Restaurarea campului protetic maxilar prin supraprotezare

-Consecutiv extractiilor dentarea resorbtia crestelor maxilare – este mai mica comparative cu a c.p.
mandibular.

-Dacă fluxul salivar este rezonabil, suprafata maxilarului asigură o suficientă retenție, stabilitate si
support protezei .

-O excepție o reprezinta pacientul - mandibular: dinti, :maxilar edentat. În aceste situații, dacă ocluzia
protezei nu este echilibrată corespunzător, poate apărea resorbția rapidă a maxilarului , în special în
porțiunea anterioară.

-Dacă pacientul prezintă obiceiuri de încleștarea dd. și bruxism, resorbția va avea loc chiar dacă ocluzia
protezei este bine echilibrată. Acest fenomen de resorbție este des întâlnit ca sindrom de combinație al
lui Kelly.

-Acest fenomen de resorbție poate fi, de asemenea, precipitat atunci când o proteză convențională
maxilară totala se opune unei proteze mandibulare realizate pe implant.

Cu toate acestea, unii pacienți cu proteză rezonabilă – maxilara – vor beneficia de implanturi pentru a
facilita retenția, de exemplu pacienții la care inchiderea periferica este dificil de realizat din cauza lipsei
sau scaderii fluxului salivar secundar bolii (boala Sjögren), tratamente (radioterapie) sau medicamente
care reduc fluxul salivar. Alți pacienți vor prefera o supraproteza pe implant sau o proteză fixă din
motive personale. Nu doresc acoperirea bolții palatine cu o proteză convențională sau, din motive
psihologice și psihosociale- doresc o proteză fixă cu suport implanter.

-La alți pacienți, de exemplu la cei cu dd naturali- mandibula, implanturile pot fi justificate pe baza
furnizării de sprijin sau rezistență la forțele ocluzale generate de către arcul mandibular dentat pentru a
minimiza resorbția osului alveolar rămas.

Implant-Assisted Overdentures Versus Implant-Supported Overdentures Versus Fixed Prostheses

- Mai multe opțiuni sunt disponibile pentru pacienții care doresc rezolvarea problemei edentatiei
maxilare prin intermediul implanturilor

-Supraprotezele pot fi suportate de implanturi (toate forțele de ocluzie sunt suportate de implanturi)
sau asistate de implant (forțele ocluzale sunt distribuite între implanturi și suprafete edentate pe care
se sprijina proteza). Protezele suportate de implanturi pot fi proiectate să fie fixate sau amovibile dacă
pot fi disponibile un număr suficient de implanturi iar modelul de distribuție a implantului este adecvat.

- Nevoile și dorințele multiple (vorbire, estetică, masticație, psihologic, psihosocial, etc.) ale majorității
pacienților cu maxilele edentuloase se adresează cel mai bine cu ajutorul asistat de implant

1
supradoze din mai multe motive, inclusiv modele de resorbție osoasă, calitatea oaselor, estetica, funcția
și costul,

printre alții.

Indicații pentru o proteză fixă

O proteză fixă este considerată pentru pacienții care sunt pe cale de tranziție sau au trecut recent la
edentulism complet

-Dacă un tratament fix este luat în considerare, trebuie să existe un număr suficient de implanturi

plasate si distribuite efcient. Dacă implanturile sunt în unghi axial, cel puțin șase implanturi

2 cm -intidere anteroposteriorara (AP) este de preferat atunci când se ia in considerare o restaurare fixa
–c.p.mx.

-Utilizarea a șase implanturi cu 2 cm de răspândire AP idealizează biomecanica protezei, reducând riscul

defecțiunilor mecanice, cum ar fi fractura șurubului și implantului precum și pierderea de implant
secundar suprasolicitarii implantului.

-Tiparul obișnuit al resorbției osoase precum si de pneumatizare a sinusurilor împiedică adesea

plasarea implanturilor - pentru a atinge răspândirea AP dorită, cu excepția cazului în care procedura de
sinus lifting este realizată cu succes pentru a oferi situsuri de implantare posterioare.In acest caz este
necesara inserarea a 8 implanturi. Osul grefat , comparative cu osul normal nu reprezinta un loc
favorabil de inserare a implanturilor.

