TIMIŞOARA
ARHEOVEST
III1
JATEPress Kiadó
Szeged
2015
Editori:
Sorin FORŢIU
Andrei STAVILĂ
Consilier științific:
Dorel MICLE
ISBN 978-963-315-264-5
Avertisment
PARTEA ÎNTÂI
~ ARHEOLOGIE ~
~ METODE INTERDISCIPLINARE ~
~ ISTORIE ~
Teodora-Daniela Moţ
Arsinoe II, regină a Thraciei şi Egiptului ............................................................ 949
Tomasz Dziurdzik
Parade helmet masks from roman Dacia: re-interpreting equipment through the
study of military religion ...................................................................................... 961
Doina Benea, Simona Regep
Câteva observații privind prezența lui COHORS III DELMATARUM MILLIARIA
EQUITATA în Dacia ............................................................................................ 973
Maria-Adriana Airinei
VOTA PRO SALUTE IMPERATORIS. Manifestări individuale ale loialității
politice la Apulum ............................................................................................... 985
Ștefana Cristea
Serapis/Priapus de la Micia .................................................................................. 993
Ligia Boldea
Elite şi spiritualitate în Banatul medieval din prima jumătate a secolului al XIV-
lea ...................................................................................................................... 1001
Adrian Nicolae
Cercetarea paleoliticului de la începuturi și până în secolul al XIX-lea............ 1013
Laura Coltofean
Importanța ediției a opta a Congrès International dꞌAnthropologie et dꞌArchéolo-
gie Préhistoriques în dezvoltarea arheologiei preistorice în Transilvania secolului
al XIX-lea .......................................................................................................... 1035
Nicolae Hurduzeu
Reminescențe ale cifrei 9 în ritul funerar actual ................................................ 1057
(1943 - 2005)
Florin Medeleț
portret de Aurelian Scorobete
~ ARHEOLOGIE ~
FLORIN MEDELEŢ ŞI ARHEOLOGIA DE LA
CUMPĂNA MILENIILOR
Abstract. Florin Medeleţ (1943–2005) was a fascinating character, with an extremely complex
personality. He was a poet, a publicist, a specialist in museology, an archaeologist and a his-
torian throughout its entire career. This article presents some of the most important elements of
his archaeological activity. His influence on this domain can be felt until today at different lev-
els and his disciples share and enhance the spiritual legacy of their magister.
1
Printre biografiile sau evocările referitoare la Florin Medeleţ menţionăm Lazarovici, 2004;
Idem, 2004-2005.
2
Valoarea ştiinţifică a tezei de licenţă a lui Florin Medeleţ a fost recunoscută de Hadrian
Daicoviciu care cita o serie de idei conţinute de aceasta şi comunicate de arheologul timişo-
15
Fig. 1. Florin Medeleţ, alături de Gheorghe Lazarovici,
comunicând la un simpozion al arheologilor bănăţeni în anii ’80.
16
Remarcat pentru inteligenţa şi acribia ştiinţifică de care a dat dovadă la semi-
narii, academicianul Constantin Daicoviciu l-a recomandat cu căldură directorului
Muzeului Banatului din Timişora, Prof. Marius Moga. Astfel că Florin Medeleţ a ales
o carieră de muzeograf la Muzeul Banatului din Timişoara, în ciuda faptului că media
de absolvire i-ar fi permis să îşi continue activitatea de arheolog şi istoric la Cluj. Mulţi
ani mai târziu avea să povestească unuia dintre autorii acestei evocări (A. R.) că deci-
zia de a activa în Banat a fost determinată de dorinţa de a aborda din punct de vedere
arheologic şi istoric o regiune care constituia o pată albă, necunoscută, pe harta inves-
tigaţiilor epocii fierului din România. Pe de altă parte, la Timişoara, departe de con-
strângerile impuse de clişeele ştiinţifice proprii unui mare centru universitar ca cel de
la Cluj (şi unde se manifesta un soi de “feudalism” în ierarhia ştiinţifică), ar fi putut
să-şi pună în practică viziunea originală pe care o avea în legătură cu metodologia de
cercetare şi scrisul istoric, precum şi cu modul de “a face” muzeografie prin “învierea”
unor fapte de viaţă din trecut pe înţelesul publicului iubitor de istorie şi cultură.
Angajat la Muzeul Banatului, Florin Medeleţ s-a dedicat nu numai cercetării
arheologice, dar şi muzeografiei. Începând ca tânăr muzeograf, mai apoi ca şef de sec-
ţie şi director al Muzeului Banatului, a luptat atât pentru modernizarea instituţiei, cât
şi pentru dezvoltarea patrimoniului muzeal al acesteia. A realizat numeroase expoziţii
temporare, cu tematici diverse, precum şi expoziţii permanente, considerate a fi “repere”
în muzeologia anilor ’80.
Pentru Florin Medeleţ cioburile şi în general materialele arheologice nu au fost
nimic altceva decât “documente” care vorbesc (pentru cei care ştiu să le asculte) des-
pre viaţa oamenilor din trecut. Iar reconstituirile din expoziţia de bază a Muzeului
Banatului (sanctuarul de la Parţa, casa din epoca fierului de la Remetea Mare3 etc.),
3
În condiţiile din anii ’80, când muzeele judeţene trebuiau să respecte canoanele ideologice
impuse de secţiile de propagandă ale Partidului Comunist, era greu să organizezi expoziţii care
să iasă din aceste limite şi care să atragă publicul printr-un alt mod de a prezenta istoria. Cu
toate acestea, Florin Medeleţ a reuşit acest lucru cu imaginaţie şi diplomaţie. Spre exemplu,
reconstituirea în Muzeul Banatului la scara 1/1 a casei din prima epocă a fierului de la Remetea
Mare a fost realizată inclusiv prin utilizarea unor materiale reale, “ecologice”, de pe situl arheo-
logic menţionat. Îmi aduc aminte cum, elev fiind şi participant la săpături în vara anului 1982,
am recoltat, în frunte cu “Boss-ul”, cum îl numeam cu toţii pe Florin Medeleţ, trestie de pe
malul Begăi pentru reconstituirea acoperişului casei care avea să se ridice în muzeu conform
planului şi datelor arheologice recuperate din săpături. Altfel, în vremea aceea, astfel de materiale
nu ar fi fost posibil de procurat pe căi oficiale. Şi pentru că am menţionat diplomaţia şi tactul
de care a dat dovadă Florin Medeleţ în relaţie cu autorităţile comuniste, merită evocată o altă
întâmplare petrecută în vremea în care a fost director al Muzeului Banatului (1974–1980). În
perioada interbelică (1926), oraşul Timişoara, la fel ca alte câteva oraşe din România, a primit
în dar de la municipalitatea din Roma, în vremea regimului lui Benito Mussolini, o copie de
bronz după celebra Lupa capitolina de la Roma ca semn al originilor latine ale poporului român
şi al legăturilor istorice strânse dintre meleagurile noastre cu Italia. Retrasă de pe soclu încă
în anii războiului, după marea conflagraţie, odată cu venirea comuniştilor la putere, a existat
pericolul topirii şi distrugerii acestei statui tocmai pentru că era asociată cu dictatorul fascist.
Marius Moga, fost şef de secţie, apoi director al Muzeului Banatului în acei ani, a salvat cele-
brul monument (vezi şi Medeleţ, 1993a, p. 7) pe care l-a expus în lapidariul muzeului ca “mate-
17
ca şi alte expoziţii tematice, temporare sau permanente, realizate de Florin Medeleţ,
vorbesc de la sine despre această concepţie. Prin toate aceste expoziţii, Florin Medeleţ
a “zugrăvit”, a creat “imagini” originale asupra trecutului în măsura în care documen-
tele arheologice au permis acest lucru.
Începând cu anul 1990, Florin Medeleţ a organizat filiala din Timişoara a Insti-
tutului Român de Tracologie, năzuind la crearea pe această bază a unui adevărat insti-
tut de arheologie a Banatului care să coaguleze mişcarea ştiinţifică din regiune prin
realizarea unor programe de cercetare coerente şi cuprinzătoare. Din păcate aceste pro-
iecte nu au mai fost realizate decât în mică parte.
În ceea ce priveşte concepţia istorică, Florin Medeleţ a fost mai degrabă adep-
tul structuralismului antropologic din prima parte a secolului 20, într-o perioadă în
care scrisul istoric din România era dominat de un soi de marxism dogmatic. Această
orientare a fost îmbrăţişată mai cu seamă la câţiva ani de la absolvire, atunci când,
împreună cu Gheorghe Lazarovici, a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea
din Viena. Perioada vieneză a constituit pentru cei doi arheologi şi istorici ai Banatului
un prilej ideal de a intra în contact cu alte orientări şi concepţii metodologice, diferite
de cele “canonice” sau “dogmatice” promovate în ţară de regimul comunist din acei
ani. Acest fapt poate fi sesizat în contribuţiile lor ulterioare care fac apel la interdisci-
plinaritate şi la interpretarea etno-istorică a unor “fapte” arheologice.
Florin Medeleţ a fost în primul rând un arheolog şi un istoric al Banatului. Dar
trecutul acestei regiuni, aflată la confluenţa culturilor nord-balcanice cu cele central-
europene, a fost interpretat întodeauna la scară globală europeană. Din această pers-
pectivă, o serie de studii rămân de actualitate, în ciuda informaţiilor acumulate ulte-
rior şi a abordărilor mai noi.
Spre exemplu tentativa lui Florin Medeleţ de a reconstitui (pe baza izvoarelor
literare, a contextului istoric general şi din perspectiva geografiei istorice antice)
traseul expediţiei lui Alexandru cel Mare împotriva tribalilor de la Dunăre din anul
335 îHr constituie până astăzi un model important de interpretare a surselor istorice4.
În ciuda obiecţiilor aduse de unii savanţi5, rămâne meritul lui Florin Medeleţ de a fi
primul care a sesizat faptul că expediţia lui Alexandru cel Mare la Dunăre s-a desfă-
şurat în amonte faţă de teatrele de operaţiuni presupuse în literatura ştiinţifică ante-
rioară, mai precis undeva în zona Porţilor de Fier.
rial didactic” pentru vizitatori. Ajungând director, Florin Medeleţ a reuşit să readucă Lupa capi-
tolină din lapidariul muzeului pe soclul pe care se află şi astăzi în centrul Timişoarei. Într-o
noapte, Florin Medeleţ a montat statuia fără acordul autorităţilor locale care s-au trezit a doua
zi în faţa faptului împlinit, ulterior autorităţile de la Bucureşti fiind de acord cu gestul direc-
torului muzeului timişorean. Ca urmare, statuia se află şi astăzi la locul care i se cuvine (notă
A. R.).
4
Medeleţ, 1982; varianta în germană Idem, 2002.
5
Vulpe, Zahariade, 1987, 98, 115, n. 27; Vulpe, 2001, p. 458. În legătură cu opiniile formulate
pe marginea acestui subiect şi pentru pertinenţa demonstraţiei lui Florin Medeleţ vezi şi
Rustoiu, Berecki, 2015, nota 3.
18
Fig. 2. Florin Medeleţ pe şantierul arheologic de la
Remetea Mare-Gomila lui Gabor în anii ’80.
19
Fig. 4. Imagine din timpul săpăturilor din
cetatea dacică de la Cugir din 1982.
20
Datele oferite de arheologie au fost prelucrate şi interpretate în aceeaşi mani-
eră. Printre exemplele citate adesea în literatura de specialitate se numără analiza mari-
lor spirale de argint dacice6. Studiul acestor piese a început încă din vremea stagiului
vienez, pentru ca ulterior contribuţiile lui Florin Medeleţ să se extindă asupra între-
gului fenomen al metalurgiei argintului şi aurului din Dacia preromană7. Meritul lui
Florin Medeleţ constă mai ales în identificarea unor “ateliere” de producere ale aces-
tor spirale din metal preţios pe baza ştanţelor folosite la realizarea ornamentelor de pe
capete. Studierea amprentelor acestor ştanţe s-a realizat pe baza mulajelor luate de
Florin Medeleţ de pe terminaţiile pieselor de acest fel aflate în muzee din ţară sau de
peste hotare. Recent, aceste contribuţii au fost deosebit de utile mediului ştiinţific odată
cu apariţia brăţărilor spiralice din aur în zona capitalei regatului dac din Munţii Orăştiei8.
De altfel, Florin Medeleţ presupunea deja în urmă cu câteva decenii posibilitarea ca în
zona Sarmizegethusei Regia să apară astfel de podoabe din aur.
Florin Medeleţ a intenţionat şi publicarea unui amplu repertoriu arheologic al
Banatului. Spre deosebire de repertoriile obişnuite, el a avut în vedere pe de o parte
recuperarea tuturor informaţiilor prezente în consemnările autorilor medievali ori din
epoca modernă. Pe de altă parte, pentru a înţelege dinamica locuirilor umane din raza
diferitelor localităţi din Banat, Florin Medeleţ a strâns informaţii dintre cele mai diver-
se, de natură etnografică, economică, privitoare la evoluţia vegetaţiei şi a faunei pen-
tru a fi sesizate schimbările climatice pe perioade mari sau scurte şi relaţia acestora
cu evoluţia habitatelor etc. Această documentare a permis crearea unui fond de infor-
maţii consistent care ar putea sta la baza unor viitoare monografii de localităţi. Din
păcate, prea puţine date au fost publicate din acest amplu proiect. Menţionăm totuşi
în acest sens repertoriul tumulilor preistorici din Banat9 şi repertoriul numismatic de
epocă La Tène pentru aceeaşi regiune10, care rămân deosebit de utile cercetării actuale.
Surselor arheologice în sine li s-a acordat o mare importanţă. Florin Medeleţ
a efectuat numeroase periegheze, materialele arheologice descoperite completând fon-
dul documentar grupat pe localităţi. Alături de aceste cercetări de teren, Florin Medeleţ
a efectuat numeroase săpături arheologice de salvare sau sistematice atât în Banat, cât
şi în alte zone din aria intra-carpatică. Menţionăm în acest sens şantierele arheologice
care au dus la dezvelirea unor necropole ale orizontului câmpurilor de urne din Banat
(Timişoara-Fratelia, Voiteni, Peciu Nou), cele care au vizat o serie de aşezări din epoca
bronzului, din epoca fierului sau din epoci ulterioare (Corneşti, Herneacova, Remetea
Mare-Gomila lui Pituţ şi Gomila lui Gabor etc.), cele care s-au soldat cu descoperi-
rea unor necropole celtice (Remetea Mare-Gomila lui Pituţ sau Fânânele-Dâmbu Popii
în jud. Bistriţa-Năsăud) ori cele care au fost dedicate cercetării sistematice a unor
aşezări sau cetăţi dacice (Pecica, Şoimoş, jud Arad şi Cugir, jud. Alba). Cu ocazia
tuturor acestor săpături, Florin Medeleţ a fost preocupat în mod deosebit de modul de
6
Medeleţ, 1974; Idem, 1977.
7
Idem, 1993b; Idem, 1994a.
8
Vezi de exemplu citări la Oberländer-Târnoveanu, 2013.
9
Medeleţ, Bugilan, 1987.
10
Medeleţ, 1994b.
21
Fig. 6. Florin Medeleţ, alături de Gheorghe Lazin (mijloc) şi
János Németi (dreapta) la simpozionul de tracologie de la Satu Mare din 1990.
22
recuperare şi înregistrare a informaţiilor arheologice, mânat fiind de ideea că arheo-
logia este o disciplină distructivă, iar datele ştiinţifice trebuie să fie accesibile şi gene-
raţiilor care vor urma. Pentru ca acest lucru să fie posibil, atât tehnica de săpătură,
cât şi înregistrarea informaţiilor trebuiau să fie cât mai exacte. Această concepţie a
fost ilustrată, printre altele, de documentarea săpăturilor de salvare de la Timişoara-
Fratelia, desfăşurate în anii 1976–197811. Marcate, în permanenţă, de imperativul sal-
vării patrimoniului arheologic, săpăturile arheologice s-au derulat cu ajutorul câtorva
colaboratori entuziaşti. În aceste condiţii, interpretarea arheologică a unor situaţii stra-
tigrafice a fost tributară stadiului de cunoaştere din acea perioadă însă, acribia săpătu-
rii şi a documentării contextului arheologic a permis, peste un sfert de secol, refacerea
interpretării şi a datării unora dintre materiale.
Aceste şantiere au constituit însă şi adevărate şcoli de arheologie. Dintre şan-
tierele arheologice coordonate de Florin Medeleţ de-a lungul anilor ’80, două ne revin
adesea în memorie. Pe acele şantiere am avut bucuria de a-l întâlni în calitate de elevi,
apoi de studenţi şi cercetători, pe arheologul din Timişoara care ne-a devenit profesor
şi mentor şi care ne-a îndrumat paşii pe calea acestei meserii. Este vorba de şantierul
arheologic de la Remetea Mare-Gomila lui Gabor şi de cel din cetatea dacică de la
Cugir, acesta din urmă condus împreună cu Ion Horaţiu Crişan, un alt mare istoric tre-
cut la rândul lui în nefiinţă. Săpăturile arheologice menţionate au constituit şi o adevă-
rată şcoală de viaţă, nu numai pentru cei care au devenit apoi la rândul lor arheologi, ci
şi pentru cei care au ales ulterior alte meserii (arhitecţi, medici, ingineri, şoferi, strun-
gari etc.; dintre aceştia nu putem să nu-l menţionăm pe Sorin Coşoveanu de la Cluj,
care ar fi fost un foarte bun arheolog dacă nu şi-ar fi urmat vocaţia de arhitect, precum
şi pe Dan Tudor Medeleţ, expert în domeniul informaticii, dar care ar fi fost la rândul
său un bun savant pe tărâmul arheologiei dacă ar fi urmat calea părintelui său). Dintre
arheologii care au crescut împreună pe şantierele lui Florin Medeleţ îi amintim, alături
de autorii acestor rânduri, pe Petru “Pepu” Rogozea, Florin “Gogo” Gogâltan, Valentin
“Crusti” Cedică, Gabriel “Gabarel” Rustoiu, Adrian “Adi” Ursuţiu, Ioan “Johnny”
Bejinariu şi alţii care s-au perindat de-a lungul timpului în jurul magistrului nostru
de la Timişoara.
Toate acestea constituie argumene ale ideii că Florin Medeleţ ar fi fost proba-
bil un excelent om de catedră. Din păcate pentru învăţământul istoric din Banat, el
nu şi-a găsit loc la Universitatea din Timişoara, accesul spre o catedră universitară
fiindu-i zădărnicit de interese meschine, “provinciale” şi invidii locale. A ţinut însă
ocazional cursuri şi conferinţe la alte universităţi de stat sau private, iar talentul său
pedagogic şi oratoric a răzbătut publicului mai larg prin intermediul emisiunilor radio-
fonice, al celor televizate ori prin filme documetare12. În ceea ce-i priveşte pe arheo-
logii bănăţeni sau pe cei care au activat în alte zone dar care au fost legaţi prin cercetări
11
Idem, 1995.
12
Dintre acestea merită amintit documentarul “Timişoara mica Vienă”, produs pentru TVR
Timişoara de Brânduşa Armânca şi Dan Raţiu (1999), care constituie o realizare de excepţie:
a se vedea https://www.youtube.com/watch?v=5OFqf5odaqI
23
de fenomenul arheologic din Banat, aceştia s-au bucurat cu toţii de-a lungul ultimelor
decenii de dialogul ştiinţific iniţiat de Florin Medeleţ prin organizarea conferinţelor
arheologilor bănăţeni, desfăşurate în anii ’80–90 şi la începutul anilor 2000, rând pe
rând, la Caransebeş, Buziaş, iar mai apoi la Sânnicolau Mare. Astăzi, la un deceniu după
disparţia sa, este cât se poate de clar că liantul care îi unea pe arheologii bănăţeni în cad-
rul acestor manifestări ştiinţifice erau personalitatea şi charisma lui Florin Medeleţ.
Alături de acribia ştiinţifică deja subliniată, Florin Medeleţ a dat dovadă şi de
un spirit literar creator încă din anii studenţiei13. A debutat literar în anul 197114 însă
dedicarea lui faţă de istorie şi arheologie a precumpănit. Totuşi, creaţia literară care
ilustrează complexa personalitate a lui Florin Medeleţ este reprezentată într-o mică
parte în antologii15 şi într-un volum propriu de poezie16.
Timişoara a onorat memoria celui care a fost arheologul, istoricul, muzeo-
graful, poetul şi magistrul Florin Medeleţ, una din străzile oraşului purtând numele lui.
În acest context, nu putem să nu remarcăm faptul că iniţiativa unui grup de
tineri universitari de la Timişoara de a omagia memoria lui Florin Medeleţ nu repre-
zintă decât o reparaţie morală şi o recunoaştere a valorii contribuţiilor pe care Florin
Medeleţ le-a adus arheologiei şi istoriei Banatului în deceniile situate la cumpăna mile-
niilor. Iar aceste contribuţii nu au fost numai de natură ştiinţifică. Florin Medeleţ a
creat şi o adevărată şcoală de arheologie, discipolii săi ducând mai departe moştenirea
spirituală pe care magistrul timişorean a lăsat-o în urma sa.
13
Florin Medeleţ a participat la şedinţele cenaclului literar studenţesc alături de personalităţi
precum Ioan Alexandru, Augustin Buzura, Dan Culcer, Romulus Guga, Ion Iuga, Mircea
Opriţa, Nicolae Prelipceanu.
14
A debutat cu poezie, în revista Tribuna, şi în acelaşi an, cu proză, în revista Orizont.
15
În antologia Uneori zborul – şapte poeţi, Ed. Facla, 1973 (selecţie şi prezentare făcută de
către Anghel Dumbrăveanu).
16
Florin Medeleţ, De capete, de pajuri, de-ntâmplare, Ed. MODUS P.H., Reşiţa, 2003.
24
Fig. 7. Florin Medeleţ, alături de Aurel Rustoiu, Gabriel Crăciunescu şi
Petre Roman, în vizită la castrul roman de la Karataš (Diana), pe
malul drept al Dunării, cu ocazia colocviului româno-sârb de la
Kladovo şi Turnu Severin din anul 1998.
25
BIBLIOGRAFIE
26
Oberländer- Oberländer-Târnoveanu, Ernest, Brăţările regale de aur de la
Târnoveanu, Sarmizegetusa Regia – apogeul artei metalelor preţioase la
2013 daci, În: Oanță-Marghitu, Rodica (coord.), Aurul și Argintul
Antic al României, Catalog de expoziţie, Muzeul Naţional de
Istorie a României, București, 2013, 704 pg., ISBN 973015811-
8; p. 92-115.
Rustoiu, Rustoiu, Aurel; Berecki, Sándor, Thracians – Illyrians – Celts.
Berecki, 2015 Cultural connections in the northern Balkans in the 4th – 3rd
centuries BC, În: Popov, H.; Tonkova, M.; Bojkova, A.;
Alexandrov, St.; Damyanov, M. (eds). Actes of the conference
“Thracian Archaeology. 30th Anniversary of Thracian
Archaeology Department at NIAM-BAS”, Sofia, November
21-24, 2013, Sofia, in print.
Vulpe, 2001 Vulpe, Alexandu, Istoria şi civilizaţia spaţiului carpato-dună-
rean între mijlocul sec. al VII-lea şi începutul sec. al III-lea
a.Chr., În: Petrescu-Dîmboviţa, Mircea; Vulpe, Alexandru (eds),
Istoria Românilor, vol. 1, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2001,
865 pg., ISBN 973-45-0382; p. 451-500.
Vulpe, Vulpe, Alexandru; Zahariade, Mihail, Geto-Dacii în istoria
Zahariade, militară a lumii antice, Bucureşti, Ed. militară, 1987, 224 pg.
1987
27
MATERIALE PREISTORICE DIN PEŞTERA BINDER –
CHEILE TURZII PROVENIND DIN RĂSCOLIRI ÎN
SĂPĂTURA LUI NICOLAE VLASSA
Abstract. Prehistoric materials at Binder Cave – Cheile Turzii from disturbed area of
Nicolae Vlassa’s excavations. New archaeological excavations at Binder Cave started with
the cleaning of the profiles and collecting of the archaeological material spread by “amateurs”
archaeologists. With this occasion have been discovered four bone beads (very small) similar
to those encountered in the neighboring jewelry workshop at Ungurească/Caprelor Cave.
Between the materials discovered with this occasion we have to mention some tooth of a cave
bear related with Paleolithic, as well as ceramic fragments related with several civilizations
such as: Developed Neolithic – Zau culture; Copper Age – Scheibenhenkel horizon or early
stages of Băile Herculane II/III Cheile Turzii and Coţofeni culture phases I–IIIa; Bronze Age –
Wietenberg III; Middle Ages. The profile of N. Vlassa’s excavation (that remains open) was
destroyed on a 1.5 m portion.
1
RepCluj, 1992, s.v. Mihai Bărbulescu, p. 103-105 şi bibl.; Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh.,
2006, fig. IIIe.14; Colesniuc, 2014, p. 62.
29
fiind practicabile doar cu echipament special. Cărarea spre Peştera Ungurească a fost
întreţinută datorită punctelor de ascensiune alpinistă din peşteră.
Ambele peşteri sunt la baza unui perete înalt, numit Peretele Vulturilor la
Peştera Ungurescă şi Colţul Lat sau Rotunjit (Fig. 3). Fiind cea mai apropiată
peşteră situată pe aceeaşi parte, cu depuneri similare cu cele din peştera cercetată de
noi anterior, era firesc să se efectueze o săpătură pentru compararea stratigrafiei şi a
materialelor, pentru a înţelege mai bine semnificaţiile locuirii şi mai ales dacă locu-
irea din vremea orizontului cu toarte pastilate a fost sezonieră, determinată tot de
prelucrarea bijuteriilor.
30
Fig. 2. Localizarea peşterii Binder.
31
restrânsă era necesară găsirea altor mijloace de creştere a eficienţei, în care trans-
portul pământului era prioritar.
Beneficiind de sponsorizări de la SC IG Consult SRL din Braşov, prin bună-
voinţa Managerului Dolcan Ovidiu, am început organizarea şi amenajarea coborârii
materialului arheologic pe cablu, locul fiind mai favorabil ca la Peştera Ungurească,
distanţa fiind mai scurtă şi vizibilitatea directă. Proiectul ales de Romeo-Alexandru
Perlik şi Radu Pop (ambii de la cluburi de speologie şi care în campania din 2012 au
contribuit la transportul materialului din Peştera Ungurească), urmărea uşurarea
muncii. Pentru cercetarea nivelurilor de locuire din peşteră, pentru degajarea lor, tre-
buie cernute şi transportate câteva tone de pământ, care trebuie apoi spălat, materialele
sortate şi prelucrate. Profitând de o văioagă, care are o descindere în curbă spre poteca
din Chei, speologii-alpinişti au găsit posibilitatea amplasării unui cablu pentru cobo-
rârea pământului cernut în peşteră prin site mari.
Coborârea sacilor cu pământ se
face controlat cu o coardă pentru a nu
mări viteza de coborâre, având prevă-
zută o haltă intermediară pentru siguran-
ţă, control şi reducerea vitezei.
Reluarea săpăturilor în Peştera
Binder din Cheile Turzii a început prin
curăţirea profilelor şi adunarea materia-
lelor răscolite de “amatorii” de arheolo-
gie. Cu acest prilej au fost recuparate patru
mărgele de os, de foarte mici dimensi-
uni, similare celor din atelierul de biju-
terii din Peştera Ungurească/Caprelor,
din vecinătate2.
Sondajele (Fig. 4). Din planurile
lui Nicolae Vlassa, realizate cu ocazia
primelor două campanii (1965–'66), rezul-
tă că în vremea respectivă se mai putea
Fig. 3a. observa săpătura lui Andrei Orosz ampla-
sată pe mijlocul peşterii (Fig. 4), dar nu era un alt sondaj sau groapă (Fig. 4) mai
spre sud, marcată de noi pe planul lui N. Vlassa ca “groapă sau sondaj”3.
Stratigrafia (Fig. 5). Deşi nu este importantă în acest moment, deoarece
materialele cele mai interesante în cea mai mare parte nu provin din complexe, ea
ne oferă posibilitatea încadrării materialelor.
2
Piciu et alii, 1996; Bindea, Sângerean, 1996; Biagi, Voytek, 2006; Lazarovici Gh. et alii,
2012; Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M., 2008; 2009a; ş.a.
3
Este posibil să fie vorba de săpătura realizată de Dumitru Berciu şi Ioan-Alexandru Aldea,
materiale rezultate fiind depozitate la Alba Iulia (Lazarovici Gh., 2012, fig. 5, 10-11; Lazarovici
C.-M, Lazarovici Gh., 2006, fig. IIIe.14; Colesniuc, 2014, p. 62 şi urm.).
32
Fig. 3a–3b. Traseul pentru cablul necesar coborârii
materialului arheologic și pământului cernut.
La baza stratului de cultură, ce
coboară la peste -1,90–2 m, sunt două
niveluri cu puţine materiale arheologice
(dinţi de urs), marcate drept 6a cele de
culoare mai brună şi 6b cele mai gălbui,
ambele cu pământ galben şi cu pietre pro-
venind din bolta peşterii. Pentru stratul
mai de sus (niv. 6a), culoarea brună pro-
vine de la depunerile dintr-o perioadă
rece, foarte probabil ultima glaciaţiune.
N. Vlassa amintea urme de vetre paleo-
litice, la care noi nu am ajuns încă. În
repertoriul arheologic al județului Cluj
se menţionează că în Peştera Binder au
fost descoperite materiale din Paleolitic
Fig. 4. Peştera Binder, planul până în Epoca Romană, ceea ce am găsit
sondajelor. şi noi4.
Materilele arheologice recoltate sunt deosebite: câteva măsele de urs de peşteră, din
niveluri paleolitice, dar şi din poziţii secundare. Noi am curăţat doar profilul lui
N. Vlassa, intervenind cât mai puţin posibil, pentru a nu distruge mai mult din
stratigrafie şi a lăsa o zonă mai mare pentru viitoarele săpături în suprafaţă.
4
RepCluj, 1992, s.v. M. Bărbulescu, p. 103-105 şi bibliografia.
33
Fig. 5. Peştera Binder, profil stratigrafic în zona săpăturii lui N. Vlassa.
În nivel se observă pietre mari desprinse din bolta peşterii ca urmare a
îngheţurilor şi dezgheţurilor succesive, foarte probabil din ultima glaciaţiune. Din
peşteră au fost reţinute 95 de fragmente ceramice caracteristice care au fost intro-
duse în bazele de date5. Dintre acestea 15 fragmente aparţineau culturii Zau (Fig. 6a,
b4–5), descoperite între adâncimea de -0,85–1,05 m, din nivelul 5; alte 10 fragmente
provin dintr-o groapă sau un sondaj anterior, şi aparţin culturii Băile Herculane II –
Cheile Turzii (după Petre Roman) respectiv Orizontului cu toarte pastilate sau
fazelor mijlocii ale culturii Bodrogkeresztúr; restul de 52 fragmente sunt din profil şi
aparţin tot Orizotului cu toarte pastilate. Predomină ceramica uzuală (22 fragmente)
şi semifină (17 fragmente), doar 14 fragmente sunt din pastă fină.
Din Epoca timpurie a Cuprului, respectiv cultura Petreşti sunt 17 fragmente,
din care doar unul cu pictură (Fig. 7). Din perioada de maximă dezvoltare a meta-
lurgiei cuprului, respectiv cultura Bodrogkeresztúr – Toarte pastilate, ceramica este
decorată cu incizii lustruite (Fig. 6.2), unele prezintă un decor cu caneluri (Fig. 8, 9)
şi, bineînţeles, nelipsitele toarte pastilate (Fig. 9.1, 4, 6). Mai deosebit este un cap de
animal cu botul prelung, foarte probabil un cal, după botul lung. Piesa este posibil să
fie o protomă aplicată pe o toartă de vas.
5
Constantin Aparaschivei a codificat şi introdus materialele.
34
Fig. 6. Peştera Binder, ceramică: a., cultura Zau.
35
b.
Fig. 6. Peştera Binder, ceramică: b.4–5, cultura Zau; b.1, ceramică şnurată;
b.2, 3, orizontul toarte pastilate.
Din perioada târzie a Epocii Cuprului,
din vremea culturii Coţofeni, sunt cele mai multe
şi bogate materiale. Unele aparţin etapei Coţo-
feni I (Fig. 9.5, 11–12), altele etapei Coţofeni II
(Fig. 13), la care întâlnim şi decorul încrustat
cu pastă albă (Fig. 11–13). Unele motive, cum
sunt inciziile late aranjate în căpriori, prezintă
analogii în materialele Baden, cele două culturi
fiind în bună parte contemporane. La fel poate
fi şi cel din Fig. 9.5, deşi descoperiri Baden –
Coţofeni sunt doar în Crişana şi mai spre vest6.
Cu prilejul unor periegheze în alte peşteri au
fost adunate alte materiale dintre care cele mai
Fig. 7. Peştera Binder, interesante provin din Peştera Balica Mare sau
fragment ceramic, cultura Cetăţeaua Mare şi pot fi atribuite fazei II a
Petreşti AB.
6
Roman, 1976, p. 153-179 (cu analogiile pentru tipurile de motive şi răspândirea lor); Roman,
2008, fig. XLIV-C.
36
Fig. 8. Peştera Binder, orizontul cu Fig. 9. Orizontul cu toarte pastilate;
toarte pastilate. 5, Coţofeni I.
culturii Zau7. Pictura din această peşteră
s-a păstrat foarte bine, materialele cerami-
ce au apărut chiar la suprafaţă, fiind antre-
nate de diferite lucrări medievale sau răs-
coliri recente ale unor colecţionari de mate-
riale arheologice.
Peştera Binder, prin poziţia ei la
mijlocul Cheilor, se află în imediata veci-
nătate a unui punct numit Belvedere 2 (mai
există un asemenea loc cu acelaşi nume în
aval, la ieşirea din canion). Din acel punct
poate fi supravegheat accesul în Chei, atât
în aval cât şi în amonte, dar şi la una din
curburile importante.
Din gura peşterii (Fig. 14), înaltă
Fig. 10. Peştera Binder, idol acum de peste 2,5 m, mai înaltă probabil la
zoomorf, orizontul cu toarte începuturile locuirii, avem în faţă un impu-
pastilate. nător perete de stâncă. În partea din aval,
în punctul Pă Grădini, am găsit un spaţiu circular curăţat şi înconjurat cu pietre,
care are în interior ceramică Coţofeni. Este posibil să fie o locuire sezonieră. În
Peretele Uriaş şi la Pripoane sunt numeroase grote şi abriuri, unele cu urme de
locuire, cele mai multe foarte greu accesibile.
7
Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh., 2007, fig. IIIe.14, 40; Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M.
2009; Colesniuc, 2014, p. 62 şi urm.
37
Fig. 11. Peştera Binder, Coţofeni I. Fig. 12. Peştera Binder, Coţofeni I.
Fig. 13a. Peştera Binder, Coţofeni I. Fig. 13b. Peştera Binder, Coţofeni I.
Cum pe Peretele Uriaş sunt numeroase trasee de alpinism în care tinerii
învaţă căţăratul şi îşi încearcă abilitatea şi forţa, tot aşa trebuie să se fi petrecut
lucrurile şi în preistorie, desigur cu alte mijloace.
De la Belvedere 28 un observator putea controla valea spre ambele direcţii,
până la ieşirea din Chei. Faptul că meşterii, care lucrau în atelierul de bijuterii din
Peştera Ungurească aveau un asemenea punct de pază la o grotă greu accesibilă, este
8
Mai există în aval un alt punct Belvedere 1.
38
Fig. 14. Ceramică din Peştera Balica Mare sau Cetăţeaua Mare.
susţinut şi de descoperirea în vremea cercetărilor lui N. Vlassa a unui schelet uman
aproape neacoperit de pământ, surprins de moarte probabil în somn. Dacă socotim
cantitatea mare de bijuterii de aur produse (doar 85 erau rebuturile şi cele pierdute în
cenuşă) nu e greu de imaginat nevoia de a păstra secretul atelierelor şi amplasării lor.
Belvedere 2 controla accesul spre Peştera Binder, dar şi drumul spre Peştera Horna-
rilor9, prin punctul Belvedere 2. Spre amonte şi aval imaginile sunt spectaculoase
(Fig. 16), în acelaşi timp putem să ne facem o idee cum îşi controlau şi apărau
zonele de locuire, atelierele şi meşteşugurile cei din chei.
Datorită unor schimbări climatice pe spaţii largi, care au dus la dispariţia
unor mari civilizaţii, cum sunt Cucuteni – Tripilia, Gumelniţa – Kodjadjermen, Sălcuţa,
cu aşezări mari, înţelegem preocupările micilor staţiuni care au urmat.
Punctul de observaţie credem că a fost folosit şi de comunităţile neolitice.
În Evul Mediu Cheile Turzii au fost folosite ca loc de refugiu şi de apărare,
dovadă sunt peşterile Cetăţeaua Mare şi Cetăţeaua Mică, fortificaţii de la finele
Evului Mediu, folosite de răsculaţi.
Odată cu cercetarea Peşterii Binder a început şi un proces mai complex de
studiere a ambientului, pentru a înţelege de ce comunităţile preistorice folosesc peş-
terile din Cheile Turzii ca locuri speciale. De exemplu, în mai toate peşterile în vre-
mea culturilor Zau şi Petreşti este o mare cantitate de ceramică pictată, în vreme ce
în imediata vecinătate, în aşezarea Zau din amonte, care se întinde pe câteva hectare
pe deal şi după acesta în sud-vestul satului Petreştii de Jos (Fig. 18), s-a găsit multă
ceramică Zau, dar nici un fragment pictat. Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în aşeza-
rea săpată de Zoia Maxim de la podul peste pârâul Ciurila, dintre Ciurila şi satul
Crăieşti, unde s-a găsit multă ceramică, dar fără pictură10.
9
Şi acolo au fost găsite urme preistorice, dar nu sunt amintite; din vremea atelierului de biju-
terii: RepCluj, 1992, s.v. Peştera Hornarilor, p. 103; Colesniuc, 2014.
10
Unii susţin că pictura nu se păstrează, dar la Iclod apare în inventarul mormintelor, iar în aşe-
zare extrem de rar, iar la Porţ-Corău III pictura apare în aşezare, dar nu în inventarul mormin-
telor tot în vremea culturii Zau. Deci este vorba de obiceiuri rituale, care la rândul lor ţin de
viaţa spirituală şi social-religioasă.
39
a
b
Fig. 14. a–b. Gura Peşterii Binder şi săpătura lui Nicolae Vlassa din 1966.
40
Fig. 15. Vedere din gura Peşterii Binder spre Peretele Uriaş (în faţă) şi
Pripoanele (în dreapta imaginii) şi Porumbarii (în stânga).
a b
Fig. 16. De la Belvedere spre amonte (a) şi spre aval (b).
Credem că este vorba de elite sau şi de meşteri care, la rândul lor, fac parte
din elitele comunităţilor. Asemeni situaţiei de la Lepenski Vir, poate nişte înţelepţi,
retraşi în peşteri asemenea sihaştrilor, oameni cu largi cunoştiinţe şi care se mulţu-
meau cu puţin trăiau în asemenea locuri sacre. Cheile Turzii sunt un asemenea loc
sacru, un sanctuar natural, vizitat în zilele de vară de zeci de mii de turişti11.
11
În una din verile anterioare au fost vândute peste 15000 de bilete celor care au vizitat Cheile
Turzii.
41
a
b
Fig. 17. a. de la Belvedere spre aval, Peretele Uriaş;
b. de la Belvedere spre amonte.
Rolul expediţiei din acestă campanie era şi acela de a studia care sunt cele
mai optime posibilităţi de săpare şi de prelucrare a materialelor.
Pământul recoltat de pe marginea şi din săpătura lui N. Vlassa a fost cernut
pe loc în peşteră. El a fost transportat tot cu rucsacurile pe fostele poteci, mai greu
accesibile şi nevizitate de turişti. Transportul materialelor şi a pământului cernut nu
a fost chiar simplu, făcându-se uneori pe zone cu pietriş (Fig. 20) sau poteci înguste.
Baza a fost amenajată pe marginea pârâului Hăşdate, unde a avut loc şi spălarea
pământului; au fost folosite site (Fig. 19) cu ochiurile de 1 mm, deoarece unele piese
42
mărunte aveau sub 2 mm.
1 2 3
Fig. 19. 1. Înmuierea; 2. Turnarea în site; 3. Spălarea pământului cernut.
După uscarea resturilor spălate a urmat sortarea cu penseta a resturilor de
cărbune, micro-obiectelor şi oaselor de micro mamifere; au fost recuperate seminţe
de cereale, sâmburi de corn şi alte resturi antracologice ce urmează a fi determinate
la Alba Iulia12. Dintre cele mai interesante obiecte amintim alături de mărgele,
câteva microlite de silex, obsidian sau cuarţit (lame, răzuitor, aşchii) unele cu urme
de retuşare, care au trecut prin sita cu ochiul de 1 cm prin care s-a cernut pământul
în peşteră. Câteva artefacte din os (două sule) completează inventarul descoperit în
2015 în această peşteră.
12
Determinările din Peştera Ungurească au fost realizate de Beatrice Ciută (Ciută, 2008; 2012)
43
Fig. 20. Transportul pământului cernut în peşteră şi a materialelor
44
BIBLIOGRAFIA
45
Lazarovici Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda, The Work-
Gh., shop for Gold at Cheile Turzii - Peştera Ungurească-Peştera
Lazarovici C.- Caprelor. Archaeological Excavation 2003-2004, În: Popoviciu,
M., 2008 Elena; Ivan, Mircea (eds), Annals of the Tiberiu Popoviciu Semi-
nar of Functional Equations, Approximation and Convexity,
Vol. 6, Ed. Mediamira Science Publisher, Cluj-Napoca, 2008,
184 pg., ISSN 1584-4536; p. 153-158.
Lazarovici Gh. Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda; Constanti-
et alii, 2012 nescu, Bogdan, New Data and Analyses regarding Gold Metal-
lurgy in Romanian Copper Age, În: Apulum, LI (2012), p. 1-21.
Roman, 1976 Roman, Petre, Cultura Coţofeni, Biblioteca de arheologie, 26,
Academia de ştiinţe sociale şi politice a Republicii Socialiste
România, Institutul de arheologie, Ed. Academiei Republicii
Socialiste România, Bucureşti, 1976, 215 pg.
Roman, 2008 Roman, Cristian-Constantin, Habitatul uman în peşterile din
sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca Brukenthal, XXV, Ed.
Altip, Sibiu - Alba Iulia, 472 pg., ISBN 978-973-117-154-8.
Piciu et alii, Piciu, Traian; Lazarovici, Gheorghe; Simihăian, Mihaela; Rela-
1996 ţia fosfor - potasiu în straturile neolitice din Peştera Ungurească
din Cheile Turzii, În: Acta Mvsei Napocensis, 33/I, p. 565-567.
46
BUCRANIUL – SIMBOL ŞI SEMN.
BUCRANIILE MONUMENTALE (PARTEA I)
Abstract. Bucranium – symbol and sign. Bucranium, the meaning of which was
linked to the bull’s head, was extended, especially in Prehistory, to goat and ram.
Religious themes are known from Paleolithic until Protohistorical times.
Bucranium appears in sanctuaries, on small sanctuaries models, on altars, as vessels’
protomes, as scepters, on worship altars, but also on various objects.
Our study refers from symbols related with this theme to the signs discovered on col-
umns, tablets, altars etc.
We have presented some of the most expressive examples that illustrate this theme,
including monumental pieces (related with temples, sanctuaries, domestic sanctuaries),
as well as those of small dimensions (including models of temples/sanctuaries, altars)
or painting representations.
1. Definţii
“Termenul BUCRÁNIU s.n., motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou
împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichităţii şi a Renaşterii.
(< lat. bucranium, fr. Bucrane, gr. bous “bou” și kranion “craniu”)” (DEX). Alte defi-
niţii mai complexe le regăsim în dicţionarele enciclopedice definit ca bucranium (lati-
nă): “... cap de bou tăiat”, motiv decorativ constând din stilizarea unui craniu de bou,
cu coarne, descarnat, uneori împodibit cu elemente florale sau suportând ghirlande
sau taenia”1. Cu sens apropiat, completat cu informaţii din arta mesopotamiană şi egip-
teană, avem şi în alte enciclopedii2.
Din punct de vedere al preistoricienilor, definiţiile de mai sus sunt prea res-
trânse, nu acoperă semnificaţiile obiectelor preistorice. Semnificaţia este mult mai lar-
gă şi mai complexă, în legătură cu situaţii, locuri, asocieri, ceea ce permite comple-
tarea semnificaţiei simbolului şi semnului.
1
DEAVR, 1980, s.v.
2
AIVR, 1994, p. 217, voce Petre Alexandrescu.
47
Adesea bucraniul este asociat cu capul de berbec sau ţap, lărgind sau întărind
semnificaţia simbolului (forţă, putere, procreere), devenit mai apoi semn. Unele deta-
lii privind semnificaţiile sunt legate de cornul taurului (sub noţiunea de taur se subîn-
ţelege uneori şi taurul sălbatec, bourul, zimbrul) ca element al forţei , al puterii divine
legate de fecunditate, mugetul taurului este asemuit tunetului; cornul abundenţei şi
bucraniul sunt legate de fecunditate, de fecunditatea naturii fertilizate; sunt modele
de lut în formă de corn; se suflă în corn; sunt coarne de consacrare sau consacraţie
(cu semnificaţii de fundare, vezi şi mai jos cele monumentale) ş.a.; toate acestea au
primit noi semnificaţii derivate din simbolistica taurului, a taurului sălbatec, a bizo-
nului ş.a.
3
apud Aubarbier, Binet, 2002, p. 31.
4
apud Müller-Karpe, 1968, p. 35l.
5
apud Schmidt, 2007.
6
Ibidem, p. 88.
7
Srejović, 1969, Fig. 75-76.
8
Schmidt, 2007, p. 76 şi urm., p. 83 şi urm., p. 269, kat. 4.
48
În Sanctuarele de la Çatal Höyük cultul bucraniului cunoaşte cele mai variate
forme, fiind plasat în cele mai variate locuri, jucând un rol important în altare. Astfel,
apare pe marginea altarelor în mai multe exemplare, asociat cu berbecul şi ţapul; îl
întâlnim în cap de coloană, pe coloane în şiruri şi multe alte forme. Chiar cornul de
taur are forme variate, fiind ataşate coarne propriu-zise sau unele modelate din lut.
Am putea preciza că la Çatal Höyük întâlnim aproape toate variantele.
Cea mai complexă tipologie a coloanelor sau marginilor de altar de la Çatal
Höyük a fost realizată de Adela Mateş (azi, Kovács)9 în teza ei de doctorat. Necunos-
când alta mai bună o folosim pe aceasta în cele de mai jos.
A4 A6
9
Mateş, 2010.
49
1. Sanctuarul E VI, 10. 2. Sanctuarul E VI, 10, reconstrucţie
diferită.
10
apud Kovács, 2014.
50
astfel că, după părerea noastră, ar putea fi sanctuare comunitare11.
Din cele de mai jos se poate observa că la Çatal Höyük este o adevărată mito-
logie familiară şi comunitară, în care taurul sugerat prin bucraniu juca un rol impor-
tant în spiritualitatea comunității.
11
Lazarovici Gh. et alii, 2001, I.1, p. 269, Fig. 239.
12
apud Kovács, 2014.
51
Fig. 6. Parţa (5300 – 5000 calBC): ▲ 1. Sanctuarul 1 cu bucraniu în altar A;
▼2. Santuarul 2.
Nu avem bucraniul care funcţiona în vremea Sanctuarului 114, dar după dimen-
siunile soclului din altarul A, pe care era aşezat idolul bust monumental, asociat unui
craniu de bou, poate fi bucraniul care a fost mai apoi depus în nişa de la intrarea în
Sanctuarul 2 (sau de dimensiuni apropiate acestuia).
13
Lazarovici Gh. et alii, 2001, p. 271, 276, 278, 279, 282, 292; Lazarovici C.-M., Lazarovici
Gh., 2006, p. 252, Fig. III. 49/b ş.a.
14
Lazarovici Gh. et alii, 2001, p. 207, Fig. 168a.
52
Cultul taurului este în permanenţă asociat cu cultul bucraniului. Chiar în cazul
statuii monumentale din Sanctuarul 2 partenerul Marii Mame era taurul, marcat prin-
tr-un cap de taur. Nu cunoaştem care a fost capul mamei, motiv pentru care sunt două
reconstituiri ale Marii Mame (Fig. 7, vezi şi varianta de cap): una care are cap triun-
ghiular ca la figurinele culturii Vinča (sanctuarul de la Zorlenţu Mare, nivel 6 sau sta-
tuia dublă din aceeaşi staţiune şi alte statui duble) şi o reconstituire cu coarne, după
modelul altarului din sanctuarul de la Truşeşti (L61)15.
La Parţa sunt busturi monumentale pe care au fost depuse cranii sau trofeu
de taur, iar în vecinătatea lor erau vetre în altare pe care se aduceau jertfe de carne şi
cereale.
15
Petrescu-Dîmboviţa et alii, 1954, 7 sqq; Petrescu-Dîmboviţa, 1963; Monah, 1997, p. 38,
Fig. 9/1.
53
a. b.
Fig. 9. Parţa, coloanele: a. Luna; b. Soarele.
În altarul din Locuinţa 126 pe o coloană de lemn a fost depus un bucraniu lipit
cu lut16. În Sanctuarul 2, în faţa statuilor monumentale, coloanele erau terminate cu
bucranii de lut, care aveau coarne de bou.
Între coarne, în partea cu statuia Mamă, se afla o semisferă decorată cu mean-
dru, interpretată ca Luna, iar în cea din partea taurului semisfera era simplă şi a fost
interpretată ca Soare.
2.1. Reprezentatea bucraniului pe coloane
După cum am văzut şi mai sus, coloana apare în sanctuare. Coloana, ca de
altfel şi arborele cosmic, este considerată axis mundi.
După diversele opinii, coloana leagă lumea subpământeană (rădăcinile arbore-
lui cosmic, baza coloanei, coloana pe morminte17) cu cea terestră şi cosmică18, fiind în
același timp un mijloc de comunicare între lumi. Din aceste motive coloana joacă un
rol important. În diferite vremuri s-a născut un cult al coloanei. Ca să înțelegem rolul
pentru preistorie este necesară o scurtă incursiune în vremurile istorice.
În vremurile istorice timpurii, în Creta, coloana redă imaginea Marelui Zeu
(la vila regală din Knosos, la Hagia Tridda, Knossos, vezi şi mai jos Fig. 37 ş.a.)19.
Pe sigiliile cretane ea defineşte templul sau altarul20. Acelaşi sens îl observăm la Parţa,
în L 126 (Fig. 8), doar că acolo divinitatea sugerată prin bucraniu este taurul, cum de
altfel apare şi pe statuia monumentală (Fig. 6/2). Tot de la Parţa observăm că pe alte
coloane sunt redate divinităţile asociate bucraniului: Soarele şi Luna. În acele cazuri
coloana sugera legătura dintre Pământ (Luna asociată Marii Mame) şi Cer (Soarele
asociat Taurului). Tot o legătură rămasă din mituri străbune o avem pe o coloană la
un mormânt din Oltenia, dar sunt şi alte situaţii preistorice şi protoistorice: legătura
16
Inventarul din locuinţă a fost distrus prin lovire cu bile mari de lut ars: Lazarovici Gh. et
alii, 1985, p. 55, pl. VI/5-7; Lazarovici Gh. et alii, 2001, I.1, p. 157-159, 275, Fig. 121; Laza-
rovici C.-M., Lazarovici Gh., 2006, p. 352-355.
17
Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M., 2014.
18
Eliade, 1981, p. 55; Chevalier, Geerbrant, 1994, p. 256; Lazarovici Gh. et alii, 2001, I.1, p.
209-210; Ursulescu, 2001, p. 2, cu referire la piatră.
19
Gimbutas, 1984, p. 79-80.
20
Matz, 1969, p. 121.
54
cu lumea subpământeană o reprezenta Şarpele care urca pe coloană, coloana făcea
legătura dintre Pământ şi Cer (reprezentat acolo prin Soare)21.
21
Referiri la legătura dintre şarpe sau şarpele cosmic, coloană, Cer, cu semnificaţii, simboluri şi
semne vezi studiul nostru: Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M., 2014, p. 43-44, Fig. 160-167.
22
apud Jaritz, 1970, p. 301, Fig. 147.
23
apud Golan, 1991.
24
Golan, 1991.
25
Lazarovici Gh. et alii, 2001, I.1 p. 210.
26
*** Cucuteni Trypillia, 2008, p. 143, cat. M9.
27
Ibidem, cat. M9.
28
Lazarovici C.-M. et alii, 2009, p. 115, Fig. 5.
29
apud ETT, 2004, vol. 2, p. 21.
30
apud Boghian, 2010.
55
Fig. 14. Dansatoare înşirate gen coloană sau pe coloană ori scară31.
Ideea de coloană sau arbore redată de dansatoare nu poate fi pusă sub semnul
întrebării, deoarece imaginile din Fig. 14 redau ideea de dans şi coloană, care apar în
mai multe situaţii. În unele cazuri braţele dansatoarelor sugerează coarnele de taur.
2.2. Bucranii monumentale în sanctuare casnice sau în alte complexe
Arheologii, atunci când găsesc o piesă monumentală, nu insistă întotdeauna
asupra conţinutului acelei construcţii, nu este reluată analiza inventarului, încât uneori
informaţiile rămân vagi. Există însă şi situaţii când acestea au fost reluate şi reinter-
pretate. Aşa este cazul cu descoperirile de la Kormadin, din vremea fazei Vinča C,
publicate iniţial ca locuinţe32.
Borislav Jovanović a reluat analiza situaţiilor de la Kormadin şi a făcut unele
reconstituiri noi care i-au permis a identifica un sanctuar comunitar şi tot el aminteşte
alte sanctuare la Vrbianska Čuka şi Mađari33. Între elementele caracteristice sanctua-
relor aminteşte coloane, bucranii, mese de cult, pereţi ori frize decorate, iar pentru
sanctuarele casnice: bucranii, mese de cult, altăraşe. Bucranii monumentale în cultura
Vinča sunt la Vinča – Belo Brdo şi Gomolava (?).
Din cele două complexe de la Kormadin s-au păstrat două bucranii şi mai
multe fragmente.
B. Jovanović a făcut unele reconstituiri34 privitor la cele două sanctuare, unul
comunitar şi altul casnic (după locuinţa cu mai multe încăperi şi cu mai multe cuptoa-
re). La cea de a doua, la reconstituire s-a ţinut cont de planul locuinţei, dar şi de impre-
siunile de pe spatele capului pe care se putea observa urma unei grinzi de structură
31
apud Garfinkel, 2003.
32
Jovanović, Glisić, 1960.
33
Jovanović, 1991.
34
Jovanović, 1991; la reconstituiri a lucrat cu arhitecta Dana Rus, care le-a făcut şi pe cele de la
Parţa (Rus, Lazarovici Gh., 1991).
56
(Fig. 15.1), situaţie similară cu cea din “Casa Cerbului” de la Parţa35. În ambele com-
plexe cultul bucraniului este elementul principal.
35
Lazarovici Gh. et alii, 2005; Lazarovici Gh. et alii, 2005a.
36
Brukner, Petrović, 1986, cat. 16-18; Brukner, 1988, p. 33, Fig. 3/7-8: Marangou, 1992, p.
185, 328; Lazarovici Gh. et alii, 2001, I.1. Fig. 250/1-2, 275-276, 297-298; Lazarovici C.-M.,
Lazarovici Gh., 2006, p. 197, Fig. III.1.
57
a b
37
Fig. 18. Bucranii: a. Gomolava ; b. Gomolava?
58
claritate existenţa unor sanctuare comunitare sau casnice în cultura Vinča. După cum
se poate vedea din profilele pieselor de la Kormadin (Fig. 15/1), toate au fost acoperite
cu lut şi montate pe frunți sau trofee de taur. Unele sunt sanctuare comunitare, altele
casnice. După cum am văzut la Parţa, Çatal Höyük, Kormadin, bucraniul joacă un rol
important.
De altfel, cultul craniului de taur (uneori cerbul), tăierea lui, îngroparea, depu-
nerea în centrul staţiunii, la baza unor coloane sau stâlpi este atestată la Zorlenţu Mare
sau Jeff el Amar41, la baza unor locuinţe (Zau de Câmpie, Parţa), pe pereţi (Parţa P4342)
sau în gropi, separat de corp (Cheile Turenilor, Zau ş.a.43); de altfel şi depunerea unor
corpuri de vite fără craniu44, depunerea cornului în podeaua Sanctuarului 2 de la Parţa
sau pe podea (Parţa P126, Fig. 8) şi altele, este legată de ritualuri de fundare şi aban-
donare45. Contemporane cu piesele menţionate de la Vinča este un bucraniu de la Dikili
Tash, care are urme de corn (Fig. 22)46 şi pe care sunt redate nările şi gura, ca la unele
din cele amintite (Fig. 18).
41
Hayden, 2003, p. 198-199, Fig. 6.20.
42
Lazarovici Gh. et alii, 2001, p. 278-279, Fig. 255.3; Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh.,
2006, p. 197, Fig. III.1, Fig. IIIb.187 b-c.
43
Tell Halaf: Eliade, 1981, p. 48; Tureni-Poderei Gr. 57: Rusu et alii, 1994, p. 229-238, Fig.
1a; Blagotin S3 socotit sanctuar: Vuković, 2004, p. 84, Fig. 1; Horváth, Paluch, 2005, p. 185,
324; Orăştie L2: Luca, 2001, p. 90, 154, Fig. 6.
44
Grygiel, 2008, p. 794, Fig. 656; Lazarovici, C.-M., Lazarovici, Gh., 2006, p. 438, Fig. III.37.
45
Lazarovici Gh., 2009.
46
Treuil, Tsirtsoni, 2000, p. 216, Fig. 2; Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh., 2006, p. 197,
III.1, 197; Séfériadès, 2005, p. 97-113, 98, Fig. 1; Papadopulos, Nerantzis, 2014.
47
apud Papadopulos, Nerantzakis, 2014.
59
Tot dintr-un altar casnic, din faza timpurie a unui bloc de locuinţe de la Parţa,
din care unele cu etaj, numit “Casa Cerbului”, a fost descoperită o masă altar con-
struită pe bile de lut nearse pe a cărei margine era un bucraniu din lut nears.
a. b.
Fig. 24. a–b. “Casa Cerbului” încăperea A, niv. 7c-6 (foto Gh. Lazarovici).
Piesa s-a copt cu prilejul incendiului de la etajul construit într-o etapă ulteri-
oară peste această încăpere (Fig. 23–24)48.
Alte complexe. Din alte complexe, tot cu rol cultic, a căror funcţionalitate
nu o putem preciza exact, provin fragmente de bucranii. Ele sunt cunoscute încă din
Neoliticul timpuriu la Endrőd, unde apar în diferite complexe (pe pereţii unor locu-
inţe sau din gropi-bordeie49).
Starea fragmentară nu permite
multe comentarii, dar ca şi în alte cazuri
ele au ars ulterior, de aceea sunt foarte
friabile (ne referim la boturi, urechi, res-
turi de la coarne).
Unele bucranii fragmentare, după
forma botului, ne amintesc de cele din
sanctuare sau altare monumentale (Fig.
18–24). Faptul că au fost depuse în gropi
sau sunt din bordeie arată grija pentru
asemenea obiecte de cult.
2.3. Piesele bucraniu, monu-
mentale
Multe din acestea sunt piese arhi-
tectonice, parte a unor construcţii sau
anexe ale unor altare. După forma lor
unele au forma unor coloane, sunt stele
sau obiecte mari de sine stătătoare.
Unele sunt montate în podea sau stau pe
Fig. 25. Endrőd III50.
48
Lazarovici Gh., Parţa 2006-2009, raport (ms).
49
Makkay, Starnini, 2008, p. 63-65: Endrőd 3.119 G12-G13, locuinţele 1 şi 2 şi obiect C.
50
apud Makkay, Starnini, 2008.
60
podea, fiind legate de funcţionalitatea locului, cele mobile pot avea întrebuinţări fun-
cţionale sau cultice, pot fi mutate după nevoie.
2.4. Bucranii – coloane, conuri
Acestea au forma unor coloane sau conuri, cu partea superioară în şa sau două
coarne, de unde definiţia de bucraniu, cum de altfel le reîntâlnim pe tronuri miniatu-
rale (Fig. 39) şi altele.
51
apud Kalchev, 2005.
52
O platformă dreptunghiulară nu poate sta în echilibru pe trei pari aşezaţi în triunghi, cum
observă autorul aşezarea parilor.
53
Eliade, 1981, p. 2, 218, 343, 350, 476 ş.a.; Gimbutas, 1991, p. 21, 69, Fig. 22; p. 313, Fig.
8.8; Todorova, 1986, p. 80, Fig. 12/1; Ovchinnikov, 1996, p. 115-119, Fig. 1; Monah, 1997,
p. 45; *** Cucuteni, 1997, p. 109, cat. 14a-d; Lazarovici Gh. et alii, 2001, I.1, p. 238, 270 ş.a.;
Nikolov, 2007.
61
Fig. 27a. Stara Zagora-Spitalul Municipal, Fig. 27b. Varianta noastră de structură:
Karanovo II54. verde, patrulateră: roşu, triunghiulară.
54
apud Kalchev, 2005.
62
Asemenea bucranii de dimensiuni mai mici, dar care amintesc de coloană sau
trunchiul de con sunt în numeroase situaţii (Fig. 29: 1. Jaša Tepe; 2. Sajol; 3. Porodin;
4. Vestő – Màgor55; 5. Turdaş, 7. Poduri56). Privind localizarea acestori categorii de
piese observăm că cele de la Poduri, de exemplu, provind din încăperea unui Sanctuar
şi sunt în vecinătatea unei vetre57. Şi acea construcţie avea un etaj şi mai multe încă-
peri, 6+1 vetre altar (una cruciformă), două casete, din care una cu râşniţă. După inven-
tar poate fi vorba de un sanctuar comunitar, iar una din încăperi (marcată ca P3), care
avea cele două bucranii şi o casetă, putea servi ca loc pentru îngrijitoarea sanctuaru-
lui, preoteasă, credem noi. In acest caz bucraniile aveau rol cultic dar şi funcţional.
1 2 3
4 5 6
7
Fig. 29. Diverse tipuri de bucranii: 1. Jaša Tepe; 2. Sajol; 3. Porodin; 4. Vestő –
Màgor; 5. Turdaş (foto Gh. Lazarovici); 6. Parţa; 7/1–3, Poduri58.
2.4. Stele
Cuvântul defineşte monumente mici sau mari, în formă de coloană sau pilas-
tru, cu rol votiv sau funerar. Unele piese, de care ne preocupăm mai jos, prin forma lor
dreptumghiulară, mai înalte, seamănă cu ideea de coloană, dar au întotdeauna nelip-
sitele conuri pe cap, ceea ce sugerează bucraniul. Tema bucraniului ca stelă, la vetre
şi altele, o avem într-un exemplu mai târziu, dar foarte sugestiv, într-un templu din peri-
oada protoistorică, mai precis din Bronzul timpuriu, de la Beycesultan, niv. XVI, unde
55
Kalicz, Raczky, 1981; Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh., 2006, Fig. IIIb.188a.
56
Preoteasa, 2012, p. 88, Fig. 5.1-2A-B.
57
Ibidem, p. 91, Fig. 12 localizare, foto 15.1A, 2A, 3A desen 1B, 2B, 3B.
58
după Ibidem.
63
altarul era format din două rânduri de coloane în spate, de fapt două stele cu bucraniu,
iar în faţă este vatra centrală, care spre coloanele din spate se termină tot cu bucraniu.
Fig. 30. Altar din sanctuarul de la Fig. 31. Züschen, Megalite, cultul
Beycesultan X.VIII. morţilor, invocarea soarelui59 redarea
orantei sau coloana cu bucranii.
Mai sunt acolo vase askos pentru lichidul sacru şi altele. Vatra era protejată
de cultul taurului simbol al forţei, pornirii irezistibile şi energiei divine, simbol de fer-
tilitate (sămânţa bogată a lui Rudrea din Rig-Vedra fertilizează pământul), fecundi-
tate (masculul năvalnic), divinitate (taurii cereşti) ş.a.60.
Mitul dăinuie din Neolitic, căci, după cum am văzut mai sus şi în cele ce urmea-
ză, numeroase piese reflectă aspecte diferite ale acestui cult cu semnificaţiile lor. Ste-
lele au forme diferite, de la cele monumentale din sanctuarele comunitare cucuteni-
ene şi de mai târziu61, la cele din sanctuarele preoteselor sau altarele casnice62, uneori
legate de cultul morţilor din preistorie63, până în vremurile istorice. În preistorie, în
general, piesele sunt din lut şi mai rar din piatră64.
Bucraniile din lut în formă de stelă au apărut în unele sanctuare cucuteniene
cum este cel de la Isaiia L7, din Precucuteni III, unde sunt trei asemenea stele-bucra-
niu (Fig. 32)65.
La două din acestea se poate observa că ele au fost plantate pe o masă altar
sau în podea (ca bucraniile de la Stara Zagora, mai sus Fig. 26–27). Tema merge mai
59
apud Müller-Karpe, 1974, Fig. G4.
60
Roska, 1939; Karageorghis, 1977, 38-39; divinitate la Tell Halaf: Eliade, 1981, p. 48; ***
Cucuteni–Trypillia, 2008, p. 130, 212-217; Chevalier, Geebrant, 1994, s.v. Taur, Enlil, Rudra,
Zeus ş.a.
61
Truşeşti sanctuar 1 L24: Lazarovici C.-M., 2004; Petrescu-Dîmboviţa et alii, 1954; Petrescu-
Dîmboviţa, 1963; Florescu, 1957, p. 203; Gimbutas, 1984, 77, Fig. 43; ş.a.
62
Truşeşti sanctuar 5 L38.1: Lazarovici C.-M., 2004; Monah, 2012, Fig. 30.5-6.
63
Ocna Sibiului, neolitic timpuriu: Paul, 1992, p. 115, 115; Coţofeni IIIc Cheile Aiudului
Tumul V. M3: Vlassa et alii, 1985-1986, Fig. 7/3; Ibidem, 1987, p. 7-3 şi altele; Hansen,
2007, Fig. 496/4.
64
Cele din PPN; Özdoğan, 2007, p. 61; Hauptmann, 2007, p. 86; Lazarovici C.-M., Lazaro-
vici Gh., 2006, p. 29, Fig. I.17; Ibidem, 2007, p. 229, Fig. Vd.87; Mateș, 2010; Kovács, 2010a, şa.
65
Ursulescu et alii, 2000; Lazarovici Gh. et alii, 2001, p. 289.
64
Fig. 33. Siria,
Fig. 32. Isaiia, sanctuarul L7. mileniul III_266.
apoi în vremurile protoistorice, unde un car de luptă este tras de un taur, iar puntea din
faţă, menită a apăra luptătorul, este ca o stelă cu bucraniu având doi ochi ca de şarpe
şi decor din puncte (Fig. 33).
2.5. Obiecte, Idoli?
Makkay János şi Elisabetta
Starnini au publicat recent o serie de
piese a căror reconstituire este evi-
dentă (Fig. 34).
De asemenea, este un studiu al
colegilor Kalicz Nándor și Raczky Pál
cu numeroase exemple despre aseme-
nea piese monumentale, parte a unor
altare, sanctuare comunitare sau cas-
nice. Cele mai vechi sunt din Neoliti-
cul timpuriu, din Starčevo-Criş-Kőrős
de la Porodin (Fig. 29/3), Lanycsok,
unele din ele amintite deja.
De la Szolnok-Szanda, Kalicz N.
şi Raczky P. au reconstituit trei piese
Fig. 34. Endrőd67: 1, 4, 7, 9 picioare monumentale ca idoli bucranii sau
de altar cu bucranii; 10–11 - bot. coarne de consecraţie (Fig. 35). Auto-
rii oferă o serie de analogii pentru piese
asemănătoare din diferite staţiuni din sud-estul Europei (Fig. 29/1–4 şi 34a-c). Tot din
Neoliticul timpuriu este o piesă de la Dudeştii Vechi asupra cărăra au atras atenţia şi
care datează din aceeaşi vreme cu piesele de la Szolnok (Fig. 35) şi Endrőd (Fig. 34).
Numărul restrâns de asemenea piese monumentale se leagă de sanctuarele casnice,
iar aceste bucranii pot fi simboluri familiare, un fel de totemuri familiare, legate de
familiile preoteselor/preoţilor sau aceştia, după funcţia lor, dau un totem familiar.
66
apud Idole, 1985, cat. 40.
67
apud Makkay, Starnini, 2008.
65
Fig. 35. Szolnok-Szanda, bucranii idoli68.
3. Machetele de case/sanctuare, altăraşe-lămpi, cuptoare
Forma şi funcţionalitatea acestor machete poate fi multiplă, aşa cum reiese din
titlu. Multe din aceste machete au pe fronton, pe coama casei sau pe pereţii laterali o
serie de elemente în care cultul bucraniului este dominant. Forma piesei este impor-
tantă. În colecţia Platar sunt mai multe machete, multe rezultate din braconaj, iar unele
e posibil să fie contrafăcute. Dincolo de aceste riscuri, observăm două categorii de
situaţii: una în care machetele reprezintă căsuţe/sanctuare (Fig. 35, 37–469); alta în
68
apud Kalicz, Raczky 1981.
69
*** Cucuteni Trypillia 2008, cataloage la codurile: U83, U 84, U85, U87, U94, U 102, U
122, U 123, U124, U125, U 126, U127, U129, U130, U131, U132.
66
care sunt redaţi două bucranii de boi la jug. De fapt, sugerează ideea de a trans-porta
“carul cu lumină”. Ideea de bază este înjugarea boului la car, ca şi boul folosit la
arat, a fost demonstrată70.
a b
c
Fig. 36: a. Dudeştii Vechi; b. Tell Azmak (a–b71); c72.
La Promachon – Topolnica (Fig. 38), în cultura Cucuteni – Trypillia, colecţia
Platar (Fig. 41a-f), Knossos (Fig. 35)73 în Egipt, la Rife şi Illahun (Fig. 39)74, dar şi pe
alte căsuţe de cult, cornul/coarnele bucraniul sunt un element redat frecvent.
Fiind pe coama acoperişului, ne gândim pe de o parte la semnificaţiile taurului
legate de cultul astral (tunet-muget, corn-furtună, lumina pe altare şi altăraşe), la ideea
unirii Marii Mame cu Taurul75 (vezi mai sus sanctuare, altare, coloane), dar el joacă şi
rol de protector al casei76 în sens mai larg. Bucranii sunt pe partea superioară a mache-
telor, dar şi pe coloană (Fig. 37/11, 40a). Interesante şi sugestive sunt asocierile lor pe
machete cu râşniţe (Fig. 39, 40b), cu vase (Fig. 39, 40b, intrarea are forma unui bucra-
niu – Fig. 40c).
70
Gheţie, Mateescu, 1973.
71
apud Kalicz, Raczky 1981.
72
apud Stanković, 1992, pl. XXXV.
73
Picard, 1948, p. 61, 64; Gimbutas, 1984, p. 75, 78, Fig. 30.
74
Müller-Karpe, 1974, s.v. Rife.
75
Karageorghis, 1977, 39; Eliade, 1981, p. 48 - sperma sacră: Lazarovici Gh. et alii, 2001, p.
278/279, Fig. 256.
76
Treuil, Tsirtsoni, 2000, p. 216, Fig. 2. .
67
Fig. 38. Vounas, cu verde
Fig. 37. Machtete cu bucranii şi bucranii, strămoş mitic cu coarne în
Knossos, Creta77. dreapta.
a b c
Fig. 42. Machete de altare din Egipt, având simboluri cu bucranii:
a., c. Rife; b. Illahun.
77
Müller-Karpe, 1974.
78
Mai sunt şi altele: Ibidem, pl. 123/1-3, 5-8, 10-14, 16.
68
Fig. 43: a–f. Machete din Colecţia Platar; g. Voroşilovka79.
a c b
Fig. 44: a., c. altăraşe – lămpi; b. idol cărucior (jucărie)80.
79
apud ETT, 2004, vol. I.
80
Ibidem.
69
4. Semne şi simboluri referitoare la bucranii, coarne de conse-
craţie, cornul abundenţei şi asocieri ale lor
Pe parcursul lucrării am analizat şi unele situaţii în care piesele nu erau monu-
mentale, dar erau argumente, prin locul, poziţia, semnificaţia, că subtemele respective
trec de la simbol spre semn. Faptul că în machetele de sanctuare se regăsesc simbo-
luri similare celor din sanctuarele monumentale vine să întărească ideea unui cult bine
precizat cu semnificaţii. În cataloagele noastre avem multe semne şi simboluri legate
de bucraniu, coanele de consecraţie, corn şi altele legate de temă. Desigur, nu era cazul
ca aici să punem şi alte semne, cu care se asociază decât ocazional, pentru a sublinia
mesajele pe care semnele sau simbolurile le transmit. Unele pot fi totemuri familiare
(de exemplu B31, B14, B30, B33 ş.a.), alteori sunt legate de ritualurile din sanctuare
prin asocierea cu coloana (simbolul legăturii cu divinitatea B26, B27, 284, 284a, B34,
B17, B24j, B24k).
Asocierile dintre aceste simboluri ne dau uneori posibilitatea înţelegerii mai
exacte a rolului simbolului: de exemplu cod. 281.1 (din Munţii Buzăului), altar cu trei
picioare şi coarne, care are deasupra soarele, redă ideea unui altar solar.
Unele simboluri cu bucranii au intrat cu semne, cum este cazul pe tăblițele de
la Tărtăria, parte a inventarului unei preotese, care se referă la memorarea unor ritua-
luri care trebuiau respectate legate de sacrificarea taurului81. Piesa are sau a fost aso-
ciată cu diferite coduri (ATU 41, cod. 243 la noi şi altele, vezi Fig. 44–48): semnifica-
tivă este folosirea ei în diferite scrieri sau alfabete, cu sensuri clare care puteau fi înțe-
lese, iar uneori descifrate. Dar simbolul trebuie înţeles în sens mai larg, cel mai adesea
în funcție de context, materiale, asocieri şi altele. Dar asupra aceastora vom reveni cu
altă ocazie.
81
Vlassa, 1962; Idem, 1964; Idem, 1976, 7/3=8/3 asociat cu ATU 41; Lazarovici Gh. et alii,
2011: Tăbliţa dreptunghiulară, cod. nr. 9.
70
71
72
Fig. 45. Coduri de semne şi simboluri legate de tema bucraniului.
73
Fig. 46.
Fig. 47.
Fig. 48.
Fig. 49.
74
Fig. 50.
Fig. 46–50. Coduri de semne şi simboluri legate de tema bucraniului.
75
BIBLIOGRAFIE
76
DEAVR, 1980 Florescu Radu, Daicoviciu Hadrian, Roşu Lucian, Dicţionar Enci-
clopedic de Artă Veche a României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclo-
pedică, Bucureşti, 1980, 368 pg.
Eliade, 1981 Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, 497 pg.
ETT Enţiklopedia Tripolskoi ţivilizaţii, Vol. I-III, Kiiv, 2004.
Florescu, 1957 Florescu, Adrian, Şantierul arheologic Truşeşti, În: Materiale şi
cercetări arheologice, 3, 1975; p. 203-215.
Garašanin, Garašanin, Draga, Croyance et culte de l’homme néolithique dans
1968 le centre des Balkans, În: Neolit centralnog Balkana / Les regions
centrales des Balkans a l'epoque neolithique, XXV-XXLX, April-
May 1968, Narodni Musej/ Musee National, Beograd/Belgrade,
368 + [2] pg.; p. XXV-XXIX.
Garfinkel, 2003 Garfinkel, Yosef, Dance at the Dawn of Agriculture, Texas Uni-
versity Press, Austin, 346 pg. ISBN 978-0-292-72845-5.
Gheţie, Gheţie, Basile, Mateescu, Cornelius N., L’utilisation des bovins
Mateescu, á la traction dans le Néolithique Moyen (d’après les nouvelles
1973 observations ostéologiques dans les sites de Vădastra et de Cru-
şovu (Roumanie), În: Garašanin, Milutin V.; Benac, Alojz; Tasić,
Nikola (eds), Actes du VIIIème Congrés International des Scien-
ces Préhistoriques et Protohistoriques: Beograd 9-15 septembre
1971, Union internationale des Sciences préhistoriques et proto-
historiques, I-III, Beograd; vol. II, p. 454-460.
Gimbutas, Gimbutas, Marija, The Goddesses and Gods of Old Europe.
1984 Myths and cult Images, Ed. Thames and Hudson, London, 1984,
304 pg., ISBN 0500272387.
Gimbutas, Gimbutas, Marija, The Civilization of the Goddess: The World
1991 of Old Europe, Ed. Harper, San Francisco, 1991, 529 pg. ISBN
0062508040.
Golan, 1991 Golan, Ariel, Myth and symbol: Symbolism in Prehistoric reli-
gions, Schoen Books, Jerusalem, 346 pg., 1991, ISBN 9652222
453.
Grygiel, 2008 Grygiel, Ryszard, Neolit i początki epoki brązu w rejonie Brześ-
cia Kujawskiego i Osłonek, T. 2: Środkowy neolit, grupa brzes-
ko-kujawska kultury lendzielskiej. Cz. 1-3. / The Neolithic and
Early Bronze Age in the Brześć Kujawski and Osłonki region,
Vol. 2: Middle Neolithic, the Brześć Kujawski group of the Len-
gyel Culture. Pt. 3, Wydawnictwo Fundacji Badań Archeologi-
cznych Imienia Profesora Konrada Jażdżewskiego, Muzeum
Archeologiczne i Etnograficzne w Łodzi, Łódź, 2008, 697 pg.,
ISBN 978-83-915042-6-0.
Hansen, 2007 Hansen, Svend, Bilder vom Menshen der Steinzeit. Untersuch-
ungen zur antropomorphen Plastik der Jungsteinzeit und Kupfer-
zeit in Südosteuropa, În: Archölogie in Eurasien, 20, Deutsches
77
Archäologisches Institut, Eurasien-Alteilung, Ed. Philipp von
Zabern, Mainz, 2007, 532 pg., ISBN 3805337736, ISBN 97838
05337731.
Hauptmann, Hauptmann, Harald, Nevali Çori, În: Lichter, Clemens (Hrsg),
2007 Vor 12000 Jahren in Anatolia. Die ältesten Monumente der
Manschheit, Badisches Landesmuseum Karlsruhe, Theiss Kon-
rad Verlag, Stutgart, 2007, 392 pg., ISBN 3806220727, 978-380
6220728; p. 86-93.
Hayden, 2003 Hayden, Brian, A Prehistory of the Religion. Shamans, Sorcers
and Saints, Smithonian Books, Washington, 2003, 528 pg., ISBN
1588341682.
Horváth, Horváth, Ferenc; Paluch, Tibor, Hétkőznapok Vénuszai, Állandó
Paluch, 2005 Régészeti kiállitás a hódmezővásárhelyi Tornyai János Múzeum-
ban. A kiállitot katalógusa, În: Bende, Livia; Lőrinczy, Gábor
(eds), Hétköznapok Vénuszai, Móra Ferenc Múzeum, Hódmező-
vásárhely, 2005, 294 pg.; p. 245-249.
Jaritz, 1970 Jaritz, Kurt, Frühe Bukranien in Vordereasien, În: Actes du Sym-
posium International sur les religions de la préhistoire, Valca-
monica, 23-28 septembre 1968, ouvrage publié sous la direction
de Emmanuel Anati, en collaboration avec L. Balout [et alii],
avec l'assistance de A. Anati [et alii], Union internationale des
Sciences Préhistoriques et protohistoriques (UISPP), Edizioni
del Camuno di Studi Preistorici (Capo di Ponte [Bres-cia]), VI,
Méditerranée Orientale, [1970], 578 pg.; p. 295-302.
Idole, 1985 Idole. Frühe Götterbilder und Opfergaben, Ausstellungskata-
loge der Prähistorischen Staatssammlung München, Band 12,
Museum für Vor-und Frühgeschichte, Gisela Zahlhaas (Verant-
worlich für die Ausstellung und Katalogredaktion), Mainz am
Rhein, Philipp von Zabern Verlag, 1985, 216 pg.
Jovanović, Jovanović, Borislav; Glisić, Jovan, Station énéolithique dans la
Glisić, 1960 localité de Kormadin, près de Jakovo, În: Starinar, XI, 1960, p.
113-142.
Jovanović, Jovanović, Borislav, Die Kultplätze und Architektur in der Vinča
1991 Kultur, În: Banatica, 11, 1991, p. 119-124.
Kalchev, 2005 Kalchev, Petar, Neolithic dwellings: Stara Zagora town: Expo-
sition Catalog, Municipality Stara Zagora, Regional Museum of
History, Stara Zagora, 2005, 64 pg., ISBN 9549126919.
Kalicz, Kalicz, N[ándor].; Raczky, P[ál]., The precursors to the „Horns
Raczky, 1981 of Consecration" in the Southeast European Neolithic, În: Acta
Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, 33 (1–4),
1981, p. 5-20.
Karageorghis, Karageorghis, Jacqueline, La Grande Déesse de Chypre et son
1977 culte à travers l’iconographie de l’époque néolithique au VIe
s. a. C., Collection de la Maison de l’Orient et Mediteranée
78
ancienne, 5, Série Arhéologique, 4, Maison de l’Orient, Lyon,
1977, IX + 276 pg. + 36 Pl., ISSN 0395-8027.
Kovács, 2010 Kovács, Adela, Definirea spaţiului sacru: între monumental şi
ritualic, În: Memoria Antiquitatis, XXV-XXVI, 2008/2009
(2010), p. 75-88.
Kovács, 2010a Kovács, Adela, Statistic analysis on the Neolithic and Eneolithic
shrine hearths from south-eastern Europe, În: Angvstia, 14,
2010, p. 11-26.
Kovács, 2014 Kovács, Adela, Monumental: architectonic features and invent-
tory from European Neolithic and Copper Age sanctuaries, În:
ArheoVest, Nr. II: [Simpozion ArheoVest, Ediția a II-a:] In Hono-
rem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie,
Timișoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Meto-
de Interdisciplinare, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress
Kiadó, Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2]
pg. + DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-
963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol.
1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 1, p. 195-240, on-
line http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/07.pdf
Lazarovici C.- Lazarovici, Cornelia-Magda, Sanctuarele Precucuteni-Cucuteni,
M., 2004 În: Arheologia Moldovei, XXV, 2002, p. 47-67.
Lazarovici C.- Lazarovici, Cornelia-Magda; Lazarovici, Gheorghe, Arhitectura
M., Lazarovici Neoliticului şi Epocii Cuprului din România, Vol I: Neoliticul,
Gh., 2006 Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, IV, Ed. Trinitas, Iaşi, 2006,
734 pg. ISBN 973-7834-73-9.
Lazarovici Lazarovici, Gheorghe, Ritualuri de fundare/întemeiere şi aban-
Gh., 2009 donnare în neolitic, În: Bodi, George (ed), In media res prae-
historia. Miscellanea in honorem anos LXV per agentis profe-
soris Dan Monah oblata, Honoraria, VII, Institutul de Arheolo-
gie, Ed. Universităţi “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2009, 486 pg.,
ISBN 978-973-703-496-0; p. 245-293.
Lazarovici Gh., Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda, Chapter 9.
Lazarovici C.- About the great religious themes of Vinča culture, În: Ursu, Con-
M., 2014 stantin-Emil; Ţerna, Stanislav (eds), Anthroporphism and sym-
bolic behavior in the Neolithic and Copper Age communities
of South-Eastern Europe, Studies into South-East European Pre-
history, I, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2014, 546 pg., ISBN
978-606-93638-4-3; p. 187-248.
Lazarovici Gh. Lazarovici, Gheorghe; Kalmar, Zoia; Draşoveanu, Florin; Luca,
et alii, 1985 Sabin Adrian, Complexul neolitic de la Parţa, În: Banatica, 8,
1985, p. 7-71.
Lazarovici Gh. Lazarovici, Gheorghe; Draşovean, Florin; Maxim, Zoia, Parţa.
et alii, 2001 Monografie arheologică, Vol. 1.1, 341 pg.; Vol. 1.2, 115 pl., 137
fig., Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, 13, Ed.
79
Waldpress, Timişoara, 2001, ISBN 9738530261.
