1.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONSIC

1. Definitie: astmul bronsic se caracterizeaza, din punct de vedere clinic, prin accese de dispnee paroxistica
expiratorie provocate de obstructia bronhiilor prin bronhospasm.
2. Circumstante de aparitie:
- contact cu alergeni ( astm extrinsec )
- infectii ( astm intrinsec )
Factori favorizanti: expunere la umezeala, frig, ceata, trecerea brusca de la aer cald la aer rece, emotii.
3. Manifestari de dependenta
a. criza de astm bronsic
- uneori, stare prodomala: stranut, rinoree, tuse uscata.
- dispnee cu caracter exspirator.
- anxietate.
- tuse cu expectoratie.
- transpiratii.
- bradicardie.
- pozitia pacientului: ortopnee.
b. starea de rau astmatic
- polipnee, cu expiratie prelungita.
- tiraj.
- cianoza.
- transpiratii abundente.
- imposibilitatea de a vorbi.
- tahicardie.
- hipertensiune arteriala.
4. Examene paraclinice
- eozinofilie in singe si sputa.
- Examen cilogic(eozinofile, cristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman) si bacteriologic al sputei.
- teste cutanate pozitive ( in astmul extrinsec ).
- capacitate pulmonara totala crescuta, volum rezidual crescut, V.E.M.S. scazut.
5. Probleme de dependenta
- alterarea respiratiei;
- anxietate;
- deficit de autoingrijire;
- alterarea somnului;
- discomfort;
- alterarea comunicarii.
6. Obiective de ingrijire:
- combaterea crizei de astm bronsic
- ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice.
- prevenirea complicatiilor.
- ameliorarea tolerantei la efort.
7. Interventii:
- aplicarea masurilor de urgenta pentru combaterea crizei de astm:
- pozitionarea pacientului sezind, sprijinit, sters de transpiratie.
a. pregatirea tratamentului medicamentos: antispastice (papaverina ), brohodilatatoare ( miofilin ),
simpaticomimetice ( alupent, berotec, astmopent-in inhalatii sau sub forma de spray).
- se evita simpaticomimeticele in cazul primului acces de astm la un pacient in ale carui antecedente nu sunt
semnalate accese de astm bronsic sau care are valori tensionale crescute
b. medicamente uzuale de urgenta:
- miofilin, una-doua fiole i.v. administrat lent
- hemisuccinat de hidrocortizon i.v. daca criza nu cedeaza la miofilin.
1
- oxigenoterapie prin sonda nazala, oxigen umidificat cu debit de sase pina la opt litrii pe minut.
- simpaticomimetice
- efedrina fiole s.c., adrenalina un mililitru unu la mie s.c.
- internarea pacientului cu stare de rau astmatic
- mentinerea pacientului in pozitie care sa faciliteze respiratia( sezand)
- identificarea si inlaturarea factorilor care contribuie la accentuarea manifestarilor clinice ( paturi, saltele,
folosirea pernelor din burete ).
- sustinerea psihologica a pacientului.
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale.
- administrarea tratamentului medicamentos prescris ( bronhodilatatoare, corticoizi, antihistaminice,
antibiotice ) si observarea efectelor secundare: aritmie, tahicardie, greata, varsaturi.
- masurarea functiilor vitale si notarea lor.
- hidratare corecta pentru fluidificarea secretiilor.
- la pacientul cu stare de rau astmatic se monitorizeaza:
- functii vitale – la 15 minute
- PaCO2, PaO2, pH sanguin – la una ora
- electroliti Na, K – la opt ore.
- educatia pacientului referitor la:
- modul de administrare a tratamentului la domiciliu, efecte secundare ale acestuia si regim alimentar in
timpul tratamentului cu cortizon.
- masuri de prevenire a crizelor de astm bronsic ( evitarea factorilor emotionali, a efortului fizic).
- hidratare corecta.
- modul de intretinere si utilizare a aparatului de aerosoli la domiciliu.
- necesitatea curelor climaterice, in special in saline.
- toaleta cavitatii bucale dupa expectoratii.
- regim de viata echilibrat, gimnastica respiratorie.
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca, L Titirca,
pag 40-42: definitie, circumstante de aparitie, manifestari de dependenta; examene paraclinice; probleme de
dependenta; obiective de ingrijire; interventii.
Urgente medico-chirurgicale , L. Titirca.: investigatii, interventii in criza de astm bronsic .

2. INGRIJIREA PACIENTULUI CU HTA

Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii arteriale (sistolice sau diastolice)
peste valorile normale(139/89 mmHg).
Culegerea datelor
1. Circumstante de aparitie :
- fara cauze directe (HTA esentiala );
- secundara unei afectiuni renale , endocrine , cardiovasculare , neurologice (HTA secundara).
2.Factori de risc : stresul psihic;fumatul; obezitatea; sedentarismul; ingestia excesiva de Na.
3. Persoane cu risc:
- cei cu responsabilitatti sociale crescute;
- cei cu regim de viata dezechilibrat;
- cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv.
4. Manifestarii de dependenta (semne si simptome)- sunt difertiate in fuctie de stadiul HTA:
- cresterea moderata a valorilor TA ,tranzitorie;
- cresterea permanenta a valorilor TA;
- cefalee occipitala, frecvent dimineata, cu caracter pulsatil;
- ameteli, (vertij);
- astenie, oboseala;
- tulburari de vedere( muste zburatoare- miodezopsii);
- tulburari de memorie si concentrare;
- parestezii;
- palpitatii;
- dureri precordiale;
- dispnee de efort;
- hemoragii( epistaxis, metroragii).
5. Examinari paraclinice;
2
 - electrocardiograma,
- oftalmoscopia (F.O.),
- echografia cardiaca,
- sange : glicemie, colesterol, creatinina, azotemie, etc;
- examenul urinei.
Problemele pacientului :
- scaderea debitului cardiac legata de scaderea fortei de contractie a ventriculului stang (insuficienta
ventriculara stanga );
- alterarea perfuziei tisulare legata de scaderea debitului cardiac;
- potential de accident (vulnerabilitate fata de pericole) legat de tulburarile de vedere;
- diminuarea tolerantei la efort legata de slabiciune , oboseala;
- potential de complicatii.
Obiective :
Vizeaza:
- scaderea valorilor TA in limite acceptabile;
- asigurarea confortului ;
- prevenirea accidentelor;
- prevenirea complicatiilor.
Interventii :
- asigurarea repausului fizic si psihic;
- combaterea factorilor de risc;
- masurarea si inregistrarea functiilor vitale:T.A. ,puls, respiratie,etc ;
- supravegherea bolnavului (functii vitale, stare generala, comportament, aparitia unor complicatii) ;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris si urmarirea efectului acestuia;
- efectuarea bilantului hidric (intrari- iesiri ) pentru prevenirea depletiei de potasiu, care provaca aritmii;
- asigurarea unei alimentatii echilibrate tinand cont si de afectiunile existente :
- hipocaloric - in obezitate;
- hipolipidic - in ateroscleroza ;
- reducerea aportului de sodium ;
- lichide administrate fractionat pentru a evita cresterea brusca a T.A.;
- educatia pacientului ;
- regim de viata echilibrat (alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus );
- evitarea stresului psihic (stari conflictuale, surmenaj intelectual);
- suprimarea fumatului;
- combaterea obezitatii ;
- recomandarea exercitiilor fizice , plimbarilor ;
- alimentatie echilibrata ;
- control periodic.
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata Medicala Romanesca,
pag 60-62.

3. INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaza prin necroza miocardica ( pe o suprafata mai mult
sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie coronariana prin tromboza.
Circumstante de aparitie: dupa mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig.
Factori predispozanti: ateroscleroza coronariana, stenoza congenitala coronariana, leziuni valvulare.
Factori de risc: hiperlipemii, hipercolesterolemii, alcool, tutun, obezitate, stres, sedentarism, diabet zaharat ,
HTA.