-Expunerea dinților, contururilor gingivale și suportul buzelor pot fi realizate in mod ideal cu o proteză
detașabilă, dar nu cu o proteză fixă implantată.

-Proteza metalo-ceramica completa sau proteze fixe- zirconiu monolitic duc adesea la restaurari- dinți
lungi și contururi gingivale asimetrice.

-Pe măsură ce pacienții edentati îmbătrânesc, pierd tonusul buzelor, și cei mai mulți necesită o extensie
de proteză pentru sprijinul buzelor, chiar dacă acestia sunt candidați pentru o proteză fixă dpdv
biomecanic .

-Autorii au tratat mai mulți pacienți- 40de ani cu proteze fixe și, pentru primii câțiva ani, contururile
buzelor rezultate au fost favorabile, deoarece tonul musculaturii buzelor a fost capabil să mențină o
postură și un contur favorabil. Cu toate acestea, pe măsură ce pacienții îmbătrânesc și tonusul
musculaturii buzelor se diminuează: concavitate inestetica a buzei superioare, iar mulți pacienți fie
schimbă tratamentul protetic cu o supraproteza pe implant sau o proteză de silicon detașabilă fabricată
pentru a susține buzele.

-O proteză fixă este indicata- pacienții care sunt pe cale de tranziție sau au trecut recent la edentatie
completa.

2
Implant-Assisted Overdentures on Four Axially Aligned Implants

-Clinicieni prefera o supraproteza asistată de implanturi pentru refacerea maxilelor edentate.

-La majoritatea pacienților edentati, sunt disponibile doar patru locații de implant și dacă implanturile
sunt aliniate axial, răspândirea AP este de obicei insuficientă pentru a permite utilizarea unei proteze
sprijinite pe implant (unde toate forțele ocluzale sunt suportate de implanturi) cu niveluri acceptabile de
predictibilitate. Înclinarea implanturilor distale posterior și angajarea osului cortical -căptușește
sinusurile paranazale se poate dovedi previzibil. Cu această abordare, lungimile implantului sunt
crescute-creste răspândirea AP.

Implant position and angulation

Cele două implanturi anterioare-poziționate între incisivul lateral (lingual) și canin.

Acest lucru va permite ca bara să fie poziționata chiar sub cingulumul dinților anteriori, lăsând
contururile palatine ale protezei nederanjate.

-Implanturile trebuie să fie separate de 20 mm, măsurându-se de la centru . Acest lucru va permite
plasarea a două Clipuri Hader; dacă există spațiu disponibil pentru un singur clips, retenția și stabilitatea
vor fi compromise . Posterior, implanturile ar trebui să fie plasate cat de departe posibil, a.i. un implant
de de 8-10 mm poate fi pozitionat. AP-ul este mare – creste reținerea și sprijinul.

-Angulatia celor două mplanturi anterioare- nu influenteaza biomecanic, daca inclinatia este mica. O
inclinare mare- nesanatoasa, duce la costuri mari, necesita bonturi customizate. Fabricarea unui implant
de conectare- bara va necesita utilizarea bonturi-ilor sau substructurilor personalizate. Deși aceste
implanturi sunt restabile, mărirea sarcinii ar putea duce la suprasolicitarea implantului ,pierderea osoasă
și ineficienta implantului.

Restaurareamaxilarului cu resorbtie moderată si severa

-Utilizarea îndelungată a protezei maxilare care se opun dentiției naturale - mandibulă va duce la
resorbția severă a maxilarului, în special în cazul ocluziei protezei care nu este echilibrat corespunzător.

-În trecut, singura opțiune disponibilă pentru astfel de pacienți a fost –reconstructia maxilarului prin
aditii –grefele osoase pentru a crea situsuri pentru implanturile osoase.

Astăzi, sunt disponibile mai multe opțiuni mai puțin invazive, incluzând supra-protejarea cu două
implanturi, implanturi în unghi și implanturi zigomatice.

Supraproteza cu două implanturi si acoperire palatinala completa

-Plasarea a doua implanturi in zonele piriforme laterale ale maxilarului.