Lazarovici Gh. Lazarovici, Gheorghe; Merlini, Marco; Maxim, Zoia; Lazaro-
et alii, 2005 vici, Cornelia-Magda; Şantierul arheologic Parţa. Casa Cerbu-
lui. 1-15 iulie 2005, În: Patrimonium Banaticum (ISSN 1583-4
220), IV, 2005, p. 27-72.
Lazarovici Gh. Lazarovici, Gheorghe; Merlini, Marco; Maxim, Zoia; Lazaro-
et alii, 2005a vici, Cornelia-Magda; The Excavation of the Deer House (Casa
Cerbului), În: Prehistory Knowledge, Patrocinio del Comune di
Roma, Departamento XIV, 2006, WEB.
Lazarovici Gh. Lazarovici, Gheorghe, Lazarovici, Cornelia-Magda, Merlini,
et alii, 2011 Marco, Tărtăria and the sacred tablets, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2011, 414 pg., ISBN 978-606-543-159-1.
Luca, 2001 Luca, Sabin Adrian, Aşezari neolitice pe Valea Mureşului (II).
Noi cercetări arheologice la Turdaş -Luncă. I. Campaniile ani-
lor 1992-1995, Bibliotheca Musei Apulensis, XVII, Ed. Econo-
mică, Bucureşti, 2001, 272 pg., ISBN 973-590-514-0.
Makkay, Makkay, János; Starnini, Elisabetta, The excavations of Early
Starnini, 2008 Neolithic sites of the Körös culture in the Körös valley, Hun-
gary: the final report, Vol. II: The pottery assemblages, Vol.
III: The small finds: figurines, reliefs, face vessels, handled
cups, altars, loomweights, netweights, and other small finds, J.
Makkay János, Budapest, 2008, Vol. II: Fig. 1-367; Vol. III:
Fig. 1-154; 591 pg., ISBN 9789638756374.
Marangou, Marangou, Christina, Figurines et miniatures du Néolithique
1992 Récent et du Bronze Ancien en Grèce, British Archaeological
Reports, International Series, 576, Ed. Tempus Reparatum, 1992,
442 pg., ISBN 0860547299.
Mateş, 2010 Mateş, Adela, Temple, sanctuare, altare în Europa în neolitic
şi epoca cuprului, Teză de doctorat (ms), Universitatea “Lucian
Blaga”, Sibiu.
Matz, 1969 Matz, Friedrich, Creta, Micene, Troia, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1969, 213 pg.
Monah, 1997 Monah, Dan, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tri-
polie, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, III, Ed. Muzeului de
Istorie, Piatra Neamţ, 1997, 523 pg., ISBN 9739136176.
Monah, 2012 Monah, Dan, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripo-
lie, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Ed. Constantin Matasă,
Piatra Neamţ, 2012, 554 pg., ISBN 978-973-7777-20-1.
Müller-Karpe, Müller-Karpe, Hermann, Handbuch de Vorgeschichte, Band II:
1968 Jungsteinzeit, C.H. Beck Verlag, München, 1968, XIII + 612 pg.,
ISBN 3406020097.
Müller-Karpe, Müller-Karpe, Hermann, Handbuch der Vorgeschichte, Band III:
1974 Kupferzeit, Erster Teilband, C. H. Beck Verlag, München, 1974,
XIII + 770 pg. ISBN 3406020100.
80
Nikolov, 2007 Николов, Васил / Nikolov, Vasil, Неолитни култови масички
/ Neolithi kultovi masichki, Национален археологически институт
и музей / Nat︠ s︡ ionalen arkheologicheski Institut i muzeĭ, Sofia,
2007, 266 pg., ISBN 9789549158755, 9549158756.
Ovchinnikov, Ovchinnikov, Eduard, Ritual models of stoves, În: Dumitroaia,
1996 Gheorghe; Monah, Dan (eds), Cucuteni aujourd'hui, Bibliothe-
ca Memoriae Antiquitatis, II, Centre de recherches sur la civili-
sation Cucuteni, Piatra Neamţ, 1996, 372 pg., ISBN 973-9136-
15-X; p. 115-119.
Özdoğan, 2007 Özdoğan, Asli, Çayőnü, În: Vor 12000 Jahren in Anatolien. Die
ältesten Monumente der Menschheit, Badisches Landesmuse-
um, Karlsruhe, Theiss Konrad Verlag, Stuttgart, 2007, 392 pg.,
ISBN 3806220727; p. 58-66.
Papadopulos, Papadopulos, Stratis; Nerantzis, Nerantzis Eastern Macedonia
Nerantzis, during the 5th millennium BC: Stability and Inovation, În: Schier,
2014 Wolfram; Draşovean, Florin (eds), The Neolithic and Eneolithic
Southeast Europe. New Approaches to Dating and Cultural
Dynamics in the 6th to 4th Millenium BC, Prähistorische Archäe-
ologie in Südosteuropa, Band 28, Verlag Marie Leidorf GMBH,
Rahden/Westf., 2014, 440 pg., ISBN 978-3-89646-599-3; p. 29-47.
Paul, 1992 Paul, Iuliu, Cultura Petreşti, Ed. Museion, Bucureşti, 1992, 204
pg., ISBN 973-95328-1-0.
Petrescu- Petrescu-Dîmboviţa Mircea, Die Wichtigsten Ergebnisse der
Dîmboviţa, archäologischen Ausgrabungen in der neolithischen Siedlung von
1963 Truşeşti (Moldau), În: Prehistoriche Zeitschrift, XLI, p. 172-186.
Petrescu- Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Truşeşti, În: Pippidi, D. M., Dic-
Dîmboviţa, ţionar de Istoria veche a României: (Paleolitic - sec. X), Ed.
1976 Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, București, 1976, 625 pg.; p. 592-593.
Petrescu- Petrescu-Dîmboviţa, Mircea; Dinu, Marin; Florescu, Adrian; Teo-
Dîmboviţa et doru, Dan; Zamoşteanu, Mihai, Şantierul arheologic Truşeşti (r.
alii, 1954 Truşeşti, reg. Suceava), În: Studii şi Cercetări de Istorie Veche
şi Arheologie, Tomul 5, Nr. 1-2, 1954, p. 7-34.
Picard, 1948 Picard, Charles, Les religions préhelléniques: Crète et Micène,
Collection Mana II. 1, Ed. Presses Universitaires, Paris, 1948,
332 pg.
Preoteasa, Preoteasa, Constantin, Considérations relatives á un certain type
2012 d’artefacts découverts dans des établisements apartenants au
complexe culturel Precucuteni - Cucuteni, În: Arheologia Mol-
dovei, XXXV, 2012, p. 75-106.
Roska, 1939 Roska, Márton, Tesson préhistorique ornée d’un figure de tau-
reau trouvé en Transylvanie, În: Folia Archaeologica, I-II, Buda-
pesta, 1939, p. 24-28.
Rus, Lazarovici Rus, Dana; Lazarovici, Gheorghe, On the Developed Neolithic
Gh., 1991 Architecture in Banat, În: Banatica, 11, 1991, p. 87-118.
81
Rusu et alii, Rusu, Diana; Tarcea, Lucian; Maxim, Zoia, Gropi rituale din
1994 Epoca Bronzului la Tureni - Poderei. Date osteologice, În: Acta
Musei Napocensis, 26-30, II, 1989-1993 (1994), p. 229-238.
Schmidt, 2007 Schmidt, Klaus, Gőbekli Tape, În: Die ältesten Monumente der
Menschheit. Vor 12.000 Jahren in Anatolien, Badisches Lan-
desmuseum, Karlsruhe, Konrad Theiss Verlag, Stuttgart, 2007,
392 pg., ISBN 978-3-8062-2072-8; p. 74-77.
Séfériadès, Séfériadès, Michel Louis, Note shamanique: A propos du bucrane
2005 néolithique de Dikili Tash (Macedonie orientale grèque), În: In
Honorem Silvia Marinescu-Bîlcu - 70 de ani, Cultură şi civili-
zaţie la Dunărea de Jos, Serie Nouă, 1 (XXII), Muzeul Dunării
de Jos, Călăraşi, Ed. Daim, București, 2005, 464 pg., ISBN 973-
87003-9-6; p. 97-114.
Srejović, 1969 Srejović, Dragoslav (ed), Lepenski Vir: Nova praistorijska kul-
tura u Podunavlju, Srpska književna zadruga, Beograd, 1969,
328 pg.
Staljo, 1984 Staljo, Blaženka, Naselje i stan, În: Srejović, Dragoslav; Stoja-
nović, Bratislav [et alii], Винча у праисторији и средњем веку
[Vinča u praistoriji i srednjem veku], Каталог Галерије САНУ
(Katalog Galerija Srpske Akademije Nauka i Umetnosti (SANU))
50, Београд/Beograd, 1984, 227 + [4] pg.; p. 34-41, 199.
Staljo, 1986 Staljo, Blaženka, La site prehistorique Ajmana á Mala Vrbica,
În: Kondić, Vladimir (ed), Đjerdapske Svecke [Cahiers des
Portes de Fer], III, Vol. 1-2, Institut archéologique de Belgrade,
Beograd, 1986, 474 pg.; p. 51-54.
Stanković, Stanković, Svetozar, Sakralna mesta i predmeti u starijeneo-
1992 litskihm kulturama centralnobalkanoloskog područja, Doktor-
ska disertacija (ms), Filoyofski Fakultet Beograd, Beograd, 1992.
Todorova, Тодорова, Хенриета / Todorova, Henrietta, Каменно-медната
1986 епоха в България (пето хилядолетие прeди новата ера) /
Kamenno-medhnato epoha v Balgarija, Издателство “Наука и
изкуство” / Izdat. Nauka i Izkustvo, София / Sofia, 1986, 278 +
[2] pg.
Treuil, Treuil, René; Tsirtsoni, Zoï, Late Neolithique at Dikili Tash. A
Tsirtsoni, 2000 Contextual Approach, În: Hiller, Stefan; Nikolov, Vassil (eds),
Karanovo III - Beiträge zum Neolithikum in Südosteuropa,
Phoibos Verlag, Wien, 2000, 438 pg., ISBN 978-3-901232-19-
0; p. 213-216.
Ursulescu, Ursulescu, Nicolae, Construcţiile-sanctuar în cadrul organizării
2001 interne a aşezărilor din eneoliticul timpuriu al României, În:
Istorie şi Conştiinţă. Profesorului Ion Agrigoroaiei la a 65-a
aniversare, Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza”,
Seria Istorie, XLVI-XLVII, 2000-2001, Iași, 2001, 510 pg.; p.
3-7.
82
Ursulescu et Ursulescu, Nicolae; Cotiugă, Vasile; Boghian, Dumitru, Târgu
alii, 2000 Frumos, jud. Iaşi, Punct Baza Pătule, În: Borş, Corina; Ober-
länder-Târnoveanu, Irina; Vasilescu, Florela; Vasilescu, Tiberiu
(eds), Cronica cercetărilor arheologice - campania 1999, [pre-
zentată la] A XXXIV-a sesiune naţionala de rapoarte arheolo-
gice, Deva, 24-28 mai, 2000, Ministerul Culturii, Comisia Naţio-
nală de Arheologie, Direcţia Monumentelor Istorice, Muzeul Civi-
lizaţiei Dacice şi Romane Deva, CIMEC - Institutul de Memorie
Culturală, Bucureşti, 2000, 214 pg.; p. 106-107.
Vlassa, 1962 Vlassa, Nicolae, Probleme ale cronologiei neoliticului Transil-
vaniei în lumina stratigrafiei aşezării de la Tărtăria, În: Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, Series Historia, 2, 1962, p. 23-30.
Vlassa, 1963 Vlassa, Nicolae, Chronology of the Neolithic in Transilvania in
the Light of the Tărtăria Settlement's Stratigraphy, În: Dacia,
N.S., VII, 1963, p. 485-494.
Vlassa, 1976 Vlassa, Nicolae, Neoliticul Transilvaniei: studii, articole, note,
Bibliotheca Musei Napocensis, III, Cluj-Napoca, 1976, 264 pg.
Vlassa et alii Vlassa, Nicolae; Takács, Matilda; Lazarovici, Gheorghe, Mor-
1985-1986 mintele tumulare din Banat şi Transilvania din perioada eneoli-
tică târzie, În: Acta Musei Napocensis, XXI-XXIII, 1985-1986,
p. 59-78.
Vuković, 2004 Vuković, Jasna, Statistic and Typological Analyses of the Early
Neolithic Pottery Excaveted in the Structure 03 at the Site of Bla-
gotin near Trstenik, În: Vasić, Miloje; Vučković, Predrag; Cvet-
ković, Branislav (eds), The Neolithic in the Middle Morava Val-
ley (ISSN 1820-4724), Vol. 1, Archaeological Institute, Belgrade,
Regional Museum Jagodina, Regional Museum Paraćin, 2004,
217 pg., ISBN 8680093416; p. 83-156.
83
CATALOAGELE TIPOLOGICE ALE DECORURILOR ŞI
FORMELE CERAMICII CULTURII BANATULUI
Octavian-Cristian Rogozea*
* rogozeaoctavian@yahoo.com
Abstract. Recent archaeological research conducted at the Sânandrei tell led to the discovery
of numerous pottery fragments attributed to the Middle Neolithic Age, more precisely to
Banat Culture. After analyzing the pottery found here, we started to draw up typological
catalogues for decorations an vassel form. To the existing catalogues on Middle Neolithic
ceramics in the Southwestern Romania we added new motives, shapes that were identified at
Sânandrei.
1
Draşovean, Marţiş, 2014, p. 67.
2
Lazarovici, 1998, p. 99; Lazarovici, Micle, 2001, p. 182; Maxim, 1999, p. 10.
3
Lazarovici, 1979, fig. 2-3; Idem, 1983, fig. 1; Maxim, Lazarovici, 1995a, fig. 1-9; Idem, 1995,
fig. 51-57; Lazarovici, 1998a, p. 15-19; Lazarovici, Maxim, 1996, fig. 51-57; Maxim, 1999,
fig. 28-39; Tudorie, 2011; Idem, 2013, pg., 64-88.
4
Lazarovici, 1979, fig. 9-10; Idem, 1981, p. 174, 177; Idem, 1993, p. 276, pl. 12; Draşovean,
1996, fig. 3; Niţu, 2008; Suciu, 2009, p. 242-247.
85
Banatului5, Iclod6, Turdaş7, Foeni8, Cucuteni9, Tiszapolgár10, Coţofeni11, Balta Săra-
tă12 etc.
Cataloagele tipologice, ale formelor și ale motivelor pentru ceramica Culturii
Banatului, au fost realizate în urma identificării particularităților specifice fiecărui
mod de decorare și a combinațiilor rezultate din maniera de asociere a unor tehnici
de decorare distincte: pliseuri și caneluri, incizii și pictură, pliseuri și aplicații plas-
tice, incizii și aplicații plastice etc.
În urma consultării bibliografiei și a preluării unor motive caracteristice pen-
tru Cultura Banatului13, prezente și la Sânandrei, am realizat o divizare a decorurilor
în șase tipuri. În cadrul acestei divizări, am ținut cont și de partea vasului pe care este
aplicat decorul, nu doar de maniera de realizare. Astfel, tipul A cuprinde alveole pe
corpul vasului sau pe buză și incizii, sau alveole pe buză. În clasificarea acestui tip
de decor, bazat pe alveole în general, am utilizat denumirea de alveole pentru toate
ornamentele rotunde adâncite, fără a ține cont de diametrul acestora, considerând că
dimensiunile lor sunt influențate de cumulul următoarelor caracteristici morfologice:
forma vasului, factura și grosimea pereților. Astfel, în cazul unor vase de factură fină,
dar cu același mod de dispunere a ornamentului realizat din adâncituri, am utilizat denu-
mirea de alveole și nu denumirea de împunsături. Tipul B asociază în aceeași categorie
pliseuri, caneluri și/sau incizii, tipul C include incizii fine, tipul D reunește incizii drep-
te, curbe frânte şi împunsături. Tipul E include butoni, torţi şi torţi-buton. Pentru a
sprijini ipoteza conform căreia butonii și torţile-buton aveau şi un rol funcțional, pe
lângă cel decorativ, pe care îl considerăm secundar, am ales să clasificăm aceste ele-
mente aplicate și după zona de dispunere pe vas, chiar dacă modalitatea de abordare
complică aparent analiza, prin adăugarea unor tipuri suplimentare. Tipul F cuprinde
decorurile, amprentele de materiale textile, posibile amprente ale suportului pe care
a fost modelat vasul și semnele existente pe fundurile vasului. Datorită complexității
subiectului legat de “semnele” de pe fundul vaselor în bibliografia de specialitate, pentru
această categorie, au fost realizate cataloage și implicit baze de date distincte14.
5
Lazarovici, 1979, fig. 14-15, pl. XXIV, A, C, D, E, F, G, H, pl. G şi H; Idem, 1991, fig. 9;
Idem, 1993, pl. 11, pl. 12; Draşovean, 1989, fig. 2; Idem, 1993, fig. 4a; Kalmar, Corbu, 1990,
fig. 6; Kalmar, 1992, fig. 6; Maxim, 1999, fig. 75.
6
Lazarovici, 1986, fig. 1-2.
7
Lazarovici, Maxim, 1996, p. 252-267; Luca, 2001, p. 57-60, pl. I-V; Luca, Pinter, 2001, p. 258.
8
Draşovean, 1997, tab. 3.
9
Lazarovici et alli, p. 107.
10
Diaconescu, 2009, p. 31-68.
11
Kalmar-Maxim, 1993; Petrescu, 1993, p. 23, pl. XV; Gogâltan, Kovács, 2007, fig. 7-12;
Popa, 2012, tab. II-IV.
12
Gumă et alli, p. 196, tab. 4a; p. 197, tab. 4b; p. 198, tab. 4c, p. 199, tab 5.
13
Lazarovici, 1979, pl. XXIV, A, C, D, E, F, G, şi H, Pl. G şi H; Idem, 1991, fig. 9; Idem,
1993, pl. 11; pl. 12; Draşovean, 1989, fig. 2; Idem, 1993, fig. 4a; Idem, 1996, fig. 3; Kalmar,
Corbu, 1990, fig. 6; Kalmar, 1992, fig. 6; Maxim, 1999, fig. 75.
14
Jovanovič, 1981; Lazarovici, 2004; Makkay, 1969; Idem, 1990; Merlini, 2009, passim;
Sîrbu, Pandrea, 2003; Ibidem, 2005.
86
Decorurile certe, realizate din pliseuri și amprentele de material textil nu ridi-
că probleme deosebite în încadrarea lor în această ultimă categorie, în schimb, posi-
bilele amprente al suportului pe care a fost modelat vasul și simbolurile de pe fund
sunt deosebit de greu de încadrat tipologic din cauza funcționalității nedeterminate
cu certitudine și a numărului mic de fragmente cu asemenea caracteristici.
Pe lângă codificarea tipurilor de decor cu litere şi cifre, precum și reprezen-
tarea grafică, am realizat și un dicționar pentru decoruri care cuprinde o descriere deta-
liată a tipurilor de ornamente și a motivelor pentru a clarifica unele aspecte mai greu
de observat și a evita unele confuzii15.
Am considerat utilă, pentru întocmirea cataloagelor tipologice, care cuprind
formele de vase, divizarea pe baza elementelor morfologice, dar și a posibilei funcțio-
nalități a tipurilor de vase, unele preluate din bibliografie16, în opt tipuri distincte nota-
te cu litere mari: A – strachina simplă, B – strachina profilată, C – oala, D –cupa/vasul
cu picior, E – amfora, F – afumătoarea, G – “tava de peşte” şi H – capace zoomorfe.
În cadrul fiecărei categorii principale se pot distinge o serie de subtipuri notate cu un
cod format dintr-o combinație de cifre romane și o literă mică.
Tipul G, așa numita “tavă de pește”, ridică probleme atât din punct de vedere
al funcționalității cât și al denumirii.
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 1984 cuvântul tavă are două
sensuri: “1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn având forme și dimensi-
uni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru a
servit și 2. Vas de tablă sau fier, smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor
anumite mâncăruri și prăjituri”17.
Cuvântul se pare că ar provenii din limba turcă (în turcă -tava, bulgară și sârbă
-tavá, neogreacă -ντβάς, albaneză -tavë)18.
Vasul cunoscut în lucrările de arheologie sub denumirea de “tavă de pește”19
se încadrează în trăsăturile morfologice descrise în definiția cuvântului, având diferite
dimensiuni și forme și mai ales marginile scunde. Funcționalitatea sa este însă incertă
în acest stadiu al cercetărilor.
Prezența unor reziduri carbonizate (posibil grăsimi) pe marginile superioare
ale pereților ar putea indica o folosire a acestor vase la prăjitul alimentelor, dar nu
neapărat al peștelui, chiar dacă unii cercetători presupun utilizarea lui la “fierberea”
15
Pozițiile libere din cadrul catalogului tipologic pentru decoruri nu au fost descrise şi com-
pletate pentru că motivele respective nu apar în nivelurile care fac obiectul de studiu al acestei
lucrări, însă apar în repertoriul general al decorurilor de la Sânandrei.
16
Lazarovici, 1975, pl. XII; Idem, 1979, pl. XXIII, A și B, pl. XXIV, B, pl. XXV, A, B, C, D,
E, F; Idem, 1991, fig. 8; Idem, 1993, pl. 13; Bălănescu, Lazarovici, 1977, fig. 1-4; Draşovean,
1989, fig. 2 și 3; Idem, 1996, fig. 2; Kalmar, Corbu, 1990, fig. 5; Kalmar 1992, fig. 5;
Maxim, 1999, fig. 74; Resch, 1996, tab. 2 și 3.
17
DEX, 1984, p. 940.
18
Vinăreanu, 1998, p. 820.
19
Draşovean et alii, 1996, p. 17; Lazarovici, 1971, p. 23, 26 și nota 56; Idem, 1976, p. 116,
118-119; Luca, 1997, p. 59.
87
acestui aliment20.
După alți cercetători acest tip de vas ar fi fost folosit la coacerea lipiilor, topi-
rea grăsimilor sau prăjirea ouălor21. O altă ipoteză interesantă ar fi cea preluată de cer-
cetătoarea Maria Florentina Nițu de la John Chapman. Această ipoteză presupune că
acest tip de vas ar fi fost utilizat la coacerea pâinii22.
Caracteristicile morfologice ale acestui tip de vas nu exclud ipoteza ca el să
fi fost folosit la iluminat23. Țevile de scurgere sub formă de phallus ale tăvilor de pește
sau șănțuirile de pe marginea acestora ar putea avea rolul de jgheaburi pentru feștile
sau pentru scurgerea unturii24. Descoperirea acestora în situri arheologice în care peș-
tele ar fi fost dificil de procurat precum și dimensiunile reduse ale unor astfel de reci-
piente ar putea fi un argument în plus pentru ipoteza utilizării în iluminat25.
Poate cea mai îndrăzneață ipoteză referitoare la funcționalitatea acestor vase
se referă la cea care susține că acestea ar fi miniaturi din lut a unor ambarcațiuni, mai
exact a unor bărci greoaie cu fundul plat26.
Autorul își susține ipoteza cu teoria conform căreia oamenii culturii Turdaș
nu ar fi realizat vase cu o funcționalitate atât de bine determinată cum ar fi gătitul peș-
telui27 sau în exprimarea exactă a acestuia: “excluderea posibilității ca oamenii cultu-
rii Turdaş să fi fost îndeajuns atât de stupizi ca să confecționeze câte un recipient
aparte pentru prăjirea a câte unui țâr de 7-8 cm”28. Totuși, descoperirea în așezarea
neolitică din centrul Clujului a unui fund de vas turdășean, care avea reprezentată pe
exterior o corabie realizată în tehnica lustruirii adânci29, face ca ipoteza cercetătorului
clujean să fie teoretic viabilă pentru unele recipiente din lut de formă asemănătoare
acestor vase, dar nu pentru totalitatea vaselor de acest fel.
Ipoteza lui Nicolae Vlassa este contrazisă de Vladimir Dumitrescu, care întrea-
bă ușor ironic: “oare transportul fluvial să fi atins o asemenea intensitate pe Mureş
încât triburile culturii Turdaş ce locuiau de-a lungul acestui râu să nu se mai mulțu-
mească cu plute şi bărci ușoare, și să aibă în schimb nevoie de șlepuri?”30.
Pentru vasele de acest tip noi am optat să menținem denumirea de “tăvi de peș-
te” chiar dacă această denumire nu reflectă funcționalitatea vasului. Această denumire,
subliniem convențională, este încetățenită în lucrările de specialitate, iar înlocuirea ei
cu termenul de tipsie, care ar avea o justificare funcțională, ar provoca unele confuzii
nedorite.
20
Dumitrescu, 1984, p. 13.
21
Lazarovici et alli, 2011, p. 234.
22
Chapman, 1981, p. 172-173; Nițu, 2008, p. 31 şi nota 18.
23
Luca, 1998, p. 48, 76.
24
Ibidem.
25
Gogâltan, 1996, p. 17.
26
Vlassa, 1971, p. 31-32; Idem, 1976, p. 170; Schuster, Morintz, 2006, p. 46.
27
Vlassa, 1971, p. 31 și nota 28.
28
Idem, 1977, p. 603.
29
Idem, 1971, p. 31.
30
Dumitrescu, 1972, p. 96.
88
1. Dicţionar pentru formele de vase (Pl. I)
1.1. A – Strachina simplă
AI – Strachină simplă, tronconică, scundă, cu pereții drepți;
AIIa – Strachină tronconică, mijlocie, gură largă și pereți curbi scunzi;
AIIb – Strachină tronconică, mijlocie, gură largă, pereți scunzi;
AIII – Strachină tronconică, gură largă și pereții curbi, mai adâncă;
AIV – Strachină globulară;
AV – Strachină cu gura îngustă, pereții arcuiți și buza evazată;
AVIa – Strachină deschisă cu pereții arcuiți, gura evazată;
AVIb – Strachină deschisă cu pereții arcuiți spre exterior, gura evazată și umărul în
partea inferioară;
AVIc – Strachină deschisă, pereții arcuiți spre exterior, toarte semicirculare;
AVIIa – Strachină semisferică sau profilată cu țeavă de scurgere;
AVIIb – Strachină scundă, buza evazată și pereții profilați;
AVIII – Vas patrulater.
1.2. B – Strachina profilată
BI – Strachină profilată plată, cu umăr ascuțit, buză scurtă;
BIIa – Strachină profilată cu buză scurtă și umăr mijlociu, ascuțit;
BIIb – Strachină profilată deschisă cu buză ușor evazată, umăr de înălțime
medie;
BIIc – Strachină profilată înaltă cu buză scurtă, umărul înalt și gură înaltă;
BIIIa – Strachină profilată deschisă cu buza evazată și umăr îngust;
BIIIb – Strachină profilată deschisă cu buză evazată și umăr mai înalt și drept;
BIVa – Strachină profilată adâncă cu buză dreaptă și umăr înalt;
BIVb – Strachină profilată, adâncă cu buză evazată, umăr înalt și ușor arcuit;
BIVc – Strachină profilată adâncă, cu buză evazată și umăr scurt;
BVa – Strachină profilată de înălțime medie, cu buză adâncă și umăr rotunjit;
BVb – Strachină profilată cu buza mai înaltă, umăr mai rotunjit și ușor reliefat;
BVc – Strachină profilată adâncă, cu buză scurtă și umăr rotunjit;
BVI – Strachină profilată adâncă cu umăr rotunjit, gât tronconic și buză evazată;
BVIIa – Strachină profilată bitronconică cu partea superioară cilindrică sau ușor
profilată;
BVIIb – Strachină profilată bitronconică, cu brâu dispus pe circumferința maximă;
BVIIc – Strachină profilată bitronconică, cu buză invazată;
BVIId – Strachină înaltă, gura evazată;
BVIIIa – Strachină-castron cu umăr profilat și partea superioară scurtă;
BVIIIb – Strachină-castron cu umăr profilat, cu partea superioară înaltă.
1.3. C – Oala
CIa – Oala globulară, fără gât;
CIb – Oala globulară, cu buză reliefată;
CIc – Oala cu umăr rotund și gât;
CId – Oala profilată cu buză evazată;
CII – Oala cu umăr înalt rotunjit, și cu buza evazată;
89
CIIIa – Oala scundă cu corp bombat și buză scurtă profilată;
CIIIb – Oala cu umăr rotund, buză dreaptă reliefată, partea inferioară arcuită;
CIVa – Oala bitronconică cu partea superioară arcuită;
CIVb – Oala bitronconică cu partea superioară invazată sau dreaptă;
CIVc – Oala bitronconică, umăr ascuțit, buză dreaptă profilată.
1.4. D – Cupa
DI – Cupa cu picior fusiform, înalt cu bază tronconică albiată;
DII – Cupa cu picior tronconic sau cilindric, înălțime medie, gol în interior;
DIII – Cupa cu picior scund, tronconic și gol.
1.5. E – Amfora
EI – Amfora cu gât cilindric sau tronconic, corp globular;
EII – Amfora cu gât cilindric, înalt și corp globular;
EIII – Amfora piriformă;
EIV – Amfora cu gât tronconic înalt, buză evazată, umeri rotunjiți, partea inferi-
oară ascuțită;
EV – Amfora cu gât cilindric, drept sau evazat, corp globular.
1.6. F – Capacul afumătoare
F – Capac-afumătoare tronconic.
1.7. G – “Tava de peşte”
GI – “Tava de pește” ovală cu toartă pe buză;
GII – “Tava de pește” ovală cu toartă pe corp;
GIII – “Tava de pește” ovală fără toartă;
GIV – “Tava de pește” circulară cu pereții arcuiți spre exterior;
GV – “Tava de pește” circulară cu pereții arcuiți spre interior;
GVI – “Tava de pește” patrulateră cu peretele ușor evazat.
1.8. H – Capace prosopomorfe
HI – Capac zoomorf cilindric cu urechi;
HII – Capac zoomorf cilindric.
2. Dicţionar pentru catalogul de ornamente (PL. II–IV)
2.1. A – decoruri formate din alveole poziţionate pe corpul vasului sau
pe buză şi incizii sau alveole pe buză
A1 – Un șir de alveole dispuse sub buză;
A2 – Brâu cu alveole amplasat sub buză;
A3 – Alveole amplasate sub buză și buză “vălurită” ;
A4 – Un şir de alveole amplasate sub buză și un șir de alveole pe peretele vasului
dispuse perpendicular pe buză;
A5 – Un şir de alveole dispuse sub buză şi un şir de alveole în “V” ;
A6 – Un şir de alveole dispuse orizontal sub buză şi două şiruri paralele între ele
dispuse perpendicular pe buză;
A7 – Un şir de alveole dispuse sub buză și un șir de alveole paralele pe primele,
dispuse sub acestea;
90
A8 – Două șiruri de alveole paralele între ele, perpendiculare pe buză, și un șir
orizontal amplasat la baza primelor două șiruri;
A9 – Un șir de alveole amplasate sub buză și trei șiruri de alveole paralele între ele
şi perpendiculare pe buză, amplasate sub șirul de sub buză;
A10 – Două şiruri de alveole dispuse unul sub celălalt pe circumferința maximă a
vasului;
A11 – Un șir de alveole dispuse pe circumferința maximă a vasului;
A12 – Brâu cu incizii;
A13
A14 – Crestături scurte drepte amplasate în exteriorul buzei;
A15 – Alveole pe partea superioară a buzei;
A16 – Incizii dispuse oblic pe buză;
A17 – Crestături scurte oblice de la dreapta la stânga amplasate în exteriorul buzei;
A18 – Buză “vălurită” ;
A19 – Buză evazată “vălurită” ;
A20 – Împunsături realizate cu unghia dispuse în două șiruri paralele între ele, per-
pendiculare pe buză.
2.2. Tipul B – 47 de subtipuri
B1 – Incizii scurte oblice și drepte dispus în două registre;
B2 – Caneluri oblice de la stânga la dreapta;
B3 – Pliseuri verticale paralele între ele;
B4 – Două șiruri paralele de pliseuri scurte, oblice de la stânga la dreapta;
B5 – Pliseuri cu lungimi diferite dispuse “în căpriori” cu vârful în sus;
B6 – Pliseuri “în căpriori” cu vârful în sus şi cu un şir de împusături deasupra;
B7 – Pliseu scurt în “V” cu vârful în jos, flancat de ale pliseuri oblice;
B8 – Pliseuri “în căpriori” cu vârful în sus;
B9 – Pliseuri “în căpriori” organizate în grupuri alăturate cu vârful în sus comple-
tate de pliseuri “în căpriori” cu vârful în jos;
B10 – Pliseuri în “tablă de şah” ;
B11 – Pliseuri lungi oblice de la dreapta la stânga în combinație cu pliseuri scurte,
perpendiculare pe pliseurile lungi;
B12 – Pliseuri „în căpriori” cu vârful în jos, în combinație cu pliseuri oblice de la
stânga la dreapta dispuse sub vârful “căpriorilor”;
B13 – Trei pliseuri paralele între ele în combinație cu pliseuri oblice de la dreapta la
stânga dispuse sub ultimul dintre pliseurile paralele;
B14 – Pliseu în “V” cu vârful în jos, flancat de pliseuri lungi;
B15 – Caneluri oblice de la stânga la dreapta;
B16 – Caneluri oblice, scurte, înclinate puternic, de la stânga la dreapta;
B17 – Caneluri oblice scurte de la dreapta la stânga;
B18 – Caneluri scurte curbe;
B19 – Pliseuri șerpuite dispuse “în căpriori” cu vârful orientat în sus;
B20 – Caneluri “în căpriori” cu vârful orientat în sus, care au la bază caneluri curbe;
B21 – Caneluri scurte și lungi încadrate la bază și în lateral de caneluri curbe;
91
B22 – Caneluri meandrice încadrate de caneluri circulare;
B23 – Caneluri oblice de la stânga la dreapta, paralele între ele, cu capetele mean-
drice;
B24 – Caneluri “dantelate” în forma literei “S” ;
B25 – Caneluri paralele în unghi cu vârful în jos;
B26 – Caneluri lungi perpendiculare pe vas asociate cu caneluri circulare duble;
B27 – O canelură formată din unghiuri cu vârful în sus unite între ele;
B28 – Caneluri “acoladă” paralele între ele;
B29 – Caneluri paralele între ele dispuse orizontal pe vas;
B30 – Caneluri scurte paralele între ele;
B31 – Benzi incizate care formează meandre terminate în forma literei “M”, aso-
ciate cu toartă-buton lunguiață cu crestături, dispusă vertical pe peretele vasu-
lui, între benzi;
B32 – Benzi incizate care formează meandre terminate în forma literei “M”;
B33 – Pliseuri cu un șir de impresiuni rotunde sau ovale la bază;
B34 – Alveole circulare fine, puțin adânci, intercalate cu pliseuri frânte;
B35 – Incizii frânte, umplute cu pastă albă. Spațiul dintre incizii pictat cu roșu;
B36 – Incizii scurte, paralele între ele, dispuse pe muchiile vasului;
B37
B38 – Decor “în flăcări” în combinație cu toartă-buton cu crestături dispusă vertical
pe peretele vasului;
B39 – Incizii drepte și paralele asociate cu incizii în unghi;
B40 – Incizii frânte terminate cu mici alveole și incizii circulare asociate cu o
toartă buton lunguiață dispusă vertical pe peretele vasului;
B41 – Motiv “în flăcări” realizat din incizii paralele care formează benzi, umplute cu
incizii scurte sau împunsături;
B42 – Pliseuri “în căpriori” în combinație cu buton semisferic;
B43 – Motiv “în flăcări” în combinație cu toartă-buton cu crestături dispusă orizon-
tal pe peretele vasului;
B42 –Incizii orizontale și verticale cu buton semisferic.
B43 –Incizii “în flăcări” cu buton cu capete rotunjite, dispus orizontal, cu incizii.
B44
B45 – Incizii frânte care încadrează romburi realizate prin incizare;
B46 – Benzi incizate care formează meandre terminate în forma literei “M” în
combinație cu toartă-buton lunguiață cu crestături, dispusă sub buză;
B47
B48 – Trei incizii drepte paralele între ele și o incizie circulară cu împunsături, pictat
cu roșu;
B49 – Romburi formate din pliseuri încadrate de pliseuri oblice pe laturile acestora;
B50 – Decor “în flăcări” în combinație cu toartă-buton lunguiață orizontală
amplasată sub buză.
92
2.3. Tipul C – 6 subtipuri
C1 – Incizii fine verticale, paralele între ele, dispuse pe peretele vasului sub
caneluri scurte oblice;
C2 – Incizii fine oblice, încrucișate, dispuse pe peretele vasului sub caneluri
scurte oblice de la dreapta la stânga;
C3 – Incizii fine oblice, încrucișate, dispuse pe peretele vasului sub incizii fine
orizontale;
C4 – Trei incizii fine orizontale perpendiculare pe trei incizii fine verticale, dispu-
se pe peretele vasului;
C5 – Incizii orizontale pe diametrul maxim al peretelui vasului;
C6 – Incizii fine verticale dispuse perpendicular pe incizii fine amplasate pe
diametrul maxim al peretelui vasului;
C7 – Incizii fine orizontale dispuse sub buza vasului.
2.4. Tipul D – 53 de subtipuri
D1 – Incizii frânte, paralele între ele, care formează meandre;
D2 – Incizii frânte, organizate în unghiuri paralele cu vârful orientat în jos;
D3 – Incizii frânte, organizate în unghiuri paralele cu vârful orientat spre dreapta;
D4 – O incizie orizontală interconectată cu incizii oblice în ambele direcții;
D5 – Incizii oblice de la stânga la dreapta care radiază dintr-o incizie frântă;
D6 – O incizie în unghi ascuțit cu vârful orientat înspre dreapta suprapus de alte
incizii;
D7 – Incizii semicirculare duble, paralele între ele;
D8 – Incizie orizontală asociată cu incizii frânte și oblice de la dreapta la stânga
și de la stânga la dreapta;
D9 – Incizii drepte paralele între ele dispuse pe partea superioară a vasului asoci-
ate cu buton semicircular;
D10 – Incizii oblice de la dreapta la stânga, de la stânga la dreapta şi orizontale;
D11 – Incizii frânte organizate în unghiuri cu vârful în sus și incizii oblice de la
dreapta la stânga și de la stânga la dreapta;
D12 – O incizie curbă și o incizie dreaptă verticală asociate cu incizii scurte para-
lele pe incizia curbă și incizii oblice pe incizia dreaptă, de la stânga la dreapta;
D13 – Incizii paralele care formează ogive orientate cu vârful în jos;
D14 – Incizii scurte care formează unghiuri orientate spre stânga și o incizie lungă
frântă cu vârfurile orientate în sus;
D15 – Incizii lungi orizontale asociate cu incizii scurte verticale şi incizii frânte
care formează unghiuri cu vârful în jos;
D16 – Incizii frânte organizate în patru registre care formează unghiuri îndreptate
toate cu vârful înspre centru;
D17 – Incizii frânte aglomerate, organizate în patru registre care formează unghiuri
îndreptate toate cu vârful înspre centru;
D18 – Incizii frânte organizate în unghiuri îndreptate cu vârful în jos, dispuse sub
buză, asociate cu incizii frânte organizate cu vârful în sus, ușor oblic, dispuse
pe peretele vasului;
93
D19 – Benzi realizate din incizii frânte, paralele, orientate cu vârful în jos, umplute
cu împunsături;
D20 – O incizie oblică de la dreapta la stânga asociată cu împunsături dispuse în
jurul unui buton semisferic;
D21 – Împunsături dispuse în două șiruri paralele și orizontale sub buza vasului
asociate cu o incizie oblică de la dreapta la stânga, dispusă sub acestea;
D22 – Bandă formată din două incizii frânte care formează unghiuri cu vârful în sus,
umplută cu împunsături;
D23 – Benzi formate din incizii drepte, verticale, umplute cu incizii scurte verticale;
D24 – Benzi verticale, scurte, realizate din incizii frânte şi umplute cu împunsă-
turi sau incizii scurte;
D25 – Benzi circulare și drepte, umplute cu împunsături, realizate din incizii
paralele;
D26 – Două incizii paralele care încadrează alveole încrustate cu pastă albă;
D27 – Decor “în flăcări” cu inciziile încrustate cu pastă albă. Spațiul dintre incizii
este pictat cu roșu;
D28 – Linii frânte în unghi de 90° și linii drepte verticale care încadrează împunsături;
D29 – Incizii duble verticale care încadrează împunsături;
D30 – Incizii duble verticale care încadrează împunsături;
D31 – Incizii verticale care încadrează împunsături asociate cu crestături scurte,
oblice de la stânga la dreapta dispuse pe buză;
D32 – Incizii frânte care încadrează alveole;
D33 – O incizie curbă situată sub șase incizii scurte oblice de la dreapta la stânga,
grupate câte trei și dispuse pe două șiruri paralele;
D34 – Două incizii în unghi orientat cu vârful în jos și două incizii paralele verticale;
D35 – Două incizii orizontale paralele și incizii frânte organizate în unghiuri cu
vârful înspre stânga asociate cu buză crestată;
D36 – O incizie orizontală și incizii oblice de la stânga la dreapta;
D37 – Incizii drepte și frânte, care formează meandre;
D38 – Două incizii paralele care încadrează grupuri de câte trei incizii scurte dis-
puse în grupuri de câte trei;
D39 – O incizie în combinație cu cinci linii formate din mici împunsături, supra-
puse cu aspectul unei „stele” stilizate;
D40 – Benzi incizate care formează volute dese, cu aspectul unor “flăcări” stilizate;
D41 – Incizii frânte care formează unghiuri cu vârful în jos flancate de incizii;
D42 – Incizii frânte în unghi de 90° în combinație cu buton circular cu centrul con-
cav și perforat;
D43 – O incizie frântă care formează un unghi cu vârful în jos, situată deasupra a
două incizii în formă de “L” încrucișate;
D44 – Triunghiuri realizate din incizii umplute cu incizii scurte oblice de la stânga
la dreapta;
D45 – Incizii scurte organizate într-un posibil pătrat. Nu sunt încadrate de alte incizii;
D46 – Incizii scurte dispuse sub buză și perpendiculare pe aceasta;
D47 – Incizii drepte și frânte asociate cu o toartă-buton lunguiață dispusă orizontal;
94
D48 – Trei incizii în zig-zag paralele între ele dispuse vertical;
D49 – Incizii oblice de la stânga spre dreapta care radiază dintr-o incizie curbă;
D50 – Împunsături aflate sub zona cu circumferință maximă a vasului;
D51 – Incizii frânte umplute cu pastă albă, care formează meandre. Spațiul cuprins
între meandre este pictate cu roșu;
D52 – Incizii drepte și frânte;
D53 – Incizii fine în zig-zag care acoperă tot vasul.
2.5. Tipul E – 72 de subtipuri
E1 – Buton lunguieț, dispus perpendicular;
E2 – Buton semisferic, dispus pe peretele vasului;
E3 – Buton lunguieț, cu patru crestături, dispus imediat sub buza vasului;
E4 – Toartă ascuțită cu vârful orientat în sus, dispusă vertical pe peretele vasului;
E5 – Toartă lunguiață cu capetele rotunjite și cu o depresiune centrală dispusă
parale cu buza vasului;
E6 – Buton semisferic aplatizat, cu centrul concav, dispus pe peretele vasului;
E7 – Toartă-buton lunguiață, cu trei alveole circulare, dispusă pe peretele vasului;
E8 – Toartă rotundă înaltă (cu aspect de mâner), dispusă pe zona cu diametrul
maxim;
E9 – Toartă lunguiață înaltă, dispusă sub buză;
E10 – Toartă-buton lunguiață, dispusă orizontal, sub buza vasului;
E11 – Toartă-buton lunguiață, dispusă orizontal pe peretele vasului, în asociere cu
pliseuri;
E12 – Toartă circulară, dispusă orizontal pe buza vasului;
E13 – Buton semisferic ușor aplatizat și perforat, dispus sub buza vasului;
E14 – Toartă-buton lunguiață cu două adâncituri paralele, perpendiculare pe lun-
gimea acesteia, dispusă pe peretele vasului;
E15 – Toată-buton lunguiață cu capetele ascuțite dispusă orizontal pe peretele
vasului;
E16 – Toartă buton lunguiață cu o singură adâncitură perpendiculară pe lungimea
torții, în centru. Dispusă orizontal pe peretele vasului;
E17 – Toartă ascuțită, dispusă perpendicular pe peretele vasului;
E18 – Toartă-buton lunguiață orizontală dispusă chiar pe buza vasului;
E19 – Toartă buton dispusă orizontal la jumătatea distanței dintre buză și zona cu
circumferința maximă a vasului;
E20 – Toartă cu crestături și două perforații verticale dispusă orizontal pe peretele
vasului;
E21 – Doi butoni semisferici alăturați, dispuși pe peretele vasului;
E22 – Toartă-buton lunguiață cu capetele rotunjite dispusă orizontal pe peretele
vasului;
E23 – Buton circular aplicat pe buza vasului;
E24 – Toartă-buton lunguiață cu trei crestături, aplicată pe buza vasului;
E25 – Toartă circulară dispusă vertical pe peretele vasului;
E26 – Toartă buton lunguiață cu capetele pătrate și șase crestături;
95
E27 – Toartă pătrată dispusă vertical pe peretele vasului;
E28 – Toartă lunguiață cu capetele rotunjite dispusă pe buză și deasupra acesteia;
E29 – Toartă-buton lunguiață și ridicată ușor peste nivelul buzei;
E30 – Toartă pătrată dispusă vertical sub buza vasului;
E31 – Toartă-buton lunguiață pătrată și umplută cu patru alveole;
E32 – Toartă lunguiață cu trei crestături, dispusă orizontal pe peretele vasului;
E33 – Toartă-buton lunguiață cu cinci crestături dispusă orizontal sub buză;
E34 – Buton lunguieț cu capetele rotunjite și cu trei incizii, ridicat ușor peste buza
vasului;
E35 – Buton lunguieț orizontal cu trei crestături ridicat deasupra buzei;
E36 – Buton circular plat cu o incizie “în cruce” dispus pe peretele vasului;
E37 – Buton conic amplasat pe peretele vasului;
E38 – Buton circular plat şi cu centrul concav dispus sub buza vasului;
E39 – Toartă-buton lunguiață cu capetele rotunjite și cu două alveole în interior,
dispusă orizontal pe peretele vasului;
E40 – Buton circular aplatizat și doi butoni lunguieți semicirculari umpluți cu
alveole, dispuși pe peretele vasului;
E41 – Buton trilobat dispus pe peretele vasului;
E42 – Toartă-buton lunguiață cu capetele rotunjite şi umplută cu mici alveole,
dispusă orizontal pe peretele vasului;
E43 – Două toarte rotunde dispuse orizontal, una sub alta, pe peretele vasului;
E44 – Şase butoni dispuși şi în perechi de câte doi, unii sub alţii;
E45 – Toartă-buton lunguiață cu patru crestături dispusă vertical pe peretele
vasului;
E46 – Toartă în formă de “pișcot” dispusă orizontal pe peretele vasului;
E47 – Toartă-buton lunguiață suprapusă de incizii, dispusă orizontal pe peretele
vasului;
E48 – Toartă-buton cu patru crestături dispusă orizontal pe circumferința maximă
a vasului.
E49 – Toartă rotundă cu trei lobi lunguieți crestați în partea inferioară, dispusă
vertical pe peretele vasului;
E50 – Două torţi lunguiețe dispuse una sub alta orizontal pe peretele vasului;
E51 – Tortiţe mici circulare, orizontale;
E52 – Toartă rotundă dispusă orizontal sub buza vasului;
E53 – Doi butoni circulari aplicați sub buza vasului;
E54 – Toartă circulară cu cinci crestături dispusă vertical pe peretele vasului;
E55 – Buton lunguieț cu două crestături, dispus orizontal;
E56 – Toartă buton îngustă, lungă ieșită mult în exterior;
E57 – Toartă semicirculară, cu partea inferioară ușor nesimetrică, dispusă vertical
pe peretele vasului;
E58 – Toartă cu capul circular, concav, cu profilul asemănător unui “T” ;
E59 – Buton circular cu patru mici incizii dispuse circular, amplasat pe peretele
vasului;
E60 – Buton mic circular;
96
E61 – Toartă buton lunguiață cu crestături și o perforație verticală dispusă orizon-
tal pe peretele vasului;
E62 – Toartă buton lunguiață cu mici incizii de jur– împrejur dispusă orizontal pe
peretele vasului;
E63 – Buton semisferic cu mici incizii dispuse circular;
E64 – Toarta lunguiață cu capetele rotunjite dispusă perpendicular chiar pe buza
vasului;
E65 – Buton perforat amplasat sub buză, asociat cu incizii frânte;
E66 – Brâu cu semi-perforații amplasat la jumătatea distanței dintre buză și zona
cu diametru maxim;
E67 – Două toarte lunguiețe perforate cu capete rotunjite, amplasate orizontal una
sub alta;
E68 – Buton lunguieț cu capetele rotunjite cu o singură incizie;
E69 – Brâu cu alveole;
E70 – Trei butoni conici dispuși pe buză;
E71 – Toartă lunguiață cu centrul ușor teșit cu trei perforații;
E72 – Trei butoni lunguieți cu capete circulare, paraleli și cu incizii pe ei, paraleli
între ei, perpendiculari pe buza vasului.
2.6. Tipul F – 20 de subtipuri
F1 – Trei incizii frânte care formează unghiuri orientate cu vârful în jos care se
opun altor trei incizii frânte, ce formează unghiuri orientate cu vârful în sus;
F2 – Incizii care formează unghiuri;
F3 – Incizii scurte, fine, dispuse circular sub zona de contact dintre perete și fund;
F4 – Amprentă de material textil;
F5 – Mici alveole, dispuse circular sub zona de contact dintre perete și fund;
F6 – O incizie frântă cu trei vârfuri orientate în sus;
F7 – Pliseuri;
F8 – Una sau două alveole;
F9 – Trei incizii frânte care formează trei unghiuri distincte. Două unghiuri orien-
tate spre stânga, unul în sus;
F10 – Incizii care formează o “cruce” ;
F11 – Incizii frânte care formează o aglomerare de unghiuri, dintre care unele sunt
intercalate, în special în zona centrală;
F12 – Şase caneluri realizate după ardere, dispuse perpendicular și/sau paralel;
F13 – Un romb cu latura dreaptă superioară deschisă, cu latură lipsă completată
cu o incizie în unghi cu vârful orientat spre stânga, atașată laturii drepte
inferioare;
F14 – Incizii oblice dispuse în patru registre delimitate de două incizii magistrale
în formă de “cruce” ;
F15 – Incizii oblice dispuse în patru registre distincte;
F16 – Caneluri fine și scurte dispuse în două registre delimitate de o canelură magis-
trală. Canelurile scurte din cele două registre sunt perpendiculare unele pe
celelalte și paralele sau perpendiculare pe canelura magistrală;
97
F17 – Incizii foarte fine intercalate care formează carouri mai mult sau mai puțin
egale;
F18 – Trei incizii paralele între ele încadrate de o incizie în forma literei “L”
amplasată în partea stângă;
F19 – O incizie semicirculară la care este alipită, pe exterior, o incizie scurtă
dreaptă, care pornește aproximativ din centrul semicercului;
F20 – Incizii frânte care formează unghiuri și meandre;
F21 – Incizii drepte alipite și incizii frânte dispuse lângă acestea;
F22 – O incizie frântă care formează un romb cu o latură deschisă și o incizie frântă
care are forma literei “Z”.
98
Pl. I. Catalogul tipologic al formelor de vas.
99
Pl. II. Catalogul tipologic al ornamentelor.
100
Pl. III. Catalogul tipologic al ornamentelor.
101
Pl. IV. Catalogul tipologic al ornamentelor.
102
BIBLIOGRAFIE
103
lităţi colective şi imaginar social în Transilvania, Muzeul Țării
Crișurilor, Asociaţia Istoricilor din Transilvania şi Banat, Studii
de Istorie a Transilvaniei, 2, Seria istorie, 11, Oradea-Cluj,
1995-1996, 323 pg., ISBN 9739628052; p. 13-23.
Gogâltan, Gogâltan, Florin; Kovács, Zsolt Molnár, Locuirea Coţofeni, În:
Kovács, 2007 Mustaţă, Silvia; Gogâltan, Florin; Cociş, Sorin; Ursuţiu, Adrian
(eds), Cercetări arheologice preventive la Floreşti-Polus
Center, jud. Cluj (2007), Institutul de Arheologie și Istoria
Artei, Cluj-Napoca, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, 552 pg.,
ISBN 978-606-543-001-3; p. 27-202.
Gumă et alli, Gumă, Marian; Lazarovici, Gheorghe; Petrescu, Sorin; Săcărin,
2000 Caius; Bădescu, Claudia; Lazarovici, Alice, Despre grupul
cultural Balta Sărată. Note analitcice, În: Tibiscum, X, 2000, p.
193-213.
Jovanovič, Jovanovič, Šarlota, Urezane oznake na keramici vinčanske gru-
1981 pe u zbirici narodnog muzeja u Vršcu, În: Rad Vojvodjanskih
Muzeja, 27, 1981, p. 129-148.
Kalmar, 1992 Kalmar, Zoia, Les resultats de l'analyse automatiques des mate-
riaux neolithiques des cultures Vinča et Banat, În: Balcanica
(Hommage a Nicola Tasić), 23, 1992, Beograd, p. 167-170.
Kalmar, Kalmar, Zoia; Corbu, Alexandru, Data processing of archaeo-
Corbu, 1990 logical material from the Vinča and Banat Culture, În:
Frangopol, Petre T.; Morariu, V. V. (eds), Archeaometry in
Romania. 2nd Romanian conference on the application of
physics methods in archaeology, Cluj-Napoca, 1989, Vol. 2,
Institute of Atomic Physics Press, Bucharest, 1990, 189 pg.; p.
93-109.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Unele probleme ale neoliticului din
1971 Banat, În: Banatica, I, 1971, p. 17-31.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Unele probleme ale ceramicii
1975 neoliticului din Banat, În: Banatica, III, 1975, p. 7-24.
Lazarovici, Gheorghe, Lazarovici, Neoliticul Banatului, Ed. Bibliotheca
1979 Musei Napocensis, Cluj-Napoca, 1979, 273 pg.
Lazarovici Lazarovici, Gheorghe, Die Periodisierung der Vinča-Kultur in
1981 Rumänien, În: Praehistorische Zeitschrift, 56, 1981, p. 169-196.
Lazarovici Lazarovici, Gheorghe, Neoliticul timpuriu din zona Porţilor de
1983 Fier (Clisură), În: Banatica, VII, 1983, p. 59-34.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Neoliticul târziu în nord-vestul României
1986 (Sălajul, Clujul, Bihorul, Sătmarul), În: Acta Musei Porolissen-
sis, X, 1986, p. 15-46.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Cultura Banatului, În: Lazarovici,
1991 Gheorghe; Draşovean, Florin (eds), Cultura Vinča în România
(Ori-gine, evoluţie, legături, sinteze), Comisia Muzeelor şi
Colecţi-ilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa,
104
Muzeul Banatului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei
- Cluj. [Volum editat cu ocazia Simpozionului International
"Cultura Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara,
12 - 17 Mai 1991], Timişoara, 1991, 248 pg.; p. 32-40.
Lazarovici, Gheorghe, Lazarovici, Les Carpates Meridionales et la
1993 Trasylvanie, În: Kozlowski, Janusz (ed), Atlas du Neolitique
Europeean, Etudes et recherches archéologiques de l'Université
de Liège, 45, Université de Liège, Vol. 1: L'Europe orientale,
Liège, 1993, 547 pg.; p. 244-284.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Metode şi tehnici moderne de cercetare
1998 în arheologie, Ministerul Culturii, Bucureşti, 1998, 210 pg.,
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, About the Neolithisation Process of the
1998a Second Migration of the Early Neolithic, În: The Late Neolithic
of the Middele Danube Region: International Symposium on
the Problems of the Transition from Middle to Late Neolithic
in the Middle Danube, June 1997, Timișoara, Romania,
Museum Banaticum Temesiense, Biblioteca Historica et Archae-
ologica Banatica, XIV, Ed. Eurobit, Timişoara, 1998, 212 pg.,
ISBN 9739336213; p. 7-38.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Simboluri sacre pe obiectele de cult.
2004 Semnificaţii, În: Rogozea, Petru; Cedică, Valentin (eds), Fest-
schrift fur Florin Medeleţ: zum 60. Geburstag, Ed. Mirton,
Timișoara, 2004, 367 pg., ISBN 973661364X; p. 17-60.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe; Maxim, Zoia [et alii], Gura Baciului,
Maxim, 1995 Monografie Arheologică, Bibliotheca Musei Napocensis, XI,
Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei,
Cluj Napoca, 1995, 436 pg., ISBN 973-0-0-0-101-4.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe; Maxim, Zoia, Base des donnes interna-
Maxim, 1995a tionale pour la coulture Starčevo-Criş, În: Acta Musei Napo-
cenis, XXXII, 1, 1995, p. 67-82.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe; Maxim, Zoia, Marton Roska’s Exca-
Maxim, 1996 vation from Turdaş and Their Results, În; Draşovean, Florin;
Biagi, Paolo (eds), The Vinča Culture, Its Role and Cultural
Connections: International Symposium on the Vinca Culture,
Its Role and Cultural Connections, Timișoara, Romania,
October 1995, Museum Banaticum Temesiense, Biblioteca
Historica et Archaeologica Banatica, 2, Ed. Mirton, Timişoara,
1996, 350 pg., ISBN 9735781069; p. 223-267.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe; Micle, Dorel, Introducere în arheologia
Micle, 2001 informatizată, Universitatea de Vest, Biblioteca Historica et
Archaeologica Universitatis Timisiensis, III, Timişoara, 2001,
234 pg., ISBN 14537419.
Lazarovici et Lazarovici, Gheorghe; Draşovean, Florin; Maxim, Zoia, Parţa.
alli, 2011 Monografie arheologică, Vol. 1.1, 341 pg.; Vol. 1.2, 115 pl.,
105
137 fig., Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, 13,
Ed. Waldpress, Timişoara, 2001, ISBN 97385302-6-1.
Luca, 1997 Luca, Sabin Adrian, Aşezările neolitice pe valea Mureşului (I).
Habitatul turdăşean de la Orăştie-Dealul Pemilor (punctul X2),
Bibliotheca Musei Apulensis, IV, Alba Iulia, 1997, 184 pg.,
ISBN 973-0-00546-X.
Luca, 1998 Luca, Sabin Adrian, Liubcova-Orniţa, Ed. Macarie, Târgovişte,
1998, 226 pg., ISBN 973935101X.
Luca, 2001 Luca, Sabin Adrian, Aşezari neolitice pe Valea Mureşului (II).
Noi cercetări arheologice la Turdaş -Luncă. I. Campaniile ani-
lor 1992-1995, Bibliotheca Musei Apulensis, XVII, Ed. Econo-
mică, Bucureşti, 2001, 272 pg., ISBN 973-590-514-0.
Luca, Pinter, Luca, Sabin Adrian; Pinter, Zeno-Karl, Der Böhmerberg bei
2001 Boroos / Orăştie. Eine Archäologische Monographie, Ed. Uni-
versităţii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2001, 258 pg., ISBN 973-651-
369-6.
Makkay, 1969 Makkay, János, The Late Neolithic Signs Tordos Group of Signs,
În: Alba Regia, X, 1969, p. 9-49.
Makkay, 1990 Makkay, János, A tartariai leletek, Akadémiai Kiadó, Budapest,
1990, 185 pg., ISBN 9630553961,
Kalmar- Kalmar-Maxim, Zoia, Prelucrarea datelor arheologice de la
Maxim, 1993 Piatra Ilişovii cu ajutorul calculatorului, În: Ziridava, XVIII,
1993, p. 11-20.
Maxim 1999 Maxim, Zoia, Neo-eneoliticul din Transilvania: date arheolo-
gice și matematico-statistice, Bibliotheca Mvsei Napocensis,
XIX, Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Istorie a Tran-
silvaniei, Cluj-Napoca, 1999, 312 pg., ISBN 973-0-00866-3.
Merlini, 2009 Merlini, Marco, An Inquiri into the Danube Script, Ed. Altip,
Alba Iulia, Sibiu, 2009, 758 pg., ISBN 9731172114.
Nițu, 2008 Nițu, Maria Florentina, Cataloage Tipologice privind cultura
Vinča, faza timpurie, În: Corviniana, XII, 2008, p. 29-54.
Petrescu, 1993 Petrescu, Sorin Mariu, Cercetări de arheologie speologică în
Valea Cernei (II), În: Tibiscum, 1993, p. 5-25.
Popa, 2012 Popa, Ioan Cristian, Contribuţii la preistoria Văii Sebeşului (I).
Locuirile Coţofeni din zona deluroasă, Bibliotheca Mvsei
Sabesiensis, III, Ed. Altip, Alba-Iulia, 2012, 469 pg., ISBN 978-
973-117-421-1.
Resch, 1991 Resch Friederich, Typologische Studie kultischer Geschichts-
deckel aus der jungsteinzeitlicht Siedlung von Parţa I, În: Bana-
tica, XI, 1991, p. 185-192.
Resch, 1996 Resch, Friederich E., Typologische Studie kultischer Gesicht-
deckel aus der jungsteinlichen Siedlung von Parţa, În: Acta
Musei Napocensis, XXXIII, 1, 1996, p. 11-18.
106
Sîrbu, Pandrea, Sîrbu, Valeriu; Pandrea, Stănică, Vasele cu semene pe fund din
2003 neoliticul dezvoltat în spaţiul Carpato-Balcanic, În: Banatica,
XVI, 1, 2003, p. 103-134.
Sîrbu, Pandrea, Sîrbu, Valeriu; Pandrea, Stănică, Neolithic Objects Bearing Incised
2005 Signs on the Bottom found in the Carpatho-Balkan Area - Ana-
lysis an Posible Significance, În: Sudii de Preistorie, 2, 2005, p.
93-114.
Schuster, Schuster, Cristian; Morintz, Alexandru S., Ambarcaţiuni şi
Morintz, 2006 navigaţie în preistorie: cu specială privire la Dunărea de Jos
şi Marea Neagră, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2006, 194 pg.,
ISBN 978-973-7925-91-6.
Suciu, 2009 Suciu, Cosmin Ioan, Cultura Vinča în Transilvania, Biblio-
theca Brvkenthal, XLIV, Ed. Altip, Alba Iulia, 2009, 304 pg.,
ISBN 978-117-250-7.
Tudorie, 2011 Tudorie, Anamaria, Typologic Catalogues and Dictionaries for
Starčevo-Criş Pottery, În: Acta Terrae Septemcastrensis (ISSN
1583-1817), X, 2011, p. 7-16.
Tudorie, 2013 Tudorie, Anamaria, Aspecte tehnologice ale ceramicii Starče-
vo-Criş din Transilvania, Bibliotheca Brvkenthal, LXVI, Sibiu,
2013, 310 pg., ISBN 978-606-93508-0-5.
Vinăreanu, Vinereanu, Mihai, Dicționarul etimologic al limbii române: pe
1998 baza cercetărilor de indo-europenistică, Ed. Alcor Edimpex,
Bucureşti, 1998, 935 pg., ISBN 978-973-8160-31-6.
Vlassa, 1971 Vlassa, Nicolae, Contribuții la problema racordării cronologiei
relative a neoliticului Transilvaniei la cronologia absolută a
Orientului Apropiat (I), În: Apulum, IX, 1971, p. 21-64.
Vlassa, 1976 Vlassa, Nicolae, Neoliticul Transilvaniei: studii, articole şi
note, Bibliotheca Musei Napocensis, III, Cluj-Napoca, 1976,
264 pg.
Vlassa, 1977 Vlassa, Nicolae, Piese turdăşene de influență orientală, În:
Apulum, XV, 1977, p. 603-613.
107
DESCOPERIRI ALE ARTEI MINIATURALE DIN
SITULUL DE LA PORŢ-CORĂU. PLASTICA ZOOMORFĂ
Abstract. More than 150 anthropomorphic figurines and only 10 zoomorphic has been dis-
covered at Neolithic site from Port-Corau. Although the zoomorphic representations are not
many in the Neolithic village from Port-Corau, some aspects concerning the role and impor-
tance of animals to this community were discovered, with an emphasis on the two discoveries
related to funerary contexts; symbolism related to the display of prestige or connection made
by the deers between real life and beyond, may be the reason why the marking of the two
graves has been done through the animal.
This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scien-
tific Research, CNCS – UEFISCDI, project number PN-II-RU-TE-2012-3-0461.
1
Ignat, 1998, p. 54-56.
2
Băcueţ Crişan, 2008, pl. 73/5.
3
Ibidem, p. 25, pl. 27/4.
109
doar faptul că piesa reprezintă un animal mascul. Pasta de bună calitate degresată cu
nisip fin şi mică fină, și contextul de descoperire atribuie piesa primului nivel de tip
Suplac.
3. Cap de viţel – descoperit în anul 2011, în S13/2011, caroul 7/4,7, la -0,70 m.
Piesa a fost identificată pe nivelul de conturare al unui mormânt de inhumaţie M2/2011
(C166/2011) cercetat în caroul 6,8–7,8/4–5 la -0,704. Este confecţionată din pastă
semifină de culoare cărămizie degresată cu nisip şi cioburi pisate. Goală în interior,
marginile indică faptul că a fost prinsă de ceva. Pe baza caracteristicilor tehnice poate
fi atribuită descoperirilor de tip Suplac II.
a. b.
Fig. 1. Porţ-Corău. Protomă zoomorfă – cap de viţel.
4. Protomă zoomorfă – cervidae. Identificată în anul 2012, în secţiunea S21/
2012, m 25/1,4 la 1–1,10 m, în imediata apropiere a unui mormânt de inhumaţie M4/
2012 (C113/2012), cercetat în caroul 26/1–2, la 1–1,10 m adâncime. În acest context
trebuie precizat faptul că la acest nivel au fost înregistrate doar două complexe, mor-
mântul de inhumaţie şi o parte dintr-un șănțuleț la metrul 23, la - 1,10 înregistrându-
se sterilul arheologic. Figurina a fost confecţionată din pastă semifină de culoare cără-
mizie degresată cu mâl şi nisip şi poate fi atribuită descoperirilor de tip Suplac II.
b.
Fig. 2. Porţ-Corău. Protomă –
a. cervidee.
4
Băcueţ Crişan et alii, 2011, p. 246.
110
5. Protomă sau fragment de vas zoomorf – cap de pasăre. Se păstrează în între-
gime doar capul și o mică parte din cavitate. Piesa a fost identificată în S6/2011, 25-
26/4-5, într-o groapă plină de cenușă C22/2011. De culoare cărămizie, poartă în inte-
rior urme de angobă roşie. Pastă semifină degresată cu nisip fin şi mâl. Materialul
ceramic descoperit împreună cu piesa datează dintr-o etapă timpurie de tip Suplac II.
a. b.
Fig. 3. Porţ-Corău. Fragment de vas zoomorf.
6. Vas zoomorf, fragmentar descoperit în S4/2010, caroul 37–38/5, la -1–
1,10 m în nivel. Reprezintă partea inferioară a vasului fiind păstrate picioarele şi coa-
da reprezentată printr-o mică protuberanță. Confecţionat din pastă semifină, prezintă
angobă lustruită de culoare cafenie şi urme de pictură. După pastă, lustru şi urmele de
pictură poate fi atribuit grupului Pişcolt, reprezentat în acestă zonă prin câteva com-
plexe, dar care au fost conturate la -1,40–1,50 m adâncime.
a. b.
Fig. 4. Porţ-Corău. Vas zoomorf fragmentar.
7. Vas zoomorf fragmentar, identificat în S23/2012, caroul 2/5, la -1,10–1,30 m
în nivel. Se păstrează doar o mică parte din zona inferioară cu 2 fragmente de picior.
111
A fost confecţionat din pastă semifină degresată cu mâl şi nisip fin, la exterior prezintă
urme de angobă roşie, sângerie peste care s-a pictat cu negru. Aspectul piesei, angoba
roşie, degresarea cu mâl, indică apartentenţa la descoperirile de tip Suplac I.
8. Picior de vas zoomorf descoperit în C13, o locuinţa de tip bordei sau o groa-
pă de mari dimensiuni din S18/2012, caroul 53–57, la adâncimea de 2 m. A fost con-
fecţionat din pastă semifină degresată cu mâl, la exterior a fost aplicată o angobă de
culoare albă. Materialul descoperit în complex datează piesa printre descoperirile de
tip Suplac I târziu sau II timpuriu.
a. b.
Fig. 5. Porţ-Corău. Vas zoomorf fragmentar.
9. Corn de lut identificat în S23, caroul 6–8/2–4 la -0,60–0,80 m în nivel.
Piesa a fost confecţionată din pastă semifină de culoare cărămizie degresată cu nisip.
Aspectul general indică atribuirea piesei descoperirilor de tip Suplac II.
10. Toartă zoomorfă? Un fragment de toartă care poartă la zona de curbură
două protuberanţe mici care par să sugereze un animal. Datorită stării fragmentare
atribuirea ei între reprezentările zoomorfe rămâne incertă.
Reprezentările zoomorfe mai pot fi completate cu cele câteva descoperiri de
coarne de lut de mici dimensiuni.
Reduse ca număr reprezentările zoomporfe nu indică o preocupare a comuni-
tăţilor de la Porţ-Corău pentru realizarea sau utilizarea lor. Din cele 10 piese descrise
mai sus una singură poate fi considerată figurină zoomorfă, majoritatea fiind protome
sau fragmente de vase zoomorfe.
Pe ansamblul sud-estului Europei, majoritatea figurinelor zoomorfe neolitice
reprezintă animale domestice sugerând că reprezentările se referă la relaţiile din inte-
riorul comunităţii5. Mai mult, majoritatea apar în contexte casnice (locuinţe, gropi)
uneori în construcţii cu caracterde cult6 extrem de rar sunt descoperite în morminte7.
În contrast cu zona sud-est europeană sunt descoperirile din zona iberică unde majo-
ritatea figurinelor zoomorfe provin din contexte funerare, fiind în general vorba de
reprezentări de lagomorfe8.
5
Bailey, 2000, p. 105.
6
Mantu, 1994, p. 161.
7
Raczky et alii, 2010, fig. 6/5
8
Valera et alii, 2014, p. 20-21, tab. 1.
112
Contextele diferite de descoperire au făcut ca aceste figurine să fie văzute ca:
instrumente utilizate în diverse ritualuri legate de cultivarea pământului şi de fertili-
tate, jucării, amulete împotriva infertilităţii feminine obiecte cu rol apotropaic sau
totemic etc.9. Oricare ar fi funcţia atribuită, în noile studii privind relaţia om-animal
aceste reprezentări sunt văzute ca mod de a exprima un concept într-un ritual, joc de
rol sau negociere între anumite grupuri sociale10 legat de modul în care omul vede ani-
malul sau se vede pe el în relaţie cu acesta11.
Cel de-al doilea tip de reprezentări zoomorfe-protomele, care în cazul desco-
peririlor de la Porţ reprezintă cervidee şi bovidee, pot fi puse în legătură cu două dintre
descoperirile funerare, fără a face parte efectivă din inventarul mormintelor. Ampla-
sarea acestora în apropierea mormintelor, într-o zonă extrem de săracă în complexe,
tipul de reprezentare extrem de realistic, raritatea reprezentărilor zoomorfe pe ansam-
blul sitului, ne face să avansăm ideea ca acestea ar putea reprezenta părţi din anumite
“semne de mormânt”, indicatori pentru urmaşi ai semnificaţiei locului, ai păstrării
memoriei locului de înmormântare. Posibilitatea marcării mormintelor în perioada
neo-eneolitică nu este o ideea nouă, ea a mai fost sugerată în literatura de specialitate
în cazul unor morminte alăturate într-un spaţiu mic unde niciunul dintre acestea nu a
fost afectat de altele ulterioare12 precum şi de descoperirea unui cap de piatră pe nive-
lul mormântului de incineraţie de la Gura Baciului – M713.
Vasele zoomorfe nu sunt o noutate pentru situl de la “Corău”, câteva frag-
mente au fost deja prezentate în literatura de specialitate14. În privinţa utilizării aces-
tui tip de piesă un vas cu caracteristici animaliere a fost utilizat ca urnă pentru un mor-
mânt de incineraţie la Plateia Magula Zarkov15, dar majoritatea vaselor zoomorfe sunt
descoperite în contexte casnice, locuinţe sau gropi16. O descoperire de la Mălăieştii
de Jos a fost pusă în legătură cu viaţa spirituală a comunităţii dat fiind asocierea în
acelaşi complex cu statuete antropomorfe, un phalus, un vas askos şi numeroase alte
vase amplasate în jurul unei vetre17. În încercarea de a aduce un plus de informaţie
asupra funcţionalităţii acestor tipuri de artefacte conţinutul a 5 vase zoomorfice frag-
mentare a fost supus analizei spectrometrice, rezultatele nefiind însă concludente.
După autori conţinutul original a inclus găsimi, uleiuri, posibil combustibil fosil şi
ceară de albine, urme de cedru, în ansamblul lor substanţe cu proprietăţi de combustie,
iluminat, cu propietăţi aromatice sau medicinale. Toate aceste substanţe şi proprietăţile
lor putând induce funcţia de lampă, instrumente utlizate în arderea tămâiei sau contai-
9
Goncalves, 2009, p. 237-260; Cardoso, 200; Maxim, 1999, p. 5; Nanoglou, 2008, p. 1.
10
Ibidem.
11
Ibidem, p. 3.
12
Fowler, 2004, p. 37.
13
Lazarovici-Maxim, 1995, p. 186-187.
14
Ignat, 1998, p. 54-56.
15
Nanoglu, 2009, p. 198.
16
Frânculeasa, 2012, p. 67.
17
Ibidem.
113
nere pentru substanţe aromatice sau medicale18, pe ansamblu funcţii atribuite şi altă-
raşelor19.
Ultimul aspect care trebuie luat în considerare atunci când ne referim la repre-
zentările zoomorfe este acela al identificării animalului reprezentat. Un prim aspect
remarcat în aproape toate studiile care ating acest subiect este covârşitoarea prezenţă
a bovinelor, ovicaprinelor şi cervidelor20, fără a exista neapărat o legătură între impor-
tanţă economică a animalelor şi reprezentarea zoomorfă, uneori cele mai prezente
animale în dieta comunităţii lipsind din reprezentările figurate21. Pornind din neolitic
şi până la comunităţile trandiţionale din ziua de azi, bovinele au fost văzute ca sim-
boluri ale bogăţiei şi prestigiului, având numeroase utilizări: tracţiune, produse secun-
dare sau primare22. Cevidele, în special cerbul, au fost văzute ca elemente liminale
care leagă această lume de lumea de dincolo, simbol al renaşterii dar şi animal tote-
mic strâns legat de mediul înconjurător, utilizarea coarnelor ca ornament fiind de ase-
menea legate de afişarea prestigiului23.
Concluzii
Cu toate că reprezentările zoomorfe nu abundă în situl neolitic de la Porț-
Corău, în condiţiile în care au fost cercetaţi mai mult de 11000 mp, au putut fi sur-
prinse câteva aspecte legate de rolul și importanța animalelor pentru comunitatea de
aici, cu o accentuare asupra celor două descoperiri legate de contextele funerare.
Simbolistica legată de afișarea prestigiului sau de conexiunea realizată de cervide
între viața de aici și cea de dincolo a putut fi motivul pentru care, marcarea celor
două morminte s-a făcut prin intermediul celor două capete. Cele 10 piese sunt dife-
rite din punctul de vedere al animalului reprezentat, al modului de confecţionare şi
binenţeles din punct de vedere cronologic, majoritatea pieselor putând fi atribuite
nivelelor timpurii de la Porţ, de tip Suplac I sau II timpuriu24. Din 10 piese, 5 repre-
zintă bovidee, 2 cervide şi o pasăre, restul fiind neidentificabile.
18
Marangou, Stern, 2009, p. 409.
19
Băcueţ Crişan, Bejinariu, 2010, p. 78-79.
20
Mantu, 1994, p. 165; Boghian, 2008-2009, p. 167; Vitezović, 2015, p. 10.
21
Russel, During, 2006, p. 73; Vitezović, 2015, p. 8.
22
Ibidem, p. 17
23
Ibidem, p. 18.
24
Băcueţ Crişan, Pop, 2014, p. 36. Nu este pentru prima dată când facem precizarea că în stu-
diile noastre utilizăm termenul “de tip Suplac I sau II sau III” nu în sensul dat de Doina Ignat,
de etape ale grupului Suplacu de Barcău, ci acela de etape de evoluţie ale comunităţii de aici.
114
BIBLIOGRAFIE
115
Cardoso, 2004 Cardoso, Jão Luís, A baixa Estremadura dos finais do IV
milénio A.C. até à chegada dos Romanos: um ensaio de
história reginal, Estudos Arqueológicos de Oeiras (ISSN 0872-
6086), 12, Câmara Municipal de Oeiras, Oeiras, 2004, 332 pg.
Frânculeasa, Frânculesa, Alin, Eneolithic zoomorphic vessels from Wala-
2012 chian Subcarpathians, În: Annales d’ Université Valahia Târ-
govişte, Section: d’Archeologie et d’Histoire, XIV, no 1, 2012,
p. 59-72.
Fowler, 2004 Fowler, Kent D., Neolithic mortuary practices in Greece, BAR
Internatinal Series, 1314, Ed. Archeopress, Oxford, 2004, 120
pg., ISBN 1841716634.
Gonçalves, Gonçalves, Victor, As Ocupações Pré-Históricas das Furnas do
2009 Poço Velho (Cascais), În: Estudos Arqueológicos de Oeiras, 17,
Câmara Municipal de Oeiras, Oeiras, 2009, p. 237-260.
Ignat, 1998 Ignat, Doina, Grupul cultural neolitic Suplacu de Barcău,
Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, XVI, Ed. Mir-
ton, Timişoara, 1998, 256 pg., ISBN 973-578-719-9.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe; Maxim, Zoia [et alii], Gura Baciului,
Maxim, 1995 Monografie Arheologică, Bibliotheca Musei Napocensis, XI,
Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei,
Cluj Napoca, 1995, 436 pg., ISBN 973-0-0-0-101-4.
Mantu, 1994 Mantu, Cornelia Magda, Plastica zoomorfă a aşezării cucu-
teniene de la Scânteia (jud. Iaşi), În: Arheologia Moldovei, XVII,
1994, p. 161-168.
Marangou, Marangou, Christina; Stern, Ben, Neolithic zoomorphic vesseles
Stern, 2009 from eastern Macedonia, Greece: issues of function, În: Archae-
ometry, 51, 3, 2009, p. 397-412.
Maxim, 1999 Maxim, Zoia, Neo-eneoliticul din Transilvania: date arheo-
logice și matematico-statistice, Bibliotheca Mvsei Napocensis,
XIX, Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Istorie a Tran-
silvaniei, Cluj-Napoca, 1999, 312 pg., ISBN 973-0-00866-3.
Nanoglou, Nanoglou, Stratos, Representation of Humans and Animals in
2008 Greece and the Balkans during the Earlier Neolithic, În: Cam-
bridge Archaeological Jounal, 18:1, 2008, p. 1-13.
Nanoglou, Nanoglou, Stratos, Animal Bodies and Ontological Discourse in
2009 the Greek Neolithic, În: Journal of Archaeological Method and
Theory, 16, 2009, p. 184-204.
Raczky et alii, Raczky, Pál; Bartosiewicz, Lászlo; Gál, Erika; Kaczanowska,
2010 Małgorzata; Kozłowski, Janusz K.; Anders, Alexandra, Ecolo-
gical barrier versus mental marginal zone? Problems of the
northernmost Körös Culture settlements in the Great Hunga-
rian Plain, În: Gronenborn, Detlef; Petrasch, Jörg (eds), Die
Neolithisierung Mitteleuropas: Internationale Tagung, Mainz
24. bis 26. Juni 2005 / The Spread of the Neolithic to Central
116
Europe: International Symposium, Mainz, 24 June - 26 June
2005, RGZM – Tagungen, Band 4, Römisch-Germanisches
Zentralmuseum, Forschungsinstitut für Vor- und Frühgeschichte,
Verlag des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz,
Mainz, 2010, 665 pg., ISBN 978-3-88467-159-7; p. 143-173.
Russel, Rusel, Nerrisa; Düring, Bleda, Worthy is the lamb: a double
During, 2006 burials Neolithic Catalhőyűk (Turkey), În Paléorient, 32/1,
2006, p. 73-84.
Valera et alii, Valera, António Carlos; Evangelista, Lucy Shaw; Castanheira,
2014 Patrícia, Zoomorphic Figurines and the Problem of Human-
Animal Relationship in the Neolithic and Chalcolithic South-
west Iberia, În: MENGA, Jounal of Andalusian Prehistory, 5,
2014, p. 15-42.
Vitezović, Vitezović, Selena, Animal Symbolism in Starčevo Culture, În
2015 Rişcuţă, Nicolae Cătălin; Ferencz, Iosif Vasile; Bărbat Tutilă,
Oana (eds), Representations, Sign and Symbols: Proceedings
of the Symposium on Religion and Magic, Ed. Mega, Cluj
Napoca, 2015, 376 pg., ISBN 978-606-543-579-7; p. 7-23.
117
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA NEOLITICULUI ŞI
ENEOLITICULUI DIN SUD-ESTUL TRANSILVANIEI:
COMUNA HOMOROD (JUD. BRAŞOV)
Abstract. The field research, undertaken in the last few years, intended to discover new areas
with archaeological potential in the South-Eastern Transylvania, have lead to discovering near
the city of Rupea (Brașov county) more surfaces of this kind. One of these areas, which we
further present in this article, is located at the western boundary of the administrative territory
of Homorod village, which, in our opinion, is deeply related to the prehistoric settlements,
belonging to the administrative area of Rupea. This sit is based, at the bottom of a hill, known
in the past as Rinnenberg. Discovering ceramic material in this area, made us believe that, on
the south-west slope of the Rindenberg hill, are found traces of settlements, or temporary living
areas, from the neolithic (Starčevo–Criş culture), Copper Age (Petreşti culture), the middle
of the bronze age (Wietenberg culture), the final of the bronze age (Noua culture) and the
second Iron Age (La Tène). In this article, we signal, the existence of a point of archaeological
interest, im-portant for understanding the Neolithic, and the Copper Age in the South-Eastern
Transylvania.
1. Introducere
1.1. Câteva precizări
Împărţirea administrativă a teritoriului ţării nu ţine cont, desigur, de locuirile
preistorice, de aceea este posibil ca o anumită zonă (arie geografică) cu o concen-
trare deosebită de locuiri preistorice să nu poată fi identificată în literatura de specia-
litate sub o denumire unitară. Considerăm că acest aspect poate duce, pentru un
cercetător mai puţin familiarizat cu o anumită arie geografică, la dificultăţi de înţele-
gere a imaginii de ansamblu. Este un inconvenient care, într-o mică măsură, este corectat
de repertoriile arheologice judeţene şi de hărţile cu localizarea siturilor arheologice
înregistrate în Repertoriul Arheologic Naţional.
De aceea, atragem atenţia cititorului, încă de la început, că deşi punctul de
interes arheologic pe care îl vom prezenta se află pe teritoriul administrativ al comu-
nei Homorod (jud. Braşov), el are legătură cu concentrarea mare de locuiri preistorice
de pe teritoriul administrativ al oraşului Rupea (aflat la 2 km vest de Homorod).
119
Latura de vest a suprafeţei pe care am cercetat-o perieghetic este limită teri-
torial-administrativă între comuna Homorod (aflată la est faţă de această suprafaţă)
şi oraşul Rupea (aflat la vest), întreaga suprafaţă cercetată fiind mai apropiată de
oraşul Rupea decât de comuna Homorod. Această suprafaţă se află în imediata apro-
piere al unui alt punct de interes arheologic, numit Rupea 41, şi în apropierea unor
puncte de interes arheologic, descoperite în 2015, pe care le vom prezenta în articole
viitoare, aflate toate pe teritoriul administrativ al oraşului Rupea.
1.2. Cadrul natural al zonei cercetate şi resursele naturale
Situată în nordul judeţului Braşov, localitatea Homorod aparţine sud-estului
Transilvaniei – zonă centrală a teritoriului României (Fig.1). Face parte din regiunea
etnografică Rupea, situată în zona de contact dintre Podişul Transilvaniei şi Carpaţii
Orientali, la confluenţa unor culoare de comunicaţii ce leagă două mari zone depre-
sionare: depresiunea Făgăraşului şi depresiunea Homoroadelor (de la sud la nord) şi
Valea Oltului de Valea Târnavelor (de la est la vest).
1
Gridan, 2014, p. 241.