Manifestari de dependenta(semne si simptome):

• durere: ♦ anginoasa, intensa ( atroce, violenta, insuportabila si socogena );
- retrosternala sau precordiala
- este descrisa ca osenzatie de constricite sau „ in gheara”;
- o senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia;
- uneori ca simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare suportabila
- iradiaza in umarul si in bratul stang , in regiunea cervicala, in mandibula;
3
 - poate fi localizata extratoracic, in epigastru, abdomen, brate, antebrate, coate, pumni, sau in orice
regiune a toracelui depasind in sus gatul, iar in jos poate iradia in epigastru, hipocondru drept sau
stang;
- anginoasa, intensa ( atroce, violenta, insuportabila si socogena );
- nu cedeaza la nitroglicerina sau repaus;
- dureaza de la 30 minute pana la cateva (48 ore).
- apare de obicei in repaus;
- determina agitatia bolnavului;
♦ dispnee, sughit.
• semnele care insotesc durerea sunt: anxietate, agitatie extrema, senzatia de moarte iminenta, , transpiratii reci,
adinamie, astenie, ameteli, greturi, varsaturi, distensie abdominala, senzatie de plenitudine epigastrica, mai rar
diaree,
• hipotensiune arteriala :poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedat de o usoara crestere a tensiunii
arteriale(datorita actiunii stresante a durerii; scaderea TA brusc poate determina socul cardiogen,
• febra absenta la inceput, apar la 12-24 ore de la debut ( in jur de 38 °C);
• alte semne
- stare de soc: paloare, tegumente reci si umede, puols rapid filiform, alterarea starii generale, oligurie
grava;
- socul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca rapid progresiva, tulburari de ritm- atrag
atentia asupra unui infarct miocardic acut chiar in absenta durerii;
- debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici;
- debutul nedureros insotiet de semnele si pimptomele enumerate mai sus, poate duce la deces.
Ingrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenta medicala.
Examinari complementare:
- electrocardiograma,
- examinari de laborator: sange, VSH (crescuta), fibrinogen (crescut), TGO (crescuta), leucocitoza,
creatinfosfokinaza (crescuta),
- coronarografie,
- ventriculografie radioizotopica,
- cateterism cardiac.
Probleme de dependenta:
- disconfort legat de durere
- anxietate legata de senzatia mortii iminente
- scaderea debitului cardiac legata de obstructia coronariana
- alterarea perfuziei tisulare legata de prezenta zonelor de necroza
- deficit de autoingrijire legat de intoleranta la efort
- potential de alterare a nutritiei prin deficit legat de greturi, varsaturi
- potential de complicatii.
Obiective
Vizeaza:
- calmarea durerii,
- combaterea anxietatii,
- prevenirea complicatiilor imediate si tardive( retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- recuperare socio-profesionala.
Interventii:
→ Conduita de urgenţă
In faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana la momentul sosirii bolnavului in
spital):
1. Prevenirea morţii subite:
- aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- interzicerea oricărei mişcări;
- psihoterapie.
2. Preintampinarea altor complicatii:
- sedarea durerii - la indicaţia medicului.

4
Se poate administra:
- morfină 0,01-0,02 g (1 fiolă= 0,02 g) subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos lent, diluată cu ser
fiziologic sub controlul respiratiei. Morfina poate provoca hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei
pulmonare. Asocierea cu atropina 1 mg subcutanat sau intramuscular, eventual 0,5 mg intravenos poate preveni
aceste fenomene.
- mialgin 0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos diluat in 10 ml ser fiziologic sau glucoza
10%.
- fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.
- in durerile de mica intensitate se poate administra algocalmin, fenobarbital, codeina.
- urmarirea TA si puls; mentinerea TA cu perfuzii de glucoza 5%, dextran, marisang, hemisuccinat de
hidrocortizon; corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic.
- menţinerea permeabilităţii căilor aeriene → prin aspirarea secreţiilor;
- oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare
(dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare), obligatoriu cu targa si insotite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a secţiei de cardiologie
care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare. Secţiile de terapie coronariană sunt
dotate cu personal medical calificat în asemenea urgenţe precum şi cu aparatura de specialitate.

→ Îngrijiri în unităţi spitaliceşti:

1. Instalarea bolnavului în pat:
→ Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau medicină internă, cu
targa, într-un timp cât mai scurt.
→ Mutarea bolnavului de pe targa in pat ( de catre personalul sanitar) fara sa permita bolnavului nici o miscare.
→ Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit.
→ Pozitie cat mai comoda in pat. Paturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a se evita pozitiile fortate.
2. Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:
La indicatia medicului:
→ sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice.
→ anxietatea se combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam). Se evita administrarea concomitenta a sedativelor
cu opiaceele.
→ oxigenoterapie.
3. Supravegherea funcţiilor vitale:
→ Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei, TA, pulsului, respiraţiei,
temperaturii. In sectiile de boli interne mai putin dotate se monitorizeaza din ora in ora si ori de cate ori este
nevoie functiile vitale si vegetative( TA, puls, respiratie), inregistarea zilnoca a electrocardiogramei si a
temperaturii.
4. Recoltarea probelor de laborator:
→ Se va recolta sânge pentru dozări enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei, VSH, colesterol,
acid uric.
5. Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- Se administrează anticoagulante: Heparină → sub controlul timpului de coagulare; Trombostop –, apoi funcţie
de timpul Quick (indice de protrombină).
6. Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice:
→ Se administrează Xilină 200 mg în perfuzie, i.v. sau 200 mg intramuscular.
7. Administrarea medicatiei:
- cu punctualitate pentru a evita emotiile, la pat, in pozitie orizontala.
- asistenta medicala va avea pregatite medicamente pentru eventualele complicatii.
- administrarea oxigenului.
8 .Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă.
→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După mobilizarea bolnavului,
se poate servi masa în sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă administrata lent
cu lingurita, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze
sau întârzie tranzitul intestinal.
→ Se interzice fumatul.
9.Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
5
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita efort
suplimentar.
→ Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.
→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat este în prima saptamana in funcţie de evoluţia bolii.
→ Durata imobilizării este stabilită de medic.
→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot face mişcări
pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare –
sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
→ Nu se va permite vizitarea în grup.
→ Se evită vizitele lungi.
→ Nu se comunică veşti neplăcute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele supradozajului digitalic.
→ Se recomandă controlul periodic.
→ Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine si capacitatea de munca anterioara imbolnavirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
→ Se insista asupra respectarii regimului alimentar.
Bibliografie:
- definitie (Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata Medicala
Romanesca, pag 53-54);
- circumstante de aparitie (Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura
Viata Medicala Romanesca, pag 53-54);
- factori predispozanti, factori de risc(Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca,
Editura Viata Medicala Romanesca, pag 53-54);
- semne clinice (Urgente medico-chirurgicale , L. Titirca).
- obiective de ingrijire (Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata
Medicala Romanesca, pag 55);
- interventii:
- conduita de urgenta (Urgente medico-chirurgicale , L. Titirca pag 44-45)
- ingrijirea in unitatile spitalicesti (Urgente medico-chirurgicale , L. Titirca pag, L Titirca, pag 45-47).

4. INGRIJIREA PACIENTEI CU AFECTIUNI TUMORALE

ALE APARATULUI GENITAL

Tumorile genitale reprezinta formatiuni chistice sau solide,benigne sau maligne,localizate la nivelul
aparatului genital feminin.
Se dezvolta lent la inceput,fara simptome,apoi,pe masura ce cresc,apar tulburari menstruale,
leucoree,durere.
Cele mai frecvente sunt:fibromul uterin,chistul ovarian,cancerul ovarian,leziunile precanceroase,cancerul
de col.
Culegerea datelor:
- apar de obicei dupa 30 de ani,cu exceptia chistului dermoid care apare si in copilarie;
- cancerele ovariene se intalnesc si in perioada prepubertara si climacteriu;
- pentru cancerul de col,factorii de risc stabiliti prin studii epidemiologice sunt:parteneri sexuali multipli,debutul
vietii sexuale inainte de 17 ani, tabagismul, nivel socio-economic scazut,carente de vitamine.
Manifestari de dependenta(semne si simptome)
-sangerarea are caracteristici diferite,in functie de tumora:
6
  in fibrom: menoragie prelungita,cu cheaguri in formele submucoase, pot aparea si tulburari
menstruale(metroragii) care sa determine anemie;
 in cancerul de col: sangerarile reduse cantitativ, intermitente la contactul sexual sau dupa spalari
vaginale;
 in chistul de ovar apare mai rar menometroragia, mai frecvent-amenoreea, hipomenoreea,
dismenoreea.
-durerea
 se manifesta,de obicei,ca o jena,tensiune in abdomenul inferior
 este insotita de febra,greturi,varsaturi in torsiunea de chist
 in cancer apare,in formele avansate,putand fi continua sau intermitenta
-leucoreea
 este prezenta in cancer, apare inaintea sangerarii si este, de obicei neglijata;
 poate avea aspect characteristic.
-alte manifestari in neoplasme:
 tulburari urinare-disurie, polakiurie, nicturie in cancerul uterin si ovarian;
 tulburari digestive-constipatie, colici intestinale, tenesme rectale;
 scaderea in greutate.
Probleme de dependenta:
 deficit de cunostinte
 anxietate in legatura cu investigatiile si cu diagnosticul;
 tema in legatuta cu interventia;
 posibila alterare a relatiilor sexuale din cauza tratamentului , scaderii libidoului dupa operatie,
dispareuniei, determinata de scaderea estrogenilor;
 posibila alterare a imaginii de sine din cauza operatiilor mutilante(histerectomie, anexectomie.
Obiective:
Este necesar ca pacienta:
-sa cunoasca si sa inteleaga importanta controlului medical periodic;
-sa cunoasca tehnica investigatiilor,sa accepte diagnosticul;
-sa participe la pregatirea preoperatorie,la ingrijirea postoperatorie;
-sa poata reveni la o viata a cuplului normala,sa accepte limitarile;
-sa accepte noua imagine corporala, sa-si poata indeplini rolul obisnuit.
Interventii
-pentru depistarea precoce a afectiunilor tumorale,asistenta sfatuieste femeia sa se prezinte periodic la control
ginecologic la primele simptome de boala
-pentru scaderea anxietatii si a fricii legate de operatie:
 castiga increderea pacientei;
 o incurajeaza,ii explica desfasurarea unor investigatii,o insoteste in timpul efectuarii acestora;
 insoteste pacienta la tratamentele efectuate;
 ajuta pacienta sa accepte operatia;
 faciliteaza prezenta familiei,a persoanelor semnificative pentru pacienta;
 ajuta membrii familiei sainteleaga starea psihologica a pacientei si nrvoia de ajutor;
 isi rezerva mai mult timp pentru a sta cu pacienta a-I observa comportamentul reactiei;
- asigura supravegherea postoperatorie pentru prevenirea complicatiilor;
- explica recomandarile medicale efectuate la externare cu privire la :
- evitarea efortului fizic;
- ridicarea greutatilor;
- condusul autoturismului;
- sederea prelungita in masina;
- evitarea relatiilor sexuale 4 saptamani;
- igiena locala si controlul medical;
- continuarea tratamentului in functie de boala
( chimioterapie, radioterapie, tratament hormonal.

Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca, L Titirca,
pag 178-180.

7
 5. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ

Definitie
Boala ulceroasă este o ulceratie cu sediul pe stomac(pe mica, pe marea curbura, antrul piloric),pe partea
inferioara a esofagului sau pe duoden.
Ulceratia e favorizată de secretia gastrică crescută de HCl si de infectia cu Helicobacter pylori. Localizarea
ulcerului pe duoden este mai frecventă decât localizarea gastrică.
Circumstante de aparitie:
-persoane cu orar neregulat de alimentatie,exces de condimente, alcool, tutun;
-persoane cu teren ereditar;
-persoane cu stres fizic si psihic;
-persoane cu tratamente cronice cu aspirină, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene;
-frecventa mai mare la bărbati;
-incidentă maximă între 55-60 ani, pentru localizarea gastrică.
Manifestări de dependentă(semne si simptome)
- durerea are o localizare epigastrica, apare la 2-3 ore după mese(mica periodicitate) , se calmează după
alimentatie;
- durerea apare în pusee dureroase, toamna si primăvara(marea periodicitate),urmate de perioade de
remisiune;
- pirozis;
- vărsături postprandiale;
- scădere ponderală;
- astenie.
Probleme de dependenta:
- disconfort abdominal cauzat de durere,
- anxietate,
- deficit de volum lichidian,
- risc de complicatii ca: hemoragie digestiva superioara ( hematemeza si/ sau melena ), perforatie, stenoza
pilorica, malignizare ( indeosebi pentru ulcerul gastric ).
Obiective de îngrijire:
-pacientul să prezinte stare de confort fizic si psihic;
-prelungirea perioadelor de remisiune;
-pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative si cantitative;
-pacientul să prevină aparitia complicatiilor.

Interventii
Asistenta medicala:
-asigură repausul fizic si psihic al pacientului(12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu postprandial în
perioada dureroasă;
-asigură dieta de protectie gastrică individualizată în functie de fazele evolutive ale bolii(5-7 mese pe zi).
În perioada dureroasa –supe de zarzavat strecurate , lapte îndoit cu ceai, supă cremă de zarzavat piure de
zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine veche, fainoase fierte în lapte si apoi carne fiartă de pasăre sau
vită.
In perioada de acalmie sunt permise-laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau sub formă de ochi
românesc,carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de o zi, supe de zarzavat, legume sub formă de
piureuri, sufleuri, biscuiti, prăjituri de casă, fructe coapte.
Alimente interzise-laptele bătut, iaurtul,carnea grasă,legume tari(varză,castraveti,fasole), pâinea neagră, cafeaua,
ciocolata, supele de carne, sosuri cu prăjeli, alimente reci sau fierbinti.
- pregăteste pacientul fizic si psihic pentru explorări functionale si îl îngrijeste după examinare(examenul
radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie, chimism gastric, proba Adler)
- supraveghează pulsul, TA, respiratia,temperatura, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporala si le
noteaza in foaia de observatie;
-face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea interventiei chirurgicale;
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare : medicatia antisecretoare inaintea
meselor , medicatia antiacida si alcalinizantala 1-2 ore dupa mese; pentru a evita recidivele este necesara
eradicarea germenului Helicobacter pylori prin administrarea antibioticelor prescrise .-educa pacientul pentru a

8
recunoaste semnele complicatiilor(scaunul melenic, caracterul durerii in caz de perforatie ,varsaturile alimentare
cu continut vechi in caz de stenoza pilorica).
-educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la obiceiurile daunatoare (alcool,tutun).
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata Medicala Romanesca,
pag 80-82
- definitie
- circumstante de aparitie
- manifestari de dependenta
- probleme de dependenta
- obiective de ingrijire
- interventii

6. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

Definiţie
Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, transmisa genetic sau castigata in timpul vietii,
caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic, insotita sau urmata de perturbarea celorlalte metabolisme
(lipidic, proteic, mineral).
Dupa OMS, clasificarea actuala a diabetului zaharat este urmatoarea :
 Diabet zaharat tip I, insulinodependent (20% din cazuri apar sub varsta de 20 de ani)
 Diabet zaharat tip II, insulinoindependent (80% din cazuri au raspuns pozitiv la antidiabeticele orale)

EDUCATIA PENTRU PREVENIREA DIABETULUI ZAHARAT

Masuri de profilaxie primara
Masurile vizeaza reducerea numarului de cazuri noi de imbolnavire si constau in:
- dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potential diabetogeni (DZ la rudele de grad I);
- dispensarizarea persoanelor cu infectii pancreatotrope (virus urleian, virusul hepatitei);
- educarea populatiei pentru a reduce din alimentatie glucidele rafinate, excesul de glucide);
- educarea populatiei pentru a combate supraalimentatia, obezitatea, stresul – factori ce favorizeaza diabetul
zaharat de maturitate;
- educarea femeilor care au nascut feti cu greutate de peste 5 Kg sa reduca glucidele din alimentatie, sa
monotorizeze glicemia;
- educarea tinerilor diabetici care vor sa aiba copii sanatosi sa evite casatoriile cu parteneri diabetici (riscul pentru
copil este de 60-100% sa aiba diabet zaharat).
Masuri de profilaxie secundara
- dispensarizarea bolnavilor cu DZ prin efectuarea periodic a controalelor clinice si de laborator;
- invatarea pacientului sa isi administreze corect medicamentele si sa-si prepare alimentele pentru a putea duce o
viata cvasinormala;
- invatarea pacientului sa evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari, obezitatea, pentru a preveni complicatiile
bolii;
- invatarea pacientului sa utilizeze mijloacele de monitorizare a glicemiei la domiciliu.
Masuri de profilaxie tertiara
- Readaptarea individului, reinserarea sa sociala in cazul aparitiei unor complicatii invalidante (nevrite, retinopatie
diabetica).
Masuri de gradul IV
- In stadiile finale ale bolii, asigurarea unei morti demne, linistite.
EVALUAREA FUNCTIONALA
Examene de laborator ale sangelui
Glicemia
- se recolteaza 2 ml sange venos intr-o eprubeta cu 4 mg florura de sodiu sau cu sistemul vacutainer;
(glicemia normala 70-110mg% testul tolerantei la glucoza pe cale orala TTGO – tehnica OMS);
- se recolteaza sange pentru dozarea glucozei a jeune;
- se administreaza 75 g glucoza pulvis dizolvata in 200 ml apa;
- se recolteaza sange pentru dozarea glucozei la 30,60,90,120 minute dupa administrarea glucozei;
- interpretare la 2 ore: dupa administrarea glucozei TTGO mai mic sau egal cu 200 mg% la persoanele sanatoase.
Valorile TTGO peste 200 mg% sunt caracteristice pentru persoanele cu DZ.
Rezerva alcalina
- se recolteaza sange venos pe heparina sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l, scade in DZ decompensat
9
Glicozuria
- se recolteaza urina din 24 de ore intr-un borcan curat, gradat.
Din intreaga cantitate se trimit la laborator 150-200ml urina; pe eticheta ce insoteste produsul se noteaza cantitatea
de urina/24 de ore. Normal, glicozuria este absenta.
Dozarea corpilor cetonici
- se recolteaza urina din 24 de ore, se trimit la laborator 150ml. Prezenta corpilor cetonici se intalneste in coma
diabetica si la pacientii cu varsaturi prelungite.
Toleranta la glucide
- scop: stabilirea dozei de insulina ce urmeaza a se administra
- se administreaza pacientului timp de 3 zile, in alimentatie o cantitate fixa de glucide
- zilnic se recolteaza urina din 24 ore (pentru glicozurie) si sange (pentru dozarea glucozei)
- se face media glicozuriei pe cele 3 zile si se scade cantitatea de glucide administrate in 24 ore
- daca pacientul nu prezinta glicozurie sau 10g/24 ore, se considera o buna toleranta la glucide.
 Circumstante de aparitie
- persoanele cu risc genetic (o singura gena sau poligenetica);
- persoane cu boli care scad rezerva functionala a pancreasului, actionand asupra celulelor beta, (traumatisme
pancreatice, pancreatite urleiene, alcoolism, lues);
- persoane cu boli care scad rezerva functionala a pancreasului prin suprasolicitarea celulelor beta si epuizarea lor
(supraalimentatie, obezitate, sarcina, traume psihice);
- persoane care fac tratamente cu citostatice, imunosupersive, glicocorticoizi, ACTH, care inhiba sinteza insulinei.
 Manifestari de dependenta (semne si simptome):
- poliurie, 4-5 litri/24 ore;
- polidipsie, ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;
- polifagie accentuata, indeosebi la tineri;
- scaderea ponderala, ca urmare a catabolismului si pierderilor de material energetic (glucoza);
- astenie fizica si intelectuala; 
- crampe musculare;
- prurit genital si infectii genitale fara raspuns la tratamentele obisnuite;
- manifestarile unor complicatii in formele atipice (plagi nevindecabile, furunculoza).
Problemele pacientului:
- alimentatie inadecvata prin surplus(mai mult decat necesarul organismului);
- deshidratare;
- intoleranta la activitate fizica si intelectuala;
- anxietate;
- risc de infectii;
- risc de complicatii acute:
 coma hipoglicemica
 coma hiperglicemica
- risc de complicatii cronice:
- scaderea acuitatii vizuale( retinopatie)
- dureri in membrele inferioare( nevrite, arterite).