-Intre peretele lateral al cavității nazale și peretele anterior al sinusului maxilar- există adesea o zonă de
formă piramidală de os cortical care poate primi un implant-8 - 10 mm lungime și 3,5 până la 4,0 mm

3
diametru . Stabilitatea primară pentru implanturi este obținută prin angajarea straturilor corticale ale
osului asociate cu peretele lateral al cavității nazale și a peretelui anterior al sinusului.

-Când plasarea implantului este reușită, un implant asistat supraprotezal care folosește cele două
implanturi, împreună cu acoperirea palatină completă, va rezolva majoritatea problemelor pacienților.
Dacă implanturile devin osseointegrate, suportul este furnizat anterior de implanturi, eliminând
bascularea protezei . Inchiderea periferica devine mijlocul principal de retentive. Implanturile
minimizeaza resorbția ulterioară a osului în maxila anterioară, facilitează păstrarea acestuia și asigură
stabilitate suplimentară pentru proteza dentară. Bolta palatală oferă cea mai mare parte a sprijinului în
regiunea posterioară.

-Analiza cazului cu ajutorul modelelor tridimensionale+ CBCT+ folosirea ghidurilor chirurgicale juta la
plasarea optima a implanturilor.

-Datorită angulărilor acestor implanturi, s-a creat un design de bară Hader - pentru acești pacienți.

Cele două implanturi sunt unite cu o bară de conectare . Suportul în regiunea posterioară este oferit în
primul rând prin adaptare adecvată la bolta palatină, creasta alveolară și tuberozitatea maxilară, iar
susținerea în regiunea anterioară este asigurată de implanturi.

-La majoritatea pacienților, clipsurile trebuie parțial dezactivate astfel încât pacientul să poată îndepărta
cu ușurință proteza.

-Dezactivarea se realizează prin taierea marginilor clipsurilor cu un bisturiul.

Implanturi angulate sau transinuzale- se folosesc atunci cand se doreste o supraproteza cu sprijin
implantar.

-Este de preferat ca implanturile sa fie ancorate apical in os cortical.

-Unii clinicieni-reticienta- plasarea implanturilor angulate in zona posterioara din cauza –efectului
biomecanic nefavorabil. Insa atunci cand se aplica mai multe implanturi cu o raspandire favorabila, ce
prezinta cadre metalice rigide, iar porțiunile apicale ale acestor implanturi sunt ferm ancorate în osul
cortical, forțele par distribuite mai favorabil decât s-a presupus prima dată.

-Studiile histologice- au indicat că astfel de angulații pot fi de fapt benefice. Există probabil două motive
pentru această constatare: (1) Implanturile distale sunt de obicei cu 50% mai lungi decât implanturile
care sunt poziționate axial în poziții posterioare și (2) capul implanturilor posterioare iese din țesuturi
mai posterior, reducând astfel lungimea extensiei.

-Rapoartele recente indică faptul că atunci când două implanturi în unghi distal sunt poziționate exact
anterior și paralel cu peretele anterior al sinusului maxilar și despicat la două implanturi unghiate sau
poziționate axial în regiunea anterioară, niveluri foarte mari.

4
Implanturile zigomatice

-Introdus de Brånemark - alternativă la grefarea osoasă la pacienții cu maxilare edentate moderat

resorbite și sinusuri pneumatizate care impiedicau plasarea implanturilor posterioare.

- Aceste implanturi sunt concepute pentru a fi utilizate concomitant cu 2-4 implanturi poziționate axial
în maxilarul anterior ,pentru a oferi suport posterior - permite realizarea unei proteze cu sprijin pe
implant.

- Implanturile zigomatice absorb forțele posterioare, iar implanturile anterioare absorb forțele
anterioare.

-Dpdv. Protetic este necesar ca aceste implanturi sa fie uniteintre ele cu cadre metalice rigide.

- Ratele de succes atât ale implanturilor zigomatice, cât și ale implanturilor poziționate anterior, axial la
acești pacienți s-au dovedit a fi foarte favorabile - mai mare de 90% în aproape toate studiile.

