Emil

G~RLEANU
DIN LUMEA CELOR CARE
NU CUV~NT{
 Emil Gârleanu

REFERIN|E ISTORICO–LITERARE

Este o adev[rat[ pl[cere s[ ]nt`lne=ti ast[zi ]n literatura noastr[,

prinse cu at`ta iscusin\[, clipe „din lumea celor care nu cuv`nt[“ —
mici tragedii, banale pentru trec[tor, dar de toat[ frumuse\ea pentru
artist. Vulturul dlui G`rleanu, cu zborul s[u m[re\, cu tragica-i c[dere
=i cu ghearele ]nfipte ]n ochii nevinovatului c[prior, este un poem ]ntreg.
Frunza d-sale, cea dezvoltat[ sub ochii no=tri, ]n raze de soare =i ]n picuri
de ploaie, ca s[ dea ad[post unei p[s[ri =i s[ fie dobor`t[ de aripa
aceleia=i, este o tragedie duioas[. Jertfirea „c[prioarei“, pentru a salva
via\a iedului din m`na v`n[torului, te mi=c[. C[derea „Martei“ ]n
pr[pastie =i felul cum se apleac[ m[nunchiurile ]nalte ale cimbrului
s[lbatic peste trupul ei zdrobit este o icoan[ de me=ter. Lirismul cel fin =i
cadrul bogat al naturii, precum =i contrastul cel mare dintre armonia
din natur[ =i aceste tragedii de o clip[ ridic[ =i mai mult valoarea acestor
buc[\i. Iar o not[ simpatic[ este faptul c[ nici ]ntr-una din buc[\ile
acestea, de altfel simbolice, autorul nu tr[deaz[ vreo inten\ie de a instrui,
de a ob\ine vreo moral[, ci se restr`nge la partea pur artistic[.
Calitatea cea mare ce se desprinde din aceste pagini ale autorului
este ]n\elesul lui cel ad`nc pentru poezia vie\ii. Cititorul va observa ]ns[
repede o a doua calitate, care d[ ]ntregului volum o culoare special[,
anume humorul blajin ce se a=terne peste tot, f[r[ ironie =i f[r[ vreo
tendin\[, ca un aer de bun[tate. B[tr`neasca ]n\elepciune a lui „Seneca“,
z[p[ceala politic[ a oratorului „Tase“, ca =i soarta Musculi\ei strivite ]n
ceaslovul p[rintelui Gheorghe, au aceea=i not[ de umor binevoitor =i
bl`nd. Povestea cu „Hambarul“, despre ]nfr`ngerea unui primar cerbicos
prin puterea dragostei =i a farmecului nop\ii de var[, face parte din
aceea=i atmosfer[ glumea\[. Un mic giuvaier ]n acest gen r[m`ne ]ns[
„Coco=ul“, cel ce ]n zori de zi „r[sufl[ fericit, apoi ]=i ud[ pliscul ]n
m[rg[ritarul de rou[ de pe frunza cea mai apropiat[... =i salut[ r[s[ritul
soarelui, b[t`nd din pinteni =i f`lf`indu-=i aripile, ca dou[ steaguri...“
Fa\[ de gravitatea scenelor din b[tr`ni, cuprinse ]n volumele anterioare
ale dlui G`rleanu, micile aceste =treng[rii =i r[sf[\[ri de acum prind bine
cititorului.

264
 Din lumea celor care nu cuvânt[

}n o singur[ nuvel[ mai lung[ dl G`rleanu p[r[se=te acest gen

filigran: ]n Nucul lui Odobac. Aici construie=te c`teva suflete de \[rani
]n ni=te tr[s[turi de bronz. Las[ ca poezia cadrului, lumina fantastic[
]n care se ]nv[luie nucul secular s[ fie iar[=i p[r\ile de atrac\iune. Dar
figura mo=neagului Toader Odobac, reprezentant ]nd`rjit al tradi\iei,
precum =i Ruja, femeia cea plin[ de temperament — un soi de ama-
zoan[ de la \ar[ —, sunt fiin\e at`t de bine redate sub raport psihologic,
]nc`t ]i fac onoare talentatului autor. Mult priceput[ este =i intriga ]n
aceast[ nuvel[, \esut[ din clevetirea satului =i din naivitatea ]n credin\ele
poporului...
ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,
1969, p. 453—454.

