Producţia stocată = Variaţia de producţie stocată
= Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
= Sold Cct.711 - Sold Dct.711
Producţia exerciţiului măsoară activitatea industrială a întreprinderii, dimensionează
întreaga activitate a întreprinderii în cursul exerciţiului şi cuprinde bunurile şi serviciile produse

21
de întreprindere, indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare. Producţia exerciţiului
este un indicator foarte eterogen, deoarece conţine 3 elemente, care se evalueată în mod diferit.
Are sfera de cuprindere cea mai largă şi reflectă, în expresie valorică, volumul global al
activităţii de producţie desfăşurate în cadrul unui exerciţiu financiar.

Qex2011 = 28.825.924 + 0 + 1.073.413 = 29.899.337


Qex2012 = 27.716.148 + 0 + 641.329 = 28.357.477
∆Qex(2012/2011) = Qex2012 - Qex2011 = 28.357.477 - 29.899.337 = - 1.541.860
În cazul societăţii analizate, producţia exerciţiului înregistrează valori pozitive, fiind
formată doar din producţie vândută şi producţie stocată, în timp ce valoarea producţiei
imobilizate este nulă, în ambii ani. De menţionat este şi faptul că, acest indicator înregistrează un
trend descendent în 2012 faţă de 2011.

3.1.3 Valoarea adăugată (VA) VA= Mcom + Qex - Consumuri externe


Consumuri externe = Cheltuieli materiale + Cheltuieli cu serviciile executate de terţi
 Ch. materiale = Ch. cu materii prime şi mat. cons. + Alte ch. mat. + Alte ch. ext.
 Ch. cu serviciile executate de terţi = Ch. privind prestaţiile externe
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenite
de la terţi şi reprezintă sursa de acumulări băneşti din care se face remunerarea participanţilor
direcţi şi indirecţi la activitatea economică a intreprinderii.

VA2011 = 205.207 + 29.899.337 - 14.858.014 = 15.246.527


VA2012 = 130.420 + 28.357.477 - 14.450.267 = 14.037.630
ΔVA2012/2011 = VA2012 - VA2011 = 14.037.630 – 15.246.527 = -1.208.897
În cazul societăţii analizate, valoarea adăugată prezintă valori pozitive, în intervalul
analizat, evoluţia acesteea cunoscând o tendinţă nefavorabilă de scădere, de la un an la altul,
datorită diminuării nivelului marjei comerciale şi a producţiei exerciţiului.

22
3.1.4 Excedentul brut de exploatare (EBE)
EBE = VA + Subvenţii de exploatare - Ch. cu personalul - Ch.cu alte impozite şi taxe
Excedentul brut de exploatare sau insuficienţa brută de exploatare (cazul în care
cheltuielile exced veniturile) caracterizează funcţionalitatea curentă a întreprinderii sau măsura în
care aceasta poate să-şi menţină sau să-şi dezvolte potenţialul productiv, să remunereze
capitalurile avansate (proprii şi împrumutate) şi să facă faţă obligaţiilor fiscale.
Excedentul brut de exploatare reflectă capacitatea de autofinanţare a investiţiilor, de
rambursare a datoriilor către bugetul statului şi de remunerare a creditorilor şi acţionarilor.
Pe scurt, acest indicator reflectă performanţele tehnice şi comerciale ale întreprinderii,
adică performanţele care derivă din ciclul de exploatare.
Excedentul brut de exploatare reflectă mai fidel eficienţa activităţii de exploatare
desfăşurată, decât profitul exploatării, deoarece nu este influenţată de politica de investiţii a
societăţii şi de politica privind amortizarea.
EBE2011 = 15.246.527 + 0 - 10.806.763 - 282.536 = 4.157.228
EBE2012 = 14.037.630 + 0 - 10.907.643 - 277.884 = 2.852.103
ΔEBE2012/2011 = EBE2012 - EBE2011 = 2.852.103 - 4.157.228 = -1.305.125
Excedentul brut al exploatării se stabileşte ca diferenţă între valoarea adăugată plus
subvenţiile, pe de o parte, şi impozitele, taxele şi cheltuielile de personal, pe de altă parte. În
perioada analizată, excedentul brut de exploatare înregistrează valori pozitive, în scădere în
perioada 2011-2012.