- Complicațiile sunt rare, dar pot fi semnificative; ele includ formarea fistulei oroantrale, sinuzita
maxilară postoperatorie, formarea hematomului periorbital, umflarea feței și penetrarea în orbita.
Interventia chirurgicala este solicitanta și necesită pregătire specializată.

- Această abordare este potrivită pentru persoanele cu despicaturi bilaterale nereparate ale buzei și ale
palatului , pierderi semnificative ale palatului dur secundar rezecției orale sau paranazale, tumori
sinusale, dar probabil nu este necesară în majoritatea pacienților edentate cu configurații anatomice
normale. În mod normal prima alegere ar fi plasarea a două până la patru implanturi (convenționale sau
pozitionate angulat), urmate de fabricarea unei supraproteze asistate de implant.

- abordarea zigomatică și tehnica implantului angulat necesita plasarea implanturilor în maxilarul

anterior și ,unii pacienți nu au suficientsuport osos pentru plasarea implanturilor în aceasta regiune. În
aceste cazuri, aditia /grefa osoasa este singura alternativă reală.

Grefa osoasa de tip onlay

- Implanturile sunt în general așezate în aceeași ședință chirurgicală cu grefele osoase pentru a ajuta la
imobilizarea segmentelor grefei. Pacienților nu li se permite să folosească proteza- până la 1 an în timp
ce grefa se consolidează. Ratele de succes variază (50% până la 95%) și pare să depindă, într-o mare
măsură, de experiența echipei chirurgicale.

- Complicații asociate cu aceste procedure sunt minime și cel mai adesea asociate cu site-ul donatorului.
Exemple includ infecție, tulburări neurosenzoriale la site-ul donatorului și mersul modificat atunci când
sunt prelevate grefele de sold.

- Chirurgical procedurile sunt invazive, imobilizarea grefei este dificilă, iar închiderea poate fi dificilă din
cauza lipsei țesuturilor moi. Toți acești factori pot determina rata de resorbție a grefei, în special
înălțimea osului restant . Ratele de succes ale implantului sunt variabile.

5
Osteotomie Le Fort I cu grefa nterpozițională

-În această procedură, maxilarul este fracturat si deplasat

anterior și inferior, și se pozitioneaa grefe osoase , de obicei grefe de bloc din creasta iliacă, sunt
adaptate.

- Unii chirurgi favorizează această abordare atunci când pacientul are o relație maxilo-mandibulară de
clasa a III-a scheletică. Ratele de succes ale implantului au fost, în general, favorabile, în intervalul de la
80%

Grefarea de tip onlay - antrul maxilar și podea nazala

Permite amplasarea implanturilor de lungime adecvată în porțiunea anterioară a maxilei. În majoritatea

cazurilor, implanturile sunt poziționate relativ anterior si o bara de conectare permite proiectarea
protezei.

Implanturi plasate în -tuberozitate și procesul Pterygoid

- Implanturile plasate în tuberozitatea maxilară au avut în general o rată de succes relativ scăzută în
principal, din cauza calitatii slabe a osului din această regiune -face dificilă stabilizarea implanturilor.

- Cu toate acestea, după ce vor fi osseointegrate, acestea vor funcționa cu succes pentru perioade lungi.
Unii clinicieni au ales –implanturi angulate posterior pentru a angaja procesul pterigoid. Aceasta
necesită implanturi mai lungi, dar stabilizarea initial se realizează mai ușor . Ambele abordări au fost
utilizate cu succes pentru a oferi prijin suplimentar pentru implanturile plasate în porțiunea anterioară a
maxilei. Ratele de succes au fost favorabile, majoritatea studiilor raportând rate aproape de 90% .

Maxilar edentate- dentitie naturala –arcada mandibulara

-Implanturi plasate la maxilar-chiar daca pacientul prezinta bruxism cronic.

- Nu este clar dacă resorbția osului este prevenită cel mai bine cu restaurări asistate de implant

sau proteze fixe suportate de implant. Autorii cred că restaurările asistate de implant sunt suficiente.

Maxilar edentate- proteze fixe pe implanturi –arcada mandibulara

-Nu este intotdeauna necesar plasarea de implanturi-maxilar.