2
Costea, 2004, p. 150; Chiricescu, 2013, p. 216-217, 221, 295, 375; Gridan, 2014, p. 243, fig.
3.
120
Referitor la sare, ca resursă naturală, în ultimele decenii, şi mai ales în ultimii
20 de ani, s-au intensificat eforturile de cercetare a utilizării ei de către comunităţile
umane de-a lungul timpului (inclusiv sursele de apă sărată). Rezultatele acestor cer-
cetări, coroborate cu rezultatele obţinute de cercetătorii din ţările occidentale (Austria,
Germania, Franţa etc.), au scos în evidenţă importanţa acestei resurse naturale pentru
comunităţile umane încă din neolitic3.
De asemenea, zona se află în imediata apropiere a cursului Oltului (aflat la
cca. 4 km spre sud-est), ceea ce asigura în trecut o bună cale de comunicaţie cu teri-
torii aflate la distanţe mari, facilitând schimburile materiale şi culturale4.
Cea mai importantă localitate a acestei zone este oraşul Rupea5, aflat la 2
km vest de localitatea Homorod.
Pe teritoriul oraşului Rupea şi în imediata apropiere au fost semnalate, până
în prezent, un număr de nouă locuiri preistorice6, iar un număr de patru aşteaptă să
fie publicate7 (Fig. 2).
3
Weller, Dumitroaia, 2005; Cavruc, 2006, p. 33-36; Monah et alli, 2008; Lazarovici Ghe.,
Lazarovici C. M., 2010, p. 32-33; Cavruc, Harding, 2010, p. 165-244; Lazarovici Ghe.,
Lazarovici C. M., 2014; Alexianu et alli, 2015; Lazarovici Ghe., Lazarovici C. M., 2015, p.
139-156; Alexianu et alli, 2015, p. 47-66.
4
Marc, 2006, p. 152-157.
5
Apare în documente sub mai multe denumiri de-a lungul timpului: Kuholm (1324), Koboz
(1375), Ruckpass (1437), Ruppes (1572), Rapes (1615), Reps (1670) (Borcoman, 2010, p. 17).
6
Costea, 2004, fig. 18; Gridan, 2014, p. 241-250.
7
Au fost localizate prin cercetări de suprafaţă în decursul anilor 2014–'15.
8
Costea, 2004, p. 26; http://ran.cimec.ro/sel.asp?codran=41257.02 (accesat 10.08.2015);
http://ran.cimec.ro/sel.asp?codran=41257.01 (accesat 10.08.2015).
121
mijloc spre finele epocii bronzului”9 şi o descoperire, din loc neprecizat, a unei mone-
de atribuite epocii La Tène10.
Descoperirea de material ceramic şi de material litic, aparţinând perioadei
preistorice, pe care noi am făcut-o11, se află în zona dealului, numit în trecut, Rinnen-
berg. În literatura de specialitate se pomeneşte ca loc posibil al unor descoperiri de
material ceramic aparţinând “preistoriei sau neoliticului” zona dealului Sandberg12.
Acest fapt ne-a determinat să ne aplecăm cu atenţie asupra posibilităţii ca cele două
denumiri să fie atribuite aceleiaşi zone.
Cercetările noastre ne-au condus la concluzia că cele două denumiri sunt
atribuite unor zone diferite, care, deşi sunt apropiate (cca. 1,5–2 km) şi au o cale de
acces comună (drumul care urmează valea pârâului Paloş), sunt clar diferenţiate pe
harta13 întocmită în perioada 1869–'87, la scara de 1:25000, publicată pe WEB site-
ul http://mapire.eu14 (Fig. 3).
9
Costea, 2004, p. 47; http://ran.cimec.ro/sel.asp?codran=41257.02 (accesat 10.08.2015);
http://ran.cimec.ro/sel.asp?codran=41257.03 (accesat 10.08.2015).
10
Costea, 2004, p. 110; http://ran.cimec.ro/sel.asp?codran=41257.03 (accesat 10.08.2015).
11
Identificarea arealului care a constituit obiectul cercetărilor de suprafaţă se datorează lui
Claudiu Florian.
12
Costea, 2004, p. 47.
13
Franzisco-Josephinische/Dritte Landesaufnahme (A treia ridicare topografică), 1869–'96.
14
http://mapire.eu/en/map/hkf_25e/?zoom=14&lat=46.05135&lon=25.25955 (accesat 10.08.2015).
122
cea denumită Rupea 415, aflată la aproximativ 500 m distanță (în direcţia sud-est), pe
malul drept al râului Cozd (Valea Mare).
Din aceste motive putem considera că descoperirile făcute în zona Rinnen-
berg aparţin unui nou punct de interes arheologic.
2. Delimitarea geografică a punctului de interes arheologic
Descoperirea unor fragmente ceramice pe terasa de sud-vest a dealului Rinnen-
berg, se datorează dorinţei de a identifica noi puncte de interes arheologic în arealul
oraşului Rupea, important punct fortificat în perioada medievală16. Suprafaţa agricolă
pe care am identificat fragmente ceramice este situată în partea de vest a teritoriului
administrativ al comunei Homorod, mărginită la vest de drumul neasfaltat, care duce
spre groapa de gunoi a oraşului Rupea (paralel cu pârâul Paloş); la sud de drumul
judeţean DJ132, ce leagă localitatea Homorod de oraşul Rupea; la est de pădurea aflată
pe panta abruptă a dealului Rinnenberg şi ferma agricolă aflată la mijlocul drumului
Rupea–Homorod; la nord de o viroagă puţin adâncă, pe care curge apa unor izvoare
din amonte, care se varsă în pârâul Paloş. Suprafaţa agricolă cercetată are aproximativ
8 ha17, iar concentrarea de material ceramic, chirpici şi material litic se află pe o supra-
față de aproximativ 2 ha (Fig. 4). Forma de relief pe care se găsește această concen-
trare de material arheologic este o terasă, prelungire spre sud-vest a dealului Rinnen-
berg. Suprafața de teren pe care au fost identificate materiale arheologice, are urmă-
toarele coordonate geografice18:
A - 46° 04ʹ 30ʺ N / 25° 24ʹ 75ʺ E;
B - 46° 04ʹ 15ʺ N / 25° 24ʹ 91ʺ E;
C - 46° 04ʹ 16ʺ N / 25° 25ʹ 07ʺ E;
D - 46° 00ʹ 43ʺ N / 25° 24ʹ 90ʺ E.
15
Gridan, 2014, p. 241.
16
Borcoman, 2010, p. 17-22.
17
Mulţumim şi pe această cale domnului Gheorghe Porumb, administratorul terenului agricol,
care ne-a permis accesul în vederea cercetărilor de suprafaţă.
18
După Google Earth.
123
Fig. 5. Vedere dinspre sud-est (din zona sitului neolitic Rupea 4).
124
ceea ce a dus la antrenarea materialului ceramic din straturile de cultură neolitice şi
eneolitice.
O densitate mai mică de material ceramic se găseşte înspre centrul suprafeţei
şi scade pană la dispariţie spre partea de nord-est (latura C–D), pe panta ce urcă spre
vârful dealului. Materialul ceramic recoltat din această zonă aparţine atât culturilor
Starčevo–Criş şi Petreşti, cât şi culturilor din epoca bronzului, Wietenberg şi Noua,
şi din a doua epoca a fierului, La Tène.
Pe toată suprafaţa se găsesc fragmente de chirpic, iar în câteva cazuri s-au
putut determina concentrări de chirpic şi material ceramic.
3.1. Materialul ceramic şi încadrarea culturală19
Pe baza caracteristicilor morfologice, fragmentele ceramice aparţinând
culturii Starčevo–Criş se împart în trei categorii:
1. Ceramica grosieră: conţine ca degresant pleavă, pleavă în amestec cu cioburi
pisate şi pleavă în amestec cu nisip cu pietricele. Arderea a fost realizată în atmos-
feră oxidantă, rezultând suprafeţe de culoare portocalie, cărămizie şi brună (pe unele
fragmente apar flecuri negre), sau la temperaturi joase, rezultând un miez de culoare
neagră20, gri sau de ambele culori.
2. Ceramica semifină: conţine ca degresant pleavă în amestec cu nisip, cioburi
pisate, cioburi pisate în amestec cu nisip şi nisip cu granulaţie fină. Arderea a fost
realizată în atmosferă oxidantă, rezultând suprafeţe de culoare portocalie, cărămizie,
brună, cenuşie, temperatura de ardere fiind una bună.
3. Ceramica fină: conţine ca degresant cioburi pisate în amestec cu nisip şi nisip
cu granulaţie fină. Arderea a fost realizată în atmosferă oxidantă, rezultând suprafeţe
de culoare portocalie, cărămizie; temperatura de ardere fiind ridicată ceramica are
aceeaşi culoare atât pe suprafeţe cât şi în miez.
După forma lor, fragmentele ceramice provin din: corpuri de vase, buze de
vase, funduri de vase, toarte.
Grosimea pereţilor vaselor variază de la 8 mm până la 30 mm, predominând
vasele cu grosimea pereţilor de 10–20 mm.
Ornamentarea vaselor a fost realizată prin: barbotinare (şi stropită, şi
organizată în şiruri21), angobare, impresiuni realizate cu unghia şi excizare, incizare,
pictare (un singur fragment ceramic pictat cu roșu – o buză de vas) şi lustruire (un
singur fragment ceramic – o buză de vas).
Predomină ceramica grosieră.
Pe baza decorurilor și a tehnologiei ceramice materialul ceramic se atribuie
fazei III B a culturii Starčevo-Criş22 (Fig. 7).
Cea mai mare densitate pe întreaga suprafaţă o are ceramica culturii Petreşti.
19
Determinările au fost făcute de către Gheorghe Lazarovici, căruia îi mulţumim şi pe această
cale.
20
Tudorie, 2013, p. 50
21
Ibidem, p. 49
22
Lazarovici, 1984; Lazarovici, 1995.
125
Fig. 7. Ceramică Starčevo-Criş (faza B III).
Pe baza caracteristicilor morfologice, fragmentele ceramice aparţinând cul-
turii Petreşti se împart în trei categorii:
1. Ceramica grosieră: conţine ca degresant nisip cu pietricele. Arderea a fost rea-
lizată în atmosferă oxidantă şi slab-oxidantă, rezultând suprafeţe de culoare porto-
calie, cărămizie, brună (pe unele fragmente apar flecuri negre) şi neagră-cenuşie, sau
la temperaturi joase, rezultând un miez de culoare neagră, gri sau galbuie.
2. Ceramica semifină: conţine ca degresant nisip, cioburi pisate, cioburi pisate în
amestec cu nisip şi nisip cu granulaţie fină. Arderea a fost realizată în atmosferă oxi-
dantă, rezultând suprafeţe de culoare galbuie, portocalie, cărămizie, vişinie, brună,
temperatura de ardere fiind una ridicată.
3. Ceramica fină: conţine ca degresant cioburi pisate în amestec cu nisip şi nisip
cu granulaţie fină. Arderea a fost realizată în atmosferă oxidantă, rezultând suprafeţe
de culoare portocalie, vişinie, cărămizie, roşiatică; temperatura de ardere fiind ridi-
cată, ceramica are aceeaşi culoare, atât pe suprafeţe cât şi în miez.
După forma lor, fragmentele ceramice provin din: corpuri de vase (inclusiv
de vase-suport), buze de vase, funduri de vase şi toarte.
Grosimea pereților vaselor variază de la 4 mm până la 20 mm, predominând
vasele cu grosimea pereților de 8–12 mm.
Ornamentarea vaselor a fost realizată prin: angobare (cu angoba de culoare
alba şi cu angoba de culoare roşie), pictare (numeroase fragmente), lustruire, inci-
zare lustruită, incizare, excizare, excizare şi impresiuni, impresiuni, barbotinare şi
butoni. Predomină ceramica semifină.
126
a b
c d
e f
Fig. 8. Ceramică Petreşti (faza A–B): a, b, d–3, f; posibil ceramică Cucuteni:
d–1,2,4; e – ceramică Petreşti şi neolitică târzie.
Din punct de vedere al cromaticii picturii au fost identificate fragmente cera-
mice monocrome23 (pictură cu roşu), bicrome (alb-maro, alb-negru) şi tricrome (alb-
negru-roşu). Am identificat fragmente ceramice pictate atât pe o singură faţă cât şi
unele pictate pe ambele fețe. Ca şi desen regăsim liniile în unghi și liniile curbe.
Pe baza decorurilor și a tehnologiei ceramice, materialul ceramic se atribuie
fazelor A–B și B a culturii Petreşti24 (Fig. 8).
23
Din cauza dimensiunilor reduse ale unor fragmente monocrome nu putem fi siguri că vasul
în ansamblu era monocrom.
24
Paul, 1969; Paul, 1981; Paul, 1992.
127
S-au identificat un număr redus de fragmente ceramice aparţinând Epocii
Bronzului. O parte dintre acestea, pe baza decorurilor şi a tehnologiei ceramice, au
putut fi atribuite culturilor Wietenberg (mijlocul Epocii Bronzului) şi Noua (finalul
Epocii Bronzului). De asemenea, o parte din materialul ceramic atribuit Epocii
Bronzului nu a putut fi încadrat cultural datorită dimensiunilor reduse ale cioburilor.
a b
c
Fig. 9. Ceramică aparţinând Epocii Bronzului: a. Brozului Timpuriu;
b. culturii Wietenberg; c. culturii Noua.
Au mai fost depistate câteva fragmente ceramice, de mici dimensiuni, care
au fost atribuite epocii La Tène şi perioadei Romane. Presupunem că aceste frag-
mente ceramice provin de la vase utilizate de indivizi ce locuiau într-o așezare aflată
în vecinătatea terasei Rinnenberg, pe care am identificat-o în urma cercetărilor de
teren din anul 2015 şi pe care o vom prezenta într-un articol separat.
3.2. Materialul litic
Materialul litic este slab reprezentat din punct de vedere al numărului de
piese, diversităţii tipologice şi materiei prime. Am descoperit câteva unelte şi debi-
128
taje din silex şi opal (un număr de 11 piese), un topor fragmentat din granit, şlefuit şi
perforat, şi câteva fragmente de râşniţe din tuf vulcanic.
Spre deosebire de situaţia din situl neolitic Rupea 4, aflat în apropiere, lip-
seşte jaspul, gresia silicoasă şi obsidianul ca materie primă, deşi primele două tipuri
de rocă sunt locale25.
Conform observaţiilor macroscopice, tipul de silex preponderent utilizat este
de culoare galben-miere, trei piese având în compoziţia rocii şi pete albicioase, iar o
piesă are culoare gri-negricioasă.
Inedit este un zdrobitor utilizat pentru pisarea cioburilor ceramice, probabil
în vederea refolosirii lor în procesul de producţie al ceramicii. La nivel macroscopic
pot fi observate resturi ceramice rămase în rizurile zdrobitorului (Fig. 10.b).
a b
Fig. 10. a. Material litic din silex şi opal; zdrobitor; fragment de topor perforat
aparţinând Neoliticului Târziu; b. Detaliu zdrobitor utilizat pentru pisat cioburi.
Datorită faptului că descoperirile nu au context stratigrafic, ele nu pot fi atri-
buite unei anumite culturi, deoarece din punct de vedere tipologic ele sunt comune
unei lungi perioade de timp26.
3.3. Material osteologic
Până în prezent nu am găsit material osteologic care să poată fi pus în legă-
tură directă cu locuirea preistorică din zona cercetată, deşi am observat concentrări
de fragmente osoase de origine animală (care uneori prezintă şi urme de tăiere) în
unele zone cu concentrare de material ceramic.
4. Concluzii
Localizarea sitului arheologic de pe terasa de sud-vest a dealului Rinnenberg
(care aparţine administrativ comunei Homorod, fiind, totuşi, mai apropiată de oraşul
Rupea decât de localitatea Homorod), folosind cercetările de suprafaţă, întregeşte
imaginea de ansamblu a locuirilor preistorice din zona apropiată oraşului Rupea (mai
cunoscut până acum ca important punct medieval fortificat), şi, totodată, fixează ferm
25
Cârciumaru et alii, 2002, p. 104-105, p.107.
26
Barbu, Barbu, 2014, p. 498-499.
129
pe harta neoliticului şi eneoliticului din sud-estul Transilvaniei un nou punct arheo-
logic important din perspectiva următoarelor aspecte:
● Pentru cultura Starčevo-Criş, pe teritoriul administrativ al oraşului Rupea, au fost
semnalate în literatura de specialitate doua zone de locuire27. Adăugăm cu acest prilej
o nouă zonă de locuire, distanţele până la cele două situri fiind de 1,5 km, respectiv
0,5 km.
● Separate printr-o graniţă imaginară (determinată de descoperirile cu localizare certă
sau presupusă de materiale arheologice), culturile Petreşti şi Cucuteni–Ariuşd se întâl-
nesc în zona Rupea – Homorod28, în situri apropiate, oferind un bun prilej cercetă-
torilor să se aplece asupra problematicilor determinate de interferenţele şi influenţele
culturale preistorice29.
● Din perspectiva exploatării resurselor de sare încă din neolitic, zona Rupea –
Homorod, oferă condiţii optime de cercetare, ţinând cont că niciun sit preistoric din
această zonă nu a fost cercetat (doar cercetări de suprafaţă), iar densitatea mare de
locuiri poate avea ca motiv presupus exploatarea şi controlul rutelor de comerţ sau
troc cu această resursă30.
Menţionăm că în urma cercetărilor de suprafaţă nu am identificat obiecte de
metal sau dovezi care să sugereze practicarea metalurgiei în zona terasei de sud-vest
a dealului Rinnenberg.
27
Costea, 2004, p. 29; Luca, Suciu, 2010, p. 118; Gridan, 2014, p. 243.
28
A se vedea şi localităţile: Boholţ, Buneşti, Calbor, Caţa, Felmer, Hălmeag, din judeţul
Braşov, cu descoperiri Petreşti (Maxim, 1999; Costea, 2004, p. 18-20, p. 24).
29
ca exemplu, vide Lazarovici Ghe., Lazarovici C. M., 2010, p. 27-108.
30
Zona se află în imediata apropiere a cursului Oltului, ceea ce asigura în trecut o bună cale de
comunicaţie cu teritorii aflate la distanţe mari. Această rută comercială, folosită pentru valo-
rificarea resursele de sare (inclusiv “saramură în butii sau fedeleşe pe care o schimbau în
natură pe unele produse agricole”), este atestată documentar încă de la începutul sec. XII şi
a fost utilizată până în sec. XIX (Marc, 2006, p.153-154, p.157).
130
BIBLIOGRAFIE
131
Gridan, 2014 Gridan, Silviu, Un nou punct arheologic neolitic în sud-estul Tran-
silvaniei, oraşul Rupea (jud. Braşov), În: ArheoVest, Nr. II:
[Simpozion ArheoVest, Ediția a II-a:] In Honorem Gheorghe
Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 6
decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisci-
plinare, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó,
Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. +
DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-
315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol.
1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 1, p. 241-250, on-
line http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/08.pdf
Marc, 2006 Marc, Dorel, Sisteme de transport şi de comercializare tradi-
ţională a sării, În: Cavruc, Valeriu; Chiricescu, Andrea (eds),
Sarea, timpul și omul, Ed. Angustia, Sfântul Gheorghe, 2006,
250 pg., ISBN 973-85676-8-8, 978-973-85676-8-9;
Maxim, 1999 Maxim, Zoia, Neo-eneoliticul din Transilvania, Ed. Muzeul
Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1999, 312 pg.,
ISBN 973-0-00866-3, 978-973-0-00866-1.
Monah, 2008 Monah, Dan; Dumitroaia, Gheorghe; Garvăn, Daniel; Sarea de
la prezent la trecut, Biblioteca Memoriae Antiquitatis, XX, Ed.
Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2008, 227 pg., ISBN 973-77
7-716-6, 978-973-777-716-4.
Lazarovici Lazarovici, Gheorghe; Neoliticul Timpuriu în România, În: Acta
1984 Musei Porolissensis, 8, 1984, p. 49-104.
Lazarovici Lazarovici, Gheorghe, Über das Frühneolithikum im süd-
1995 Osten Europas (I. Rumänien), în Kulturraum Mittlere und
Untere Donau. Traditionen und Perspektiven des
Zusammenlebens (Spaţiul cultural al Dunării Mijlocii şi
inferioare. Tradiţii şi perspective ale convieţuirii), Muzeul de
Istorie al Judeţului Caraş-Severin, Reşiţa, Institut für donau-
schwäbische Geschichte und Landeskunde Tübingen, Univer-
sitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 1995, 452 pg.
Lazarovici Gh, Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda, Despre fazele
Lazarovici C. A1 ale Grupelor Ariuşd şi Cucuteni, Ed. Angustia, Sfântul
M., 2010 Gheorghe, 2010, 574 pg., ISSN 1454-8275.
Lazarovici Gh, Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda, Some Salt
Lazarovici C. Sources in Transylvania and their Connections with the Archae-
M., 2014 ological Sites in the Area, În: Alexianu, Marius; Weller, Olivier;
Curcă, Roxana-Gabriela (eds), Archaeology and Anthropology
of Salt: A Diachronik Approach, Proceeding of the Internatio-
nal Colloqvium, 1-5 october 2008, Al. I. Cuza University (Iaşi,
Romania), BAR International Series, 2198, 2011, viii + 226 pg.,
ISBN 1407307541, 978-1407307541.
132
Lazarovici Gh, Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda, New data and
Lazarovici C. observations related with exploitation and transport of salt in
M., 2015 Prehistory, În: Brigand, Robin; Weller, Olivier (eds), Archaeo-
logy of salt: approaching an invisible past, Sidestone Press,
Leiden, 2014, 221 pg., ISBN 978-90-8890-303-8, 978-9088-
304-5 (e-book).
Luca, Suciu, Luca, Sabin Adrian; Suciu, Cosmin (eds), The First Neolithic
2010 Sites in Central/South-East European Transect, Volume II:
Early Neolithic (Starčevo-Criş) Sites on the territory of
Romania, Specific Targeted Research Project on the Formation
of Europe: Prehistoric Population Dynamics and the Roots of
Socio-Cultural Diversity, Institute of Archaeology, Jagiellonian
University, Krakόw, 2010, BAR International Series, 2188, Ed.
Archaeopress, Oxford, England, 2011, 136 pg. + o hartă, ISBN
978 1 4073 0743 5.
Paul, 1969 Paul, Iuliu, Der Forschungsstand über die Petreşti Kultur, În:
Studijne Zvesti, 17, 1969, p. 325-344.
Paul, 1981 Paul, Iuliu, Die gegenwärtige Forschunggstand zur Petreşti-
Kultur, În: Studijne Zvesti, 56, 1981, heft 2, p. 201-203.
Paul, 1992 Paul, Iuliu, Cultura Petreşti – monografie arheologică, Ed.
Museion, Bucureşti, 1992, 208 pg.
Tudorie, 2013 Tudorie, Anamaria, Aspecte tehnologice ale ceramicii Starčevo-
Criş din Transilvania, Bibliotheca Brukenthal LXVI, Ed.
Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, 2013, 310 pg., ISBN 978-
606-93508-0-5.
Weller, Weller, Oliver; Dumitroaia, Gheorghe, The earliest salt produc-
Dumitroaia, tion in the world: an early Neolithic exploitation in Poiana Sla-
2005 tinei–Lunca, Romania, În: Antiquity, Vol 79, Issue 306, Decem-
ber 2005, on-line http://www.antiquity.ac.uk/projgall/weller/ (acce-
sat 1.10.2015).
133
DESPRE “PINTADERELE” DECORATE CU SPIRALĂ
DIN ENEOLITICUL ROMÂNESC
Cristian Schuster*
Abstract. On the terriory of Romania, in the cultural milieus of Cucuteni and Gumelniţa a
series of burnt clay items had been discovered, being known in the specialized literature as
“pintaderas”. When being re-analised, it resulted that, in most of the cases, they were
decorated with simple or included spirals, made by excision or incision. There are presented
some assumptions about the archaeological context of the finds, the raw materials used for
making those objects, their shape and dimensions. There are also re-discussed the hypotheses
regarding their functionality.
1. Introducere
În literatura românească de specialitate, “pintadera” este catalogată, în
general, drept un “obiect de lut ars, având dimensiunui de câţiva cm, cu o mică apu-
cătoare verticală perforată uneori orizontal şi cu baza circulară, ovală sau rectan-
gulară, decorată în tehnica inciziei sau a exceziei, cu motive unghiulare şi spira-
lice”1. Cu privire la terminologia acestui artefact există un spectru consistent de
păreri2. În majoritatea lucrărilor publicate în România, acest tip de obiect este văzut
drept “peceţi”, “sigilii”, “ştampile” sau “ştampile-sigilii”, “pintadere”. Specialiştii
străini, în lucrările de limbă engleză vorbesc de “clay stamp”, “stamp seal”, “stamp”,
“seal”, iar în germană “Tonstempel”. Unii autori străini le includ în categoria “small
finds” sau al artifactelor cu rol deosebit, de tipul celor “de cult sau religioase”. Este
evident că, între terminologia aleasă de fiecare dintre specialişti şi funcţionalitatea
presupusă este o puternică interdependenţă3.
O parte dintre învăţaţi străini au considerat că ele au fost utilizate drept amu-
lete sau “perii/răzuitoare”, ori în prelucrarea pieilor. Aşa cum arăta Tanya Dzhanfezova,
aceste ipoteze au fost însă respinse. La fel şi ideea că ele ar putea fi capace de la
1
Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 312.
2
Vezi mai în detaliu Dzhanfezova, 2003a, p. 51 sqq., cu lit. mai veche; Dzhanfezova, 2005,
p. 310.
3
O interesantă discuţie la Prijatelj, 2007, p. 231 sqq., cu lit. mai veche.
135
mici recipiente. S-a insistat în schimb asupra rolului lor de “obiecte de ştampilat”4: a
ceramicii5, a textilelor şi pieilor6, a bunurilor alimentare7, animalelor, dar şi a con-
strucţiilor sau ale unor anexe (case, depozite, vetre de foc etc.). Nici folosirea lor în
tatuarea corpurilor umane nu a fost omisă8.
Ipotezele avansate, îşi trag esenţa, în principal, din constatările făcute pentru
piesele similare din Orientul Apropiat9. Aşa cum arăta Silvia Marinescu-Bîlcu, ori-
ginea acestui tip de artefact de pe teritoriul României şi ţinuturile învecinate, este
“dependentă de piesele similare din Asia Anterioară (Anatolia)”10. Ele au fost lucrate
acolo iniţial în mare parte din piatră. Dar au fost descoperite şi “sigilii” din lut, amin-
tim aici spre exemplificare, cele din nivele superioare de la Çatalhöyük11, altele de la
Hacilar12.
Unii arheologi au arătat că, “Two main types of seals were used in Mesopo-
tamia, the stamp seal and the cylinder seal. Stamp seals first appeared in ‘adminis-
trative’ contexts in central and northern Mesopotamia in the sixth millennium and
were used exclusively until the fifth millennium”13. John L. Brocke consideră că “The
Halaf and the Ubaid peoples launched a network of formal exchange literally
marked by the clay seals with which household owners marked their package before
4
Dzhanfezova, 2005, p. 310.
5
Gimbutas, 1997, p. 39; Prijatelj, 2007, p. 233: “Most of the writers agree upon the fact that
Neolithic stamp-seals – contrary to practices in the Aegean, where stamps for decorating
ceramics and hearth rims appear from EH and EC onwards – were not employed for orna-
menting ceramic”.
6
Türkcan, 2006b, p. 182; Kenoyer, 2007, p. 10. Se pare că, în epoca bronzului din nordul
Italiei (Lago di Ledro), textilele au fost “imprimate” cu vopsea cu ajutorul “ştampilelor”
(Kurzynski, 1996, p. 17). În schimb, Budja (2003, p. 119) subliniază că pentru Anatolia Cen-
trală şi de sudvest nu au fost identificate urme de culoare, care să atestă că “pintaderele” au
fost folosite la “ştampilarea” textilelor. Aceeaşi situaţie este valabilă pentru sudestul Europei
– Bulgaria, Grecia (Becker, 2011, p. 296).
7
Chapman, 2000, p. 92; Chapman, 2001, p. 235: “One possibility of stamp seal use was the
impression of motifs on sacred bread”, aducând în acest sens ca argument “A great variety of
forms of stamped sacred bread can be seen in the Europäisches Brotmuseum, near Gttingen,
in Germany”; Gimbutas, 2001, p. 144, 147; Budja, 2003, p. 119; Merlini, 2006, p. 34;
Kakish, 2014.
8
Demoule, 1987, p. 837; Chapman, 2001, p. 235; Türkcan, 2006a, p. 46: “paint stamps
(Farbstempel)”; Türkcan, 2006a, p. 182; Naumov, 2008, p. 186; Çilingiroğlu, 2009; Lichter,
2011, p. 38; Godlove, 2011: pe textile şi piele (tatuaje); Horváth, 2013, p. 227. Pentru
România vezi: Popovici, 2006, p. 177: arată că pe unele dintre “pintadere” din mediul
Cucuteni (Frumuşica, Olteni) au putut fi observate urme, provenind, foarte probabil, de la un
colorant; Ştefan, 2009, p. 152sq.
9
Collon, 1997, cu lit. mai veche.
10
Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 312. Vezi şi Ştefan, 2009, p. 150.
11
Türkcan, 2006a; Türkcan, 2006b, cu lit. mai veche; Yakar, 2013, pl. II/h.
12
Mellaart, 1970, p. 164, fig. 187.
13
Tsouparopoulou, 2014, p. 38.
136
sending them beyond their sight”14. Iar cu privire la “pintaderele” de la Arslantepe,
care “have been found underneath the floors and within walls of buildings”, se arată
că aceste descoperiri sunt extrem de importante “as they are an indirect testimony of
the transformation of the society, that was moving towards an administratively con-
trolled economy. As at Değirmentepe and in earlier sites of the Upper Mesopotamia,
seals and sealings come from private dwellings, indicating that the domestic
environment had too meet requirements that were not simply family needs”15. Pentru
Değirmentepe se subliniază că “the presence of foreign traditions is most apparent
in the use of stamp seals that were used in building systems of administration and
accounting”16. Kim Duistermat, analizând situaţia “sigiliilor” din tell-ul Sabi Abyad
(Siria; 6000 cal. B.C.), multe dintre ele descoperite în construcţii aparte (depozite),
notează17: “we assumed that each different seal was owned and used by an indivi-
dual or a household, and that they were used to deine and protect the private property
of this person or group. The seals and sealings were used to preserve independence
or individuality in a communal setting. We also touched upon the possibility that
apart from actual commodities, sealings may have been used together with clay
tokens and figurines to store future claims and obligations. In this system, every
stored item would have stayed in the property of the person who sealed it. The seal
owner then left the property in the custody of the caretaker of the communal storage
house”.
În Egipt “sigiliile” îşi fac apariţia, importate fiind din Mesopotamia, în
perioada Naqada IIb, dovedind necesitatea unui control administrativ18. Probabil
aceleaşi nevoi au dus şi la folosirea, de exemplu, a acestor obiecte în perioada
minoică19. Dealtfel, s-a emis şi aserţiunea că “The clay seals, are apparently barba-
ric versions of stone stamp seals of ultimately Asiatic origins”20.
Am menţionat deja faptul că şi în România au fost găsite astfel de obiecte
din lut . Ele sunt prezente în aici, dar şi în Balcani22, cu o intensitate mai mare sau
21
mai redusă, în neolitic şi eneolitic23. Ruth Tringham arăta recent, “Clay stamp-seals
14
Brocke, 2014, p. 201. Vezi şi Stein, 2009, p. 134sq., fig. 14.
15
Balossi Restelli, 2008, p. 24.
16
Sagona, 2006, p. 47.
17
Duistermaat, 2012, p. 170.
18
Pitman, 1996, p. 15sq.
19
Boyd Hawes, 2014, p. 54sq.: Gournia.
20
Clark, 1969, p. 126.
21
Pentru mediul Vinča vezi Draşovean, 1996, p. 67, pl. XXIII/9; pentru Starčevo-Criş:
Lazăr, 2007, p. 38, fig. 3/d; Tulugea, 2008, p. 14, fotografiile 15-15a; Ştefan, 2009, p. 150;
Astaloş et alii, 2013, p. 47.
22
Makkay, 1984; Makkay, 2005; Pèrles, 2001, p. 252; Mihovilić et alii, 2002, p. 19, fig. 1;
Budja, 2003, p. 121; Dzhanfezova, 2003a; Dzhanfezova, 2003b;. Dzhanfezova, 2005;
Dzhanfezova, 2013; Komšo, 2005, p. 151; Naumov, 2008; Marijanović, 2008; Marijanović,
2009, p. 74; Becker, 2011.
137
or pintadera are a common feature of the neolithic assemblages of the Balkans and
the Near East. They consist of a flat, concave or convex stamping surface and a
short, roughly conical handle. The stamping surface is provided with excised patterns
including spirals and meanders, again of a type which never ocours on the pottery.
From the avaible evidence it is impossible to tell what material, if any, the seals
were used for stamping, whether bone, skin, clay or wax”24.
Nu numai specialiştii străini, dar şi cei români s-au întrebat încă din secolul
trecut, şi o fac şi astăzi, la ce au fost utilizate aceste “pintaderele”. Constantin
Matasă25, Vladimir Dumitrescu26 şi Silvia Marinescu-Bîlcu27 consideră că, “Pintade-
rele erau folosite probabil pentru imprimarea ţesăturilor şi, de asemenea, pentru
tatuaj”. Nicolae Harţuche crede că “pintadere” erau folosite la decorarea vaselor,
prin presarea acestora în lutul moale. Aduce în acest sens drept exemplu o tipsie
pictată Gumelniţa descoperită la Brăiliţa, care, în opinia sa, a fost decorată în
interior, la bază (fund), “cu o spirală în relief făcută cu o pintaderă”28. Un eventual
argument în susţinerea acestei ipoteze, poate fi pintadera descoperită în amintitul
atelierul de olar de la Trostiančyk. Alţi specialişti înclină spre ideea “ştampilării”
pâinii29.
Eugen Paveleţ şi Laurenţiu Grigoraş nu exclud această ideea avansată de N.
Harţuche, dar remarcă, cu îndreptăţire, că30 “astfel de exemple sunt rare şi credem că
pintaderele puteau fi folosite şi pentru decorarea vaselor, dar nu aceasta era
funcţionalitatea principală pentru care au fost confecţionate”. Autorii înclină să
creadă “că pintadere, deoarece au apucători, erau folosite ... pentru aplicarea şi
multiplicarea simbolurilor pe diverse obiecte. Probabil că motivele erau reproduse
în anumite situaţii pentru a reda simbolul spiralei pe suprafeţe organice care nu se
păstrează până în zilele noastre (imprimare pe corpuri umane, pictare de obiecte
etc). Trebuie totuşi să remarcăm, în contextul acestei discuţii, că nici una dintre
pintaderele descrise mai sus nu păstrează urme de pictură sau culoare. Putem
presupune şi că acest tip de formă se aplica pe unele produse de alimentaţie ..., dar
aceste tipuri de intervenţii nu produc uzura piesei”31.
2. “Pintadere” cu spirală din România
În prezenta contribuţie dorim să zăbovim asupra anumit tip de “pintaderă”
eneolitică de pe teritoriul României, anume cea cu decor spiralat (Pl. XI/1-3). Numă-
23
Pentru vestul Europei, vezi de exemplu Cornaggia Castiglioni, Calgari, 1978; Ruttkay,
1994; Tiné, 1999; Koninger et alii, 2001; Marzatico, 2002, p. 25, fig. 3; Skeates, 2007;
Mauvilly et alii, 2008; Schwellnus, 2010; Horváth, 2012, pl. 3/4-5; Horváth, 2013, fig. 2/1-2.
24
Tringham, 2015, p. 83sq.
25
Matasă, 1946, p. 72sq.
26
Dumitrescu, 1967, p. 36; Dumitrescu, 1979, p. 484.
27
Marinescu-Bîlcu, 2000, p. 312.
28
Harţuche, 2002, p. 37, fig. 41/2.
29
Lazarovici, 2003.
30
Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 39.
31
Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 40.
138
rul acestor “pintadere” este majoritar în siturile epocii din ţara noastră. La fel şi
pentru Bulgaria (Pl. XI/4-6) neo-eneolitică (Pl. VIII/4-6 = Drama, Pl. VIII/7 =
Amzak, Pl. VIII/8 = Salmanovo-Deneva Mogila, Pl. VIII/9 = Sadievo; Pl. II/8 =
Stara Zagora, Pl. II/9 = Martvitsa Mogila; alte piese la Deve-Bargan, Bikovo-
Dončeva Mogila, Drama-Merdžumekja), aşa cum s-a remarcat în studii mai recen-
te32. În alte regiuni, piese de acest gen cu decor spiralat sunt mai degrabă excepţii
(Pl. VIII/1a-b şi 2 = Çatahöyük33, 3 = Sitagroi34; Italia35; Bosnia și Herţegovina36).
În mediului Cucuteni astfel de “pintadere” au fost descoperite la Bereşti-
Dealul Bulgarului37, Bodeşti-Frumuşica (Pl. VI/6, 10)38, Calu-Piatra Şoimului39,
Hăbăşeşti40, Horodiştea-Piatra Şoimului41, Târpeşti42, Igieşti (Pl. VI/7)43, Mărgineni
-Cetăţuia44, Poduri-Dealul Ghindarului (Pl. III/1-9, IV/1-6)45, Scânteia-La Nuci46,
32
Makkay, 1984, p. 12, 18, 49, nr. 16, 47, 211, fig. X, XVIII; Makkay, 2005, p. 16, nr. 19-23,
pl. 5/19-21, 6/22-23; Dzhanfezova, 2005, fig. 4; Dzhanfezova, 2013, fig. 1/7; Ştefan, 2009,
p. 153sq.; Becker, 2011, p. 287, fig. 4/1-9.
33
Türkan, 1997, on line; Türkcan, 2006a, p. 47; Türkcan, 2006a, p. 180, fig. 8.2/21-22;
Prijatelj, 2007, fig. 2.
34
Renfrew, 2003, fig. 10/8.
35
Skeates, 2007, Tab. 1/9-12: “Grotta dei Cervi, Grotta Sant’Angelo, Caverna dell’Erba,
Campo Belmonte („spirals, band of S-spiral”)”.
36
Marijanović, 2008.
37
Dragomir, 1996, fig. 6/5.
38
Matasă, 1946, p. 72sq., 158, 374, pl. LI/371; Mantu, Dumitroaia, 1997, p. 186, Nr. Cat. 35
(Pl. VI/6); Gimbutas, 2001, p. 123, fig. 193/2-3; Dumitroaia et alii, 2005, p. 161, fig. 191:
spirală rombică; Anthony, Chi, 2010, p. 235: Nr. Cat. 108, Nr. Inv. 1227 Complexul Muzeal
Judeţean Piatra-Neamţ (Pl. VI/10; pătrată, spirală rectangulară; dimensiuni: lungimea = 4,5 cm,
înălţimea = 4,1 cm).
39
Mantu, Dumitroaia, 1997, p. 186, Nr. Cat. 34: oval, decorat cun “S” incizat; Anthony, Chi
2010, p. 235: Nr. Cat. 107, Nr. Inv. 5646 Complexul Muzeal Judeţean Piatra-Neamţ (dimen-
siuni: lungimea = 5,9 cm, înălţimea = 4,9 cm).
40
Dumitrescu, 1967, p. 35sq., fig. 53.
41
Dumitroaia et alii, 2005, p. 161, fig. 190.
42
Bailey, 2005, p. 108.
43
Anthony, Chi, 2010, p. 236: Nr. Cat. 110, Nr. Inv. 1227 Muzeul Judeţean Vaslui (cu patru
spirale; dimensiuni: înălţimea = 3,5 cm, lungimea = 4,3 cm).
44
Mantu, Dumitroaia, 1997, p. 186, Nr. Cat. 33, Nr. Inv. 12315, Muzeul de Istorie Bacău,
Dimensiuni: diametrul = 5,1 cm, înălţimea = 3 cm.
45
Monah et alii, 2003, p. 197sq., fig. Nr. 219 (Nr. Inv. 10868 Complexul Muzeal Judeţean
Piatra-Neamţ, dimensiuni: diametrul = 6,7 cm, înălţimea = 3,7 cm; Pl. III/5), 220 (Nr. Inv.
1262 Fond C. Matasă III, dimensiuni: diametrul = 6,4 cm, înălţimea = 3,8 cm), 221 (Nr. Inv.
1263 Fond C. Matasă III, Dimensiuni: diametrul = 6,8 cm, înălţimea = 3,3 cm), 222 (Nr. Inv.
11100 Complexul Muzeal Judeţean Piatra-Neamţ, dimensiuni: diametrul = 6,2 cm, înălţimea
= 2,8 cm; Pl. III/4), 223 (Nr. Inv. 13993 Complexul Muzeal Judeţean Piatra-Neamţ,
dimensiuni: diametrul = 5,8 cm, înălţimea = 2,3 cm; Pl. III/6), 224 (Nr. Inv. 16998 Com-
plexul Muzeal Judeţean Piatra-Neamţ, dimensiuni: diametrul = 4,7 cm, înălţimea = 3,2 cm;
Pl. III/7); Dumitroaia et alii, 2009, p. 116-118, Nr. Cat. 292-295, 297-298: Inv. Nr. 24595
(dimensiuni: diametrul = 7 cm, înălţimea = 5 cm; Pl. IV/1), 25509 (dimensiuni: diametrul = 4
139
Fulgeriş-La 3 Cireşi (Pl. IX/5)47, iar în situri Cucuteni-Ariuşd la Şoimeni48, Păuleni-
Ciuc-Dâmbul Cetăţii (Pl. X/1-3, XI/7-8)49, Bod50, Ariuşd-Dealul Tyiszk51, Olteni-
Vármegye52.
Nici aspectului cultural Stoicani–Aldeni – Aldeni-Dealul Bulgarului (Pl. I/5-
6, 8, II/1)53, Bălăneşti54, Boldeşti-Scăeni-Seciu La Pompieri55, Mălăieştii de Jos-
cm, înălţimea = 2,5 cm) – 25510 (diametrul = 5 cm, înălţimea = 3,5 cm), 25093 (dimensiuni:
diametrul = 5,5 cm, înălţimea = 3 cm), 25622 (dimensiuni: diametrul = 2,5 cm, înălţimea = 1 cm;
Pl. IV/2), 25624 (dimensiuni: diametrul = 6 cm, înălţimea = 3,5 cm; Pl. III/9); Nicola, 2012,
p. 146-152, fig. 1/1-4, 2/1-2, 4, 3/1-3, 4/1-5. Exemplare inedite: p. 147, fig. 2/1 (Nr. Inv.
24548; dimensiuni: diametrul = 4, 7 cm, înălţimea = 3,1 cm; Pl. III/2), p. 148, fig. 2/2 (Nr.
Inv. 28000; dimensiuni: diametrul = 5 cm, înălţimea = 2,8 cm; Pl. III/3), p. 148, fig. 2/3 (Nr.
Inv. 25352; dimensiuni: diametrul = 5,5 cm, înălţimea = 3,8 cm; Pl. III/1), p. 149, fig. 3/1
(Nr. Inv. 25353; dimensiuni: diametrul = 4,7 cm, înălţimea = 3 cm; Pl. III/8), p. 149, fig. 3/2
(Nr. Inv. 25262; dimensiuni: diametrul = 5,2 cm, înălţimea = 2,1 cm; Pl. IV/6), p. 150 (Nr.
Inv. 25624; dimensiuni: diametrul = 6 cm, înălţimea = 3,5 cm; Pl. IV/4), p. 151 (Nr. Inv.
24585; dimensiuni: diametrul = 5 cm, înălţimea = 3,5 cm; Pl. III/3), p. 151 (Nr. Inv. 24596;
dimensiuni: diametrul = 4 cm, înălţimea = 2,5 cm; Pl. III/5), p. 152 & figură (dimensiuni:
diametrul = 3,5 cm, înălţimea = 2 cm), p. 152 & figură (dimensiuni: diametrul = 6,8 cm,
înălţimea = 3,3 cm).
46
Catalog, 1999, p. 141, Nr. 352.
47
Istina, 2010, p. 175, fig. 2/1 & 3/1 & 4/1: Nr. Inv. 35329 Muzeul Judeţean Bacău; dimen-
siuni: diametrul = 5,1 cm, înălţimea = 4 cm.
48
Buzea, 2013, p . 476.
49
Lazarovici et alii, 2000, p. 121, pl. X/4; Buzea, Lazarovici, 2005, p. 77, pl. XIX/11;
Buzea, Kovács, 2010, p. 131sq., fig. 2/1 & 3/1 & 4/1 - Nr. Inv. 5336 Muzeul Naţional al
Carpaţilor Răsăriteni-Sfântu Gheorghe – dimensiuni: diametrul = 4,1 cm, înălţimea = 2,6 cm
(Pl. X/1), fig. 2/2 & 3/2 & 4/2 - Nr. Inv. 7589 Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni-
Sfântu Gheorghe – dimensiuni: diametrul = 3,2/3,0 cm, înălţimea = 2,1 cm (Pl. X/2), fig. 2/3
& 3/3 & 4/3 - Nr. Inv. 17017 Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni-Sfântu Gheorghe –
dimensiuni: diametrul = 2,8 cm, înălţimea = 1,9 cm (autorii nu exclud ca piesa să fi fost un
posibil capac?; Pl. X/3).
50
Teutsch, 1903, p. 369, 382, fig. 12, 38-40; Makkay, 1984, p. 14sq.
51
Buzea, Kovács, 2010, p.130.
52
László, 1911, p. 237, fig. 78.
53
Dumitrescu, 1960, p. 68, fig. 12; Nr. Inv. 22351 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 4,7 cm,
înălţimea = 2 cm, şapte spirale, apucătoare trapezoidală cu gaură orizontală (Pl. I/5), Paveleţ,
Grigoraş, 2006, p. 36, fig. 3/8 = 6/2; Inv. Nr. 22352 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 4,7 cm,
înălţimea = 2,2 cm, cinci spirale, apucătoare tronconică cu gaură orizontală (Pl. II/1), Paveleţ,
Grigoraş, 2006, p. 37, fig. 3/9 = 6/3; Nr. Inv. 22362 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 5
cm, înălţimea = 3,3 cm, şase spirale, apucătoare conică cu gaură orizontală (Pl. I/6), Paveleţ,
Grigoraş, 2006, p. 36, fig. 3/10 = 6/4; Inv. Nr. 48891 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul =
3,1 cm, înălţimae = 2,3 cm, trei spirale, apucătoare tronconică (Pl. I/8), Paveleţ, Grigoraş,
2006, p. 36, fig. 4/1 = 6/5; Nr. Inv. 48895 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 5,1 cm,
înălţimea = 1,8 cm, patru spirale, Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 36, fig. 4/2 = 6/6.
54
Comşa, 1963, p. 19.
55
Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 36.
140
Mornel (Pl. II/2)56, Coţatcu (Pl. I/2-4, 7)57, Bursuci58, Igeşti (Pl. II/9)59 – nu îi sunt
străine astfel de “pintadere”.
În situri Gumelniţa piese de acest tip cu spirală simplă au fost găsite pe teri-
toriul României60 la Olteniţa-Gumelniţa (Pl. VI/3)61, Căscioarele (Pl. VI/4) /
Căscioarele-Ostrovel (Pl. IX/1-3)62, Cuneşti-Măgura Cuneştilor63, Sudiţi (Pl. I/1,
9)64, Moisica (Pl. II/3)65, Vadul Catagaţei (Pl. VI/5)66, Grădiştea Ulmilor (Pl.
VI/10)67, Brăiliţa (Pl. II/6, VI/1-3)68, Pietrele (Pl. IX/4)69, Vidra70, Hârşova71,
Seciu72, Însurăţei (Pl. VI/9)73, Cireşu şi Caracliu74.
56
Primul exemplar Nr. Inv. 64-97941 Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, diametrul = 5
cm, înălţimea = 2,9 cm (Alexandrescu et alii, 2006, pl. 8/2 = 11/2; Frînculeasa, 2009, p. 104/
Nr. Cat. 149); al doilea exemplar Nr. Inv. 64-97942 Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova,
diametrul = 6,2 cm, înălţimea = 4,3 cm (Frînculeasa, 2009, p. 104/Nr. Cat. 150); Frînculeasa,
2012, pl. 3/3; Frînculeasa et alii, 2014, pl. 21/5. Cercetările mai vechi au dus şi ele la
descoperirea unor pintadere (Comşa, Georgescu, 1983, p. 338, fig. 5/4-5).
57
Nr. Inv. 5440 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 6,2 cm, înălţimea = 3,2 cm, şapte
spirale, apucătoare conică cu gaură orizontală (Pl. II/2), Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 35, fig.
3/1 = 5/1; Nr. Inv. 5441 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 3,8 cm, înălţimea = 1,7 cm,
patru spirale, apucătoare tronconică (Pl. II/3), Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 35, fig. 3/2 = 5/2;
Nr. Inv. 6524 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 6,1 cm, înălţimea = 4,3 cm, formă ovală,
cinci spirale, mâner în forma unor cornea de vită (Pl. I/7), Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 35sq.,
fig. 3/3 = 5/3; Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 6,2 cm, înălţimea = 4,8 cm, patru spirale,
apucătoare conică cu gaură orizontală (Pl. I/4), Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 35, fig. 3/4 = 5/4.
58
Coman, 1980, p. 316, fig. 106/1.
59
Coman, 1980, p. 316, fig. 106/2.
60
Alte “pintandere” au fost descoperite în Bulgaria (Ştefan, 2009, p. 153sq., cu lit.).
61
Makkay, 1984, p. 25, Nr. 88-89, fig. XX; Ştefan, 2009, p. 154.
62
Ştefan, 2009, p. 149, pl. I/2a-c, II/1a-c: Nr. Inv. I 21494 Institutul de Arheologie “Vasile
Pârvan” – Pl. IX/1; p. 149, pl. I/4a-c, IV/2a-c – Pl. IX/2; p. 149sq., pl. I/3a-c, III/1a-c – Pl.
IX/3.
63
Popescu, 1938, p. 117, fig. 9/2; Au fost descoperite “pintadere” cu alte tipuri de decor,
vezi Ştefan, 2009, p. 150, pl. III/4a-b, IV/1a-c (cu linii paralele): Nr. Inv. I 17683 Institutul
de Arheologie “Vasile Pârvan”; p. 150, pl. II/2a-c, III/3 (cu cercuri concentrice): Nr. Inv. I
17684 Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”.
64
Nr. Inv. 5625 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 5,6 cm, înălţimea = 4 cm, opt spirale,
apucătoare conică cu gaură orizontală (Pl. I/1), Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 36, fig. 3/5 = 5/5;
Nr. Inv. 6649 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 5 cm, înălţimea = 3,3 cm, cinci spirale,
apucătoare conică cu gaură orizontală (Pl. I/9), Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 36, fig. 3/6 = 5/6;
Frînculeasa, 2010, pl. 17/7-8.
65
Nr. Inv. 26152 Muzeul Judeţean Buzău, diametrul = 4,5 cm, înălţimea = 3 cm, opt spirale,
apucătoare conică cu gaură orizontală, Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 36, fig. 3/7 = 6/1.
66
Pandrea, Croitoru, 2005, p. 204, fig. 3: Muzeul de Istorie Galaţi (trei spirale, apucătoare
tronconică cu gaură orizontală; Dimensiuni: diametrul = 6 cm, înălţimea = 4,6 cm). Vezi şi
Anthony, Chi, 2010, p. 236: Nr. Cat. 114, Nr. Inv. 6019 Muzeul Brăila “Carol I” (pătrată,
spirale unghiulare; Dimensiuni: diametrul = 7,3 cm, înălţimea = 5 cm).
67
Anthony, Chi, 2010, p. 236: Nr. Cat. 115, Nr. Inv. 24806 Muzeul Dunării de Jos Călăraşi
(trei spirale; dimensiuni: diametrul = 12 cm, înălţimea = 6,7 cm).
141
3. Discuţii
Este evident pentru oricine că realizarea “pintaderelor” din lut ars a izvorât
dintr-o necesitate, probabil importantă, a comunităţilor eneolitice. Trebuie spus însă,
că modelarea acestui tip de piesă nu presupune abilităţi deosebite din partea celor
care le-au lucrat. Pasta “pintaderelor” nu diferă de cea folosită în realizarea cerami-
cii semifine, fine sau uneori, mai rar, grosiere.
a) După cum s-a putut constata, pe “pintaderele” din această categorie des-
coperite în România75, spirala este fie redată, extrem de rar, în traiect romboidal (Pl.
XI/1; cultura Cucuteni: Pl. VI/10; cultura Gumelniţa: Pl. VI/11), fie simplă sau cu
două spirale incluse (Pl. XI/2-3). Spiralele fiind realizate în tehnica inciziei sau exci-
ziei. Trebuie arătat că acest tip de decor este prezent, aşa cum arătat deja, şi pe “pin-
taderele” de la sud de Dunăre, din Bulgaria şi Grecia, dar şi în Orientul Apropiat.
Vorbind de descoperirile din Peninsula Balcanică, trebuie amintit şi “pintadera”
neolitică (Pl. X/4), cultura Hvar, din Ravlića Pećina (Peştera Ravlića) din Bosnia și
Herţegovina76. Aceasta însă, este, foarte interesant, una de tip “Rollsiegel” (sigiliu
cilindric), fiind decorată cu două registre de spirale incluse. Chiar dacă spirale apar
pe ceramică târzie a manifestării culturale menţionate, cu greu se poate admite că
“sigiliul” a fost folosit pentru decorarea acesteia. Mai degrabă, el a fost utilizat la
“ştampilarea” unor materiale organice – textile, piei de la animale, pielea umană
(tatuaje).
b) Că spirala a fost o formă de decor importantă pentru eneoliticul românesc,
este documentat şi de prezenţa ei pe alte categorii de artefacte. Astfel, pe ceramică
spirale simple şi/sau incluse au fost identificate pe recipientele manifestărilor
Cucuteni77 şi Stoicani-Aldeni78, dar şi, mai rar, Gumelniţa (Pl. VII/1-6)79. Nu lipsesc
68
Harţuche, 2002, fig. 51/5-6, 52/2-4: păstrate în Muzeul Brăilei “Carol I” – Pl. VI/1-3;
Ştefan 2009, p. 153; Anthony, Chi, 2010, p. 235: Nr. Cat. 108, Nr. Inv. 1227 Muzeul de
Istorie Galaţi (dimensiuni: diametrul = 6,2 cm, înălţimea = 4 cm; Pl. II/6).
69
Ştefan, 2009, p. 154. Agathe Reingruber (2009, p. 37, fig. 45/2) crede că, piesa (diametrul
= 8,5 cm), pe care noi o socotim a fi “pintaderă”, este un capac.
70
Rosetti, 1938, p. 33, pl. 13/9; Makkay, 1984, p. 64, Nr. 278, fig. XVIII; Ştefan, 2009, p.
154.
71
Ştefan, 2009, p. 154.
72
Frînculeasa, 2011, p. 61, fig. /5-6.
73
Sîrbu, Pandrea, 1996, p. 169, fig. 6: diametrul = 4,4 cm cu cinci spirale, apucătoarea ruptă
din vechime.
74
Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 38 cu lit.
75
Paveleţ, Grigoraş, 2006, fig. 4/B.
76
Marijanović, 2008, p. 141 sqq., pl. I.
77
Din bogata literatură, cităm: Dragomir, 1996, fig. 31/1-14, 4/1; Tsvek, 1996, fig. 1/1, 92/6,
8-9, 7/1-3, 5-6; Marinescu-Bîlcu, Bolomey, 2000, fig. 76/1-4, 77/1, 3, 78/4, 80/1, 10, 83/4, 6,
84/1, 85/186/2, 88/3, 89/1-2, 5, 90/2-3, 91/1-3, 92/1, 3, 94/3, 97/1-2, 102/1, 3-4, 105/10,
106/3, 5, 111/1, 115/1, 116/1-3, 119/2, 122/1, 124/1, 4, 125/1, 3, 127/3-4, 128/2, 129/2,
131/1-2, 133/3, 134/1, 135/3. 136/1, 4, 137/1, 140/4, 141/1, 143/3, , 147/1-2, 161/1, 170/1,
171/1-3, Desene I/5, 8-11, II/5-6, 8, III/2-3, IV/1, 3; Diaconescu, 2005, fig. 3/1, 5-8, 4/1, 5;
142
nici spiralele rombice, numai că sunt apariţii mult mai “timide”, în mediul Vinča80,
Cucuteni81, Gumelniţa82.
Nici suprafaţa plasticii Cucuteni, Stoicani-Aldeni sau Gumelniţa nu este
lipsită de decorul cu spirală (Pl. V/1-7)83. Vorbind despre o statuetă gumelniţeană de
la Glina (Pl. V/3), o piesă rară prin complexitatea ornamentului, care poartă, printre
altele, şi o spirală în zona sexului, Radian Andreescu apreciază că, nu este exclus, ca
la astfel de idoli, “decorul ar putea fi un element de personalizare, de identificare a
unui anumit personal în cadrul comunităţii sau societăţii”84. În această categorie se
pot înscrie şi cele două personaje, unul masculin (care ţine mâna stângă pe umărul
celeilalte persoane) şi celălalt feminin, aşezate pe un tron situat în interiorul unei
străchini, descoperite în situl Gumelniţa de la Sultana. Cei doi au fost coloraţi cu
roşu, peste care s-au pinctat motive ornamentale cu o culoare albă. Femeia o fost
decorată în arealul pubian de o spirală (Pl. V/6). Spirala a fost identificate şi pe
unele “greutăţi” gumelniţene, cum sunt câteva exemplare de la Vităneşti85, dar este
prezentă şi la unele piese metalice, dintre care amintim acele de la Pietrele (Pl. VII/5)86.
Slavchev, 2005, fig. 3 (The common plans of decoration of the pottery of the last phases of
Sava, Hamangia and Precucuteni-Tripolye A cultures); Tsvek, 2005, fig. 2/1, 11; Tsvek,
Rassamakin, 2005, fig. 2/1, 3, 12, 14, 3/1-2, 13; Maxim, 2005, p. 56 cu lit.; Alaiba, 2007, pl.
9/1-1a, 10/4, 20, 24/1-1a, 28/1-3, 29/1, 30/1-2, 31, 36-37, 38/1-2, 39; Alaiba, 2013, fig. 5/1-
3, 7-8, 12, 6/2, 9, 7/2, 4, 9/3-4; Lazarovici C.-M., 2010, ilustraţiile de pe paginile 136-142,
148-151; Monah, 2012, fig. 158, 18/7, 22/4.
78
Dragomir, 1983, fig. 44/3; Paveleţ, Grigoraş, 2014, p. 307, 313, 5/23-24, 7/35, 37, 39-40,
8/20, 9/15, 10/15.
79
Voinea, 2005, p. 58sq., pl. 20/2, 47/1, 53/3, 54/2-3, 57/1, 78/5, 115/3; Pandrea, Vernescu,
2005, fig. 11/2, 12/2, 13/2; Frînculeasa, 2011, pl. 24/3, 27/6.
80
Lazarovici, 1991, fig. 9/KD (cultura Banatului).
81
Dumitrescu, 1979, fig. 125; Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 38; Lazarovici C.-M., 2010, ilus-
traţiile de la paginile 148/sus, 150.
82
Ştefan, 2008, p. 149, pl. I/1a-c, III/2: Atmăgeaua Tătărească/Sokol, Bulgaria, aflată în
colecţia Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”, Nr. Inv. V 12164.
83
Berciu, 1961, fig. 201/5, 202, 211/2-3, 268, Dragomir, 1983, fig. 48/6-7, 49/7, 50/6, 51/2,
4, 52/3-5, 54/20; Comşa, 1990, fig. 482, 4, 49/7; Monah, 1997, fig. 50/3, 51/1, 9, 61/3, 67/2,
77/1, 93/1, 137/1; Marinescu-Bîlcu, Bolomey, 2000, fig. 159/1-2, 4, 6, 160/1, 162/2, 5,
163/3, 165/6, 166/3-6, 8, 167/7, 10-11, 168/4-5, 9, 11, 13, 169/7, 13, 15, 21; Andreescu,
2002, pl. 2/1, 3, 7-8, 3/2, 6/3-4, 7/3, 16/5, 18/6, 25/1, 30/3, 32/3, 38, 53, pl. IV, VI/1;
Andreescu, 2011, pl. 1/1; Şerbănescu, 2002, figura de pe pagina 13 – jos; Diaconescu, 2005,
fig. 7/4, 9/1; Tsvek, Rassamakin, 2005, fig. 3/11; Ryzhov, 2005, fig. 3/33, 4/11, 13, 17, 20,
5/12-13, 15, 18, 21, 26, 6/20, 25, 30-31; Shumova, 2005, fig. 2/9-10, 15; Hansen, 2009, p.
48, fig. 64-65: vorbeşte de o statuetă Gumelniţa de la Pietre, “die knielange Hosen trägt” (Pl.
V/5).
84
Andreescu, 2011, p. 71, pl. 1/1.
85
Marinescu-Bîlcu, 2007, fig. 7/7, 8/1-8.
86
Toderaş, 2008, fig. 71 (foto Svend Hansen); Toderaş, 2009, fig. 79/3, 81/1, 83: Pietrele
(cultura Gumelniţa), ace din cupru (foto Svend Hansen).
143
c) Eugen Paveleţ şi Laurenţiu Grigoraş nu exclud, dat fiind faptul că o bună
parte dintre “pindatere” au fost găsite în perimetrul unor construcţii, ca acest aspect
să ateste “că aceste obiecte făceau parte din inventarul cu valenţe spirituale al
locuinţelor şi erau folosite des”87. Trebuie însă spus că, cu greu se poate susţine
ideeea că respectivele construcţii au avut un rol special88, de “pottery-making work-
shop” şi, probabil, de cult, cum, de exemplu, se admite pentru un complex Tripolie
de la Trostiančyk (Ucraina)89.
În schimb, Dorin Nicola, dând ca exemplu situl de la Poduri-Dealul Ghin-
darului, unde “pintadere” au fost recuperate în special din stratul arheologic, arată
că majoritatea pieselor de acest tip, “au fost descoperite întregi, un număr redus ...
prezentând uşoare frânturi la nivelul părţii superioare (...), datorate fie gradului
îndelungat de utilizare, fie condiţiilor în care s-au păstrat în cadrul locuinţei sau
aşezării”90. Despre folosire mai îndelungată, generată de o continuitate a ritualului,
poate chiar pentru mai multe generaţii, vorbeşte şi John Chapman91.
d) Prezenţa spiralei pe diferite obiecte din lut ars, inclusiv pe “pintadere”, a
generat de-a lungul vremii în mediul specialiştilor o serie păreri cu privire la rolul şi
semnificaţia acesteia. Un “repertoriu” al ipotezelor a fost întocmit printre alţii şi de
Ariel Golan92.
După o parte dintre arheologii români, aşa cum am arătat mai sus, acest tip
de decor de pe “pintadere” trebuie văzut şi prin prisma spiralei care apare pe anu-
mite recipiente sau statuetele antropomorfe, acestea din urmă exclusiv feminine.
Astfel s-a adus în discuţie fertilitate şi fecunditate, specifice persoanelor de sex
feminin: “Statuetele ... prezintă motivul spiraliform figurat pe părţi ale corpului ce
pot fi asociate cu funcţia sexuală a femeii (pântece, zona pubiană, fese, şolduri)”93.
Valentina Voinea arată că “Asocierea acestui motiv cu simbolistica feminină nu este
de loc întâmplătoare: spirala sugerează mişcarea permanentă, viaţa care creşte,
descreşte şi renaşte”94. În susţinerea acestei ipoteze vine strachina gumelniţeană de
la Sultana, care are un mijlocul ei aşezaţi pe un tron un personaj masculin şi unul
feminin. Cel feminin are în zona pubiană o spirală bicoloră (alb şi roşu) (Pl. V/5).
87
Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 41.
88
La Târpeşti, Locuinţa nr. 12, în care a fost găsită o “pintaderă” spiralată, a fost considerată
depozit, vezi Bailey, 2005, p. 108. Sub Locuinţa nr. 5 de la Fulgeriş-La 3 Cireşi a fost des-
coperită Groapa nr. 35, care a avut ca inventar şi o pintaderă, nu spiralată, ci cu un decor for-
mat de trei semicercuri. Lăcrămioara-Elena Istina nu exclude ipoteza că respectivul complex
să fi fost “una de fundare” pentru locuinţă (Istina, 2010, p. 175, 177, fig. 2/3 & 3/3 & 4/3).
Dar chiar dacă această ipoteză este corectă, construcţia (locuinţa) nu a avut un rol deosebit în
cadrul comunităţii.
89
Tsvek, 2005, p. 147, fig. 1/4-5.
90
Nicola, 2012, p. 159.
91
Chapman, 2000, p. 91.
92
Golan, 2003, p. 163 sqq.
93
Paveleţ, Grigoraş, 2006, p. 39.
94
Voinea, 2005, p. 59.
144
Un vas Cucuteni pictat cu siluete antropomorfe, evident feminine, şi spirale a fost
descoperit la Feteşti-La Schit (Pl. V/6)95.
Conform colegei Zoia Maxim, spirala simplă sau dublă reprezintă “the
coiling up snake, the sun, the divine eye, the evolutional move, eddy, hypnosis, the
abyss”96. Cristian Ştefan, vorbind de spirală, crede că, “The sign can be understood
in many ways. It can be related with the moon’s cosmic symbolism, with the vulva’s
erotic symbolism, with the seashell aquatic symbolism or can be reffering also to
fertility symbolism ... This sign represent life’s repeated rhythms, evolution’s cyclic
condition, the human-being’s permanence confronted with the provisional nature of
movement”97.
Marius Ciută pune folosirea spiralei în legătură cu un posibil cult al şarpelui
sau o reprezentare a coarnelor de berbec98. Anumite spirale de pe vasele neo-eneoli-
tice pot fi socotite ca simbolizând şarpele, cele de pe “pintadere” însă, credem noi,
cu greu ar şi-ar găsi loc în această categorie.
Foarte interesante sunt aprecierile lui Dorin Nicola. În opinia sa, pe care o
amintim in extenso, “Pintaderele au putut fi folosite şi preţuite atât în context coti-
dian cât şi ritual, drept instrumente de aplicare a unor însemne sau ca obiecte de
podoabă, fiind purtate ca amulete, cu sensul de a conferi protecţie magică şi putere
asupra unor persoane sau bunuri personale marcate prin intermediul unui ritual,
figurând o serie variată de semne familiare specifice culturii respective ... Ele ar fi
putut fi utilizate cu scopul de a conferi, arăta, întări şi a reproduce o gamă semnifi-
cativă de concepte culturale sau personale, cu referire la clasificare, identitate, statut,
genealogie, producţie, posesie-proprietate, ordine, autoritate, protecţie, fertilitate,
potenţă, calitate, autenticitate, moralitate şi valoare. Actul în sine de a aplica o ştam-
pilă (un însemn, o marcă, un simbol) căpăta astfel aceeaşi importanţă, motivele deco-
rate aplicate artefactelor legându-i pe oameni de obiecte şi de proiectele sociale pe
care le presupun lucrurile cărora le sunt destinate ... Pornind de la spirală, simbolul
utilizat cel mai frecvent în decorarea pintaderelor, care figurează atât pe vasele, cât
mai ales pe plastica antropomorfă cucuteniană, îndeosebi în reprezentările persona-
jelor feminine, putem să admitem intenţia de asociere a acestui tip de obiecte , pre-
cum şi a motivului lor principal de decor, spirala, cu imaginea feminităţii ... Putem
totodată lua în considerare şi faptul că spirala, care decorează pintaderele, poate fi
asociată cu anumite concepte de spiritualitate având la bază ideea de ciclitate”99.
Să fie o legătură între “pintadere” şi ceea ce de unii specialişti a fost denu-
mit “archaic system of writing”100? Marco Merlini va nota că “During the Fall phase
of the Danube script (corresponding to ca. the Middle Copper Age), writing techno-
logy appears in two horizons: the Karanovo VI-Gumelniţa-Kodžadermen cultural
95
Monah, 2012, fig. 267.
96
Maxim, 2005, p. 55.
97
Ştefan, 2009, p. 152.
98
Ciută, 2005, p. 116.
99
Nicola, 2012, p. 155 sqq., cu bibliografia mai veche.
100
Merlini, 2006, p. 26.
145
complex (mainly in Bulgaria but also in Romania), and the Cucuteni A3-A4 –
Trypillya (in Ukraine). The first one rates 51,7% of the frequencies; the second one
is attested at 48,3%”. După cum s-a putut observa, cele mai multe “pintadere” pe
teritoriul României au fost descoperite exact în mediile culturale enunţate, Cucuteni
şi Gumelniţa.
e) Ce spunea Agni Prijatelj în 2009, anume “According to the various con-
texts in which they were found in Anatolia, SE Europe and Italy, we assume stamp-
seals from these tree regions were included in various networks of meaning”101, este
valabil şi în prezent. Aceeaşi concluzie exprima mai nou şi Valeska Becker102:
“Chalcolithic stamps are intriguing objects whose interpretation is still unclear
although many diferent facets concerning their shape and decoration as well as
their context and distribution throughout time may give clues as to how and when
they were used. Their ever-recurring motifs certainly transported some sort of early
communication though to what extent is unfathomable; whether it was ritual or pro-
fane, whether it displayed social rank or connections between individuals or groups
of people or whether it was a mixture of all of the above”.
În lumina celor expuse mai sus, dar şi de alţi specialişti, inclusiv români, ne
punem şi noi întrebarea: în ce activităţi au fost implicate “pintaderele” spiralate din
România. Locul în care au fost descoperite – aşezări fortificate sau deschise, tell-uri,
în cadrul aşezărilor, în special în stratul arheologic, mai rar complexe (construcţii,
anexe, gropi) –, nu oferă o soluţie în formularea unui răspuns mulţumitor. Cele mai
multe exemplare au fost descoperite disparat, ele nefăcând parte din posibile “truse”
de artefacte cu rol special.
Forma pieselor103, cu partea activă (discul) rotundă sau ovală, în general plată,
dar uneori şi uşor concavă sau convexă, cu decor incizat sau excizat, cu apucătoare
(mâner) conică, trunchi de con, cilindrică, câteodată perforată orizontal, nu înlesneşte
nici ea vreun răspuns cu privire la funcţionalitatea “pintaderelor”. Faptul că o parte
dintre piese având o gaură în mâner puteau fi prinse cu o sfoară sau cureluşă de piele
sugerează că ele puteau fi purtate legat, eventual de gât, precum amuletele.
Nici dimensiunile “pintaderelor” nu aduc lămuriri suplimentare vizavi de uti-
litatea lor. Unele dintre piese sunt de mici dimensiuni (cu discul de cca 2,5 sau 2,8 cm
în diametru), altele ajung până la un diametru de 6,8 cm.
Cert este că, aşa cum am menţionat de mai multe ori de-a lungul prezentei
contribuţii, aproape toţi specialiştii înclină să creadă că ele au slujit la “ştampilare,
imprimare”. Greu de crezut că ele au slujit exclusiv la imprimarea decorului pe cera-
mică. Exemplele aduse în favoarea folosirii în olărit a “pintaderelor” sunt prea
firave. La fel, dacă în Orientul Apropiat şi, mai rar, în alte regiuni din Balcani astfel
de piese erau utilizate la “sigilarea, ştampilarea” unor instalaţii de combustie sau
chiar construcţii (case, anexe), pe teritoriul României nu avem informaţii în acest sens.
101
Prijatelj, 2009, p. 252.
102
Becker, 2011, p. 298.
103
Cu privire la diferitele categorii de piese, vezi Makkay, 1984; Dzhanfezova, 2005; Dzhan-
fezova, 2013; Paveleţ, Grigoraş, 2006; Popovici, 2006; Ştefan, 2009; Nicola, 2012.
146
Demersul amintit constituia o formă de a apăra prin diferite semne “ştampilate”
respectivele obiecte de “influenţe nefaste”. Sau statuau dreptul de proprietate, fie al
unei comunităţi, ale unor instituţii religioase sau economice sau ale unor persoane
private asupra pieselor menţionate.
Am arătat mai sus că pe unele piesele Cucuteni au fost identificate urme de
colorant104. Dar pe cele mai multe piese găsite pe teritoriul ţării noastre, fie ele spira-
late sau purtând alt decor, orice urmă de colorant – lichid, vâscos sau solid – lipseş-
te. Dealtfel, prin forma lor concavă sau convexă, unele “pintadere” erau improprii
“ştampilării” unor materiale rigide. Ele erau eficiente în cazul unor materiale flexi-
bile, eventual textile sau piei de animale sau chiar în tatuajul uman. Dar confirmări
în acest sens nu au fost documentate până în prezent.
Dacă ele au fost folosite la “ştampilarea” ritualică ale unor alimente, ne
gândim aici în primul rând la pâine, urmele lăsate de “pintadere” pot fi detectate pe
cale arheologică numai printr-un miracol. În compensaţie avem dovezile etnologice
cu privire la “marcarea” pâinii. Am amintit deja câţiva specialişti, care agrează
această ideie (vezi nota 7). Dar, pe dealtă parte, dacă trecem în revistă ceea ce unii
arheologi au socotit a fi “pâini” în miniatură din lut, cum sunt cele din mediul
Cucuteni-Tripolie de la Bernaşivka, Cucuteni, Ghelăieşti-Nedeia, Klišcev, Luka
Vrublevetskaja, Maidanetskoje, Olexandrivka, Okopi, Scânteia, Trostjančyk,
Verbovka I sau din Colecţia Platar105, observăm că acestea poartă incizate o serie de
ornamente, mai puţin spiralele. Dacă într-adevăr pâinile reale ar fi fost “ştampilate”
cu “pintaderele” spiralate, iar obiectele din lut ars amintite ar fi fost copii în minia-
tură a pâinilor, atunci în mod sigur printre semnele de pe acestea din urmă şi-ar fi
aflat locul şi spirala.
Am vorbit la începutul intervenţiei noastre de faptul că în Orientul Apropiat,
apoi şi în Egipt şi zona mai largă a estului Medeteranei, “pintaderele, sigiile,
ştampilele” au fost folosite pentru a certificata proprietatea cuiva asupra unor bunuri.
Rolul lor devine din ce în ce mai important în activitatea economică, de producţie, şi
în comerţ. Prezenţa lor confirmă dezvoltarea unei administraţii bine puse la punct.
Având în vedere locurile unde au fost descoperite “pintaderele” din România,
faptul că acestea sunt în majoritatea cazurilor decorate cu spirale, cu greu pot fi
socotite “însemne ale proprietăţii”. Sărăcia diversităţii decorului contravine ideii
unui număr mare de “proprietari”, fie ei comunităţi/grupuri, “instituţii” sau persoa-
ne/familii. Căci este imposibil ca majoritatea dintre acestea să-şi fi “marcat” bunu-
rile cu acelaşi tip de “pintaderă spiralată”.
f) Nu demult, în perigrinările noastre prin Maroc, în magazinele care desfă-
ceau produse farmaceutice locale, se vindea şi obiecte din lut ars (Pl. IX/7a-b), iden-
tice “pintaderelor” preistorice de pe teritoriul României. Ca asemenarea să fie şi mai
pregnantă, cele mai multe dintre acestea aveau pe partea lor activă decorul în formă
de spirală (Pl. IX/7c). Interesant este şi faptul că piesele verificate de noi au un
104
Popovici, 2006, p. 177.
105
Lazarovici, 2006, p. 60sq., fig. 5/1-2, 6/1-4; Lazarovici, 2013, p. 565 cu lit., fig. 2/8, 3/1-6.
147
diametru maxim de 6,85 cm, adică sunt similare în dimensiuni celor mai mari dintre
“pintaderele” spiralate cucuteniene sau gumelniţene.
Aceste obiecte erau folosite, încălzite sau/şi unse cu diferite lichide/uleiuri
aromate de plante, la efectuarea de masaje. Acestea se executau în zonele cu prob-
leme ale corpului uman (dureri, contracturi şi întinderi muscalare), mişcarea fiind
una în armonie cu rotirea spiralei, adică urmărind cursul spiralei dinspre centru spre
margine.
Conform informaţiilor obţinute, din păcate lacunare şi destul de lipsite de
încredere, acest tip de tratament este în uz atât la populaţia arabă cât şi la cea berberă
încă din secolele trecute. Vizita în muzeele marocane însă nu ne-a permis descope-
rirea în expoziţiile permanente de “pintadere” preistorice. În consecinţă, este greu de
afirmat dacă acest “instrument medical” a fost folosit în Africa de Nord106 încă din
vechime.
Totuşi, ţinând seama de acest tip de utilizare, putem să ne punem întrebarea,
dacă “pintaderele” din România nu au folosite de comunităţile Cucuteni şi Gumelniţa
şi cu acest scop? Dificil de demonstrat, dar nici de contestat în totalitate.
4. Unele concluzii
Reanalizarea “pintaderelor” spirale de pe teritoriul României permite trage-
rea unor concluzii:
1. Ele au fost descoperite atât în stratul arheologic cât şi în complexe;
2. Acestea reprezintă marea majoritate a pieselor de acest gen din mediile Cucuteni
şi Gumelniţa;
3. Sunt lucrate din lut de bună, dar şi de puţin bună calitate; pasta este aceeaşi ca
aceea folosită la realizarea recipientelor;
4. Majoritatea pieselor s-au păstrat destul de bine; în unele cazuri apucătorile sunt
rupte sau “pintaderele” sunt “ciobite”;
5. Aproape toate piesele sunt rotunde sau uşor ovale;
6. Artefactele sunt prevăzute cu apucători conice sau tronconice, unele dintre acestea
fiind prevăzute cu perforaţii orizontale de prindere;
7. Spiralele simple sau incluse sunt cu rare excepţii rotunde; ele sunt realizate în
tehnica inciziei sau exciziei;
8. Nici noua rediscutare a “pintaderelor” nu a dus la stabilirea funcţionalităţii lor; la
setul de supoziţii avansate, i s-a adăugat una nouă: de “instrument medical”, folosit
la masaj.
106
Spunem Africa de Nord deoarece nici în muzeele din Tunisia n-am găsit “pintadere”.
148
1 2 3
4 5 6
7 8 9
Pl. I. “Pintadere” de la: 1, 9 = Sudiţi; 2–4, 7 = Coţatcu; 5–6, 8 = Aldeni-Dealul
Balaurului (diferite scări; după Paveleţ, Grigoraş, 2006).
149
1 2 3
4 5 6
7 8 9
150
1 2 3
4 5 6
7 8 9
Pl. III. “Pintadere” de la: 1–9 = Poduri-Dealul Ghindarului (diferite scări;
după Nicola, 2012).
151
1 2 3
4 5 6
7 8 9
Pl. IV. “Pintadere” de la: 1–6 = Poduri-Dealul Ghindarului (după Nicola, 2012);
7–9 = Căscioarele-Ostrovel (după Ştefan, 2009) (diferite scări).
152
1 2 3
4a 4b 5
6 7
Pl. V. 1 = Suceveni; 2 = Bârleleşti; 3 = Glina (după Andreescu, 2011);
4a–b = Drăguşeni (după Bailey, 2010); 5 = Pietrele (după Hansen, 2009);
6 = Sultana (foto Gheorghe Chelmec); 7 = Valea Argovei (după Şerbănescu,
2010); 1–2 după Dragomir, 1983 (diferite scări).
153
1 2 3
4 5 6
7 8 9
10 11
Pl. VI. “Pintadere” de la: 1–3 = Brăiliţa (după Harţuche, 2002); 4 = Căscioarele
(foto Cristian Schuster); 5 = Vadul Catagaţei; 6 şi 10 = Bodeşti-Frumuşica;
7 = Igieşti (5–7, 10 după Anthony, Chi, 2010); 8 = Grădiştea Ulmilor;
9 = Însurăţei (după Sîrbu, Pandrea, 1996); 11 = Atmăgeaua Tătărească/Sokol
(după Ştefan, 2009) (diferite scări).
154
1 2 3
4 5
6 7
155
1a 1b
2 3
4 5 6
7 8 9
156
1 2 3
4 5 6
a b c
7
Pl. IX. “Pintadere” de la: 1–3 = Căscioarele-Ostrovel (după Ştefan, 2009);
4 = Pietrele (după Reingruber, 2009); 5 = Fulgeriş-La 3 Cireşi (după Istina,
2010); 6 = Poduri-Dealul Ghindarului (după Nicola, 2012);
7 = Casablanca (Maroc; foto Cristian Schuster, 2010) (diferite scări).
157
1 2 3
4
Pl. X. “Pintadere” de la: 1–3 = Păuleni-Ciuc-Dâmbul Cetăţii (după Buzea,
Kovács, 2010); 4 = Ravlića Pećina (după Marijanović, 2009b) (diferite scări).
158
1 2 3
4 5 6
8
Pl. XI. Tipuri de spirale pe “pintadere”: 1–3 = din România (după Paveleţ,
Grigoraş, 2006); 4–6 = din Bulgaria (după Dzhanfezova, 2005);
Păuleni-Ciuc-Dâmbul Cetăţii: 7 = mulajul decorului şi 8 = decorul pictat de pe
“pintaderele” spiralate (după Buzea, Kovács, 2010) (diferite scări).
159
BIBLIOGRAFIE
160
Balossi Balossi Restelli, Francesca, Post-Ubaid Occupation on the Upper
Restelli, 2008 Euphrates: Late Chalcolithic 1-2 at Arslantepe (Malatya, Tur-
key), În: Kühne, Hartmut; Czichon, Rainer M.; Kreppner, Florian
Janoscha (eds), În: 4 ICAANE. Proceedings of the 4th Interna-
tional Congress of the Archaeology of the Ancient Near East,
[Vol. II] East Social and Cultural Transformation: The Archae-
ology of Transitional Periods and Dark Ages. Excavation Re-
ports, Harrasowitz Verlag Publishing, Wiesbaden, 2008, 429 pg.,
ISBN 978-3-447-05757-8; p. 21-32.
Becker, 2011 Becker, Valeska, Chalcolithic clay stamp from Bulgaria, În:
Studia Praehistorica, 14, 2011, 400 pg., ISSN 0204-9880; p.
283-302.
Berciu, 1961 Berciu, Dumitru, Contribuţii la problemele neoliticului în Romî-
nia în lumina noilor cercetări, Biblioteca de Arheologie, vol 5,
Ed. Academiei, Bucureşti, 1961, 593 pg.
Boyd Hawes, Boyd Hawes, Harriet, Seal Stones from Gournia, În: Boyd Hawes,
2014 Harriet; Williams, Blanche E.; Seager, Richard B.; Hall, Edith
H. (eds), Gournia, Vasiliki, and other prehistoric sites on the
Isthmus of Hierapetra, Crete: excavations of the Wells-Hous-
ton-Group expeditions 1901, 1903, 1904, Second edition,
Institute for Aegean Prehistory Academic Press, Philadelphia,
2014, 154 pg., ISBN 1931534799; p. 54-55.
Brocke, 2014 Brocke, John L., Climate Change and the Course of Global
History: A Rough Jouney, Cambridge University Press, Cam-
bridge, 2014, 648 pg., ISBN 9780521692182.
Budja, 2003 Budja, Mihael, Seals, contracts and tokens in the Balkans Early
Neolithic: where in the puzzle?, În: Documenta Praehistorica,
30, Ljubljana Univesity Press, Ljubljana, 2003, 173 pg., ISSN:
1408-967X; p. 115-130.
Budja, 2004 Budja, Mihael, The neolithisation of the Balkans: where in the
puzzle?, În: Lukes, Alena; Zvelebil, Marek (eds), LBK Dia-
logues, Studies in the formation of the Linear Pottery Culture,
British Archaeological Reports (BAR), International Series, 1304,
2004, 205 pg., ISBN 1841716545; p. 357-392.
Buzea, 2013 Buzea, Dan, The archaeological research carried out by the
National Museum of Eastern Carpathians regarding the Cucu-
teni-Ariuşd-Tripolie Cultural Complex. The archaeological site
from Şoimeni, Păuleni-Ciomortan, Harghita County, Romania,
În: Comşa, Alexandra; Bonsall, Clive; Nikolova, Lolita (eds),
Facets of the Past. The Challenge of the Balkan Neo-Eneoli-
thic. Proceedings of the International Symposium celebrating
the 85th Birth of Eugen Comşa, 6-12 October, 2008, Bucha-
rest, Romania, Ed. Academiei, București, 2013, 770 pg., ISBN
978-973-27-2201-5; p. 450-488.
161
Buzea, Buzea, Dan; Lazarovici, Gheorghe, Descoperirile Cucuteni-Ari-
Lazarovici, uşd de la Păuleni Ciuc-Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”. Campa-
2005 niile 2003-205. Raport preliminar, În: Angustia, 7, 2005, p. 41-
88.