Obiective de ingrijire:
- sa se obtina echilibul metabolismului glucidic;
- pacientul sa se alimenteze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative/24 orepacientul sa-si recapete conditia
fizica si intelectuala;
- pacientul sa fie constient ca prin respectarea alimentatiei si a tratamentului poate duce o viata cvasinormala;
- pacientul sa cunoasca manifestarile bolii, regimul de viata pe care sa-l respecte;
- sa se obtina echilibrul psihic al pacientului;
- sa se implice familia in ingrijirea pacientului;
- pacientul sa fie ferit de complicatii infectioase, acute si cornice.
Interventii:
a) pentru pacientul ambulatoriu:
- invita periodic pacientul la controale clinice si e laborator, in cadrul cabinetului medical (glicozurie, glicemie)
b)pentru pacientul dezechilibrat, tratat in spital: 
- asigura un regim alimentar echilibrat, cu scopul de a furniza ratia calorica necesara, de a reduce hiperglicemia si
de a mentine o greutate corporala satisfacatoare si stabila:
 evalueaza nevoile cantitative si calitative in functie de varsta (copil, adolescent, adult), sex, stare fiziologica
(sarcina, alaptare), activitatea pacientului, forma bolii
10
 stabileste ratia alimentara cu: proteine 13-15%, lipide 30-35%, absorbtie lenta si 1/3 glucide simple cu absorbtie
rapida, repartizate pe diferite mese si adaptate la efortul fizic . Cand pacientul are o activitate usoara se recomanda
30-35 cal/hg/corp/24ore 
 numarul meselor/24ore: 4-5-6 mese (3 mese principale si 2-3 gustari)

 alegerea alimentelor se face in functie de contintul de glucide;

• alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscae, prajituri, leguminoase uscate, siropuri,struguri, prune;
• alimente permise, cantarite: paine (50% glucide), cartofi (20% glucide), pastele fainoase, fructe, legume (cu peste
5% glucide), lapte, branza de vaci, mamaliga;
•alimente permise necantarite: carnea si derivatele din carne, pestele, ouale, branzeturile, smantana, untul,
legumele cu 5% glucide (varza, conopida, patlagelele rosii, fasolea verde); din alimentatia zilnica nu trebuie sa
lipseasca oul, carnea, pestele;
•prepararea alimentelor: se va folosi, pentru indulcirea ceaiurilor, compoturilor, ciclamat de sodiu sau zaharina
(care se pun dupa fierberea produselor), sosurile nu se ingroasa cu faina, ci cu legume pasate; pastele fainoase se
cantaresc inainte de fierbere; 
• painea se cantereste inainte de a fi prajita (prin deshidratare se concentreaza in glucide); se folosesc
fierberea si coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor;
- recolteaza produsele pentru examelul de laborator (sange,urina);
- administreaza medicatia prescrisa de medic, la orele indicate;
 in diabetul zaharat de tip 1 insulina ordinara prin injectie SC, in doza recomandata (in functie de valorile
glicemiei si glicozuriei), se administreaza cu 15-30 min. inaintea mesei (se foloseste seringa speciala, gradata in
unitati de insulina, se tine seama ca alcoolul inactiveaza produsul); ritmul de administrare: 2-3ori/zi, inaintea
meselor principale;
 administreaza insulina ordinara prin injectie IV numai in cazul comei diabetice;
 administreaza insulina monocomponenta, semilenta, lenta o data sau de doua ori pe zi, la ore fixe, prin injectii
subcutanate;
 respecta, cu strictete, masurile de asepsie;
 altereaza locul de injectare pentru a preveni lipodistrofiile (loc de injectare: fata externa a bratului, 1/3 mijlocie;
fata antero-externa a coapsei, 1/3 mijlocie; flancurile peretelui abdominal; regiunea subclaviculara; regiunea
fesiera; superoxterna);
 in diabetul zaharat de tip II administreaza medicatia hipoglicemianta pe cale orala; sulfamide hipoglicemiante
sau biguanide si urmareste efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii, inapetenta);
 administreaza medicatia adjuvanta – vitaminoterapia KCL
- masoara zilnic diureza si noteaza in foaia de temperatura;
- masoara greutatea corporala la interval de 2-3 zile;
- evalueaza manifestarile de deshidratare: aspectul pieii si al mucoaselor, pulsul, tensiunea arteriala;
- evalueaza astenia, epuizarea pacientului si il ajuta in efectuarea ingrijirilor igenice pentru conservarea fortei sale
fizice;
- asigura conditii de ingrijire in spital, in saloane mici, linistite, care sa permita repausul fizic si psihic al
pacientului;
- explica pacientului normele de viata si alimentatie pe care trebuie sa le respecte;
- pune la dispozitia pacientului exemple de diabetici cu evolutie favorabila indelungata;
- supravegheaza zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea arteriala, consemnand, in foaia de temperatura,
rezultatul;
- supravegheaza tegumentele bolnavului si mucoasele, sesizand manifestarile cutanate;
- educa pacientul privitor la pastrarea igienei personale corporale, in general, si a picioarelor, in special, pentru a
preveni escoriatiile, fisurile, bataturile la acest nivel, care se pot infecta usor (atentie la obezi, la nivelul plicilor);
- sesizeaza unele modificari, care au drept cauza diverse complicatii: schimbari ale comportamentului
(obnubilarea), transpiratii, repiratie Kussmaul, coma;
- acorda ingrijiri speciale in coma hiperglicemica:
 administreaza doza de insulina ordinara recomandata de medic pe cale subcutanata si intravenoasa, la intervalul
stabilit;
 recolteaza periodic sange pentru monitorizarea glicemiei, a rezervei alcaline si urina pentru glicozurie;

 monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, revenirea constientei;

 reechilibreaza hidroelectrolitic si acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser fiziologic, solutie Ringer sau Fischer
si solutie de bicarbonat de sodiu 14%0;
 ingrijeste tegumentele si mucoasele pacientului comatos.
- acorda ingrijiri speciale in coma hipoglicemica:

11
 administreaza la recomandarea medicului, solutie glucozata, hipertona 10-20%, 250-500 ml/ora, repetat, pana la
revenirea din starea de coma si reluarea alimentatiei pe cale naturala, sub controlul glicemiei.
Interventii educative:
- Educa pacientul pentru prevenirea complicatiilor
- Invata pacientul sa respecte ratia de glucide/24 si sa-si cantareasca alimentele;
- Invata pacientul sa inlocuiasca unele alimente cu continut mare de glucide prin altele cu continut mai redus,
pentru a obtine senzatia de satietate (ex painea care are 50% glucide se poate inlocui cu mamaliga care are 12%
glucide);
- Invata pacientul sa dozeze insulina, tehnica injectiei cu insulina, pastrarea produsului la loc uscat, la o
temperatura de 4-7 grade C, sa manance la 15-30 min dupa administrarea insulinei;
- Invata pacientul sa recunoasca cauzele si semnele complicatiilor acute si cum sa intervina in cazul producerii lor.
Cauzele hiperglicemiei pot fi :abaterile alimentar, episoadele infectioase,diferite stari fiziologice
Manifestarile hiperglicemiei constau in : oboseala, somnolenta, inapetenta, greturi, varsaturi, diaree, tahicardie,
hipotensiune arteriala, piele uscata, respiratie Kussmaul, pierderea lenta a constientei.
Cauzele hipoglicemiei pot fi:excesul de insulina, ingestia incompleta de hidrati de carbon, lipsa controlului
glicemiei.
Manifestarile hipoglicemiei constau in : ameteli, astenie, piele rece, transpiratii, HTA, pierderea brusca a
constientei, respiratie normala.
- Invata pacientul sa efectueze autocontrolul metabolic (glicemia si glicozuria la domiciliu). Controlul glicemiei se
poate face cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor folosind sangele capilar.

Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca, L Titirca,
pag 411- 416

7. COLICA BILIARA

Definitie: este o durere acuta, violenta, localizata in hipocondru drept, cu iradiere pana in coloana
vertebrala, umarul si omoplatul drept survenita in cursul colecistopatiilor litiazice si nelitiazice (colecistite acute si
subacute), diskinezii veziculare, cistice sau oddiene, colecistoze, tumori biliare.
Cauze
- litiaza biliara este prezenta de calculi in vezicula biliara sau in caile biliare intra- si extra- hepatice.
- colecistita acuta este o infectie cu caracter acut a peretelui colecistic (congestive, supuratie, gangrena) de cele
mai multe ori survine prin obstructia canalului cystic (litiaza cistica) si infectiei peretelui veziculei biliar.
- angiocolitele (colangite) afectiune inflamatoare a cailor biliare extra- si intra- hepatice (daca este interesat
colecistul este vorba de angiocolecistita).
- colecistita cronica si diskineziile biliare (dinkineziile biliare sunt tulburari motrice ale veziulei biliare).
- parazitozei intestinale si intra veziculare (giardia).
Simptomatologie
Durerea determinata de contractii spastice refrexe ale veziculei sau ale cailor biliare urmata de cresteri ale
presiunii din arborele biliar. Debuteaza in hipocondrul drept sau in epigastru si se accentueaza progresiv, atingand
intensitate maxima in decurs de cateva ore si cedeaza brusc sau lent. Iradiaza sub rebordul costal drept in regiunea
dorso-lombara, scapulara, in umarul drept.
Greturi si varsaturi cu continut alimentar sau bilios.
Icter coloratia datorata unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi si se poate instala fara sa existe un obstacol
in canalul coledoc.
Febra apare in mod deosebit in colecistitele acute si angiocolite secundare infectiei cu germeni microbieni.
Frison apare in cazul infectiei cailor biliare si este urmat e stare generala alterata si transpiratii abundente.
Semne locale la palpare vezicula biliara este foarte sensibila –semnul Murphy prezent.
Conduita de urgenta
In cazul colicilor biliare de intensitate si durata mica fara complicatii se trateaza la domiciliu prin:
- repaus la pat
- regim alimentar
- analgezice
- antispastice.
Colicile biliare insotite de varsaturi si tulburari electrolitice reprezinta urgenta medico-chirurgicala.
In spital
Actiuni proprii:
- repaus absolut la pat
12
- se supravegheaza functiile vitale si vegetative (T.A., P., temperatura)
- se supravegheaza coloratia tegumentelor si se noteaza in foaia de observatie
- se supravegheaza starea generala a pacientului
- se ajuta pacientul sa vomite si se face toaleta cavitatii bucale – se noteaza in foaia de observatie aspectul si
cantitatea varsaturii
- se administreaza alimentatia hidrica ceai de tei, musetel sau menta
Actiuni delegate:
- se recolteaza sange : hemoleucograma, bilirubinemie, transaminaze, ionograma sanguina, rezerva alcalina, azot,
glicemie, amilazemie.
- examenu urinii: urobiliogen, picmenti biliari.
- in criza nu se efectueaza tubaj duodenal sau colecistografie cu substanta de contrast
- calmarea durerii:
- antispastice : scobutil, scobutil compus, papaverina, sulfat de atropina, nitroglicerina sublingual sau
injectabil (reduce spasmul sfincterului Oddi si contractiile hipertone ale veziculei biliare)
- antialgice : algocalmin, fortral,mialgin (nu provoaca spasmul musculaturii
netede)
- calmarea varsaturilor:
- bolnavul varsa deci nu se administreaza nimic peros.
- emetiral supozitoare, torecan fiole.
- combaterea infectiei – se administreaza antibiotice la indicatia medicului
- corectarea tulburarilor hidroelectrolitice si acido-bazice in functie de ionograma.
- punga cu gheata pe hipocondrul drept pentru reducerea inflamatiei.
- in caz de evolutie nefavorabila se recurge la tratament chirurgical.

Bibliografie: Urgente medico-chirurgicale , L Titirca, Editura Medicala, 2013

8. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU LITIAZĂ RENALĂ

DEFINITIE
Litiaza renală este o afectiune caracterizata prin prezenţa calculilor în bazinet şi căile urinare. Poate
evolua sub forma latenta sau colicativa.
Calculii se formeaza prin precipitarea unor substante (cristaloizi) care in mod normal se gasesc in
urina. Precipitarea lor este favorizata de modificarea pH urinei , concentrarea urinei. Calculii au in compozitia
lor oxalati, acid uric, fosfati, cistina.
CIRCUMSTANŢE DE APARIŢIE
- stază urinară ( prin diferite obstructii);
- infecţii urinare repetate ;
- deshidratări masive care duc la creşterea concentraţiei urinare;
- afecţiuni în cursul cărora creşte eliminarea urinară a substanţelor ce formează calculi;
- hjperparatiroidie,
- osteoporoza (se elimina fosfat şi oxalat de calciu);
- guta,
- rinichi polichistic (se elimină acid uric);
- modificarea pH-ului urinar:
- scăderea acidităţii duce la precipitarea acidului oxalic;
- creşterea acidităţii accelerează precipitarea acidului uric;
- în mediul alcalin se precipită fosfaţii.
FACTORI FAVORIZANŢI:
- clima calda si uscata;
imobilizare prelungită la pat;
aport excesiv de săruri minerale :
- apă bogată în săruri de calciu;
- alimente bogate in oxalati: spanac , ciocolata, cacao, viscere;
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ (SEMNE ŞI SIMPTOME)
durere lombară permanentă sau provocata de efort;
durere colicativă:
determinata de faptul ca musculatura caliceala, bazinetala si ureterala se contracta pentru a
evacua calcul.De cele mai multe ori colicile apar dupa in efort fizic mai deosebit , dupa o
calatorie cu automobilul, pe motocicleta (trepidatii), bai reci, alteori in cursul noptii.
13
 - sediul durerii: apare in regiunea lombara, unilateral, cu iradiere caracteristica, de-a lungul
ureterului spre organele genitale externe, radacina coapsei.
- durata colicii: de la cateva minute la mai multe ore ( 2-6 ore).
poziţie antalgică- (culcat in decubit lateral cu membrul inferior flectat);
- anxietate, nelinişte, agitaţie,
tenesme vezicale,
disurie, polakiurie, hematurie(adesea macroscopica).
- greţuri, vărsături, meteorism, oprirea tranzitului intestinal ( scaunul si gazele) cu tabloul clinic de ocluzie
dinamica (dificultati de diagnostic si abordare terapeutica).
paloare, transpiraţii, extremităţi reci, pulsul mai des tahicardic, rareori, bradicardic, in formele prelungite grave
pot sa apara hipotensiune, lipotimii, stare de soc, convulsii, ( la copii), delir (la adulti), poate sa apara
febra moderata.
- examenul local : se constata exacerbarea durerii la percutia regiunii lombare cu marginea cubitala a
mainii- Semnul Giordano- Pasternatki (+).
EXAMINĂRI PARACLINICE
- evidenţierea calculului (cistoscopie, urografie, radiografie simpla, echografie);
- examenul urinei: hématurie (macro sau microscopică), în sediment: cristale de acid uric, uraţi, fosfaţi sau oxalaţi;
PROBLEME DE DEPENDENTA:
alterarea confortului( disconfort)
- legata de durerea vie, polakiurie, disurie,
potential de deficit de volum lichidian
- legata de varsaturi, transpiratii abundente,
- potential de alterare a nutritiei prin deficit
- legat de greata , varsaturi;
- potential de complicatii:
- legat de cura de diureza la pacienti cu HTA, insuficienta cardiaca,
- legat de dilatatia pielo-caliceala.
OBIECTIVE
Vizeaza :
- combaterea durerii;
- asigurarea confortului;
- diminuarea anxietatii;
- prevenirea complicatiilor;
- corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice( la nevoie);
- asigurarea dietei corespunzatoare.
INTERVENTII
Masuri de urgenta:
- repaus la pat;
- calmarea durerii;
- combaterea starii de soc ;
- recoltarea de sange si urina pentru examinari de laborator;
- suport psihic al pacientului;
- observarea semnelor si simptomelor unor complicatii( anurie, febra);
- aplicrea tratamentului specific in functie de natura calculului:
• litiaza calcica:
- reducerea aportului de calciu din alimentatie administrarea substantelor care scad absortia calciului,
tratamentul afectiunii cauzale, reducerea alimentelor bogate in oxalati( tomate, telina, sfecla, citrice, ciocolata);
• litiaza oxalica:
- dieta fara telina, cacao, sucuri de citrice;
• litiaza urica:
- dieta bogata in vegetale, restrictie de proteine, evitarea consumului de ridichi, fasole, mazare, ciuperci,
ciocolata, conopida;
• litiaza fosfatica:
- dieta hiposodata bogata in proateine si lipide, evitarea consumului de branza, oua, legume uscate;
- recoltarea produselor biologice pentru examinari de laborator;
- pregatirea pacientului pentru investigatii radiologice;
- cura balneara: Calimanesti, Caciulata, Olanesti;
- pregatirea pacientului si ingrijiri ulterioare in cazul efectuarii unor tehnici de ablatie sau distrugere a calculilor:
- ablatie chirurgicala(pielolitotomie, ureterolitotomie);