-Dc. la maxilar -efecte neplacute cauzate de sindromul combinatiei lui Kelly-trebuie luat in considerare
plasarea implanturilor, in cazul in care suportul este favorabil se poate face o proteza totala.

6
 Restaurarea campului protetic maxilar prin supraprotezare

-Consecutiv extractiilor dentarea resorbtia crestelor maxilare – este mai mica comparative cu a
c.p. mandibular.

-Dacă fluxul salivar este rezonabil, suprafata maxilarului  asigură o suficientă retenție, stabilitate
si support  protezei .

-O excepție o reprezinta pacientul - mandibular: dinti, :maxilar edentat.  În aceste situații, dacă
ocluzia protezei  nu este echilibrată corespunzător, poate apărea resorbția rapidă a maxilarului ,
în special în porțiunea anterioară.

-Dacă pacientul prezintă obiceiuri de încleștarea dd. și bruxism, resorbția va avea loc chiar dacă
ocluzia protezei este bine echilibrată. Acest fenomen de resorbție este des întâlnit ca sindrom
de combinație al lui Kelly.

-Acest fenomen de resorbție poate fi, de asemenea, precipitat atunci când o proteză
convențională maxilară totala  se opune unei proteze mandibulare realizate pe implant.

Cu toate acestea, unii pacienți cu proteză rezonabilă – maxilara – vor beneficia de implanturi
pentru a facilita retenția, de exemplu  pacienții la care inchiderea  periferica  este dificil de
realizat din cauza lipsei sau scaderii fluxului salivar secundar bolii (boala Sjögren), tratamente
(radioterapie) sau medicamente care reduc fluxul salivar.  Alți pacienți vor prefera o
supraproteza pe implant sau o proteză fixă din motive personale. Nu doresc acoperirea bolții
palatine cu o proteză convențională sau, din motive psihologice și psihosociale- doresc o
proteză fixă cu suport implanter.

-La alți pacienți, de exemplu la cei cu dd naturali- mandibula, implanturile pot fi justificate pe
baza furnizării de sprijin sau rezistență la forțele ocluzale generate de către arcul mandibular
dentat pentru a minimiza resorbția osului  alveolar rămas.

Implant-Assisted Overdentures Versus Implant-Supported Overdentures Versus Fixed

Prostheses

-Supraprotezele  pot fi suportate de implanturi (toate forțele de ocluzie sunt suportate de

implanturi) sau asistate de implant (forțele ocluzale sunt distribuite  între implanturi și suprafete 
edentate pe care se sprijina  proteza). Protezele suportate de implanturi pot fi proiectate să fie
fixate sau amovibile dacă pot fi disponibile un număr suficient de implanturi iar modelul de
distribuție a implantului este adecvat.

-Dacă un tratament fix este luat  în considerare, trebuie să existe un număr suficient de
implanturi

plasate si  distribuite efcient.  Dacă implanturile sunt în unghi axial, cel puțin șase implanturi

2 cm -intidere anteroposteriorara (AP) este de preferat atunci când se ia in considerare o

restaurare fixa –c.p.mx.

-Utilizarea a șase implanturi cu 2 cm de răspândire  AP idealizează biomecanica protezei,

reducând riscul defecțiunilor mecanice, cum ar fi fractura șurubului  și implantului precum  și
pierderea  de implant secundar suprasolicitarii implantului.

7
-Tiparul  obișnuit al resorbției  osoase precum si de pneumatizare a sinusurilor împiedică
adesea plasarea implanturilor - pentru a atinge răspândirea AP dorită, cu excepția cazului în
care procedura de sinus lifting este realizată cu succes pentru a oferi situsuri de implantare 
posterioare.In acest caz este necesara inserarea a 8 implanturi. Osul grefat , comparative cu
osul normal nu reprezinta un loc favorabil de inserare a implanturilor.

-Expunerea dinților, contururilor gingivale și suportul buzelor pot fi realizate in mod ideal cu o
proteză detașabilă, dar nu cu o proteză fixă implantată.

-Proteza metalo-ceramica completa sau proteze fixe- zirconiu monolitic duc  adesea la
restaurari- dinți lungi și contururi gingivale asimetrice.