Buzea, Buzea, Dan; Kovács, Adela, Pintadere descoperite la Păuleni-
Kovács, 2010 Ciuc „Dâmbul Cetăţii”. Cultura Cucuteni-Ariuşd, În: Angustia,
14, 2010, p. 129-140.
Cornaggia Cornaggia Castiglioni, Ottavio; Calegari, Giulio, Corpus delle
Castiglioni, pintaderas preistoriche Italiane, În: Memorie della Societa ita-
Calegari, 1978 liana di Scienze naturali e del Museo civico di Storia naturale
di Milano, 22/1, Società Italiana di Scienze Naturali, Museo
Civico di Storia Naturale di Milano, Litografi a Solari,
Peschiera Borromeo, Milano, 1978, ISSN 0376-2726; p. 7-30.
Catalog, 1999 Chirica, Vasile; Mantu, Cornelia Magda; Țurcanu, Senica (eds),
Scânteia. Cercetare arheologică şi restaurare (Catalog de expo-
ziţie), Ed. Helios, Iaşi, 1999, 160 pg., ISBN 973-9362-05-2.
Chapman, Chapman, John, Fragmentation in archaeology: people, places,
2000 places and broken objects in the Prehistory of South-Eastern
Europe, Routledge Press, London & New York, 2000, xviii +
296 pg., ISBN 0-415-15803-6.
Chapman, Chapman, John., Intentional fragmentation in the Neolithic and
2001 Copper Age of South East Europe: incised signs and pintaderas,
În: Draşovean, Florin (ed), Festschrift für Gheorghe Lazarovici
zum 60. Geburtstag, Bibliotheca Historica et Archaeologica
Banatica, XXX, Ed. Mirton, Timişoara, 2001, 337 pg., ISBN 97
35854619; p. 217-243.
Çilingiroğlu, Çilingiroğlu, Ciler, Of Stamps, Loom Weights and Spindle Whorls,
2009 În: Journal of Meditteranean Archaeology, 22 (1), 2009, p. 3-27.
Ciută, 2005 Ciută, Marius Mihai, Începuturile neoliticului timpuriu în spa-
ţiul intracarpatic transilvănean, Bibliotheca Universitatis Apu-
lesis, 13, Ed. Aeternitas, Alba Iulia, 2005, 197 pg., ISBN 97379
42426.
Clark, 1969 Clark, Grahame, World Prehistory: A New Outline, Cambridge
University Press, Cambridge, 1969, 348 pg., ISBN 0521073340.
Collon, 1997 Collon, Dominique, Ancient Near Eastern Seals, În: Collon,
Dominique (ed), 7000 Years of Seals, British Museum Press,
London, 1997, 208 pg., ISBN 0714111430; p. 13-27.
Coman, 1980 Coman, Ghenuță, Statornicie, continuitate – Repertoriul arheo-
logic al judeţului Vaslui, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, 394 pg.
Comşa, 1963 Comşa, Eugen, Unele probleme ale aspectului cultural Aldeni II,
În: Studii și Cercetări de Istorie Veche, XIV, 1, 1963, p. 7-26.
Comşa, 1990 Comşa, Eugen, Complexul neolitic de la Radovanu, Cultură şi
Civilizaţie la Dunărea de Jos, VIII, Întreprinderea Poligrafică
„Arta Grafică”, Călărași, 1990, 126 pg.
162
Comşa, Comşa, Eugen; Georgescu, Vasile, Aşezarea neolitică de tip
Georgescu, Aldeni II de la Mălăieştii de Sus (jud. Prahova), În: Studii și Cer-
1983 cetări de Istorie Veche și Arheologie, 34, 4, 1983, p. 334-348.
Demoule, 1987 Demoule, Jean-Paul, Pintadera, În: Leroi-Gourhan, Andre (ed),
Dictionnaire de la Préhistoire, Paris, 1987, 1288 pg., ISBN
2130545440; p. 837.
Diaconescu, Diaconescu, Maria, La céramique et la plastique cucuténiennes
2005 de Vorniceni (dép. de Botoşani), În: Dumitroaia, Gheorghe; Chap-
man, John; Weller, Olivier; Preoteasa, Constantin; Munteanu,
Roxana; Nicola, Dorin; Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120 ans
des recherches. Le temps du bilan/ 120 Years of Research. Time
to sum up, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XVI, Ed. Con-
stantin Matasă, Piatra Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN 9737777026;
p. 353-367.
Dragomir, Dragomir, Ion T., Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul
1983 cultural Stoicani-Aldeni, Biblioteca de Arheologie, vol. 42, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1983, 183 pg.
Dragomir, Dragomir, Ion T., Eneoliticul cucutenian din sudul Moldovei, În:
1996 Dumitroaia, Gheorghe; Monah, Dan (eds), Cucuteni aujourd’hui,
Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, II, Ed. Constantin Matasă,
Piatra Neamţ, 1996, 371 pg, ISBN 973913615X; p. 233-251.
Draşovean, Draşovean, Florin, Cultura Vinča târzie (faza C) în Banat, Bib-
1996 liotheca Historica et Archaeologica Banatica, Tomus prior, Ed.
Mirton, Timişoara, 1996, 225 pg., ISBN 973-578-150-6.
Duistermaat, Duistermaat, Kim, Administration in Neolithic societies? The
2012 first use of seals in Syria and some considerations on seal owners,
seal use and private property, În: Regalski, Ilona; Duistermaat,
Kim; Verkinderen, Peter (eds), Seals and Sealing Practices in
Near East. Developments in Administration and Magic from
Prehistory to the Islamic Period. Proceedings of an Internatio-
nal Workshop at the Netherlands-Flemish Institute in Cairo on
December 2-3, 2009, Orientalia Lovaniensia Analecta, 219,
Leuven, 2012, XVI + 218 pg., ISBN: 978-90-429-2668-4; p.
167-182.
Dumitrescu, Dumitrescu, Vladimir, În: Istoria României, Vol. I, Ed. Acade-
1960 miei Republicii Populare Romîne, 1960, LXVII + 891 pg.; p.
60-71.
Dumitrescu, Dumitrescu, Vladimir, Hăbăşeşti, satul neolitic de pe Holm,
1967 Ed. Meridiane, Bucureşti, 1967, 95 pg.
Dumitrescu, Dumitrescu, Vladimir, Arta preistorică din România, Ed.
1974 Meridiane, Bucureşti, 1974, 510 pg.
Dumitrescu, Dumitrescu, Vladimir, Arta culturii Cucuteni, Ed. Meridiane,
1979 Bucureşti, 1979.
Dumitroaia et Dumitroaia, Gheorghe; Preoteasa, Constantin; Munteanu, Roxana;
163
alii, 2005 Nicola, Dorin, Primul muzeu Cucuteni din România, Biblio-
theca Memoriae Antiquitatis, XV, Ed. Foton, Piatra Neamţ, 2005,
175 pg., ISBN 9737641000.
Dumitroaia et Dumitroaia, Gheorghe; Munteanu, Roxana; Preoteasa, Constan-
alii, 2009 tin; Garvăn, Daniel, Poduri-Dealul Ghindaru. Cercetările arheo-
logice din Caseta C. 2005-2009, Bibliotheca Memoriae Anti-
quitatis, XXII, Piatra Neamţ, 2009, ISBN 978-973-7777-13-3.
Dzhanfezova, Dzhanfezova, Tanya, Pintaderas: problems, specifics and ways
2003a for treating the information. A database proposal, În: Aquileia
Nostra, LXXIV, 2003, p. 13-75.
Dzhanfezova, Dzhanfezova, Tanya, The possible functions of the stamp seals.
2005 Some considerations, În: Dumitroaia, Gheorghe; Chapman, John;
Weller, Olivier; Preoteasa, Constantin; Munteanu, Roxana; Nicola,
Dorin; Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120 ans des recherches. Le
temps du bilan/ 120 Years of Research. Time to sum up, Biblio-
theca Memoriae Antiquitatis, XVI, Ed. Constantin Matasă, Piatra
Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN 9737777026; p. 209-232.
Dzhanfezova, Dzhanfezova, Tanya, Prehistoric pintadereas – study questions
2013 or a question of studies, În: Comşa, Alexandra; Bonsall, Clive;
Nikolova, Lolita (eds), Facets of the Past. The Challenge of
the Balkan Neo-Eneolithic. Proceedings of the International
Symposium celebrating the 85th Birth of Eugen Comşa, 6-12
October, 2008, Bucharest, Romania, Ed. Academiei, București,
2013, 770 pg., ISBN 978-973-27-2201-5; p. 416-432.
Frînculeasa, Frînculeasa, Alin, Nr. Cat. 149-150. Pintaderă, În: Garvăn, Daniel;
2009 Buzea, Dan; Frînculeasa, Alin, Precucuteni. Originea unei mari
civilizaţii, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXIII, Ed. Con-
stantin Matasă, Piatra Neamţ, 2009, 110 pg., ISBN 9789737777
140; p. 104.
Frînculeasa, Frînculeasa, Alin, Noi informaţii privind cercetările arheologice
2010 de la Sudiţi, com. Gherăseni (jud. Buzău) – descoperiri din
epoca neo-eneolitică, În: Mousaios, XV, 2010, p. 23-54.
Frînculeasa, Frînculeasa, Alin (contribuţii A. Bălăşescu, M. Frânculeasa, M.
2011 Mărgărit, O. Negrea, E. Popa, V. Radu, A. D. Soficaru), Seciu –
Judeţul Prahova. Un sit din epoca neo-eneolitică în nordul
Munteniei, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2011, 192 pg., 79 pl.
Frînculeasa, Frînculeasa, Alin, Tradiţii şi contacte culturale în nordul Mun-
2012 teniei în epoca eneolitică: despre siturile de la Mălăieştii de Jos
(jud. Prahova), În: Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman.
Seria Arheologie, 4, 2012, p. 133-165.
Frînculeasa et Frînculeasa, Alin; Andreescu, Radian, Preda, Bianca; Negrea,
alii, 2014 Octav; Nica, Tiberiu, Locuințele din așezarea eneolitică de la
Mălăieștii de Jos (jud. Prahova), În: Măndescu Dragoș (ed), Influ-
enţe, contacte şi schimburi cultural între civilizaţiile spaţiului
164
carpato-dunărean, din preistorie până în antichitate. Lucrări-
le colocviului naţional desfăşurat la Cumpăna, 2-4 octombrie
2013, Ed. Ordessos, Piteşti, 2014, 177 pg., ISBN 978-606-8604-
07-7; p. 19-50.
Gimbutas, Gimbutas, Marija, Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor
1997 războinici. Originea şi dezvoltarea celor mai vechi civilizaţii
europene (circa 7500-700 î.e.n.) (Traducere din limba engleză
de Sorin Paliga), Ed. Lucrețius, Bucureşti, 1997, 170 pg., ISBN
973-97891-2-9.
Gimbutas, Gimbutas, Marija, The language of the Goddess, Thames and
2001 Hudson, Londra, 2001, 424 pg, ISBN 0500282498.
Godlove, 2011 Godlove, Isaac H., The Earliest Peoples and their Colors, 2011,
330 pg. (ms), on-line
http://www.iscc.org/resources/GodloveManuscript.php (20.10.2015).
Golan, 2003 Golan, Ariel, Prehistoric Religion. Mythology. Symbolism, Jeru-
salem, 2003, 567 pg, ISBN 9659055501.
Harţuche, 2002 Harţuche, Nicolae, Complexul arheologic Brăiliţa, Institul de
Arheologie „Vasile Pârvan”, Bibliotheca Thracologica, XXXV,
Ed. Vavila Edinf, Bucureşti, 2002, 316 pg., ISBN 973-8155-12-6.
Horváth, 2012 Horváth, Tünde, „Spool-shaped clay artefact”: an unknown ob-
ject-type of the Boleráz/Baden cultures, În: Arheologia Moldovei,
XXXV, 2012, p. 297-310.
Horváth, 2013 Horváth, Tünde, The use of red painting in the Late Copper Age.
Two case studies and their comparison, În: Tagungen des Lan-
desmuseums für Vorgeschichte Halle, 10, 2013, p. 221-228.
Istina, 2010 Istina, Lăcrămioara-Elena, Pintaderele descoperite în situl cucu-
tenian de la Fulgeriş, jud. Bacău, În: Memoria Antiquitatis, XXV-
XXVI, 2010, p. 171-179.
Kakish, 2014 Kakish, Randa, Ancient bread stamps from Jordan, În: Mediter-
ranean Archaeology and Archaeometry, 14, 2, 2014, p. 19-31.
Kenoyer, 2007 Kenoyer, Jonathan Mark, Indus seals: an overview of iconogra-
phy and style, În: Ancient Sindh, 9 (2006-2007), Shah Abdul
Latif, Faculty of Natural Sciences, Khairpur, 2007, ISSN 1023-
0688, p. 7-30.
Komšo, 2005 Komšo, Darko, R. br. 73, Pećina Jačmica, În: Hrvatski arheo-
loški godišnjak, 1, 2004, ISSN 1845-8408, p. 150-151.
Köninger et Köninger, Joachim; Kolb, Martin; Schlichtherle, Helmuth, Ele-
alii, 2001 mente von Boleráz und Baden in den Feuchtbodensiedlungen
des südwestdeutschen Alpenvorlandes und ihre mögliche Rolle
im Transformationsprozess des lokalen Endneolithikums, În:
Roman, Petre; Diamandi, Saviana (eds), Cernavodă III – Bole-
ráz. Ein vorgeschichtliches Phänomen zwischen dem Oberrhein
und der unteren Donau. Tagungsberichte des Symposiums
von Mangalia/Neptun (18.-24. Oktober 1999): Forschungs-
165
programm: Die Donau - Achse von Zivilisationen, Institutul
Român de Tracologie, Studia Danubiana, Pars Romaniae, Series
Symposia, 2, Ed. Vavila, București, 2001, 756 pg., ISBN 97381
55037; p. 641-672.
Kurzynski, von Kurzynski, Kathrina, „… und ihre Hosen nannten sie bra-
1996 cas“. Textilfunde und Textiltechnologie der Hallstatt- und Late-
nezeit und ihr Kontext, Internationale Archäologie, 22, Ed. VML
Vlg Marie Leidorf, Espelkamp, 1996, 132 pg., ISBN 3924734402.
László, 1911 László, Ferencz, Háromszék vármegyei praemykenaei jellegű
telepek, În: Dolgozatok az Erdélyi Múzeum érem- és régiségtá-
rából / Travaux de la Section numismatique et archéologique du
Musée National de Transylvanie, 2. kötet 2. Füzet, 1911, p. 175-
226.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Cultura Banatului, În: Lazarovici, Gheor-
1991 ghe; Draşovean, Florin (eds), Cultura Vinča în România (Ori-
gine, evoluţie, legături, sinteze), Comisia Muzeelor şi Colecţi-
ilor, Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin - Reşiţa, Muzeul
Banatului - Timişoara, Muzeul de Istorie al Transilvanei - Cluj.
[Volum editat cu ocazia Simpozionului International "Cultura
Vinča - Rolul şi Legăturile Sale"; Reşiţa – Timişoara, 12 - 17
Mai 1991], Timişoara, 1991, 248 pg.; p. 32-40.
Lazarovici, Lazarovici, Gheorghe, Pâinea, grâul şi râşnitul sacru în neolitic,
2003 În: Tibiscum, XI, 2003, p. 65-86.
Lazarovici et Lazarovici, Gheorghe; Luca, Sabin Adrian; Buzea, Dan; Suciu,
alii, 2000 Cosmin, Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni, În: Angus-
tia, 5, 2000, p. 103-130.
Lazarovici C.- Lazarovici, Cornelia-Magda, Semne şi simboluri în cultura Cucu-
M., 2006 teni-Tripolie, În: Ursulescu, Nicolae; Lazarovici, Cornelia-Magda
(eds), Cucuteni 120 – Valori universale. Lucrările Simpozio-
nului Naţional, Iaşi, 30 septembrie 2004, Bibliotheca Archaeo-
logica Iassisensis, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, 224 pg., ISBN 97
3-670-186-7; p. 57-92.
Lazarovici C.- Lazarovici, Cornelia-Magda, Cucuteni Ceramics: Technology,
M., 2010 Typology, Evolution, and Aesthetics, În: Anthony, David W.; Chi,
Jennifer Y. (ed.), The Lost World of Old Europe. The Danube
Valley, 5000-3500 BC, Princeton University Press, Princeton,
2010, 254 pg., ISBN 0691143889, 9780691143880; p. 129-159.
Lazarovici C.- Lazarovici, Cornelia-Magda, Pâini, plachete sau tăbliţe de lut
M., 2013 cu semne şi simboluri, În: Comşa, Alexandra (responsible edi-
tor); Bonsall, Clive; Nikolova, Lolita (eds), Facets of the Past.
The Challenge of the Balkan Neo-Eneolithic. Proceedings of
the International Symposium celebrating the 85th Birth of
Eugen Comşa, 6-12 October, 2008, Bucharest, Romania, Ed.
Academiei, București, 2013, 786 pg., ISBN 978-973-27-2201-5;
166
p. 560-573.
Lazăr, 2007 Lazăr, Cătălin Alexandru, Inventarul funerar din mormintele Star-
čevo-Criş. Studiu de caz, În: Satu Mare – Studii şi Comunicări.
Seria arheologie, XXIII-XXIV/1, 2007, p. 27-72.
Lichter, 2011 Lichter, Clemens, Neolithic Stamps and the Neolithization Pro-
cess. A Fresh Look at an Old Issue, În: Krauß, Raiko (ed), Be-
ginnings - New Research in the Appearance of the Neolithic
between Northwest Anatolia and the Carpathian Basin. Papers
of the International Workshop 8th- 9th April 2009, Istanbul,
Organized by Dan Ciobotaru, Barbara Horejs and Raiko Krauß,
Bd. 1 (Menschen-Kulturen-Traditionen; Forschungscluster 1),
Deutschem Archäologischen Institut, Rhaden/Westf., 2011, 231
pg., ISSN 2193-5300, ISBN 3-86757-381-6, 978-3-86757-381-8;
p. 35-44.
Makkay, 1984 Makkay, Janos, Early stamp seals in South-East Europe, Ed.
Akademiai Kiado, Budapest, 1984, 157 pg., ISBN 963053424X.
Makkay, 2005 Makkay, Janos, Supplement to the Early Stamp Seals of South-
East Europe, Budapest, 2005, 44 pg.
Mantu, Mantu, Cornelia-Magda; Dumitroaia, Gheorghe, III. Catalogue,
Dumitroaia, În: Mantu, Cornelia-Magda; Dumitroaia, Gheorghe, Tsaravo-
1997 poulos, Aris (eds), Cucuteni. The Last Great Chalcolithic Civi-
lization of Europe, Archaeological Museum of Thessaloniki, 21
September - 31 December 1997, Athena Publ. & Print. House,
Athena, 1997, 245 pg., ISBN 9739819168; p. 101-239.
Marijanović, Marijanović, Brunislav, Pintadera iz Ravlića Pećina, În: Archae-
2008 ologia Adriatica, II (2008), p. 141-149.
Marijanović, Marijanović, Brunislav, Crno vrilo, vol. 1, Sveučilište u Zadru,
2009 Zadar, 2009, 252 pg., ISBN 978-953-7237-30-1.
Marinescu- Marinescu-Bîlcu, Silvia, Pintaderă, În: Preda, Constantin (coord.
Bîlcu, 2000 ştiinţific), Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a Româ-
niei, Vol. III. M-Q, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000, 396 pg.;
p. 321.
Marinescu- Marinescu-Bîlcu, Silvia, „Greutăţi” decorate din aria Gumel-
Bîlcu, 2007 niţa, În: Studii de Preistorie, 4, 2007, p. 87-103.
Marinescu- Marinescu-Bîlcu, Silvia; Bolomey, Alexandra, Drăguşeni. A
Bîlcu, Cucutenian Community, Archaeologia Romanica, 2, Ed. Enci-
Bolomey, 2000 clopedică, Bucureşti-Tübingen, 2000, 198 pg., ISBN 97345032
94.
Marzatico, Marzatico, Franco, „Mobilität” entlang des Etschtals vor der
2002 Romanisierung, În: Schnekenburger, Gudrun [Publ.], Über die
Alpen. Menschen, Wege, Waren, Almanach Archäologisches
Landesmuseum Baden-Württemberg, 7/8, Stuttgart, 2002, 273
pg., ISBN 3806217335; p. 23-37.
167
Matasă, 1946 Matasă, Constantin, Frumuşica. Village préhistorique à céra-
mique peinte dans la Moldavie du nord Roumanie, Imprimeria
Națională, Bucureşti, 1946, 172 pg.
Mauvilly et Mauvilly, Michel; Jeunesse, Christian; Doppler, Thomas., Ein
alii, 2008 Tonstempel aus der spätmesolithischen Fundstelle von Arcon-
ciel / La Souche (Kanton Freiburg, Schweiz), În: Quartär, 55,
2008, p. 151-157.
Maxim, 2005 Maxim, Zoia, Snake symbolistic in the Prehistory of the South-
East Europe, În: Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, XXII
(In Honorem Silvia Marinescu-Bîlcu), Călărași, 2005, p. 53-61.
Mellaart, 1970 Mellaart, James, Excavations at Hacilar, “Occasional Publica-
tions of the British Institute of Archaeology at Ankara”, No. 9,
Aldine Publishing Company, Edinburgh & Chicago, 1970, Vol.
1, xiii + 249 pg. + 11 pls; Vol. 2, 176 pls., 249 figs. of plans.
Merlini, 2013 Merlini, Marco, Did Southeastern Europe develop an archaic
system of writing in Neo-Eneolithic times?, În: Comşa, Alexandra
(responsible editor); Bonsall, Clive; Nikolova, Lolita (eds), Facets
of the Past. The Challenge of the Balkan Neo-Eneolithic. Pro-
ceedings of the International Symposium celebrating the 85th
Birth of Eugen Comşa, 6-12 October, 2008, Bucharest, Romania,
Ed. Academiei, București, 2013, 786 pg., ISBN 978-973-27-220
1-5; p. 215-246.
Mihovilić et Mihovilić, Kristina; Teržan, Biba; Hänsel, Bernhard; Matošević,
alii, 2002 Darnir; Becker, Cornelia, Rovinj i okolica prije Rima / Rovigno
e dintorini prima dei Romani / Rovinj und seine Umgebung vor
den Roemern, Kiel, Ötker-Voges Verlag, [2002], 68 pg., ISBN
3-935305-02-8.
Monah, 1997 Monah, Dan, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripo-
lie, Centrul de Cercetare a Culturii Cucuteni, Muzeul de Istorie
Piatra-Neamţ, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, III, Piatra
Neamţ, 1997, 523 pg., ISBN 9739136176.
Monah et Monah, Dan; Dumitroaia, Gheorghe; Monah, Felicia; Preoteasa,
alii,2003 Constantin; Munteanu, Roxana; Nicola, Dorin, Poduri-Dealul
Ghindarului – O Troie în subcarpaţii Moldovei, Bibliotheca
Memoriae Antiquitatis, XIII, Piatra-Neamţ, 2003, 248 pg., ISBN
9738515785.
Naumov, 2008 Naumov, Goce, Imprints of the Neolithic Mind. Clay Stamps
from the Republic of Macedonia, În: Documenta Praehistorica,
35, 2008, p. 185-204.
Nicola, 2012 Nicola, Dorin, Un lot de pintadere descoperite la Poduri-Dealul
Ghindaru (jud. Bacău), În: Memoria Antiquitatis, XXVIII, 2012,
p. 145-166.
Pandrea, Pandrea, Stănică; Croitoru, Costin, Piese arheologice descope-
Croitoru, 2005 rite în aşezarea de la Brăiliţa, aflate în colecţiile Muzeului de
168
Istorie Galaţi, În: Istros, XII, 2005, p. 203-209.
Pandrea, Pandrea, Stănică; Vernescu, Mirela, Câteva observaţii referi-
Vernescu, toare la raporturile dintre cultura Gumelniţa şi cultura Precu-
2005 cuteni, În: Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Serie Nouă,
Nr. 1, XXII (In Honorem Silvia Marinescu-Bîlcu - 70 ani), 2005,
ISBN 973-87003-9-6; p. 263-278.
Paveleţ, Paveleţ, Eugen; Grigoraş, Laurențiu, Catalogul pintaderelor din
Grigoraş, 2006 colecţia de arheologie a Muzeului Judeţean Buzău, În: Mousaios,
XI, 2006, p. 35-47.
Paveleţ, Paveleţ, Eugen; Grigoraş, Laurențiu, Date despre decorurile de
Grigoraş, 2014 pe vasele atribuite aspectului Stoicani-Aldeni, În: Ştefan, Cristi-
an-Eduard; Florea, Mihai; Ailincăi, Sorin-Cristian; Micu, Cristian
(eds), Studii privind preistoria sud-estului Europei. Volum dedi-
cat memoriei Mihai Şimon, Biblioteca Istro-Pontică, Seria Arhe-
ologie, 10, Muzeul Brăilei, Ed. Istros, Brăila, 2014, 472 pg.,
ISBN 978-606-654-110-7; p. 299-336.
Pèrles, 2001 Pèrles, Catherine, The early Neolithic in Greece. The first far-
ming communities in Europe, Cambridge World Archaeology,
Cambridge University Press, Cambridge, 2001, xiv + 356 pg.,
ISBN 0-521-00027-0.
Pitman, 1996 Pitman, Holly, Constructing Context: The Gebel el-Arak Knife.
Greater Mesopothamian and Egyptian Interaction in the Late
Millennium B.C.E., În: Cooper, Jerrold. S.; Schwartz, Glenn M.
(eds), The William Foxwell Albright Centennial Conference,
Hopkins University, Ed. Eisenbrauns, Winona Lake, 1996, 422
pg., ISBN 093146496X; p. 9-32.
Popescu, 1938 Popescu, Dorin, Les fouilles de Cuneşti, În: Dacia, V-VI (1935-
1936), 1938, p. 109-120.
Popovici, 2006 Popovici, Dragomir, Observations about the pintaderas from the
Cucuteni culture area in Romania, În: Cercetări Arheologice,
XIII, 2006, p. 173-187.
Prijatelj, 2007 Prijatelj, Agni, Digging the Neolithic stamp-seals of SE Europe
from archaeological deposits, texts and mental constructs, În:
Documenta Praehistorica, XXXIV, 2007, p. 231-256.
Reingruber, Reingruber, Agathe, Die Keramik, În: Hansen, Svend; Toderaş,
2009 Meda; Reingruber, Agathe; Becker, Nico; Gatsov, Ivan; Kay,
Marvin; Nedelcheva, Petranka; Prange, Michael; Röpke, Astrid;
Wunderlich, Jürgen, Pietrele: Der kupferzeitliche Siedlungshügel
„Măgura Gorgana” und sein Umfeld : Bericht über die Ausgra-
bungen und geomorphologischen Untersuchungen im Sommer
2008, În: Eurasia Antiqua, Zeitschrift für Archäologie Eurasiens,
ISSN 0949-0434, 15, 2009, p. 15-66; p. 29-38.
Renfrew, 2003 Renfrew, Colin, Special Clay Objects: Cylinders, Stamp Seals,
Counter, Biconoids and Speres, În: Elster, Ernestine. S.; Ren-
169
frew, Colin (eds), Prehistoric Sitagroi. Excavations in North-
east Greece, 1968-1970, Volume 2: The Final Report, Institute
of Archaeology, Monumenta archaeologica, 20, Los Angeles,
Cotsen Institute of Archaeology at UCLA, 2003, 519 pg., ISBN
1-931745-03-X; p. 403-420.
Ruttkay, 1994 Ruttkay, Elisabeth, Neue Tonstempel der Kanzianiberg-Lasinja-
Gruppe, În: Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft
Wien, 123-124 (1993/1994), 1994, p. 221-238.
Ryzhov, 2005 Ryzhov, Serghei, The Tripolye BII-CI sites of the Pruth-Dniester
Region, În: Dumitroaia, Gheorghe; Chapman, John; Weller, Oli-
ver; Preoteasa, Constantin; Munteanu, Roxana; Nicola, Dorin;
Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120 ans des recherches. Le temps
du bilan / 120 Years of Research. Time to sum up, Bibliotheca
Memoriae Antiquitatis, XVI, Institutul de Arheologie Iași, Ed.
Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN: 973777
7026; p. 193-208.
Sagona, 2006 Sagona, Antonio G., The Heritage of Eastern Turkey: From Ear-
liest Settlements to Islam, Macmillan Art Publishing, Melbourne,
Victoria, 2006, 240 pg., ISBN 1876832053.
Schwellnus, Schwellnus, Franka, Pintadere: Überblick über die Fundgruppe
2010 der Tonstempel ausgehend von zwei Funden aus Sopron-Krau-
tacker (Westungarn), În: Archäologisches Korrespondenzblatt,
40, 2010, p. 207-226.
Shumova, Shumova, Valentina, Dwelling complexes of the Tripolyan set-
2005 tlements of Vasylievka and its place among Middle Dnieter set-
tlements, În: Dumitroaia, Ghorghe; Chapman, John; Weller, Oli-
ver; Preoteasa, Constantin; Munteanu, Roxana; Nicola, Dorin;
Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120 ans des recherches. Le temps
du bilan/ 120 Years of Research. Time to sum up, Bibliotheca
Memoriae Antiquitatis, XVI, Ed. Constantin Matasă, Piatra
Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN 9737777026; p. 221-230.
Sîrbu, Pandrea, Sîrbu, Valeriu; Pandrea, Stănică, Însurăţei, Jud. Brăila, În: Cro-
1996 nica Cercetărilor Arheologice. Campania 1995. A XXX-a Sesi-
une Naţională de Rapoarte Arheologice, Brăila, 2-5 mai 1996,
Brăila, 1996, p. 66-67, 169.
Skeates, 2007 Skeates, Robin, Neolithic Stamps. Cultural Patterns, Processes
and Potencies, În: Cambridge Archaeological Journal, 172, 2007,
2, p. 183-198.
Skeates, 2008 Skeates, Robin, Embodiment and Visual Reproduction in the
Neolithic. The Case of Stamped Symbols, În: Documenta Prae-
historica, 35, 2008, p. 179-184.
Slavchev, 2005 Slavchev, Vladimir, Precucuteni influences on pottery of the final
phase of Hamangia culture, În Dumitroaia, Ghorghe; Chapman,
170
John; Weller, Oliver; Preoteasa, Constantin; Munteanu, Roxana;
Nicola, Dorin; Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120 ans des recher-
ches. Le temps du bilan / 120 Years of Research. Time to sum
up, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XVI, Ed. Constantin Mata-
să, Piatra Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN 9737777026; p. 39-54.
Stein, 2009 Stein, Gil J., Tell Zeiden, În: 2008-2009 Annual Report, The
Oriental Institute, Chicago, 2009, p. 126-137.
Şerbănescu, Şerbănescu, Done, Olteniţa. Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa,
2002 Olteniţa, 2002.
Tiné, 1999 Tiné, Santo, Il Neolitico nella caverna delle Arene Candide (scavi
1972-1977), Collezione di monografie preistoriche ed archeolo-
giche, 10, Istituto internazionale di studi liguri, Bordighera, 1999,
621 pg., ISBN 8886796099.
Toderaş, 2008 Toderaş, Meda, Copper artifacts 2007, În: Hansen, Svend; Tode-
raş, Meda; Reingruber, Agathe; Gatsov, Ivan; Klimscha, Florian;
Nedelcheva, Petranka; Neef, Reinder; Prange, Michael; Price, T.
D.; Weniger, B.; Wrobel, H.; Wunderlich, Jürgen; Zidarov, P.,
Der kupferzeitliche Siedlungshügel Măgura Gorgana bei Pietrele
in der Walachei. Ergebnisse der Ausgrabungen im Sommer 2007,
În: Eurasia Antiqua, Zeitschrift für Archäologie Eurasiens, ISSN
0949-0434, 14, 2008, p. 69-70.
Toderaş, 2009 Toderaş, Meda, Copper inventory from 2007-2008, În: Hansen,
Svend; Toderaş, Meda; Reingruber, Agathe; Becker, Nico; Gatsov,
Ivan; Kay, Marvin; Nedelcheva, Petranka; Prange, Michael; Röp-
ke, Astrid; Wunderlich, Jürgen, Pietrele: Der kupferzeitliche Sied-
lungshügel „Măgura Gorgana” und sein Umfeld : Bericht über
die Ausgrabungen und geomorphologischen Untersuchungen im
Sommer 2008, În: Eurasia Antiqua, Zeitschrift für Archäologie
Eurasiens, ISSN 0949-0434, 15, 2009, p. 15-66; p. 56-60.
Tringham, Tringham, Ruth, Hunters, Fishers and Farmers of Eastern
2015 Europe, 6000-3000 B.C., Ed. Routledge, Abingdon - New
York, 2015, 254 pg., ISBN 113881525X, 978-1138815254.
Tsouparopou- Tsouparopoulou, Christina, Progress report: an online database
lou, 2014 for the documentation of seals, sealings, and seal impressions in
the Ancient Near East, În: Studia Orentalia Electronica, Finnish
Oriental Society, 2, 2014, p. 37-68.
Tsvek, 1996 Tsvek, Elena V., Structure of the Eastern Tripolye Culture, În:
Dumitroaia, Gheorghe; Monah, Dan (eds), Cucuteni aujourd’hui,
Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, II, Ed. Constantin Matasă,
Piatra Neamţ, 1996, 371 pg., ISBN 973913615X; p. 89-113.
Tsvek, 2005 Tsvek, Elena V., On the problem of distinguishing manufactu-
ring cults among Tripolyan populations, În: Dumitroaia, Gheor-
ghe; Chapman, John; Weller, Oliver; Preoteasa, Constantin; Mun-
teanu, Roxana; Nicola, Dorin; Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120
171
ans des recherches. Le temps du bilan / 120 Years of Research.
Time to sum up, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XVI, Ed.
Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN 9737777
026; p. 145-156.
Tsvek, Tsvek, Elena V.; Rassamakin, Iuri Ia., The interactions between
Rassamakin, the Eastern Tripolye culture and the Pontic Steppe area: some
2005 aspects of the problem, În: Dumitroaia, Ghorghe; Chapman, John;
Weller, Oliver; Preoteasa, Constantin; Munteanu, Roxana; Nicola,
Dorin; Monah, Dan (eds), Cucuteni. 120 ans des recherches.
Le temps du bilan / 120 Years of Research. Time to sum up,
Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XVI, Ed. Constantin Matasă,
Piatra Neamţ, 2005, 407 pg., ISBN 9737777026; p. 174-192.
Tulugea, 2008 Tulugea, Claudiu Aurel, Plastica Starčevo-Criş din aşezarea
neolitică de la Copăcelu, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, În:
Buridava, VI, 2008, p. 9-19.
Türkcan, Türkcan, Ali, Çatalhöyük Damga Mühürleri / Çatalhöyük Stamp
2006a Seals, În: Topraktan Sonsuzluğa / From Earth to Eternity
(Catalog expoziţie), Istanbul, 2006, 208 pg., ISBN 975-08-
1094-5; p. 45-49.
Türkcan, Türkcan, Ali Umut, Some remarks on Çatalhöyük Stamp Seals,
2006b În: Members of the Çatalhöyük teams, Hodder, Ian (ed), Exca-
vations at Çatalhöyük, Vol. 5: Changing Materialities at Çatal-
höyük: reports from 1995-99 seasons, McDonald Institute Mono-
graphs, British Institute at Ankara, BIAA Monograph No. 39,
McDonald Institute for Archaeological Research - University of
Cambridge, Oxbow Books, 2006, 3956 pg. (+ CD 200 pg.),
ISBN 1-902937-28-7, ISSN 1363-1349 (McDonald Institute),
0969-9007 (BIAA); p. 175-185.
Yakar, 2013 Yakar, Jak, Spiritualism in Neolithic Anatolia, În: Comşa, Ale-
xandra (responsible editor); Bonsall, Clive; Nikolova, Lolita (eds),
Facets of the Past. The Challenge of the Balkan Neo-Eneoli-
thic. Proceedings of the International Sym-posium celebrating
the 85th Birth of Eugen Comşa, 6-12 Octo-ber, 2008, Bucha-
rest, Romania, Ed. Academiei, București, 2013, 786 pg., ISBN
978-973-27-2201-5; p. 162-171.
Voinea, 2005 Voinea, Valentina Mihaela, Ceramica complexului cultural
Gumelniţa – Karanovo VI. Fazele A1 şi A2, Ed. Ponto, Constanţa,
2005, 195 pg., ISBN 978-973-644-483-8.
172
NOI AŞEZĂRI FORTIFICATE ÎN CÂMPIA ARADULUI,
AREALUL ORAȘULUI CURTICI
Abstract. The paper presents the findings of the field work on targets that appear on satellite
and airplane images performed by authors in Câmpia Aradului, town area Curtici, in 2015.
The results are the discovery of four settlements, probably fortified, dating large from Copper
Age – Late Bronze Age – Hallstatt:
● Macea-Topila 2 (about 0.9 ha), 46°22'22"N, 21°21'28"E, at about 3.8 km southeast of the
Macea church, and at around 300 m south of the Macea Topila tell setlement;
● Curtici NW complex, 46°23'N, 21°15'E: Curtici 1 (about 55 ha) at about 6.8 km, Curtici 2
(about 5 ha) about 6 km, Curtici 3 (about 7 ha) at about 5.6 km northwest of the Curtici
Orthodox Church "Sfântul Mucenic Dimitrie" in the yard;
● Curtici 4 (about 3 ha), 46°18'40"N, 21°16'51"E, at about 4 km SW of the same church;
● Sânpaul E (about 2.2 ha), 46°15'26"N, 21°17'14"E, at about 3 km SW of the Şofronea
Orthodox Church and 1.8 km est of Sânpaul Catholic Church.
In all these areas were found numerous traces of habitation: fragments of pottery, fragments
of mills, traces of ash over large areas.
Keywords: large fortified settlement, tell, Copper Age, Bronze Age, Hallstatt, satelitte ima-
gery, Câmpia Aradului, findings.
1. Descriere geografică
Mărginindu-se la nord-vest cu Ungaria, la nord și nord-est cu comuna Macea,
la est cu comuna Şimand, la sud-est cu comuna Zimandul Nou – satul Andrei Şaguna,
la sud cu comuna Şofronea – satul Sânpaul, la sud-vest cu comuna Iratoșu şi la vest
cu comuna Dorobanţi, orașul Curtici (Kürtös, Kurtics, Kurtitsch) este situat în jude-
ţul Arad, în partea de vest a României, la 17 km nord de Arad.
Teritoriul orașului Curtici (circa 72,65 km2) și zona sa adiacentă fac parte din
Câmpia Curticiului, subdiviziune a Câmpiei Aradului1. Această zonă se află în ceea
ce geografii numesc conul de aluviune al Mureșului, mai precis în mijlocul unei zone
mărginite la nord de o albie mai veche (14,6 kilo-ani) a Mureșului și una mai recentă
(8,5–6,3 ka) la sud, conform unui studiu recent2 cu o datare chiar la Sânpaul. Chiar
dacă cronologia și dinamica evoluției conului de aluviuni nu a fost rezolvată încă în
1
Posea, 1997, p. 292-295.
2
Sipos et alii, 2012, p. 59, Fig. 13.
173
detaliu, avem o imagine a evoluției sale în ultimii 20 ka cu schimbări frecvente de curs
dar și cu o tendință de migrare a albiei principale spre sud. Un studiu detaliat ne-ar
putea oferi cu siguranță explicații privind amplasarea unor mari așezări fortificate în
acest con aluvionar al Mureșului în locuri care azi prezintă doar surse freatice de apă
– de exemplu, Sântana-Cetatea Veche –, sau poate abandonarea acestora în momentul
unor schimbări de albie.
Această geomorfologie specifică conduce la aspectul actual al Câmpiei Curti-
ciului, prezența unor grinduri înalte de 1,5–2 m, dune eoliene de nisip, o întinsă zonă
insulară în care se găsesc crovuri3, zone joase inundabile pentru că Mureșul prezintă
variații mari ale debitului în funcție de anotimp și perioadă climatică. În general, tere-
nul este plan, iar altitudinea medie a câmpiei este de circa 105–110 m.
Zonele mai înalte favorizează apariția așezărilor umane ferite de inundații, solu-
rile acestora sunt de tipul “cernoziom freatic umed sau de fîneață”4 și, pe suprafețe mai
reduse, “cernoziom levigat freatic umed ... caracteristicile agro-economice ale aces-
tora fiind din cele mai bune”5. De altfel, într-o primă analiză, și marile așezări fortifi-
cate de la sud de Mureș, de pe teritoriul de nord-vest al Banatului6, sunt situate tot pe
soluri cernoziomice.
Pe lângă culturile de cereale și legumicultură, în zonele joase există largi pășu-
ni cu o vegetație tipică de silvostepă iar în zonele joase cu exces de umiditate o vege-
tație acvatică și palustră7. Evident pășunile permit și azi o activitate intensă de creș-
tere a animalelor, în special în partea de nord-est a Câmpiei Curticiului, în zona loca-
lităților Macea și Sânmartin.
Putem afirma că teritoriul Câmpiei Curticiului era deosebit de favorabil prac-
ticării agriculturii şi din acest motiv ne puteam aştepta ca el să fi fost intens locuit încă
din neolitic.
Cercetările noastre sau întins pe un areal ceva mai larg decât cel al teritoriu-
lui orașului Curtici incluzând suprafețe din comunele învecinate Zimandul Nou și
Macea.
2. Aspecte metodologice
Continuând cercetările noastre din anii anteriori8, am decis să abordăm o cer-
cetare a arealului oraşului Curtici. Am consultat arhiva Repertoriului Arheologic al
României de la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” – Index de locuri9 la pozițiile
3
“Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin
tasare; găvan, padină. – Din sb. krov.” (DEX); “crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș,
acoperemînt (sic!), sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare ...” (Scriban, 1939, p. 369).
Denumirea sugerează prezenţa unor locuiri în jurul acestora facilitată şi de prezenţa unor valo-
roase surse de apă în regiuni lipsite de cursuri active.
4
Ardelean, 1971, p. 53.
5
Ibidem, p. 54.
6
Dorogostaisky, Ardelean, 2014.
7
Ardelean, 1971, p. 52.
8
Pădureanu, 1985; Idem, 1987; Idem, 1989, Idem, 2014; Micle et alii, 2006; Micle et alii,
2006-2007; Dorogostaisky, 2008-2009; Dorogostaisky, Ardelean, 2014.
9
http://ran.cimec.ro/sel.asp (10.01.2015).
174
orașului Curtici, cât și ale comunelor învecinate la nord Macea și la sud Șofronea, pen-
tru a ne familiariza cu siturile arheologice inventariate, cu tipul, dimensiunile, epoca
atribuită și cu bibliografia existentă legată de acestea.
Primul rezultat asociat oraşului Curtici a fost situl cu codul 9501.0110, din peri-
oada eneolitică, Cultura Tisza-Polgar, numit Dâmbul Popilor. De fapt, acest sit figu-
rează, în mod corect, pe teritoriul oraşului Sântana11. Imaginea ortofotografică din
2010 (Fig. 1)12 ne prezintă această aşezarea de tip tell, menţionată pentru prima oară
de Márki Sándor13 ca un bastion avansat al fortificaţiei, presupuse de el a fi avară, de
la Sântana-Cetatea Veche14. Desigur, forma sa circulară regulată, sesizabilă şi în teren,
cu un diametru de circa 180 m, cu un val exterior lat de aproximativ 30 m, un şanţ
exterior cu o lăţime de vreo 35 m şi unul interior de 30 m cu adâncimi, în prezent, de
aproape 1 m, cu o suprafaţă circulară interioară mai ridicată în jur de 70 m în diametru,
având o suprafaţă totală a sitului de circa 2,5 ha, sugerează o construcţie probabil cu
un scop defensiv.
10
http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=curtici-oras-curtici-arad-asezarea-eneolitica-de-la-curti
ci-dambul-popilor-cod-sit-ran-9501.01 (accesat 10.01.2015).
11
Cod LMI AR-I-s-B-00453 (LMI, Arad, 2010, p. 146, Nr. crt. 82).
12
http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html (accesat 10.01.2015).
13
Márki, 1882, p. 115-118.
14
Gogâltan, Sava, 2010; Idem, 2012.
175
În Repertoriului Arheologic al României de la Institutul de Arheologie “Vasile
Pârvan” – Index de locuri15 cât şi în Repertoriul Arheologic al Mureşului inferior16
am găsit o sursă mai bogată de informaţii legate de zona oraşului Curtici17. Primele
trei puncte semnalate sunt aşezări deschise aflate pe “malul Bugherului (Bugyér)”, la
nord-est “pe terenul cu lubeniţe”, sud-vest “pe terenul cărămidăriei” şi respectiv nord-
est “în intravilanul nemijlocit” de un castel, presupunem al lui Takácsy Sándor18, cel
care este și sursa acestor informaţii.
Din păcate, sursă bibliografică primară este confuză şi chiar dacă menţionează
numeroase detalii contemporane ele nu ne sunt de mare ajutor astăzi în măsură să ne
permită o localizare precisă. Pentru a identifica, măcar cu mare aproximaţie, unde s-ar
putea găsi aceste puncte, am utilizat o serie de hărţi, mai precis Josephinische Landes-
aufnahme19 şi cele de pe WEB site-ul ANCPI20. Pârâul Bugherul (Budieru, Bugyér)
are un curs identificabil, deci și maluri, de undeva imediat la nord de drumul care leagă
localităţile Sânmartin şi Şimand, cam la 10 km nord-est de Curtici. Pe A treia ridicare
topografică (1869‒'96)21 (Fig. 2) regăsim toponimul Takács tn.22 la est–nord-est de
Curtici, în apropierea drumului care leagă această localitate de Sântana.
Dacă într-adevăr acesta este castelul menţionat de Takácsy Sándor, putem
interpreta că cele trei locaţii mai sus amintite să se situeze în jurul acestei locaţii. Pro-
babil cercetări sistematice ale zonei vor lămuri în viitor aceste enigme.
Din păcate, și pentru al patrulea punct, “Pe terenul dintre fostul conac Lukács
şi cârciuma de odinioară a lui Vásárhely”23, unde s-au făcut chiar săpături24, infor-
maţia furnizată este precară și ne spune doar că este undeva la est de Curtici (Fig. 2).
Tot pe harta celei de-a treia ridicări militare găsim toponimul Topila major,
în sudul acestei mici aşezări găsindu-se situl arheologic de la Macea, cod RAN 11405
şi LMI AR-I-s-B-00443, un tell de mari dimensiuni cu o suprafaţă de “aproximativ
de 23,4 ha”25.
15
http://www.cimec.ro/scripts/arh/rarindex/sel.asp?nr=4&Lang=EN&NrSel=0&IDRap=1066
(accesat 20.01.2015).
16
Rep.Arh.Ar., 1999.
17
Ibidem, p. 62-64.
18
Pósta, 1899, p. 18
19
Josephinische Landesaufnahme /Erste Landesaufnahme/Prima ridicare topografică(1760-
1785), este primul proiect unitar de ridicare topografică realizat în Erblanderului Casei de
Habsburg.
20
http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html (accesat 20.01.2015).
21
Franzisco-Josephinische Landesaufnahme / Dritte Landesaufnahme / A treia ridicare topo-
grafică (1869‒'96), http://mapire.eu/en/map/hkf_75e/?zoom=13&lat=46.37721&lon=21.39902
(accesat 20.01.2015).
22
i.e. t[a]n[ya] / tanya (l.m.) = fermă, cătun, conac.
23
Pósta, 1899, p. 24-25.
24
Ibidem.
25
Sava, 2009, p. 19
176
Aplicaţiile specifice26, analiza detaliată a imaginilor27 satelitare şi ortofoto-
grafice din sursele publice, ne-au permis identificarea unor locaţii care prezentau
caracteristici ale unor posibile fortificaţii: incinte circulare înconjurate de şanţuri şi
valuri.
177
Fig. 3. Amplasarea așezărilor fortificate din arealul Curtici
(ANCPI - modificat).
178
Dacă da, care ar fi utilitatea30 acesteia din urmă? Este această situaţie unică?
La ultima întrebare am putea furniza un răspuns folosind câteva imagini orto-
foto şi satelitare (Fig 5–6). În Fig. 5 apare complexul de construcţii din vestul loca-
lităţii Medgyesegyháza (Ungaria), aflată la circa 30 km nord-vest de Macea-Topila.
Forma construcţiei aşezării “fortificate” este complexă fiind formată din 3 incinte: cea
interioară circulară (circa 1,9 ha, 150 m în diametru), următoarea de o formă oarecum
pentagonală (aproximativ 6 ha), ambele prezintă valuri şi şanţuri spre interior31. Cea
de a treia incintă are o formă şi mai complexă iar raţiunea sa militară ne scapă cu desă-
vârşire chiar dacă e înconjurată de un val încadrat de două şanţuri. În total, acest al trei-
lea val închide o suprafaţă de vreo 19,5 ha.
30
“În unele cazuri, în apropierea tell-urilor fortificate, au fost descoperite alte așezări con-
temporane protejate de sisteme de apărare. Ele nu prezentau caracteristicile unor tell-uri:
stratigrafie complexă, locuințe de suprafață etc. Astfel de situații au fost documentate pentru cul-
tura Hatvan, Vatya sau Otomani. În cazul lor se presupune că au îndeplinit rolul de protecție
a populației aflate în așezările satelit din preajma tell-urilor” (Gogâltan, 2008, p. 81).
31
Mai cunoaştem un caz similar, cu şanţ interior în vecinătate, la Turnu-La Prioran (46°17'8"N,
21°6'39"E) descrisă în Rada, Ciochină, Manea, 1988, p. 115.
32
46°29'35"N, 21°0'16"E.
179
şi o suprafaţă de aproximativ 1 ha. Din păcate, nu deţinem mai multe informaţii legate
de această structură.
Ţinând cont de toate aceste aspecte ne punem mari semne de întrebare legate
de uzul militar al acestor construcţii.
180
Verde, judeţul Brăila33, în partea de sus a figurii, iar în cea de jos de situl de la Peri-
şoru-Sud, comuna Perişoru, judeţul Călăraşi34. În ambele cazuri putem observa pre-
zenţa unor aşezări importante, care pe ortofoto-grame sunt definite de petele mici albi-
cioase grupate, o imagine tipică pentru “cenuşa-rele” epocii bronzului din zonă. De
altfel, aşezarea de la Constantin Gabrielescu ocupă cea mai mare suprafaţă a unui sit
arheologic din Bărăgan, de aproximativ 19 ha, iar structura dublă circulară circa 13 ha.
Ea pare şi fortificată cu val şi şanţ. În cazul celei de la Perişoru, locuinţele sunt gru-
pate în jurul unui crov, aşezarea, probabil deschisă, ocupând aproape 10 ha, iar struc-
tura fără urme de locuire în jur de 5 ha.
Toate aceste cazuri au o trăsătură comună: prezenţa unor structuri circulare,
mai mari sau mai mici, doar în vecinătatea sudică a aşezărilor. Aceste structuri par să
nu aibă neapărat un rol defensiv.
3.1. Rezultatele perieghezei în cazul Macea-Topila 2
În Fig. 7a se poate observa situl Topila 235, un tell circular, cu un diametru de
circa 100 m şi o suprafaţă de circa 0,9 ha, care înconjurat de un şanţ cu o lăţime de vreo
15 m şi o adâncime în prezent de aproape 1 m.
Pe suprafaţa acestuia se găsește o cantitate foarte mare de fragmente ceramice
de toate dimensiunile şi calităţile, fragmente de râşniţe, nuclee de silex, numeroase şi
mari urme de chirpici (Fig. 7b). Pe suprafaţa întregului sit se găsesc numeroase frag-
mente osteologice.
181
zului. Construcţia sa voit circulară în imediata vecinătate (300 m) a tell-ului mult mai
mare de la Macea-Topila rămâne, în continuare, fără o explicaţie clară. Credem că şi
acest sit ar merita să fie inclus, prin creşterea ariei protejate a celui de la Macea-Topi-
la, în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Arad.
182
Fig. 8b. Imagine satelitară și harta Complexului Curtici NV-Cutoșul Mare
(Mapire - modificat).
● Curtici 136 (circa 55 ha), structură aparent dublă, la circa 6,8 km nord-vest de
Biserica Ortodoxă “Sfântul Mucenic Dimitrie” din Curtici;
● Curtici 237 (circa 5 ha), la circa 6 km de aceeași locație-reper;
● Curtici 338 (circa 7 ha), la circa 5,6 km de aceeași biserică.
După cum se poate observa, aceste structuri apar pe mai multe imagini satelitare şi
ortofotografice diferite, din ani diferiţi, ceea ce ne face să apreciem că urmele de posi-
bile şanţuri şi valuri nu sunt efectul unor evenimente recente şi de scurtă durată. Avem
o situaţie într-un fel similară cu cea precedentă, prezenţa în imediata vecinătate a unei
“mari aşezări” a unor structuri aparent nelocuite, dar şi diferită prin faptul să avem de
a face de această dată cu două astfel de structuri, dar şi prin forma mai neregulată, cu
mai multe “şerpuiri” a valurilor şi şanţurilor.
4.1. Curtici 1 (Fig. 9) este compus din două incinte mărginite de valuri şi şan-
ţuri după cum putem observa privind imaginea satelitară. Prima incintă, cea interioară
are particularitatea ca “uneşte” cele 5 crovuri. Chiar dacă această imagine evidenţează
aceste trăsături din zona estică a construcţiei ea este completată de imaginea zonei
vestice vizibilă în ortofotograma din Fig. 8 (în partea stângă jos).
În partea de nord a incintei 1, între cele 2 crovuri se pare că valul face o şicană,
care presupunem că apăra probabil o poartă. Valurile sunt însoţite de şanţuri iar lăţi-
mea lor e de aproape 20 m. Prima incintă are o suprafaţă de circa 12 ha. Suprafaţa
închisă de cel de al doile val este de aproximativ 55 ha.
36
46°23'29"N, 21°15'20"E
37
46°23'10"N, 21°15'43"E
38
46°22'54"N, 21°15'46"E
183
Fig. 9. Imagine satelitară a sitului Curtici 1 (Google Earth - modificat).
Demn de semnalat este prezenţa în interiorul Incintei 2, în zona de nord-vest
a acesteia, a unui tumul, de formă elipsoidală 25 m/50 m şi înalt de aproape 2,5 m. El
este semnalat şi pe hărţile topografice militare – Franziszeische Landesaufnahme39 şi
Franzisco-Josephinische Landesaufnahme40–, pe aceasta din urmă figurează şi o grupa-
re de 4 construcţii la circa 50 m sud-vest de tumul. Fragmente de chirpici şi cărămidă
ale acestor construcţii sunt vizibile şi în prezent în acel perimetru.
În cele două cercetări de teren pe care le-am efectuat am găsit numeroase frag-
mente ceramice dar de mici dimensiuni pe suprafeţe grupate în general în jurul crovu-
rilor mai mari. Din păcate probabil ca urmare a practicării unei agriculturi intensive în
zonă, în teren valurile şi şanţurile nu mai sunt vizibile astăzi. Asupra datării acestor frag-
mente putem afirma că se încadrează în următoarele perioade: bronz târziu şi medieval
timpuriu.
4.2. Curtici 2 (Fig. 10), de o formă uşor elipsoidală (240 m/300 m), cu axa
mare orientată pe direcţia nord–sud şi o suprafaţă de aproximativ 5 ha, se află la aproa-
pe 300 m sud-est de Curtici 1.
În imaginea satelitară este vizibil un complex de fortificare cu şanţ (~20 m), în
exterior cu un val lat de circa 10 m şi un şanţ interior cu aceeaşi lăţime ca şi a valului.
Poate din şanţ interior s-a extras pământul folosit pentru construcţia valului. Şi în acest
caz şanţurile şi valurile nu sunt vizibile pe teren în arătură. În interiorul incintei am
39
Franziszeische Landesaufnahme / Zweite Landesaufnahme / A doua ridicare topografică
(1810–'50), on-line http://mapire.eu/en/map/collection/secondsurvey/?zoom=15&lat=46.3881
9&lon=21.2564 (accesat 01.03.2015).
40
Franzisco-Josephinische Landesaufnahme / Dritte Landesaufnahme / A treia ridicare topo-
grafică (1869–'96), on-line http://mapire.eu/en/map/hkf_75e/?zoom=15&lat=46.39118&lon=2
1.2559 (accesat 01.03.2015).
184
Fig. 10. Imagine satelitară a sitului Curtici 2 (Google Earth - modificat).
găsit foarte puţine fragmente ceramice preistorice, care sunt de mici dimensiuni, nepu-
tând trage o concluzie mai precisă legată de datarea acestei construcţii.
4.3. Curtici 3 (Fig. 11) are la rândul lui o formă elipsoidală (270 m/330 m) şi
axa mare orientată spre un azimut de circa 105°, are o suprafaţă de aproximativ 7 ha şi
se găseşte la sud faţă de Curtici 2, la o distanţă de aproape 230 m. De remarcat că ima-
ginea şanţului (circa 10 m lăţime) şi a valului (aproximativ 8 m lăţime) apare mult
estompată.
185
Ca şi în cazul lui Curtici 1 valul 1, remarcăm pe ductul valului un crov în zona
sud-estică a fortificaţiei.
Din punct de vedere al urmelor de locuire, ele sunt extrem de sărace şi ne găsim
într-o situaţie similară cu cea de la Curtici 2.
Analizând situaţia din teren, “invizibilitatea” lucrărilor de fortificaţie, frag-
mentarea mare a ceramicii preistorice, lipsa unor aglomerări importante ale acestora,
densitatea aparent mică a locuirilor, suprapunerea unor locuiri de dată relativ recentă
care poate le acoperă pe cele mai vechi, nu aduc argumente în sprijinul fortificaţiilor.
Pe de altă parte, apariţia şanţurilor şi valurilor pe imaginile satelitare şi ortofotograme
din mai mulţi ani sunt argumente suficiente, credem noi, pentru reluarea cercetărilor
acestor situri cu mijloace adecvate. De altfel, nu sunt singurele fortificaţii din zonă
sărace în material ceramic şi greu identificabile în teren.
4. Tell-ul fortificat de la Curtici SV
Ieşind din zona de penumbră a misterelor din nord-vestul Curticiului să ne
aruncăm privirea și în zona de sud-vest a acestuia (Fig. 12, 13).
Din nou revedem o imagine cunoscută, atât pe imaginea satelitară cât şi pe
ortofotogramă, o formă elipsoidală 150 m/180 m cu axa mare orientată la un azimut
de circa 160°, un şanţ lat de aproape 20 m şi adânc de vreo 1,5 m, cum s-a dovedit în
urma cercetării de teren ( Fig. 12), închide o suprafaţă de aproximativ 3 ha.
Deja caracteristic pentru Curtici, nu putea lipsi un crov de circa 50 m diame-
tru, de data asta în zona sudică a fortificaţiei.
Credem că pământul din excavaţia şanţului a fost folosit probabil la ridicarea
bazei tell-ului; ca şi în cazul Topila 2 e evidentă intervenţia umană. Foarte probabil
exista şi o palisadă. Nici pe imaginile satelitare şi nici în teren nu am observat prezenţa
unui val de pământ (Fig. 13, 12).
186
Fig. 13. Imagini satelitare, ortografice a tell-ului Curtici SV
(Google Earth, ANCPI - modificat).
5. Fortificația cu șanț și val de pământ de la Sânpaul Est
Reluând studiul imaginilor satelitare la sud de Curtici, ne-a atras atenţia o struc-
tură circulară cu un diametru de circa 180 m şi o suprafaţă de circa 2,2 ha, care se află
la aproape 3 km sud-vest de Biserica ortodoxă din Şofronea şi la 1,8 km est de cea
din Sânpaul (Fig.14).
Aşezarea se găseşte pe o terasă înălţată la 4 m deasupra unui meandru al
unui curs fosil al râului Mureş, oferind o largă perspectivă în toate direcţiile.
Şanţul, care o înconjoară are lăţimea de circa 20 m şi adâncimea de 2 m, este
clar vizibil în teren (Fig. 15).
187
Fig. 14. Imagine satelitară aşezării fortificate de la Sânpaul Est
(Google Earth - modificat).
188
În teren am găsit numeroase fragmente ceramice, atât în incinta fortificaţiei
dar şi în afara ei, cu o mai mare concentrare la nord-est de aceasta în zona cea mai
înaltă a terasei, la aproape 100 m de şanţul fortificaţiei pe o suprafaţă de circa 1 ha.
Fragmentele ceramice aparţin epocii bronzului şi începutului Halstattului, o
încadrare culturală mai precisă putănd fi făcută doar într-o analiză ulterioară.
6. Concluzii
Cu siguranţă aceste noi descoperiri adaugă la lista tell-urilor din Bazinul Car-
patic câteva construcţii interesante.
Pe de altă parte, din exemplele prezentate în cazul tell-urilor de la Macea-
Topila şi Topila 2, poate ar trebui reconsiderată afirmaţia “În unele cazuri, în apro-
pierea tell-urilor fortificate, au fost descoperite alte aşezări contemporane protejate
de sisteme de apărare. Ele nu prezentau caracteristicile unor tell-uri: stratigrafie com-
plexă, locuinţe de suprafaţă etc. ... În cazul lor se presupune că au îndeplinit rolul
de protecţie a populaţiei aflate în aşezările satelit din preajma tell-urilor”41.
Credem că în cazul de la Macea, care prezintă o pereche de tell-uri fortificate
cu urme de locuire, de dimensiuni mult diferite, nu excludem posibilitatea ca Topila 2
să fi jucat un rol poate în manifestările unor credinţe religioase pentru populaţia din
Topila 1. De altfel, credem că avem aceeaşi situaţie pentru cele două situri din Bărăgan.
În primul, cel de la Constantin Gabrielescu-Sud Vest, aşezarea este fortificată şi nu
vedem nici o raţiune de a avea o a doua fortificaţie la 100 m alături. Ipoteza unei for-
tificaţii de refugiu42 fiind, în opinia noastră, exclusă. Vorbim de un şes, fără diferenţe
semnificative de altitudine, care să faciliteze clar o anumită poziţie din punct de vede-
re militar. În cazul celei de la Perişoru-Sud, deşi aşezarea nu e fortificată, marginea
ei se află la tot doar la 100 m de incinta circulară. Desigur, în zone de deal nu exclu-
dem existenţa unor fortificaţii de refugiu care speculează avantajele terenului.
De altfel, la sud de râul Mureş, mai avem două perechi de aşezări-construcţii
care prezintă situaţii similare: Valea Alioşu şi cele de la Dealul Golâmbului și Ţârven-
ca43.
Când vorbim în general de fortificaţii ar trebui să nu excludem şi categoria
celor “uşoare”, de “îngrădire a unor aşezări”, cu rol de protecţie în faţa unui inamic
cu resurse limitate şi care nu are capacitatea de a asedia o aşezare. Acest tip de con-
strucţie ar explica perisabilitatea lucrărilor şi faptul că se observă doar în imaginile
satelitare dar nu şi la faţa locului.
Cât priveşte situl de la Medgyesegyháza, aici datorită formei construcţiei ne
aflăm în situaţia mult mai probabilă a unui centru destinat pelerinajelor şi ceremonii-
lor, decât o construcție cu un scop strict militar, cu analogii la cele de la Corneşti-Iar-
curi44, Csanádpalota-Juhász T. Tanya45, Turnu-La Prioran sau Pecica-Duleu lui
41
Gogâltan, 2008, p. 81.
42
Vasiliev, 1995.
43
Dorogostaisky, 2013, p. 875-876.
44
Dorogostaisky, 2013, p. 874.
45
Priskin et alii, 2013; Dorogostaisky, 2013, p. 876.
189
Bran46 şi Zăbrani-La Suiş47.
Complexul celor trei fortificaţii de la Curtici-NV necesită (merită!) cercetări
mult mai ample.
Cercetările noastre au cuprins o suprafaţă de circa 160 km pătraţi. Prin meto-
dele aplicate – studiul imaginilor satelitare şi punctual a celor de teren – suntem siguri
că acest areal poate oferi noi surprize și în viitor.
Protejarea acestor noi situri fortificate într-un cadru legal specific, prin lărgi-
rea anexelor LMI pentru judeţul Arad, cât şi cercetarea lor adecvată înainte ca lucră-
rile agricole intensive să ducă la dispariţia acestora sunt imperios necesare.
*
Regretatului arheolog şi om de cultură Florin Medeleţ îi datorez un impor-
tant impuls dat pasiunii mele pentru arheologia bănăţeană, articolul lui despre situl de
la Corneşti-Iarcuri48 a fost cel care mi-a deschis larg o fereastră asupra ceea ce se dove-
deşte astăzi ca fiind cea mai mare construcţie europeană din pământ şi lemn a epocii
bronzului (Leonard Dorogostaisky).
46
Rada, Ciochină, Manea, 1988.
47
Pădureanu 1985, p. 42; 1987, p. 33.
48
Medeleţ, 1993.
190
BIBLIOGRAFIE
191
Sava, Late Bronze Age within the Lower Mureş Valley, În: Ziridava,
2012 Studia Archaeologica, 26/1, 2012, p. 61-83.
Hampel, 1897 Hpl. (i.e. Hampel József), A N. Múzeumi régiségtár gyarapodása
az 1897. év második és harmadik negyedében, În: Archæologiai
Értesítő, Új Folyam, XVII. kötet, 5. füzet, 1897, p. 449-451.
Harding, 2001 Harding, A. F., European Societies in the Bronze Age, Cam-
bridge World Archaeology, Cambridge University Press, Cam-
bridge, 2001, 572 pg., ISBN 0521367298.
LMI, Arad, Lista Monumentelor Istorice, Judeţul Arad, 2010, În: Monitorul
2010 Oficial, Anul 178 (XXII), Partea I, Nr. 670 bis/1.10.2010. (Anexă
la Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2361/
2010 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului cul-
turii și cultelor nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei monu-
mentelor istorice, actualizată, și a Listei monumentelor istorice
dispărute, 453 pg.).
Márki, 1882 Márki, Sándor, A Szent-Annai avar ring, În: Archæologiai
Értesitő, Új Folyam, II. kötet, 1882, p. 112-121.
Medeleţ, 1993 Medeleţ, Florin, În legătură cu fortificaţia de pământ de la Cor-
neşti (comuna Orţişoara, judeţul Timiş), În: Analele Banatului,
Serie Nouă, 2, 1993, p. 119-150.
Micle, Măruia, Micle, Dorel; Măruia, Liviu; Dorogostaisky, Leonard, The earth
Dorogostaisky, works from Corneşti - ″Iarcuri″ (Orţişoara village, Timiş
2006 County) in the light of the recent field research, În: Analele
Banatului, Serie Nouă, 14, 2006, 1, p. 283-306.
Micle et alii, Micle, Dorel; Măruia, Liviu; Dorogostaisky, Leonard; Cîntar,
2006-2007 Adrian, Noi descoperiri arheologice de teren în zona de nord
vest a Banatului, acoperită de Câmpia Vingăi şi Dealurile Lipo-
vei (I), În: Studii de Istorie a Banatului, XXX-XXXI, 2006-
2007, p. 7-32.
Parcak, 2009 Parcak, Sarah H., Satellite remote sensing for Archaeology,
Routledge, London & New York, 2009 (kindle).
Pădureanu Pădureanu, Eugen, Contribuţii la repertoriul arheologic de pe
1985 valea Mureşului inferior şi a Crişului Alb, În: Crisia, 15 (1985),
p. 27-54.
Pădureanu, Pădureanu, Eugen, Noi fortificaţii pe teritoriul judeţului Arad, În:
1987 Ziridava, XV-XVI, 1987, p. 29-36.
Pădureanu, Pădureanu, E. D., Cu privire la fortificaţia hallstattiană de la
1989 Lipova, În: Symposia Thracologica, 7, Tulcea, 1989, p. 268.
Pădurean, Pădurean, Eugen D., Noi fortificații pe cursul inferior al Mure-
2014 șului și al Crișului Alb (jud. Arad), În: ArheoVest, Nr. II: [Sim-
pozion ArheoVest, Ediția a II-a:] In Honorem Gheorghe Laza-
rovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 6 decem-
brie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare,
Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged,
192
2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD,
Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-315-
228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1),
ISBN 978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 1, pp. 349-361, on-line
http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/14.pdf (1.09.2015).
Posea, 1997 Posea, Grigore, Câmpia de Vest a României (Câmpia banato-
Crișană), Ed. Fundația “România de mâine”, București, 1997,
429 pg., ISBN 9739202365.
Pósta, 1899 Pösta, Béla, Kurticsi őstelepek (Arad M.), În: Archæologiai Érte-
sítő, Új Folyam, XIX kötet, Elsö Füzet, 1899, p. 18-28.
Priskin et alii, Priskin, Anna; Czukor, Péter; Szalontai, Csaba; Szeverényi, Vajk,
2013 Research into the structure of Late Bronze age settlements in the
southern great hungarian plain: ″Enclosed space – Open bor-
ders″ Project, În: Hungarian Archaeology, e-Journal, Autumn
2013, 6 pg., on-line www.hungarianarchaeology.hu (1.09.2015).
Rada, Rada, Mihai; Ciochină, Nicolae; Manea, Dumitru, Urme de așe-
Ciochină, zări antice identificate cu ajutorul fotografiilor aeriene, În:
Manea, 1988 Revista de Geologie, Fotogrametrie și Cadastru, București,
1988, p. 111-120.
Rep.Arh.Ar., Complexul Muzeal Arad, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei
1999 Cluj-Napoca, Muzeul Banatului Timişoara, Repertoriul arheo-
logic al Mureşului inferior: judeţul Arad, Mvseum Banaticvm
Temesiense, Bibliotheca historica et archaeologica Banatica
XXIV, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999, 182
pg., ISBN 973-9400-71-X.
Sava, 2009 Sava, Victor, Descoperiri neolitice şi de epoca bronzului la
Macea, „Topila” (Judeţul Arad), În: Crisia, 39, 2009, p. 17-40.
Scriban, 1939 Scriban, August Dicționaru limbii românești (etimologii, înțe-
lesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializ-
me), Edițiunea întîia, Ed. Institutu de Arte Grafice “Presa
Bună”, Iaşi, 1939, 1447 + [2] pg.
Sipos et alii, Sipos, Győrgy; Ardelean, Cristian; Ardelean, Florina; Ardelean,
2012 Mircea;Blanka,Viktória; Katona, Orsolya; Kiss, Timea; Kovács,
Ferenc; Boudewijn van Leeuwen; Mezősi, Gábor; Onaca, Alex-
andru; Právetz, Tamás; Rakonczai János; Rácz, Attila; Sümeghy,
Borbála; Timofte, Fabian; Tobak, Zalán; Tóth, Orsolya; Urdea,
Petru; Past, Present, Future of the Maros / Mureș River, Ed.
UVT Timișoara, 2012, 212 pg., ISBN 978-306-213-5.
Vasiliev, 1995 Vasiliev, Valentin, Fortifications de refuge et é tablissements
fortifiés du Premier Âge du Fer en Transylvanie, Bibloteca
Thracologica, XII, Ministère de l′Enseignement, Institut Roumain
de Thracologie, Ed. Caro Trading '94 S.R.L., Bucarest, 1995,
160 pg., ISBN 973-95349-21-4.
193
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA PRELUCRĂRII
PIEILOR DE ANIMALE ÎN CADRUL COMUNITĂŢILOR
CULTURII CERNAVODA I. AŞEZAREA DE LA
SĂVENI-LA MOVILE, COM. SĂVENI, JUD. IALOMIŢA
Abstract. Săveni-La Movile (Ialomița County, România) is located on the upper terrace of
the Ialomița River, in the southern part of the Bărăgan Plain. The settlement, expanded over
a surface of approximately 2.5 hectares, belongs to Cernavoda I culture and occurs in late
Chalcolithic, when the north Pontic pastoral population interrupts the natural evolution of
Gumelnița culture communities.
The subject of this paper consists in a particular tool, uncommon not only for the
settlement, but for the entire Cernavoda I culture, at this level of research. The thong-smoother
on a Bos taurus mandible caught our attention because of its rarity and its purpose inside the
settlement. As it is defined, the thong-smoother is a tool used to straighten, stretch or soften
the thongs. This type of artifact it is sometimes connected with control and domestication of
horses, as it can be used to create different size straps. It can also have other numerous pur-
poses: sewing parts of clothing together, hafting tools to their handles, making ropes to be
used in household or in hunting activities etc.
At the same time, we want to emphasize another aspect of the matter. This type of
artifact, without apparent transformation stigmata caneasily be overlooked and not get inclu-
ded into hard animal material industries at all. This could explain the rarity of its type.
The hard animal material industry from Săveni-La Movile it is poor, both quantitative
and typological, as the research of the site it is at its beginning and the data is scarce. The
inventory is comprised of finished objects – bevelled objects, points, percussion tools, a thong-
smoother and ornaments, but also other elements of the technical transformation sequence,
like: pieces of waste, preforms, blanks and undetermined objects. Concerning raw material
acquisition, on the site there were documented three modalities: exploitation of domestic
species, hunting and gathering (shed antler of red deer).
Keywords: Săveni-La Movile, Chalcolithic, Cernavoda I culture, hard animal materials, thong-
smoother.
195
se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 2,5 ha, din care, până în prezent, s-a cercetat
în jur de 5%.
196
Cercetarea complexelor de locuire şi a inventarului arheologic, împreună cu
cele trei datări C14 obținute aici1, plasează locuirea cernavodeană în intervalul 3724
– 3378 cal BC.
Referitor la tipul de complexe arheologice înregistrate în cadrul așezării, men-
ționăm atât zonele de depuneri menajere, cât și gropile menajere (cu mențiunea că
este posibil ca acestea din urmă să fi avut inițial altă destinație, abandonată ulterior,
și abia apoi să fi fost transformate în gropi menajere). Ca tip de locuință atestat până
în prezent la Săveni, menționăm locuința semi-adâncită (bordeiul).
Studiul arheozoologic preliminar (coordonat de către dr. Adrian Bălășescu și
dr. Valentin Radu) al așezării, realizat pe trei complexe de locuire: două zone mena-
jere (C4 și C5) și o locuință (L1), a pus în evidență preponderența faunei domestice
– 80%, față de cea sălbatică – 20%. Speciile domestice principale reprezentate în
așezare – 64% vite, 14,5% ovi-caprine și 0,5% porcine – ar putea descrie o comunitate
seminomadă, care, în cadrul activității de creștere a animalelor, era nevoită să caute
noi locuri de pășunat. Cele mai reprezentative specii ale faunii sălbatice identificate
sunt bourul, cerbul și calul sălbatic, pe lângă căprior, mistreț, lup și castor, mai rar
întâlnite în sit.
Inventarul industriei dure de origine animală de la Săveni-La Movile este
destul de sărac cantitativ și tipologic, reflectând stadiul în curs de cercetare al așe-
zării. El este compus atât din obiecte finite – dălți, vârfuri, un netezitor, percutoare,
un pandantiv, un tub, cât și din alte elemente ale lanțului operator de transformare:
resturi de debitaj, un suport, o preformă și obiecte indeterminabile2.
În ceea ce privește modalitățile de achiziție a materiei prime de origine ani-
mală, la nivelul actual al cercetării așezării, au fost evidențiate 3 tipuri: exploatarea
faunei domestice, vânătoarea speciilor sălbatice și colectarea (în cazul coarnelor de
cerb). Piesa care constituie subiectul acestui studiu – netezitorul pentru fâșii de piele
– fiind lucrată pe un fragment de mandibulă de Bos taurus, se încadrează primului
tip de achiziție a materiei prime, exploatarea faunei domestice.
2. Contextul arheologic al descoperirii
Netezitorul pentru fășii de piele a fost descoperit în complexul arheologic C 5
din secțiunea S I, caroul 24.
C 5 reprezintă o zonă menajeră care aparține nivelului al II-lea de cultură
Cernavoda I – cel mai târziu, din punct de vedere cronologic, pentru care a fost
obținută o datare radiocarbon înscrisă în intervalul 3640 (76,6%) 3498 cal BC –
3436 (18,8%) 3378 cal BC3.
1
Cele trei datări radiocarbon au fost realizate în cadrul programului grant al Autorității
Naționale de Cercetare Științifică CNCS- UEFISCDI, PN-II-ID-PCE-2011-3-2015 și au fost
calibrate cu programul Ox Cal 4.2, dezvoltat de către Universitatea Oxford. Probele de os au
fost prelevate din trei contexte arheologice (o locuință și două zone menajere) ce aparțin
celui de-al doilea nivel de locuire.
2
Cernea et alii, 2014, p. 276.
3
Datare obținută în cadrul programului grant al Autorității Naționale de Cercetare Științifică
CNCS- UEFISCDI, PN-II-ID-PCE-2011-3-2015 și calibrată cu programul Ox Cal 4.2.
197
În așezarea de la Săveni-La Movile, pentru depozitarea deşeurilor menajere,
au fost înregistrate atât gropi, cât și zone menajere. Remarcăm faptul că în aceste com-
plexe arheologice frecvența IMDA este cea mai ridicată. Nici zona menajeră C 5 nu
constituie o excepție. Între carourile 23 și 32, la adâncimea de aproximativ -0,30 m
au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, unelte de piatră, oase de mamifer,
fragmente de chirpic ars etc. De asemenea, pe lângă piesa în discuție, au fost desco-
perite alte șase obiecte din materii dure de origine animală: un rest de debitaj din corn,
3 percutoare, două din os și unul din corn, și un fragment de daltă din corn.
3. Descrierea piesei
Netezitorul pentru fâșii de piele descoperit la Săveni a fost amenajat pe
jumătatea dreaptă a unei mandibule de Bos taurus (Fig. 2).
198
Asupra acesteia s-a acționat într-o primă fază prin spălarea și lipirea frag-
mentelor, ulterior piesa constituind obiectul unei lucrări de restaurare efectuată de
restaurator Simona Munteanu, în laboratorul Muzeului Județean Ialomița din Slobo-
zia. Starea de conservare actuală a piesei este bună, stabilă, putând să fie expusă în
muzeu în condiții normale de microclimat.
Deși efectele tafonomiei împiedică lectura eventualelor stigmate, o serie de
observații pot fi făcute.
Astfel, la nivelul debitajului nu putem afirma existența unei transformări
tehnologice importante. Singurul detaliu vizibil constă în faptul că mandibula a fost
spartă în zona arcadei incisive pentru a se obține suportul pe care a fost amenajată
piesa. Exceptând o presupusă percuție, alte stigmate tehnologice nu au fost observate.
Cea mai vizibilă transformare este cea funcțională, observată prin tocirea nenaturală
a molarilor și a zonei învecinate molarului M3, care prezintă gradul cel mai mare
de uzură. Această zonă a fost supusă, cel mai probabil unei intense frecări, fapt care a
determinat formarea unei caneluri în forma literei U cu pereții ușor evazați (Fig. 3).
199
Sandra L. Olsen explică în detaliu rolul netezitorului în procesul de confec-
ționare al fâșiilor din piele: “Pentru a obține o fâșie, meșterul poate tăia de-a lungul
pielii de animal. În acest caz, lungimea fâșiei este determinată de lungimea pielii.
Dacă este nevoie de o fâșie mai lungă, atunci meșterul poate folosi o altă metodă:
dinspre margine spre centru, el va tăia o spirală a cărei lungime finală va fi cu mult
mai mare decât a celei obținute prin aplicarea primei metode.
După decupare, fâșia are formă de spirală și, în consecință, ea trebuie să
fie îndreptată. În această etapă intervine netezitorul care poate îndrepta, întinde,
curăța de păr sau reda elasticitatea pielii, depinde de momentul în care este
folosit. Indiferent de scopul pentru care este întrebuințat, mișcarea este aceeași:
fâșia de piele este frecată înainte-și-înapoi pe partea activă a netezitorului”7.
Astfel pot fi obținute fâșii de lungimi considerabile ce pot îndeplini o multi-
tudine de funcții: pot fi folosite la înmănușarea uneltelor, la legarea obiectelor de
mobilier sau a elementelor din structura de rezistență a unei locuințe, la cusutul hai-
nelor și al încălțăminții, ca sfoară pentru harpoane8 etc.
Forma uneltei poate varia deoarece orice muchie șlefuită a unei caneluri sau
perforații pe os sau corn este suficientă pentru a duce sarcina la bun sfârșit9.
Astfel de piese, de altă formă (Fig. 4), însă cu aceeași întrebuințare, au fost
semnalate nu doar în Europa și Asia, ci și în Groenlanda, confecționate din fildeș,
os sau corn, cu orificii speciale pentru introducerea fâșiilor de piele10 și chiar în
Statele Unite ale Americii11.
6
Choyke, 2010, p. 27.
7
Olsen, 1999, p. 197.
8
Ibidem.
9
Ibidem, p. 198
10
Jenness, 1937, p. 73-74,
11
Wagner Lager, 2010, p. 29.
12
Jeness, 1937, p. 74.
13
Olsen, 1999, p. 199.
200
Khazakstan până în Slovenia, Ungaria și Republica Cehă, unde sunt puse în legă-
tură cu activitatea de domesticire a cailor14.
În raportul arheozoologic preliminar al așezării, calul domestic nu este docu-
mentat, ci doar cel sălbatic – Equus ferus – în proporție de sub 5% (ca număr de
resturi osteologice). Această observație, împreună cu caracterul preliminar al
analizei datelor și stadiul incipient al cercetării arheologice a așezării, ne îndeamnă
să manifestăm prudență în afirmarea unei legături directe între utilizarea netezito-
rului de fâșii din piele și domesticirea cailor. În schimb, rămâne certă producerea
unor astfel de piese care puteau fi utilizate în diverse alte modalităţi. Dacă această
situaţie nu va fi modificată sau nuanţată de cercetările viitoare, se poate crede că
producerea fâşiilor de piele era practicată în virtutea altor scopuri domestice ce
puteau fi foarte variate mai ales dacă avem în vedere calităţile fizice ale acestora.
5. Concluzii
În încheiere menționăm încă o dată importanța acestei unelte, până în pre-
zent, unicat în arealul culturii Cernavoda I din România. Cu toate că aceasta este
documentată în studiile de specialitate dedicate epocii bronzului din Europa și Asia,
din păcate nu o regăsim în bibliografia românească. Acest aspect ar putea constitui o
realitate în care obținerea fâșiilor de piele se realiza cu alt tip de unealtă sau printr-o
altă metodă.
Totodată, nu putem ignora o a doua ipoteză, în care un astfel de obiect, cu o
minimă transformare tehnologică și una funcțională nu atât de evidentă, ar putea
trece neobservat printre resturile faunistice ale unei așezări. În această din urmă situ-
ație, observațiile arheozoologului sunt neprețuite. Ochiul “format” al specialistului
va face imediat diferența între o tocire naturală și una funcțională, faptul acesta
reflectându-se în inventarul tipologic al industriei materiilor dure de origine animală
din acel sit. Acest scenariu s-a derulat și în cadrul analizei faunistice de la Săveni-La
Movile, în urma cărei dr. Adrian Bălășescu, arheozoolog în cadrul Muzeului Națio-
nal de Istorie a României, pe lângă determinarea speciei a recunoscut și netezitorul
în discuție.
Cu toate că pentru unele zone din Asia și Europa la începutul epocii bron-
zului acest tip de unealtă și domesticirea cailor sunt puse în legătură directă, fun-
cționalitatea fâșiilor de piele în cadrul gospodăriilor putea fi multiplă. În acest moment,
certă este doar utilitatea netezitorului. Știm că folosindu-l, un membru al comunității
Cernavoda I de la Săveni putea să transforme bucăți de piele în curele, sfoară, snu-
ruri de orice tip etc. În ce scop erau folosite acestea, încă nu putem afirma. Poate că
cercetarea viitoare a sitului ne va oferi mai multe detalii care ne vor îngădui o privire
mai limpede asupra activității de prelucrare a pieilor de animale în cadrul comuni-
tății eneolitice de la Săveni-La Movile.
6. Mulțumiri
Pe această cale dorim să adresăm toată recunoștința noastră dlui dr. Adrian
Bălășescu, care a identificat piesa din ansamblul resturilor faunistice ale așezării și
14
Choyke, 2010, p. 27.
201
dnei dr. Alice M. Choyke, cercetător la Central European University din Budapest,
Ungaria. În cadrul reuniunii GDRE PREHISTOS din noiembrie 2013 de la Târgoviște,
dr. Choyke, recunoscând tipul de piesă, ne-a indicat adevărata funcționalitate a aces-
teia. Este adevărat că nu au fost efectuate încă analize traseologice pe această unealtă,
însă analogiile culturale sunt elocvente. Nu în ultimul rând, dorim să-i mulțumim
dlui dr. Dragomir Popovici. Discuțiile purtate cu dumnealui și sfaturile primite ne-au
fost de mare folos în redactarea acestui studiu.