Proza lui Emil G`rleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sado-

veanu, Br[tescu-Voine=ti =i I. Bassarabescu. Reduc\ia vie\ii suflete=ti este
urm[rit[ aci ]n „via\a boierilor moldoveni“. „Boierii“ sunt ni=te b[tr`ni,
fie ]nc[ boga\i, fie mai ales sc[p[ta\i, oricum dep[=i\i de vreme =i
refugia\i ]n patriarhalit[\i =i nu se deosebesc ]ntru nimic, prin inteligen\[
=i stilul de via\[, de fiin\ele cele mai rudimentare, except`nd con=tiin\a
lor c[ sunt „boieri“, oroarea de a se amesteca cu prostimea =i spiritul
reac\ionar. Ca b[tr`ni ei sunt ]n razboi cu tinerii, cel pu\in cu aceia
care ies din punctul lor de vedere...
G`rleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu,
pe care totu=i l-a umbrit f[r[ dreptate, o vreme. Limba e corect[ =i =tears[,
descrip\ia aproape banal[. Nop\ile sunt „fermec[toare“, florile „str[lucesc
ca fulgii de om[t“, =opotul e „dulce“, razele sunt „bl`nde“ =i fa\a unei
fete e „plin[ de voio=ia celor 17 ani de copil[rie“. Totu=i, prin compozi\ie,
prin vibra\ia sentimental[, prin idilicul acelei vie\i naive, povestirile sunt
nu rareori ]nc`nt[toare.
F[r[ s[-=i schimbe temele, deplas`ndu-se doar spre p[tura \[r[neasc[,
Emil G`rleanu dovede=te ]n operele urm[toare o tehnic[ narativ[ mai
str[ns[, ]ntemeiat[ pe criteriul dramatic. Modelul pare a fi Gui de
Maupassant, din care nuvelistul a tradus...
George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti,
1986, p. 631.

}n ampla structur[ a vitalului, dincolo =i mai ad`nc dec`t omul

„m[runt“ =i dec`t cel „elementar“, G`rleanu g[se=te o nou[ form[ a
vie\ii, sprijinind =i incluz`nd pe toate celelalte mai ]naintate =i mai

265
 Emil Gârleanu

complexe, forma „umil[“ a vitalit[\ii, expresia ei cea mai simpl[ =i cea

mai general[. Povestitorul ]i ]mbr[\i=eaz[ destinul cu pietate panteist[
=i, ]nveselindu-se sau v[rs`nd o lacrim[ pe seama ei, pl`nge =i r`de de
sine ]nsu=i, de to\i oamenii laolalt[ =i poate chiar de zei. Este aci o
atitudine tipic[ a naturalismului modern, adic[ a acelei ]ndrum[ri
literare formate ]n =coala interpret[rii =tiin\ifice a vie\ii, care se c[l[uze=te
de convingerea c[ umanul se rezolv[ ]n biologie =i c[ spiritul nu are alte
legi dec`t acele ale vie\ii ]n general. Unitatea vie\ii permite aflarea
t`lcurilor ei generale ]n acele din formele ei, care, fiind mai simple,
sunt, ]n acela=i timp, mai limpezi...
Tudor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni, Editura Hyperion, Chi=in[u,
1991, p. 179—180.

Al[turi de St. O. Iosif, Panait Cerna, Dimitrie Anghel, I. A. Bassa-

rabescu =i al\ii, Emil G`rleanu se ]nscrie ca o prezen\[ activ[ ]n literatura
rom`n[ din primele dou[ decenii ale veacului al XX-lea, situ`ndu-se
printre cei care au cultivat genul scurt.
Opera lui Emil G`rleanu aduce imagini din societatea rom`neasc[...,
aspecte caracteristice din via\a grea a \[r[nimii, din via\a minat[ de
neajunsuri a intelectualit[\ii, critic[ putreda moral[ a or`nduirii
burgheze =i institu\iile acesteia. P[truns[ de un cald sentiment de umanitate,
cu pagini de duio=ie =i bl`nde\e, relev`nd cu deosebire calit[\ile morale
ale oamenilor =i procesele lor l[untrice, zugr[vind ]n culori pline de
ging[=ie =i sensibilitate universul g`zelor, plantelor =i animalelor, pres[rat[
cu un umor fin, opera lui Emil G`rleanu continu[ s[ emo\ioneze =i pe
cititorul de azi.
Teodor V~RGOLICI, Doi nuveli=ti: Emil G`rleanu =i I. A. Bassa-
rabescu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1965, p. 89.

O not[ proprie ]n evocarea vechilor boieri patriarhali moldoveni,

av`nd, chiar ]n actuala stare modest[, orgoliul genealogic, deda\i la
tabieturi, dar lovi\i de „metehne“ =i „sl[biciuni“, aducea ]n B[tr`nii
(1905) ofi\erul Emil G`rleanu (1878—1914), Sineturile conului
Gheorghie= ap[rea... dup[ Neamul Udre=tilor de I. Al. Br[tescu-Voine=ti.
La G`rleanu e vizibil[ o anume ironie ]n zugr[virea acestei lumi cre-
pusculare, pierdut[ ]n exersarea interminabil[ a pasian\ului =i a concinei
pr[date. +i ]n observarea lumii rurale, sub ]nr`urirea lui Maupassant,
din care a tradus Une vie, G`rleanu e antisentimental, obiectiv. Caracte-
ristice din acest punct de vedere sunt schi\ele }necatul, Ochiul lui

266
 Din lumea celor care nu cuvânt[

Turcule\, Punga, publicate ]n „Convorbiri critice“ ]n 1907, ca =i volumele

Cea dint`i durere (1907) =i }ntr-o noapte de mai (1908).
Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura „Grai =i suflet — Cultura
na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 143.