3.1.5 Rezultatul exploatării (RE)


RE = EBE + Alte venituri din exploatare - Alte ch. din exploatare + Venituri din provizioane de
exploatare - Ch. cu amortizările şi provizioanele din exploatare

Alte ch. din exploatare = Ch. cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate


Venituri din provizioane de exploatare = Venituri din ajustări privind provizioanele
Ch. cu am. şi prov. din expl. = Ch. ajust. val. imob. corp.-necorp. + Ch. cu ajust. val.
active circulante + Ch. cu ajust. priv. prov.

Rezultatul exploatării pune în evidenţă rezultatul degajat din exploatare, după luarea în
considerare a tuturor cheltuielilor de producţie şi comercializare şi a riscurilor de exploatare.

23
RE2011 = 4.157.228 + 161.911 – 139.206 + 0 – 2.064.519 = 2.115.414
RE2012 = 2.852.103 + 77.750 - 72.000 + 0 – 1.693.348 = 1.164.505
ΔRE2012/2011 = RE2012 - RE2011 = 1.164.505 - 2.115.414 = - 950.909
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare,
obţinută prin deducerea cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile
şi calculate).
Pentru societatea analizată, observăm că în ambele perioade rezultatul exploatării este
pozitiv, datorită faptului că s-au înregistrat venituri superioare cheltuielilor din activitatea de
exploatare.
Rezultatul exploatării înregistrează o diminuare cu peste 950.000 în anul 2012 faţă de
anul 2011.

3.1.6 Rezultatul financiar (RF) RF = Venituri financiare-Cheltuieli financiare

RF2011 = 369.387 - 776.646 = -407.259


RF2012 = 230.092 - 675.475 = -445.383
∆RF2012/2011 = RF2010 – RF2009 = -445.383 - (-407.259)
= -445.383 + 407.259 = -38.124
Entitatea înregistrează valori negative în privinţa rezultatului financiar. Astfel, rezultatul
financiar al societăţii se concretizează în pierdere, datorită faptului că nivelul cheltuielilor
pierderea financiară a societăţii.financiare este superior veniturilor din activitatea financiară.

3.1.7 Rezultatul curent (RC) RC = RE + Venituri financiare-Cheltuieli financiare


Rezultatul curent (profit sau pierdere) este determinat atât de rezultatul exploatării
normale şi curente, cât şi de cel al activităţii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operaţiilor
curente ale întreprinderii.

RC2011 = 2.115.414 - 407.259 = 1.708.155


RC2012 = 1.164.505 - 445.383 = 719.112
ΔRC2012/2011 = RC2012 - RC2011 = 719.112 - 1.708.155 = -989.033

24
În ambele perioade societatea a înregistrat profit din activitatea curentă, datorită faptului
că profitul exploatării a fost mai mare decât profitul financiar. Rezultatul curent înregistrat de
societate are o tendinţă de scădere, pe parcursul celor doi ani studiaţi.

3.1.8 Rezultatul extraordinar (Rextraordinar)


Rextraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare
Rezultatul extraordinar reprezintă rezultatul operaţiunilor cu caracter excepţional şi se
calculează ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile extraordinare. În procesul de
separare a cheltuielilor si veniturilor, în funcţie de caracterul lor - curent sau extraordinar - este
necesară analiza naturii şi a activităţii întreprinderii. Elementele care, pentru unele întreprinderi
sunt rezultatul unor activităţi curente, pot reprezenta, în cazul altor întreprinderi activităţi
extraordinare.
Rextraordinar2011 = 0 - 0 = 0
Rextraordinar2012 = 0 - 0 = 0
ΔRextraordinar2012/2011 = Rextraordinar2012 - Rextraordinar2011 = 0 - 0 = 0

Societatea nu a înregistrat rezultat extraordinar în perioada analizată, datorită faptului


că nivelul veniturilor şi al cheltuielilor din activitatea extraordinară este nul

3.1.9 Rezultatul brut (RB) RB = RC + Rextraordinar


Rezultatul brut al exerciţiului este rezultatul determinat din diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile realizate între sfârşitul şi începutul exerciţiului, adică variaţia situaţiei nete a
patrimoniului întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar, determinat prin activitatea
întreprinderii.