202
BIBLIOGRAFIE
Cernea et alii, Cernea, Cătălina; Vlad, Florin; Coman, Radu, Analiza primară
2014 a industriei materiilor dure animale specifică culturii Cernavoda
I (situl Săveni- La Movile, județul Ialomița, România), În: Măr-
gărit, Monica; Le Dosseur, Gaëlle; Averbouh, Aline (eds), Pre-
historic exploitation of hard animal materials. An overview of
the Exploitation of hard animal materials during the Neoli-
thic and Chalcolithic / O privire asupra exploatării materiilor
dure animale de-a lungul Neoliticului și Calcoliticului, Pro-
ceedings of the GDRE PREHISTOS Work-Session, Târgo-viște,
România, November 2013 / Lucrările sesiunii grupului de lucru
GDRE PREHISTOS Târgoviște, România, Noiembrie 2013, Ed.
Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2014, 328 pg., ISBN 978-606-
537-256-6, ebook 978-606-537-257-3; p. 275-293.
Choyke, 2010 Choyke, Alice M., Not the Plastic of the Past: The significance
of worked osseous materials in archaeology / Nem a múlt műa-
nyaga: a megmunkált, kemény, állati eredetű anyagok fontossága
a régészetben, În: Gömöri, János; Kőrösi, Andrea (eds), Csont
és bőr. Az állati eredetű nyersanyagok feldolgozásának történe-
te, régészete és néprajza / Bone and Leather. History, Archaeo-
logy and Ethnography of Crafts Utilizing Raw Materials from
Animals, Az anyagi kultúra a Kárpát-medencében, 4., archeo-
metria – iparrégészet – kézmű-vesipar-történet – néprajz / Mate-
rial Culture in the Carpathian Basin, 4., archaeometry – indus-
trial archaeology – history of handicraft – ethnography (ISSN
1788-5418), Line Design, Budapest, 2010, 283 pg., ISBN 9638
81814X, 9789638818140; p. 19-30.
Choyke, Choyke, Alice M.; Schibler, Jӧrg, Prehistoric bone tools and the
Schibler, 2007 archaeozoological perspective: research in Central Europe, În:
Gates St. Pierre, Christian; Walker, Renee B. (eds), Bones as
tools: Current methods and interpretations in worked bone
studies, BAR International Series, 1622, Archaeopress, Oxford,
2007, iii + 182 pg., ISBN 1407300342, 9781407300344; p. 51-
65.
Jenness, 1937 Jenness, Diamond, Arrow-straighteners, thong-smoothers and
batons-de-commandement, În: MAN, A monthly record of anthro-
pological science, published under the director of Royal Anthro-
pological Institute of Great Britain and Ireland, XXXVII, 89-112,
National Museum of Canada, Ottawa, 1937, p. 73-74.
Olsen, 2001 Olsen, Sandra L., The importance of thong-smoothers at Botai,
Kazakhstan, În: Choyke, Alice M.; Bartosiewicz, Laszlo (eds),
Crafting Bone: Skeletal Technologies through Time and Space,
203
BAR International Series, 937, Archaeopress, Oxford, 2001,
401 pg., ISBN 1841712299; p. 197-206.
Vlad, 2010 Vlad, Florin, Evoluția comunităților preistorice din eneolitic în
Câmpia Bărăganului (culturile Gumelnița și Cernavoda I), Uni-
versitatea “Valahia” din Târgoviște, Teză de doctorat (coordo-
nator științific prof. univ. dr. Marin Cârciumaru), Târgoviște,
2010, 321 pg. (ms).
Wagner Lager, Wagner Lager, Michael, Deer mandible tools: an examination
2010 of Oneota modified mandibles from la Crosse, Wisconsin County,
teză susținută în cadrul The Archaeological Studies Program,
Department of Sociology and Archaeology, University of Wis-
consin-La Crosse, 2010, iv + 36 pg., on-line https://minds.wis
consin.edu/bitstream/handle/1793/64510/Lager_ Michael_Thesis.
pdf ?sequence=1. (accesat 8.10.2015).
204
O PROTOMĂ ORNITOMORFĂ DIN EPOCA BRONZULUI
DE LA SATU MARE, JUD. ARAD
Abstract. A Bronze Age Ornithomorphic Protome from Satu Mare, Arad County. A clay
protome is stored in Banat Museum collections from Timișoara. It deserves our full attention
in the context of studying ornithomorphic representations of Bronze Age and Early Iron Age
from Romania, or issues concerning multilayered settlements from the Carpathian Basin East
border. The piece belonged to pharmacist Géza Schiffmann, whose archaeological collection
was included in the Banat Museum’s heritage probably after 1972. The piece has the last inven-
tory number (Nr. Inv. 7900), with the description: “fragmentary handle, ornithomorphic upper
part, bought from Schiffmann from Periam, Bronze Age, discovered at Satu Mare, Timiș”.
It is very likely that this piece originated from the Bronze Age settlement Satu Mare-
Weingarten, Timiș County, which was well-known by intellectuals and locals since the early
twentieth century. The most noticeable discovery from this settlement is the bronze, gold and
amber hoard, dating from the end of the Middle Bronze Age. Besides typical materials from
Cornești–Crvenka group, characteristic of Middle Bronze Age from Romanian Banat and
north of Mureș River, a number of pieces are also mentioned, that could be attributed to the
beginning of the Late Bronze Age (vessels, a bronze seal-headed pin, bronze rings). Accor-
ding to its analogies, the protome is to be placed in the same chronological frame, at the end
of Middle Bronze Age – beginning of Late Bronze Age (Middle Bronze Age III – Late Bronze
Age I/Bz B2 – Central European – cca. 1600–1400 BC).
Keywords: Banat, Satu Mare-Weingarten, Bronze Age, clay protome, ornithomorphic repre-
sentation, water bird symbolism.
1. Preambul
În colecțiile Muzeului Banatului din Timișoara se păstrează o protomă din lut
care, în contextul analizei reprezentărilor ornitomorfe ale epocii bronzului și primei
epoci a fierului din România1 sau a problematicii așezărilor multistratificate de la fron-
tiera estică a Bazinului Carpatic2, merită toată atenția noastră. Piesa s-a aflat în posesia
farmacistului Géza Schiffmann, a cărui colecție arheologică a intrat în patrimoniul
1
Tema intitulată “Simbolul păsării acvatice. Origine, evoluție și interpretări” reprezintă teza
de doctorat a Roxanei Morteanu.
2
“Living in the Bronze Age Tell Settlements. A Study of Settlement Archaeology at the Eastern
Frontier of the Carpathian Basin” este un proiect de cercetare coordonat de Florin Gogâltan
și finanțat de Ministerul Educației Naționale prin CNCS – UEFISCDI.
205
muzeului din Timișoara probabil după anul 19723. Nu există informații despre această
colecție4, dar majoritatea obiectelor au fost colectate în zona Mureșului de Jos de la
Periam, Satu Mare, Sânpetru German etc.5. Piesa poartă ultimul număr de inventar al
Muzeului Banatului (nr. inv. 7900)6, cu mențiunea: “Toartă, fragmentară, partea de
sus, ornitomorfă, cumpărată de la Schiffmann din Periam, epoca bronzului, găsită
la Satu Mare, Timiș”.
Este foarte probabil ca această piesă să provină din așezarea de epoca bron-
zului de la Satu Mare-Weingarten. Așezarea de aici se află amplasată în partea sud-
vestică a localității, pe marginea dreaptă a drumului care duce spre Periam7 (Fig. 1).
Situl a fost bine cunoscut de intelectualii și localnicii zonei încă de la începutul sec.
al XX-lea8, iar Milleker Bódog îl aprecia ca având o suprafață de 10 holde (1 holdă
= 0,432 ha9. Începând cu anul 1903 sunt semnalate numeroase descoperiri arheolo-
gice (fragmente ceramice, unelte din piatră și os, greutăți din lut, piese din metal etc.)
aflate în diverse colecții private (Philipp Péter, Dr. Schönvitzky Bertalan) sau achi-
ziționate de muzeele din Timișoara sau Vršac. De asemenea, au mai fost găsite mor-
minte de incinerație și inhumație. Cercetări arheologice au fost efectuate în 1905 de
către custodele muzeului din Vršac, Milleker Bódog. Cea mai remarcabilă descope-
rire din această așezare rămâne depozitul de piese din bronz, aur și chihlimbar, datat
la sfârșitul bronzului mijlociu10. Pe lângă aceste materiale atribuite grupului Cornești–
Crvenka, caracteristic bronzului mijlociu în zona Banatului românesc și la nord de
3
În primele două volume referitoare la istoria muzeului din Timișoara (1872–1948), nu am
găsit date cu privire la achiziționarea acestei colecții (vezi Medeleţ, Toma, 1997; Medeleț,
Rămneanțu, 2003). Pentru informații le mulțumim colegilor Nicoleta Toma și Vasile Rămneanțu.
4
Din păcate, nu știm încă prea multe despre viața și activitatea de colecționar a farmacistului
Géza SCHIFFMANN. El s-a născut la 14.04.1909 în Comloșu Mare, fiind fiul lui Franz
SCHIFFMANN [* 1877; † 1949] și Helene TENZER. La data de 16.04.1944 se căsătorește
în Periam cu Margaretha Katharina Franziska MARTIN [* 22.10.1920, Periam, fiica lui Franz
MARTIN și Katharina KIRSCH; † 21.02.1997, Karlsruhe, DE] (Krämer, 2000, 2, p. 1367,
S498). Tatăl său, “marele binefăcător al comloşenilor” (Strategia, p. 43), cumpărase farmacia
din această localitate în anul 1902. În 1952–'53, prin naționalizare, farmacia din Comloșu Mare,
precum şi locuinţa familiei Schiffmann, au fost preluate de către stat iar Géza este “transfe-
rat” la Cenad, unde activează până în anul 1972, când se mută la Periam (Pitic, 2015, p. 5).
El “a fost și un mare numismat și nu numai (pe lângă monede aduna de prin locurile unde se
săpa ceva și vase vechi, orice era legat de trecutul nostru)” (Ibidem). Colecția sa de antichi-
tăți ajunge la Muzeul Banatului probabil în momentul în care familia emigrează în Germania.
Mulțumim colegului Sorin Forțiu pentru informațiile referitoare la familia Schiffmann.
5
Din aceeași colecție Schiffmann, având ca loc de descoperire tot Satu Mare, a fost publicat
un tipar fragmentar din lut prezentând în negativ un pumnal sau o sabie scurtă (Gogâltan, 1999, p.
106-107, nr. 42, Fig. 20/6).
6
Menționăm că Muzeul Banatului are patru registre de inventar.
7
Gogâltan, 2014.
8
Milleker, 1906, p. 100-104; Berkeszi, 1908, p. 141-142; Milleker, 1908, p. 188.
9
Idem, 1906, p. 102.
10
Kacsó, 1998, p. 11-31; Gogâltan, 1999, p. 103-104, nr. 38, p. 104-106, nr. 39 cu bibliogra-
fia mai veche.
206
râul Mureș11, mai sunt menționate și o serie de piese care pot fi atribuite începutului
bronzului târziu (vase ceramice, un ac de bronz cu capul in formă de pecete, brățări
de bronz)12. Așa cum vom vedea mai jos, analogiile plasează protoma noastră la ace-
lași palier cronologic al sfârșitului bronzului mijlociu – începutului bronzului târziu.
Cercetările recente de teren nu au dus la identificarea unei alte așezări contemporane
la Satu Mare13. Pe baza acestor considerente am apreciat că protoma de la Satu Mare
poate fi atribuită cu destul de mare probabilitate așezării de pe “Weingarten”.
11
Gogâltan, 2004, p. 97, 103, Pl. XI.
12
Soroceanu, 1991, Taf. 85/6; Kacsó, 1998, p. 17, Taf. IX; Gogâltan, 2014.
13
Periegheze efectuate în primăvara anului 2014 de către Victor Sava și Florin Gogâltan.
14
Mai exact este vorba despre familia Anatidae care cuprinde lebedele, gâștele și rațele.
15
Vezi și Vasić, Vasić, 2003, p. 157, 159-160.
16
Ibidem, p. 163, Abb. 5 folosesc pentru un exemplar de vas de le Orsoja denumirea de “ochi
holbați” (“glotzenden Augen”).
207
(cu precizarea că originea lui ar fi în zona mijlocie a Dunării)17, iar în ordonările tipo-
logice ale lui Christine Reich seamănă cu tipurile MII2h, MII2i, MII2k18. Este un
motiv foarte larg răspândit, specific ceramicii Szeremle–Bjelo Brdo și Žuto Brdo–
Gârla Mare. În partea dreaptă a ciocului sunt redate două puncte.
208
maghiar a împărțit vasele ceramice reprezentând păsări în: askoi22, vase în formă de
pasăre23, zornăitoare în formă de pasăre24 şi figurine de păsări din metal, care apar
doar în bronzul târziu25. Fiecare categorie este discutată din punct de vedere tipologic,
cronologic și al ariei sale de răspândire, pentru ca în final să fie pusă în discuție exis-
tența unui cult al păsării caracteristic pentru perioada timpurie și mijlocie a epocii bron-
zului din Bazinul Carpatic26.
Noi askoi de pe teritoriul actual al României sunt publicați de către Vladimir
Dumitrescu (Pecica)27 și Tiberiu Bader (Sălacea – trei exemplare, Pir – un exemplar
întreg, Săcueni – o piesă, Tiream – două fragmente)28. După T. Bader askoii pot fi puși
în legătură doar cu faza a II-a a culturii Otomani29. Petre Roman și Ioan Németi nu men-
ționează nici un askos în peștera de la Călățea30, așa cum apare în lista oferită de Guba
Szilvia și Szeverényi Vajk31. În schimb au fost publicate alte vase askoi, caracteristice
bronzului timpuriu din Transilvania, care nu au fost cuprinse în acest catalog32.
Un moment de referință în dezbaterea privind vasele-păsări caracteristice bron-
zului mijlociu din Balcani și Bazinul Carpatic, sunt opiniile lui Rastko Vasić și Voislav
Vasić privind acele “Ornithomorohe Gefäße” caracteristice culturii Žuto Brdo–Gârla
Mare. Ei remarcă că respectivele recipiente pot fi împărțite în vase propriu-zise și zor-
năitori. Dacă în cazul primelor avem de-a face cu reprezentări realiste ale păsărilor,
în cazul zornăitoarelor nu este întotdeauna ușor să identificăm păsările, fiind vorba
mai degrabă despre reprezentări fantastice. Vasele-păsări nu prezintă torți, protoma,
sugerând capul și gâtul păsării, aflându-se pe marginea vasului în partea opusă fiind
modelată coada. Ele sunt frumos decorate cu ornamente, dacă nu identice, cel puțin
caracteristice grupei Žuto Brdo–Gârla Mare. Aceste recipiente se deosebesc după
askoii sunt analizați separat de “Vogelförmige Gefäße”) și Bóna István (Bóna, 1975, p. 69,
98, 155, 212-214).
21
Kovács, 1972, p. 7-28.
22
Acestea ar fi vase pentru turnat ce reprezintă o pasăre stilizată, cu sau fără referiri anato-
mice la unele părţi ale corpului (aripi, picioare, coadă). Cele mai multe au pe spate o toartă
care putea fi folosită și pentru atârnarea recipientului.
23
Sunt vase care reprezintă realist o pasăre, având capul în forma de protomă, iar vasul pro-
priu-zis sugerează corpul păsării.
24
Considerăm că această denumire este cea mai potrivită pentru traducere englezescului
rattles, pentru ceva care zornăie sau răsună. Zurgălăi (vezi Şandor-Chicideanu, 2003, p. 120-
122), în conformitate cu DEX-ul, se referă mai degrabă la un clopoțel.
25
Kovács, 1972, p. 8.
26
Ibidem, p. 10-26. Vezi și Kovács, Stanczik, 1980, p. 44-52; Kovács, 1990a, p. 31-51;
Idem, 1990b, p. 9-27; Idem, 1992, p. 82.
27
Dumitrescu, 1974, p. 358, Fig. 403.
28
Bader, 1978, p. 49, Pl. XXIX/8 (Pir), 9 (Sălacea), 10 (Săcueni). Lista publicată de Guba
Szilvia și Szeverényi Vajk nu precizeză numărul exact al exemplarelor de la Săcueni și Tiream
(Guba, Szeverényi, 2007, List 2).
29
Bader, 1978, p. 49.
30
Roman, Németi, 1986, p. 221-222.
31
Guba, Szeverényi, 2007, p. 83, List 2, nr. 16. Vezi și Kacsó, 2014, p. 14.
32
Roman et alii, 1992, Taf. 124-125. Vezi și Kacsó, 2014, p. 15.
209
gradul de stilizare al păsărilor, ochilor sau a cozii, care de multe ori nici nu este repre-
zentată. Lungimea gâtului și forma ciocului protomelor permite însă identificarea
păsărilor cu rațe33. Plecând de la exemplarele din necropola de la Orsoja (nord-vestul
Bulgariei), unde s-au găsit de altfel cele mai multe piese, sunt discutate vasele unde
păsările au sau nu sugerate genele, ciocul aplecat, ochii holbați, prezintă diverse tipuri
de capace etc34.
Vasele de tip askos caracteristice acelor culturi ale tell-urilor epocii bronzului
din Bazinul Carpatic sunt rediscutate, la 20 de ani de la articolul lui T. Kovács, de către
Szathmári Ildiko35. Accentul a fost pus pe răspândirea lor, precizarea contextului
arheologic în care au fost găsite, descriere și datare. Interesant este rezultatul analizei
amino-acide a materialului organic depus pe pereţii unui fragment de askos descoperit
în urma săpăturilor din 1979 în tell-ul culturii Hatvan de la Alsóvadász-Várdomb. Vasul
a conţinut un tip de proteină animală, procentul mare de fier indicând probabil sânge36.
Acest fapt ar confirma odată în plus rolul acestui tip de vas în practicile rituale.
M. Şandor-Chicideanu, în analiza realităților culturale caracteristice bronzu-
lui mijlociu și târziu de la Dunărea de Jos, încadrează vasele zoomorfe în tipul său P
(pixide), cu subtipurile P5, P6, P7 şi P837. Deşi nu consideră termenul de pixidă cel mai
potrivit, necorespunzând nici ca formă, nici ca funcţionalitate recipientelor grecești,
motivează folosirea sa prin faptul că el ar fi făcut deja carieră în literatura arheologică38.
O categorie distinctă a vaselor-păsări, sunt acele castroane sau străchini care
au pe buza vasului reprezentate, mai mult sau mai puțin stilizat, capete de păsări39. Ele
sunt caracteristice aceluiași cerc cultural cu ceramică incrustată de la Dunărea mijlo-
cie și de jos din orizontul bronzului mijlociu și începutul bronzului târziu. Aceste pro-
tome pot fi interpretate ambivalent: capete de păsări pe un corp uman care poartă un
colier sau păsări care au gâtul ornamentat. Prezența unor asemenea vase în așezări, dar
și în necropole ar îndeplini același rol cultic pe care îl are și un idol. Figurinele în for-
mă de pasăre, de regulă rațe, sunt considerate a fi un mijlocitor între pământ, apă și
cer sau între lumea de aici și cea de dincolo40. În sinteza sa privind grupele cu cera-
mică incrustată de la Dunărea mijlocie și de jos, Christine Reich, includea vasele păsări
și zornăitoarele în categoria formelor speciale41. Askoii sunt cuprinși în grupa vaselor
păsări. Catalogul nu este însă complet.
P. Fischl Klára, cu ocazia publicării unor exemplare inedite de askoi din tell-ul
33
Vasić, Vasić, 2003, p. 161.
34
Ibidem, p. 161, 163.
35
Szathmári, 2003, p. 513-523.
36
Ibidem, p. 519, 521, Abb. 4-5.
37
Şandor-Chicideanu, 2003, p. 80-81.
38
Ibidem, p. 78.
39
Reich, 2005, p. 231-239. Vezi și Guba, Szeverényi, 2007, p. 76, Fig. 5, List 3C, nr. 21 pen-
tru piesa fragmentară de la Pákozd-Várhegy.
40
Reich, 2005, p. 236-237.
41
Idem, 2006, p. 96, 98, Abb. 45 Vo-D – R-I.
210
bronzului mijlociu de la Áraktő-Dongóhalom, vine cu noi completări la tipologia pro-
pusă de T. Kovács pentru acest tip de vas42.
Guba S. şi Szeverényi V., plecând de la câteva piese inedite, au prezentat un
catalog relativ complet al vaselor caracteristice bronzului timpuriu și mijlociu din
Bazinul Carpatic care reprezintă păsări. Ele au fost împărţite în: zornăitoare (Lista 1),
askoi (Lista 2) și vase în formă de pasăre (Lista 3). Acestea din urmă au fost la rân-
dul lor subîmpărțite în trei grupuri: vase al căror corp are mai mult sau mai puţin for-
ma unei păsări (Lista 3A), castroane adânci cu protome în formă de cap de pasăre ce
ies dintr-o parte a buzei (Lista 3B) şi castroane cu umărul rotunjit, corp biconic şi buza
lobată, lobii formând o pasăre sau uneori un cap uman stilizat (Lista 3C)43.
În ceea ce privește funcționalitatea lor, atât askoii cât și vasele în formă de
păsări au putut conține diverse substanțe psihoactive utilizate frecvent în diversele acte
religioase. Consumarea unor astfel de lichide era esențială și în practicile rituale șama-
nice. De asemenea, șamanii foloseau în timpul cermoniilor diverse obiecte rituale, pre-
cum figurinele reprezentând păsări sau zornăitori, care i-ar fi ajutat să “zboare”44. De
asemenea, plecând de la diversele interpretări propuse pentru o serie de reprezentări
ale bronzului nordic, este avansată și ipoteza că “it cannot be excluded that there could
have existed a myth already in the Middle Bronze Age according to which the Sun was
transported on its journey in the sky and the netherworld by a ship – or ships – drawn
or guarded by aquatic birds”45.
Tot în sfera cultică încadrează și Kiss Viktória askoii, vasele în formă de păsări
și zornăitoarele caracteristice ceramicii incrustate din vestul Ungariei. În aceeași cate-
gorie intră și alte tipuri de zornăitoare, vase riton, vase “gemene”46 și miniaturale,
figurinele umane, modele de mobilier și ambarcațiuni ori acele Brotlaibidole47. Vasele-
păsări, alături de alte recipiente ceramice, au jucat și ele un rol important în cadrul
practicilor rituale desfășurate în tell-urile epocii bronzului din Bazinul Carpatic48.
Discutând despre imaginile păsărilor pe ceramica epocii bronzului din Serbia,
Aleksandar Kapuran și Aleksandar Bulatović consideră că obiectele ornitomorfe pot
fi sortate în vase de cult-riton, zornăitori, lămpi, altare în formă de cuptoare, elemente
decorative pe vasele ceramice și care votive49. Întreaga categorie de vase-păsări este
discutată, în mod greșit, sub denumirea de “Rhytons”. Ritonul reprezintă însă un alt
tip de vas, așa cum este prezentat în mod convingător în literatura de specialitate, de
altfel necitată50.
42
Fischl, 2006, p. 34-35, 98, 101-102, 135, 159, 201.
43
Guba, Szeverényi, 2007, p. 81-85.
44
Ibidem, p. 87.
45
Ibidem, p. 95.
46
În literatura românească se folosește termenul de vase “duble” (vezi de exemplu Şandor-
Chicideanu, 2003, p. 83).
47
Kiss, 2012, p. 79-82.
48
Gogâltan, 2012, p. 22, Pl. IX.
49
Kapuran, Bulatović, 2013, p. 23.
50
De exemplu: Reich, 1997, p. 341-352; Şandor-Chicideanu, 2003, p. 87 (rython); Kiss, 2012,
p. 82 (rhyta).
211
În anul 2011 a fost descoperit un frumos askos, în cursul săpăturilor preven-
tive de la Uroi-Sigheti (Pl. II), într-o groapă menajeră atribuită culturii Wietenberg
(faza II/III)51. Această piesă, alături de un fragment dintr-un cărucior în formă de barcă
având o protomă probabil ornitomorfă, găsit într-o locuință, a prilejuit autorilor o tre-
cere succintă în revistă a unora dintre opiniile cu privire la caracterul cultic al acestor
vase52. Kacsó Carol publică, în condiții grafice mult mai bune, o serie de vase askos,
întregi sau fragmentare, cunoscute în literatura de specialitate (Pir, Sălacea) dar și
câteva piese inedite (Pir, Sălacea, Tiream). Va completa cu o serie de askoi-pasăre
lista realizată de Guba S. și Szeverényi V.: Bratei, Derșida, Nagyrozvágy, Oarța de
Sus, Pecica și Uroi53.
4. Analogiile protomei de la Satu Mare
Cea mai mare parte a askoilor a fost descoperită în tell-uri, cu excepția câtor-
va piese care provin din contexte funerare (Almásfüzitö, Kecskéd, Papkeszi și probabil
cel cu față umană de la Tiszafüred-Majoroshalom). Ei aparțin unor stiluri ceramice dife-
rite, cu precădere din estul Bazinului Carpatic (Pl. I): Zók (Zók-Várhegy54), Makό-
Kosihy-Čaka (Rabe55), Nyirség (Hosszúpályi56), Nagyrév (Nagyrév57, Tószeg58), Hat-
van (Tiszaluc, Mezőcsát, Tiszaug59), Mureș (Periam60, Pecica), Otomani-Füzesabony
(Füzesabony61, Jászdóza62, Pir, Săcueni, Sălacea, Tiream63), Wietenberg (Sighișoara,
Oarța de Sus, Uroi64) etc., fiind piese caracteristice unei perioade lungi de timp din
bronzul timpuriu până în cel mijlociu (cca. 2500–1600/1500 îHr).
Protoma de la Satu Mare nu poate proveni de la un askos deoarece acest tip
de vas nu este prevăzut cu o protomă. Singurul exemplar în care askosul se termină
cu o protomă, în partea în care de regulă este reprezentată coada, este cel de la Uroi-
Sigheti65 (Pl. II). Această tendință de a reprezenta capul printr-o protomă în cazul
askoilor apare doar în sud, în spațiul egeic, sau mult mai târziu, în cazul celor găsiți
51
Marc et alii, 2013, p. 119-151; Marc et alii, 2015, p. 82-83, Pl. II. Kacsó Carol datează piesa
mai degrabă la orizontul Wietenberg II (Kacsó, 2014, p. 15-16)
52
Marc et alii, 2015, p. 83-86.
53
Kacsó, 2014, p. 9-25.
54
Tompa, 1937, p. 61, Taf. 20/6.
55
Kulcsár, 2009, p. 102-103.
56
Kalicz, 1968, Taf. XI/1a-c, XVI/1a-b.
57
Kovács, Stanczik, 1980, Kép. 1-3.
58
Kovács, 1972, p. 10-11.
59
Ibidem, p. 11.
60
Nestor, 1933, Abb. 17/1.
61
Kalicz, 1968, Taf. CXV/7-8.
62
Csányi, Tárnoki, 1992, p. 206, nr. 437.
63
Kacsó, 2014, p. 9-13.
64
Kacsó, 2014, p. 14-15; Marc et alii, 2015, p. 83 cu bibliografia mai veche.
65
Marc et alii, 2013, p. 121, 128, Fig. IV-V; Marc et alii, 2015, p. 81, Pl. II. Vasul de la Törtel
(Kovács, 1972, Fig. 2) nu reprezintă, în nici un caz, o analogie pentru askosul de la Uroi
(Kacsó, 2014, p. 15).
212
în lumea etruscă și care se datează în secolele VI–IV îHr66. Totuși modul lor de
redare este foarte diferit de cel folosit la nord de Dunăre.
Zornăitoarele sunt vase în formă de pasăre acvatică care au în interior o mică
minge din lut, motiv pentru care a fost sugerată apartenența lor la sfera cultică (dato-
rită zgomotului produs), dar au mai fost interpretate și ca jucării (Pl. III). O împărțire
tipologică aparține lui Guba S. și Szeverényi V.67: zornăitoare foarte stilizate, datate
în a doua jumătate a bronzului mijlociu, zornăitoare mai puțin stilizate, datate în faza
clasică a bronzului mijlociu (din care fac parte inclusiv cele care stau pe două picio-
are) și un grup mai restrâns de obiecte datate in bronzul târziu. Ele sunt cunoscute în
majoritatea culturilor bronzului mijlociu din Bazinul Carpatic, cu excepția Transilva-
niei. Nici una dintre zornăitore nu prezintă însă o protomă asemănătoare piesei de la
Satu Mare. Dimensiunile sale sunt, de asemenea, cam mari pentru o zornăitore, cu toate
că există și astfel de exemplare precum cele de la Starčevo și Korbovo-Glameja 68.
Pixida, așa cum am văzut mai sus, este termenul utilizat de către Monica
Şandor-Chicideanu pentru desemnarea vaselor cu detalii anatomice ornitomorfe. Defi-
nirea şi caracteristicile pixidei nu au nici o legătură cu vasele denumite astfel în litera-
tura de specialitate de la nord de Dunăre. Pixida este o cutie cu capac, folosită de femei
pentru păstrarea cosmeticelor sau a podoabelor. Ea are de regulă în jur de 10 cm și o
formă variată. Astfel în perioada Protogeometrică era preferată o formă globulară, cu
buza răsucită în afară şi piciorul jos, ca la începutul Geometricului ea să fie ascuţită
ori plată şi din ce în ce mai mare. Spre sfârşitul secolului VIII îHr sunt preferate exem-
plarele de dimensiuni mai modeste, iar în secolul VI îHr cele convexe69. Vasele zoomor-
fe încadrate de M. Şandor-Chicideanu în tipurile P5, P6, P7, P8 coincid la Guba S. şi
Szeverényi V. cu acele castroane adâncite având corpul în formă de pasăre sau cu alte
vase în formă de pasăre70. Nepotrivirile tipologice pot continua, de aceea am preferat
încadrarea mai generală de vase-pasăre cu împărțirea în cele trei grupuri propusă de
Guba S. şi V. Szeverényi: vase al căror corp are forma unei păsări (Pl. V), castroane
adânci cu protome în formă de cap de pasăre şi castroane cu buza lobată în formă de
pasăre sau cap uman stilizat (Pl. IV)71.
66
Glanzman, 1987, p. 40-48.
67
Guba, Szeverényi, 2007, p. 81-83.
68
Kapuran, Bulatović, 2013, p. 24-25.
69
Cook, 2002, p. 223.
70
Şandor-Chicideanu, 2003, p. 80-81; Guba, Szeverényi, 2007, p. 98-99. Astfel tipul P5 (Cârna-
Grindu Tomii, Korbovo, Orsoja) reprezintă castrone adâncite cu protoma în formă de cap de
pasăre, cu o singură excepţie Vatin (care la Guba S. şi Szeverényi V. este un vas cu corpul în
formă de pasăre). Tipul P6 coincide în toate cazurile cu castronul adâncit cu protome în formă
de cap de pasăre. Tipul P7 apare la Guba S. şi Szeverényi V. ca vas în formă de pasăre (Peci-
ca) sau castron adâncit cu protomă în formă de cap de pasăre (Szeremle, vasul III). Tot la ei
tipul P8 al M. Şandor-Chicideanu este atribuit unor vase cu corpul în formă de pasăre (Mala-
Vrbica-Livade, Ostrovul Corbului-Botul Cliuciului), dar şi ca un castron adâncit cu protomă
în formă de cap de pasăre (Szeremle).
71
Ibidem, p. 81-85.
213
O altă categorie de piese din lut care prezintă uneori protome zoomorfe sunt
cărucioarele72. Caracterul lor cultic a fost subliniat de majoritatea specialiștilor73. În
cazul cărucioarelor, protomele sunt foarte stilizate, dar există cazuri când ele pot fi
atribuite unor bovidee, cai74 sau păsări75. Aria lor de răspândire, din câte cunoaștem
astăzi, este în estul Bazinului Carpatic în lumea tell-urilor Otomani–Füzesabony și a
sitului ceramic Wietenberg76.
Se poate constata unicitatea askoilor, a zornăitoarelor și a vaselor cu elemen-
te zoomorfe; nici măcar în cazul vaselor din aria stilului ceramic Gârla Mare motivele
redate nu sunt identice. Prin urmare, nu se pot oferi analogii exacte pentru protoma
de la Satu Mare, rară ca mod de redare, mai ales datorită reprezentării ochilor, sub
forma unor proeminențe exagerate. Se mai poate constata faptul că zornăitoarele au,
de regulă, capul redat mult mai stilizat decât în cazul vaselor cu protomă, ceea ce ar
presupune excluderea acestei categorii pentru piesa noastră. Prin urmare, dacă exclu-
dem askoii deoarece, așa cum am precizat mai sus, aceștia nu aveau protomă și dacă
privim cu precauție zornăitoarele și cărucioarele de lut deoarece capul redat în cazul
lor este mult mai stilizat, putem atribui cel mai probabil piesa noastră de la Satu Mare
unui vas cu protomă.
Ciocul redat realist, dar mai ales motivele reprezentate ar constitui un argu-
ment în plus pentru această plasare tipologică, pentru care găsim analogii în cazul
vaselor cu corp de pasăre acvatică și protomă din necropola de la Orsoja77 (Pl. V/4-7).
Ochii înconjurați de puncte-raze dispuse în cerc mai apar pe vasul cu corp în formă
de pasăre și protomă de la Cârna-Grindu Tomii din mormântul CXIV78, care în locul
proeminenței prezintă tot un punct împuns adânc, iar ciocul este mult mai stilizat (Pl.
V/1a-c). În cazul vasului din mormântul 7 de la Korbovo-Pesak ochii sunt redați sub
forma unor mici proeminențe (Pl. V/3)79. Cele mai apropiate analogii ale modului de
reprezentare al ochilor par totuși exemplarele de la Orsoja, necropolă publicată neco-
respunzător, de multe ori fără precizarea contextului arheologic 80 (Pl. V/4-7). Se
72
O ultimă discuție pentru arealul Wietenberg la Marc et alii, 2015, p. 82-84.
73
Kovács, 1992, p. 76-82; Andrițoiu, Rustoiu, 1997, p. 42; Boroffka, 2004, p. 352-354;
Gogâltan, 2012, p. 21-22, Pl. VIII.
74
Boroffka, 2004, p. 349, Abb. 9.
75
Este probabil cazul celor două protome descoperite în săpăturile recente de la Sighișoara-
Wietenberg, considerate că aparțin unor care miniaturale (Andrițoiu, Rustoiu, 1997, p. 30,
Fig. 17/7, 9).
76
Bóna, 1960, p. 83-11; Bichir, 1964, p. 67-86; Ordentlich, Chidioşan, 1975, p. 27-44;
Boroffka, 1994, p. 167-168.
77
Denumirea localitații de pe malul bulgăresc al Dunării este Orsoia. Orsoja sau Orsoya este
grafia încetățenită în literatura arheologică de specialitate.
78
Dumitrescu, 1961, p. 102, Pl. XCIII, p. 438, Pl. LVII.
79
Cermanović-Kuzmanović, 1961, p. 187, Pl. 7. O fotografie mai bună și un desen de sus al
vasului la Kapuran, Bulatović, 2013, Pl. 1/4.
80
Această necropolă de incineraţie în urne Gârla Mare, datată în bronzul târziu (1500–1200
îHr), a fost cercetată de către T. Filipov prin săpături sistematice între 1970–'76. Totuşi, Ioan
Motzoi-Chicideanu (Motzoi-Chicideanu, 2009, p. 3; Motzoi-Chicideanu, 2011, p. 500, n. 802)
214
poate constata în cazul acestor vase preferința pentru redarea unor linii scurte dispuse
radial, asemenea unor gene sau raze, în jurul ochilor proeminenți, marcat printr-un
cerc încrustat cu pastă albă. Ciocul este redat diferit pe fiecare vas, dar pare a fi ciocul
unei păsări de apă. Protoma și forma corpului vasului de la Pl. V/5 sugerează redarea
destul de realistă a unei rațe. Tot la aceast vas se mai poate observa lipirea capului; pro-
babil aceste protome erau destul de fragile și ruperea se putea produce la baza gâtului.
Doar o protomă, fără vasul de la care putea proveni, a fost găsită la Ostrovu Mare-
Bivolarii81, dar contextul descoperirii nu este unul foarte clar, necropola fiind distru-
să de apele Dunării și publicată necorespunzător de către Dinu V. Rosetti (Pl. V/2). Și
în cazul acestei piese se poate remarca tendința olarului de redare realistă a unui cap
de pasăre, probabil tot o rață, deși forma mai alungită a ciocului ar putea indica și o
lebădă. Tendința de a ridica vârful ciocului se remarcă atât în cazul ceramicii, cât și a
reprezentărilor de păsări acvatice pe metale. Totuși ar fi greu de precizat cu exactitate
dacă olarii sau metalurgii au avut intenția de a reda rațe sau lebede. Putem presupune
că lebedele sunt schițate într-o manieră mai elegantă, cu gâtul mai alungit și cu o
curbură în forma literei S mai pronunțată (așa cum par să fie reprezentate ulterior pe
situle, fibule sau pandantive), dar riscăm să privim obiectele dintr-un mod subiectiv.
Această subiectivitate este dată nu doar de modul de percepție acumulat ca urmare a
influențelor culturale și vizuale, dar și de modul în care reprezentările de păsări acva-
tice au fost interpretate în literatura de specialitate, mai ales de tendința cercetătorilor
de a face rapid legătura cu mitul lui Apollo Hiperboreanul. Acest mit presupune auto-
mat tendința de a considera aceste păsări ca lebede, deși, în cele mai multe cazuri,
redarea lor pare să indice asemănarea cu rațele. În plus, încercarea de a lega un mit
apărut mult mai târziu și într-o altă zonă ar putea să nu fie tocmai inspirată în aceste
cazuri, în care contextul arheologic este adesea pierdut și nu poate susține vreo legă-
tură cu caracteristicile lui Apollo Hiperboreanul. Într-adevăr, dacă ne gândim la carul
găsit la Dupljaja și la versul lui Alkaios, conform căruia lebedele trăgeau carul lui
Apollo, putem găsi asemănări evidente, dar putem spune cu exactitate că lebedele trag
carul de la Dupljaja? Nici cel de la Bujoru nu pare a fi tras de lebede, ci mai degrabă de
rațe.
Analogiile protomei noastre în lumea vaselor-păsări Žuto Brdo–Gârla Mare
nu trebuie să ne mire. Vladimir Dumitrescu vorbește chiar de o urnă de la Satu Mare,
pe care a văzut-o în Muzeul Banatului din Timișoara, similară cu cele de la Dubovac
și Cârna82. Alexandru Szentmiklosi a prezentat numeroasele contacte care au existat
în Banat între stilurile ceramice Cruceni–Belegiš și Gârla Mare la începutul bronzu-
plasează cultura Gârla Mare între 1900–1400 îHr (faza târzie Orsoja fiind definită pe baza
unor materiale ceramice provenite dintr-un singur cimitir incorect publicat, cu inventare ames-
tecate). Din cele 267 de morminte descoperite iniţial (Filipov, 1974), 343 numerotate de către
Alexander Bonev (Bonev, 2000), rămân, ca informaţie arheologică, doar 184 de piese cerami-
ce, aflate, în prezent, în Muzeul din Lom, pentru care A. Bonev a propus o tipologie, restul
fiind amestecate, redepozitate şi imposibil de verificat.
81
Berciu, 1939, p. 119, Fig. 159/5.
82
Dumitrescu, 1961, p. 202, n. 9, 210, n. 3.
215
lui târziu83. Chiar din așezarea de la Vatin Milleker B. a recuperat un vas-pasăre căreia
îi lipsește din nefericire protoma și picioarele84. Ornamentele sunt însă caracteristice
stilului ceramic Vatina caracteristic bronzului mijlociu.
*
În cazul askoilor și a zornăitoarelor, cu excepțiile menționate mai sus, ele s-au
găsit mai ales în așezări85. Vasele-pasăre din aria Žuto Brdo–Gârla Mare provin prepon-
derant din morminte (Cârna-Ostrovogania, Orsoja, Ghidici-Digul lui Milu, Korbovo-
Pesak) sau din perimetrul necropolelor (Cârna-Grindu Tomii, Cârna-Ostrovogania,
Liubcova-Țiglărie, Ostrovu Mare), dar și din așezări (Cârna-Rampă, Ghidici-Balta
Țarova, Mala-Vrbica-Livade, Ostrovu Corbului-Botul Cliuciului).
Vasele cu protome acviforme sunt recipiente care prezentau un capac, cu meni-
rea evidentă de a proteja conținutul lor (Pl. V/4). Unele dintre ele puteau fi suspendate,
fapt dovedit de perforațiile din zona gâtului (Pl. V/3,7). Observația generală este că
sunt recipiente de dimensiuni mici care au rolul de a păstra foarte probabil lichide. Des-
coperirile din așezări stabilesc clar caracterul lor cotidian. Imporanța semnificației pe
care au avut-o în viața de zi cu zi a familiei și în general a comunității este dovedită
și de faptul că astfel de vase au însoțit unii defuncți în viața de apoi.
Așa cum am văzut, majoritatea specialiștilor care au studiat vasele-păsări și
în general, simbolistica păsărilor de apă, au insistat asupra legăturii lor cu sfera acte-
lor cultice, rituale86. Numeroasele interpretări sunt legate de şamanism dar mai ales
sunt puse în legătură cu simbolismul solar sau viața de apoi. Pentru a confirma aceste
interpretări ar fi necesară o analiză mai detaliată a contextelor în care apar vasele res-
pective. Askosul de la Uroi-Sigheti, de exemplu, a fost găsit într-o groapă al cărui con-
ținut este clar menajer. Și-a pierdut vasul în acest caz puterea sa simbolică? A avut-o
el vreodată?
Decorul, destul de neglijat de unii specialiști, este tratat alteori foarte tehnic,
cu o grijă deosebită pentru descrierea unor motive87. Denumirile propuse pot crea ade-
sea confuzii sau pot trimite cititorul cu gândul la obiecte, animale, păsări etc. care nu
existau în perioada respectivă88. Urmând aceeaşi direcţie, nici folosirea de nume de
vase preluate din tipologiile ceramicii greceşti nu sunt mereu cele mai potrivite.
S-a discutat și despre faptul că numărul redus al oaselor de rață în așezările
bronzului mijlociu și târziu din zonă ar putea sugera un eventual tabu în consumarea
cărnii acestei păsări89. Integrarea rațelor în cult ar fi fost ceva firesc pentru o lume care
83
Szentmiklosi, 2006, p. 229-269.
84
Piesa este astăzi restaurată (Kapuran, Bulatović, 2013, p. 25, Pl. 1/2).
85
Kovács, 1972, p. 12-15; Guba, Szeverényi, 2007, p. 86.
86
Vezi în acest sens și lucrările clasice ale lui Kossak, 1954; Sprokhoff, 1955; Müller-Karpe,
1959.
87
Un exemplu este motivul de pe gâtul binecunoscutului “porumbel” de la Vučedol care apare,
la autori diferiţi, cu denumirea de “fluture”, “clepsidră” ori “topor dublu”.
88
Porumbelul, de exemplu, este adus în Europa de către romani.
89
Vasić, Vasić, 2003, p. 186. Numărul așezărilor investigate este însă foarte redus, pentru a
numai vorbi despre existența unor analize arheozoologice.
216
trăia în apropierea apelor90. De aceea reprezentările preferate sunt chiar cele care suge-
rează elemente din mediul înconjurător, pe care comunitățile respective le vedeau și
foloseau: pasărea acvatică, barca etc. Lor li se ofereau probabil roluri bine stabilite
în cadrul unor practici rituale. Vedem deci cum elemente din natură sunt imitate și
create de olari, utilizate în sfera domestică, depuse apoi în morminte bogate în inven-
tar, atribuinduli-se astfel semnificații în funcție de momentele manipulării lor. Rolul
acestor vase trebuie, de asemenea, integrat într-un context mai larg al religiei epocii
bronzului și puse în legătură cu simbolul Vogelsonnenbarke care apare ulterior pe
diferite tipuri de obiecte din metal.
Mulțumiri
Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul “Rute de exce-
lenţă academică în cercetarea doctorală şi post-doctorală –READ” cofinanţat din Fon-
dul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007-2013, contract nr. POSDRU/159/1.5/S/137926 (Roxana Morteanu), fiind
realizată și în cadrul proiectului finanţat de Ministerul Educaţiei Naţionale, CNCS –
UEFISCDI, nr. PN-II-ID-PCE-2012-4-0020 (Florin Gogâltan).
Mulțumim, de asemenea, colegei Ana Ignat pentru pregătirea ilustrației.
90
Vasić, Vasić, 2003, p. 187.
217
Pl. I. 1a–b. Nagyrév-Zsidóhalom91; 2a–d. Füzesabony-Őregdomb92; 3. Tiszaluc-
Dunkadomb93; 4. Tószeg-Laposhalom94; 5. Pir-Cetate95; 6. Sălacea-Dealul Vida96.
91
după Kovács, Stanczik, 1980, p. 47.
92
după Kovács, 1990a, p. 35.
93
după Idem, 1972, p. 9.
94
Ibidem.
218
Pl. II. 1–2. Uroi-Sigheti97.
95
după Kacsó, 2014, p. 21.
96
Ibidem, p. 22.
97
după Marc et alii, 2015, p. 89.
219
Pl. III. 1a–c. Cruceni98; 2a–b. Zagyvapálfalva99; 3a–c. Veszprém100.
98
după Șandor-Chicideanu, 2003, p. 196.
99
după Guba, Szeverényi, 2007, p. 77.
100
după Kiss, 2012, Fig. 33/10.
220
Pl. IV. 1a–b. Cârna-Ostrovogania101; 2–3. Szeremle102; 4. Pákozd-Várhegy103;
5. Mosorin-Feudvar104; 6. Vršac-At105.
101
după Șandor-Chicideanu, 2003, p. 10.
102
după Reich, 2005, p. 232.
103
după Guba, Szeverényi, 2007, p. 80.
221
Pl. V. 1a–c. Cârna-Grindul Tomii106; 2. Ostrovu Mare-Bivolarii107;
3. Korbovo-Pesak108; 4–7. Orsoja109.
104
după Hänsel, Medović, 1994, p. 192.
105
după Reich, 2005, p. 232.
106
după Dumitrescu, 1974, p. 358.
107
după Berciu, 1939, p. 119.
222
BIBLIOGRAFIE
223
Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1961, 392 pg.
Dumitrescu, Dumitrescu, Vladimir, Arta preistorică în România, Seria
1974 “România Mari Epoci de Artă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974,
510 pg.
224
Kacsó, 1998 Kacsó, Carol, Das Depot von Satu Mare, În: A Nyiregyhazái
Jósa András Múzeum Évkönyve, XXXIX-XL, 1998, p. 11-31.
Kacsó, 2014 Kacsó, Carol, Vase-askos ale culturii Otomani în nord-vestul
Transilvaniei, În: Revista Bistriței, XXVIII, 2014, p. 9-25.
Kalicz, 1968 Kalicz, Nándor, Die Frühbronzezeit in Nordost-Ungarn. Abriss
der Geschichte des 19.-16. Jahrhunderts v.u.z., Archaeologia
Hungarica, Series nova, 45, Budapest, 1968, 202 pg., ISSN 0066-
5916.
Kapuran, Kapuran, Aleksandar; Bulatović, Aleksandar, Bird Images on
Bulatović, Serbian Bronze Age Ceramics, În: Rezi, Botond; Németh, Rita;
2013 Berecki, Sándor (eds), Bronze Age Craft and Craftsmen in the
Carpathian Basin. Proceedings of the International Collo-
quium from Târgu Mureș, 5-7 October 2012, Bibliotheca Mvsei
Marisiensis, Seeria Archaeologica, VI, Ed. Mega, Târgu Mureş,
2013, 346 pg., ISBN 978-606-543-407-3; p. 23-31.
Kiss, 2012 Kiss, Viktória, Middle Bronze Age Encrusted Pottery in western
Hungary, Ed. Archaeolingua, Budapest, 2012, 448 pg., ISBN
978-963-9911-37-6.
Kossack, 1954 Kossack, Georg, Studien zum Symbolgut der Urnenfelder- und
Hallstattzeit Mitteleuropas, Ed. Walter de Gruyter, Berlin,
1954, 137 pg., ISBN 3111375005.
Kovács, 1972 Kovács, Tibor, Askoi, Bird-Shaped Vessels, Bird-Shaped Rattles
in Bronze Age Hungary, În: Folia Archaeologica, XXIII, 1972,
p. 7-28.
Kovács, 1990a Kovács, Tibor, Menschen- und Tierdarstellungen an der bronze-
zeitlichen Siedlung von Füzesabony-Öregdomb, În: Agria, XXV-
XXVI, 1989-1990, p. 31-51.
Kovács, 1990b Kovács, Tibor, Eine bronzezeitliche Rarität: Askos mit mensch-
lichem Gesicht von Tiszafüred und seine südöstlichen Beziehun-
gen, În: Folia Archaeologica, XLI, 1990, p. 9-27.
Kovács, 1992 Kovács, Tibor, Glaubenswelt und Kunst, În: Meier-Arendt,
Walter (Hrsg.), Bronzezeit in Ungarn. Forschungen in Tell-
Siedlungen an Donau und Theiss, Museum für Vor- und Früh-
geschichte – Archäologisches Museum, Pytheas GmbtH, Frank-
furt am Main, 1992, 216 pg., ISBN-3-88270-323-7; p. 76-82.
Kovács, Kovács, Tibor; Stanczik, Ilona, Bronzkori aszkosz Nagyrévről,
Stanczik, 1980 În: Archaeologiai Értesítő, 107, 1980, p. 44-52.
Krämer, 2000 Krämer, Anton, Familienbuch der katholischen Pfarrgemeinde
Perjamosch und Perjamosch-Haulik im Banat und ihrer Filialen
Großdorf (Nagyfalu, Satu Mare) und Neu- und Groß-St. Peter
(Rácz-Sz. Péter), (1724)/ 1755–1991, Schriftenreihe zur donau-
schwäbischen Herkunftsforschung, Band 83–84, Deutsche Orts-
sippenbücher, Band 189 a – 189 b, HOG Perjamosch, Teil 1 –
2, [Ingelheim, 2000], Teil 1: A – K, p. 1–886 pg., Teil 2: L – Z,
225
p. 891–1780 + [8] pg.
Kubínyi, 1861 Kubínyi, Ferencz, Magyarországban talált kő- és bronzkori
régiségek, În: Archaeologiai Közlemények, 2, 1861, p. 81-113.
Kulcsár, 2009 Kulcsár, Gabriella, The Beginnings of the Bronze Age in the
Carpathian Basin. The Makó-Kosihy-Čaka and the Somogyvár-
Vinkovci Cultures in Hungary, Varia Archaeologica Hungarica,
23, Budapest, 2009, 526 pg., ISBN 9637391959, 978637391958.
Marc et alli, Marc, Antoniu; Bodó Cristina; Barbu, Ioana; Barbu, Mihaela;
2013 Barbu, Marius; Codrea, Ionuț; Țuțuianu, Costin, Un vas în formă
de pasăre descoperit în așezarea din epoca bronzului de la
Uroi-Sigheti, or. Simeria, jud. Hunedoara, În: Istros, XIX,
2013, p. 119-151
Marc et alli, Marc, Antoniu; Barbu, Ioana; Bodó Cristina; Barbu, Marius,
2015 Representation and Symbol Reflected by Two Bronze Age
Artefacts from Uroi – Sigheti (Hunedoara County), În: Rișcuța,
Nicolae Cătălin; Ferencz, Iosif Vasile; Bărbat, Tutilă; Bărbat,
Oana (eds), Representations, Signs and Symbols. Proceedings
of the Symposium on Religion and Magic, Ed. Mega, Cluj-
Napoca, 2015, 306 pg., ISBN 978-606-543-579-7; p. 81-92.
Medeleţ, Medeleţ, Florin; Toma, Nicoleta, Muzeul Banatului. File de
Toma, 1997 cronică. I. 1872-1918, Mvsevm Banaticvm Temesiense, Biblio-
theca Historica Et Archaeologica Banatica, VII, Ed. Mirton,
Timişoara, 1997, 169 pg., ISBN 973-578-388-6.
Medeleț, Medeleț, Florin; Rămneanțu, Vasile, Muzeul Banatului. File de
Rămneanțu, cronică. II. 1918-1948, Mvsevm Banaticvm Temesiense, Biblio-
2003 theca Historica Et Archaeologica Banatica, Ed. Mirton, Timi-
șoara, 2003, 415 pg., ISBN 9736612252.
Milleker, 1906 Milleker, Bódog, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás
előtti időkből, III. Rész, Kiadta A „Délmagyarországi Tört.[é-
nelmi] és Rég.[észeti] Muzeum-Társulat“, Temesvár, Csanád-
Egyházmegyei könyvnyomda, 1906, 295 + [2] pg.;
Milleker, 1908 Milleker, Bódog, A verseci városi múzeum és könyvtár, În:
Archaeologiai Értesítő, XXVIII, 1908, p. 187-188.
Motzoi- Motzoi-Chicideanu, Ion, Înmormântările culturii Žuto Brdo-Gâr-
Chicideanu, la Mare, În: European Archaeology, March 2009, 39 + [43] pg.,
2009 on-line: http://archaeology.ro/Pdf/revista_EA/revista_EA_02.pdf
(consultat 25.04.2013).
Müller-Karpe, Müller-Karpe, Hermann, Beiträge zur Chronologie der Urnen-
1959 felderzeit nördlich und südlich der Alpen, Römisch-Germani-
sche Forschungen, 22, Ed. De Gruyter, Berlin, 1959, 334 pg.
Nestor, 1933 Nestor, Jon, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien,
În: Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des Deut-
schen Archäologischen Instituts, 22, 1932 (1933), p. 11-181.
226
Nyáry, 1907 Nyáry, Albert, Ásatás a szécsenyi kerekdombon (Nógrád M.),
În: Archaeologiai Értesítő, XXVII, 1907, p. 222-231.
Ordentlich, Ordentlich, Ivan; Chiodioşan, Nicolae, Cărucioare miniatură
Chidioşan, din lut aparţinând culturii Otomani (epoca bronzului) de pe
1975 teritoriul României, În: Crisia, V, 1975, p. 27-44.
Pitic, 2015 Pitic, Rodica, Farmacia cenăzeană - file de istorie, În: Cenă-
zeanul, Periodic de opinie şi informare socio-culturală, Anul
XXIII (2015), nr. 2, p. 4-5.
Reich 1997 Reich, Christine, Ein bronzezeitliches Trinkhorn aus Ton, În:
Becker, Cornelia; Dunkelmann, Marie-Louise; Metzner-Nebel-
sick, Carola; Peter-Röcher, Heidi; Roeder, Manfred; Teržan,
Biba (Hrsg.), . Beiträge zur prähistorischen Archäo-
logie zwischen Nord- und Südosteuropa. Festschrift für Bern-
hard Hänsel, Verlag Maria Leidorf GmbH, Espelkamp, 1997,
836 pg, ISBN 3896463810; p. 341-352.
Reich, 2005 Reich, Christine, „Vogelmenschen und Menschenvögel“. Bronze-
zeitliche Vogel-Mensch-Darstellungen im mittleren und unteren
Donauraum, În: Horejs, Barbara; Jung, Reinhardt; Kaiser, Elke;
Teržan, Biba (Hrsg.), Interpretationsraum Bronzezeit. Bernhard
Hänsel von seinen Schülern gewidment, Ed. Habelt, Bonn,
2005, 618 pg., ISBN 3774933782; p. 231-239.
Reich, 2006 Reich, Christine, Das Gräberfeld von Szeremle und die Gruppen
mit inkrustierter Keramik entlang mittlerer und unterer Donau,
Ed. Staatliche Museen zu Berlin, Berlin, 2006, 221 pg, ISBN 3-
88609-560-6.
Roman, Roman, Petre; Németi, Ioan, Descoperiri din perioada timpurie
Németi, 1986 (pre Otomani) a epocii bronzului în nord-vestul României, În:
Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 37, 3, 1986,
p. 198-232.
Roman et alii, Roman, Petre; Dodd-Opriţescu, Ana; János, Pál, Beiträge zur
1992 Problematik der schnurverzierten Keramik Südosteuropa, Ver-
lag Philipp von Zabern, Mainz am Rhein, 1992, 270 pg., ISBN
3895312954.
Soroceanu, Soroceanu, Tudor, Studien zur Mureş-Kultur, Verlag Maria Lei-
1991 dorf GmbH, Buch am Erlbach, 1991, 170 pg., ISBN 3-924734-25-9.
Sprockhoff, Sprokhoff, Ernst, Das bronzene Zierband von Kronshagen bei
1955 Kiel. Eine Ornamentstudie zur Vorgeschichte der Vogelsonnen-
barke, În: Offa, 14, 1955, p. 5-120.
Strategia Strategia de dezvoltare a comunei Comloşu Mare 2014-2020, 98
pg., on-line http://www.comlosumare.ro/ (accesat 13.10.2015).
Szathmári, Szathmári, Ildiko, Beiträge zu den Vogeldarstellungen der
2003 bronzezeitlichen Tell-Kulturen, În: Jerem, Erzsébet; Rackzy, Pal
(Hrsg.), Morgenrot der Kulturen. Frühe Etappen der Mensch-
heitsgeschichte în Mittel- und Südosteuropa. Festschrift für
227
Nándor Kalicz zum 75. Gerburstag, Ed. Archaeolingua, Buda-
pest, 2003, ISBN 963-8046-46-5; p. 513-523.
Szentmiklosi, Szentmiklosi, Alexandru, The relations of the Cruceni-Belegiš
2006 culture with Žuto-Brdo-Gârla Mare culture, În: Analele Bana-
tului, XIV, 1, 2006, p. 229-269.
Şandor- Şandor-Chicideanu, Monica, Cultura Žuto Brdo-Gârla Mare.
Chicideanu, Contribuții la cunoașterea epocii bronzului la Dunărea Mijlo-
2003 cie și Inferioară, 2 vol., Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca,
2003, 395 + 332 pg., ISBN 973-7951-15-8.
Tompa, 1937 v. Tompa, Ferencz, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn
1912-1936, În: Bericht der Römisch-Germanischen Kommission
des Deutschen Archäologischen Instituts, 24-25, 1934-35 (1937),
p. 27-127.
Vasić, Vasić, Vasić, Voislav; Vasić, Rastko, The origins of some “Waterfowl
2000 cultures” on the Balkan Peninsula, În: Bolletino Sede para el
Estudio delos humedales Mediterráneos, 16, 2000, p. 131-139.
Vasić, Vasić, Vasić, Rastko; Vasić, Voislav, Bronzezeitliche und eisenzezeit-
2003 liche Vogeldarstellungen in Zentralbalkan, În: Prähistorische
Zeitschrift, 78, 2003, p. 156-189.
228
CONSIDERAŢII ASUPRA LOCUIRII DE EPOCA BRONZULUI
DE LA SÂNNICOLAU MARE-SELIŞTE
Andrei Stavilă*
Abstract. Although eminently, the Aranca Plain was characterized in the past by extended
swamps, the human communities have speculated in a favorable manner the landscape
characteristics finding here a place for everyday activities, being as evidence the numerous
settlements found in the this area. Under these circumstances fits also the Bronze Age
settlement from Sânnicolau Mare-Selişte, which have generally was documented by the
presence of an archaeological layer in which there have been researched dwellings or funeral
features. The archaeological features researched in this site completes the repertoire of Late
Bronze Age settlements of the Cruceni-Belegiš culture. Notably here is the occurrence of
two small vessels, typical for the mentioned cultural manifestations in a funerary context
belonging to the Sarmatian layer documented into the archaeological site.
Keywords: Sânnicolau Mare-Selişte, Late Bronze Age, Cruceni-Belegiš culture, Bronze Age
settlement and necropolis.
1. Introducere
Cercetarea arheologică, mai veche sau mai nouă, vizând vestul extrem al
României a avut menirea de a creiona o imagine de ansamblu asupra importanței aces-
tui areal în dinamica comunităților omenești. Harta punctelor arheologice identificate
în ceea ce astăzi este delimitat din punct de vedere geografic ca reprezentând Câmpia
Arancăi se dovedește a fi deosebit de bogată1, evidențiindu-se aici și o serie de desco-
periri încadrabile epocii bronzului, care prin natura lor acoperă cronologic întreaga
perioadă discutată. Obiective arheologice reprezentative în acest sens pot fi menționate
la Beba Veche2, Cherestur3, Nerău4 sau Periam-Movila Șanțului5. De asemenea în hota-
rul localității Sânnicolau Mare au fost semnalate o serie de obiective arheologice care
pot fi legate de manifestări culturale ale epocii bronzului, printre care și descoperirile
1
Cea mai reprezentativă descoperire din această zonă o constituie tezaurul de la Sânnicolau
Mare, scos la lumină în anul 1799, acesta fiind compus din 23 de piese de aur care cântăresc
aproximativ 10 kg (vezi Rusu, 1977, p. 197 şi nota 84 cu bibliografia).
2
Gogâltan, 1996, p. 45 şi urm cu bibliografia.
3
Gumă 1993, p. 287.
4
Ibidem, p. 293.
5
Pentru o sinteză a cercetării de aici vezi: Măruia et alii, 2011, p. 376-389 cu bibliografia.
229
din punctul “Selişte” cunoscute până acum doar prin scurtele mențiuni presupuse de
rapoartele anuale de săpătură arheologică6.
În acest an se împlinesc 20 de ani de la debutul cercetărilor pe situl arheologic
Sânnicolau Mare-Selişte și deși publicarea unor loturi de materiale arheologice pro-
venite din cercetări mai vechi poate părea la prima vedere un demers superfluu, în
unele cazuri contextul arheologic fiind lacunar, considerăm că și aceste materiale merită
și trebuie publicate ca atare, fiind valoroase în sinea lor. Analiza unor atare materiale
pot oferi informații privind cronologia generală a așezării, date privind tehnologia cera-
mică sau cele în legătură cu tipologia vaselor. În consecință prin studiul de față ne
propunem analiza și integrarea în circuitul științific a materialului arheologic de epoca
bronzului provenit din situl aflat în punctul “Selişte”, precum și discutarea aspectelor
legate de problema așezării de epoca bronzului.
2. Cercetarea epocii bronzului în zona Sânnicolau Mare
Analizând bibliografia mai recentă observăm că epoca bronzului în zona
Sânnicolau Mare este cunoscută în general din perspectiva unor descoperiri întâm-
plătoare, de cele mai multe ori lipsind contextul arheologic clar sau informațiile pri-
mare sunt greu de verificat. În acest sens poate fi menționat un fragment de tipar pen-
tru turnarea topoarelor cu margini ridicate, provenit dintr-un punct neprecizat aflat în
hotarul localității7. Tiparul este confecționat din gresie, prezintă urme secundare de
ardere, însă starea fragmentară a acestuia nu oferă indicii certe privind utilizarea sa
în vederea obținerii unor topoare de tipul celui menţionat8.
Importante descoperiri de epoca bronzului se leagă de punctul “Viile Promotor”
sau “Parcela lui Fullajtár” unde Sabin Adrian Luca (2010) menționează o necropolă
de epoca timpurie și mijlocie a bronzului, materialul descoperit fiind atribuit culturii
Mureș9 (Fig. 1). În contribuțiile sale privind istoricul cercetărilor culturii Periam-Pecica
(Mureș), Doru Luminosu (1972) precizează faptul că pe parcela lui Fullajtár au fost
scoase la lumină mai multe schelete omenești aflate într-o stare slabă de conservare,
lângă defuncți fiind găsite vase de dimensiuni variate, precum și piese de bronz10.
Necropola menționată mai sus este asociată de Florin Gogâltan (1999) toponimului
“Cărămidărie”, atrăgând atenția totodată că aceasta este una de incinerație, în conse-
cință ea neputând fi atribuită culturii Mureș, un argument în plus în acest sens repre-
zentându-l inventarul din bronz găsit aici11. Într-adevăr din punctul “Cărămidărie” au
fost, se pare, recuperate o serie de artefacte din bronz, acestea reprezentând parte din
colecția lui Fullajtár12, însă considerăm că toponimele “Parcela lui Fullajtár” şi “Cără-
midărie” reprezintă din punct de vedere spaţial două zone diferite.
6
Vezi CCA 1997-2006.
7
Luca, 2010, p. 227.
8
Gogâltan, 1999, p. 108, 136, Fig. 12/3; Szentmiklosi, Draşovean, 2004, p. 40.
9
Luca, 2010, p. 227, 2a.
10
Luminosu, 1972, p. 30.
11
Gogâltan, 1995, p. 60; 1999, p. 107 şi urm cu bibliografia.
12
Moga, Gudea, 1975, p. 140.
230
Lămuritoare pentru clarificarea situației referitoare la necropola discutată con-
siderăm a fi lucrarea lui Lajos Khün (1910), care, de altfel, publică mai multe puncte
arheologice distincte cu descoperiri de epoca bronzului aflate în hotarul localității
“Nagyszentmiklós”, printre care şi cele din “Viile Promotor”. Acesta ajunge în zonă
în momentul în care situl discutat, se pare, era deja distrus, dar totuși identifică la supra-
fața solului o cantitate însemnată de material ceramic, pe care îl încadrează general
perioadei preistorice. Informații suplimentare va primi de la viticultorii care aveau în
grijă podgoria și care i-au menționat faptul că aproximativ cu 10-15 ani înainte au fost
găsite în acea zonă mai multe recipiente de lut, acestea aglomerându-se în mod deose-
bit în via Fullajtár13. Necropola în discuție a fost identificată în malul abrupt al unui
canal care traversa podgoria, în zona de confluență a acestuia cu Aranca, loc unde ero-
ziunea a scos la lumină schelete umane slab conservate. Inventarul mormintelor a fost
compus din vase ceramice, dar totodată sunt menționate și obiecte din bronz14.
Tot în punctul “Viile Promotor” este menționat și un mormânt de incinerație,
inventarul acestuia fiind compus dintr-o urnă, care păstra se pare la momentul desco-
peririi resturile cremaţiei, un castron, șase pandantive în formă de lanțetă (Klapperble-
che) ca parte cel mai probabil a unei fibule “passementerie”, un buton, un inel și o
sârmă de bronz (probabil un fragment de saltaleoni)15. Pandantivele pot fi încadrate
în seria Cincu-Suseni, cele mai apropiate analogii găsindu-se în depozitul de la
Caransebeș16 sau în cel de la Cincu17, ceea ce face ca mormântul să fie încadrat la
sfârșitul epocii bronzului în etapa Ha A1.
În punctul “Cărămidărie” sau “Fabrica de cărămidă” (Fig. 1) sunt de asemenea
amintite vestigii aparținând perioadei epocii bronzului, arealul în discuție aflându-se
la aproximativ 1 km est față de situl discutat anterior. În acest punct este amintită exis-
tența unei așezări, dar și a unui posibil depozit de bronzuri.18. Nepublicarea materia-
lelor provenite din așezare face ca încadrarea cronologică a acesteia să fie imposibilă,
însă bibliografia de specialitate specifică faptul că acest sit aparține manifestărilor de
tip Mureş19, atribuire care trebuie privită cu rezervele de rigoare.
13
Khün, 1910, p. 357; referitor la contextul descoperirii: “Hogy a telepre vonatkozólag
adatokat gyűjtsek és esetleg egyet-mást megmentsek, felkerestem a vincelléreket, kiktől
megtudtam, hogy azelőtt 10-15 évvel, mikor az itteni szólókét rigolozták, temérdek
kisebbnagyobb edényeket találtak, különösen a Fullajtár-féle szőlőben.” (trad. “Ca să adun
date în legătură cu terenul şi cu această ocazie să salvez una şi alta, am căutat viticultorii de
la care am aflat că în urmă cu 10-15 ani au fost găsite o sumedenie de recipiente de lut mai
mici sau mai mari, în mod deosebit pe via Fullajtár.”).
14
Ibidem.
15
Bader, 1983, p. 56, nr.85A, Taf. 9/85A, 56A; Gumă, 1993, p. 295.
16
Petrescu-Dâmboviţa, 1977, p. 84, Pl. 126/12.
17
Ibidem, p. 80, Pl. 131/10, 12.
18
Luca, 2010, p. 22, 2b.
19
Girić, 1987, p. 83, Nr. 5 apud Soroceanu, 1991, p. 140, nr. 100; Gogâltan, 1999, p. 108, nr.
45. La Milorad Girić situl apare menționat cu toponimul “Ciglana” – srb. Cărămidărie. În
articolul lui L. Khün apar descrise o serie de materiale, mai mult sub aspectul dimensiunilor,
lipsa ilustrării artefactelor făcând imposibilă datarea.
231
În repertoriul movilelor de pământ de pe teritoriul Banatului, Florin Medeleţ
(1987) menționează pentru zona localității Sânnicolau Mare două movile care posibil
să fi aparținut epocii bronzului. O primă movilă este localizată la 2 km vest de oraș,
aceasta, la momentul întocmirii repertoriului, păstrând o înălțime de 3 m și un diame-
tru de 30 m. Movila a fost încadrată în perioada epocii bronzului pe baza unei cerce-
tări efectuate de Ioachim Miloia în 1933, care din sondajele executate scoate la lumină
materiale preistorice printre care se află sigur fragmente ceramice de epoca bronzului20.
Caracteristicile prezentate mai sus se încadrează lesne datelor culese pentru movila din
punctul “Hunca Mare” care se află însă la 4 km vest față de sat, la momentul cartării
păstrând o elevație de 4 m21. Pe baza colecției Khün, în același repertoriu se mai men-
ționează faptul că în punctul “Ana Major” aflat la 6 km nord față de localitate, la 1900
a fost distrusă o movilă din care s-au recuperat 11 vase încadrabile epocii timpurii a
bronzului. Din nefericire materialul cartografic avut la dispoziție nu ne permite recon-
stituirea locației acestui punct.
În conștiința populară, dar și în lumea științifică situl din punctul “Selişte” este
cunoscut ca fiind unul bogat în vestigii arheologice, acesta fiind totodată obiectul unor
ample dezbateri în cadrul literaturii de specialitate privind așezarea “romană” de la
Sânnicolau Mare22, nivelul preistoric constituind în acest caz mai mult o necunoscută.
Toponimul “Selişte” desemnează o arie destul de importantă, astfel că sunt menționate
ca provenind de aici fragmente ceramice încadrabile epocii timpurii a bronzului cu
decor caracteristic de scoarță de copac23.
3. Sânnicolau Mare-Selişte. Locuirea de epoca bronzului
Arealul cunoscut astăzi sub denumirea de “Seliște” aflat în hotarul orașului
Sânnicolau Mare, prin caracteristicile sale morfologice, a favorizat stabilirea comu-
nităților umane aici. Situl ocupă o terasă bine profilată, sub forma unui platou care
domină versantul stâng al pârâului Aranca. Zona de nord-vest a sitului se constituie
într-un bot de terasă puternic profilat, caracterizat fiind de diferențe de nivel de apro-
ximativ 4 m față de luciul apei, fapt care generează și declivități importante ale pantei.
Acest peisaj favorabil a determinat specularea antropică a platoului, locuirea ocupând
un interval cronologic destul de larg care debutează în epoca bronzului și se întinde,
cu întreruperi, până în zorii epocii moderne.
În decursul celor 13 campanii (1995–2007) de cercetări sistematice desfășu-
rate pe platoul “Seliște” au fost identificate cinci nivele de locuire acestea desemnând
pe rând Evul Mediu cu descoperiri din toate cele trei etape de dezvoltare, un orizont
sarmatic (sec. I – IV dHr) și epoca târzie a bronzului. În ceea ce privește cele mai
vechi urme de locuire ale sitului datele avute la dispoziție ne limitează în realizarea
unui discurs coerent privind caracterul acesteia, atât descoperirile cât și observațiile
pe marginea acestora fiind relativ restrânse.
20
Medeleţ, Bugilan, 1987, p. 166, nr. 12.
21
C.f Hărţii Topografice Militare, ediţia 1975.
22
Bejan et alii, 2011, p. 164; Măruia et alii, 2011, p. 472-481.
23
Gogâltan, 1995, p. 60.
232
Locuirea de epoca bronzului a fost în general documentată prin surprinderea
unui nivel de cultură, la o adâncime medie de 1–1,1 m, care în funcție de zona în care
a fost identificat, prezintă grosimi variabile cuprinse între 0,1 și 1 m, ceea ce ne indică
faptul că locuirea a fost punctual una de durată (Fig. 3–4/6–8). Exceptând stratul de
cultură, a fost posibilă și documentarea unor structuri de locuit, morminte de incinerație
sau șanțuri a căror funcționalitate diferă în funcţie de context. Complexele au fost con-
turate în stratul de cultură care, conform observațiilor era constituit dintr-un sol de
culoare brun deschisă, lutos și compact.
Complexe de locuit sau anexe ale acestora au fost identificate exclusiv în cam-
pania arheologică desfășurată în anul 2007. Au fost surprinse două locuințe semi-în-
gropate, dar și o groapă de provizii.
O primă locuință a putut fi conturată între m0 și m2 ai S1/2007, fiind surprins col-
țul sudic al acesteia, restul structurii pierzându-se în profilul nordic al secțiunii. Locu-
ința prezintă o formă patrulateră cu colțurile rotunjite, aceasta adâncindu-se față de
nivelul de conturare cu aproximativ 0,25–0,3 m. Suprastructura acestei locuințe s-a
sprijinit pe o serie de stâlpi de susținere, fiind documentate două gropi de stâlp odată
cu excavarea umpluturii locuinței (Fig. 6, 9). Una dintre gropi se afla poziționată în
extremitatea sudică a structurii de locuit, fiind de formă circulară, cu un diametru de
0,14 m și o adâncime de 0,2 m de la nivelul de conturare. Cea de-a doua groapă de
stâlp a fost surprinsă în dreptul metrului 1 al secțiunii, prezentând de asemenea o for-
mă circulară, diametrul de 0,2 m și o adâncime de la nivelul său de conturare de 0,8 m.
Locuința a fost surprinsă pe o lungime de 2 m și o lățime de 0,6 m, adâncimea maximă
a acesteia față de nivelul actual de călcare fiind de 1,15 m. Conform stratigrafiei gene-
rale a secțiunii se observă faptul că prezentul complex a fost afectat de o groapă încadra-
bilă feudalismului dezvoltat, şi care taie stratul medieval timpuriu, apoi afectează și locu-
ința pe o lungime de 0,80 cm și o adâncime de aproximativ 0,2 cm.
Cea de-a doua structură de locuit a fost surprinsă între m8 și m12 a aceleiași
unități de cercetare, având de asemenea o formă patrulateră cu colțuri rotunjite, aceasta
adâncindu-se în sol aproximativ 40 cm față de nivelul de conturare (Fig.7, 10). Locu-
ința semi-adâncită este caracterizată printr-o lungime de 3 m și o lățime de 2 m, dimen-
siunile prezentate fiind condiționate de caracteristicile secțiunii. Similar primului caz,
acoperișul a fost susținut de o structură compusă din mai mulți stâlpi de lemn dispuși
pe marginile locuinței. Arheologic au fost surprinse ca aparținând acestui complex cinci
gropi de stâlp cu diametre cuprinse între 0,15 și 0,26 m, a căror adâncimi variau între
0,17 și 0,35 m. Pe latura sudică și estică a locuinței poate fi observată gruparea, în
pereche, a câte două astfel de gropi, doar latura vestică păstrând o singură groapă de
stâlp. A fost de asemenea posibilă documentarea unei podini cu o grosime de 15 cm
constând într-un sol de culoare brun închisă, compact și omogen ca structură. Locuința
prezintă o ușoară alveolare a fundului în zona nord-estică, în dreptul lui m10. În umplu-
tura complexului, la adâncimea de 1 m față de nivelul actual de călcare a fost identificat
un vas ceramic așezat în poziție naturală care sub presiunea pământului s-a fragmentat
și care conform observațiilor păstra câteva fragmente de osoase calcinate “ce nu par
233
a fi de animal”24. Ipoteza unui mormânt de incinerație este tentantă în acest caz, însă
cutumele funerare ale comunităților de tip Cruceni-Belegiš presupun anumite tipare
destul de bine documentate pe teritoriul Banatului, astfel situația de față impune anu-
mite observații. O primă diferență sesizabilă se referă la raportul dintre spațiul necro-
polei și cel al așezării, cele două fiind de obicei bine delimitate, în unele cazuri prin
obstacole naturale, distanțele între acestea variind între 20 și 500 m25. O a doua obser-
vație s-ar lega de inventarul acestor tipuri de morminte care este de regulă unul bogat,
presupunând minim o amforă în care se depun resturile cremaţiei, o strachină și o cană,
vasele având o factură fină și un aspect îngrijit. Au fost documentate însă și morminte
cu un singur vas pe post de urnă, mai mult în cazul necropolei de la Peciu Nou-Bociar
urnele fiind desemnate în cele mai multe cazuri de vase sac de factură grosieră26. Deși
vasul discutat de noi prezintă de asemenea un aspect grosier dat de cioburile pisate
utilizate ca și degresant, caracteristicile sale ne face să-l încadrăm tipologic în catego-
ria oalei. Această categorie de vase este în general slab reprezentată în mediul Cruceni-
Belegiš, totodată nefiind documentată ca făcând parte din mobilierul funerar ceramic
al vreunui mormânt de incineraţie cercetat până la acest moment. Din nefericire con-
ținutul vasului nu ne-a parvenit, astfel că nu putem determina natura fragmentelor osteo-
logice, singurele ipoteze privind acest context arheologic legându-se de cele exprimate
mai sus.
Cercetarea doar a unei mici porțiuni a primei locuințe descrise face ca aceasta
din punct de vedere tipologic să poată fi încadrată în mod general tipului I, conform
clasificării realizate de Alexandru Szentmiklosi (2009). Mult mai bine documentată,
cea de-a doua locuință se încadrează tipului Ia27, cea mai apropiată analogie găsindu-se
în situl de la Hodoni-Pustă28, dar totodată şi în siturile de la Vinkovci-Tržnica tell29
şi Jabuka-Leva obala Nadele30.
Tot în campania anului 2007 între m6 şi m7 a fost cercetată o groapă menajeră
conturată din stratul preistoric. Groapa are diametrul la gură de 1,1 m , baza acesteia
cunoscând o uşoară cuptorire, lărgindu-se astfel până la 1,3 m. Adâncimea acesteia a
fost de 1 m de la nivelul de conturare, umplutura omogenă, păstrând doar câteva frag-
mente ceramice atipice. Cel mai probabil groapa a reprezentat o anexă gospodărească,
fiind utilizată ca şi groapă de provizii care posibil să fi deservit locuinţa aflată la nici
3 m distanţă.
Legat de locuirea de epoca bronzului a fost documentat și un șanț a cărui func-
țio-nalitate este dificil de precizat date fiind observațiile sumare asupra acestuia. Un
sector al “şanţului” atribuit locuirii preistorice a fost surprins în timpul campaniei arheo-
logice din anul 2001, în cadrul S18, între m4,30 şi m23, deci pe o lungime de 18,7 m şi
24
Informaţie inedită. Jurnal de săpătură, campania 2007 (mms.).
25
Medeleţ, 1995, p. 292.
26
Ibidem, p. 295.
27
Szentmiklosi, 2009, p. 152.
28
Bejan, Benea, 1985, p. 188-189.
29
Szentmiklosi, 2009, p. 436-437 cu bibliografia.
30
Ibidem, p. 386 cu bibliografia.
234
o adâncime de doar 1 m31 (Fig.2). Cercetarea din anul următor a evidențiat din nou
prezența șanțului preistoric, acesta fiind surprins între m0 şi m6 al S1/2002 (S20- c.f
indexului general al secțiunilor), de această dată fiind documentat pe o adâncime de
2,2–2,3 m şi o lățime de 6 m32. Deschiderea la gură nu poate fi precizată cu exactitate,
latura nordică depășind dimensiunea secțiunii înspre această direcție, însă credem că
șanțul s-ar fi putut închide după încă 1,5–2 m (Fig. 4). De asemenea în anul 2005 a fost
documentat în cadrul lui S1, între m7 şi m11, un segment al unui șanț care pornea din
stratul de cultură preistoric, adâncimea acestuia fiind similară cu cea precizată în cam-
pania 2002. Din campania 2004 ne-a parvenit un profil al șanțului, acesta presupunând
patru straturi de umplere, documentația fiind însă lacunară în ceea ce privește descri-
erea acestora (Fig.5). Considerăm că segmentele surprinse în campaniile 2002 și 2005
nu au legătură cu cel cercetat în anul 2001, cel din urmă menționat reprezentând mai
degrabă o anomalie negativă, naturală a reliefului în cadrul platoului. Această zonă
de tasare poate fi urmărită în teren, fiind totodată documentată şi prin ridicarea topo-
grafică a sitului.
Cercetările desfășurate în 2007 au scos la lumină un alt segment al unui șanț
care pornește din stratul de cultură de epoca bronzului, însă caracteristicile morfolo-
gice ale acestuia diferă de cele precizate pentru segmentele descrise anterior (Fig. 8).
Șanțul a fost conturat în S1/2007 și C2/2007, între metrii 25–28, adâncimea sa maximă
fiind de 0,38 m față de nivelul de conturare, având un profil trapezoidal, cu baza mare
în sus. Șanțul s-a conturat la adâncimea de 1,25 m față de nivelul actual de călcare,
are o deschidere la gură de 0,9 m îngustându-se apoi spre bază la 0,4 m (Fig. 11).
Umplutura complexului a presupus un sol de culoare brun închisă spre negru
din care au fost recoltate fragmente ceramice atipice preistorice. În mare parte șanțul
este distrus de gropi aparținând nivelurilor de Ev Mediu33.
Funcționalitatea acestui complex este greu de stabilit în acest stadiu al cerce-
tării, șanțul ieșind din tipicul structurilor de acest tip documentate ca aparținând preis-
toriei, în situl Sânnicolau Mare-Seliște. Un segment asemănător, sub aspectul carac-
teristicilor, a fost documentat și cu ocazia altor campanii însă a fost atribuit locuirii
31
Bejan, Grec, 2002, p. 283 (menționăm că documentația grafică lipsește).
32
Idem, 2003, p. 273; precizăm că în cadrul raportului se menționează în două rânduri faptul
că în cursul campaniei anterioare a fost cercetat un șanț preistoric cu lățimea de 18 m [sic!]
care se observă că împarte platoul în două zone, de NE şi SV (în raportul campaniei 2001,
cei 18 m desemnau lungimea). Totodată se menționează că șanțul cercetat în 2002 ar
reprezenta un segment al structurii identificate în campania anterioară, însă conform docu-
mentației grafice anexate prezentului raport observăm că șanțul preistoric surprins acum nu
putea avea o deschidere la gură mai mare de 7,5–8 m. În opinia noastră “complexul arheolo-
gic” cercetat în campania 2001, date fiind dimensiunile sale, nu reprezintă un șanț de apărare
sau delimitare a spațiului ci mai degrabă o depresiune naturală la nivelul platoului. După cum
bine se precizează și în raportul de săpătură acesta poate fi urmărit la suprafața terenului pe o
lungime de 100 m, fapt confirmat și de ridicarea topografică a sitului.
33
Informație inedită. Jurnal de săpătură, campania 2007 (ms)
235
sarmatice34. Cea mai apropiată analogie pentru lumea sarmatică, a unei astfel de
structuri, se referă la șanțul de fundare al unui gard descoperit în așezarea de la Foeni-
Selişte35, iar în ceea ce privește epoca bronzului un astfel de șanț a fost cercetat la
Giroc-Mescal36.
Fortificarea așezării de epoca bronzului documentată în punctul “Seliște” este
oarecum stranie dat fiind faptul că la nici 1 km NNE se află o altă fortificație, care prin
materialul arheologic salvat cu ocazia unor cercetări de teren poate fi de asemenea
încadrată sfârșitului epocii bronzului37. Cert este că pe platoul “Seliște” au fost docu-
mentate în mai multe etape un șanț de mici dimensiuni care, putea deține, cel mult, un
rol de delimitare a spațiului și nicidecum unul de apărare. Totodată în două rânduri
(2002 și 2005) au fost surprinse segmente ale unui șanț conturat în stratul de cultură
de epoca bronzului, informațiile restrânse privind această structură nepermiţându-ne
atribuirea unei funcționalități clare. În campania din 2001 se mai precizează cerce-
tarea unui complex cu lățimea de 18 m [sic!], acesta fiind considerat șanț de apărare
preistoric. Caracteristicile acestui complex, coroborate cu specificitățile peisajului
din arealul în care a fost surprins ne face să credem că în acest caz ne confruntăm cu
o formă de relief negativă, probabil un meandru fosil sau o zonă de tasare.