Printre prozatorii de la începutul veacului Gârleanu fãcea figurã

onorabilã, av`nd incotestabil ]nzestrare. C[linescu socotea c[ proza lui
G`rleanu “e un ecou sintetic“ din Sadoveanu, Br[tescu-Voine=ti =i Bassara-
bescu. Avea, poate, numai par\ial dreptate. Pentru c[ acela=i material
uman al sufletelor m[rginite (“reduc\ia vie\ii suflete=ti”), dup[ defini\ia
lui C[linescu, ]l ]nt`lnim ]n proza tuturor acestor scriitori, f[r[ ca
G`rleanu s[ le fie tributar colegilor. E acela=i univers al micului roman-
tism cu proze duioase, patetice =i chiar pioase. B[tr`nii e populat cu
asemenea personaje de mici boieri sc[p[ta\i, care-=i contempl[ sineturile
sau hainele bogate de odinioar[, cu preocup[ri m[runte =i ]nchista\i ]n
ighemonicon. Prozatorul ]i depl`nge, condamn`nd, implicit, =i deza-
gregarea unei lumi m`ndre odat[, =i ridicarea celei noi, avid[, ne]n\e-
leg[toare, nerespectuoas[ fa\[ de tradi\ii. I-a lipsit ]ns[ scriitorului ca-
pacitatea de a surprinde psihologia din ad`nc a personajelor sale, totul
aproape reduc`ndu-se la anecdotic, comportament =i habitudine. De abia
]n Nucul lui Odobac puterea plasticiz[rii e mai bine reliefat[, buc[\ile
din acest volum (mai ales nuvela care ]i d[ titlul) semnal`nd ]n moment
de v`rf ]n proza sa social[. +i de=i i-a prizmuit lui Sadoveanu autoritatea
literar[ c`=tigat[ ]nc[ ]n 1904, G`rleanu nu i se putea, evident, asemui.
A r[mas din opera sa (care a apucat poate s[ se rotunjeasc[, datorit[
prematurii dispari\ii) un volum care continu[ s[ ]nc`nte. E, desigur,
Din lumea celor care nu cuv`nt[, alc[tuit, dup[ modelul lui Jules
Renard din Histories naturelles, din mici portrete monografice ale unor
vie\i (g`nd[celul, g`za, c[r[bu=ul, furnica, gai\a, motanul, scatiul, calul
etc.) Duio=ia prozatorului se manifest[ de ast[ dat[ benefic, cartea
citindu-se =i azi (nu numai de c[tre cei mici) cu delicii.
Zigu ORNEA, }n\elesuri, Editura Minerva, Bucure=ti, 1994, p. 150

...Emil G`rleanu..., prezen\[ activ[ ]n mi=carea literar[, asemenea

lui +t. O. Iosif, ]n pofida firii vis[toare, ]ntemeetor =i redactor de publi-
cat[\ii =i edituri, ca fondator al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni, director
al teatrului din Craiova, a pictat, ]n primul s[u volum B[tr`nii. Scene
din via\a boierilor moldoveni(1905), o galerie de mici portrete aureolate
]nf[\i=`nd supravie\uitori ai defunctei boierimi patriarhale, ruina\i

267
 Emil Gârleanu

economic, anacronici, tr[ind ]n amintiri. Fantome ale altor timpuri,

“b[tr`nii” nu fac toat[ ziua nimic altceva dec`t s[ trag[ din lulele, s[
soarb[ cafea, s[ priveasc[ ]n z[ri, s[ joace pasien\e =i s[ converseze banal
sau s[ contemple hrisoave ce atest[ vechimea =i vrednicia familiilor ilustre
din care se trag. Nostalgia trecutului se declar[ precis =i ]n nuvele din
urm[toarea culegere, Nucul lui Odobac ( 1909), ]ndeosebi ]n cea
titular[, unde un mo=neag se sp`nzur[ de nucul s[u, simbol al puterii
r[ze=imii, ce urmeaz[ a fi t[iat. }n alte nara\iuni ]ns[, cuprinse ]n
volumele Cea dint`i durere (1907), }ntr-o noapte de mai (1908), Trei
vedenii (1910), romantismul paseist e contracarat p`n[ la eliminare
de un realism brutal, cu accente naturaliste, Punga =i }necatul, de pild[,
]nf[\i=`nd \[rani stupizi, abrutiza\i de mizerie, dezumaniza\i. Deosebit[
de toate c[r\ile anterioare ale autorului, apari\ie f[r[ precedent ]n
]ntreaga proz[ rom`neasc[ este Din lumea celor care nu cuv`nt[
(1910), album de pictur[ animalier[ ]n genul celui din Histoires
naturelles de Jules Renard =i care o anticipeaz[ pe aceea, mai rafinat[, a
lui Anghel, Arghezi, =i E. Lovinescu.
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1. Editura
Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 354-335.

268