RB2011 = 1.708.155 + 0 = 1.708.155


RB2012 = 719.112 + 0 = 719.112
ΔRB2012/2011 = RB2012 - RB2011 = 719.112 - 1.708.155 = -989.033
Se observă că rezultatul brut al exerciţiului concide cu rezultatul determinat de
activitatea curentă, datorită faptului că în perioada analizată, nu au fost înregistrate valori la
nivelul veniturilor şi cheltuielilor generate de activitatea extraordinară. Astfel, în ambele

25
perioade, societatea a înregistrat profit brut, care are o tendinţă de scădere, semnificativ în
2012 faţă de 2011.

3.1.10 Rezultatul net (RN)


RN= RC + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare - Impozit pe profit
Rezultatul net al exerciţiului reprezintă profitul net sau pierderea netă cu care se încheie
o perioadă de activitate a întreprinderii. Acest indicator corespunde sintezei rezultatului curent şi
extraordinar, corectat cu impozitul pe profit.
Rezultatul net al exerciţiului permite evaluarea efectelor activităţii desfăşurate asupra
acumulării întreprinderii. Atunci când rezultatul exerciţiului îmbracă forma profitului, el
semnalează o amplificare a acumulării, înţeleasă ca o posibilitate de reconstituire a capitalurilor
angajate. Când rezultatul exerciţiului exprimă o pierdere, aceasta indică faptul că resursele
angajate nu pot fi decât parţial reconstituite, evidenţiind o diminuare a posibilităţii de a
reproduce capitalul avansat în cursul exerciţiului.

RN2011 = 1.708.155 + 0 - 267.512 = 1.440.643


RN2012 = 719.112 + 0 - 148.999 = 570.113
ΔRN2012/2011 = RN2012 - RN2011 = 570.113 - 1.440.643 = -870.530
Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, după deducerea din
profitul brut al impozitului pe profit. Societatea analizată nu are venituri şi cheltuieli
extraordinare în perioada studiată.
Rezultatul net înregistrează valori pozitive în cei doi ani studiaţi, înregistrând o
diminuare semnificativă a acestui indicator, micşorându-se cu peste 870.000 lei în 2012 faţă de
2011.

3.2 Capacitatea de autofinanţare (CAF)

Capacitatea de autofinanţare reprezintă potenţialul financiar de creştere economică a


societăţii, sursa internă de finanţare generată de activitatea comercială a unităţii după deducerea
tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă. Ea este un surplus financiar degajat de

26
activitatea rentabilă a societăţii, cu alte cuvinte, capacitatea de autonfinanţare este rezultatul net
generat de activitatea firmei şi pe care îl poate utiliza pentru propria finanţare.
3.2.1 Metoda deductivă
CAF = EBE + Alte V din exploatare - Alte ch. de exploatare + V financiare - Cheltuieli
financiare + V extraordinare - Ch. extraordinare - Impozit pe profit

CAF2011 = 4.157.228 + 161.911 - 139.206 + 369.387 - 776.646 + 0 - 0 - 267.512


= 3.505.162
CAF2012 = 2.852.103 + 77.750 - 72.000 + 230.092 - 675.475 + 0 - 0 - 148.999
= 2.263.471
ΔCAF2012/2011 = CAF2012 - CAF2011 = 2.263.471 - 3.505.162 = -1.241.691

3.2.2 Metoda adiţională


CAF = Profit net + Cheltuieli cu amortizări şi provizioane - Reluări asupra amortizărilor şi
provizioanelor

CAF2011 = 996.465 + 2.536.562 - 27.865 = 3.505.162


CAF2012 = 285.742 + 2.018.277 - 40.548 = 2.263.471
ΔCAF2012/2011 = CAF2012 - CAF2011 = 2.263.471 - 3.505.162 = -1.241.691
Capacitatea de autofinanţare studiată pe parcursul celor doi ani, pe baza metodei
deductive şi adiţionale, oferă, aşa cum este normal, aceleaşi rezultate. Astfel, capacitatea de
autofinanţare a societăţii are valori pozitive, cu o tendinţă de scădere semnificativă, în 2012
faţă de 2011.