Existența unei necropole plane de incinerație în punctul “Seliște” este docu-
mentată de cele patru morminte cercetate în cursul campaniilor din anii 2003–2004.
Un prim complex cu caracter funerar (M1) a fost identificat în S2/2003, din
acesta păstrându-se partea inferioară a urnei, resturile cremaţiei amestecate cu pămân-tul
de umplutură al gropii, dar și fragmente dintr-un alt vas aparținând mormântului38. În
aceeași campanie a mai fost cercetat un al doilea mormânt (M2) asupra căruia infor-
mațiile sunt lacunare, însă din materialul arheologic recuperat a fost posibilă reconsti-
tuirea urnei (Fig. 2). Totodată acestui complex îi este atribuit un fund de vas, însă starea
fragmentară a acestuia ne permite doar să presupunem apartenența lui la categoria
tipologică a castronului sau a străchinii, dar și o toartă trasă din buza unui vas, a cărei
dimensiuni şi morfologie sugerează forma unei căni. Dat fiind inventarul prezentat,
cu rezervele de rigoare, putem vorbi de un mormânt de incinerație clasic în a cărui
componență se regăsește “triada” de vase invocată de Florin Medeleţ într-unul din
studiile sale39.
Campania anului 2004 completează informațiile asupra necropolei de epoca
bronzului cu cele două morminte identificate în S2/2004 (Fig. 5). Mormintele au apă-
rut între m2 și m6,5 ai secțiunii, fiind însă distruse de locuirile ulterioare. Unul dintre
34
Bejan, Grec, 1997; 1998; Idem, 2003, p. 272-273. Documentația grafică contrazice obser-
vațiile rapoartelor de săpătură, astfel în planul general al secțiunilor cercetate între 1995 și 2003
șanțul apare ca fiind tăiat de o locuință sarmatică (indicația pe planul original “P” – postroman),
ceea ce ar plasa segmentul de șanț într-o perioadă anterioară locuirii datate la începutul mile-
niului I.
35
Szentmiklosi, Timoc, 2004-2005, p. 661; Pl. II, X/2.
36
Gogâltan et alii, 2007, p.164.
37
Dorogostaisky, Ardelean, 2014, p. 331-333.
38
Bejan et alii, 2004, p. 295.
39
Medeleţ, 1995, p. 294.
236
morminte (M1) a fost identificat exclusiv prin câteva fragmente ceramice atipice și oase-
le cremaţiei, pe când în cazul celui de-al doilea (M2) au fost identificate părţi din zona
superioară a urnei40.
Materiale ceramice încadrabile epocii bronzului au fost identificate și în con-
texte inedite, astfel în campania anului 2005 cercetarea complexului M7/2005, repre-
zentând un mormânt de inhumație sarmatic, a relevat reutilizarea a două vase, încadra-
bile etapei finale a epocii bronzului, pe post de ofrandă depusă la capul defunctului41.
Tipologic vasele se încadrează categoriei cănilor, ambele fiind de mici dimensiuni.
4. Materialele ceramice și cronologia așezării
Materialul arheologic încadrabil epocii bronzului salvat cu ocazia cercetărilor
sistematice desfășurate în punctul “Selişte”, deși redus din punct de vedere cantitativ,
este într-o anumită măsură reprezentativ pentru locuirea de aici, oferindu-ne repere
generale referitoare la încadrarea cronologică a așezării. Materialul este reprezentat
în principal de părți de vas, în unele cazuri, pe baza acestuia, putându-se doar apro-
xima categoriile tipologice din care fac parte.
O primă categorie a părților de vas documentate în așezare se referă la cea a
torţilor. Deși restrânse ca număr, acestea sub aspect morfologic sunt diverse, astfel
distingem toarta triunghiulară în secțiune (Pl. 1/1), cea ovaloidă (Pl. 1/2), precum şi
un exemplar de toartă rectangulară în secțiune (Pl. 1/3). Cea din urmă toartă, raportat
la celelalte, este mai masivă, are un aspect semifin dat de cioburile pisate cu granula-
ție mare utilizate ca și degresant. Pe de altă parte, primul tip menționat păstrează un
decor canelat dispus longitudinal, aspectul acesteia este unul fin, materialul de degre-
sare al pastei fiind similar celui anterior doar că cioburile au fost pisate mai fin.
Fundurile de vas prezintă un aspect grosier dat atât de materialul de degresare,
dar și de slaba calitate a arderii, aceasta fiind reducătoare. Zona exterioară a acestora
prezintă de asemenea urme ale unor arderi secundare. Sub aspectul morfologiei două
dintre acestea (Pl. 1/4–5) prezintă o talpă slab profilată, cel de-al treilea (Pl. 1/6) fiind
simplu fără a deține particularități anume. Din nefericire părțile păstrate nu ne oferă
indicii suficiente în vederea atribuirii acestora unei anumite categorii tipologice, dar
prezența urmelor de ardere secundară, coroborate cu aspectul grosier și cu grosimea
pereților care variază între 1,2 și 2 cm ne face să credem că acestea fac parte din cate-
goria oalei.
Buzele de vas sunt mult mai bine reprezentate, individualizându-se, în principal,
tipul evazat și cel drept. După morfologia prezentată, se poate considera că o parte a
buzelor evazate (Pl. 2/2–4; Pl. 3/1–3) au aparținut unor amfore, acestea având un aspect
fin, realizate din pastă bine frământată, degresarea acesteia făcându-se cu ajutorul nisi-
pului fin în combinație cu cioburile pisate, cu granulație mică. Arderea în acest caz a
fost bună reducătoare, suprafețele fiind tratate cu un slip, bine păstrat, a cărui culoare
variază de la brun închis la cenușiu. Într-un singur caz este prezentă fațetarea (Pl. 2/7).
Totodată există și o serie de buze (Pl. 1/8–12; Pl. 2/1, 5–6) care nu ne permit asocierea
acestora cu o anume categorie tipologică, dat fiind gradul ridicat de fragmentare, însă
40
Bejan, Măruia, 2005, p. 328.
41
Bejan et alii, 2011, p. 164.
237
păstrează elemente de decor precum crestăturile oblice (Pl.1/11) sau alveolele (Pl. 1/12;
2/6) ambele fiind dispuse pe partea superioară a buzei. Remarcăm de asemenea pre-
zența unui lob (Pl. 1/7), acesta aparținând în vechime de o strachină sau un castron
lobat.
Străchinile sunt reprezentate prin trei buze invazate (Pl. 3/4–6). Acestea au fost
realizate dintr-o pastă de bună calitate, degresată cu nisip fin sau cioburi pisate cu gra-
nularitate mică, ceea ce face ca vasele să aparțină speciei fine. Arderea a fost reducă-
toare în toate cele trei cazuri, suprafețele fiind tratate cu un slip păstrat în bune condiții,
culoarea variind de la brun închis la negru. Două dintre cele trei străchini presupun
buze pe care s-a practicat fațetarea, aceasta fiind mai mult (Pl. 3/5) sau mai puțin evi-
dentă (Pl. 3/4). Ca și elemente de decor, se mai remarcă într-un singur caz (Pl. 3/6)
prezența canelurii fine dispuse oblic pe umărul vasului, precum și aplicarea unui buton
sub zona diametrului maxim.
Vasele miniaturale au fost documentate prin prezența cănilor bitronconice de
mici dimensiuni (Pl. 3/8–9), precum și prin fragmente de buză aparținând unor vase
de tip tronconic (Pl. 3/7) și pântecos (Pl. 3/10)42. Vasele fac parte din specia fină, pasta
utilizată în modelarea acestora fiind degresată cu ajutorului nisipului fin. Sunt prezente
ambele tipuri de ardere, acestea generând culori specifice. Un singur vas prezintă decor
(Pl. 3/9), acesta constând în caneluri fine dispuse atât orizontal, pe gâtul vasului, cât
şi vertical pe pântecul acestuia.
Exceptând părțile de vas descrise mai sus cercetarea a surprins de asemenea
şi vase întregi sau întregibile care pot fi lesne încadrate tipologic. În acest sens în cam-
pania 1997, în stratul de cultură, a fost identificată o cană joasă cu pereții drepți, care
în vechime era prevăzută cu o toată trasă din buză (Pl. 3/11). Cana este de mici dimen-
siuni, are o formă alungită, un aspect fin, fiind lucrată dintr-o pastă de bună calitate
degresată cu nisip fin și fragmente ceramice pisate în granulație mică. Vasul este de
culoare neagră, acesta fiind supus unei arderi reducătoare.
Campaniile 2003–2004 au scos la lumină patru morminte de incinerație, din
cadrul a două astfel de complexe provenind o serie de materiale reîntregibile. În acest
sens din M2/2003 au fost recuperate, pe lângă fragmente ceramice care doar sugerează
apartenența acestora la categoria tipologică a cănii (Pl. 4/2) sau a străchinii (Pl. 4/3),
şi materiale ceramice care au permis reîntregirea urnei, excepție făcând gâtul și buza
acesteia. Urna este de dimensiuni mari, are o formă bitronconică, cu partea inferioară
alungită, iar cea superioară scurtă și dreaptă, ceea ce ne permite încadrarea sa în cate-
goria amforelor zvelte. Urna a fost prevăzută cu două torţi tubulare amplasate sub zona
diametrului maxim, acestea fiind secondate pe același registru de butoni de formă
conică. Pe umărul vasului sunt amplasați de asemenea patru butoni de formă conică,
dispuși simetric unul față de celălalt. Pântecul vasului este decorat de jur împrejur cu
caneluri fine dispuse vertical, excepție făcând zona în care sunt amplasați butonii.
42
Lipsa părții inferioare a vasului nu ne permite încadrarea acestuia în categoria vaselor glo-
bulare. Acest fragment de vas îşi găseşte bune analogii la Şagu Sit A1_1, Cx 33 (Sava, Hurezan,
Mărginean, 2011, p. 91, Fig. 170.).
238
Gâtul păstrează de asemenea un decor format dintr-un registru de caneluri fine dis-
puse orizontal.
Din M2/2004 provine partea superioară a unei amfore (urne), aceasta având
diametrul gurii de 25 cm (Pl. 4/4). Urna poate fi încadrată speciei ceramice fine, lutul
fiind degresat cu un amestec din nisip fin şi fragmente ceramice pisate. Arderea a fost
reducătoare, suprafața vasului fiind de culoare neagră. Gâtul urnei este decorat cu
caneluri dispuse orizontal, intercalate de o nervură ușor crestată. Sub acest decor, se
constituie un alt registru cu ornament canelat dispus în ghirlandă. Delimitarea dintre
gât şi pântec se constituie într-o ușoară șănțuire, cel din urmă păstrând de asemenea
un decor sub forma unor caneluri late dispuse vertical.
Dintr-un mormânt aparținând necropolei sarmatice provin și două căni de epo-
ca bronzului (Pl. 4/7–8), acestea fiind utilizate în acel context pe post de ofrandă depusă
la capul defunctului. Descrierea detaliată a acestora a fost realizată cu ocazia publicării
mormântului respectiv43, astfel conform caracteristicilor menționate, cele două căni
pot fi încadrate etapei Cruceni-Belegiš II, lipsa decorului (Pl. 4/8) sau practicarea unui
decor exclusiv canelat dispus vertical pe pântecul vasului (Pl.4/7) reprezintă una dintre
caracteristicile acestei faze44.
În campania 2007 a fost identificată în cadrul unei locuințe un vas care apar-
ține tipologic categoriei oalei (Pl. 4/6). Vasul este grosier, pasta are un aspect neomo-
gen fiind degresată cu cioburi pisate cu granulație mare. Arderea a fost una inegală
culoarea având diferite nuanțe de brun. Vasul are un aspect pântecos, deschiderea la
gură fiind însă de doar 13 cm, iar din buză au fost trase două toarte. În zona inferioară
pereții păstrează urme ale unor arderi secundare. Oalele sunt în general slab documen-
tate în cadrul repertoriului ceramic al culturii Cruceni-Belegiš.
Fără a putea preciza contextul arheologic sau campania în care a fost identi-
ficată, menționăm și prezența unei căni cu corpul globular, fundul acesteia fiind plat
și slab profilat (Pl. 4/5). Cana cel mai probabil a avut o toartă supraînălțată, trasă din
buză. Maniera de realizare plasează acest vas în specia ceramicii fine, fiind realizat
dintr-o pastă omogenă degresată cu nisip fin, arderea fiind realizată la negru.
Elementele definitorii ale materialului arheologic descris mai sus ne permit
într-o anumită măsură precizarea unor repere cronologice a locuirii preistorice docu-
mentată în punctul “Selişte”. Un prim element de datare se leagă de prezența unor buze
invazate aparținând unor străchini, în unele cazuri constatându-se faţetarea acestora.
Asocierea celor două elemente poate fi atribuită, în acest caz, etapei Cruceni-Belegiš II,
situaţie documentată la Deta-Dudărie (C.28, C.43)45, Timişoara-Fratelia46, Liebling47
sau la Privlanka-Gradina48. Deşi nu poate fi supusă unei încadrări cronologice strânse,
43
Bejan et alii, 2011, p. 167; Pl. II.3, Pl. IV.3; Pl. II.4, PL. IV.4.
44
Vezi pe larg la Gumă, 1997, p. 65.
45
Szentmiklosi, 2005, p. 642, 645.
46
Stavilă, 2012, p. 36, 38, Fig. 15.
47
Floca, 2013, p. 109.
48
Forenbaher, 1991, p. Fig. 4/5.
239
având o utilizare atât în etapa Bz.D49, cât şi în Ha A50 strachina cu buză lobată repre-
zintă o certitudine în situl Sânnicolau Mare-Selişte prin prezența unui lob caracteristic.
Forma bitronconică a celor două amfore (Pl. 4/1, 4) coroborată cu decorul con-
stituit prin asocierea exclusivă a proeminenţelor conice şi a canelurii reprezintă un
argument în plus pentru încadrarea locuirii în etapa finală a manifestărilor culturale
amintite mai sus. Canelura ca element definitoriu a fazei a II-a a culturii Cruceni-
Belegiš va cunoaşte la acest orizont o generalizare, fiind apoi intens utilizată ca formă
de ornamentare în etapa cronologică următoare51. Prezenţa decorului similar celui
documentat de noi este întâlnit şi pe amforele de la Timişoara-Fratelia52, Moldova
Nouă-Cariera de banatite53 şi pe unele vase descoperite la Şagu54. Tot pe aceleaşi
coordonate, privind decorul, se înscrie şi fragmentul de strachină ornamentat cu cane-
luri dispuse oblic pe buză și proeminență conică sub diametrul maxim (Pl. 3/6).
Un alt element care situează încadrarea așezării în cea de-a doua etapă de dez-
voltare a manifestărilor de tip Cruceni-Belegiš se referă la cănile bitronconice decorate
exclusiv cu caneluri dispuse vertical pe pântec sau orizontal pe gâtul vasului (Pl. 3/9;
4/7). De asemenea absența decorului de pe unele căni reprezintă un argument în plus
în confirmarea celor afirmate mai sus.
Se poate observa lesne că materialul arheologic discutat încadrează locuirea
de epoca bronzului de la Sânnicolau Mare-Selişte în orizontul Bronzului Târziu II55
(Bz. D în special cu anumite elemente care pot fi întâlnite şi în faza Ha A1), adică unde-
va între 1300 şi 1150/1100 îHr. O datare mai timpurie nu considerăm a se impune dată
fiind absența oricăror elemente caracteristice fazei I a culturii discutate.
5. Concluzii
Contribuția de față a avut ca scop principal scoaterea din uitare a materialului
de epoca bronzului salvat cu prilejul celor 13 campanii desfășurate pe platoul “Selişte”.
Deşi nivelul de epoca bronzului şi implicit locuirea nu este una de durată, comparativ
cu celelalte perioade, a fost posibilă documentarea atât a unor structuri de locuit, con-
stând în locuințe, anexe ale acestora sau șanțuri cu rol de delimitare a spațiului sau în
unele cazuri cu posibil rol defensiv, cât şi complexe cu caracter funerar, reprezentate
de cele patru morminte de incineraţie. Din nefericire observaţiile restrânse privitoare
la contextele arheologice legate de cercetarea aşezării preistorice de aici ne-a împie-
dicat de cele mai multe ori în construirea unui discurs coerent, însă chiar şi aşa a fost
posibilă conturarea unei imagini de ansamblu asupra a ceea ce a însemnat civilizația
epocii bronzului în situl Sânnicolau Mare-Selişte.
49
Străchini lobate pentru acest orizont au fost documentate în depozitul de vase de la Debrecen;
Szabo, 2004, p.112, Abb. 12/26-29.
50
Stratan, Vulpe 1977, Taf. 4/6a-b; 5/218; 15
51
Tasić 1984, p. 33; Szentmiklosi, 2006, p. 233; Idem, 2009, 132-134.
52
Gumă, 1995, p. 119, Pl.13.
53
Idem, 1997, p. 254, Pl. LXXX/3.
54
Sava, Hurezan, Mărginean, 2011, p. 92, Fig. 171, 172.
55
Gogâltan, 2000, p. 40.
240
Mulţumiri
Dorim pe această cale să aducem mulțumiri prof. univ. dr. Adrian Bejan, care
cu generozitate ne-a pus la dispoziție materialul arheologic, precum şi observaţiile de
săpătură. De asemenea, dorim să aducem mulţumire Andreei Pană şi d-lui Răsvan
Găvan pentru promptitudinea arătată în restaurarea materialului arheologic. Nu în ulti-
mul rând recunoștința noastră se îndreaptă către Alina Gheorghe care cu amabilitate
a ilustrat acest studiu.
241
Fig. 1 Areale din hotarul localităţii Sânnicolau Mare în care au fost cercetate
vestigii ale epocii bronzului
242
Fig. 3. Profilul S.18/2001 cu surprinderea stratului de cultură de epoca
bronzului.
243
Fig. 7. M8-15 ai profilului S1/2007 cu surprinderea lui L.2.
244
Fig. 10. Planul locuinţei 2 documentată în S1/2007.
245
Pl. 1. Materiale arheologice recuperate din cadrul locuirii de epoca bronzului:
1–3 tipuri de torţi; 4–6 tipuri de funduri de vas; 7–12 buze de vas.
246
Pl. 2. Materiale arheologice recuperate din cadrul locuirii de epoca bronzului:
1–6 - tipuri ale buzelor de vas; 7 - buză de vas (amforă); 8 - brâu alveolar;
9–14 - butoni/proeminenţe conice; 15 - incizie lată.
247
Pl. 3. Materiale arheologice recuperate din cadrul locuirii de epoca bronzului:
1–3 - buze de vas (amfore); 4–6 - buze de vas (străchini);
7–10 - vase miniaturale; 11-cană joasă cu pereţi drepţi.
248
Pl. 3. Materiale arheologice recuperate din cadrul locuirii de epoca bronzului:
1–3 - inventarul lui M2/2003; 4 - inventarul lui M2/2004; 5 - cană globulară;
6 - oală; 7–8 - inventarul lui M7/200556.
56
apud Bejan, Măruia, Tănase, 2011, p. 178, Pl.II/3-4.
249
BIBLIOGRAFIE
Bader, 1983 Bader, Tiberiu, Die Fibeln in Rumänien, Munchen, 1983, 144
p., ISBN 3406087140.
Bejan, Benea, Bejan, Adrian; Benea, Doina, Şantierul arheologic Hodoni-
1985 Pustă. Raport preliminar 1979-1984, În: Banatica, VIII, 1985,
p. 187-201.
Bejan, Grec, Bejan, Adrian; Grec, Marius, Sânnicolau Mare, judeţ Timiş,
1997 punct Selişte, 1997, on-line http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?
k=555&d=Sannicolau-Mare-Timis-Seliste-1997
Bejan, Grec, Bejan, Adrian; Grec, Marius, Sânnicolau Mare, judeţ Timiş,
1998 punct Selişte, 1998, on-line http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?
k=1697&d=Sannicolau-Mare-Timis-Seliste-1998
Bejan, Grec, Bejan, Adrian; Grec, Marius, Sânnicolau Mare, judeţ Timiş,
2002 punct Selişte, În: Angelescu, Mircea Victor; Borş, Corina;
Vasilescu, Florela; Bem, Carmen; Tănăsescu, Bogdan Florin;
Udrea, Florentina; Vasilescu, Tiberiu; Andrei, Vasile; Jercan,
Paula; Laptica, Roberto; Miu, Cosmin; Balasa, Bianca; Blajan,
Mariana; Nicolau, Mihaela, Cronica Cercetărilor Arheologice -
campania 2001, [prezentată la] A XXXVI-a sesiune naţionala
de rapoarte arheologice: Buziaş, 28 mai - 1 iunie 2002, Minis-
terul Culturii şi Cultelor. Direcţia Generală a Patrimoniului Cul-
tural, Direcţia Arheologie, Comisia Naţională de Arheologie,
Muzeul Banatului Timişoara, CIMEC - Institutul de Memorie
Culturală, București, S.C. DAIM PH, 2002, 520 pg., ISBN 973-
85287-6-3; p. 282-284.
Bejan, Grec, Bejan, Adrian; Grec, Marius, Sânnicolau Mare, judeţ Timiş,
2003 punct Selişte, În: Angelescu, Mircea Victor; Borș, Corina; Vasi-
lescu, Florela (eds), Bem, Carmen; Tănăsescu, Bogdan, Vasilescu,
Tiberiu (red.) [et alii], Cronica Cercetărilor Arheologice din
România. Campania 2002, [prezentată la] A XXXVII-a ediție a
Sesiunii Anuale de rapoarte Arheologice, Covasna, 2‒6 iunie
2003, Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Natională de
Arheologie, Direcția Generală a Patrimoniului Cultural, Direcția
Arheologie, Muzeul Carpaților Răsăriteni – Sfântu Gheorghe,
cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2003, 520 pg., ISBN
973-7930-02-9; p.271-273.
Bejan et alii, Bejan, Adrian; Măruia, Liviu; Grec, Marius, Sânnicolau Mare,
2004 judeţ Timiş, punct Selişte, În: Angelescu, Mircea Victor; Ober-
länder-Târnoveanu, Irina; Vasilescu, Florela (eds), Bem, Carmen;
Jercan, Paula; Nicolae, Irina (red.) Cronica Cercetărilor Arheo-
logice din România. Campania 2003, [prezentată la] A XXXVIII-
a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Cluj-Napoca, 26‒
250
29 mai 2004, Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Natională
de Arheologie, Direcția Monumente Istorice şi Muzee, Muzeul
National de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, ciMeC- Insti-
tutul de Memorie Culturală, 2004, 524 p., ISBN 973-7930-06-1;
p. 294-296.
Bejan, Măruia, Bejan, Adrian; Măruia, Liviu, Sânnicolau Mare, judeţ Timiş,
2005 punct Selişte, În: Angelescu, Mircea Victor; Oberländer-Târno-
veanu, Irina; Vasilescu, Florela (eds), Bem, Carmen; Nicolae,
Irina (red.), Cronica Cercetărilor Arheologice din România.
Campania 2004, [prezentată la] A XXXIX-a Sesiune Naţională
de Rapoarte Arheologice, Jupiter - Mangalia, 25‒28 mai 2005,
Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Naţională de Arheolo-
gie, Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Național, Muzeul de
Arheologie “Calatis” Mangalia, ciMeC - Institutul de Memorie
Culturală, 2005, 531 p. + 5 hărți, ISBN 973-7930-03-7; p. 327-
329.
Bejan et alii, Bejan, Adrian; Măruia, Liviu; Tănase, Daniela, Un mormânt cu
2011 podoabe de aur din epoca sarmatică timpurie descoperit la
Sânnicolau Mare-Selişte, (jud. Timiş), În: Analele Banatului.
Serie Nouă, Arheologie-Istorie, XIX, 2011, p.161-180.
Dorogostaisky, Dorogostaisky, Leonard; Ardelean, Adrian, Rezultatele cerce-
Ardelean, 2014 tărilor de teren (2014) a patru mari așezări fortificate de la
sfârșitul epocii bronzului din Câmpia de Vest: Biled–Şandra,
Cenei, Sânnicolau Mare și Pecica, În: ArheoVest, Nr. II: [Sim-
pozion ArheoVest, Ediția a II-a:] In Honorem Gheorghe Laza-
rovici, Interdisciplinaritate în Arheo-logie, Timișoara, 6 decem-
brie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare,
Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged,
2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD,
Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-963-315-22
8-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN
978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 1, on-line
http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/13.pdf, p. 323-347.
Floca, 2013 Floca, Cristian, Liebling. Monografie arheologică, Timişoara,
2013, 361 pg., ISBN 978‑973‑592‑318‑1.
Forenbaher, Forenbaher, Stasǒ., Nalazišta grupe „Belegiš“ u istočnoj Slavo-
1991 niji (Sites of the Late Bronze Age “Belegiš II” group in Eastern
Slavonia), în Opuscvla archaeologica, 15, 1991, p. 47-69.
Girić, 1987 Girić, Milorad, Naselja Moriške kulture, În: Rada Vojvodanskog
Muzeja, 30, 1986-1987, p. 71-83.
Gogâltan et Gogâltan, Florin; Szentmiklosi, Alexandru; Cedică, Valentin;
alii, 2007 Drenţa, Anatolie; Dumbravă, Cristian; Popescu, Andra; Preda,
Roxana, Giroc. com.Giroc, jud. Timiş, punct Mescal, În: Ange-
lescu, Mircea Victor; Vasilescu, Florela (eds); Bem, Carmen;
251
Nicolae, Irina (red.) [et alii], Cronica Cercetărilor Arheologice
din România. Campania 2006, [prezentată la] a XLI-a ediţie a
Sesiunii Anuale de Rapoarte Arheologice, Tulcea, 29 mai–1
iunie 2006, Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Naţională
de Arheologie, Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Național,
Direcția Monumente Istorice și Arheologice, Institutul de Cer-
cetări Eco-Muzeale Tulcea, ciMeC - Institutul de Memorie Cul-
turală, 2007, 548 p., ISBN 978-973-87004-9-9; p. 163-165.
Gogâltan, 1995 Gogâltan, Florin, Die Frühe Bronzezeit im Südwesten Rumä-
niens. Stand der Forschung, În: Thraco-Dacica , XVI, 1-2, 1995,
p. 55-79.
Gogâltan, 1996 Gogâltan, Florin, About the Early Bronze Age in the Romanian
Banat, În: Nikola, Tasić (ed), The Yugoslav Danube Basin and
the Neighbouring Regions in the 2nd Millenium B.C., Belgrade-
Vršac, 1996, 293 pg., ISBN 8671790231; p. 43-67.
Gogâltan, 1999 Gogâltan, Florin, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul româ-
nesc şi pe cursul inferior al Mureşului. Cronologia şi desco-
peririle de metal, Timişoara, 1999, 366 pg., ISBN 973-9400-65-5.
Gogâltan, 2000 Gogâltan, Florin, Aspecte privind metalurgia bronzului în bazi-
nul carpatic. Ciocanele şi nicovalele cu toc de înmănuşare din
România (Aspekte der bronzeverarbeitung im Karpatenbecken.
Die Tüllenhämmer und Tüllenambosse aus Rumänien), În:
Ephemeris Napocensis, IX-X, 1999-2000 (2000), p. 5-59.
Gumă 1993 Gumă, Marian, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul
României, Bucureşti, 1993, 306 pg., ISBN 973-95349-5-3.
Gumă, 1995 Gumă, Marian, The end of the Bronze Age and the beginning of
the Early Iron Age in south-western Romania, western Serbia,
and north-western Bulgaria. A short review, În: Thraco-Dacica,
XVI, 1-2, 1995, p. 99-137.
Gumă, 1997 Gumă, Marian, Epoca bronzului în Banat. Orizonturi cronolo-
gice şi manifestări culturale. The Bronze Age in Banat / Chro-
nological Levels and Cultural Entities, Timişoara, 1997, 260 pg.
ISBN 973-578-272-3.
Khün, 1910 Khün, Lajos, Bronzkori telepről Nagyszentmiklóson, În: Archae-
ologiai Értesitö, Uj Folyam, XXX. Kötet, 1910, p. 356-359.
Luca, 2010 Luca, Sabin Adrian, Descoperiri arheologice din Banatul româ-
nesc - Repertoriu -, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Biblio-
theca Brvkenthal, XLVI, Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu, Ed.
Altip S.A. - Alba Iulia, 2010, 344 pg., ISBN 978-973-117-261-3;
Luminosu, Luminosu, Doru, Contribuţie la cunoaşterea istoricului cercetă-
1972 rilor privind cultura Periam-Pecica de pe teritoriul R.S România,
În: Tibiscus, 3, 1972, p. 27-34.
Măruia et alii, Măruia, Liviu; Micle, Dorel; Cîntar, Adrian; Ardelean, Mircea;
2011 Stavilă, Andrei; Bolcu, Lavinia; Borlea, Oana; Horak, Petru;
252
Timoc, Călin; Floca, Cristian; Vidra Lucian, ArheoGIS. Baza
de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monumente-
lor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele cercetărilor de teren,
Cluj-Napoca, 2011, 601 pg., ISBN 978-606-8191-23-2.
Medeleţ, 1995 Medeleţ, Florin, Câmpurile de urne funerare din Banat (Unele
probleme ale ritului şi ritualului funerar la tracii nordici tim-
purii de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului),
În: Acta Musei Napocensis, 32, I, 1995, p. 289-302.
Medeleţ, Medeleţ, Florin; Bugilan, Ioan, Contribuţii la probelema şi la
Bugilan, 1987 repertoriul movilelor de pământ în Banat, În: Banatica, IX, 1987,
p. 87-198.
Moga, Gudea, Moga, Marius; Gudea, Nicolae, Contribuţii la repertoriul arheo-
1975 logic al Banatului, În: Tibiscus, 4, 1975, p.129-146.
Petrescu- Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Depozitele de bronzuri din Româ-
Dâmboviţa, nia, Biblioteca de Arheologie, XXX, Ed. Academiei RSR, Bucu-
1977 reşti, 1977, 390 pg.
Rusu, 1977 Rusu, Mircea, Transilvania şi Banatul în secolele VI-IX, În: Bana-
tica, 4, 1977, pp.169-213.
Sava, Hurezan, Sava, Victor; Hurezan, Pascu; Mărginean, Florin; Şagu. Sit A1_1.
Mărginean, O aşezare a epocii finale a bronzului la Mureşul de Jos, Ed.
2011 Mega, Cluj-Napoca, 2011, 133 pg., ISBN 978-606-543-215-4.
Soroceanu, Soroceanu, Tudor, Studien zur Mures-Kultur, Buch am Erlbach,
1991 1991, 170 pg., ISBN 3-924734-25-9.
Stavilă, 2012 Stavilă, Andrei, The pottery from the Bronze Age settlement of
Timişoara-„Fratelia”. A general statistical approach, În: Annales
d’Université Valahia Târgovişte Section d’ Archeologie et d’
Histoire, XIV, No. 2, 2012, p. 29-45.
Stratan, Vulpe Stratan, Ion; Vulpe, Alexandru, Der Hügel von Susani, În: Prä-
1977 historische Zeitschrift, 52, 1977, p. 28-60.
Szabo, 2004 Szabó, V. Gábor, A Tiszacsegei edénydepó. Újabb adatok a Tisza-
Vidéki késö bronzkori edénydeponálás Szokásához, În: Móra
Ferenc Múzeum Évkönyve –Studia Archaeologica, X, (2004), p.
81-113.
Szentmiklosi, Szentmiklosi, Alexandru, Cercetările arheologice de salvare de
2005 la Deta-Dudărie. Raport preliminar de săpătură, În: Analele
Banatului. Serie Nouă, XII-XIII, 2004-2005 (2005), p. 637-656.
Szentmiklosi, Szentmiklosi, Alexandru, The Relations of the Cruceni-Belegiš
2006 Culture with Žuto Brdo-Gârla Mare Culture, În: Analele Bana-
tului, Serie Nouă, XIV/1, 2006, p. 229-269.
Szentmiklosi, Szentmiklosi, Alexandru, Aşezările culturii Cruceni-Belegiš în
2009 Banat, Alba Iulia, 2009, teză de doctorat (ms).
Szentmiklosi, Szentmiklosi, Alexandru; Draşovean Florin, Arta prelucrării
Draşovean, bronzului în Banat: (mileniul al II-lea în. Chr.): catalogul
2004 expoziţiei, Timişoara, 2004, 133 pg., ISBN 973-729-017-8.
253
Szentmiklosi, Szentmiklosi, Alexandru; Timoc, Călin, Cercetările arheologi-
Timoc, 2004- ce de la Foeni-Selişte (jud. Timiş). Raport preliminar, În: Ana-
2005 lele Banatului. Serie Nouă, XII-XIII, 2004-2005, p. 657-673.
Tasić 1984 Tasić, Nikola, Mlađa faza Belegiš kulture i njen položaj u raznogu
kultura poznog bronzanog doba u yugoslovenskom podunavlju,
În: Balkanika, XV, 1984, p. 33-44.
254
DESCOPERIRI FUNERARE ÎNTÂMPLĂTOARE LA
GÂRLA MARE, JUDEȚUL MEHEDINȚI
* gabriel_craciunescu@yahoo.com
** Muzeul Regiunii “Porțile de Fier”, Drobeta Turnu Severin
*** Muzeul Regiunii “Porțile de Fier”, Drobeta Turnu Severin; gabi.vacuta@gmail.com
Abstract. Random funerary discoveries at Gârla Mare, Mehedinți county, RO. In 2009,
a group of specialists from the Iron Gates Museum from Drobeta Turnu Severin, carried out
a field survey in the area of Gârla Mare. The purpose of this research was to precisely deter-
mine the area where, by chance, an incineration tomb belonging to the Žuto Brdo–Gârla Mare
culture was found. In the area of river km 836+400 and at about 400 m distance from the
Danube there are three south-west facing dunes. From one of the dunes the fine sand had been
completely extracted which determine the sand extraction from another dune. The research
carried out in this last dune revealed the existence of groups of small ceramic fragments be-
longing to the Žuto Brdo–Gârla Mare culture mixed with small pieces of cremated bones.
Continuing the research we found out that on the pits' slopes from where the sand had been
extracted there were two areas where fragments of ceramic pots could be seen. We proceeded
to exhume these tombs, which most certainly would have been destroyed in the next couple
of days by the workers who extracted the sand from that area. We noticed that the first tomb
had incinerated bones belonging to the deceased placed in kantaros type pot. On the other tomb
the deceased bones were placed as a pile of 0.3 m diameter. Each tomb contained six clay pots.
In tomb no 2, a duck-shaped pandantiv was found on the cremated bones pile. Based on these
obvious discoveries an archaeological site was opened at Gârla Mare, Km. river \836+400.
Keywords: West Oltenia, Gârla Mare, tombs, Žuto Brdo–Gârla Mare culture.
Numele localității Gârla Mare este legat de cultura epocii bronzului căreia i-a
împrumutat numele. Până la sfârșitul secolului XX, descoperirile arheologice apar-
ținând acestei culturi erau cu totul întâmplătoare în această zonă,. Acesta este și moti-
vul pentru care aici erau organizate periodic cercetări de teren, unele chiar în insula
din fața localității, acolo unde a fost descoperită1, la începutul sec. XX, ceramica ce
a dat mai târziu numele acestei culturi. Unele din aceste cercetări au dus la descope-
rirea unor bogate urme arheologice care atestă existența unor așezări și necropole din
1
Franz, 1922, p. 89-98.
255
epoca bronzului pe raza satului Gârla Mare2.
În data de 18 august 2009, un grup de specialiști de la Muzeul Regiunii “Por-
ților de Fier” din Drobeta Turnu Severin a efectuat o cercetare de teren pe malul Dună-
rii în zona localităților Gruia–Pristol–Gârla Mare. Pe lângă faptul că doream să veri-
ficăm o zonă mai mare de teren, aveam ca obiectiv prestabilit verificarea amănunțită
a zonei cuprinse între km fluviali 836–840. În această zonă fuseseră descoperite, în
condiții mai puțin clare, mai multe morminte aparținând culturii Žuto Brdo–Gârla
Mare3. Pe noi ne interesa dacă aici era o necropolă, eventual locul exact al acesteia,
deoarece fuseseră descoperite fragmente ceramice și morminte în zona km fluviali
836 și 839. Intenția noastră era aceea de a deschide aici un șantier arheologic în even-
tualitatea că cercetarea de teren permitea concluzia că avem în față o necropolă. Tot
așa de importantă era și informația referitoare la o așezare a acestei culturi în micro
arealul descris.
La km fluvial 836+400, și la circa 400 m distanță de Dunăre, se află trei dune
cu nisip foarte fin pe care localnicii îl folosesc ca material pentru construcție. Duna
situată în partea de sud era acoperită cu vegetație măruntă, cea din mijloc avea o for-
mă albiată și cu nisipul alb la vedere. Concavitatea acesteia cobora și la peste 2 m,
dovadă că și de aici a fost exploatat intens nisipul. Aici nu am descoperit nici un mate-
rial arheologic, lucru explicabil prin adâncimea mare la care s-a ajuns cu exploatarea
nisipului. Examinând duna din partea de nord, acoperită și ea cu o vegetație săracă
specifică zonelor nisipoase, am constatat că din loc în loc se aflau grupe mici de frag-
mente ceramice aparținând culturii Žuto Brdo–Gârla Mare precum și oase incinerate
de mici dimensiuni. La o privire mai atentă am constatat că pe pantele gropilor, din
care fusese scos nisipul de către săteni, se aflau două puncte în care apăreau pereții
unor vase (Pl. I/1). Pentru ca aceste materiale să nu cunoască soarta celor de la care
am găsit resturile ceramice, am hotărât să săpăm în aceste puncte. S-a dovedit a fi
două morminte, nederanjate încă de cei care exploatau nisipul. Distanța dintre cele
două morminte era de 3,25 m (Pl. II/2) iar acestea erau situate pe un aliniament est–
vest. Materialele arheologice descoperite în aceste morminte se află la Muzeul Regi-
unii “Porților de Fier” din Drobeta Turnu Severin.
Primul mormânt (Pl. I/2) desfăcut și situat în partea de est, denumit conven-
țional M1, avea oasele incinerate ale defunctului depuse într-un vas de tip kantharos.
Lângă acesta se mai aflau alte cinci vase de diferite tipuri.
Kantharosul (Pl. III/1), nr. inv. I 6743, are culoarea maro și a fost lucrat din
pastă care conține nisip și pietricele, bine finisat și ars. Dimensiunile piesei: Î=16,3 cm;
DG=15 cm; DB=8,2 cm; DM=16,5 cm. Vasul are fundul plat, corpul bitronconic, gâtul
tronconic și buza în două colțuri. Două torți coboară de pe buză pe umărul vasului.
Piesa este decorată pe corp și gât, prin tehnica împunsături succesive și imprimarea
unor instrumente cu partea activă semicirculară. Ca motive decorative se întâlnesc
ghirlande, linii, X-uri.
2
Crăciunescu, 2009, p. 91-104; Crăciunescu et alii, 2010, p. 99-110; Crăciunescu, 2013, p. 99-
114; Idem, 2014a, p. 1141-1148; Idem, 2014b, p. 54-63.
3
Bărbulescu, Cârstea, 2006, p. 49-54; Rus, Stîngă, 2005, p. 135.
256
1
2
Pl. I. 1. Vas care marchează primul mormânt;
2. Mormântul 1.
257
1
2
Pl. II. 1. Mormântul 2;
2. Raportul dintre cele două morminte.
258
Pl. III. Inventarul lui M1: 1. Kantharos, 2. Castron, 3. Cană.
Alt vas este un castron (Pl. III/2), nr. inv. I 6745, de culoare maro, lucrat din
pastă cu mult nisip, prost finisată dar bine arsă. Dimensiunile piesei: Î=10,8 cm;
DG=13,2 cm; DB=5,5 cm; DM=15 cm. Piesa are fundul inelar profilat, corpul bitron-
conic, buza evazată în patru colțuri. Două torți coboară de la baza gâtului până pe umăr.
Sub linia torților se află trei apucători plate. Este psibil ca vasul să fi avut silueta unei
păsări cu cele trei apucători reprezentând aripile și coada. În partea care trebuia să
fie reprezentat capul păsării, porțiunea din vas lipsește. Piesa are tot exteriorul decorat
cu ghirlande și linii. Decorul păstrează substanța albă de incrustație.
Cana (Pl. III/3), nr. inv. I 6744, era situată imediat lângă kantharos, fiind
lucrată din pastă care conține mult nisip cu bobul mare. Pasta era prost finisată și
arsă iar după ardere avea o culoare maro foarte închis. Dimensiunile piesei: Î=13,5 cm;
DB=6,5 cm; DM=16 cm. Piesa are fundul inelar profilat, corpul bitronconic în trei
colțuri, gât tronconic, buză evazată. Tot exteriorul vasului este decorat cu linii, cer-
curi și ghirlande.
259
Pl. IV. 1. Bol; 2. Ceașcă; 3. Ceașcă.
Unul din vasele acestui mormânt este un bol fragmentar (Pl. IV/1), nr. inv.
I 6748. O parte din fragmentele componente ale acestuia au fost găsite pe panta din
exteriorul mormântului. În puțin timp aceste fragmente ar fi alunecat mai mult și ar
fi fost pierdute iar din fragmentele rămase în inventarul mormântului nu se mai putea
reconstitui forma vasului. Bolul a fost lucrat din pastă amestecată cu nisip cu bobul
mare, prost finisată iar vasul este grosolan lucrat. Dimensiunile piesei: Î=6,3 cm;
DG=4 cm; DB=2,6 cm; DM=6 cm. Piesa are fundul plat, corp bombat aproape ca o
sferă, gât tronconic. De pe gât până pe umărul piesei coboară două torți pline, fără
gaură, foarte slab marcate. Decorul este prost executat și constă în linii lucrate din
puncte adâncite în pasta crudă și X-uri. Are substanță albă de incrustație.
O ceașcă (Pl. IV/2), nr. inv. I 6746, se afla tot lângă kantharos dar era răs-
turnată. Este lucrată din pastă ce conține nisip și pietriș mărunt, a fost prost finisată
și arsă. După ardere, pasta a căpătat culoarea maro. Dimensiunile piesei: Î=6,2 cm;
DG=5,9 cm; DB=3,8 cm; DM=7 cm. Aceasta are fund inelar profilat, corp rotund,
gât cilindric, buză evazată. O toartă, acum lipsă, urca de pe buză și cobora până pe
umărul piesei. Decorul este situat pe toată partea exterioară a piesei și a fost realizat
din linii, cercuri ștampilate și ghirlande.
Altă ceașcă (Pl. IV/3), nr. inv. I 6747, se afla în poziție verticală lângă kantha-
rosul cu oase incinerate. A fost lucrată din pastă amestecată cu nisip, bine finisată și
260
arsă, are culoarea maro. Dimensiunile piesei: Î=9,3 cm; DG=4 cm; DB=3,6 cm;
DM=10,7 cm. Are fundul inelar profilat, corpul bitronconic în trei colțuri, gât tron-
conic, buză evazată. O toartă cu protomă coboară de pe buză până pe umărul piesei.
Pe exteriorul acesteia și pe interiorul buzei se află un decor relizat din ghirlande, linii
simple sau grupe de linii și cercuri concentrice.
Mormântul următor (Pl. II/1), denumit convențional M2, se afla în vestul
celuilalt, la o distanță de 3,25 m. Oasele incinerate erau depuse în groapă sub forma
unei grămezi cu diametrul de 0,30 m. Lângă ele, în partea de sud și sud-vest, se afla
inventarul mormântului compus din șase vase.
Primul vas este o amforă în miniatură (Pl. V/1), nr. inv. I 6749. Este lucrată
din pastă amestecată cu nisip, relativ bine arsă, culoare maro. Dimensiunile piesei:
Î=16,8 cm; DG=13,9 cm; DB=7,2 cm; DM=22 cm. Are fundul plat și ușor profilat,
corpul bitronconic rotunjit, gât tronconic, buză puternic evazată. Pe maxima bombare
are două torți late, care se arcuiesc scurt, iar la nivelul bazei acestora, intercalate între
ele, se află două apucători plate în formă de șa.
O ceașcă (Pl. VI/1) are nr. de inv. I 6753. Este lucrată din pastă amestecată
cu nisip fin, inegal finisată, culoare maro cu multe zone brune. Dimensiunile piesei:
Î=7,9 cm; DG=5,5 cm; DB=3,1 cm; DM=8,7 cm. Are fundul inelar și profilat, cor-
pul bitronconic în trei colțuri, gâtul tronconic, buza evazată. O toartă delicată coboară
de pe buză până pe umărul piesei. În partea superioară a torții se află o protomă tip
“ansa lunata”.
A doua ceașcă (Pl. VI/2) are nr. de inv. I 6754. Este lucrată din pastă ames-
tecată cu nisip fin, arderea este insuficientă, culoare maro. Dimensiunile piesei: Î=10 cm;
DG=5,8 cm; DB=3,3 cm; DM=10,5 cm. Fundul este inelar, corpul este bitronconic
în trei colțuri, gât tronconic, buză ușor rotunjită. O toartă lată coboară de pe buză
până pe umărul vasului. De pe toartă se ridică o protomă. Exteriorul piesei și protoma
sunt acoperite cu un decor format din ghirlande, linii, spirale și cercuri.
O altă amforă în miniatură (Pl. VII/1), nr. de inv. I 6751, este lucrată din
pastă amestecată cu nisip fin, ardere insuficientă, culoare maro. Dimensiunile piesei:
Î=8,8 cm; DG=9,3 cm; DB=5,2 cm; DM=13 cm. Are fundul plat și ușor profilat, corp
bitronconic rotunjit la partea superioară, buză evazată. De la baza gâtului coboară
scurt patru torți late până pe umărul piesei. Un brâu ușor reliefat se arcuiește puțin în
jos între torți, ale căror părți superioare le unește.
Altă amforă în miniatură (Pl. VII/2), nr. de inv. I 6750, este lucrată negli-
jent din pastă amestecată cu nisip cu bobul mare, destul de bine arsă, culoare maro cu
pete brune. Dimensiunile piesei: Î=10,5 cm; DG=10,3 cm; DB=6,5 cm; DM=13,6 cm.
Are fundul ușor concav și puțin profilat, corpul este bitronconic și rotunjit la partea
superioară, gâtul este cilindric iar buza evazată. Patru torți late situate pe aceeași linie
coboară de la baza gâtului până pe umărul piesei.
Ultima amforă în miniatură (Pl. VIII), nr. de inv. I 6752, este lucrată din pastă
amestecată cu nisip cu bobul mare, prost frământată și finisată, ardere insuficientă.
Dimensiunile piesei: Î=8,5 cm; DG=6,6 cm; DB=3,4 cm; DM=9,9 cm. Are fundul plat,
corpul bitronconic, gâtul tronconic iar buza este evazată în unghi drept. Pe maxima
bombare are patru apucători în formă de șa.
261
Pl. V. Inventarul lui M2: 1. Amforă în miniatură; 2. Pandantiv.
Pe grămada de oase incinerate a fost găsit un pandantiv (Pl. V/2). A fost
lucrat din pastă de bună calitate și are culoarea maro. Dimensiunile piesei: Î=2 cm;
DB=1,2 cm. Are forma unui cap de rață cu ochi proeminenți și subliniați prin cercuri
262
Pl. VI. 1. Ceașcă; 2. Ceașcă.
263
Pl. VII. 1. Amforă în miniatură; 2. Amforă în miniatură.
264
Pl. VIII. Amforă în miniatură.
concentrice. Suportul piesei are formă rotundă și este concav, fiind prevăzut cu o
perforație pentru a putea fi agățat. Este decorat prin împunsături seccesive cu linii și
cercuri concentrice. Piesa a fost interpretată de o persoană nefamiliarizată cu această
cultură și producția ei ceramică, drept picior uman. Respectivul prezintă desene ale
unor piese de la Ostrovul Mare și Gârla Mare4 din care se vede clar cum tălpile indi-
vizilor din cultura Žuto Brdo–Gârla Mare au o creastă/carenă pe mijloc și țin dege-
tele foarte mult curbate în jos. Adevărați contorsioniști dacă puteau merge în acest
fel sau aveau probleme grave de natură ortopedică. Dar cel puțin își desenau pe
picioare motive decorative specifice acestei culturi.
Prima observație care poate fi făcută este aceea că urnele în miniatură se
întâlnesc atât în așezări cât și în necropole. În locuința de la Ostrovul Mare au apărut
mai multe fragmente de amfore de mărime medie și mică5. Asemenea amfore de mici
4
Neagoe, 2011, Pl. I.
5
Crăciunescu, 2006, p. 146.
265
dimensiuni se găsesc și în mormite din necropole situate în estul și vestul Olteniei.
Și nominalizăm aici necropolele de la Cârna–Grindul Tomii6, Cârna– Ostrovogania7
și Balta Verde8. În această discuție, necropola de la Ostovul Mare–Bivolării are un
loc important. De aici sunt publicate numeroase amfore în miniatură9. Dintr-un mate-
rial mai recent10 privind această necropolă se poate afla că numărul amforelor în
miniatură amintite de Dumitru Berciu în Catalogul muzeului arheologic din Turnu-
Severin este de 53. În inventarul Muzeului Regiunii “Porților de Fier” din Drobeta
Turnu Severin, unde se află materialele de la Ostrovul Mare–Bivolării, se află un
număr de 51 de amfore în miniatură. După ambele variante numărul amforelor în
miniatură este destul de mare, dar nu avem nici o indicație asupra numărului aces-
tora dintr-un singur mormânt. Abordând problema și din alt unghi, am fi tentați să
considerăm că doar mormintele care au oasele incineratului depuse direct în groapă
au în inventarul lor și amfore în miniatură. Această situație a fost întâlnită la Crivina,
în campania din anul 2008, unde au fost descoperite două morminte11 ale acestei cul-
turi. Primul mormânt avea resturile incineratului depuse în groapă iar în inventarul
său se aflau două amfore în miniatură. Al doilea mormânt avea aceste resturi depuse
în urnă iar în inventarul său nu se mai afla nici o amforă în miniatură. Dar în campania
din 2009 de la Crivina a mai fost descoperit un mormât12 cu oasele incinerate depuse
în urnă și cu o amforă în miniatură în inventar, astfel încât această supoziție nu este
valabilă. Dacă luăm în discuție necropola de la Balta Verde13, din cadrul vechilor
cercetări, la care avem destul de clar prezentat inventarul, observăm următoarea situ-
ație. În două morminte care au oasele incinerate depuse în groapă, M2 și M11, avem
câte o amforă în miniatură la fiecare mormânt. Tot câte o singură amforă în miniatură
avem și la mormintele 4, 13, 16, 17–18. Deci prezența acestui tip de vas nu are legă-
tură cu modul de depunere a oaselor incinerate ale defuncților. Această problemă
merită mai multă atenție. Ar fi fost necesar să se cunoască sexul și vârsta celor inci-
nerați, pentru toate mormintele. Pe de altă parte, în necropole nu toate mormintele sunt
contemporane. O analiză atentă a lor s-ar putea să dea unele rezultate. Lucrul acesta
este valabil mai ales pentru vestul Olteniei unde populația culturii Žuto Brdo–Gârla
Mare pătrunde prima dată la est de Porțile de Fier. Această prezență a unor amfore
în miniatură atât în așezări cât și în necropole ne determină să reafirmăm o părere mai
veche14, potrivit căreia nu se confecționau vase în mod special pentru ocazii funera-
re. Sigur că nu excludem și posibilitatea ca unele tipuri de vase să fi lipsit în anumite
momente. În caz de deces acestea puteau fi repede confecționate dar lucrul acesta se
6
Dumitrescu, 1961, Pl. LX/41.
7
Șandor-Chicideanu, 2003, Pl. 60 b/1, 2.
8
Berciu, Comșa, 1956, Fig. 15/2.
9
Berciu, 1953, Pl. XIX/2-4, 8, 9, 14-16.
10
Crăciunescu, 2014a, p. 27-32.
11
Crăciunescu, Neagoe, 2008, p. 87-96.
12
Crăciunescu, 2015, Pl. II/1.
13
Berciu, Comșa, 1956, p. 267-307.
14
Crăciunescu, 1992, p. 47.
266
reflectă în slaba lor calitate, fiind finisate prost și arse insuficient.
O altă observație se referă la analiza antropologică15 a lui M2. Din groapă au
fost strânse oase în greutate de 250 g. În raport se face precizarea că ar putea fi vorba
de o persoană de sex feminin în vârstă de 20–30 de ani. Corpul acesteia a fost ars la
o temperatură de 800–900°C, o temperatură normală pentru incinerații de la Gârla
Mare. Pentru 17 morminte de la Gârla Mare avem analize antropologice16. Pentru
mormintele descoperite în partea de vest, către Dunăre, nu avem semnalată prezența
unor oase de animale printre resturile incinerate ale indivizilor. Cele două morminte
descoperite în anul 2009 pot fi atribuite acestui sector de vest. În analiza antropologică
a lui M2 se constată doar existența oaselor umane incinerate. Dacă înmormântările
în această necropolă au început de la Dunăre către interior, adică de la vest către est,
apare o problemă care intră în contradicție cu o observație mai veche. Și anume că
resturile de ofrande animale, identificate prin fragmente de oase, se întâlnesc mai mult
în vestul Olteniei17. Este posibil ca această practică să fi fost adusă de la vest de Porțile
de Fier și să fi dispărut treptat o dată cu răspândirea acestei culturi către est18.
Tot ca o ipoteză amintim faptul că depunerea defuncților incinerați în groapă,
poate reprezenta o practică mai veche în cadrul culturii Žuto Brdo–Gârla Mare, deoa-
rece se întâlnește mai des în vestul Olteniei și mai rar în estul acestei provincii.
Prezența fragmentelor de oase de animale în morminte și depunerea resturi-
lor incinerate ale defuncților în groapă sunt socotite ca practici rituale aduse din zona
de la vest de Porțile de Fier în Oltenia19. Prin existența unuia din mormintele desco-
perite în anul 2009 la Gârla Mare, având resturile incinerate ale defunctului depuse în
groapă, se extinde zona în care bănuim că au pătruns primele valuri ale purtătorilor
culturii Žuto Brdo–Gârla Mare.
Aceste două morminte semnaleaza o necropolă care, din fericire, este situată
la distanță de malul Dunării. Majoritatea necropolelor din sud-vestul Olteniei au fost
situate chiar pe malul acesteia, lucru care a dus la distrugerea lor în cea mai mare par-
te20. La Gârla Mare există posibilitatea ca o necropolă, probabil de mici dimensiuni,
să poată fi cercetată sistematic iar oasele defuncților să fie determinate la Institutul
de Antropologie. Se poate deschide posibilitatea obținerii unor informatii inedite și
de mare valoare științifică.
ABREVIERI:
DB = diametrul bazei DM = diametrul maxim
DG = diametrul gurii Î = înălțime
15
Constantinescu, Culea, 2012, p. 1.
16
Idem, 2013, p. 1-10.
17
Crăciunescu, 2011, p. 39.
18
Idem, 2015, p. 142.
19
Idem, 2012, p. 692.
20
Morintz, 1978, p. 29.
267
BIBLIOGRAFIE
268
Istorie, XVIII, 2008, p. 87-96.
Crăciunescu et Crăciunescu Gabriel; Neagoe, Marian Iulian; Manea, Cristian;
alii, 2010 Văcuță Gabriel Eugen, O locuință din epoca bronzului în insula
Gârla Mare, În: Drobeta, Arheologie-Istorie, XX, 2010, p. 99-110.
Costantinescu, Constantinescu, Mihai; Culea, Mihaela, Analiza antropologică
Culea, 2012 a osemintelor incinerate din necropola de la Gârla Mare, jud.
Mehedinți, 2012, p. 1-7 (ms; raport depus la MRPF).
Costantinescu, Constantinescu, Mihai; Culea, Mihaela, Analiza antropologică
Culea, 2013 a osemintelor incinerate din necropola de la Gârla Mare, jud.
Mehedinți, 2013, p. 1-10 (ms; raport depus la MRPF).
Dumitrescu, Dumitrescu, Vladimir, Necropola de incinerație din epoca bron-
1961 zului de la Cîrna, Institutul de Arheologie al Academiei R.P.R.,
Biblioteca de arheologie, 4, Ed. Academiei Republicii Populare
Romîne, București, 1961, 386 pg.
Franz, 1922 Franz, Leonhard, Vorgeschichtliche Funde aus Rumänien, În:
Wiener Prähistorische Zeitschrift, IX, 3–4, 1922, p. 89-98.
Morintz, 1978 Morintz, Sebastian, Contribuții arheologice la istoria tracilor
timpurii, I: Epoca bronzului în spațiul carpato-balcanic, Aca-
demia de ştiinţe sociale și politice a Republicii Socialiste Româ-
nia. Institutul de arheologie, Biblioteca de arheologie, XXXIV,
Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978,
215 pg.
Neagoe, 2011 Neagoe, Marin Iulian, Reprezentări din lut ale piciorului uman
în cadrul culturii Žuto Brdo - Gârla Mare, În: Terra Sebus. Acta
Musei Sebesiensis, 3, 2011, p. 109-134.
Rus, Stîngă, Rus, Răzvan; Stîngă, Mihai, Noi descoperiri arheologice întâm-
2005 plătoare pe teritoriul judeţului Mehedinţi, În: Drobeta, Arheo-
logie-Istorie, XV, 2005, p. 134-137.
Şandor- Şandor-Chicideanu, Monica, Cultura Žuto Brdo - Gârla Mare.
Chicideanu, Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului la Dunărea Mijlocie
2003 şi Inferioară, Ed. Neremia Napocae, Cluj-Napoca, 2003, 2 vol.,
395 + 332 p., ISBN 973-7951-15-8.
269
DEPOZITUL DE BRONZURI DE LA PIR.
URME ALE UNOR STRATEGII SOCIALE
DIN EPOCA TÂRZIE A BRONZULUI
Liviu Marta*
Abstract. The bronze hoard from Pir (Satu Mare County, RO) comprises 24 socketed axes
(originally 25), six sickles, three spearheads and one round pendant. The hoard falls into the
series Moigrad-Tauteu / Hajúböszörmeny (horizon no. IV of hoards).
The deliberate damaging of the pieces from the hoard is inferred by the easily breakable parts
that have been broken, by having marked the cutting line and eventually not having the piece
broken. This aspect also appears in the custom specific of the hoards from horizon IV where
offerings comprised more fragments of the same piece. These details about fragmentation bring
out that the destruction is pure ritual rather than aiming to obtain a standard weight.
In what structure is concerned, the multiple presence of some types of pieces in the hoard from
Pir and the many contemporary hoards point out many patterns in composition that provide
clues about the interpretation of metal offerings. In the HaB period, the pieces from the com-
posite hoards take the following pattern: many socketed axes with less sickles (usually frag-
mented) and a few spearheads (1–3 samples).
In order to unravel the possible meanings of the depositional pattern consisting of socketed
axes–sickles–spearheads, first must be added that these items are associated with a few pres-
tigious items (15 out of 25 hoards). This association, in which pieces specific of the elites are
involved, suggests that the deposition in this type of hoards depicts the social strategy of that
time. Recurrent deposition practices (ex. fragmentation) and recurrent selections of the pieces
based on patterns reveal an encryption behind which wealth was destroyed in order to obtain
divine grace and it was ostentatiously displayed in order to attain or maintain social status.
Keywords: bronze hoards, HaB period, deliberate damaging, patterns in composition, social
strategies.
Primul lot din depozitul de la Pir, format din şase celturi, a fost recuperat de
Németi János în anul 19961. Piesele au fost primite de la dl Kóka József (Pir, nr.
390), care le-a descoperit în urma lucrărilor agricole de pe lotul său situat în partea
de hotar “Krumpli Földek / Pământurile de cartofi”. În vara anului 2007, dl Szász
Endre, directorul şcolii din Pir, a mai descoperit două topoare, pe care le-a donat
muzeului din Satu Mare. La locul indicat, folosind detectorul de metale, în data de
1
Németi, 1996, p. 31.
271
18 septembrie 2007, au mai fost găsit un număr de 12 arme şi unelte de bronz2. În
data de 12 decembrie 2007 a mai fost recuperat un lot de piese, iar în primăvara urmă-
toare încă un fragment de seceră. Piesele au fost descoperite în pământul arat într-un
perimetru restâns (8 × 6 m), situat pe un platou, la o distanţă de 70–80 m sud de mar-
ginea terasei Ierului. În ansamblu, depozitul este compus din 24 celturi (iniţial 25)3,
şase seceri, trei vârfuri de lance şi un fragment de pandantiv rotund ajurat.
Nu este scopul acestui articol de a publica integral încadrarea fiecărei piese
care aparţine depozitului de la Pir, însă este de domeniul evidenţei că atât piesele
directoare, cât şi asamblul compoziţiei sunt specifice tipului de depozite cunoscut în
România sub denumirea de Moigrad–Tăuteu şi în Ungaria sub denumirea de Hajúbö-
szörmeny. Christopher Pare4 şi Carola Metzner-Nebelsick5 au realizat noi structurări
asupra depozitelor din România, ultima dintre ele fiind utilizată şi în lucrarea de faţă.
Lucrarea dezbate dacă piesele alese pentru a fi depozitate au fost luate la întâm-
plare, pornind de la obiectele avute la îndemână sau dacă, eventual, aceste obiecte au
fost selecţionate, respectând, de asemenea, reguli şi canoane caracteristice perioadei.
Căutarea acestui răspuns s-a propus a fi realizat fără o forţare peste limită a izvorului
istoric, dar în acelaşi timp s-a considerat că nu trebuie omise sau neimplicate o serie
de cercetări recente realizate asupra depozitelor de bronzuri din Europa.
1. Deteriorări ale pieselor din depozit
O parte din piesele de la Pir au suferit deteriorări, despre care adesea nu se
poate spune cu siguranţă dacă sunt produsul unor lovituri provocate în urma utiliză-
rii pieselor, sau sunt produse din dorinţa de a le distruge. Această distincţie este foarte
importantă deoarece în cazul constatării intenţiei premeditate de a distruge sau frag-
menta piesele se induce şi intenţia unui tratament special al pieselor, aspect esenţial
prin care este propusă motivaţia cultică a depunerii pieselor de bronz. Cele mai multe
dintre topoarele de la Pir sunt deteriorate în zona tăişului. Despre ciobiturile din acea
zonă este greu de spus dacă au survenit în urma lovirii unor obiecte contondente sau
dacă tăişurile celturilor au fost rupte intenţionat (Pl. 4/1). Un caz special este repre-
zentat de mai multe exemplare care prezintă ruperea colţului tăişului pe partea cu ure-
chiuşa de fixare (Pl. 4/4, 5, 6). Horia Ciugudean şi Marius Ciută constată că ruperea
acestei zone este extrem de frecventă la celturile din spaţiul carpatic, apreciind pe baza
unor urme de detaşare vizibile pe multe tăişuri de celturi că deteriorarea acestora nu
pare a avea un caracter accidental, produs în timpul utilizării6. Acest aspect poate fi
adus în discuţie în cazul unuia dintre celturile de la Pir, a cărui tăiş a fost detaşat prin-
tr-o lovitură laterală (Pl. 4/6). Tăişul unor celturi păstrează urma unor lovituri pe mate-
riale dure înguste de metal (sârme, coaste de întărire a secerilor, muchii înguste ale
celturilor), unele care ar putea proveni din lovirea muchiilor unor piese sau nervuri
2
Piesele au fost recuperate de către Szász Endre, Németi János, Hágó Attila şi Liviu Marta.
3
Szász Endre a menţionat descoperirea, cu ani în urmă, a unui celt, ulterior pierdut (Németi,
1996, p. 31).
4
Pare, 1998.
5
Metzner-Nebelsick, 1994; Idem, 2002; Idem, 2005.
6
Ciugudean, Ciută, 2008, p. 353.
272
de seceri din acest depozit (Pl. 4/7). În cazul unuia dintre celturi este evident că lama
nu a fost ruptă în urma utilizării, ci în urma lovirii sale pe latura lată cu un alt obiect
(Pl. 3/6, 4/2)7. Lovitura a fost aplicată cu multă forţă, fapt ce a dus la îndoirea puter-
nică a zonei de ruptură, probabil în urma unor lovituri repetate. În zona de ruptură nu
se păstrează ampreta obiectului cu care a fost îndoit şi rupt celtul, fapt ce presupune
o suprafaţă de lovire lată, ce poate să fi produsă cu un ciocan (celt-ciocan), o piatră
masivă sau chiar o bucată dură de lemn. O lovitură similară, pe latura lată, în zona
de ruptură, poate fi identificat pe desenul unuia dintre celturile din depozitul de la
Săcuieni, atribuit seriei Moigrad-Tăuteu. Tot o lovitură dură pare să fi suferit şi una
dintre lăncii, căreia i-a fost despicat tăişul (Pl. 4/3). Este greu de crezut că această tăie-
tură a fost provocată de utilizarea lăncii în luptă sau în cadrul unor activităţi cotidiene8.
Secerile din depozitul de la Pir au fost fragmentate, două dintre ele fiind rupte
în trei bucăţi (Pl. 5/2, 3) iar una în două bucăţi (Pl. 5/1). Starea contorsionată în zona
de fragmentare (Pl. 3/10, 14, 15) arată că aceasta a fost realizată prin îndoire, produsă
fie prin împingere, fie prin lovire cu un obiect lat, care nu a lăsat urme de contact în
zona de atingere. O pregătire prealabilă a ruperii se evidenţiază foarte bine în cazul
secerii celei mai late (Pl. 5/1). Pentru a slăbii zona care urma a fi ruptă prin îndoire,
în prealabil a fost realizată o tăietură, care pe o lungime de 5 cm are o traiectorie
dreaptă. Intenţia de a slăbii secera în vederea ruperii este cu atât mai evidentă cu cât
traiectoria tăieturii, deoarece mergea greşit spre mîner, a fost schimbată spre lamă,
pentru a permite fragmentarea piesei (Pl. 5/1a). Ruperea ulterioară a secerii s-a pro-
dus pe traiectoria tăieturii doar în zona din dreptul coastelor de întărire, iar faptul că
pe cea mai mare parte a lamei ruptura s-a produs pe lângă tăietură a făcut ca operaţi-
unea de pregătire a fragmentării să rămână bine evidenţiată. Pe zona dinspre vârf a
aceleiaşi seceri este vizibilă o altă tăietură superficială, care împreună cu o ciobire a
lamei (Pl. 5/1b–1c) şi o tăietură aplicată coastei intermediare, pe partea opusă, suge-
rează pregătirea unei noi linii de rupere, dat fiind că cele trei operaţiuni au urmărit
slăbirea piesei pe aceaşi linie. Ruperea însă a fost produsă mai spre vârf, printr-o lovi-
tură cu un obiect fără muchii ascuţite, probabil un ciocan. Linii repregătite prin tăieri
aplicate coastelor de consolidare, dar nerealizate sunt vizibile şi la alte seceri. Probabil
operaţiunile de pregătire a fragmentării secerilor au fost realizate cu lama unui celt, a
cărei tăiş păstrează urme de uzură, adânci şi înguste (Pl. 4/6), care au putut fi produse
tocmai prin tăierea coastelor de consolidare de pe seceri. La una dintre seceri este vizi-
bilă decuparea unei părţi a tăişului (Pl. 5/2), operaţiune bine evidenţiată la depozitele
din seria Cincu–Suseni/Kurd. O prezenţă curioasă în cadrul depozitului este aceea a
secerii care pare a fi un rebut (Pl. 3/6), prezenţă care, la nivelul depozitelor din orizon-
tul IV, este rar întâlnită9.
Secerile sunt obiectele cele mai fragmentate şi îndoite în cadrul depozitelor
din orizontul IV, în timp ce vârfurile de lance şi topoarele fiind în mare majoritate
nefragmentate, dau această notă generală întregii acumulări. Pentru depozitele din
7
Petrescu-Dîmboviţa, 1978, pl. 238B/3.
8
Vârfuri de lance fragmentate în orizontul IV de depozite: Ibidem, pl. 235/19 (Moigrad).
9
Ibidem, 1978, pl. 250/7 (Zagon I).
273
HaA ruperea în bucăţi a pieselor este mult mai intensă şi mai frecventă, însă este
extrem de rară depunerea mai multor fagmente care provin de la aceeaşi piesă, atât
în ce priveşte zona de nord a Transilvaniei10, cât şi pentru o regiune mai vastă a spa-
ţiului european11. Un aspect interesant pe care îl scot în evidenţă secerile de la Pir şi
unul dintre topoare este acela că fragmentele de seceri şi celturi se pot adăugi astfel
încât să recompună obiectele înainte de îndoire şi rupere. Deşi nu a fost remarcată în
mod special, depunerea mai multor fragmente de la un obiect este o practică întâlnită
în depozitele din “orizontul IV”12, chiar dacă continuă să fie prezente un număr ridicat
de fragmente singulare, adică părţi de obiecte ce nu sunt întregi. În mod evident des-
coperirea la Pir a unui număr mare de fragmente ce recompun piese întregi se dato-
rează modului de recuperarea a depozitului: folosirea detectorului de metale a permis
recuperarea unor fragmente mărunte, care au fost răvăşite de maşinile agricole. Se
poate scoate în evidenţă că această recuperare completă este un element comun al
depozitelor din orizonturile IV şi V, care au fost descoperite cu detectorul de metale13.
Este de la sine înţeles că în cazul numeroaselor depozite din orizontul IV găsite
incidental, descoperitorii nu au observat fragmentele mici de obiecte sau, în cazul unor
fragmente de lame de seceri, acestea chiar nu au fost adunate de la locul de depunere.
Depozitul de la Pir arată că prezenţa mai multor fragmente, care provin de la acelaşi
obiect, poate fi considerată o notă generală pentru mai multe depozite din orizonturile
IV–V, prin aceasta deosebindu-se de depozitele de bronzuri anterioare.
Deteriorarea unor piese a fost explicată, cel puţin în parte, prin practici ritu-
ale14, acesta fiind unul dintre argumentele pentru care reprezentanţii şcolii germane
consideră depozitele în sine, inclusiv cele de acest tip, ca având în principal un
caracter votiv15. În fine, fragmentarea pieselor de bronz din depozite, şi cu precădere
10
Pentru depozitul de la Brâglezi, chiar dacă a fost recuperat cu detectorul de metale, există
doar 2–3 cazuri în care sunt depuse câte două fragmente care provin de la aceiaşi piesă, aspect
specific perioadei (Bejinariu, 2007, p. 72).
11
Hansen, 1996-1998; Idem, 2013, p. 180.
12
Petrescu-Dâmboviţa, 1978, pl. 249/4, 250/7 (Zagon I: două seceri), 253/28 (Sâmbăta Nouă: o
seceră), pl. 254B/4,7 (Blăjenii de Jos: o seceră), pl. 242/7 (Suatu: un topor), pl 247B/6 (Tău-
teu: un topor), pl. 217/4 (Dacia: un cuţit), pl. 230/33 (Corneşti: un cuţit), pl. 230/52 (Cor-
neşti), pl. 260C/3 (Hida: o spadă), pl. 292/1 (Predeal: spadă), pl. 275C/3,4 (Slimnic); Mozso-
lics, 2000, pl. 10/ 9, 10, 11/9, 12/3 (Celldömölk II: seceri şi cuţit), 23/3 (Csorvás: seceră), pl.
53/8 (Meőkövesd: seceră), pl. 55/22, 57/10 (Nádudvar: seceră şi spadă), pl. 61/13 (Nagy-
kálló: seceră), pl. 82/6 (Rohod), pl. 99/6 (Szikszó: seceră), pl. 112/6 (Újszentmargita:
seceră), pl. 118/3,12,13 (Záhony: seceri), pl. 32/3, 33/1, 35/1 (Hajdúböszörmény: spade), pl.
67/2 (Nékládháza: spadă), pl. 70/14 (Pácin: lamă), pl. 84/3, 85/22, 86/2 (Románd: lamă, seceră
şi cuţit), pl. 92/24 (Szentes: turtă).
13
V. Szabó, 2011, pl. 1/3: (Bonyhát-împrejurimi: şapte seceri, două topoare, o spadă), pl. 2/3
(Mátraszőlős: o seceră), pl. 8/2,3 (Zsáka-Dávid-tanya: opt seceri, un topor, o lamă, un disc),
pl. 9/ 3 (Baks-Temetőpart I: şapte seceri şi un celt); pl. 9/4 (Baks-Temetőpart I: o seceră şi
cinci lame).
14
Nebelsick, 2000.
15
v. Brunn, 1980; Kubach, 1979; 1983, 1985; Schumacher-Matthäus, 1985; Hänsel, 1997;
Idem, 1994, p. 371-390; Idem, 2005; Harding, 2000, p. 352-368.
274
a secerilor, a fost explicată de unii cercetători prin posibila lor apartenenţă la un sis-
tem premonetar, mergându-se până la afirmaţia că secerile de bronz nici nu erau des-
tinate în principal activităţilor agricole, ci reprezentau unităţi de schimb, cu valenţe
premonetare16. Între cele două direcţii de interpretare, depozitul de la Pir oferă detalii
care trimit spre o fragmentare care nu a avut raţiuni practice, ci rituale. Că nu a fost
dorită obţinerea unei greutăţi standard este indicat cel mai bine de secera lată a cărei
rupere a fost trasată pe o anumită direcţie, apoi a fost redirecţionată, probabil fiincă
pe direcţia iniţială era prea dificil de rupt, deoarece tăietura era direcţionată pe coadă
(Pl. 5/1a). În final, pe cea mai mare parte din lăţime, piesa a fost ruptă pe o altă por-
ţiune decât aceea trasată. Şi alte porţiuni de seceri prezintă renunţări la direcţii de frag-
mentare preconizate iniţial, trasate prin tăiere, sau chiar deja forţate prin îndoiere, fiind
evident că s-a renunţat la obţinerea unor cantităţi de metal preconizate (Pl. 3/14,15,
Pl. 5/1b, 4). Cu excepţia unuia dintre celturi, care are distrusă zona de la gură (Pl. 2/
15), fragmentarea ne apare ca fiind produsă în zone mai uşor de rupt: îmbinarea zonei
dintre tub şi lamă la unul dintre celturi (Pl. 4/2), respectiv a zonei de tăiş a celturilor
(Pl. 4/1,3,4,5,6) şi a vârfului sau a lamei la seceri (Pl. 5). Astfel intenţionalitatea dete-
riorării pieselor poate fi indusă atât pe baza alegerii porţiunilor uşoare de rupere, dar
şi pe baza obiceiului specific depozitelor din orizontul IV de a pune ca ofrandă mai
multe fragmente care provin de la aceeaşi piesă.
2. Structura
La fel ca în cazul tratamentului aplicat pieselor, în spaţiul carpatic există o
analiză intensă şi consistentă în ce priveşte modul în care sunt structurate depozitele,
analize care au arătat că modul în care se asociază piesele de bronzuri în depozite nu
are ca explicaţie diferenţa cronologică între aceste grupe de depozite, iar motivele
deosebirilor trebuiesc căutate în alte domenii. Aparţinând adesea unor tipuri cu arii
de răspândire bine definite, unele tipuri de ofrande metalice prezintă asociaţii de
obiecte distincte, compoziţia depozitelor fiind determinată şi condiţionată de necesi-
tăţile, posibilităţile, preferinţele şi tradiţiile unor grupuri umane deosebite, ce pot (sau
nu ) să se diferenţieze cultural şi etnic17. Trebuie să remarcăm că analiza asupra sem-
nificaţiei pieselor depuse este purtată la un nivel mult mai precaut decât în cazul inter-
pretărilor legate de fragmentare, deşi în ultimele decenii au fost realizate reale pro-
grese. Un punct esenţial de pornire a fost reprezentat de studiul Gizelei Schumacher-
Mathäus, podoabele din depozite au fost discutate pornind de la apariţia lor în contexte
arheologice precise18. În spaţiul carpatic analiza conotaţiilor de conţinut a depozitelor
se loveşte de incertitudinile pe care le aduce descoperirea întâmplătoare a majorităţii
depozitelor şi a lipsei cvasi-totale a descoperirilor funerare care ar aduce informaţii
suplimentare la modul în care era utilizate uneltele şi armele, respectiv la modul în
care erau purtate podoabele şi accesoriile vestimentare, prezente în depozite. Totuşi
16
Somerfeld, 1994, p. 37-60; Hänsel, 2005; Primas, 1986, p. 37-40
17
În ce priveşte existenţa în spaţiul carpatic a unor anumite tipuri de depozite diferenţiate
fără a avea la bază motive cronologice: Kacsó 1990, p. 245 şi urm.; Idem, 1995; Hansen,
1994, Idem, 1995; Metzner-Nebelsick 2005, p. 328-331; Bratu, 2009.
18
Un punct esenţial de pornire a fost reprezentat de studiul Gizelei Schumacher-Mathäus (1985).
275
aceste incertitudini sunt atenuate însă de recentele recuperări de depozite cu ajutorul
detectoarelor de metale sau prin săpături arheologice, mai evidente tocmai pentru peri-
oada HaB19.
2.1. Asocierea piese-deponenţi în Bronz mijlociu – Hallstatt A
Pentru depozitele din epoca mijlocie a bronzului – luând în considerare can-
titatea mică de obiecte, caracterul lor individual şi potrivirea constatată între numărul
de arme şi podoabe – s-a apreciat că acestea exprimă adesea dotări personale ale unor
războinici20. Individualitatea armelor de prestigiu (în special a topoarelor şi a spadelor
ornamentate) se consideră că reprezintă o exprimare a statului social al unor persoane
sau grupuri restrânse de persoanele din categoria înaltă a societăţii21. La depozitele
din perioda Br D (orizontul de depozite II) se constată că depozitele devin considerabil
mai mari, în depuneri ajung să fie incluse mai multe piese, care, aşa cum s-a arătat în
ultimele decenii, în numeroase cazuri sunt selectate după anumite principii. În primul
rând s-a demonstrat că o selectare a pieselor se face după principii specifice unor regi-
uni22. Cea mai mare parte a depunerilor dau impresia unor ofrande colective ale unor
grupuri de oameni23. În HaA (A1) obiceiurile de depozitare se schimbă din nou. Des-
coperirile devin extrem de complexe atât în ce priveşte compoziția dar şi ca dimensi-
uni. Cele mai multe obiecte sunt acum depozitate într-o stare deteriorată sau fragmen-
tată, bucăţile de piese fiind rupte pe baza unor principii sau intenții simbolice greu
perceptibile. Totuşi în cadrul acestor depuneri, aparent nestructurate, răzbat câteva
elemente care par a da sens unor îngrămădiri de obiecte diverse. Astfel, celturile sau
alte obiecte a căror zonă de înmănuşare este umplută cu fragmente au fost apreciate
ca exprimări individuale în cadrul unor depuneri colective. De asemenea, faptul că
numeroasele fragmente nu se îmbină pentru a recompune obiecte întregi a indus apre-
cierea că fragmentele de obiecte pot fi considerate cadouri pentru zei, de tipul pars
pro toto, prin analogie cu comportamente observate în cazul ofrandelelor descope-
rite în preajma templelor greceşti. Dintr-o altă perspectivă această provenienţă a fie-
cărui fragment de la un obiect diferit la făcut pe Louis Nebelsick24 să sugereaze că
materialul fragmentat ar fi putut fi împărțit într-o parte divină și o parte umană, adică
un fragment dintr-o seceră sau lamă un topor, de exemplu, ar fi putut deveni o parte
din depozit, în timp ce partea rămasă nedepusă a obiectului a rămas în mâinile proprie-
tarului inițial ca un semn simbolic care a rămas să certifice participarea la acumulare
(ceremonie). Acestea au fost argumente pentru a susţine caracterul colectiv al depu-
nerilor din HaA25. Caracter colectiv a fost extins şi la unele depuneri din Bz D, în care
19
Din datele publicate sau prezentate la conferinţe menţionez câteva cazuri de depozite des-
coperite cu detectorul de metale în nord-vestul României: depozitele de perioadă HaA de la
Brâglez, Carei-Spitz, Cluj; HaB: Giorocuta, Pir. În Ungaria un număr mare de depozite au
fost recuperate de echipa coordonată de Gábor V. Szabó (2011).
20
Soroceanu, 2011, p. 242; Dietrich, 2013, p. 16.
21
David, 2002, p. 281, 412-415.
22
Hansen, 1994, p. 355-356; Kacsó, 1990; Idem, 1995, p. 106-113.
23
Dietrich, 2013, p. 16
24
Nebelsick, 2000, p. 169-170.
25
Hansen, 1996-1998, p. 23; Idem, 2013, p. 178-179, Dietrich, 2013.
276
apar piese îmbinate şi uneori fragmentate, pornind de la aceaşi dorinţă de a individu-
aliza o donaţie personală în cadrul unei ofrande colective26, probabil cu intenţia de a
obţine o valoare dorită, exprimată printr-o anumită cantitate de metal27. În ce priveşte
legarea unor depuneri de ofrande din BzD–HaA de o anumită categorie de deponenţi,
o primă exprimare o avem din partea lui Nikolaus Boroffka şi a lui Sabin A. Luca,
care pornind de la analiza Gizelei Shumacher-Matthäus (1985), consideră că depozi-
tele compuse preponderant din podoabe (tipul Arpăşel) reprezintă depuneri votive
făcute probabil de femei28. Carola Metzner-Nebelsick şi Louis Nebelsick au făcut pen-
tru mai multe depozite din BzD–HaA o definire a unor componete atributive: com-
ponenta cabalină (prin elemente primare şi secundare de harnaşament), feminină (prin
podoabe), masculină (prin arme) – componente care au fost extinse şi asupra depozi-
telor din orizonturile V şi VI29. Prezenţa comună a componentei feminine cu aceea
cabalină în cadrul ofrandelor metalice a fost pusă în legătură cu un adresant ce ar putea
fi o zeitate feminină cu atribute eqvestre (Hera, Atena, Afodita, Demetra), adresantă
care în lumea miceniană poate fi pusă pe seama zeiţei Potnia30. Invocând o inscripţie
în care este menționată oferirea unui topor Herei, Alix Hänsel pledează pentru o aso-
ciere a pieselor depuse cu deponenţii mai degrabă decât cu atributele puterilor divine
cărora li se adresează, dat fiind unealta, care nu este un atribut al zeiţei, se leagă de
deponent, despre care se menţionează că era măcelar. Acestei interpretări i se asociază
Florin Gogâltan şi Victor Sava referindu-se la grupul de depozite care conţin depozite
de podoabe din vestul României şi estul Ungariei (depozitele de tip Arpăşel)31. Cei
doi autori aduc argumente pentru depunerea unor accesorii vestimentare în context
ceremonial, o serie de piese de acest fel fiind considerate elemente ale unui costum
ceremonial ce putea fi şi masculin32. Pornind de la prezenţa constantă a una-două ceşti
mai mari şi mai ornamentate în serviciile de masă s-a propus ca acestea să fie inter-
pretate ca exprimare de tipul patron–grup de clienţi, exprimare care poate fi extinsă
la depozitele de tip Uriu–Ópályi în care apar una–două arme proeminente (spadă,
topoare special, apărătoare de braţ) în cadrul unui grup mare de topare. Prezenţa în
depozitele din nord-vestul României şi nord-estul Ungariei a unor topoare cu două
braţe a fost interpretată ca exprimare identitară, pe baza prezenţei unor ceşti în servicii
de vase dar şi pe baza răspândirii importurilor pe un drum comercial consacrat33.
Depunerile de servicii de vase din perioada BzD–HaA1 sunt, în general, con-
siderate ca fiind rezultat al unor depuneri colective generate de depunerea veselei
utilizate la mese festive34. Aceleaşi mese festive pot fi deduse şi în cazul unei alte
26
Ibidem.
27
Ciugudean, 2010 (cu bibliografia).
28
Boroffka, Luca, 1995, p. 226.
29
Metzner-Nebelsick, 2005, p. 328-331.
30
Chadwick, 1979, p. 410-411.
31
Gogâltan, Sava 2014, p. 200.
32
Ibidem, p. 201
33
Marta, 2013, p. 210-214.
34
V. Szabó, 2005, p. 86-87, p. 91-92.
277
categorii de depuneri, formată din asocierea unor vase mari cu un număr limitat de
ceşti35. Pentru regiunea estică a bazinului carpatic aproprierile comparative dintre
depozitele ceramice și acelea de bronzuri sunt susținute și de diacronismul compor-
tamentului aplicat celor două categorii de piese: depuneri de vase/piese de bronz
întregi unilateral dotate pentru perioada BzD, depuneri ceramice şi depozite de bron-
zuri compozite, formate din piese fragmentate pentru perioada HaA, în timp ce pentru
perioada HaB1 se revine în general la o depunere de vase/ piese de bronz întregi36.