-Pe măsură ce pacienții edentati  îmbătrânesc, pierd tonusul buzelor, și cei mai mulți necesită o
extensie  de proteză pentru sprijinul buzelor, chiar dacă acestia  sunt candidați pentru o proteză
fixă dpdv biomecanic .

-Autorii au tratat mai mulți pacienți- 40de ani  cu proteze fixe și, pentru primii câțiva ani,
contururile buzelor rezultate au fost  favorabile, deoarece tonul musculaturii buzelor a fost
capabil să mențină o postură și un contur favorabil. Cu toate acestea, pe măsură ce pacienții
îmbătrânesc și tonusul musculaturii buzelor se diminuează: concavitate  inestetica  a buzei
superioare, iar mulți pacienți fie schimbă tratamentul protetic  cu o supraproteza pe implant sau
o proteză de silicon detașabilă fabricată pentru a susține buzele.

-O proteză fixă este indicata- pacienții care sunt pe cale de tranziție sau au trecut recent la
edentatie completa.

Implant-Assisted Overdentures on Four Axially Aligned Implants

-Clinicieni prefera o supraproteza  asistată de implanturi pentru refacerea maxilelor edentate.

-La majoritatea pacienților edentati, sunt disponibile doar patru locații de implant și dacă
implanturile sunt aliniate axial, răspândirea AP este de obicei insuficientă pentru a permite
utilizarea unei proteze sprijinite pe implant (unde toate forțele ocluzale sunt suportate de
implanturi) cu niveluri acceptabile de predictibilitate. Înclinarea implanturilor distale posterior și
angajarea osului cortical -căptușește sinusurile paranazale se poate dovedi previzibil. Cu
această abordare, lungimile implantului sunt crescute-creste răspândirea AP.

Pozitia si angulatia implanturilor

Cele două implanturi anterioare-poziționate între incisivul lateral (lingual) și canin.

Acest lucru va permite ca bara să fie poziționata  chiar sub cingulumul dinților anteriori, lăsând
contururile palatine ale protezei nederanjate.

-Implanturile trebuie să fie separate de 20 mm, măsurându-se de la centru . Acest lucru va

permite plasarea a două Clipuri Hader; dacă există spațiu disponibil pentru un singur clips,
retenția și stabilitatea vor fi compromise . Posterior, implanturile ar trebui să fie plasate cat de
departe posibil, a.i. un implant de de 8-10 mm poate fi pozitionat.  AP-ul este  mare – creste
reținerea și sprijinul.

8
-Angulatia celor două mplanturi anterioare- nu influenteaza  biomecanic, daca inclinatia este
mica. O inclinare mare- nesanatoasa, duce la costuri mari, necesita bonturi customizate.
Fabricarea unui implant de conectare- bara va necesita utilizarea bonturi-ilor sau substructurilor
personalizate.  Deși aceste implanturi sunt restabile, mărirea sarcinii ar putea duce la
suprasolicitarea implantului ,pierderea osoasă și ineficienta  implantului.

Restaurarea maxilarului cu resorbtie  moderată si severa

-Utilizarea îndelungată a protezei maxilare care se opun dentiției naturale - mandibulă va duce
la resorbția severă a maxilarului, în special în cazul ocluziei protezei care nu este echilibrat
corespunzător.

-În trecut, singura opțiune disponibilă pentru astfel de pacienți a fost –reconstructia maxilarului
prin aditii –grefele  osoase pentru a crea  situsuri pentru implanturile osoase.

 Astăzi, sunt disponibile mai multe opțiuni mai puțin invazive, incluzând supra-protejarea cu
două implanturi, implanturi în unghi  și implanturi zigomatice.

Supraprotezarea cu doua implanturi si acoperire palatinala completa

-Plasarea  a doua implanturi in zonele piriforme laterale ale maxilarului.

-Intre peretele lateral al cavității nazale și peretele anterior al sinusului maxilar- există adesea o
zonă de formă piramidală de os cortical care poate primi un implant-8 - 10 mm lungime și 3,5
până la 4,0 mm diametru . Stabilitatea primară pentru implanturi este obținută prin angajarea
straturilor corticale ale osului asociate cu peretele lateral al  cavității nazale și a peretelui
anterior al sinusului.