14
 - cistoscopie cu ablatie;
- litotritie ultrasonica;
- administrarea tratamentului medicamentos în funcţie de tipul litiazei:
- inhibitori ai formării substanţelor care precipită;
- substanţe care scad absorbţia calciului;
- substanţe care scad absorbţia intestinală de fosfaţi.
Bibliografie: Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca,
L Titirca, pag. 109-112

9. COLICA RENALA (NEFRETICA)

Este un sindrom dureros acut, paroxistic, de obicei apiretic, insotit de agitatie si iradieri uretero-vezico-
genitale, provocat de un spasm al cailor urinare excretoare superioare.
Cauze
 Litiaza reno-ureterala : prezenta de calculi in cavitatile renale, de unde pot migra in ureter si celelalte
segmente ale caii excretoare constitue afectiunea care este cauza colicii.
 Inflamatiile urogenitale :
 pielonefrita (infectia intereseaza caile urinare, bazinetul si parenchimul renal),
 pionefroza ( formarea unei pungi cu continut purulent, prin distensie si distrugerea parenchimului renal),
 tuberculoza renala.
Inflamatiile urogenitale deterimina (insa rar) colici renale prin inflamatiile ureterala; obliterari ureterale prin
mucus si puroi; iritatia plexului renal.
 Tumorile renale si ale organelor de vecinatate (uter, colon, rect) provoaca foarte rar colici prin compresiune
ureterala extrinseca si spasm asociat.
Simptomatologie
 Durerea, determinata de faptul ca musculatura caliceala, bazinetala si ureterala se contracta pentru a
evacua calcul, astfel ia nastere colica nefretica (renala).
De cele mai multe ori colicile apar dupa in efort fizic mai deosebit , dupa o calatorie cu automobilul, pe
motocicleta (trepidatii), bai reci, alteori in cursul noptii.
Sediul durerii: apare in regiunea lombara, unilateral, cu iradiere caracteristica, de-a lungul ureterului spre
organele genitale externe, radacina coapsei.
 Neliniste, agitatie, anxietate.
 Uneori pozitie antalgica (culcat in decubit lateral cu membrul inferior flectat).
 Tenesme vezicale (nevoie imperioasa de mictiune).
 Disurie, polakiurie (uneori retentie de urina, alteori anurie).
 Hematurie (adesea macroscopica).
 Alte simptome : greturi, varsaturi, meteorism, oprirea tranzitului intestinal ( scaunul si gazele) cu
tabloul clinic de ocluzie dinamica (dificultati de diagnostic si abordare terapeutica).
 Semne generale : Bolnavul este agitat, palid, transpirat, cu extremitati reci, pulsul mai des tahicardic,
rareori, bradicardic, in formele prelungite grave pot sa apara hipotensiune, lipotimii, stare de soc,
convulsii, ( la copii), delir (la adulti), poate sa apara febra moderata.
 Examenul local : Se constata exacerbarea durerii la percutia regiunii lombare cu marginea cubitala a
mainii.
La palpare se pun in evidenta cele trei puncte dureroase ale ureterului: superior: (paraombilical), mijlociu
(prececal) si inferior (la tact rectal sau vaginal).
Durata colicii: de la cateva minute la mai multe ore ( 2-6 ore).

Conduita de urgenta
 Repaus la pat
 Calmarea durerii
Daca s-a eventualitatea abdomenului acut, se fac: aplicatii locale ( sticle cu apa calda, termofor, comprese
umede etc.) pe zona de maxima durere ( loja lombara, hipogastru), analgezice-antispastice ( la indicatia
medicului), scobutil compus - 1 fiola a 5 ml injectata foarte lent i.v.
Pentru intretinere :
 scobutil compus-supozitoare ( sau scobutil sau lizadon - supozitoare),
 papaverina fiole a 0, 04 g i.v. sau i.m.
 atropina fiole a 1 mg i.v.; s.c ; i.m.,
 procaina (novocaina) 1% 10-20 ml i.v. foarte lent

15
 algocalmin fiole a 2 ml i.m. sau
 fortral fiola 1 ml i.m.
 Bolnavii cu colici rebele la tratament se interneaza in spital. De asemenea se interneaza si cazurile
suspecte de ascociere cu ocluzie dinamica.
Conduita in spital
 Examinari de urgenta :
 examen complet de urina: volum, densitate, culoare; albumina, puroi, pigmenti biliari, sediment, testul
Addis-Hamburger, urocultura,
 radiografie renala pe gol
 recoltare de sange (pentru cazuri grave): uree, ionograma, rezerva alcalina si alte examinari pentru
diagnotic diferential: hemoleucograma, amilazemie, transaminaze, glicemie, bilirubinemie.
 Administrare de ceaiuri diuretice si ape minerale in cantitati de 2000-3000 ml/24 ore, favorizeaza
diureza si eliminarea consecutiva a calculului.
 Dupa calmarea durerii la nevoie se fac explorari pentru diagnostic etiologic:
 urografie
 pielografie
 cistoscopie
 Tratament antalgic si spasmolitic; (indicat de medic, este descris la conduita de urgenta). Se mai
asociaza fenobarbital, romergan, care potenteaza efectele procainei si atropinei.
 In colicile violente prelungite, care nu cedeaza la medicatia amintita se utilizeaza: baralgim i.m. ; mialgin
si atropina subcutanat
 In cazuri cu dureri socogene: perfuzie intravenoasa lenta cu procaina 1%, atropina, papaverina si mialgin
( sub controlul ritmului cardiac si respirator)
 Antibiotice in caz de infectie
 Combaterea starii de soc
 Reechilibrarea hidroelectrolitica si acido-bazica ( la nevoie)
 In cazurile in care tratamentul medical nu a dat rezultate sau in cazurile complicate cu suferinta renala se
aplica tratament urologic si, la nevoie, chirurgical.

Bibliografie: Urgente medico-chirurgicale , L Titirca, Editura Medicala, 2013

10. INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE PNEUMOCOCICA

Definitie:
Pneumonia pneumococica este o pneumopatie acuta provocata de pneumococ care afecteaza un lob, debuteaza
acut si are evolutie ciclica.
Circumstante de aparitie
- apare frecvent la barbati , in special iarna;
- apare secundar unor infectii virotice, gripe, corize, laringite, etc
Cauze favorizante: frig, umiditate, alcoolism, oboseala fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta
cardiaca, ciroza, diabet zaharat,
Manifestari de dependenta:
- debut brusc;
- frison
- febra in “platou”;
- polipnee;
- junghi toracic;
- tuse, la inceput uscata, apoi cu expectoratie (galben-ruginie, vascoasa);
- tahicardie;
- frecvent herpes labial.
Examinari paraclinice (investigatii)
- A.S.L.O (crescuta in pneumonia streptococica);
- radiografie toracica;
- examene de laborator: hemoleucograma( leucocitoza cu neutrofilie), VSH (crescuta in pneumonia
pneumococica), fibrinogen (hiperfibrinemie);
- examenul sputei: pneumococi, streptococi.
6. Problemele pacientului:
16
 - alterarea respiratiei,
- clearance ineficient al cailor respiratorii, obstructia cailor respiratorii
- potential de deshidratare,
- disconfort,
- potential de complicatii.
7. Obiective de ingrijire
Obiectivele vizeaza:
- combaterea infectiei;
- eliberarea cailor respiratorii;
- ameliorarea respiratiei;
- prevenirea complicatiilor.
8. Interventii autonome si delegate ale asistentului medical
- asigurarea repausului la pat in pozitie sezand, in perioadele febrile;
- aerisirea incaperii ;
- umidificarea aerului;
- administrare de oxigen;
- alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile, cu aport caloric corespunzator necesitatilor; treptat se
trece la alimentatia normala;
- hidratare corecta, asigurandu-se o cantitate suplimentara de lichide din cauza pierderilor prin febra, polipnee,
transpiratie;
- igiena tegumentelor si a mucoaselor, in special a cavitatii bucale;
- ajutarea pacientului sa adopte pozitii care faciliteaza expectorarea;
- incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului muscular;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale, mentinerea autonomiei si incurajarea lui sa participe
la ingrijiri prin cresterea graduala a activitatii in functie de toleranta;
- masurarea functiilor vitale ;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinari de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul complicatiilor;
- educatie pentru sanatate:
- semnele de recunoastere a eventualelor complicatii (febra dupa administrarea antibioticelor, modificari ale sputei,
intensificarea durerii toracice, scaderea tolerantei la efort);
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor;
- alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus;
- efectuarea exercitiilor respiratorii;
- toaleta cavitatii bucale dupa expectorare.
Bibliografie:
Definitie, circumstante de aparitie, cauze favorizante, investigatii: C. Borundel , Medicine interna pentru cadre
medii, Editura ALL,2011, pag 293- 294,
Manifestari de dependenta, examinari paraclinice (investigatii), problemele pacientului, obiective de
ingrijire, interventii autonome si delegate ale asistentului medical: Ingrijiri speciale acordate pacientilor de
catre asistenti medicali, Editura Viata Medicala Romanesca, 2008, L Titirca, 42-44.