2.2. Caracterul colectiv al depozitelor din HaB
Lipsa serviciilor de masă pentru perioada HaB înlătură unul dintre indiciile
oferite de un izvor paralel, care oferă argumente puternice în ce privește depunerile
colective din această perioadă. Referitor la depozitele de bronzuri ale perioadei HaB
se poate spune că scade mult gradul de fragmentare specific perioadei anterioare, aso-
cierile de obiecte se răresc în mare măsură, iar multe din combinaţiile întâlnite ar putea
fi văzute din nou ca tezaure personale37. Totuşi, această legare de persoană trebuie pri-
vită diacronic, deoarece nu este atât de evidentă cum va devenii în etapele HaB2–B3,
căci perioada HaB1 se remarcă prin existenţa multiplă, uneori în zeci de exemplare,
a mai multor categorii de unelte, arme şi podoabe, cum ar fi celturile, vârfurile de lan-
ce, cuţitele secerile şi brăţările38. Mai ales celturile, secerile şi brăţările sunt prezente
în număr de 10–40 exemplare în compoziţia a numeroase depozite. Se pune problema
dacă această prezenţă multiplă de piese poate fi interpretată ca o depunere colectivă
şi în etapa HaB. Lipsa unor indicii din perioadele anterioare – asamblări individuale
în cadrul unor depuneri colective39, servicii de vase oferite după mese/ritualuri colec-
tive – lasă loc mai multor posibilităţi de interpretare referitoare la prezenţa cumulărilor
piese de acelaşi fel (spre exemplu aceea a asocierii lor unui număr corespunzător de
adresanţi ai ofrandelor). Cazul a trei seceri şi a unui topor de la Pir (Pl. 4/2, 5/1, 2, 3),
dar şi în alte cazuri, face ca aparent existenţa unei participări colective la depunere să
nu poată fi indusă prin sugestia lui L. Nebelsick40, potrivit căreia materialul fragmentat
de la aceaşi piesă ar fi putut fi împărțit într-o parte destinată divinităţii și o parte păs-
trată la deponenţi. Însă sub anumite aspecte ansamblul fenomenului de depozitare din
orizontul IV, atât prin unele elemente structurale ale sale41, dar şi prin continuarea frag-
mentării, poate fi privit ca o moştenire tradiţională a unor ritualuri din perioada pre-
cedentă. Diminuarea intensităţii fragmentări şi diminuarea depunerii de turte de bronz
pe parcursul orizontului IV, iar apoi lipsa acestor obiceiuri pe parcursul orizonturilor
35
Marta, 2007, p. 8, nota 46; Marta, 2013, p. 200, 204.
36
Marta, 2013, p. 209, 212-2013.
37
Dietrich, 2013.
38
Metzner-Nebelsick, 2005, p. 321.
39
Excepţii: un grup de verigi prinse de o brăţară din depozitul de la Săcuieni (Petrescu-
Dîmbovița, 1977, pl. 315/23), veriga din urechiuşa unui celt la Soatu (Ibidem, pl. 323/2),
verigă de aur cu două mici fragmente ataşate (Ibidem, pl. 331/16).
40
Nebelsick, 2000, p. 169-170.
41
În depozitele din orizontul IV continuă să fie prezente categorii de piese (uneori şi aceleaşi
tipuri) din orizontul anterior, dar şi anumite detalii structurale: preponderenţa binomului
celt/seceră, continuarea depunerii (diminuate) a fragmentelor de turte de bronz.
278
V şi VI, lasă să se întrevadă o diminuare treptată a cutumelor şi canoanelor din etapa
III, prin reflectare materială şi prin conţinutul de semnificaţie. Pierderea treptată a
semnificaţiilor unor ritualuri, în speţă a valorii testimoniare a fragmentelor păstrate din
piese depuse, ar fi de natură să explice depunerea tuturor fragmentelor de la mai multe
piese din orizontul IV şi, în acelaşi timp, să lase loc ideii de continuare a participărilor
colective la ofrande.
Dincolo de prezenţa multiplă a unor tipuri de piese în cadrul depozitului de la
Pir, şi a multor depozite contemporane, pot fi remarcate mai multe filoane compozi-
ţionale care asigură în final indicii referitoare la interpretarea ofrandelor metalice. În
primul rând subliniem observaţia Olimpiei Bratu, potivit căreia binomul topor (celt)/
seceră străbate ca un fir roșu depunerile din bronzul târziu carpatic, asocierea lor fiind
frecventă şi în combinaţia unor depozite mai complexe42. Venit din depozitele moldo-
transilvănene de tip Ruginoasa–Cara, asocierea unui număr mare de celturi cu seceri
continuă să fie extrem de frecventă în marile depozitele din perioada HaA şi este pre-
zentă cu o mare intensitate pe parcursul perioadei HaB. Perioada HaB1–2 este peri-
oada de apogeu a asocierii armelor cu uneltele, tipul depoziţional mutându-se către
nordul bazinului carpatic, în Ungaria, Ucraina şi vestul României. Un prim tip evi-
denţiat fiind acela al asocierii unui număr mare de piese, atât din categoria armelor
cât şi a uneltelor; caracteristic pentru ele fiind depunerea împreună a celturilor, a spa-
delor sau vârfurilor de lance sau a secerilor cărora li se adaugă în această combinaţie
dălţile, celturile ciocan şi cuţitele43. Analizele structurale întreprinse de Olimpia Bratu,
care pornesc de la funcţionalitatea pieselor, se opresc într-o anumită notă pozitivistă44,
care necesită a fi continuată prin nuanţări cu finalităţi antropologice. Astfel, combi-
naţia pieselor în aceste mari depozite se realizează după unele elemente repetitive, care
corespund următorului model compoziţional: un număr mai mare de celturi asociat
cu un număr mai mic de seceri (de obicei fragmentate) şi un număr limitat de vârfuri
de lance (1–3 exemplare). Numărul mare al depozitelor carpatice, care se integrează
acestui model (25 de depozite), vine în completarea unui modelul depoziţional deja
propus pentru această perioadă, format doar din celturi (reprezentat de un număr de 17
depozite identificate pe teritoriul României)45. O variantă a acestui model este repre-
zentată de un număr mai mic de depozite (un număr de 8), cu o compoziţie comună,
care diferă doar din faptul că numărul celturilor este depăşit de numărul secerilor46.
42
Bratu, 2009, 110-120.
43
Ibidem, p. 113.
44
Gogâltan, Sava, 2014, p. 196.
45
Soroceanu, 1995, p. 191-192.
46
Petrescu-Dîmboviţa, 1977: p. 121-122, pl. 286/23-27 (Cenad: 5 topoare, 13 seceri, 1vârf de
lance, 1–4 spade), pl. 287; p. 133-134, pl. 316-317, 318/1-6 (Sălard: 4 topoare, 23 seceri, bucşe
de car etc.), p. 139, pl. 333-335 (Visuia: 3 topoare, 12 seceri, 2 cazane), p. 138, pl. 336/6-13,
337, 338/1-3 (Zagon I: 8 topoare, 16 seceri, ceaşcă etc.); Mozsolics, 2000: p. 60-61, pl. 66
(Nagyrábe II: 5 topoare, 15 seceri, 1 vârf de lance, 1 spadă etc), p. 56, pl. 56-60 (Nádudvar II:
20 topoare, 25 seceri, 5 vârfuri de lance, 4 fragmente de spadă, de la cel puţin două exemplare
etc.). p. 83-84, pl. 105-106 (Tiszaeszlár: 7 topoare, 14 seceri şi fragmente seceri, 3 vârfuri de
lance, 1 spadă etc.), p. 91-92, pl. 117-118 (Záhony: 10 topoare, 16 seceri, 5 vârfuri de lance etc.).
279
În realitate, numărul depozitelor care corespund modelului propus ar putea fi mai mare
având în vedere că prezenţa limitată a vârfurilor de lance (1–3 exemplare) ar fi putut
duce la nerecuperarea acestora, în cadrul numeroaselor depozite cu vârfuri de lance
lipsă, dar care au în compoziţia parţială (?) un număr mare de topoare – număr mai
mic de seceri, acestea din urmă, de obicei fragmenate (12 depozite)47. Intenţia de a
depune un număr limitat de vârfuri de lance este evidenţiată şi la depozitele destul de
numeroase (în număr de 10) în care lipsesc secerile, însă vârfurile de lance, care se
asociază cu grupări de securi, sunt, de asemenea, în număr mic (1–3 exemplare)48.
2.3. Obiecte reprezentative pentru elite în depozitele de bronzuri din
spaţiul carpatic
Pentru desluşirea posibilelor semnificaţii ale modelului depoziţional consti-
tuit din celturi–seceri–vârfuri de lance trebuie adăugat că aceste obiecte sunt asociate
cu un număr limitat de arme prestigiu: spade, pumnale, vârfuri de lance lungi (prezen-
tate infra). Funcția acestor arme ca obiecte de prestigiu este în general acceptată în
narativa epocii bronzului, argumentată fiind prin raritatea lor şi prin asocierea în inven-
tarul unor morminte cu obiecte valoroase. Recent, chiar şi unele analize metalurgice
susţin că mai multe arme din cadrul unor ofrande metalice sau bunuri din morminte
au avut funcția de primară de etalare a statului social, aparținând sferei de lux și de
reprezentare, aceste arme nefiind de fapt folosite direct în lupte49. În legătură cu pre-
zenţa unor elite pot fi puse în primul rând depozitele cu vase mari de bronzuri, aşa
numitele “tezaure ceremoniale”50. Condiţiile de descoperire a unor depozitele care
47
Petrescu-Dîmboviţa, 1977: p. 131, pl. 308/9-14, 309, 310/1-5 (Josani: 18 topoare, 11 seceri
etc.), p. 132, pl. 313 (Noul Săsesc: 16 topoare, 5 seceri etc.), p. 135, pl. 322 (Suatu: 24 topoa-
re, 4 seceri, 2 spade, verigă), p. 135, pl. 323/5-9 (Şieu II: 6 topoare, 5 seceri); Mozsolics 2000:
p. 55, pl. 50 (Mérk: 6 topoare şi 3 seceri, etc.), p. 59, pl. 61, (Nagykálló: 11 topoare, 3 seceri),
p. 59-60, pl. 62-65 (Nagyrábé: 13 topoare, 7 seceri etc.), p. 64, pl. 70/4-14, 71 (Pácin III: 16
topoare, 3 seceri, o spadă, 1 cazan, 1 torqves etc.), p. 64-65, pl. 72 (Pap: 10 topoare, 3 seceri,
1 sabie), p. 66, pl. 74-75 (Polgár: 11 topoare, 5 seceri etc.), p. 78-79, pl. 96-97 (Szentes IV:
40 topoare, 4 seceri etc.), p. 90-91, pl. 116 (Véstő: 14 topoare, 1 seceră).
48
Petrescu-Dîmboviţa, 1977: p. 123, pl. 289/8-17, 290/1-9 (Dîrja: 30 celturi, 1 vârf de lance,
o lamă spadă, 9 turte de bronz), p. 133, pl. 314/13-19 (Porumbenii Mari: 6? topoare, 1 vârf
de lance), p. 125, pl 293 (Zlatna II: 7 topoare, 1 vârf lance), p. 127, pl. 302/18-20; 303/1-4, 6-
11, 13 (Cetea: 9 celturi, 2 vârfuri de lance lungi, posibil toartă de vas 303/9 etc.), p. 131, pl.
310/7-16, 311, 312, (Moigrad I: 5 topoare, 3 vârfuri de lance, spadă, fragmente de cazane şi
ceşti etc.), p. 133, pl. 315/3-26 (Săcuieni: 5 topoare, 2 vârfuri de lance, pumnal etc.), p. 142,
pl. 347/8-16 (Glod: 9 topoare, 2 vârfuri de lance). Mozsolics, 2000: p. 77, pl. 92 (Szentes I:
12 topoare, 1 vârf de lance, vas de bronz etc.), p. 80-81, pl. 100-101 (Taktakenéz: 12 celturi,
2 vârfuri de lance lungi, 2 vârfuri de lance scurte, apărător de braţ etc.), p. 81 pl. 102 (Terpes:
9 topoare, 1 vârf de lance).
49
Săbii, sulițe și pumnale (Čivilytė, 2009). O opinie complet opusă este prezentată de Möd-
linger, 2011.
50
În perioada câmpurilor de urne vasele de bronz apar în morminte (de obicei de bărbaţi,
uneori însă şi de femei) împreună cu arme (Hansen, 1994, p. 117), fiind de multe ori asociate
unor elite sociale (Jockenvögel, 1974, p. 37). Pentru vasele de bronz din spaţiul carpatic
(cazane, situle, ceşti), asocierea în cadrul unor servicii de vase şi condiţiile de descoperire ne
280
conţin ceşti arată folosirea şi a acestor vase pentru ocazii deosebite şi indică o legătură
a lor cu mediul masculin prin prezenţa alături de arme (coifuri, spade)51. Pentru spa-
ţiul carpatic asocierea ceaşcă–războinic se întrevede atât în depunerile ceramice, dar
şi în puţinele morminte din epoca târzie a bronzului descoperite în zona de est a spa-
ţiului carpatic52. Elemente ale costumelor ceremoniale (fibule, falere, pandantive) sunt
constant asociate ritualurilor de depunere a ofrandelor, pentru mai multe perioade isto-
rice şi regiuni geografiece, uneori fiind depuse extatic în cadru ceremoniilor sau jert-
felor. Florin Gogâltan şi Victor Sava53 fac această asociere pentru epoca târzie a bron-
zului din spaţiul carpatic, pornind de la prezenţa a numeroase podoabe şi accesorii
vestimentare care formează depozitele de tip Arpăşel. În ce priveşte pandantivul dis-
coidal ajurat de la Pir, aprecierea sa ca o piesă cu totul specială poate fi adusă în dis-
cuţie din perspectiva rarităţii sale în regiune54, a considerării sale ca obiect exotic sosit
de la distanţă mare55, dar şi a încărcăturii simbolice pe care o poartă aceste piesă56.
Însăşi vârful de lance este o piesă care pare a sublinia rangul sau categoria socială, dat
fiind că apare ca piesă atribuită elitelor, adesea ca reflectare a echipamentului militar
specific unor războinici57. Legătura vârf de lance–elită conducătoare este evidenţiată
pentru orizontul IV de depozite în care vârfuri de lance sunt în asociere cu coifuri în
depozitele de la Sâg şi Şoarş58 şi în asociere vase de bronzuri (depozite ceremoniale)
arată că nu numai depunerea ci şi folosirea lor anterioară probabil ar trebui pusă în legătură
cu ceremonii legate de jerfe, cu consumarea ritual sau festivă a mâncării (Soroceanu, 2008, p.
160, 186).
51
Ibidem, p. 52.
52
Marta, 2013, p. 203-206.
53
Gogâltan, Sava, 2014, p. 200-201.
54
Este singura piesă cunoscută în cadrul seriei de depozite Moigrad-Tăuteu (orizontul IV de
depozite), în seria Hajdúböszörmeny fiind prezent tot printr-o singură piesă, în depozitul
Celldömölk-Saghegy IV (Mozsolics, 2000, pl. 22/10). Un număr limitat de piese sunt pre-
zente în Slovacia (Furmanek, 1980, pl. 4/ 89, 91-94) şi Moravia (Salaš, 2005, pl. 393/ 5).
55
Pandantivele din Moravia, Slovacia şi Ungaria marchează etape intermediare de pătrundere
spre zona transilvană, dat fiind că pandantivele ajurate cu spiţe (4–8) au ca zonă de maximă
răspândire regiunea sud-alpină, până spre centrul Italiei şi regiunea nord-alpină, cu zona de
concentrare a descoperirilor pe teritoriul Elveţiei şi spre est până pe teritoriul Sloveniei (Wels-
Weyrauch, 1978, p. 27, taf. 9/125-133; Idem, 1991, 60-61, taf. 18/388-390; Audouze-Courtois,
1970, pl. 21/4, 22/ 52, 23/ 2-5; Teržan, 2008, pl. 64-65).
56
“Popularitatea” motivului roților cu spiţe este reflectată de larga sa difuzare cronologică și
geografică. Strămoșii tipologici direcți sunt consideraţi a fi acele cu cap rotund, tipice Cultu-
rii tumulare, iar pe parcursul perioadei târzii a Câmpurilor de urne, atât acele şi pandantivele
în formă de roți au devenit din ce în ce mai populare și au intrat în inventarul arheologic al
unor morminte sau depozite metalice, asociate fiind cu alte obiecte impregnate cu valoare
simbolică ridicată (spre exemplu depozitul de la Coste del Marano, Italia). În mod traditio-
nal, motivul roţilor cu spiţe este pus în legătură directă cu simbolului solar, vehiculat între
civilizaţiile din Orient şi Europa.
57
Bratu, 2009, p. 81.
58
Petrescu-Dîmboviţa, 1977, pl. 318/3-14, 319, 320, 321, 324/1-9.
281
în depozitele: Sâg59, Guşteriţa I60, Egyek61, Pap62, Velem-Szentvíd II63 .
2.4. Modelul depoziţional de la Pir şi semnificaţiile lui
În primul rând se poate constata că în majoritatea depozitelor de tipul topoa-
re–seceri–vârfuri de lance (15 depozite din 25), cele trei categorii se asociază cu piese
care pot fi puse în legătură cu obiecte specific elitelor, valoarea specială a acestor piese
în depuneri fiind indicată şi de prezenţa lor în număr mic (Tab. 1).
Astfel nouă depozite au în compoziţie arme de prestigiu: spade (Cluj-Napoca,
Mezőkövesd, Hida, Celldömölk, Korcag, Szarvas), pumnale (Mezőkövesd, Nádudvar,
Rohod), lance lungă64 (Mezőkövesd). Indicii ale prezenţei unor persoane de rang soci-
al înalt sunt oferite pentru unele depozite de prezenţa în număr redus a unor: coifuri
(Şoarş), fibule (Corneşti, Girişul Român, Egyek, Hajdúszavát, Karcag), pandantiv
ajurat (Pir), vase de bronz (Egyek, Hajdúszavát, Karcag, Nádudvar I). Intenţia de a
sublinia prezenţa elitelor în depunerile colective din HaB este amplificată de prezenţa
în număr limitat (de obicei singular sau în pereche) a aceloraşi piese specifice elite-
lor în depozitele de tip: topoare–celturi–vârfuri de lance în care secerile sunt prepon-
derente65, topoare–vârfuri de lance66sau topoare–seceri67. După cum s-a arătat vârfu-
rilor de lance în sine vin a sublinia prezenţa elementelor de elită, cu atât mai mult cu
cât în modelul depoziţinal propus (dar şi în general) sunt prezente într-un număr de
1–3 exemplare (cu rare excepţii).
59
Petrescu-Dîmboviţa, 1977, pl. 318/9-14, 319, 320, 321.
60
Ibidem, pl. 348/1-6.
61
Mozsolics, 2000, pl. 28-29.
62
Ibidem, pl. 73, pl. 114-115.
63
Ibidem.
64
Lancea lungă poate fi considerată armă de prestigiu fiind piesă rară şi dificil de turnat (cf.
Hansen, 2013, p. 186).
65
Spade (Cenad, Nagyrábé, Nádudvar), vase de bronz (Visuia, Zagon I), bucşe de car (Sălard).
66
Spade (Dârja, Moigrad I), vârfuri lungi de lance (Cetea, Taktakenéz), vase de bronz (Cetea,
Moigrad I, Szentes I), pumnal (Săcuieni), brăţară plurispiralică (Taktakenéz).
67
Spade (Suatu, Pácin III, Pap), vase de bronz (Pácin III), torqves (Pácin III).
282
A B C D E F
1 Jupalnic 9 2 3 Petrescu-Dîmboviţa, 1978, pl. 220B
2 Variaş 3 1 1 2 cuţite Ibidem, pl. 221 E
3 Arad II 23 8 2 16 brăţări, 1 daltă, 1 turtă Ibidem, pl. 223, 224, 225A
4 Bancu 15 9 2 5 brăţări Ibidem, pl. 225C-226A
5 Cluj-Napoca II 6 1 1 1 sabie Ibidem, pl. 228
4 săbii, o fibulă, o centură, 3 cuţite,
6 Corneşti 34 8 3 Ibidem, pl. 229-231A
7 fierăstraie, 4 dălţi, 9 brăţări, 10 turte
7 Şoarş 5 1 1 2 coifuri Ibidem, pl. 243B
2 cuţite, o daltă, 4 fierăstraie,
8 Şpălnaca I 37 33 1 Ibidem, pl. 244-247A
10 brăţări, bare şi turte
9 Zagon II 13 3 6 3 verigi Ibidem, pl. 250B-251A
10 Hida 10 10 3 2 spade Ibidem, pl. 259C-260A
o fibulă, 7 fierăstraie, o daltă,
11 Girişul Român 7 2 2 Ibidem, pl. 259C-260A
8 bare longitudinale, 6 bucăţi bare
12 Sărvăzel 3 1 sau 3 1 o turtă Iercoşan, Németi, 1991, pl.1-2
2 cuţite, 2 dălţi, ac, fragmente de lanţ, Marinescu, 1979, 52 pl. 1-2;
13 Ciceu-Corabia 9 sau 10 7 sau 8 1
verigi , bucăţi de tablă Idem, 2002, 25.
14 Balmazújváros 10 3 1 2 dălţi, 5 verigi, o turtă de bronz Mozsolics, 2000, pl. 4
10 + 32 2 spade cu 2 teci, plăci decorative,
15 Celldömölk II 17 2 Ibidem, pl. 8
fg. 7 cuţite, 2 dălţi, 25 brăţări, 6 verigi
283
A B C D E F
cazan, 8 ceşti, 2 fibule,
16 Egyek 6 5 2 Mozsolics, 2000, pl. 27-29
4 brăţări, verigi, fierăstrău
17 Hajdúszovát 5 3 3 1 cazan Ibidem, pl. 39
2 spade, cazan, fibule,
18 Karcag 15 7 8 Ibidem, pl. 44-45
brăţări, cuţite, turte
19 Mezőkövesd 6 8 3 pumnal, spirală dublă, 6 brăţări Ibidem, pl. 53-54
20 Nádudvar I 11 1 sau 2 2 pumnal, ceaşcă, 4 turte de bronz Ibidem, pl. 55
21 Nyírtura 12 1 3 o turtă Ibidem, pl. 69
22 Prád - Várhegy 10 3 2 4 torqvesuri, 3 fibule, 3ace, o verigă V. Szabó, 2011, pl. 4/6
23 Rohod III 10 6 sau 8 1 un pumnal Mozsolics, 2000, pl. 80, 81
24 Szarvas 10 1 1 o spadă, 3 brăţări Ibidem, pl. 91
25 Pir 23 6 3 pandantiv
Tab.1. Depozitele de bronzuri din orizontul IV, care includ combinaţia: număr mare de topoare – număr mai mic de
seceri – număr limitat de vârfuri de lance. În coloana “alte categorii de piese” sunt subliniate
obiectele care pot fi puse în legătură cu elitele.
Legendă:
A – Depozit (localitate)
B – Securi
C – Seceri
D – Vârfuri de lance
E – Alte categorii de piese
F – Bibliografie
284
Depozitul de la Pir, şi în general seria depozitelor Moigrad-Tăuteu/Haidúbö-
szörmeny, se impune a fi judecate în contextul social-politic al fazei clasice a culturii
Gáva (faza a II-a, HaA2–HaB). Pentru această perioadă, în regiunea cuprinsă între
Tisa şi Carpaţii Orientali, funcţionează un număr mare de aşezări fortificate. Multe
dintre acestea au dimensiuni impresionante, iar în cazul în care au fost investigate mai
intens, cel puţin o parte a lor au oferit elemente caracteristrice unor centre de putere.
La aşezările la care au fost prezervate mai bine sistemele de fortificaţie, sau care au
fost investigate prin cercetări geomagnetice, s-a constat că elementele de fortificaţie
aveau dimensiuni impresionante, construite prin consumarea unei imense energii soci-
ale. În cazul depozitului de la Pir, acesta a fost îngropat la o distanţă de doar 2,5 km faţă
de aşezarea de la Andrid, a cărei sistem de fortificaţie a avut o lungime de 1660 m68.
Legătura dintre aşezarea fortificată din valea joasă şi depozitul de pe terasa înaltă poa-
te fi acceptată, cel puţin sub aspectul vizibilităţii dintre cele două puncte. Prezenţa unor
piese exotice în depozitul de la Pir poate fi pusă pe seama rutei de trasport a sării din
nordul Transilvaniei spre Câmpia Panonică, bine documentată pentru perioada medie-
vală69. Pentru perioada HaA2–HaB, alături de alte bunuri exotice, traseul acestui drum
comercial ne apare a fi controlat de fortificaţiile de la Andrid, Căuaş, Derşida, Şimleul
Silvaniei, Moigrad şi Dej. Elitelele din zona Văii Ierului par să dispună de bogăţii imen-
se generate de controlul asupra rutelor comerciale pe care erau vehiculate materiile
prime din Carpaţi (sare, cupru, aur)70 şi din faptul că erau amplasate în zone extrem
de bogate în resurse alimentare71. Este de aşteptat că aceste bogăţii să fi fost râvnite
de alte comunităţi, iar pe plan intern să fi generat o competiţie între persoanele care
urmăreau să îşi asigure controlul bogăţiilor şi apanajul de a le distribui în sânul socie-
tăţii. În acest sens sunt vizibile oglindirile materiale ale unor strategii sociale complexe
care urmăreau prezervarea controlului comunităţii asupra bogăţiei şi, în acelaşi timp,
constituiau pretext şi ocazie de afirmare sau consolidare a statului social al elitelor care
încercau să controleze cât mai profund societatea. În zona de nord-vest a Românei
aceste aspecte transpar cel mai bine în cazul aşezării de la Căuaş (situată la o distanţă
de 17 km de Pir). În primul rând, comunitatea a fost implicată într-un vast proiect
defensiv în care aceasta a construit un sistem de fortificare format din val cu palisadă
(pe anumite porţiuni şi şanţ) cu o lungime de 3034 m72. În al doilea rând, s-a impus o
ordonare pe rânduri a tuturor construcţiilor din aşezare, între ele rămânând drumuri,
68
Marta et alii, 2010, p. 133.
69
Iambor, 1982, p. 81-82. Cele mai numeroase vestigii referitoare la exploatarea sării de la
Băiel Figa (nordul Transilvaniei) datează în secolelor XII–IX îHr, în secţiunea XV fiind
descoperită chiar ceramică de tip Gáva (Cavruc, 2011, 5; Cavruc et alii, 2014, p. 154-156).
70
Spre exemplu depozitul de bare de aur de la Căuaş (Kacsó, 2014) a avut, potrivit investi-
gaţiilor mele recente, aprox. 1200 grame de aur. În legătură cu traseul acestei rute de trans-
port a sării pot fi puse şi unele depozite cu asocieri extravagante de piese (vase de bronz
ceremoniale, coifuri, săbii): Sâg, Moigrad, Pişcolt şi, probabil, Haidúböszörmeny, Haidú-
szarvat, Haidúsámson, Mariapócs şi Egyek.
71
Marta et alii, 2010, p. 123-124.
72
Ibidem, p. 131.
285
între care unele erau trasate mai larg73. Nu se poate exclude că această structurare ela-
borată a aşezării nu avea finalităţi din perspectiva unei utilizări mai eficiente a spa-
ţiului din interiorul aşezării. Însă nu se poate exclude nici faptul că această ordonare
a spaţiului interior de la începuturile aşezării a avut loc sub o îndrumare “de sus”, cu
scopul de a afişa puterea, prin capacitatea de a raţionaliza şi civiliza spaţiul din inte-
rior, în opoziţie cu manifestările incontrolabile din exterior. În această notă bivalentă
considerăm că este necesar să apreciem şi depozitele de bronzuri din perioada HaA2–
HaB1. Pe de o parte, ofrandele metalice au reprezentat obiecte sacrificate prin îngro-
pare în scopul de a obţine contra-daruri de la zei, într-o acţiune de tipul do, ut des;
pe de altă parte, ofrandele metalice sau dorit a fi un mijloc de exprimare în domeniul
relaţiilor sociale. Oferirea de cadouri pentru zei în cadrul unor ceremonii erau ocazii
de a afişa capacitatea extraordinară a unor persoane de a renunţa la mari bogăţii, în
scopul de a le investii în relaţia cu zeii. În cazul unor ceremonii publice, practic, în
acelaşi timp, era etalat statutul şi rangul acelora care donau surplusul. Ca şi în cazul
altor strategii sociale (construcţii de fortificaţii şi structurare de aşezări), la care este
greu de delimitat componenta funcţională (apărare, utilizare eficientă a spaţiului din
aşezare) de componenta de afirmare a statului social prin “inginerii sociale”, şi în cazul
depozitelor de bronzuri ultimul element este dozat cu o componentă religioasă, de
factură contractuală (darul dat zeilor – contra-darului primit/aşteptat de la zei). Pri-
vite lucrurile chiar dintr-o perspectivă funcţionalistă – şi în condiţiile în care primul
impuls al oferirii ofrandelor ar fi fost indus de necesitatea de afirmare la un anume
moment a statutului social –, pretextul şi “ambalajul” gestului era exprimat în faţa
comunităţii ca fiind unul de factură religioasă. Nesocotirea voinţei divine şi jignirea
zeilor nu erau aspecte menite a fi asumate nici în particular – şi cu atât mai puţin în
public, în condiţiile în care societatea avea de fapt nevoie de lideri capabili să inves-
tească averi mari în relaţia cu zeii.
În final, revenind la depozitul de la Pir, este rezonabil să constatăm că un anu-
mit tip de comportament social şi anumite activităţi repetitive pot justifica o standar-
dizare reflectată sub forma dovezilor materiale rămase în structura depozitului. Repe-
tarea practicilor de depunere (fragmentarea, modul de aranjare) şi repetarea selecţiei
pieselor pe baza unor canoane dezvăluie o codificare în spatele căreia averea era dis-
trusă cu scopul de a obţine graţie divină şi era afişată ostentativ cu scopul de a obţine
sau menţine un statut social. Regia rituală includea o componentă religioasă şi conţi-
nea o componentă socială, ultima nefiind probabil mascată, ci etalată ostentativ. În cere-
monie, sacrul şi profanul se completau într-un act în care un capital economic era apa-
rent nimicit, dar practic era transformat într-un capital simbolic.
73
Kienlin et alii, 2012, p. 87-88, pl. 14-15.
286
Pl. 1. Piese din depozitul de bronzuri de la Pir (scara ½, desene Bakai János).
287
Pl. 2. Piese din depozitul de bronzuri de la Pir (scara ¼, desene Bakai János).
288
Pl. 3. Piese din depozitul de bronzuri de la Pir (scara ¼, desene Bakai János).
289
Pl. 4. Depozitul de bronzuri de la Pir. Detalii despre deteriorarea pieselor.
290
Pl. 5. Depozitul de bronzuri de la Pir. Detalii despre fragmentarea secerilor.
291
BIBLIOGRAFIE
292
David, 2002 David, Wolfgang, Studien zu Ornamentik und Datierung der
bronzezeitlichen Depotfundgruppe Hajdúsámson-Apa-Ighiel-
Zajta, Teil 1, Bibliotheca Mvsei Apvlensis, XVIII, Muzeul
Național al Unirii, Verlag ALTIP SA, Alba-Iulia, 2002, 509 pg,
ISBN 973-8141-38-9.
Dietrich, 2013 Dietrich, Oliver, Learning from „scrap‟ about Late Bronze Age
hoarding practices. A biographical approach to individual acts
of dedication in large metal hoards, În: EAA Student Award
Paper 2013. The European Archaeologist. Issue No. 40: Winter
2013/14, pp. 14-17.
Furmánek, Furmánek, Václav, Die Anhänger in der Slowakei, În: Prähis-
1980 torische Bronzefunde, Abteilung XI, Band 3, C.H. Beck'sche Ver-
lagsbuchhandlunng, München, 1980, 61 pg. + 44 pl.
Gogâltan, Sava Gogâltan, Florin; Sava, Victor, Depozitul de bronzuri de la
2014 Lipova, jud. Arad, În: Terra Sebus. Acta Musei Sabiensis, 6, 2014,
p. 183-209.
Hänsel, 1997 Hänsel, Bernhard, Gaben an die Götter – Schätze der Bronzezeit
Europas-Ein Einführung, În: Hänsel, Alix; Hänsel, Bernhard
(Hrgs), Gaben an die Götter-Schätze der Bronzezeit Europas,
Ausstelungskatalog, Berlin, 1997, 241 pg, ISBN 3-88609-201-1.
Hansen, 1994 Hansen, Svend, Studien zu den Metalldeponierungen während
der älteren Urnenfelderzeit zwischen Rhônetal und Karpaten-
becken, Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäolo-
gie, Rudolf Habelt GmbH, Bonn, 1994, 613 pg. ISBN 37749
26581.
Hansen, 1996- Hansen, Svend, Migration und Kommunikation während der
1998 späten Bronzezeit. Die Depots als Quelle für ihren Nachweis,
În: Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, N.S., 40-
42, 1996-1998, pp. 5-28.
Hansen, 2005 Hansen, Svend, Über bronzezeitliche Horte in Ungarn - Horte
als soziale Praxis. În: Horejs, Barbara (ed), Interpretationsraum
Bronzezeit: Bernhard Hänsel von seinen Schülern gewidmet,
Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie, 121,
Rudolf Habelt GmbH, Bonn, 2005, 618 pg., ISBN3-7749-3378-
2; p. 211-230.
Hansen, 2013 Hansen, Svend, Bronze Age Hoards and Their Role in Social
Structure: a Case Study from South-West Zealand, În: Berger-
brant, Sophie; Sabatini, Serena (eds), Counterpoint: Essays in
Archaeology and Heritage Studies in Honour of Professor Kris-
tian Kristiansen, Britisch Archaeological Reports, Interna-tional
Series, 2508, Oxford, 2013, ISBN 978 1 4073 1126 5; p. 179-191.
Harding, 2000 Harding, Anthony, European Societies in the Bronze Age,
Cambridge University Press, Cambridge, 2000, 552 pg., ISBN
0521 35 477 9.
293
Iambor, 1982 Iambor, Petru, Drumuri şi vămi ale sării din Transilvania în peri-
oada feudalismului timpuriu, În: Acta Musei Napocensis, XIX,
p. 75-87.
Iercoşan, Iercoşan, Neţa; Németi, János, Depozitul de bronzuri de la Săr-
Németi 1991 văzel (jud. Satu Mare), În: Thraco-Dacica, XII, 1-2, 1991, p.
57-61.
Kacsó, 1990 Kacsó, Carol, Piese inedite din depozitul de bronzuri de la Cră-
ciuneşti / Unveröffentlichte Stücke aus dem Bronzehort van Cră-
ciuneşti, În: Studii de Istorie Veche şi Arheologie, 41, 1990, p.
235-250.
Kacsó, 1995 Kacsó, Carol, Der Hortfund von Arpăşel, Kr Bihor, În: Sorocea-
nu, Tudor (ed), Bronzefunde aus Rumanien, Prähistorische
Archäologie in Südosteuropa, Band 10, Wissenschaftsverlag
Volker Spiess, Berlin, 1995, 331 pg., ISBN 3-89166-182-7; p.
81-130.
Kienlin et alii, Kienlin, Tobias L.; Marta, Liviu; Schramm, Patric; Rung,
2012 Eugen, Results of the geophysical survey in the swamp fortifi-
cation of the Gava culture at Căuaş-Sighetiu in the Ier Valley,
North-Western Romania, În: Satu Mare. Studii şi Comunicări,
8/1, 2012, p. 83-100.
Kubach, 1979 Kubach, Wolf, Deponierungen in Mooren der südhessischen
Oberrheinebene, În: Jahrbericht des Institutes für Vorgeschichte
der Universitat Frankfurt a. M (1978-1979), p. 189-310.
Kubach, 1983 Kubach, Wolf, Bronzezeitliche Deponierungen im Nord-
hessischen sowie im Wesser-und Leinebergland, În: Jahrbuch
des Römisch-Germanischen Zentralmuseums zu Mainz, 30, 1983,
p. 113-159.
Kubach, 1985 Kubach, Wolf, Einzel- und Mehrstückdeponierungen und ihre Fund-
platze, În: Archäologisches Korrespondenzblatt, 15, 1985, p. 179-185.
Marinescu, Marinescu, George, Depozitul de bronzuri de la Ciceu-Corabia,
1979 În: Acta Musei Porolissensis, 3, 1979, p. 51-57.
G. Marinescu, Marinescu, George, Bronzuri descoperite în nord-estul
2002 Transilvaniei, În: Revista Bistriţei, XVI-2, 2002, p. 25-46.
Marta, 2007 Marta, Liviu, Groapa 154 din aşezarea de la Lazuri. O depu-
nere de obiecte aflată în legătură cu producerea berii preisto-
rice? În: Satu Mare. Studii şi Comunicări, Seria Arheologie,
XXII-XXIV/1, 2007, p. 111-129.
Marta, 2013 Marta, Liviu, The deposition of cups from Medieşu Aurit.
Expressions of identity in the Carpathian area in the Late Bronze
Age / Depunerea de cupe de la Medieşu Aurit. Exprimări identi-
tare în bronzul târziu carpatic, În: Satu Mare. Studii şi Comu-
nicări, Seria Arheologie, XXIX/I, 2013, p. 199-220.
Marta et alii, Marta, Liviu; Kienlin, L. Tobias; Rung, Eugen; Schramm,
2010 Patric, Recent Archaeological Research on the Bronze Age
294
Fortified Settlements of the Ier Valley, North-Western Romania,
În: Horejs, Barbara; Kienlin, L. Kienlin (Hrsg), Siedlung und
Handwerk – Studien zu sozialen Kontexten in der Bronzezeit:
Beiträge zu den Sitzungen der Arbeitsgemeinschaft Bronzezeit
auf der Jahrestagung des Nordwestdeutschen Verbandes für
Altertums-forschung in Schleswig 2007 und auf dem Deutschen
Archäologen-kongress in Mannheim 2008, Universitätsfor-
schungen zur prähistorischen Archäologie, 194, Habelt, Bonn,
2010, 394 pg.; p. 121-138.
Mayer, 1977 Mayer, Eugen Friedrich; Die Äxte und Beilein Österreich, În:
Prähistorische Bronzefunde, Abteilung IX, Band 9, C.H. Beck'sche
Verlagsbuchhandlunng, München, 1977, 295 pg. + 141 pl., ISBN
3406007708.
Metzner- Metzner-Nebelsick, Carola, Die früheisenzeitliche Trensenent-
Nebelsick, wicklung zwischen Kaukasus und Mitteleuropa, În: Peter Schauer
1994 (Hrsg), Arcäologhische Untersuchungen zum Übergang von
der Bronze- und Eisenzeit zwischen Nordsee und Kaukasus,
Ergebnisse eines Kolloquiums in Regensburg 28.- 30. Oktober
1992, Regensburger Beiträge zur Prähistorischen Archäologie,
1, Universitätsverlag Regensburg GMBH, in Kommission [bei]
R. Habelt, Bonn, 1994, X + 450 pg., ISBN 3-930480-20-4; p.
383-447.
Metzner- Metzner-Nebelsick, Carola, Der „thrako-kimmerische” Formen-
Nebelsick, kreis aus der Sicht der Urnenfelder- und Hallstattzeit im
2002 südöstlichen Pannonien, 1-2, Vorgeschichtliche Forschungen,
23, Verlag Marie Leidorf Gmbh, Rahden/Westf., 2002, 726 pg.,
ISBN 3-89646-505-8.
Metzner- Metzner-Nebelsick, Carola, Despre importanţa cronologică şi
Nebelsick, cultural-istorică a depozitelor din România în epoca târzie a
2005 bronzului şi în epoca timpurie a fierului, În: Soroceanu, Tudor
(Hrsg), Bronzefunde aus Rumänien (II). Beiträge zur Veröffent-
lichung und Deutung bronze- und älterhallstattzeitlicher Metall-
fundein europäischem Zusammenhang – Descoperiri de bron-
zuri din România (II). Contribuţii la publicarea şi interpreta-
rea descoperirilor de metal din epoca bronzului şi din prima
vârstă a fierului în context european, Ed. Accent, Bistriţa–Cluj-
Napoca, 2005, 502 pg., ISBN 9738445817; p. 317-342.
Mödlinger, Mödlinger, Marianne, Herstellung und Verwendung bronzezeit-
2011 licher Schwerter Mitteleuropas. Eine vertiefende Studie zur
mittelbronze- und urnenfelderzeitlichen Bewaffnung und Sozial-
struktur, Universitätsforschungen zur prähistorischen Archäo-
logie, dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn, 2011, 275 pg., ISBN 978
3 7749 3689 8.
295
Nebelsick, Nebelsick, Louis; Asunder, Rent, Ritual Violence in Late
2000 Bronze Age Hoards, În: Pare, C. F. E. (ed), Metals Make the
World go Round. The Supply and Circulation of Metals in
Bronze Age Europe. Proceedings of a conference held at the
University of Birmingam in June 1997, Oxbow Books, Oxford,
2000, vii + 279 pg., ISBN 1 84217 019 8; p. 160-175.
Mozsolics, Mozsolics, Amália, Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundho-
2000 rizonte von Hajdúböszörmény, Románd und Bükkszentlászló,
Prähistorische Archäologie in Südösteuropa, 17, Oetker Voges,
Kiel, 2000, 108 pg. + 127 pl, ISBN 3-335305-00-1.
Németi, 1999 Németi, János, Repertoriul arheologic al zonei Careiului, Bib-
liotheca Thracologica, XXVIII, București, 1999, 237 pg, ISBN
973-98829-8-6.
Pare, 1998 Pare, Christopher, Beiträge zum übergang von der Bronze- zur
Eisenzeit in Mitteleuropa, Teil I: Grundzüge der Chronologie im
östlichen Mitteleuropa (11–8 v. Chr), În: Jahrbuch des Römisch-
Germanischen Zentralmuseums Mainz, 45, 1998, p. 293-433.
Petrescu- Petrescu-Dâmboviţa, Mircea, Date noi cu privire la depozitul de
Dâmboviţa, la Tăuteni, În: Arheologia Moldovei, I, 1961, p. 81-114.
1961
Petrescu- Petrescu-Dîmboviţa, M[ircea]., Depozitele de bronzuri din
Dîmboviţa, România, Ed. Academia de Științe Sociale și Politice a Repu-
1977 blicii Socialiste România, Bucureşti, 1977, 390 pg.
Petrescu- Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Die Sicheln in Rumänien: mit
Dîmboviţa, Corpus der jung- und spätbronzezeitlichen Horte Rumäniens,
1978 Prähistorische Bronzefunde, Abteilung XVIII, Band 1, Beck'sche
Verlagsbuchhandlung, München, 1978, IX + [1] + 189 pg. şi 300
pl., ISBN 3406007724.
Primas, 1986 Primas, Margarita, Die Sicheln in Mitteleuropa, Prähistorische
Bronzefunde, Abteilung XVIII, Band 2, C.H. Beck'sche Verlags-
buchhandlunng, München, 1986, 206 pg.+146 pl., ISBN 3 406
30501 6.
Salaš, 2005 Salaš, Milan, Bronzové depoty střední až pozdní doby bronzově
na Moravě a ve Slezsku, I-II, Brno, 2005, 532 pg. + 499 pl., ISBN
80-7028-211-8.
Schumacher- Schumacher-Matthäus, Gizela, Studien zu bronzezeitlichen
Matthäus, 1985 Schmucktrachten im Karpatenbecken. Ein Beitrag zur Deutung
der Hortfunde im Karpatenbecken, Marburger Studien zur Vor-
und Frühgeschichte, Band 6, Mainz, 1985, 266 pg + 77 pl., ISBN
9783805308281.
Sommerfeld, Sommerfeld, Christoph, Gerätegeld Sichel. Studien zur mone-
1994 tären Struktur bronzezeitlicher Horte im nördlichen Mittel-
europa, Vorgeschichtlichen Forschungen, Band 19, Walter de
Gruyter, Berlin–New York, 1994, 78 pg. + 63 pl., ISBN 3-11-0
296
12928-0.
Soroceanu, Soroceanu, Tudor, Der Bronzefund von Gîrbău, Kr. Cluj, În:
1995 Soroceanu, Tudor (ed), Bronzefunde aus Rumänien. Prähisto-
rische Archäologie in Südösteuropa, Wissenschaftsverlag Vol-
ker Spiess, Berlin, 1995, 331 pg., ISBN 3-89166-182-7; p. 197-211.
Soroceanu, Soroceanu, Tudor (ed), Bronzenfunde aus Rumänien. III. Die
2008 vorskythenzeitlichen Metallgefässe im Gebiet des heutigen
Rumänien / Descoperiri de bronzuri din România. III. Vasele
de metal prescitice de pe actualul teritoriu al României, Bib-
lioteca Muzeului Bistriţa, Seria Historica, 16, Ed. Accent, Bis-
triţa, Cluj-Napoca, 2008, 341 pg. + 82 pl., ISBN 9738445817,
9789738445819.
Soroceanu, Soroceanu, Tudor, Le guerrier des Carpates à l’âge du Bronze.
2011 Particularités régionales et traits communs continentaux, În:
Baray, Luc; Honegger, Matthieu; Dias-Meirinho, Marie-Hélène
(eds), L’armement et l’image du guerrier dans les sociétés
anciennes: de l’objet à la tombe, Actes de la Table ronde
internationale et interdisciplinaire Sens, CEREP, 4-5 juin 2009,
Éditions Universitaires de Dijon, Collection Art, Archéologie et
Patrimoine, Dijon, 2011, 370 pg., ISBN 2915611947; p. 227-272
V. Szabó, 2011 V. Szabó, Gábor, Spätbronzezeitliche Bronzehortfunde im Sied-
lungskontext – Neue Forschungsergebnisses Ostungarn, În:
Berecki, Sándor; Németh, E. Rita; Rezi, Botond (eds), Bronze
Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings of
the International Colloquium from Târgu Mureş. 8–10
October 2010, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeo-
logica, IV, Ed. Mega, Târgu Mureș, 2011, 380 pg., ISBN 978-6
06-543-156-0; p. 335-356.
Teržan, 1995 Teržan, Biba (Hrsg), Hoards and individual Metal Finds from
the Eneolithic and Bronze Age in Slowenia, Band I, Katalogi
in Monografije – Catalog et Monographiae, Narodnae Muzej,
Ljubljana, 1995, 413 pg. +180 pl., ISBN 961-6169-04-1.
Teržan, 1996 Teržan, Biba (Hrsg), Hoards and individual Metal Finds from
the Eneolithic and Bronze Age in Slowenia, Band II, Katalogi
in Monografije – Catalog et Monographiae. Narodnae Muzej,
Ljubljana, 1995, 281 pg., ISBN 961-6169-05-X.
Wels- Wels-Weyrauch, Ulrike, Die Anhänger und Halsringe in Süd-
Weyrauch, westdeutschland und Nordbayern, Prähistorische Bronzefunde,
1978 Abteilung XI, Band 1, C.H. Beck'sche Verlagsbuchhandlunng,
München, 1978, 213 pg. + 122 pl., ISBN 3406007716.
Wels- Wels-Weyrauch, Ulrike, Die Anhänger in Südbayern, Prähis-
Weyrauch, torische Bronzefunde, Abteilung XI, Band 5, Franz Steiner,
1991 Stuttgart, 1991, 130 pg. + 69 pl., ISBN 3515055568.
297
ASOCIAŢIA ARHEO VEST
TIMIŞOARA
ARHEOVEST
III1
JATEPress Kiadó
Szeged
2015
Editori:
Sorin FORŢIU
Andrei STAVILĂ
Consilier științific:
Dorel MICLE
ISBN 978-963-315-264-5
Avertisment
Rezumat. Structurile de habitat din perioada timpurie și mijlocie a celei de-a doua vârste a
fierului au fost rareori cercetate pe teritoriul actual al României. Cercetările de mare amploare,
cauzate de construcțiile imobiliare și de infrastructură desfășurate în ultimii ani, au dus la
îmbogățirea semnificativă a cunoștințelor noastre despre așezările specifice acestei perioade.
O astfel de descoperire este și cea de la Moșnița Veche-Dealul Sălașului. Situl a fost reperat
în urma cercetărilor perieghetice sistematice desfășurate de Universitatea de Vest și Asociația
ArheoVest. Astfel, pentru a preveni distrugerea obiectivului arheologic de iminentele construc-
ții imobiliare din zonă, a fost demarată o campanie de cercetare arheologică preventivă. În urma
acestei cercetări a fost scoasă la iveală, printre altele, o structură de habitat databilă la începutul
perioadei mijlocii a epocii La Tène. Locuința C.14 reprezintă astfel prima descoperire cu carac-
ter domestic cercetată și publicată pe actualul teritoriu al Banatului istoric. În urma cercetării
acestui complex arheologic au fost scoase la iveală importante dovezi cu privire la tehnicile
de construcție și materialele utilizate, dar și informații cu privire la activitățile meșteșugărești
și metalurgice din acele vremuri. Informațiile provenite în urma acestor cercetări ne relevă fap-
tul că în secolele III–II îHr Banatul, era conectat la fenomen cultural prezent în vestul Bazinului
Carpatic, dar era în strânsă legătură și cu regiunile extracarpatice și sud-dunărene. Această
diversitate culturală poate fi pusă pe seama rutelor comerciale care leagă Banatul de centrul
Europei, Peninsula Balcanică și spațiul extracarpatic.
299
Only a few studies have dealt with settlement structures discovered on the
territory of present-day Romania1. Concerning the main artefacts that are found in
settlements structures, the ceramic fragments, two major studies have been made so
far concerning the Late Iron Age period 2 . Some studies have focused only on
regional aspects of the ceramics3 while others followed only some specific features
of these artefacts4.
1. The Moșnița Veche-Dealul Sălaș site
Moșnița Veche is a village situated in the central area of the Timiș County
and it is part of the Moșnița Nouă commune (Pl. 1).
Systematic field surveys organized by the West University of Timișoara staff
and students and ArheoVest Association members have brought significant informa-
tion concerning the number of archaeological sites known in the administrative bor-
ders of the Moșnița Nouă commune5. It was on this occasion that the archaeological
objective from “Dealul Sălaș” was found6. The site is located 1,9 km West of the Or-
thodox church from Moșnița Veche and 1,95 km North-West from the Orthodox
church from Moșnița Nouă. It is placed on a hill that was formed through constant
alluvial depositions (Pl. 2). The hill is elevated 3 m higher than the surrounding area
and was probably even higher in the past. Modern agricultural works have levelled
much of the hummock that covers an area of around 6 ha. The hill is surrounded by
two river branches that belonged to the former Bega–Timiș interfluve. These creeks
were probably drained out during the modern period, becoming the fossil meanders
that can be seen today (Pl. 3). The placement of the settlement in such environment
is characteristic for the Late Iron Age communities from the Carpathian Basin. It
seems that these populations preferred loess and sandy soils7. It was also noticed that
the early and middle La Tène period settlements are placed on terraces or hills placed
in the vicinity of rivers8. Most likely these high places were the most suitable places
for habitation in the marshy plains of the early and middle La Tène period. The rural
communities of this age relied mainly on agriculture animal husbandry which required
the presence of fresh water nearby and fertile soils9.
Little evidence of a La Tène settlement in the boundaries of the Moșnița Nouă
was known until present. The only information regarding this manner comes from
Florin Medeleț, who mentions the discovery of a Roman Republican coin minted by
C.PLAVTIVS and dated 47 BC10. The archaeologist we pay homage to in this volume,
1
Ferencz, 1997; Berecki, 2008.
2
Crișan, 1969; Moscalu, 1983.
3
Nèmeti, 1988a; Ferencz, 2007.
4
Zirra, 1978; Németi, 2010; Pupeză, 2012a; Idem, 2012b.
5
Măruia et alii, 2012.
6
Ibidem, p. 579-613.
7
Berecki, 2009, p. 9.
8
Ibidem, p. 13.
9
Jerem, 2003, p. 197.
10
Medeleț, 1994, p. 270.
300
also signals a possible Thracian type fibula discovered in the area and kept in the de-
posits of the Banat Museum of Timișoara11. The systematic field surveys mentioned
earlier also brought to light material that could indicate the presence of several Late
Iron Age sites in this area12. The closest contemporary discoveries are the ones from
Remetea Mare-Gomila lui Pituț, a necropolis excavated by Fl. Medeleț13.
2. The 2014 excavations and structure No. 14
Recent intensive real-estate developments in the area have made it necessary
that rescue excavations investigate some of the sites most likely to be affected by near
future constructions. The 2014 excavations have unearthed medieval features, a Late
Iron Age structure and some prehistoric pits (Pl. 4/1).
The La Tène structure (Pl. 4, Pl. 5) was found at the depth of 0,60 m from
the current walking surface. It had a rectangular shape with each side having a length
of 4,80 m. The maximum depth of the pit was 0,60 m. The filling of the feature was
composed from several layers, with different consistency, that were the result of debris
being thrown into the pit. The stratigraphy and the fact that some of the shards found
in the lower layers were part of the same vessels as the ones from the upper layers,
suggested the fact that the backfilling of the feature was made in a short period of
time. After the removal of the debris layers, a clay floor was found. Upon this level
two postholes were noticed. They were placed in the Eastern and Western edge of
the feature. The postholes had a diameter of around 0,25 m to 0,30 m and a maximum
depth of 0,30 m from the floor level. The positioning of the posts suggests that the
ridge beam of the roof had an East–West orientation.
This type of dwelling represents the most frequently found structure in the
Carpathian Basin. It requires a minimum amount of building materials and can be
erected in a short period of time. The dwelling covers a surface of around 23 m2.
Considering the depth of the feature and those of the postholes, we can estimate a
length of 2,5–3 m for the posts that sustained the roof. This means that the distance
from the ridge beam of the roof to the floor of the structure would have been of ap-
proximately 2,20–2,70 m. This height would allow the house to be erected without the
help of ladders or scaffoldings. The ridge beam of the roof was probably made from
a single tree trunk and had a length of around 5 m. Around the edges of the feature
no other postholes were identified. This could mean that the side walls of the house
were erected using the soil that was excavated from the pit. Timár Lőrinc also sug-
gests that this technical solution is best suitable for rectangular structures with rounded
corners14. The A-framed roof could have been constructed using a beam system placed
perpendicular on the ridge beam. It is likely that these beams were covered with hay
11
Medeleț mss. Information received from dr. Aurel Rustoiu whom we gratefully thank once
more.
12
Măruia et alii, 2012, p. 255
13
The excavation revealed 17 graves dated to the end of the early La Tène period. The
inventory from 3 more other that were destroyed was recovered by Fl. Medeleț who was able
to reconstruct the funerary rite of these graves (information received from A. Rustoiu)
14
Timár, 2007, p. 211.
301
or reeds. The wooden structure was connected using iron staples, some of which were
found in the filling of the feature. No traces of a possible entrance were noticed. The
access inside the building could have been made using a wooden ladder. For a pit that
has a depth of around 0,50–0,60 m, two steps would have been sufficient15.
From a planimetric point of view, this kind of structure belongs to the type
2a in the typological systems created by Raymund Karl 16 and Horváth László 17 .
Most of the time, these type of structures rarely covered surfaces larger than 20 m2,
although some exceptions are recorded18. Structures with an identical plan have not
been yet documented on the territory of present-day Romania. Half-sunken dwell-
ings have been found at Berveni19, Pișcolt-Lutărie20, Biharea21, Lazuri-Lubi Tag22, Ciu-
mești-Bostănărie23, Berea-La Soci24, Cicir-La Gropi25 or Florești-Polus Center26.
An interesting observation concerns the orientation of these structures. In
most of the cases the buildings have an East–West orientation. In the Carpathian Basin
we can see this preference at Ciumești-Bostănărie (3 dwellings), Pișcolt-Lutărie,
Berea-La Soci27, Florești-Polus Center28, Cicir-La Gropi (all 6 dwellings)29 or Gara-
bonc-Ofalu, Balatonmagzaród-Homoki dűlő, Hahót-Tsz major30, Sájopetri-Hosszu-
dűlő31, Sárvár32, Göttlesbrunn33, Michelstetten34. We can assume that the orientation
of the house was chosen for a more efficient use of natural daylight and heat.
3. The finds from feature No. 14
The most frequently found artefacts in habitat structures are ceramic fragments.
The same situation is present in feature No. 14 from Moșnița Veche. Due to the fact
that the hill was inhabited ever since the Neolithic period, prehistoric shards were
present in the backfilling of the feature. A first step in analyzing the material was sepa-
rating the prehistoric shards from the Late Iron Age ones. The prehistoric material
15
Timár, 2007, p. 213.
16
Karl, 1996, p. 52, Abb. 10.
17
Horváth, 1987, p. 69.
18
Karl, 1996, p. 53-54, Tab. 5.
19
Németi, 1986, p. 75, fig. 1/1.
20
Idem, 1992, p. 101, fig. 30/1.
21
Dumitrașcu, 1979, p. 46-47.
22
Németi, 1997, p. 80-81.
23
Zirra, 1980, p. 42-62, Pl. VII, X, XII, XIV, XXIV, XXXI, XXXVI, XLIV.
24
Ibidem, p. 66.
25
Crișan, 1968, p. 246; Rustoiu, 2013, p. 4-5, Fig. 4.
26
Pupeză, 2008, Pl. III; Pl. VIII.
27
Németi, 1986, p. 75, fig. 1/1.
28
Pupeză, 2008, Pl. III; Pl. VIII.
29
Rustoiu, 2013, p. 4-5, Fig. 4.
30
Horváth, 1987, 3. kép/1-2; 5. kép/3-5.
31
Timár, 2007, p. 202, Fig. 5
32
Szilasi, 2006, p. 252.
33
Karl, Prochaska, 2005, p. 15 Abb.2/1.
34
Lauermann, 2010, p. 16-21.
302
belonged to the Neolithic period (The Foeni Culture), early and late Bronze Age
(Baden and Cruceni–Belegiš cultures)35. Besides the ceramic fragments, a series of
silex and obsidian flints which can be dated to same periods were found.
A total number of 191 ceramic frag-
ments were analyzed from this feature. The
burning of the pottery was classified using
the typological system created by Owen S.
Rye based on macroscopic observation made
on the core of the sherds after previously
making a fresh dent in them36.
Out of the 191 ceramic fragments,
85% were hand-made and 15% were wheel
thrown. The hand-made – wheel thrown pot-
tery ratio differs from one settlement to an-
other. For instance, at Ciumești-Bostănărie it
can be noticed that the wheel-thrown pottery
is prevalent 37 . In the vicinity of the above
mentioned settlement, at Berea-La Soci, the
number of hand-made pottery fragments is
higher38. The same situation can be found at
the settlements from Morești-Podei 39 and
Kállósemjén40. A special situation is found at
the Zalău-Dealul Lupului settlement, where
in all 16 habitat structures that were exca-
vated the wheel-thrown is almost absent 41 . Fig. 1. Stylised cross-sections that
This aspect can be caused by different motifs. show different firing types in fine
On one hand, hand-made pottery is more effi- texture clay (column A) and
cient in household activities like cooking and coarse texture clay (column B)42.
storing food43. It could also be possible that the preference for hand-made pottery can
have a social-cultural motivation that needs a more thorough investigation.
Concerning the functionality of the pottery, it was noticeable that the majority
of the ceramic vessels were the ones used for serving food. The same situation can be
found in the settlements from Ciumești, Berea44 or Morești45. Another common fea-
35
We would like to thank Dr. Dragoș Diaconescu and Dr. Alexandru Szenmiklosi for the help
offered for determining the prehistoric ceramic fragments.
36
Rye, 1981, fig. 104.
37
Zirra, 1980, Pl.VIII.
38
Ibidem, Pl.VIII.
39
Ibidem, Pl.VIII.
40
Almássy, 2001, p. 48-49 apud Berecki, 2008, p. 41.
41
Pupeză, 2012a, p. 108.
42
after Rye, 1981.
43
Pupeză, 2012b, p. 326.
44
Zirra, 1980, Fig. VIII.
303
ture in all the above mentioned settlements is the low percentage of pottery used for
drinking.
Regarding the firing of the pottery, we could notice 4 main types for the hand-
made pottery (A0, A9, B9 and B10) and 3 for the wheel-thrown (A3, A9, B8). In both
cases we can see a preference for non-oxidizing firing, which gives the vessel a dark
brownish-gray colour.
Another technological feature analyzed was the temper. We opted for a mac-
roscopic analysis using a magnifying glass. The results showed us that for the wheel-
thrown pottery, the preferred temper was sand with a small grain, silicates and small
sherd fragments. For the hand-made pottery the craftsmen preferred to add also larger
sherd fragments (some reaching 2 cm) alongside the material mentioned above. Of
course these statements must be treated with care because they contain a high dose
of subjectivism. Further microscopic analysis might allow us to discern between
what was already present in the extracted clay and what was added by the craftsmen.
This could prove highly valuable since etnoarchaeological studies have shown that
the preference for one type of temper or another can be culturally determined46.
One last general aspect of the pottery discussed here is the decoration. In ce-
ramic studies, decoration has always been interpreted as a mean to communicate cer-
tain cultural or social aspects47. It was also noticed that when the consumer group
becomes larger than the producers group, the pottery becomes nothing more than a
commercial product48. It is in this context that the role of decoration in ceramic pro-
duction is mainly that of attracting customers rather than expressing certain cultural
values49.
Returning to the ceramic discovered in Moșnița Veche, we noticed that the
percentage of wheel-thrown (29%) and hand-made (25%) decorated fragments is
nearly equal. The most frequently decorated parts of the vessels are the neck (68%),
the rim (14%) and the middle-body (12%). The least decorated parts were the lower-
body, the handle and the base of the pots. The fact that most of the decorations are
present on the most visible part of the pot might bring an extra argument for the com-
mercial value of the ornaments. Of course, we must take into consideration the small
numbers of handles found in the filling of the feature.
4. Wheel-thrown pottery
The wheel-thrown pottery category is formed mainly from bowls. Most of
them have a greyish colour but some are dark and brown coloured. The great majority
of bowls were fired in a non-oxidant environment, the most frequently used type of
firing being A9. The rim diameter of the bowls varies from 24 cm to 28 cm. The temper
used for these vessels was silicate with fine sand and small pottery fragments. Two
types of decoration were found on these vessels. The first one is an embossed circu-
45
Berecki, 2008, Fig. 27.
46
Dietler, Herbich, 1998, p. 253.
47
Ibidem, p. 254.
48
Idem, 1994, p. 469.
49
Gosselain, 2008, p. 38.
304
lar stripe placed on the upper part of the bowl. The second type of decoration is an
incised stripe placed below the rim.
Analysing the morphology of these bowls we noticed that the most frequent
shape is the “S-shaped” profile bowl (Pl. 7; Pl. 8). These vessels are frequently en-
countered in the early La Tène period. In western Romania, this type of pottery was
found in hut no. 9 from Cicir-La gropi50, dated in the LtB2b–C1 phase, or at Văr-
șand51. In Transylvania such bowls were discovered at Gligorești-La Holoame, and
dated at the beginning of the middle La Tène period52. In the necropolis from Pișcolt
these vessels are found only in the first phase of the cemetery dated in the LtB1b–
LtB2a period 53. In other cemeteries, like the ones from Csővár54 or Bercel55, in eastern
Hungary, they are dated in the LtC1 phase. This shows that in certain communities
ceramic fashions change more quickly while others are more conservative.
A second type of bowl found in feature no. 14 is the frustoconic shaped
bowl with the rim overturned towards the exterior (Pl.10/6). Such bowls were found
at Florești-Polus Center56, dated in the 3rd or 2nd century BC, and at Nyiregháza, in a
possible ceramic workshop, dated in the LtC1 period57.
The third type of bowl from the analysed feature has a frustoconic shape
with a straight rim and a short straight neck (Pl.8/2). Similar vessels are found at the
settlement from Morești and are dated in the middle La Tène period58.
Unfortunately the second group of wheel-thrown pottery, the large vessels,
consists of fewer fragments and no pot shapes could have been reconstructed (Pl. 9).
The decoration of the pottery is the same as for the bowls. The only difference is that
the incised stripes are found in pairs and placed on the body of the pot. The firing was
done both in the presence and without oxygen. The colour of the pots varies from grey
to brown. The temper was the same as the one used for the bowls. Some fragments
also had small pieces of chalk as temper.
One pot fragment can be a good dating tool. The fragment is an overturned
rim (Pl. 10/4). These types of rim are frequently found on bowls and large vessels
from the middle La Tène period. The closest similar finds come from Ciumești59 and
Sebeș-Podul Pripocului60.
50
Rustoiu, 2013, p. 6, Fig. 5/2-5.
51
Maráz, 1982b, p. 115, IV/4.
52
Ferencz, 2007, Pl. XXXI/2
53
Németi, 1988b, p. 53, Fig. 3 M31/3; p. 55, Fig. 4 M36/11; p. 62, Fig. 9 M180/8.
54
Hellebrandt, 1999, p. 104, Pl. II/10.
55
Ibidem, p. 154, Pl. XLV/4.
56
Pupeză, 2008, Pl. VII/6.
57
Almássy, Pop, 2014, p. 179, Pl. 3/10.
58
Berecki, 2008, p. 101, Pl. 9/6, 8.
59
Zirra, 1980, Pl. IX/1.
60
Horedt et alii, 1967, Fig. 10/2.
305
5. Handmade pottery
The most numerous artefacts found in the filling of feature No. 14 belong to
the handmade ware group. Judging from the quality of the pottery we can distinguish
two categories: coarse ceramics and fine ceramics. The coarse pottery is characterised
by irregular firing of the pot, large ceramic fragments used as temper and porous
surfaces that often have shallow cracks. These pots are very friable and often break
in the areas were the small ceramic fragments were used as temper. Probably some
of these vessels were used for cooking. It is possible that due to their fragility they
were not used for longer periods of time. Secondary burning marks were no always
visible due to the fact that most of ceramic fragments come from the upper part of
the pots.
The fine ware category is characterized by smooth and polished surfaces.
Very often the large pieces of ceramic are missing from the temper. This group is con-
sisted mostly from bowls, cups and trays.
Most of the handmade ware consists of bowls. The first category of handmade
bowls is the one with grooves decoration on the rims. Two types of grooving tech-
niques were found. The first one is made from oblique veneers (Pl. 12/3, 7) while
the other one by oblique reliefs (Pl. 11/1). These kinds of bowls have their origins in
the early Iron Age period, being found at Szeged-Algyő61, Remetea Mare-Gomila lui
Gabor62, Remetea Poganici-Dealul Păscoani63 or Valea Timișului-Rovină64. In the
Banat region they continued to be used in the Late Iron Age as suggested by the dis-
coveries from Remetea Mare-Gomila lui Pituț65, Iaz66 , both dated in LtB2–C1 phase
or in the Peștera Omului (Man’s cave)67 , roughly dated in the 4th–2nd century BC.
The bowl with reliefs resembles the one discovered at Pruniș68 in Transylvania, dated
in the LtB2 phase. The bowl with oblique veneers has close analogies in the settle-
ment from Szeged-Kiskundorzsma69.
Another type of bowls is the one with arched walls (Pl. 13/1, 2). This kind of
vessel is very frequently found throughout the Carpathian Basin. The closest analo-
gies come from Cicir70, Șeușa71 or Ciumești72.
An interesting bowl shape is the one with straight neck and globular body
(Pl. 13/3). The body of the vessel is decorated with vertical reliefs. Such pottery form
61
Matuz, 2000, p. 163, 9. kép/1, 2, 4.
62
Medeleț, 1991, p.67, Fig. 12/A-B.
63
Gumă, 1993, Pl. CV/B.15.
64
Ibidem, Pl. LXXXIX/4.
65
Rustoiu, Ursuțiu, 2013, Fig. 12/1.
66
Bona, Rogozea, 1986, Pl. VI/2.
67
Petrescu, 2000, Pl. CXXV/3; CXXVI/5; CXXVIII/1-4, 6-7; CXXIX/1-2, 4-6; CXXX/1, 3-6,
8; CXXXI/1-2, 5.
68
Crișan et alii, 1995, Fig. 1/2.
69
Piling, Ujvári, 2012, p. 244, Pl. 6/5
70
Rustoiu, 2013, p. 6, Fig. 5/12.
71
Ferencz, 2007, Pl. LXXI/7.
72
Zirra, 1980, Pl. XXII.
306
is typical for the final period of the Early Iron Age. Similar bowls were found at
Sopron-Krautacker73, dated in the HaD3 phase and at Szajk, dated in the early La
Tène period74.
Another ceramic category is represented by the deep bowls. Most of the deep
bowls shapes are specific to the end of the Early Iron Age period and the beginning
of the Late Iron Age. The deep bowl with arched walls (Pl. 16/3) found in feature No.
14 has analogies in the settlement from Szajk75 or in the cemetery from Szeged-Kis-
kundorzsma76 both dated in the LtA phase.
The frustoconic shaped bowls with straight rim are also specific to the late
Hallstatt – early La Tène period (Pl 14/1; Pl. 15/2; Pl. 16/2). Similar examples come
from the settlement from Gyulavári77, dated in the Scythian horizon.
The last type of deep bowls presented in this study is the one that resemble the
wheel-thrown models (Pl. 17/2). Similar pots were found at Ciumești78 or Berveni79.
The jar vessels from found inside feature No. 14 have different shapes and
decorations. Most of them have straight or slightly arched walls. The most frequent
shape of jars is the one with arched walls and straight neck and rim (Pl. 19/2; Pl. 20/1;
Pl. 22/1, 2). These pots are usually decorated with a row of oblique incisions placed
under the neck. The origin of these wares comes from the late Hallstatt period. Similar
pots were found at Unterpleichfeld80, Straubing81, Sopron82 or Szajk83.
This ware category benefits from a wide range of decorations. Among these
we can mention alveoli rows made with finger impressions, small incisions rows or
oblique incisions rows. Some vessels had relief decorations like hoofs, girdles or but-
tons. These kinds of decorations are found over a large are and cover a large timespan.
6. Drinking vessels
The scarce finds that comprise the drinking vessels category consists only of
some cup fragments. Only one of these cups could have been fully reconstructed. It
had a frustoconic shape, with a slightly heightened handle (Pl. 25). The handle was
decorated with a cylinder shaped button. The tradition of decorating cup handles with
buttons dates from the Early Iron Age period. In the late Hallstatt period such cups
are found at Szentlörinc84, Szajk85, Târgu Mureș86 sau Ferigile87. Similar shaped cups
73
Schwelnuss, 2011, p. 367, Abb.7
74
Gáti, 2014, p. 136, Pl. 7/12.
75
Ibidem, p. 136, Pl. 7/32.
76
Piling, Ujvári, 2012, p. 247, Pl. 9/7.
77
Gyucha, 2002, p. 79, 6. kép/1; p. 84, 11. kép/4.
78
Zirra, 1980, Pl. XX.
79
Németi, 1986, p. 79, Fig. 2/3-4.
80
Schussman, 2013, p. 96, Abb. 22/4.
81
Tappert, 2010, p. 276, Fig. 9/9.
82
Schwelnuss, 2011, p. 367, Abb. 7.
83
Gáti, 2014, p. 136, Pl. 7/16.
84
Jerem, 1968, p. 200, Fig. 22/2.
85
Gáti, 2014, p. 120, Fig. 5.
86
Pârvan, 1926, p. 535, Fig. 283.
307
with button decorated handle were found in the cemeteries from Zimnicea88 or Dub-
nik89, which are dated towards the end of the early La Tène phase. The other two cup
fragments also had a frustoconic shape with heightened handle (Pl. 24/1, 2).
7. Ceramic discs and trays
This ceramic category has been less approached by specialists. Its function-
ality can be linked with the preparing and serving of food. An interesting aspect is the
fact that all of the ceramic disc fragments had strong secondary burning marks, while
the tray fragments had none. Also, decorations were found only on the trays (Pl. 26).
They were placed on the rim of the trays. The diameter of these artefacts varied from
18 cm to 22 cm. Similar objects were found in the settlements from Olteni90, Panic91,
Zalău-Dromet, Ciurea or Poiana92.
8. The technical ceramics
In this category we included those ceramic products used in different crafting
activities. These artefacts, although found in secondary position are useful for iden-
tifying different crafting activities that took place within the community.
The metallurgical activities are attested by the presence of iron slag but also
by two special ceramic objects. The first one is a crucible that had a frustoconic shape
(Pl. 27/1). The inner channel had a circular profile shape. The inner and outer sides
of the crucible had vitrification traces. Similar objects were found at Sopron-Krauta-
cker93 and Sárvár94. Another ceramic object that signals the metallurgical activities
that occur in the settlement from Moșnița Veche is a tuyere fragment. The fragment
has a bi-frustoconic shape with one orifice for air entrance and two for air evacuation
(Pl. 27/2). This kind of artefacts are rarely found, therefore there are very few analo-
gies for this piece. Some tuyere fragments were found at Wetzlar95 and Polgár96. A
possible ore reduction furnace was recently found in the settlement from Ménföcsa-
nak97. In the same feature a tuyere was found. A similar tool with two holes for air
evacuation was found at Bradown but dating from the Roman period98. Another ar-
gument for ore reduction activities in the settlement from Moșnița Veche is a furnace
fragment found in feature no. 14 (Pl. 28). It is very well burned and has a brick-like
colour. Similar objects were found in the settlement from Wetzlar99.
87
Vulpe, 1967, Planșa VI/9(20).
88
Alexandrescu, 1980, p. 82, Fig. 28/1.
89
Bujna, 1989, Taf. XXV/A.18.
90
Sîrbu et alii, 2006, p. 244, Fig. 7/1.
91
Pop, Pupeză, 2006, p. 193, Pl. I, Fig. 3/4, 7.
92
Ibidem, p. 205, Pl. XIII, Fig. 2/1, 3-4.
93
Schwelnuss, 2011, p. 365, Abb. 6/A.
94
Botond, 2006, p. 252.
95
Schäfer, 2014, p. 39, Fig. 8.
96
Rustoiu, 2009, p. 18, Fig. 2/6.
97
Tankó, 2014, p. 158, Plate 5.
98
Ibidem, p. 159, Plate 6/3.
99
Schäfer, 2014, p. 40, Fig. 9.
308
It is widely believed that subsistence metallurgy was practiced in most of the
Late Iron Age settlements100. In these communities iron was obtained exploiting the
surface outcrops. A recent study, concerning the Bohemian Late Iron Age rural set-
tlements proposes a hypothetical model regarding the iron consumption and resources
exploitation for such a community101. They established that a small rural community
would require approximately 50 kg of iron in the course of one generation102. This
quantity could be achieved through two iron smelting cycles each year, which would
require the use of 16 m3 of wood each generation103.
Weaving activity in the settlement from Moșnița Veche-Dealul Sălaș is doc-
umented through the discovery of some loom weights and spindle whorls. The loom
weights had a frustoconic shape and most of them were found clustered in the south-
eastern part of the feature.
All these finds were discovered in secondary position which means that they
cannot be used for determining the functionality of structure No. 14.
9. Bone, stone and iron objects
The bone objects found in the filling of feature No. 14 represent a pin, a pos-
sible spatula (Pl. 29/2) and another object whose functionality could not be deter-
mined. The bone has 6 cm in length, with one end being sharpened and the other having
a trapezoidal shape (Pl. 29/1). Bone pins are not frequently found in settlements. Simi-
lar artefacts were discovered at Nitra104 or Michelstetten105.
The stone objects category is comprised mainly from silex and obsidian flints
that were in secondary position and probably belong to an earlier horizon. Another
stone object found in the feature`s filling is a weight. The object was fragmented and
had parallelipipedal shape (Pl. 30/2). It could be possible that the artifact was used as a
fishing weight.
The few iron objects found represent slag fragments (Pl. 30/1) and staples frag-
ments (Pl. 29/7) that were probably used in the building of the structure.
10. The dating of the feature and final considerations
As we have seen so far, the filling of feature No. 14 from Moșnița Veche con-
tained material specific for the late Hallstatt period and early and middle La Tène peri-
ods. We must also consider the fact that the filling of the feature dates the abandon-
ment of the structure and not the period when the building functioned. The presence
of the earlier materials, although in secondary position might sustain the possibility
that the settlement might have begin its existence earlier, probably at the end of the
Early Iron Age and the beginning of the Late Iron Age. Considering the ceramic mate-
rial specific tot the middle La Tène period, we might presume that the structure was
abandoned during the second half of the 3rd century BC and the beginning of the next
100
Venclová, Dreselová, 2013.
101
Ibidem.
102
Ibidem, p. 296.
103
Ibidem, p. 300.
104
Březinová, 2014, p. 197, Plate 1/3.
105
Lauermann, 2010, Taf. 63/1.
309
one. If we assume that such a structure was used during the course of one genera-
tion, then the construction date of the building can be approximated around the first
half of the 3rd century BC.
A 14C sample taken from a bone found on the floor of the structure was sent to
the newly developed laboratory from Szeged University. The results provided us with
a 2083 BP ± 83 date. The large standard deviation can caused by the small number of
samples analysed so far by the laboratory or by the small quantity of collagen found
in the bone sample. After calibrating the data using OxCal v.4.2.4 we obtain a 68,2 %
probability for the interval between 203 calBC and 17 calAD, and an 82,5 % proba-
bility for the interval between 264 calBC – 71 calAD. Thus, if we eliminate the peri-
ods of time for which no material evidence was found in the filling of feature, we
obtained a dating of around the end of the 3rd century BC and the beginning of the next
one for the bone sample and for the filling of the feature as well.
Fig. 2. The calibration curve of the 14C sample taken from the feature No. 14.
Considering this dating, the settlement from Moșnița Veche-Dealul Sălaș is
contemporary with the settlements from Szeged-Kiszkundorzma, Cicir-La Gropi,
Ciumești-Bostănărie or Berveni.
The discovery form Moșnița Veche-Dealul Sălaș proves the existence of a 3rd
century settlement in this area. The material found inside the filling of the structure
might suggest a longer lifespan of the settlement, stretching from the early La Tène
period to beginning of the middle La Tène phase.
The characteristics of the feature show that this structure fits very well into
pattern present in this period in the Carpathian Basin. These habitat structures suggest
the practical approach of the inhabitants and lack of care for any social differentiating
310
elements. In fact, the social segmentation of societies in this period is more visible in
the funerary contexts rather than the domestic ones.
Some instruments unearthed while excavating feature No. 14 suggest that
crafting activities did occur in the settlement form Moșnița Veche. It is likely that
these were subsistence crafting, aimed at procuring the basic needs of the community.
We can assume that more complex items (like adornments or weapons) were created
by specialized artisans that migrated from one community to another in search of new
customers.
In conclusion we can point out that the rural aspect of the settlements from
the Carpathian Basin in the early and middle La Tène period is also found at Moșnița
Veche and the Banat region. This however contrasts with the fortified settlements,
symbols of a different type of elite class that were found in the Banat region at the
end of the Early Iron Age. It remains to be seen what caused the decline of this elite
and the drastic social changes that occurred in the 3rd century BC.
Acknowledgments
We would like to express our gratitude to Dr. Aurel Rustoiu and Conf. Univ.
Dr. Gelu Florea for generous help and advices offered. Also, we would like to thank
Lect. Univ. Dr. Dorel Micle for allowing us analyse this material.
The absolute dating of the sample was carried out in the project EnviArch
(Development of complex Geochronological and Geophysical laboratories for saving
Archaeological heritage and solving Environmental problems), project code: HURO/
1101/126/2.2.1, to: Luminescence Dating Laboratory, Department of Physical Geo-
graphy and Geoinformatics, University of Szeged, Hungary. We express our gratitude
to the project managers, Dr. György Sipos and Dr. Petru Urdea, for providing us the
dating and the results.
311
Pl. 1. 1. The position of the Moșnița Veche village within the Timiș county
and Romania. 2. The position of the Moșnița Veche-Dealul Sălaș site.
312
Pl. 2. 1. Topographic map of the site with the houses that were already erected
(large squares) and the excavated surfaces.
313
Pl. 3. 1. Possible river branches that were active before modern draining works
2. On-site photo of the “Dealul Sălaș” hill (NW view).
314
Pl. 4. 1. Photo of the structure’s floor (from south).
2. Photo after the entire filling has been removed (from west).
315
Pl. 5. The drawing plan of feature No. 14.
316
Pl. 6. Ideal reconstruction of the structure.
317
Pl. 7 Pl. 8
Pl. 9 Pl. 10
Plates 7–10. Wheel-thrown ware from feature No. 14.
318
Pl. 11 Pl. 12
Pl. 13 Pl. 14
319
Pl. 15 Pl. 16
Pl. 17 Pl. 18
320
Pl. 19 Pl. 20
Pl. 21 Pl. 22
321
Pl. 23 Pl. 24
Pl. 25 Pl. 26
Plates 11–26. Hand-made ware from feature No. 14.
322
Pl. 27. 1. Crucible fragment; Pl. 28. Ore reduction furnace
2. Tuyere fragment. fragment.
Plate 29. 1–5. Bone; 6–8. Iron. Plate 30. 1. Iron; 2. Stone.
323
BIBLIOGRAPHY
324
Crișan, 1969 Crișan, Ion Horațiu, Ceramica daco-getică. Ce specială privire
la Transilvania, Comitetul de stat pentru cultură şi artă, Direc-
ţia muzeelor şi monumentelor, Ed. Ştiinţifică, București, 1969,
363 + [3] pg.
Crișan et alii, Crișan, Ion Horațiu; Rustoiu, Aurel; Palkó, Attila, Descoperirile
1995 celtice de la Pruniș (jud. Cluj), In: Ephemeris Napocensis, V,
1995, p. 27-46.
Dietler, Dietler, Michael, Herbich, Ingrid, Ceramics and Ethnic Identity:
Herbich, 1994 Ethnoarchaeological observations on the distribution of pottery
styles and the relationship between the social context of produc-
tion and consumption, In: Binder, Didier; Courtin, Jean (dir.),
Terre Cuite et Société. La céramique, document technique,
économique et culturel, Actes des XIVe rencontres internatio-
nales d’archéologie et d’histoire d’Antibes, 21-23 octobre 1993,
Éditions APDCA, Juan-les-Pins, 1994, 500 pg., ISBN 2-904-11
0-17-8; p. 459-471.
Dietler, Dietler, Michael; Herbich, Ingrid, Habitus, Techniques, Style:
Herbich, 1998 An Integrated Approach to the Social Understanding of Material
Culture and Boundaries, In: Stark, Miriam T. (ed), The Archaeo-
logy of Social Boundaries, Smithsonian Institution Press, Wash-
ington DC, 1998, xx + 362 pg., ISBN 1560987790; p. 232-263.
Dumitrașcu, Dumitrașcu, Sever, Un atelier de olărie (La Tène) descoperit la
1979 Biharea, In: Sargetia, XIV, 1979, p. 45-58.
Ferencz, 1997 Ferencz, Iosif Vasile, Așezări din La Tène -ul timpuriu și mijlo-
ciu în bazinul central al Mureșului, In: Apulum, XXIV, 1997, p.
79-92.
Ferencz, 2007 Ferencz, Iosif Vasile, Celții pe Mureșul mijlociu: La Tene
timpuriu şi mijlociu în bazinul mijlociu al Mureşului (sec. IV-
II î. Chr.), Bibliotheca Brukenthal, XVI, Ed. Altip - Alba Iulia,
Sibiu, 2007, 220 + CXII + 4 pg., ISBN 9731170979.
Gáti, 2014 Gáti, Csilla, On the Crossroads of Cultures. Cultural and Trade
Connections of the Site of Szajk in South Transdanubia in the
Sixth-Fourth Centuries BC, In: Berecki, Sándor (ed), Iron Age
Crafts and Craftsmen in the Carpathian Basin, Proceedings of
the International Colloquium from Târgu Mureș 10-13 Octo-
ber 2013, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica,
VII, Ed. Mega, Târgu Mureș, 2014, 328 pg., ISBN 978-606-
543-533-9, p.115-138.
Gosselain, Gosselain, Olivier P., Ceramics in Africa, In: Selin, Helaine (ed),
2008 Encyclopaedia of the History of Science, Technology, and
Medicine in non-Western European Cultures, Vol. I: A-K,
Springer Science & Business Media, 2008 (second edition),
2416 pg., ISBN 140204559X, 9781402045592; p. 32-44.
325
Gumă, 1993 Gumă, Marian, Civilizația primei epoci a fierului în sud-vestul
României, Biblioteca Thracologică, 4, Ministerul
Învățământului, Institutul Român de Tracologie, București,
1993, 312 pg., ISBN 973-95349-5-3.