-Când plasarea implantului este reușită, o supraproteza asistata de implant care folosește cele
două implanturi, împreună cu acoperirea palatină completă, va rezolva majoritatea problemelor
pacienților. Dacă implanturile devin osteointegrate, suportul este furnizat anterior de implanturi,
eliminând bascularea protezei . Inchiderea  periferica devine mijlocul principal de retentie.
Implanturile minimizeaza resorbția ulterioară a osului în maxila anterioară, facilitează păstrarea
acestuia  și asigură stabilitate suplimentară pentru proteza dentară. Bolta palatală oferă cea mai
mare parte a sprijinului în regiunea posterioară.

-Analiza cazului cu ajutorul modelelor tridimensionale+ CBCT+ folosirea ghidurilor chirurgicale

juta la plasarea optima a implanturilor.

-Datorită angulărilor acestor implanturi, s-a creat un design de bară Hader -  pentru acești
pacienți.

 Cele două implanturi sunt unite cu o bară de conectare .  Suportul în regiunea posterioară este
oferit în primul rând prin adaptare adecvată la bolta palatină, creasta alveolară și tuberozitatea
maxilară, iar susținerea în regiunea anterioară este asigurată de implanturi.

-La majoritatea pacienților, clipsurile  trebuie parțial dezactivate astfel încât pacientul să poată
îndepărta cu ușurință proteza. Dezactivarea se realizează prin taierea marginilor  clipsurilor cu
un bisturiul.

9
Implanturi angulate sau transinuzale- se folosesc atunci cand se doreste o supraproteza  cu
sprijin implantar.

-Este de preferat ca implanturile sa fie ancorate apical in os cortical.

-Unii clinicieni-reticienta- plasarea implanturilor angulate in zona posterioara  din cauza

efectului  biomecanic nefavorabil. Insa atunci cand se aplica mai multe implanturi cu o
raspandire favorabila, ce prezinta cadre metalice rigide, iar porțiunile apicale ale acestor 
implanturi sunt ferm ancorate în osul cortical, forțele par distribuite mai favorabil decât s-a
presupus prima dată.

-Studiile histologice- au indicat că astfel de angulații  pot fi de fapt benefice. Există probabil
două motive pentru această constatare: (1) Implanturile distale sunt de obicei cu 50% mai lungi
decât implanturile care sunt poziționate axial în poziții posterioare și (2) capul implanturilor
posterioare iese din țesuturi mai posterior, reducând astfel lungimea extensiei.

-Rapoartele recente indică faptul că atunci când două implanturi în unghi distal sunt poziționate
exact anterior și paralel cu peretele anterior al sinusului maxilar și despicat la două implanturi
unghiate sau poziționate axial în regiunea anterioară, niveluri foarte mari.

Implanturile zigomatice

-Introdus de Brånemark  - alternativă la grefarea osoasă la pacienții cu maxilare edentate 

moderat resorbite și sinusuri pneumatizate care impiedicau plasarea implanturilor posterioare.

- Aceste implanturi sunt concepute pentru a fi utilizate concomitant cu 2-4 implanturi poziționate
axial în maxilarul  anterior ,pentru a  oferi suport posterior - permite realizarea unei proteze cu
sprijin pe implant.

- Implanturile zigomatice absorb forțele posterioare, iar implanturile anterioare absorb forțele
anterioare.

-Dpdv. Protetic este necesar ca aceste implanturi sa fie uniteintre ele cu cadre metalice rigide.

- Ratele de succes atât ale implanturilor zigomatice, cât și ale implanturilor poziționate anterior,
axial la acești pacienți s-au dovedit a fi foarte favorabile - mai mare de 90% în aproape toate
studiile.

- Complicațiile sunt rare, dar pot fi semnificative; ele includ formarea fistulei oroantrale, sinuzita
maxilară postoperatorie, formarea hematomului periorbital, umflarea feței și penetrarea în
orbita. Interventia chirurgicala este solicitanta și necesită pregătire specializată.