11. INGRIJIREA COPILULUI CU GASTROENTERITA ACUTA

Definitie:
Se caracterizeaza prin asocierea de scaune diareice cu varsaturi numeroase,pana la intoleranta gastrica pentru o
perioada relativ limitata 1-3 saptamani.
Etiologie:
1. Cauze alimentare:
-abuzuri cantitative
-erori calitative:
-alimente necorespunzatoare
-alimente gresit preparate.
2.Cauze infectioase digestive:
- in cazul gastroenteritei predomina cauzele infectioase
 Infectii bacteriene:
-nespecifice
- flora intestinala autohtona exacerbata
-specifice
17
 -Escherichia coli pathogen
-Yersinia enterocolitica
-Campylobacter jejuni
-Shigella
-Salmonella
-Clostridium difficile
-Aeromonas.
 Infectii virotice:
-Enterovirusuri
-Rotavirusuri
 Infectii parazitare:
-Giardia(Lamblia)intestinalis
-Entamoeba histolitica
-Entamoeba coli
-Blastocystis hominis
3.Infectiile parenterale:
-Rinofaringita acuta
-Adenoidita acuta
-Pneumopatii acute
4.Cauze toxice:
-Intoxicatii cu nitrit din apa de put
-Intoxicatii cu insecticide
-Intoxicatii cu saruri de mercur
-Intoxicatii cu naftalina
-Intoxicatii cu arsenic
5.Cauze alergice:
-Intoleranta sugarului la anumite tipuri de lapte
6.Cauze favorizante:
-Deficite biologice:
-malnutritia protein-calorica
-hipovitaminoze
-Igiena deficitara:
-prezenta mustelor
-Sezonul cald pentru infectiile bacteriene enterale
-Sezonul rece pentru infectiile parenterale

Simptomatologie:
-scaune modificate,semilichide sau lichide,uneori mucosanghinolente, in numar variabil, in functie de gravitate
-varsaturi absente,rare sau numeroase,in functie de component gastric
-apetit disparut in majoritatea cazurilor,present doar in formele usoare
-colici abdominale
-febra,uneori foarte ridicata in functie de germenul infectios
-in formele usoare stare generala buna
-in formele grave stare generala alterata
-pierdere in greutate,dupa intensitatea si durata manifestarilor bolii
-colaps prin hipovolemie si de cauza infectiosa in formele grava
-semne de deshidratare acuta: uscaciunea tegumentelor si a mucoaselor,oligurie.
PROBE DE LABORATOR:
-Coprocultura: pentru identificarea germenului bacterian causal si sensibilitatea la antibiotice a cestuia prin
efectuarea antibiogramei
-Hemoleucograma: evidentiaza leucocitoza cu neutrofilie in infectiile bacteriene
-Ionograma serica: in formele grave, urmarind stabilirea pierderilor hidroelectrolitice si echilibrul acido-bazic.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA COPILULUI CU GASTROENTERITA:
1.Urmarirea evolutiei manifestarilor digestive:
-numarul si aspectul scaunelor
-numarul si aspectul varsaturilor
-durerile abdominal
-modificarile aparute in starea generala a copilului
-aparitia sau scaderea febrei

18
-cantarirea la interval scurte a copilului
2.Stabilirea planului de realimentare progresiva cu alimente premise si controlarea respectarii lui de catre bolnav si
de catre familia acestuia.
3.Recoltarea probelor de laborator mentionate si inregistrarea rezultatelor.
4.Montarea unei perfuzii endovenoase de rehidratare,la indicatia medicului. Urmarirea ritmului in care aceasta se
desfasoara si cum este tolerate.
5.Efectuarea tratamentului si urmarirea modului cum acesta este tolerat
-eventualele reactii secundare de semnalat.
6. Pentru o periada de timp variabila,va recomanda abtinerea de la alimentele’’cu risc’’
-prune,porumb,pepene,pere
-caise verzi,ceapa,usturoi,seminte,varza
-fasole uscata,salata de vinete,conopida,
-sucuri,sosuri grase,lapte batut
-inghetata,crème de cofetarie,torturi.

Bibliografie:’’Puericultura si Pediatrie’’pagina 289-291, Prof.Dr.Crin Marcean, Dr.Vladimir Mihailescu.

- definitie( 328-331)
- etiologie ( pag 318)
- simptomatologie, probe de laborator , rolul asistentei medicale in ingrijirea gastroenteritei acute ( pag 328-331).

12. ÎNGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE

Definiţie
Bronhopneumonia – este o afecţiune pulmonară acută, gravă, întâlnită de regulă până la vârsta de 3 ani,
caracterizată prin apariţia de multiple focare de condensare, centrate pe căte o bronhie lobulară şi, cel mai adesea,
prezente în ambii plămâni.
Etiologie
Cauza determinanta → infecţia aerogenă sau hematogenă cu pneumococ( Streptococcus pneumoniae),
haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, mai rar cu alti germeni bacterieni.
Cauze favorizante → sezonul rece, vârsta mică, rezistenţa scăzută la infecţii prin stare de denutriţie, deficite
imune.
Simptomatologie:
- debut brusc în plină stare de sănătate sau ca urmare a unei infectii acute de cai aeriene superioare;
- febră ridicată ce poate adesea depăşi 40°;
- dispnee marcată insitita de polipnee, geamat expirator, batai ale aripilor nazale care ritmeaza miscarile
respiratorii;
- tiraj intercostal cu miscari ritmice „in piston” ale capului, ritmand miscarile respiratorii;
- tuse moniliformă, obositoare;
- cianoză perioronazală;
- stare generală profund alterată;
- reactivitate scazuta;
- privire anxioasa, facies suferind;
- in forme grave- coma hipoxica;
- anorexie (refuză sân sau biberon);
- semne de insuficienţă cardiacă → tahicardie extremă, jugulare turgescente, edeme periferice si la fata,
hepatomegalie;
- diaree însoţită de vărsături.
Examinări paraclinice:
- examen radiologic pulmonar;
- HLG evidenţiază anemie intrainfecţioasă, leucocitoză crescută şi neutrofilie;
- gazometria sanguină evidenţiază scăderea saturaţiei de O 2, creşterea PaCO2 şi acidoză respiratorie;
- examen bacteriologic din secreţia traheală şi antibiogramă;
Interventii aplicate copilului spitalizat:
 Asigurarea conditiilor de mediu:
 Microclimat corespunzator (temperatura, luminozitate, umiditate);
 Mediu securitar (plasarea patului la distant de surse de caldura, plasare de bare laterale sau plase la
paturi, indepartarea obiectivelor taioase);
 Lenjeria de pat si de corp curate;
 Jucarii in functie de varste.

19
  Abordarea copilului cu calm, blandete, rabdare;
 Asigurarea unui regim de viata echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentatie in functie de
varsta;
 Pregatirea copilului pentru interventii si tratamente:
 Explicarea tehnicilor pe intelesul copilului;
 Va fii lasat sa manevreze anumite aparate si instrumente (fara a exista pericolul desterilizarii) si sa
le utilizeze ca pe o jucarie;
 Pe cat posibil se vor evita masurile de constrangere;
 Va fii felicitat si recompensat pentru comportamentul din timpul interventiei.
 Permiterea punerii in practica a abilitatilor dobandite: mers, imbracat, dezbracat, alimentat singur (in
masura permisa de boala si sub supraveghere);
 Oferirea de activitati de destindere utilizand materialele care pot fii aduse de parinti: jucarii, carti, casete
audio cu muzica sau povesti, casete video cu desene animate;
 Incurajarea comunicarii cu ceilalti copii din salon;
 Asigurarea ingrijirilor igienice:
 Indrumarea si supravegherea copiilor mari;
 Efectuarea acestora in cazul copiilor mici.
 Supravegherea copilului:
 Masurarea functiilor vitale si vegetative;
 Observarea tegumentelor si mucoaselor;
 Observarea starii generale;
 Aprecierea comportamentului.
 Recoltarea produselor biologice si patologice;
 Asigurarea alimentarii copilului:
 Verificarea alimentelor primate de la bucataria dietetica (daca corespunde regimului si daca au
temperatura corespunzatoare);
 Supravegherea alimentatiei celor care se autoservesc;
 Alimentarea sau ajutarea in alimentatie a copiilor mici;
 Se acorda timp suficient alimentarii;
 Observarea apetitului, a cantitatii de alimente consumate si aparitiei unor simptome dupa
alimentatie (greata, varsaturi, diaree).
 Aplicarea tratamentului prescris;
 Aplicarea masurilor de prevenire a infectiilor nosocomiale:
 Curatenie, dezinfectie, sterilizare, izolare;
 Purtarea echipamentului de protectie;
 Interzicerea vizitelor persoanelor straine;
 Respectarea circuitelor functionale.
 Participarea la examinarea medicala a copilului;
 Prevenirea accidentelor:
 Nu se vor lasa medicamente la indemana copiilor;
 Se va verifica temperatura alimentelor si lichidelor ce urmeaza a fii oferite
 Supravegherea atenta;
 Trierea jucariilor;
 Educatia mamei privind ingrijirile ulterioare la domiciliu.