3.3 Analiza rentabilităţii


Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obţinute în raport cu activitatea întreprinderii
şi a mijloacelor economice şi financiare utilizate. Se determină, în general, ca raport între
efectele economice şi financiare obţinute (profit, dividend, diferite marje de acumulare) şi
eforturile depuse pentru obţinerea lor (activ total, capital investit, capitaluri proprii).
3.3.1 Rata de rentabilitate economică brută nominală (RebN)

27
 KI = Capital investit = AF brute + NFR + Disponibilităţi băneşti
 AF brute = Active imobilizate corporale

3.3.2 Rata de rentabilitate economică brută reală (RebR)

 ri = rata inflaţiei
Rata rentabilităţii economice brute măsoară gradul societăţii de a-şi reînnoi capitalul
investit, reînnoire ce ar trebui să se realizeze într-o perioadă de timp cât mai scurtă.
Rata rentabilităţii economice brute trebuie să fie superioară ratei inflaţiei din economie,
pentru ca societatea să-şi poată menţine activul său economic.

ri2011 = 5,79 %
ri2012 = 3,33 %

RebR2011 = RebN2011 - ri2011 = 7,38% - 5,79% = 1,59%


RebR2012 = RebN2012 - ri2012 = 5,24% - 3,33% = 1,91%
În anii 2011 şi 2012 rata rentabilităţii economice brute este pozitivă şi superioară ratei
inflaţiei, lucru favorabil pentru societate. Evoluţia acestei rate este ascendentă în 2012 faţă de
2011.

3.3.3 Rata rentabilităţii economice nete nominale (RenN)

28
Rata rentabilităţii economice nete trebuie să fie superioară ratei inflaţiei din economia
naţională, pentru ca societatea să-şi poată recupera integral eforturile depuse pentru desfăşurarea
activităţii, menţinându-şi astfel activul său economic.

În anii 2011 şi 2012, rata rentabilităţii economice nete înregistrează valori sub limita
normală, adică sub pragul de 15% şi inferioare ratei inflaţiei, lucru nefavorabil pentru societate,
care nu îşi poată recupera integral eforturile depuse pentru desfăşurarea activităţii.

3.3.4 Rata rentabilităţii financiare (Rf)

Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net


prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Asigură remunerarea acţionarilor, fie prin
acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care constituie de fapt o creştere a
averii proprietarilor, în sensul creşterii valorii intrinseci a unei acţiuni.
Rentabilitatea financiară trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pe piaţa
interbancară.
rd3.11.2011 = 6%
rd30.11.2012 = 5,25%

Nivelurile acestei rate, inferioare ratei medii a dobânzii pe piaţa interbancară, indică
faptul că societatea analizată nu desfăşoară o activitatea tocmai profitabilă, chiar dacă această
rată este în scădere în intervalul studiat, datorită diminuării profitului net.

29
CONCLUZII

Fără îndoială că obiectivul situaţiilor financiare este de a oferi informaţii despre poziţia
financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei entităţi economice, utile pentru o gamă
largă de utilizatori, în luarea deciziilor economice. Aceste situaţii financiare trebuie privite ca un
tot unitar, întrucât datele pe care le conţin sunt corelate între ele, furnizează informaţii relevante,
obiective şi în timp util, esenţiale pentru adoptarea deciziilor de investiţie, de creditare şi altele
similare, în conformitate cu obiectivele raportărilor financiare.
Orice afacere urmăreşte două obiective majore şi anume profitabilitatea şi solvabilitatea
entităţii economice. Pe de-o parte, profitabilitatea reprezintă capacitatea entităţii de a genera
beneficii care sunt reflectate în contul de profit şi pierdere. Pe de altă parte, solvabilitatea
reprezintă capacitatea unei entităţi de a-şi achita datoriile faţă de terţi atunci când acestea devin
scadente, datorii care sunt reflectate în bilanţ.
Remarcăm că modelul de bilanţ din cadrul entităţilor româneşti răspunde cerinţelor
impuse de analiza poziţiei financiare, care vizează analiza de ansamblu a poziţiei financiare şi
analiza echilibrului poziţiei financiare, conform metodologiei prezentate în această cercetare.
În aprecierea sănătăţii financiare a entităţii economice trebuie să se urmărească nu numai
solvabilitatea, ci şi lichiditatea ei, în sensul că pentru ca aceasta să fie într-o situaţie
satisfăcătoare nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le
poată achita la scadenţa convenită. Astfel, entitate economică poate fi solvabilă, având un activ
total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a
respecta scadenţele, ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale. Dacă solvabilitatea
vizează aptitudinea entităţii economice de a-şi regla datoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o
informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de lichiditate exprimă calitatea
echilibrului financiar al entităţii economice pe termen scurt.
În continuare sunt trasate câteva din principalele puncte tari, pe de o parte şi puncte slabe,
pe de altă parte, obţinute de societate în urma analizei economico-financiare efectuate, pe seama
cărora am propus o serie de măsuri de îmbunătăţire a sănătăţii economico-financiare a entităţii.