- Această abordare este potrivită pentru persoanele cu despicaturi  bilaterale nereparate ale
buzei și ale palatului ,  pierderi semnificative ale palatului dur secundar rezecției orale sau
paranazale, tumori sinusale, dar probabil nu este necesară în majoritatea pacienților edentate
cu configurații anatomice normale. În mod normal prima alegere ar fi plasarea a două până la
patru implanturi (convenționale sau pozitionate angulat), urmate de fabricarea unei
supraproteze asistate de implant.

10
- Abordarea zigomatică și tehnica implantului angulat necesita plasarea implanturilor în
maxilarul anterior și ,unii pacienți nu au suficientsuport osos  pentru plasarea implanturilor în
aceasta regiune. În aceste cazuri, aditia /grefa osoasa este singura alternativă reală.

Grefa osoasa de tip onlay

- Implanturile sunt în general așezate în aceeași ședință chirurgicală cu grefele osoase pentru a
ajuta la imobilizarea segmentelor grefei.  Pacienților nu li se permite să folosească proteza-
până la 1 an în timp ce grefa se consolidează. Ratele de succes variază (50% până la 95%) și
pare să depindă, într-o mare măsură, de experiența echipei chirurgicale.

- Complicații asociate cu aceste procedure sunt minime și cel mai adesea asociate cu site-ul
donatorului. Exemple includ infecție, tulburări neurosenzoriale la site-ul donatorului și mersul
modificat atunci când sunt prelevate grefele de sold.

- Chirurgical procedurile sunt invazive, imobilizarea grefei este dificilă, iar închiderea poate fi
dificilă din cauza lipsei țesuturilor moi. Toți acești factori pot determina rata de resorbție a grefei,
în special înălțimea osului restant . Ratele de succes ale implantului sunt variabile.

Osteotomie Le Fort I cu grefa Interpozițională

-În această procedură, maxilarul este fracturat si deplasat  anterior și inferior, și se pozitioneaza
grefe osoase , de obicei grefe de bloc din creasta iliacă..

- Unii chirurgi favorizează această abordare atunci când pacientul are o relație maxilo-
mandibulară de clasa a III-a scheletică. Ratele de succes ale implantului au fost, în general,
favorabile, în intervalul de la 80%

Grefarea de tip onlay  - antru maxilar și podea nazala

Permite amplasarea implanturilor de lungime adecvată în porțiunea anterioară a maxilei. În

majoritatea cazurilor, implanturile sunt poziționate relativ anterior si o bara de conectare permite
proiectarea protezei.

Implanturi plasate în -tuberozitate și procesul  Pterigoid

- Implanturile plasate în tuberozitatea maxilară au avut în general o rată de succes relativ

scăzută în principal, din cauza calitatii slabe  a osului din această regiune -face dificilă
stabilizarea implanturilor.

- Cu toate acestea, după ce vor fi osseointegrate, acestea vor funcționa cu succes pentru
perioade lungi. Unii clinicieni au ales –implanturi angulate  posterior pentru a angaja  procesul
pterigoid. Aceasta necesită implanturi mai lungi, dar stabilizarea initial se realizează mai ușor .
Ambele abordări au fost utilizate cu succes pentru a oferi prijin suplimentar  pentru implanturile
plasate în porțiunea anterioară a maxilei. Ratele de succes au fost favorabile, majoritatea
studiilor raportând rate aproape de 90% .

11
Maxilar edentate- dentitie naturala –arcada mandibulara

-Implanturi plasate la maxilar-chiar daca pacientul prezinta bruxism cronic.

- Nu este clar dacă resorbția osului este prevenită cel mai bine cu restaurări asistate de implant

sau proteze fixe suportate de implant.  Autorii cred că restaurările asistate de implant sunt
suficiente.

Maxilar edentate- proteze fixe pe implanturi –arcada mandibulara

-Nu este intotdeauna necesar plasarea de implanturi-maxilar.

-Dc. la maxilar -efecte neplacute cauzate de sindromul combinatiei lui Kelly-trebuie luat in
considerare plasarea implanturilor, in cazul in care suportul este favorabil se poate face o
proteza totala.

12