Bibliografie:
1.Puericultură şi pediatrie – Îndreptar pentru asistenţii medicali, Colecţia Fundeni, Ed. RCR, Bucureşti 2004 – Pr.
Dr. Crin Marcean, Dr. Vladimir Mihăileanu, pag. 237- 239 şi pag. 248 – 250.
2.Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali, Ed. Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 1998 – sub redacţia Lucreţia Titircă, pag.250-252

13. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITĂ VIRALĂ ACUTĂ A

1. Definiţie:
Hepatită virală acută A este o boală infecţioasă determinată de virusul hepatic A (din genul Enterovirus) cu
caracter hepatotrop, provocând o boală generală a organismului şi mai ales a ficatului.
2. Culegere de daye
a. Circumstanţe de apariţie:
20
- factorii determinanţi:
 transmitere pe cale fecal – orală (digestivă);
 contact direct sau indirect;
- factorii favorizanţi:
 vârsta (hepatita A domină la vârsta copilăriei);
 deficienţe de igienă personală, comunală (ape contaminate) şi alimentară
 persoane cu infecţii inaparente în colectivităţile de copii;
 lipsa de cunoştinţe ale pacientului şi ale familiei despre boală.
b. Manifestări de dependenţă:
-debut pseudo-gripal cu febră, dureri musculare, manifestări catarale respiratorii
- debut digestiv cu semne de gastroduodenită – manifestări digestive
- anorexie (cu repulsie de alimente, balonare)
- greaţă, vărsături
- dureri: epigastrice, cefalee
- senzaţie de greutate în hipocondrul drept
- prurit
- icter al tegumentelor şi sclerelor
- astenie pronunţată, ameţeli
- insomnie sau somnolenţă
- irascibilitate sau apatie
- oligurie cu urini hipercrome
- constipaţie cu scaune decolorate
c. Examinări paraclinice:
- examinări curente:
 Leucograma şi VSH, au valoare în a indica etiologia virală (leucopenie cu VSH normal sau chiar
încetinit, datorită hemoconcentraţiei)
 Examenul urinei (urobilinogen crescut, bilirubină prezentă)
- examinări patogenice, cu valoare de a stabili suferinţa hepatocelulară:
 Transaminazele (TGP, TGO), aldalozele, şi sideremia cresc.
- examinări specifice:
 Imunoelectromicroscopia – decelează antigenul hepatic A din materiile fecale
 Decelarea anticorpilor anti HAV, prin testul radioimun (RIA) sau imunoenzimatic (ELISA)
- alte investigaţii:
 Sindromul de inflamaţie (teste de disproteinemie, electroforeza)
 Sindromul colestatic (bilirubina, fosfataza alcalină)
 Sindromul de deficit funcţional hepatic (testele de coagulare, metabolismul glucidic).
3. Probleme de dependenta
 Hipertermie legata de manifestarea generala infectioasa, fara frisoane;
 Disconfort legat de prurit, de durerile musculare, articulare, de manifestarile digestive, manifestarile
catarale;
 Greturi, varsaturi legate de gastroduodenita;
 Anorexie legata de afectarea stomacului, intestinului si alterarea gustului;
 Alterarea nutritiei prin deficit din cauza anorexiei, greturilor si varsaturilor;
 Dureri-epigastrice, de cap, articulare, musculare legate de infectia care afecteaza aceste organe;
 Diminuarea mobilitatii fizice (intoleranta la activitati) legata de astenie, ameteli, alterarea metabolismului;
 Afectarea tegumentelor si mucoaselor legate de urticarie, de coloratia galbena (bilirubinei crescute);
 Eliminare urinara inadecvata (prin ologurie la inceput) legata de retentia hidrica sau tulburare in
metabolismul apei si al electrolitilor, cu cresterea lichidului extracelular;
 Constipatie sau diaree legata de insuficienta secretorie a pancreasului exocrin, de colestaza;
 Cunostinte insuficiente asupra bolii si legate de regimul igieno-dietetic;
 Anxietate legata de evolutia prognosticului bolii;
 Risc de infectii bacteriene sau virale supraadaugate, legate de starea de nutritie anterioara (in special
carente de proteine), de boli cronice asociate.
4. Obiectivele de îngrijire
Vizează:
- diminuarea febrei şi a pruritului;
- ameliorarea vărsăturilor şi a greţurilor;
- reducerea durerilor ( de cap, epigastrice, musculare, articulare);
21
- o hidratare şi stare de nutriţie adecvată;
- ameliorarea confortului fizic şi psihic.
Pacientul:
- să se deplaseze fără ajutor;
- să aibe tegumente şi mucoase curate, integre;
- să prezinte o diureză şi un tranzit intestinal normal;
- să nu prezinte anxietate;
- să fie instruit asupra regimului igieno-dietetic;
- să cunoască principalele grupe de alimente şi conţinutul lor în factori nutritivi;
-să nu prezinte infecţii intercurente bacteriene sau virale.
5. Intervenţii autonome şi delegate:
Toate intervenţiile vizează: protejarea ficatului, sprijinirea regenerării celulelor hepatice, corectarea reacţiilor
inflamatorii şi a altor dezechilibre funcţionale, protejarea pacientului de alte infecţii, limitarea transmiterii bolii.
1.Izolarea pacientului , de obicei în spital cel puţin 2 săptămâni de la debutul bolii
2.Observarea funcţiilor vitale şi înregistrarea valorilor, lor în FO
3.Asigurarea odihnei: repaus la pat, în perioada acută a bolii, după perioada acută, repaus relativ în covalescenţă,
apoi reluarea treptată a activităţii
4.Combaterea febrei: microclimat corespunzător în salon, îmbrăcăminte lejeră, medicaţie antipiretică prescrisă de
medic
5.Combaterea vărsăturilor: ingerarea de cantităţi mici (30-60 ml) de lichide reci (ceai, siropuri diluate), la intervale
de 30 – 60 minute, la acelaşi interval se pot da pacientului bucăţi mici gheaţă pe care le suge.
6.Observarea semnelor de dezhidratare
7.Respectarea dietei (mese mici şi frecvente) , în funcţie de toleranţa digestivă sau de apetitul pacientului:
 Dietă lichidă 1,5 – 2 l pe zi, hidro-lacto-zaharată (sucuri de fructe, în special citrice, ceaiuri, compoturi,
supe de zarzavat, lapte, iaurt)
 Apoi, dieta va cuprinde alimente şi preparate uşor digerabile, care să asigure un aport suficient de
glucide şi un aport suficient de aminoacizi necesari regenerării celulare
8.Asigurarea tranzitului intestinal normal se realizează prin: regim de fructe, zarzavaturi, la indicaţia medicului,
clisme sau laxative
9.Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului: simptomatice, hepatotrope, vitamine, corticoizi – în
formele severe
10.Educarea pacientului:
 Pentru cruţarea ficatului, pacientul va evita asocierea altor noxe (efort, abuz alimentar, toxice, etc.)
 Va evita consumarea alimentelor interzise: prăjeli, rântaşuri, grăsimi animale, conserve, afumături,
alcool
 Pentru dispensarizare corectă, pacientul va fi informat că dispariţia icterului şi a celorlalte semne nu
înseamnă vindecare totală; refacerea ficatului necesită timp mai îndelungat (2-3luni) şi urmărirea se
face timp de 12 luni (clinic şi prin examene de laborator)
 Familia şi pacientul va fi încurajată să pună întrebări, să se informeze despre boală, regim igieno-
dietetic
 Informarea pacientului despre transmiterea bolii şi a modului de prevenire a hepatitei de tip A.

Bibliografie:
1.Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali, Ed. Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2008 – sub redacţia Lucreţia Titircă, pag. 287-292
2.Boli infecţioase şi epidemiologie, Ed. Info Team, Bucureşti, 1999, Constantin Bocârnea, pag. 166-176.

22