30
Puncte tari
 Încheierea exerciţiului financiar cu profit, în perioada analizată;
 Structura activelor corespunzătoare obiectului de activitate al societăţii;
 Situaţia netă pozitivă este rezultatul profitului obţinut de societate din activitatea
desfăşurată şi a reinvestirii acestuia, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase
 Trezoreria netă este pozitivă pe ansamblul perioadei studiate, ceea ce reflectă echilibrul
financiar al societăţii pe termen scurt şi foarte scurt;
 Fondul de rulment pozitiv în perioada analizată reflectă un echilibru financiar pe termen
lung al societăţii;
 Lichiditatea generală este supraunitară, acest lucru arătând faptul că societatea se află în
capacitatea deplină de a-şi plăti datoriile pe termen scurt din activele circulante deţinute;
 Societatea are un grad redus de îndatorare pe termen mediu şi lung în intervalul studiat,
situându-se sub nivelul impus de normele bancare, astfel că societatea poate contracta,
fără probleme, un nou credit pe termen mediu sau lung;
 Normele bancare impun o limită mai mică decât 1, societatea analizată incadrându-se
perfect în acest nivel, prezentând acelaşi nivel al levierului în ambii ani.
 Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă şi superioară ratei inflaţiei, cu o evoluţie
favorabil ascendentă;

Puncte slabe
 Având în vedere faptul că durata de achitare în zile a furnizorilor este mai mică decât
durata de încasare în zile a creanţelor, menţionăm acest lucru ca un aspect nefavorabil,
deoarece plata furnizorilor se face mai rapid decât încasarea creanţelor.
 Rata rentabilităţii economice nete este inferioare ratei inflaţiei, lucru nefavorabil pentru
societate, care nu îşi poată recupera integral eforturile depuse pentru desfăşurarea
activităţii.
 Rata rentabilităţii financiare este inferioare ratei medii a dobânzii pe piaţa interbancară,
indică faptul că societatea analizată nu desfăşoară o activitatea tocmai profitabilă, chiar
dacă această rată este în scădere în intervalul studiat, datorită diminuării profitului net.

31
Măsuri propuse
 Reinvestirea unei părţi mai mari din profitul net;
 Creşterea eficienţei utilizării resurselor;
 Asigurarea eficientă cu mijloace fixe;
 Îmbunătăţirea activităţii de marketing;
 O mai bună organizare a producţiei şi a muncii;
 Negocierea preţurilor şi tarifurilor la materiale şi servicii;
 Utilizarea cât mai eficientă a timpului de lucru, mijloacelor fixe şi a celorlalte resurse
materiale;
 Perfecţionarea activităţii de producţie prin introducerea de noi tehnologii;
 Perfecţionarea sistemului de conducere;
 Respectarea programului de investiţii, a termenelor de punere si de scoatere din funcţiune
a mijloacelor fixe;
 Optimizarea structurii activelor;
 Reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producţie în curs de execuţie,
produse finite;
 Reducerea nivelului creanţelor şi a duratei medii de încasare a acestora;
 Creşterea volumului fizic al vânzărilor;
 Reducerea costurilor şi creşterea preţurilor bazată pe îmbunătăţirea calităţii produselor.

32