Gyucha, 2002 Gyucha, Attila, Üjabb szkita kori telepnyomok Békés megyéből,
In: A Békés Megyei Múzeumok Közleményei, 23, 2002, p. 59-88.
Hellebrandt, Hellebrandt, Magdolna, Corpus of Celtic Finds in Hungary,
1999 Vol. III: Celtic Finds from Northern Hungary, Akademiai
Kiado, Budapest, 300 pg., 1999, ISBN 9630573407.
Horedt et alii, Horedt, Kurt; Berciu, Ion; Popa, Alexandru; Paul, Iuliu; Raica,
1967 Ion, Săpăturile arheologice de la Răhău și Sebeș, In: Apulum,
VI, 1967, p. 11-27.
Horváth, 1987 Horváth, László, Késővaskori ház- és településtípusok Dél-
Zalában, In: Zalai Muzeum, 1, 1987, p. 59-80.
Jerem, 1968 Jerem, Erzsébet, The Late Iron Age Cemetery of Szentlőrinc, In:
Acta Archaeologica Hungariae, 20, 1968, p. 159-208.
Jerem, 2003 Jerem, Erzsebet, The Late Iron Age. The Celts of the La Tène
Period, In: Visy, Zsolt; Nagy, Mihály; Kiss, Zsuzsa B. [et alii]
(eds), Hungarian Archaeology at the Turn of the Millenium,
Ministry of National Cultural Heritage, Teleki László Founda-
tion, Budapest, 2003, 439 pg., ISBN 963 86291 8 5; p. 192-200.
Karl, 1996 Karl, Raimund, Latènezeitliche Siedlungen in Niederöster-
reich. Untersuchungen zu Fundtypen, Keramikchronologie,
Bautypen, Siedlungstypen und Siedlungsstrukturen im lateen-
zeitlichen Niederosterreich, on-line http://www.academia.edu/5
20429/ (consulted 1.09.2015); originally the study was published
in Historica - Austria, Band 2: Teil 1 - Grundlagen, Band 3:
Teil 2 - Auswertung, ÖAB Verlag, Wien, 1996, 137 + 284 pg.,
ISBN 3-901515-03-8.
Karl, Karl, Raimund; Prochaska, Sonja, Die latènezeitliche Siedlung
Prochaska, von Göttlesbrunn p.B. Bruck am der Leitha, Niederösterreich,
2005 Die Notbergung 1989. Die Grabungen 1992-1994. Zwei
Töpferöfen, Historica - Austria, Band, 6, Verlag des Österrei-
chischen Archäologie-Bundes, Wien, 2005, 352 pg., ISBN 3-
901515-10-0.
Lauermann, Lauermann, Ernst (ed), Die latènezeitliche Siedlung von Michels-
2010 tetten: Die Ausgrabungen des Museums für Urgeschichte in
den Jahren 1994-1999, Niederösterreichisches Institut für Landes-
kunde, Auflage: 1, St. Pölten, 2010, 364 pg., ISBN 978-390163
5366.
Maráz ,1982 Maráz, Borbála, La tène-kori leletek Jugoszláviából és Romá-
niából Magyarországi Múzeumokban, In: A Janus Pannonius
Múzeum Evkönye, 27, 1983, p. 107-116.
326
Măruia et alii, Măruia, Liviu; Micle, Dorel; Floca, Cristian; Stavilă, Andrei;
2012 Berzovan, Alexandru; Bolcu, Lavinia; Borlea, Oana [et alii],
Geografia istorică a zonei Moșnița Veche. Rezultatele cerce-
tărilor arheologice de teren, Ed. BioFlux, Cluj-Napoca, 2012,
1156 pg., ISBN 978-606-8191-43-0.
Matuz, 2000 Matuz, Edit, A Szeged-Algyő 258. Kútkörzet területén feltárt
preszkitá temetö, In: Studia Archaeologica, VI, 2000, p. 139-164.
Medeleț, 1991 Medeleț, Florin, O locuință hallstattiană de la Remetea Mare-
„Gomila lui Gabor”, In: Thraco-Dacica, XII, 1-2, 1991, p 63-83.
Medeleț, 1994 Medeleț, Florin, Contribuții la repertoriul numismatic al
Banatului. Epoca Latene, secolul IV î.Hr.-106 d.Hr., In: Analele
Banatului, S. N., III, 1994, p. 239-309.
Moscalu, 1983 Moscalu, Emil, Ceramica traco-getică, Biblioteca Muzeologi-
că, Muzeu Național de Istorie, București, 1983, 514 pg.
Németi, 1986 Németi, Ioan, Unele aspecte ale cronologiei La Tène-ului în
nord-vestul României, In: Acta Musei Porolissensis, X, 1986, p.
71-82.
Németi, 1988a Németi, Ioan, Unele aspecte ale evoluției ceramicii din a doua
epocă a fierului în nord-vestul R.S. România (La Tène B-C), In:
Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 39, 2, 1988,
p. 87-111.
Németi, 1988b Németi, Ioan, Necropola Latene de la Pișcolt, jud. Satu Mare. I,
In: Thraco-Dacica, IX, 1-2, 1988, p. 49-74.
Németi, 1992 Németi, Ioan, Necropola Latene de la Pișcolt, jud. Satu Mare
III, In: Thraco-Dacica, XIII, 1-2, p. 59-112.
Németi, 1997 Németi, Ioan, Descoperiri arheologice de la Lazuri-“Lubi Tag”
(jud. Satu Mare) din anii 1995-1996, In: Cercetări arheologice
în aria nord-tracă, 2, București, 1997, p. 78-86.
Németi, 2010 Németi, János, The Problem of Hand-Made Pottery from La
Tène (Celtic) Context in North-Western Romania, In: Berecki,
Sándor (ed), Iron Age Communities in the Carpathian Basin.
Proceedings of the International Colloquium from Târgu-Mureș.
9-11 October 2009, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria
Archaeologica, II, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2010, 427 pg., ISBN
9786065430730; p. 181-215.
Orton et alii, Orton, Clive; Tyers, Paul; Vince, Allan, Pottery in Archae-
1993 ology, Cambridge University Press, Cambridge, 1993, 269 pg.,
ISBN 0521257158.
Pârvan, 1926 Pârvan, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, București,
1926, 476 pg. + 460 fig. + 43 pl. + 4 maps.
Petrescu, 2000 Petrescu, Sorin M., Locuirea umană a peșterilor din Banat
până în epoca romană, Mvsevm Banaticvm Temesiense, Bib-
liotheca Historica et Archeologica Banatica, XXVII, Ed. Mir-
ton, Timișoara, 2000, 226 pg., ISBN 973-585-224-1
327
Piling, Ujvári, Piling, Zoltán; Ujvári, Ferenc, Iron Age Settlement and Ceme-
2012 tery from Szeged-Kiskundorozsma. Some new Data on Iron Age
Burial Rite in the Southern Part of the Great Hungarian Plain,
In: Berecki, Sándor (ed), Iron Age Rites and Rituals in the
Carpathian Basin. Proceedings from the International Collo-
quium From Târgu Mureş. 7-9 October 2011, Bibliotheca
Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica, V, Ed. Mega, Târgu
Mureş, 2012, 534 pg., ISBN 9786065432451; p. 217-248.
Pop, Pupeză, Pop, Horea; Pupeză, Luca Paul, Thracian and Celts in North-
2006 Western Romania, In: Sîrbu, Valeriu; Vaida, Dan Lucian (eds),
Thracians and Celts. Proceedings of the International Collo-
quium from Bistrița 18-20 May 2006, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2006, 323 pg., ISBN 109737867785; p. 183-212.
Pupeză, 2008 Pupeză, Luca Paul, Descoperiri din a doua epocă a fierului
(sec. III-II a.Chr.) de la Polus Center (com. Florești jud. Cluj),
In: Revista Bistriței, XII, 2008, p. 37-72.
Pupeză, 2012a Pupeză, Luca Paul, Veacul întunecat al Daciei: arheologie și
istorie în spațiul carpato-danubian de la sfârșitul secolului III
a. Chr. până la începutul secolului I a. Chr. ..., Ed. Mega,
Cluj-Napoca, 500 pg., 2012, ISBN 978-606-543-296-3.
Pupeză, 2012b Pupeză, Luca Paul, The Local Tradition Pottery from the
Eastern Carpathian Basin Celtic Graves, In: Berecki, Sándor
(ed), Iron Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Pro-
ceedings from the International Colloquium From Târgu Mureş.
7-9 October 2011, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archae-
ologica, V, Ed. Mega, Târgu Mureş, 2012, 534 pg., ISBN 97860
65432451; p. 317-342.
Rustoiu, 2009 Rustoiu, Aurel, Masters of metals in the Carpathian Basin
(workshops, production centres and funerary manifestations in
the early and middle La Tène), In: Ephemeris Napocensis, XIX,
2009, p. 7-23
Rustoiu, 2013 Rustoiu, Aurel, Celtic lifestyle-indigenous fashion. The tale of
an Iron Age brooch from North-Western Balkans, In: Arheolo-
gia Bulgarica, XVII, 3, 2013, p. 1-16.
Rustoiu, Rustoiu, Aurel; Ursuțiu, Adrian, Celtic Colonization In Banat.
Ursuțiu, 2013 Comments Regarding The Funerary Discoveries, In: Sîrbu,
Valeriu; Ștefănescu, Radu (eds) The Thracians and their Neigh-
bours in the Bronze and Iron Ages. Proceedings of the 12th
International Congress of Thracology. Târgoviște 10th-14th
September 2013, Vol. II: Necropolises, Cult places, Religion,
Mythology, Brașov County History Museum, Museum of Brăila,
Ed. Istros, Brașov, 2013, 465 pg.; p. 323-345.
Rye, 1981 Rye, Owen S., Pottery Technology. Principles and Reconstruc-
tion, Manuals on archeology, 4, Ed. Taraxacum, Washington,
328
1981, 150 pg., ISBN 096028222X.
Schäfer, 2014 Schäfer, Andreas, Early iron production in the Central German
Highlands. Current research in the Lahn Valey at the Wetzlar-
Dalheim (Lahn-Dill-District, Hessen), In: Cech, Brigitte; Rehren,
Thilo (eds), Early Iron in Europe, Monographies instrument-
tum, 50, Edition Monique Mergoil, Montagnac, 2014, 300 pg.,
ISBN 978-2-35518-041-5; p. 33-42
Scheers et alii, Scheers, Mirjam; Knipper, Corina; Hauschild, Maya;
2013 Schönfelder, Martin; Siebel, Wolfgang; Vitali, Daniele; Pare,
Christopher; Alt, Kurt W., Evidence for “Celtic migrations”?
Strontium isotope analysis at the early La Tène (LT B)
cemeteries of Nebringen (Germany) and Monte Bibele (Italy),
In: Journal of Archaeological Science, 40, 2013, p. 3614-3625.
Schussman, Schussmann, Markus, Eine Siedlungsstelle der frühen Latène-
2013 zeit aus Unterpleichfeld, Lkr. Würzburg, In: Hoppe, Michael
(Hrsg), Beiträge zur Archäologie in Ober- und Unterfranken
(ISSN 1612-4294), 8, Bayerischen Landesamt für Denkmal-
pflege, Verlag Dr. Faustus, Büchenbach, 2013, 386 pg., ISBN
978-3-933474-83-4; p. 151-212.
Schwelnuss, Schwelnuss, Franka, Die Siedlung von Sopron-Krautacker
2011 (Westungarn) in der späten Hallstatt und frühen Latènezeit, In:
Archäologisches Korresponyblatt, 41, 2011, p. 359-373.
Sîrbu et alii, Sîrbu, Valeriu; Cavruc, Valeri; Buzea, Dan, A 4th-3rd centuries
2006 BC Dacian community in Southeastern Transylvania: The
findings from Olteni, Covasna county, In: Sîrbu, Valeriu; Vaida,
Dan Lucian (eds), Thracians and Celts. Proceedings of the
International Colloquium from Bistrița 18-20 May 2006, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2006, 323 pg., ISBN 109737867785; p.
229-252.
Szilasi, 2006 Szilasi, Attila Botond, Kelta település részlete Sárvár határá-
ban, In: Savaria, 30, 2006, p. 231-290.
Tankó, 2014 Tankó, Károly, Traces of Iron Smelting in La Tène Iron Age
Settlement of Ménfőcsanak, In: Berecki, Sándor (ed), Iron Age
Crafts and Craftsmen in the Carpathian Basin, Proceedings of
the International Colloquium from Târgu Mureș 10-13 Octo-
ber 2013, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica,
VII, Ed. Mega, Târgu Mureș, 2014, 328 pg., ISBN 978-606-
543-533-9; p 147-160.
Tappert, 2010 Tappert, Claudia, Statistical Analysis and Historical Interpre-
tation - La Tène Pottery from Straubing-Bajuwarenstrasse,
Lower Bavaria, In: Horejs, Barbara; Jung, Rainhard; Pavuk,
Peter (eds), Analysing Pottery. Processing-Classification-
Publication, Studia Archaeologia et Medievalia, 10, Comenius
University, Bratislava, 2010, 324 pg., ISBN 978-80-223-2748-0.
329
Timár, 2007 Timár, Lȍrinc, Structure d’habitat, formes de maison, In:
Szabó, Miklós (ed), L’habitat de l’époque de La Tène à
Sajópetri-Hosszú-dűlő, L’Harmattan, Budapesta, 2007, 348 pg.,
ISBN 9789632360607; p. 201-215.
Venclová, Venclová, Natalie; Dreslerová, Dagmar, Iron Production,
Dreslerová, Settlement and Environment: a Regional Approach, In: Krausz,
2013 Sophie; Colin, Anne; Gruel, Katherine; Ralston, Ian; Dechezle-
prêtre, Thierry (eds), L’âge du Fer en Europe. Mélanges offerts
a Olivier Buchsenschutz, Collection Mémoires, 32, Ausonius
Éditions, Bordeaux, 2013, 688 pg., ISBN 978-2-35613-078-5;
p. 291-303.
Vulpe, 1967 Vulpe, Alexandru, Necropola hallstattiană de la Ferigile. Mono-
grafie Arheologică, Biblioteca de arheologie, 11, Ed. Acade-
miei Republice Socialiste România, București, 1967, 192 pg. +
41 pl.
Zirra, 1978 Zirra, Vlad, The Decorated Celtic Pottery from Transylvania,
In: Dacia, N.S., XXII, 1978, p. 125-141.
Zirra, 1980 Zirra, Vlad, Locuiri din a doua epocă a fierului din nord-vestul
României (Așezarea contemporană cimitirului Latène de la Ciu-
mești și habitatul indigen de la Berea), In: Studii și Comunicări.
Satu Mare, IV, 1980, p. 39-84.
330
IMAGINE ȘI IDENTITATE ÎN CEA DE
A DOUA EPOCĂ A FIERULUI
Abstract. Image and identity in the late Iron Age. This study seeks to review a type of
approach to the interpretation and investigation of anthropomorphic and zoomorphic decorated
artifacts from the late Iron Age. The study of anepigraphic societies presents an impediment
to build an objective point of view regarding the iconography. In the absence of archaeolo-
gical context, findings of artifacts decorated with anthropomorphic and zoomorphic motifs
create a prerequisite for a new speculative interpretation. Interpreting the artifact functions
can be determined by the archaeological context but the message behind these functions may
be altered by an ideological context. This type of approach influences the manner in which
the iconography can be interpreted as an instrument of a social function. The aim of this study
is attempting to interpret iconography by taking into account the context and research behind
physical functionality, and also revealing the importance and significance of symbolic function.
1. Introducere
Unul din scopurile iconografiei antice a fost acela ca imaginile să circule, să
se întâlnească și să ofere informație după procesul producției. Acest orizont influen-
țează maniera în care iconografia poate fi interpretată ca un instrument al unei funcții
sociale. Contextul arheologic, tratamentul stilistic și starea fizică a imaginii poate
oferi indicii privind funcționalitatea acesteia ca un instrument social chiar și în cazul
în care motivul reprezentat este o ființă supranaturală. Un element important în abor-
darea iconografiei antice este ideea precum că un set de imagini nu era folosit exclusiv
ca o operă de artă, ci, din contră, ca un element dinamic folosit de comunitățile care
produceau și dețineau acest tip de artefacte. Imaginile pot aduce în evidență noi infor-
mații asupra comunităților și a indiviziilor care produceau piesele decorate. Acestea
pot prezenta un decor interesant (elemente de vestimentație, aranjarea părului, arma-
ment, vârstă, sex sau statutul social). În același timp, imaginile pot fi iluzorii, înclinate
spre contradicție și confuzie; iconografia poate arăta realitățile epocii în funcție de
consumator. Imaginile pot prezenta scene de mărturie a apartenenței unei comunități,
un set de reprezentări fantastice sau cu o conotație religioasă și nu în cele din urmă
elemente regăsite în natură.
Studiul încearcă să arate viața culturală a imaginilor, arătând, puterea și influ-
ența acestora ca mărturii directe care privesc ideile și relațiile sociale cât și identificarea
331
Fig. 1. Aghighiol. Detaliu cnemidă (fotografie realizată de C. Beldiman
şi prelucrată de Călina Vlad Nicolae).
332
mesajului vizual puternic și distinct față de cel prelucrat în forma textului.
2. Considerații generale privind toreutica traco-geto-dacică
(secolele VI – III îHr)
Marea majoritate a pieselor de toreutică tracică din zona nord balcanică se
datează în a doua jumătate a secolului IV și prima jumătate secolului III îHr1.
Mormintele de caracter “princiar”, descoperite atât în cadrul unor necropole, dar şi
izolat, numai în interiorul unor tumuli, reprezintă o categorie aparte. Acestea prezintă
un inventar mai bogat și diversificat. Ele formează mormintele care au fost denumite
“princiare”. Este posibil ca acestei categorii să-i aparţină unele descoperiri fortuite
de piese din aur sau argint care ar trebui să provină din eventuale morminte2. Toate
aceste descoperiri constau din echipament militar (coifuri, arme, cnemide – Fig. 1),
vase, aplice, piese de harnaşament sau de podoabă, vase ceramice3.
Observaţia care se impune este aceea a asocierii, în aceeaşi zonă, în perioada
cuprinsă între a doua jumătate a secolului IV îHr și a doua jumătate a secolului III îHr,
a trei tipuri semnificative de descoperiri: cetate sau fortificaţie, mormânt princiar şi
tezaur de obiecte preţioase. Această “tripletă” de monumente exprimă puterea şi
opulenţa unei aristocraţii care dispunea de resurse bogate4. Se poate constata, prin
coroborarea surselor scrise cât și prin descoperiri arheologice, că societatea traco-
getă din nordul Dunării se situa la un nivel oarecum comparabil cu lumea greco-
romană dar și cu societățile numite convențional “barbare”. Din punct de vedere
artistic, piesele toreutice din aur şi argint, prin bogata lor decoraţie realizată în teh-
nica au repoussé, prin ciocănire, poansonare şi imprimare, aparţin stilului animalier
care se reîntâlnește în zone din nordul Mării Negre, Peninsula Balcanică, Anatolia,
Persia, uneori cu trimiteri până în Siberia. Există totuși elemente specifice fiecărei
populaţii sau grupuri de populaţii din diversele spaţii geografice. Unicitatea artei
traco-getice se remarcă prin câteva descoperiri semnificative5.
Prezenţa unor astfel de piese, în secolul V îHr, în sudul Balcanilor se poate
explica numai prin apariţia şi dezvoltarea statului odrisilor, după dispariţia satrapiei
persane Thracia (cca. 465 îHr). În secolul V îHr se constată existenţa unui orizont de
tezaure monetare în Tracia de sud vest în bazinul superior al râului Maritsa. Mai
exact în ținuturile tribale ale edonilor, satrai și în numeroase orașe grecești. Tribu-
rile tracice ale bisaltilor, edonilor și satrai își exprimau identitatea culturală și politică
prin arta lor. În zona cursurilor superioare ale râurilor Maritsa și Tundzha (Tundja) a
existat un orizont de morminte fastuoase căruia îi sunt specifice plăcile decorate
figurativ și motivul sau simbolul călărețului războinic/vânător. Acest orizont dove-
dește o sferă de putere odrisă care se întinde până în ținuturile getice. În nordul Traciei
apare o provincie stilistică originară stilului animalier care permite conturarea puterii
triballilor în zona de nord-vest și a puterii getice și scitice din nord-est.
1
Sîrbu, Florea, 1997, p. 27.
2
Trohani, 2013, p. 69.
3
Măndescu, 2010, p. 377-418.
4
Babeș, 2001, p. 749.
5
Trohani, 2013, p. 67-69.
333
Artei tribale îi este specifică motivul animalului sălbatic, de pradă reprezen-
tat pe plăcile decorate. În nord estul Traciei este specifică pasărea de pradă ca simbol
de putere și alte reprezentări ale stilului scitic animalier, dar și simbolurile meditera-
neene. Pasărea de pradă cu pește/șarpe în cioc sau capul de leu sunt reprezentative
nord-estului Traciei. Statuetele antropomorfe, sceptrele și inelul lui Skyles de la Vadu
(jud. Constanţa) dovedesc prezența scitică în Dobrogea6. Deși prezența puterii scitice
la sud de Dunăre în secolul V îHr nu a fost acceptată în istoriografia română, pecetea
regelui Skyles la Vadu a fost complet omisă în ultima perioadă. Prezența puterii scitice
a fost acceptată doar pentru secolul V îHr în vremea regelui Atheas/Atia(s). În nor-
dul Traciei s-a dezvoltat arta nord-tracică clasică, pornind de la motivele secolului V
îHr, adică prin sincretismul stilului animalier și a celor sud tracice. Perioada de maximă
înflorire a culturii tracice este secolul IV îHr.
După mijlocul secolului III îHr, societatea getică intră într-o perioada de
schimbări profunde, fenomen reflectat şi prin dispariţia artei princiare. Nu trebuie
minimalizate nici consecințele unor invazii străine (expediţiile şi stabilirea celţilor în
Peninsula Balcanică – primul sfert al secolului III îHr), stabilirea bastarnilor în nordul
Moldovei (sfârșitul secolului III îHr), ca şi expediţiile acestora la Dunărea de Jos.
3. Oameni și animale. Sinergie și diferențiere
Regnul animal reprezintă punctul originar privind diferențierea și împărțirea
raselor. Toate acestea deservesc ca noutate definitorie în construcția socială a subdi-
viziunii om-animal. Transformarea metaforică bazată pe tipare interacționare om-
animal și pe idei ierarhice ale ființelor vii (umane și non-umane) are ca bază rolul
simbolic jucat de anumite animale distincte în societate7. Animalele se aseamănă cu
oamenii într-o oarecare măsură dar există o diferență care le desparte fără echivoc.
Animalele sunt în sine de neexplicat8. Paradoxul simbolisticii creează diferite atitu-
dini ale oamenilor față de animale: plină de admirație, ambiguitate, dependență sau
superioritate. Ironia culegător – vânător exprimă o astfel de ambivalență: purtarea de
grijă față de animale domestice în raport cu resursele economice. În consecință regă-
sim la comunități de culegători – vânători paradoxul: vânătoare – domesticire, prădare
– selecție, raportul dintre vânător și vânat9.
Animalul, ca arhetip, reprezintă straturile profunde ale inconştientului şi ale
instinctului. Animalele sunt simboluri ale principiilor şi forţelor cosmice, materiale
sau spirituale; de pildă, semnele zodiacului, care evocă energiile cosmice. Animalele
au legături cu toate cele trei niveluri ale universului: infern, pământ, cer. Trebuie să
distingem, în ansamblul simbolic atât de complex la care trimite acest cuvânt, ani-
malul sau fiara şi dobitoacele. Simbolismul animalelor, cu particularităţile fiecăruia
din ele, aşa cum le întâlnește, le observă și le numește omul, trimite la un fenomen mai
6
Canarache, 1950, p. 216-217.
7
Elder et alii, 1998, p. 73.
8
Shanks, 1999, p. 122-123.
9
Loring, 1997, p. 185-220; Aronsson, 1991, p. 5.
334
Fig. 2. Gundestrup. Detaliu cazan10.
10
http://archeurope.eu/index.php?page=gundestrup-cauldron (accesat 17.10.2015).
335
vast, de vreme ce înglobează întreaga istorie umană și nu doar un moment din propria
noastră civilizație.
O temă prezentă în credințele religioase antice este cea a surogatului, noțiune
bazată pe ideea că un trup este împărțit în același timp de om și animale fantastice, dar
există și anumite cazuri în care animalele reprezintă un substitut al omului atunci când
vine vorba de un sacrificiu ritualic11. Antropomorfizarea animalelor este prezentă în
ritu-alul de sacrificiu din Grecia antică12. Carnea sacrificată ritualic a animalelor era
fiartă într-un bol de metal și împărțită în cadrul comunității cu ocazia ceremoniilor și
a festivalelor13. Aburul rezultat se pare că era asociat cu starea de bine, confort sau
căldură14. Cercetările arheologice din perioada epocii fierului din Gallia pre-romană
(Gournay-sur-Aronde) arată o pondere a sacrificiilor rituale de porci tineri și miei în
comparație cu sacrificiile bovinelor. Sacrificiul imortalizat iconografic este de ase-
menea prezent în toreutica epocii fierului. Putem reaminti cazanul de la Gundestrup,
descoperit în 1891 în Danemarca, o piesă cunoscută și controversată a epocii fierului.
Unicitatea cazanului este dată de bogata iconografie, rezultată din munca a cel puțin
cinci meșteri. Cazanul se pare a fost produs în sud-estul Europei, probabil în Thracia
(secolele II–I îHr). Iconografia conține influențe vest europene dar motivele icono-
grafice par a avea geneza în estul Mării Negre15. Probabil, cazanul a fost comandat
de un conducător sau preot din zona central europeană sau Gallia și capturat ca pradă
de către tribul cimbrii din nord. Pe una dintre plăcile cazanului apare redată o scenă
cu trei bouri atacați de trei persoane (Fig. 2). De altfel și pe obrăzarele coifului de la
Poiana Coțofenești (Fig. 3), coif descoperit fără un context arheologic, apare o scenă
a sacrificiului16.
Animalele corespund așadar unor caractere mai degrabă simbolice decât ale-
gorice, ca urmare a numărului, complexității și semnificaților pe care le acoperă.
Șarpele, pasărea, ființa cerească, sau carnivorul, animalul cu colți sau devorator,
întotdeauna sunt încărcate cu un puternic simbolism htonian.
Rolul animalelor, deci şi al motivelor animaliere, în mentalităţile popoarelor
arhaice este determinat de unele calităţi pe care acestea le au în comparaţie cu oame-
nii: a zbura, a trăi sub pământ sau în apă, apoi curajul, puterea, ferocitatea, la care se
adaugă prevestirea vremii, a unor cataclisme, puterea de reproducţie etc.; astfel, aces-
tea ating lumi care pentru om erau, atunci, inaccesibile. Din aceste cauze, motivul
animalier a fost folosit ca un metalimbaj, ca un mijloc de codificare a unor credinţe,
mituri şi rituri, ce trebuie acum descifrat17. S-a crezut multă vreme că religia celtică
acordă un loc important zoomorfismului şl totemismului. Aceasta părea să dovedească
marea sa vechime ori primitivismul său, stadiul evolutiv următor fiind constituit de
11
Aldhouse-Green, 2001, p. 47-49.
12
Detienne, 1989, p. 9.
13
Green, 1998, p. 63-84.
14
Durack, 1994, p. 10-13.
15
Taylor, 1992, p. 66-71; Bergquist-Taylor, 1987, p. 10-24.
16
Berciu, 1969, p. 77-82; Gramatopol, 1982, p. 21-22; Crișan, 1986, p. 225-226.
17
Sîrbu, Florea, 1997, p. 52.
336
Fig. 3. Poiana Coţofeneşti. Detaliu obrăzar18.
18
http://postimg.org/image/7i5po1vdh/ (accesat 17.10.2015).
337
antropomorfismul unor zei mai bine concepuţi, cum ar fi zeii Greciei antice. Animalul
are însă pur şi simplu o valoare de simbol: mistrețul simbolizează funcţia sacerdota-
lă, ursul, funcţia regală; calul are rol psihopomp etc.
Paleozoologul Sergiu Haimovici a identificat următoarele specii de animale
într-un studiu referitor la animalele redate pe toreutica tracică: peşti osoşi, ofidieni
(şerpi, vipere) şi şopârle, acvile, vulturi, porumbei, mamifere – iepurele, câinele, lupul,
ursul, leul, hiena, mistreţul, cervideele ca animale sălbatice, apoi bovinele, ovinele,
caprinele, ecvideele (caii), ca specii domestice19.
4. Imagine și identitate
Imaginea de-a lungul timpului nu a fost străină de restul culturii materiale.
Imaginea a existat ca să circule, să manipuleze, să fie folosită pentru sau împotriva
unui lucru20. Abordarea asupra funcționalității imaginii poate fi privită prin două
direcții și anume funcția cognitivă și funcția fizică. Imaginea cuprinde în fond un
mesaj conceptual care poate fi acceptat, negociat, provocat sau respins. Originea
imaginii poate fi pusă în legătură cu mesajul pe care aceasta îl transmite și astfel
putem deduce un anumit tipar care ar avea ca scop propagarea unei idei21. Un element
important în abordarea iconografiei antice este reprezentat de noțiunea precum că
imaginile nu sunt un obiect pasiv și care ar necesita exclusiv privirea acestora sau
consumul acestora ca un obiect de artă. Imaginile făcute în trecut cât și imaginile
care redau scene din trecut sunt într-o oarecare măsură greu de analizat. Iconografia
imortalizează idei cât și imaginația artiștilor într-un mod plastic, prin linii și culori,
dar în același timp mesajele din spate sunt în mare parte ascunse. Privind arta preis-
torică impedimentul analizei iconografice îl constituie timpul. În reprezentările arheo-
logice ale trecutului problemele analizei iconografice nu sunt mai puțin complexe.
Este generalizată folosirea imaginilor în cercetările academice ca o extensie a ideilor
exprimate într-o altă formă. Imaginile pot fi create cu un ochi pentru calitatea ines-
tetică, dar acestea tind să devină “reprezentări” ale unor idei, ilustrații ale unor obiecte
sau reconstituiri ale unor evenimente. Imaginile sunt rar folosite ca obiecte care
încearcă să comunice cu privitorul. Ceea ce ar trebui să transmită mesajul iconografic
audienței, natura mesajului tăcut este foarte rar discutat22.
Există tendința de a aborda iconografia artefactelor decorate în cadrul unor
ipoteze care pot fi puse sub semnul întrebării și chiar contestate: artefactele ar repre-
zenta în principal sau integral obiecte de caracter religios; artefactele ar reproduce
scene cu ființe particulare (umane sau divine); în cele din urmă există ipoteza că arte-
factele decorate ar fi un produs final static23. Astfel se presupune că o statuie găsită
pe soclu într-un templu nu posedă un alt raison d’étre decât de a fi în locul care s-a
găsit. Statuia prin urmare va fi considerată atemporală, fără trecut sau viitor, în mod
cert o reprezentare pasivă care ar avea ca scop privirea, adorația sau chiar însuflețirea
19
Haimovici, 1992, p. 179-193.
20
Phillips, 2002, p. 125.
21
Wedde, 1992, p. 183.
22
Molyneux, 2011, p. 34.
23
Aldhouse-Green, 2004, p. 3.
338
acesteia în scopul supranaturalului. În schimb, o privire asupra funcționalității icono-
grafiei și a modului în care aceasta lucra în antichitatea europeană poate arăta că ima-
ginile au activat interactiv și dinamic, chiar evocativ, în cadrul contextului cultural al
acestora. Un bun exemplu care privește contextul Imperiului timpuriu Roman este
statuia lui Augustus de la Prima Porta, o piesă care evidențiază propaganda de tip vizual.
Pe statuie, Augustus, poartă o cuirasă bogat decorată cu scene de cucerire străină, vizi-
une a viitorului, pace în Roma cât și renașterea unei lumi mai prospere24. Nici statuia
în sine și nici decorul prezent pe cuirasă nu sunt, strict vorbind, imagini religioase, dar
au lucrat cu un transportor al metalimbajului folosit de Augustus în ideea de propagare
a valorilor religioase tradiționale.
Cercetările recente s-au axat pe așa zisa “figurine theory”, un tip de abordare
a iconografiei (fără imagini monumentale) care încearcă să investigheze artefactele
ca simple obiecte mai degrabă decât pictograme religioase sau elemente de artă. Un
articol intitulat “Can we interpret figurines?”25 subliniază necesitatea de a apropia
abordarea iconografiei în cadrul contextului arheologic și social mai degrabă decât
ca obiecte izolate. Autorul afirmă că imaginile “ilustrează conștiința de sine” și că ele
conțin sensuri multiple, uneori codificând “importante elemente cognitive în mode-
larea şi reprezentarea sub formă umană”26. Pentru autor una dintre dificultățile de a
interpreta imaginea este că, aparent, acestea reprezintă ceva sau pe cineva și astfel
sunt tratate într-un alt mod față de celelalte artefacte finalizând prin eșecul de a aplica
un criteriu arheologic riguros privind simbolistica artefactului. Dacă am supune, corect,
abordarea imaginii ca artefacte instrument, ambele contexte, arheologic și cognitiv,
ar contribui semnificativ la problematica interpretării. În continuare, imaginea ar
trebui să treacă sub o analiză intrinsecă privind legătura a ceea ce reprezintă. Astfel
o imagine dată trebuie înțeleasă în termeni caracteristici ținând cont de realismul și
schematizarea acesteia, exagerare și minimalism, gen vădit sau ascuns al reprezen-
tării respective. Ca toate artefactele, o imagine ar trebui abordată ținând cont de sim-
bolismul și producția acestora cât și de identitatea produsului ca obiect finit. Putem
contesta simplista noțiune a imaginii ca simplă reflecție (a credințelor vechi, de
exemplu), înțelegând că acestea trăiesc în afara lumii vorbite și peste evenimentele
petrecute27. Importanța conexiunii dintre reprezentare și realitate poate fi asociată cu
actul iluziei sau copiei în sine evidențiată prin intermediul iconografiei, imagine care
va cuprinde tendința de transformare, manipulare și schimbare, toate asociate cu capa-
citatea de a controla validitatea cunoștințelor.
Particular, în societățile non-literate, imaginile pot acționa precum cuvintele
într-un text, pentru a schimba și modela idei în vederea diferențierii realității față de
subiect28. Efectul acestora este imediat și spre diferență de texte, abilitatea de a forma
24
Zanker, 1988, p. 193-194; Freeman, 1996, p. 366, pl. XVI.
25
Hamilton et alii, 1996, p. 281-307.
26
Hamilton et alii, 1996, p. 282.
27
Bailey, 1996, p. 291.
28
Nordbladh, 1999, p. 17-22.
339
Fig. 4. Aghighiol. Pocal (fotografie realizată de C. Beldiman
şi prelucrată Călina Vlad Nicolae).
340
noi lumi nu ține cont de componența narativă29, oferind posibilități multiple în liber-
tatea artistică. Astfel într-un context al epocii de fier din Europa putem găsi reprezen-
tați grifoni, precum pe coiful de la Poiana Coțofenești30, un vultur întreg cu gheare exa-
gerate sau un cerb cu opt picioare pe pocalul de la Agighiol (Fig. 4–5)31. Imaginile
au jucat un rol puternic în societățile preistorice putând evidenția conexiunea dintre
sine și non-sine, dintre pământ și alte lumi. Imaginea poate modela mintea, întări con-
știința unei idei sau identități iar în cele din urmă acționând ca tipare pentru cunoaș-
tere.
5. Concluzii
Una dintre caracteristicile evidente ale iconografiei epocii fierului este coexis-
tența realismului și a suprarealismului. În ciuda dezbaterii teoretice, anumite imagini
schematice și distorsionate sunt încă considerate ca artă naivă cât și o încercare nere-
ușită de a reprezenta naturalismul32. Din contră, tradiția iconografică a multor societăți
antice arată un sincron în ceea ce privește producția de tip “real” cât și în cea de tip
“naiv”: astfel tradiția neolitică egeeană33 cât și cea din sudul Levantului34 arată în ace-
lași timp schematizare, realism, exagerare a părților corpului, ambiguitate a sexului;
tot acest ansamblu făcând parte din spectrul creației imaginii. Alte caracteristici, “deli-
berate”, ale antropomorfismului epocii fierului arată o exagerare a capului și a mâi-
nilor precum statuetele din Bouray35 și Pauvrelay36, Franța, care exemplifică aceste
disproporții. Asimetria ochilor arată o schimbare de direcție a realismului. Putem
vedea că această formă de manipulare a figurii umane este făcută în mod deliberat.
Dacă putem accepta negarea unor așa zise forme normative care evocă diferite reali-
tăți ne putem gândi și face referire la două tradiții specifice și repetitive ale reprezen-
tării iconografiei antropomorfe și zoomorfe din epoca de fier: a. dual și gen-ambiguu,
respectiv androgin și b. trans-specii; ambele imagini rezonând puternic cu arta icono-
grafică din preistorie37. O importanță aparte este diferențierea dintre naturalism și
realism. Dacă, naturalismul reprezintă o replică a lumii exterioare, o reprezentare
realistă nu este necesar și naturalistă. Realismul evocă alegoria. Ideea precum că
reprezentările naturaliste conțin informație directă față de lucrurile din natură poate
fi speculativă. Cu toate acestea naturalismul (definit ca legătura dintre natură și reali-
tate) este un instrument de propagandă, fie politic sau religios. Surprinzător este faptul
29
Phillips, 2002, p. 129-134.
30
Petrescu-Dâmbovița, 1995, p. 171-185; Petrescu-Dâmbovița, Dinu, 1975, p. 105-124; Crișan,
1986, p. 218; Deppert-Lippitz et alii, 1994, p. 146-147, cat. 44; Oanță-Marghitu, 2013, p. 244.
31
Bolomey, 1968; Nicolaescu-Plopșor, 1968; Berciu, 1969, p. 45-56; Deppert-Lippitz et alii,
1994, p. 161-167, cat. 49; Oanță-Marghitu, 2013, p. 254.
32
Aldhouse-Green, 2004, p. 13.
33
Kokkinidou, Nikolaidou, 1997, p. 90.
34
Gopher, Orrelle, 1996, p. 255–279.
35
Green, 1989, p. 91 , fig . 37.
36
Deyts, 1999, p. 83.
37
Mussi et alii, 2000, p. 110; Gopher, Orrelle, 1996, p. 22-79; Bailey, 1996, p. 321-331;
1996: 291-295; Yates, 1993, p. 31-72.
341
Fig. 5. Aghighiol. Detaliu pocal (fotografie realizată de C. Beldiman şi
prelucrată Călina Vlad Nicolae).
că știința se retrage din calea cercetării lumii metaforice în detrimentul obiectivității.
Renunțând la studiul imaginarului, a ființelor fantastice, a super oamenilor, a mon-
ștrilor, a animalelor – o lume vie de altfel – poate apărea un vid în cercetarea lumii
înconjurătoare. Cu toate acestea, știința modernă este dependentă de imagini. Vizua-
lizarea imaginilor este esențială în cercetarea teoretică asigurând un material sub forma
unor modele, tabele, grafice, diagrame, cu care intuiția operează subtil făcând cone-
342
xiuni cu procesul natural38. Totuși, legătura dintre imagine și limbaj este evidentă
dintr-un punct de vedere dar din perspectiva analitică poate crea probleme. Folosirea
iconografiei implică o relație directă între reprezentare și lume. Din acest motiv obser-
vatorul sau cititorul se simt confortabili în prezența imaginilor. Simbolismul și meta-
fora au extensie în limbajul zilnic cât și în figurile de stil. Vorbind de simboluri și
simbolism se pot dezvolta două atitudini. Una dintre idei ar fi că acest subiect poate
părea depășit și chiar învechit, iar o altă extremă admite că simbolismul ar putea fi
cheia pentru înțelegerea neînțelesului în lumea tangibilă39.
Mulțumiri
Vreau să mulțumesc și pe această cale domnului profesor Corneliu Beldiman
pentru fotografiile oferite cât și pentru suportul acordat.
38
Molyneux, 2011, p. 35.
39
Biedermann, 1992, p. vii.
343
BIBLIOGRAFIE
344
Museum, Schirn-Kunsthalle Frankfurt, Stadt Frankfurt Dezernat
Kultur und Wissenschaft, [1994], 257 pg., ISBN 3882703253.
Detienne, 1989 Detienne, Marcel, Culinary Practice and the Spirit of Sacrifice,
În: Detienne, Marcel Vernant; Jean-Pierre (eds), The Cuisine of
Sacrifice among the Greeks, University of Chicago Press,
Chicago, 284 pg., ISBN 0-226-14351-1, 0-226-14353-8; p. 1-20.
Detys, 1999 Detys, Simone (ed), A la Rencontre des Dieux Gaulois un Défi
à César, Musee archeologique Henri Prades, Lattes, du 27
novembre 1998 au 8 mars 1999: Musee des antiquites
nationales, Saint-Germain-en-Laye, du 31 mars 1999 au 28 juin
1999, Musée archéologique de Lattes (Lattes, France); Musée
des antiquités nationales; Réunion des Musées Nationaux, Paris,
[1999], 151 pg., ISBN 2-7118-3851-X.
Durack, 1994 Durack, Terry, The Meaning of Soup, În: Australian Gourmet
Traveller, June 1994, p. 10-13.
Elder et alii, Elder, Glen; Wolch, Jennifer; Emel, Jody, Le Pratique Sauvage:
1998 Race, Place, and the Human-Animal Divide, În: Wolch, Jennifer
R.; Emel, Jody (eds), Animal Geographies: Place, Politics and
Identity in the Nature-Culture Borderlands, Verso, London,
New York, 1998, 310 pg., ISBN 1859841376; p. 72-90.
Freeman, 1996 Freeman, Charles, Egypt, Greece and Rome: Civilizations of
the Ancient Mediterranean, Oxford University Press, Oxford,
1996, xvi + 638 pg., ISBN 0-19-815003-2.
Gopher, Gopher, Avi; Orrelle, Estelle, An Alternative Interpretation for
Orrelle, 1996 the Material Imagery of the Yarmukian, a Neolithic Culture of
the Sixth Millennium BC in the Southern Levant, În: Cambridge
Archaeological Journal, Vol. 6, Issue 02 (October 1996), p. 255-
279.
Gramatopol, Gramatopol, Mihai, Coiful de aur de la Poiana-Coţofeneşti, În:
1982 Magazin istoric, anul XVII, nr. 8 (197), p. 21-22.
Green, 1989 Green, Miranda, Symbol and Image in Celtic Religious Art,
Routledge, London, 279 pg., ISBN 0415034191.
Green, 1998 Green, Miranda J., Vessels of Death: Sacred Cauldrons in
Archaeology and Myth, În: Antiquaries Journal, Vol. 78, Issue
01 (September 1998), p. 63-84.
Haimovici, Haimovici, Serggiu, Observații cu privire la motivul animalier
1992 în toreutica traco-geto-dacă, În: Thraco-Dacica, 13, 1992, p.
179-193.
Hamilton et Hamilton, Naomi; Marcus, Joyce; Bailey, Douglass; Haaland,
alii, 1996 Gunnar; Haaland, Randi; Ucko, Peter J., Can We Interpret
Figurines?, În: Cambridge Archaeological Journal, 6(2) (1996),
p. 281-307.
345
Kokkinidou, Kokkinidou, Dimitra; Nikolaidou, Marianna, Body Imagery in
Nikolaidou, the Aegean Neolithic: ideological implications of anthropo-
1997 morphic figurines, În: Moore, Jenny; Scott, Eleanor (eds),
Invisible People and Processes: Writing Gender and Child-
hood into European Archaeology, Leicester University Press,
Leicester, 274 pg., ISBN 0718500245; p. 88-112.
Loring, 1997 Loring, Stephen, On the Trail of the Caribou House: Some Ref-
lections on Innu Caribou Hunters in Northern Ntessian (Labra-
dor), În: Jackson, Lawrence J.; Thacker, Paul T. (eds), Caribou
and Reindeer Hunters of the Northern Hemisphere,
Worldwide Archaeology Series, 6, Avebury Press, London,
1997, 258 pg., ISBN 185628705X; p. 185-220.
Măndescu, Măndescu, Dragoș, Cronologia perioadei timpurii a celei de-a
2010 doua epoci a fierului (sec. V-III a. Chr.) între Carpați, Nistru
și Balcani, Colecția Teze de doctorat, Istorie, 21, Muzeul Brăilei,
Ed. Istros, 2010, 510 pg., ISBN 9731871659, 9789731871653.
Molyneux, Molyneux, Brian Leigh (ed), The Cultural Life Of Images.
2011 Visual Representation in Archaeology, Routledge, London -
New York, 2011, 274 pg., ISBN 0415513448.
Mussi et alii, Mussi, Margherita; Cinq-Mars, Jacques; Bolduc, Pierre, Echoes
2000 from the Mammoth Steppe: The Case of the Balzi Rossi, În:
Roebroeks, Wil; Mussi, Margherita; Svoboda, Jiří; Fennema,
Kelly (eds), Hunters of the Golden Age: the Mid Upper
Palaeolithic of Eurasia (30.000 – 20.000 BP), Analecta Prae-
historica Leidensia, 31, Publication of the faculty of Archaeo-
logy, University of Leiden, University of Leiden Press, Leiden,
2000, 410 pg., ISSN 0169-7447, ISBN 90-73368-16-2; p. 105-
124.
Nicolaescu- Nicolăescu-Plopșor, Dardu, Date antropologice asupra resturilor
Plopșor, 1968 scheletice umane din mormântul de la Agighiol, În: Studii și
cercetări de antropologie, 5, (1), p. 23-26.
Nordbladh, Nordbladh, Jarl, The Interaction of and with Rock Images, În:
1999 Orrling, Carin (ed), Communication in Bronze Age Europe:
transactions of the Bronze Age Symposium in Tanumstrand,
Bohuslän, Sweden, September 7-5, 1995, The Museum of
National Antiquities, Stockholm, 9, Statens Historiska Museum,
Stockholm, 1999, 97 pg., ISBN 9189176022; p. 17-22.
Oanță- Oanță-Marghitu, Rodica (coord.), Aurul și Argintul Antic al
Marghitu, 2013 României, Catalog de expoziţie, Muzeul Naţional de Istorie a
României, București, 2013, 704 pg., ISBN 973015811-8.
Petrescu- Petrescu-Dîmbovița, Mircea, Certains problèmes concernant le
Dâmbovița, trésor de Băiceni (dèp. De Iași), În: Thraco-Dacica, 16, p. 171-
1995 185.
346
Petrescu- Petrescu-Dîmbovița, Mircea; Dinu, Marin, Le trésor de Băiceni
Dâmbovița, (dép. de Jassy), În: Dacia, N.S., 19, p. 105-124.
Dinu, 1975
Phillips, 2002 Phillips, Kendall R., Textual Strategies, Plastic Tactics: Reading
Batman and Barbie, În: Journal of Material Culture, Vol. 7, no.
2 (July 2002), p. 123-136.
Shanks, 1999 Shaks, Michael, Art and the Greek City State: An Interpretive
Archaeology, New Studies in Archaeology, Cambridge Univer-
sity Press, Cambridge, 1999, xii + 256 pg., ISBN 0 521 56117 5.
Sîrbu, Florea, Sîrbu, Valeriu; Florea, Gelu, Imaginar și imagine în Dacia
1997 preromană / Imaginaire et Image dans la Dacie Preromaine,
Sinteze arheologice și istorice, IV, Institutul român de Traco-
logie București, Muzeul Brăilei, Muzeul Dunării de Jos,
Călărași, Ed. Istros, Brăila, 1997, 224 pg., ISBN 9739846009.
Taylor, 1992 Taylor, Timothy, The Eastern Origins of the Gundestrup
Cauldron, În: Scientific American, 266(3), p. 66-71.
Trohani, 2013 Trohani, George, Arta Aurului și a Argintului în Spațiul
Carpato-Dunărean în Secolele VI-III ÎHR, În: Oanță-Marghitu,
Rodica (coord.), Aurul și Argintul Antic al României, Catalog
de expoziţie, Muzeul Naţional de Istorie a României, București,
2013, 704 pg., ISBN 973015811-8; p. 64-75.
Wedde, 1992 Wedde, Michael, Pictorial Architecture: For a Theory-Based
Analysis of Imagery, În: Laffineur, Robert; Crowley, Janice L.
(eds), EIKΩN: Aegean Bronze Age Iconography: Shaping a
Methodology: Proceedings of the 4th International Aegean
Conference / 4e Rencontre égéenne internationale, University
of Tasmania, Hobart, Australia, 6-9 April 1992, Aegaeum
(Annales d’Archeologie egeenne de l’Universite de Liege), 8,
Liege, 1992, 350 pg.; p. 181-203.
Yates, 1993 Yates, Tim, Frameworks for an Archaeology of the Body, În:
Tilley, Christopher (ed), Interpretative Archaeology, Berg Pub-
lishers, Providence, 1993, 468 pg., ISBN 0854968423; p. 31-72.
Zanker, 1988 Zanker, Paul, The Power of Images in the Age of Augustus,
(translated by Alan Shapiro), Jerome Lectures, Sixteenth Series,
University of Michigan Press, Ann Arbor, 385 pg., ISBN 04721
01013.
347
CIVILIAN AND FUNERARY SPACE IN THE
DACIAN FORTIFIED SETTLEMENT AT CUGIR
Aurel Rustoiu*
Rezumat. Aşezarea fortificată dacică de la Cugir a fost cercetată prin săpături sistematice între
anii 1977–1991 de către Ioan Horaţiu Crişan şi Florin Medeleţ, iar între 1980–1989 la săpături
a participat şi autorul acestui articol. Descoperirile de la Cugir ilustrează existenţa unor prin-
cipii de organizare a habitatelor şi a necropolelor “familiale” ale elitelor din Dacia preromană
care au stăpânit astfel de cetăţi. Aceste reguli, care exprimă simbolic statutul social al elitei
războinice în raport cu restul membrilor comunităţilor, se întâlnesc şi în alte aşezări din peri-
oada Regatului dac în sec. 2–1 îHr.
Cuvinte cheie: Cugir, războinici, aşezări fortificate, necropole, arme, La Tène, identităţi cul-
turale, Celţi, Daci, grupul Padea-Panagjurski kolonii.
1
See some short archaeological reports or general presentations of the finds in Crişan, Medeleţ,
1979; Crişan, 1980.
2
One short overview of the archaeological theories regarding the “space” in Seibert, 2006.
349
Fig. 1. Excavation of tumulus no. 2 at Cugir in 1979. Ioan H. Crişan (left) and
Florin Medeleţ (right) (photo Archive of the Institute of Archaeology and
History of Art Cluj-Napoca).
350
period, a short overview is needed of the evolution of the habitat in the eastern
Carpathian Basin (eastern Hungary and Transylvania) during the Late Iron Age.
Chronologically and culturally this period was divided in two different stages.
The first stage, ca. 350–175 BC, comprises the so-called Celtic horizon, whereas the
second stage, ca. 175 BC–AD 106, covers the Dacian civilization and the respective
Kingdom whose end is marked by the Roman conquest3.
The eastern part of the Carpathian Basin experienced a process of Celtic colo-
nization in successive stages during the second half of the 4th century and at the begin-
ning of the 3rd century BC. A series of small colonist groups originating from the
Central European regions gradually advanced to the east and their movements are
documented by some cemeteries displaying specific elements of the funerary rite
and ritual. These cemeteries were established at the end of the LT B1 or in the LT B2,
and remained in function during the LT C1. The arrival of Celtic groups eastward
the middle Danube basin contributed to the cultural reconfiguration of these regions.
The new communities resulting from the cohabitation of the indigenous population
with the Celtic newcomers contributed to the appearance of different modalities of
expressing individual and collective identities4.
Fig. 3. Location of the dwellings on the plan of the LT C1 rural settlement at Cicir5.
The settlements of the period in question had a rural character and the num-
ber of houses in each of them was reduced. There are a few cases, for example at
Ciumeşti6 and Cicir7 in western Romania (Fig. 3), where the houses were grouped,
most probably reflecting an internal organization of the habitation based on family or
clan affiliation. A similar kinship-based organization can be sometimes observed in
certain cemeteries containing clearly separated groups of burials8. The cemeteries,
each of those used during the entire Celtic horizon (ca. 150 years) containing around
100 graves, were always located in the vicinity of these settlements. This pattern is
3
Rustoiu, 2015. See also Glodariu, 1989.
4
Rustoiu, 2008, p. 65-98; Idem, 2014.
5
After Rustoiu, 2013.
6
Zirra, 1980.
7
Rustoiu, 2013.
8
Idem, 2015, p. 22-23, fig. 19.
351
confirmed by a series of archaeological investigations, field surveys and aerial pho-
tography9.
Returning to the settlements, it can be noted that they were sometimes asso-
ciated with workshops which responded to the regular needs of the local community.
Many of these local workshops were specialised in pottery manufacturing, although
the number of examples is quite small due to the limited archaeological investiga-
tions carried out in settlements. These were mostly identified during recent large-
scale rescue excavations along the new motorways, for example in north-eastern
Hungary and north-western Romania, and it has been noted that such workshops
functioned within or in the close vicinity of numerous rural settlements10.
Along the same lines, several tools and installations used in metallurgical
activities and even waste coming from these processes were found in some rural sites
from this region, for example at Polgár in north-eastern Hungary11. These traces
indicate, as in the case of pottery workshops, the presence of specialised craftsmen
who produced or repaired common metal objects needed by the community.
However, the main innovation of the 3rd century BC in the eastern Carpa-
thian Basin is the appearance of larger manufacturing centres. The most relevant
example is provided by the site at Sajópetri–Hosszú-dűlő in north-eastern Hungary.
This is a large rural settlement in which various manufacturing activities were con-
centrated. The entire area was organized in three sectors, each corresponding to a
particular activity. One sector grouped the activities related to the production of iron
ingots, the second sector contains traces of several pottery workshops and the third
one was dedicated to blacksmithing12. The settlement from Sajópetri–Hosszú-dűlő
illustrates the concentration of manufacturing activities in a large centre which was
the focus of a network of smaller rural settlements from a wider area. This process
of concentration of the manufacturing activities in a single specialised centre suggests
the structural transformations which happened a few generations later, when the
“industrial production” of the large fortified centres (oppida) appeared.
However in Transylvania the Celtic horizon, with its typical La Tène ceme-
teries and settlement inventories, abruptly ceased at the end of the LT C1 (in the first
half of the 2nd century BC). Other types of burials and settlements appeared in the
following Dacian horizon.
Cremation graves in a simple pit or in tumuli, sometimes organized in small
“familial” cemeteries, were mostly discovered in south-western Transylvania, for
instance at Cugir and Călan (tumulus graves), or at Blandiana, Tărtăria, Teleac,
Hunedoara, Piatra Craivii etc. (cremation graves in a pit). Recent investigations also
identified such burials northward, for instance in the surroundings of the Malaja Kopanja
fortress, on the right bank of the upper Tisza River, in Trans-Carpathian Ukraine13.
9
Berecki, 2015.
10
Almássy, Pop, 2014; Németi, 2014.
11
Szabó et alii, 2008.
12
Szabó, Czajlik, 2007.
13
Rustoiu, 2008, p. 142-163; Idem, 2012, p. 171-178; Kotigoroško, 2011.
352
The funerary inventories comprise weaponry which defines the characteristic
panoply: long swords of the La Tène type, spears, curved daggers sometimes having
the blade decorated with geometric or zoomorphic symbols, shields and occasionally
chain-mails and helmets. They are associated with harness fittings amongst which
the so-called “Thracian” horse bits are typical. The ceramic vessels placed in graves
no longer resemble the forms of the previous horizon, instead evolving from those
that are characteristic of the northern Balkans region. Amongst them can be listed
the jars with knob handles, the so-called “fruit-bowls” (bowls having a tall foot, the
larger ones being probably used in convivial practices), one-handled beakers (usually
handmade and sometimes used as funerary urns), large bi-truncated vessels with two
handles etc.
Comparable funerary assemblages containing panoplies of weapons that are
typologically and functionally homogenous were found on a relatively extended area
in the northern Balkans and on both banks of the Danube downstream the Iron Gates
(Fig. 4). The entire phenomenon was designated by archaeologists as the Padea-Pana-
gjurski kolonii group on the basis of two cemeteries discovered on the territories of
Romania and Bulgaria respectively14. However, in spite of the unitary character of the
Fig. 4. Distribution map of the graves with weapons specific to the Padea-
Panagjurski kolonii group – black dots15. Black square – Cugir.
14
Woźniak, 1974, 74-138; Idem, 1976, 388-394; Łuczkiewicz, Schönfelder, 2008.
15
After Ibidem and Rustoiu, 2012.
353
weaponry, certain elements of the funerary rite and ritual differed from one region to
another. This leads to the hypothesis of their belonging to different warlike elites
who shared the same symbolic means of expressing their identity, but had various
ethnic origins. Ancient authors mention different populations in the regions in ques-
tion, of which the Lesser Scordisci, the Triballi and the Dacians are better known16.
Consequently, the funerary contexts from Transylvania which chronologically
follow the cemeteries and settlements of the Celtic horizon suggest a migration from
the south of some warrior elites coming from the northern Balkans or the Lower
Danube region. These groups ended the Celtic domination inside the mountains range,
imposing new social structures and norms17. The new models of community organi-
sation are reflected by the appearance, aside from rural settlements, of fortresses built
on heights and enforced with earthen ramparts and palisades, and later with stone
walls, for example at Cugir, Costeşti or Piatra Craivii. They controlled economically
a certain territory and the main routes of communication. Due to the small enclosed
surfaces they defended and the economic and social functions they fulfilled, these
fortresses differ from the large settlements of the oppidum type from Central and
Western Europe, with which they were contemporary.
The Dacian fortified settlement at Cugir, located on the Cetate Hill at an
altitude of 495 m, belongs to this chronologic and cultural horizon. Although the
appearance of fortresses built on heights and of the graves containing panoplies of
weapons specific to the warlike elites originating from the northern Balkans is quite
clearly attested archaeologically, there are other questions concerning the models
which inspired the social organization of the communities from Dacia north of the
Danube. More precisely, where to look for the origin of the fortified settlements built
on heights, which are completely different from the dwelling structures of the previous
period?
Archaeological investigation of the settlements from the south of the Danube,
on the territory of modern Bulgaria, was less intensive in comparison with the one
focusing on the funerary sites having more or less sumptuous inventories of the 5th–3rd
centuries BC or later. However, recent investigations carried out on the southern
slopes of the Balkans Mountains unearthed some small fortresses having stone walls
and bastions built in the Greek technique. These were dated to the 4th century BC.
Inside were found rectangular structures also built of stones. These fortresses were
interpreted as aristocratic or royal residences, being ascribed to some local rulers.
Some rural settlements were identified in the hinterland and at the foot of these
mountains were identified tumulus graves having funerary chambers specific to the
period in question18.
Consequently, one source of inspiration for the appearance of fortresses and
fortified settlements in pre-Roman Dacia could be found south of the Danube, in the
4th century BC fortresses located on mountain heights on the Odrysian or Triballi
16
Rustoiu, 2008, p. 148.
17
Contra, Măndescu, 2013, p. 126-128.
18
Hristov et alii, 2011; Hristov et alii, 2012; Gotzev, 2013, p. 171.
354
territory. For instance, the Dacian fortresses at Costeşti and Tilişca resemble the
aforementioned Balkans sites both morphologically and functionally. The perpet-
uation of certain ideas and concepts through time could be ascribed to the warriors
belonging to the so-called Padea-Panagjurski kolonii group. South of the Danube, at
the end of the 3rd century and the beginning of the 2nd century BC, they took over and
reinterpreted in their own manner a series of elements of the aristocratic ideology of
the 5th–3rd centuries BC, inventing new symbolic means of expressing identity. These
means spread northward together with the expansion of the warlike groups. Amongst
the symbolic elements that echoed the preceding aristocratic ideology can be men-
tioned the tumulus burials, the equestrian heroization and a series of iconographic
motifs of the 5th–3rd centuries BC which can be found in the repertoire of the 2nd–1st
centuries BC, for example the riders or the winged female characters shown as the
“Mistress of Animals”19 etc. The images on the silver phalerae from the Lupu hoard
provide a good example in this context20.
Another source of inspiration for the organization of the Dacian fortified
settlements could be another type of site identified in eastern Bulgaria. At Arkovna
was found an archaeological structure consisting of one settlement (or two?) built on
a (probably fortified) mountain height dominating the routes of circulation and the
surrounding agricultural hinterland. Rural settlements and tumulus burials are located
in the nearby lowland area. From this region come some La Tène artefacts, for exam-
ple brooches, military equipment (the cheek-piece of a helmet, an iron chain-mail
etc.), glass beads (one Janus-like human mask), ceramic vessels (some having a
stamped decoration typical of the Carpathian Basin) etc. Chronologically these objects
belong to the LT C1–C2/D1 sub-phases. In the same region were found numerous
bronze coins issued by Cavarus, the last king of the Celts from Thrace, whose
residence was located at Tylis; their presence made some researchers to locate the
kingdom in this area21. Unfortunately, no large systematic investigations were carried
out at Arkovna, so there are no clear data regarding the layout and characteristics of
the archaeological sites. Still, the available evidence indicates the existence in the 3rd–
2nd centuries BC of a highland settlement, perhaps fortified, which controlled econo-
mically the communities living in the surrounding agricultural hinterland and the
circulation along the routes of communication with the nearby areas. The “masters”
of this region, probably the Celts from Tylis, could have contributed to the forma-
tion of the Padea-Panagjurski kolonii group after the fall of their kingdom at the
beginning of the 2nd century BC, which may partially explain the presence of La
Tène objects (for instance the long swords with two cutting edges or the chain-mails)
in the panoply of weapons.
Returning to the settlement from Cugir, systematic investigations carried out
between 1977 and 1991 unearthed a settlement fortified with earthen ramparts and
19
Rustoiu, 2002a, p. 123-134.
20
Glodariu, Moga, 1994.
21
Lazarov, 2006; Idem, 2010. For the La Téne finds from the Bulgarian territory see Anastassov,
2011.
355
palisades (Fig. 5/1). The fortifications were built around a man-made plateau on top
of the Cetate Hill having an altitude of 495 m (the modern town at the hill’s foot has
an altitude of 300 m). The hill is located at the confluence of two rivers having the
sources in the mountains. Together they form the Cugir River which flows into the
Mureş River at about 14 km downstream. Due to its location, the Cetate Hill domi-
nates the surrounding regions along the Cugir valley, having a good northward visi-
bility to the fertile plain reaching the valley of the Mureş River. Southward the land-
scape is dominated by the heights of the Şureanu Mountains in the southern Carpa-
tians, having a higher altitude than the one of the settlement at Cugir22.
Fig. 5. Organization of the civilian and funerary space in the settlement at Cugir:
1. fortified precinct; 2. inhabited terraces outside the fortified precinct;
3. lower plateau with traces of habitation; 4. Cugir River; 5. tumulus cemetery
seen from the north–south direction; Şureanu Mountains in the background
(aerial photo Zoltán Czajlik).
Inside the precinct were found several habitation features (dwellings, storage
pits etc.), the majority of them being cut into the soft mica schist that define the geo-
logical structure of the hill. Similar features were also found on the lower terraces of
the hill, outside the fortified precinct (Fig. 5/2). The settlement was established in
the second half of the 2nd century BC, being definitively destroyed during Trajan’s
campaigns against the Dacian Kingdom at the beginning of the 2nd century AD.
During its existence, the settlement went through different phases of reconstruction
22
For the geography of the Cugir valley see Popa, 2011, p. 17-39.
356
or reorganization of the habitat.
Aside from the structures built on the Cetate Hill, which were systematically
investigated, some field surveys and occasional discoveries also identified traces of
habitation at the hill’s foot, on a plateau rising above the surrounding valley (in the
După Cetate findspot – Fig. 5/3), as well as on the terraces and the banks of the
stream bordering the hill to the north (Viilor Stream – Fig. 6). Other accidental finds
pointing to some rural habitations come from the northward terraces of the Cugir
River, reaching the plains along the Mureş valley23 (Fig. 7).
Fig. 6. Location of some rural settlements in the Cugir valley, close to the
fortress, seen from the south–north direction (aerial photo Zoltán Czajlik).
Lastly Dacian ceramic fragments, including a jar with knob handles deco-
rated with alveoli, have been found on the Chiciura Peak, located southward the Cetate
Hill and having a higher altitude of over 730 m, during the field survey carried out
together with Florin Medeleţ in 1983. Another Dacian ceramic fragment was later
identified by Cristian Ioan Popa24. The small plateau on the hilltop seems to be sur-
rounded by an earthen rampart. It might be therefore presumed that a watch structure
connected with the Dacian fortress was set up on this peak. If the fortification belongs
to another period, then the finds from this location could be ascribed to a seasonal
shepherd dwelling.
23
See more details in Popa, 2004, p. 91-97 and Idem, 2011, p. 283-298.
24
Idem, 2004, p. 91.
357
Fig. 7. Cugir valley seen from the south–north direction towards the Mureş
valley (flowing at the foot of the Apuseni Mountains in the background), with
the agricultural hinterland (edited photo after Google Images).
The topographic distribution of all these traces of habitation indicates the
organization of the entire territory according to certain economic and social norms,
these communities being inter-connected and having the fortified settlement on the
Cetate Hill as their “central place” (see Fig. 9 below). The location of the dwelling
features inside the fortified precinct and also outside, in the close vicinity on the
man-made terraces below the upper plateau, as well as on the lower plateau, indi-
cates a particular social and economic hierarchy of the inhabitants of the settlement
on the hill. The “ancillary settlement”25 located outside and around the fortress could
have also included workshops, since these were not identified inside the precinct. At
the same time, the rural settlements in the surrounding valleys, as well as those from
the agricultural hinterland along the Cugir valley and down to the Mureş valley, were
probably dependants of the fortress “masters”26. It can be therefore presumed that
these rural settlements provided agricultural supplies for those living around the for-
tress, while the latter provided manufactured goods in exchange. One such organi-
zation of the economic space was also suggested for other fortified settlements, for
instance at Sarmizegetusa Regia27, Piatra Craivii28 or Divici29.
25
See the meaning of this term in Egri, 2014, p. 177.
26
For this model of organization of the Dacian fortresses see Ibidem, p. 176-180.
27
Florea, 2011, p. 163-165.
28
Rustoiu, 2002b, p. 200.
29
Egri, 2014, p. 176-180.
358
Regarding the funerary space, as already noted, during the La Tène period
the graves belonging to ordinary people from the inside of the Carpathian range and
the Lower Danube region became archaeologically “invisible”, as in large areas of
temperate Europe. Unlike in the previous period of the 5th–3rd centuries BC, when
hundreds of cemeteries containing thousands of graves are attested, in the 2nd–1st
centuries BC the deceased were treated in a manner which left almost no visible
traces30. The few funerary contexts which can be ascribed to the last two centuries BC
are the cremation graves in pit or in tumuli containing the panoplies of weapons spe-
cific to the northern Balkans warriors.
One such cemetery was systematically investigated at Cugir during the
archaeological campaigns of the 1979 and 198031. The burial ground is located on
the relatively steep western slope, in the close vicinity of the fortified precinct and the
access road to the fortress (Fig. 5/5). Four tumulus cremation graves were unearthed,
of which three contained weapons or elements of military equipment. Tumulus no. 2
had the richest inventory, illustrating the higher social position of the deceased. This
individual was equipped with the complete panoply of weapons, wearing a chain-mail
and a helmet. The grave also contained a ceremonial chariot of the Central European
type, together with a pair of horses. A third riding horse having the harness decorated
with a gold appliqué (prometopidion) resembling a fantastic animal was also laid into
the grave. Amongst the vessels included into the inventory are local ceramic tableware
and a bronze situla belonging to the Late Republican period. According to the inven-
tory, the grave can be dated to the La Tène D132, being contemporaneous with the
early phases of the fortified settlement.
Due to the small number of graves and the similarities in the funerary rite,
ritual and inventory, the cemetery seems to have belonged to a small group of warriors
who expressed their identity and membership to the respective social class by dis-
playing the panoply of weapons (or parts of it) specific to the elites that dominated
the northern Balkans, both banks of the Danube and the Dacian territory inside the
mountains. Taking into considerations the chronology of the cemetery and of the
fortified settlement, it can be presumed that some members of this group were the
“founders” and “masters” of the fortress and of the community from Cugir.
One such manner of organizing the civilian and funerary space is also encoun-
tered in other situations, for example at Piatra Craivii (Fig. 8). In this case the Dacian
fortress with stone walls was built on a limestone peak having an altitude of 1083 m,
located on the eastern edge of the Apuseni Mountains. The fortress had good visibility
towards the Mureş valley, which lies at around 15 km away to the east. On the lower
terraces of the hill, some cut into the rock, were built rectangular structures on posts
supported by stone drums. Such structures were found in other pre-Roman Dacian sites,
including Sarmizegetusa Regia, being interpreted as sanctuaries. On another larger terrace
30
Sîrbu, 1993.
31
Crişan, 1980.
32
See Rustoiu, 2008, p. 161-162, fig. 81; Idem, 2009.
359
Fig. 8. The Dacian fortress at Piatra Craivii, with the functionally divided
landscape: 1. fortress; 2. civilian area and workshops; 3. sanctuaries;
4. presumed “familial” cemetery (aerial photo Zoltán Czajlik – June 2011).
were identified civilian constructions and workshops33. Lastly, outside the inhabited
area but close to the fortress were identified cremation graves containing weapons spe-
cific to the Padea-Panagjurski kolonii group34. The situation from Piatra Craivii, which
is functionally similar to the one at Cugir, indicates that this model of organization of
the civilian and funerary space could be more common than previously thought.
In conclusion, the organization of the civilian and the funerary space in the
fortified settlement at Cugir and in its hinterland differs substantially from the model
specific to the Celtic horizon of the previous period. Concomitantly, the Dacian for-
tresses and settlements are different in what concerns their layout from the Central
and Western European oppida of the late La Tène period. The appearance of fortresses
and fortified settlements north of the Danube coincides with the northward expansion
of some groups of warriors whose identity is symbolically expressed through the spe-
cific panoply of weapons and the rider imagery. Thus the origin of the model of orga-
nization of the Dacian fortified settlements could be found south of the Danube, in
the northern Balkans, where the cultural features of the mentioned warlike elites were
born. These elites took over and adapted in a specific manner a series of symbolic
elements which defined the identity of the northern Balkans aristocracy of the 5th–3rd
centuries BC. On the other hand, the Celtic presence in Thrace in the 3rd century BC
33
Berciu et alii, 1965; Moga, 1981; Plantos, 2006.
34
Popa, 2008; Rustoiu, 2007; Rustoiu, Gheorghiu, 2010.
360
and the fall of their kingdom at the beginning of the next century could have played
a certain role in the construction of the warlike identity of these groups. This cultural
identity was also expressed through the organization of the civilian and funerary space
within the new forms of habitation, and the settlement at Cugir provides a good exam-
ple.
The spatial organization of the civilian area indicates that the fortified settle-
ment was the “central place” of a network of nearby “ancillary” settlements and smaller
rural habitations from the agricultural hinterland. Consequently, the entire economic
activity was focused on supplying the fortress and its “masters”.
Fig. 9. Vertical organization, from the south to the north, of the social and
economic space of the Dacian community from Cugir.
The vertical organization also has important symbolic implications (Fig. 9).
The fortified settlement was the residence of the rulers of the community from Cugir.
Its location on a prominent height, having a wide visibility of the nearby settlements
and of the agricultural territory along the Cugir valley and down to the Mureş River
(Fig. 10), reflects the intention of these elites to express their dominant position over
the dependants from the region which they controlled. Along the same lines, the for-
tress itself was also meant to visually express the social status and prestige of its owners
in relation with the commoners and also with the elites of other communities, being
visible from distance. This particularity resembles the role of the early medieval for-
tresses with imposing stone walls and towers which were also built on dominant
heights, pointing until today to the chivalric elites that once controlled the European
aristocratic realms.
Regarding the funerary space, the cemetery which probably belonged to the
founding family that also controlled the fortress was also established on a visible loca-
tion, close to the fortress and the access road to the precinct. At the same time, the
tumuli erected above the graves were visible from the surrounding valleys or the low-
land area. This feature again suggests the intention to visually recall the social impor-
tance of the deceased and of their families in relation with other members of the com-
munity. Furthermore, their social position was also enforced by the mortuary rituals
361
performed during funerals. The pyre platforms were cut into the rock and the funerary
pyres must have required a large quantity of wood, also the tumuli required a signifi-
cant workforce. All of these aspects suggest the participation of a large part of the
community, if not of the entire population, in the organization of the funerals.
Fig. 10. Visibility range (red) of the fortified settlement at Cugir (yellow dot),
extending northward mainly along the Cugir valley and down to the Mureş valley.
The area probably corresponds to the agricultural territory of the community
from Cugir. Image generated using Global Mapper by Sándor Berecki.
Consequently, the organization of the civilian and funerary space in the set-
tlement at Cugir had an important practical, economic scope, and also a symbolic one
related to the construction and expression of individual and collective identity and
status. From this point of view, the settlement at Cugir could provide an interpretative
model for the manner of organizing the space within the Dacian chronological and
cultural horizon preceding the Roman conquest.
Acknowledgements
I wish to thank Sándor Berecki (Târgu Mureş) for helping with some of the
figures.
362
BIBLIOGRAPHY
363
In: Schuster, Cristian; Cîrstina, Ovidiu; Cosac, Marian; Murăto-
reanu, George (eds), The Thracians and their Neighbors in the
Bronze and Iron Ages. Proceedings of the 12th International
Congress of Thracology, Târgovişte, 10th – 14th September 2013,
Vol. 1: Settlements, Fortresses, Artifacts, Ed. Cetatea de Scaun,
Târgovişte, 2013, 417 pg., ISBN 978-606-537-207-8, 978-606-
537-208-5 (general); p. 169-182.
Hristov et alii, Hristov, Ivan; Stoyanova, Daniela; Handzhiyska-Yuankulova,
2011 Veneta; Tsochev, Chavdar; Manov, Metodi; Ivanov, Stylian;
Minkov, Peter, Kozi Gramadi. Studies of an Odrysian ruler’s
residence and sanctuaries in Sredna Gora Mt. 8TH–1ST cen-
turies BC, Hristov, Ivan (ed), National Museum of History, Vol. 1,
Ed. UNICART, Sofia, 2011, 256 pg., ISBN 978-954-92706-3-1.
Hristov et alii, Hristov, Ivan; Handzhiyska-Yuankulova, Veneta; Todorov, Valen-
2012 tin; Ivanov, Stylian, Kozi Gramadi. Studies of an Odrysian
ruler’s residence and sanctuaries in Sredna Gora Mt. 8TH–1ST
centuries BC, Hristov, Ivan (ed), National Museum of History,
Vol. 2, Ed. UNICART, Sofia, 2012, 208 pg., ISBN 978-954-
2953-12-8.
Kotigoroško, Kotigoroško, Vjačeslav, Issledovanije Malokopansăskogo kom-
2011 pleksa v 2008 g., In: Satu Mare. Studii şi comunicări, 27, 1,
2011, p. 129-176.
Lazarov, 2006 Lazarov, Lachezar, New findings of Cavar’s coins and Celtic
materials from the archaeological complex of Arkovna, In:
Sîrbu, Valeriu; Vaida, Dan Lucian (eds), Thracians and Celts.
Proceedings of the International Colloquium from Bistriţa 18-
20 May 2006, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2006, 323 pg., ISBN
9737867785; p. 167-182.
Lazarov, 2010 Lazatov, Lachezar, The Celtic Tylite State in the Time of
Cavarus, In: Vagalinski, Ljudmil Ferdinandov, In Search of
Celtic Tylis in Thrace (III C BC). Proceedings of the Interdis-
ciplinary Colloquium Arranged by the National Archaeologi-
cal Institute and Museum at Sofia and the Welsh Department,
Aberystwyth University held at the National Archaeological
Institute and Museum, Sofia, 8 May 2010, Ed. NOUS, Sofia,
2010, 129 pg., ISBN 9549256626, 9789549256628; p. 97-113.
Łuczkiewicz, Łuczkiewicz, Piotr; Schönfelder, Martin, Untersuchungen zur
Schönfelder, Ausstattung eines späteisenzeitlichen Reiterkriegers aus dem süd-
2008 lichen Karpaten- oder Balkanraum, In: Jahrbuch des Römisch-
Germanischen Zentralmuseums Mainz, 55, p. 159-210.
Măndescu, Măndescu, Dragoş, The “dark” 2nd century BC in Transylvania.
2013 In search for the missing link between the fall of the Celts and
the rise of the Dacian culture, In: Acta Archaeologica Carpa-
thica, 48, 2013, p. 111-134.
364
Moga, 1981 Moga, Vasile, Aşezarea şi cetatea dacică de la Piatra Craivii,
In: Daicoviciu, Hadrian (ed), Studii dacice, Ed. Dacia, Cluj
Napoca, 1981, 201 pg; p. 103-116.
Németi, 2014 Németi, János, Pottery production during the Late Iron Age in
north-western Romania, In: Berecki, Sándor (ed), Iron Age
Crafts and Craftsmen in the Carpathian Basin. Proceedings of
the International Colloquium from Târgu Mureş, 10–13 Octo-
ber 2013, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica,
VII, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2014, 328 pg., ISBN 978-606-
543-533-9; p. 199-208.
Plantos, 2006 Plantos, Cristinel, Spaţii de cult din cetatea şi aşezarea dacică
de la Piatra Craivii. Repere ale problemei, In: Nemus, I, 1-2,
2006, p. 7-34.
Popa, 2004 Popa, Cristian Ioan, Descoperiri dacice pe valea Cugirului, In:
Pescaru, Adriana; Ferencz, Iosif Vasile (eds), Daco-geţii. 80 de
ani de cercetări arheologice sistematice la cetăţile dacice din
Munţii Orăştiei, Acta Musei Devensis, Muzeul Civilizației
Dacice și Romane, Deva, 2004, 342 pg., ISBN 9730037027; p.
83-166.
Popa, 2008 Popa, Cristian Ioan, A possible Dacian burial in the vicinity of
the Piatra Craivii fortress, In: Apulum, 45, 2008, p. 357-364.
Popa, 2011 Popa, Cristian Ioan, Valea Cugirului din preistorie până în
zorii epocii moderne, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2011, 823 pg.,
ISBN 978-606-543-211-6.
Rustoiu, 2002a Rustoiu, Aurel, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia pre-
romană, Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002, 256 pg.,
ISBN 973-86013-7-1.
Rustoiu, 2002b Rustoiu, Aurel, Die östliche Gruppe des dakischen Schmucks.
Eine Untersuchung bezüglich der interregionalen Beziehungen
im vorrömischen Dakien im 1. Jh.v.Chr. – 1 Jh.n.Chr., In:
Rustoiu, Aurel; Ursuţiu, A. (eds), Interregionale und kulturelle
Beziehungen im Karpatenraum (2. Jahrtausend v. Chr. – 1.
Jahrtausend n. Chr.), Interferențe etnice și culturale, 4, Ed.
Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002, 395 pg., ISBN 978-
973-86013-2-1; p. 191-226.
Rustoiu, 2007 Rustoiu, Aurel, About a curved dagger discovered at Piatra
Craivii, In: Apulum, 44, 2007, p. 83-97.
Rustoiu, 2008 Rustoiu, Aurel, Războinici şi societate în aria celtică transil-
văneană. Studii pe marginea mormântului cu coif de la Ciu-
meşti, Interferenţe etnice şi culturale în mileniile I a. Chr. - I p.
Chr., 13, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2008, 216 pg., ISBN 9731868
887, 9789731868882.
Rustoiu, 2009 Rustoiu, Aurel, A Late Republican bronze situla (Eggers type
20) from Cugir (Alba County), Romania, In: Instrumentum, 29,
365
2009, p. 33-34.
Rustoiu, 2012 Rustoiu, Aurel, Commentaria Archaeologica et Historica (I). 1.
The grave with a helmet from Ciumeşti – 50 years from its dis-
covery. Comments on the greaves. 2. The Padea-Panagjurski
kolonii group in Transylvania. Old and new discoveries, In:
Ephemeris Napocensis, 22, p. 159-183.
Rustoiu, 2013 Rustoiu, Aurel, Celtic lifestyle – indigenous fashion. The tale of
an Early Iron Age brooch from the north-western Balkans, In:
Archaeologia Bulgarica, 17, 3, p. 1-16.
Rustoiu, 2014 Rustoiu, Aurel, Indigenous and colonist communities in the
eastern Carpathian Basin at the beginning of the Late Iron Age.
The genesis of an Eastern Celtic World, In: Popa, Cătălin
Nicolae; Stoddart, Simon (eds), Fingerprinting the Iron Age.
Approaches to identity in the European Iron Age. Integrating
South-Eastern Europe into the debate, Oxbow Books, Oxford,
2014, 336 pg., ISBN 1782976752, 978-1782976752; p. 142-156.
Rustoiu, 2015 Rustoiu, Aurel, The Celtic horizon in Transylvania.
Archaeological and historical evidence, In: Berecki, Sándor,
Iron Age settlement patterns and funerary landscapes in
Transylvania (4th – 2nd centuries BC), Catalogi Musei Marisi-
ensis, Seria Archaeologica, II, Ed. Mega, Târgu Mureş, 2015,
162 pg., ISBN 978-606-543-594-0; p. 9-29.
Rustoiu, Rustoiu, Aurel; Gheorghiu, Gabriela, “General” and “particu-
Gheorghiu, lar” in the dressing fashion and metalwork of pre-Roman Dacia
2010 (An iron variant of the Jezerine-type brooches from Piatra
Craivii), In: Cândea, Ionel (ed), Tracii şi vecinii lor în antichi-
tate. Studia in honorem Valerii Sîrbu, Ed. Istros, Brăila, 2010,
663 pg., ISBN 9731871586, 9789731871585; p. 447-457.
Seibert, 2006 Seibert, Jeffrey D., Introduction, In: Robertson, Elizabeth C.;
Seibert, Jeffrey D.; Fernandez, Deepika C.; Zender, Marc U.
(eds), Space and spatial analysis in archaeology, University of
Calgary Press - University of New Mexico Press, Calgary, 2006,
xxiii + 406 pg., ISBN 1552381684, 9781552381687 (University
of Calgary Press), 0826340229, 9780826340221 (University of
New Mexico Press); p. xiii-xxiv.
Sîrbu, 1993 Sîrbu, Valeriu, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magi-
ce în lumea geto-dacilor, Biblioteca Istros, 3, Ed. Porto-Franco,
Galaţi, 1993, 254 pg.
Szabó, Czajlik, Szabó, Miklós; Czajlik, Zoltán [et alii] (eds), L’habitat de l’épo-
2007 que de La Tène à Sajópetri Hosszú-dűlő, Ed. L’Harmattan,
Budapest, 2007, 510 pg., ISBN 978-963-236-060-7.
Szabó et alii, Szabó, M.; Czajlik, Z.; Tankó, K.; Timár, L.; Polgár 1: l’habitat
2008 du second Age du Fèr (IIIe siècle av. J.-Chr.), In: Acta Archaeo-
logica Academiae Scientiarum Hungaricae, 59, p. 183-223.
366
Woźniak, 1974 Woźniak, Zenon, Wschodnie pogranicze kultury Lateńskiej,
Polska Akademia Nauk, Instytut Historii Kultury Materialnej,
Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1974, 227 pg.
Woźniak, 1976 Woźniak, Zenon, Die östliche Randzone der Latène Kultur, In:
Germania, 54, 1976, p. 382-402.
Zirra, 1980 Zirra, Vlad, Locuiri din a doua vârstă a fierului în nord-vestul
României (Aşezarea contemporană cimitirului La Tène de la
Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea), In: Satu Mare. Studii
şi comunicări, 4, 1980, p. 39-84.
367
PAZNICII TRECĂTORII. MORMINTELE DACICE
DE PE VALEA OLTULUI
Abstract. In Antiquity, as well as in the modern era, crossing from one side of the
Carpathians to the other was conditioned greatly by the existence of high paths,
passes and gorges. Reanalysing a funerary inventory from Racovița (Vâlcea County,
RO) allows us a series of observations regarding the management of links through
the Olt’s defile during the Dacian era. Here, in proximity of the auxiliary castrum
raised later by the Romans, was discovered a tomb of a Dacian warrior incinerated
together with his weapons. From his funerary equipment, a curved dagger, sica type,
a Celtic sword, a spearhead, a Thracian type horse bit and a rectangular buckle have
been recovered. The presence of a warrior-aristocrat in this place, as well as of another
one to the South, at Căciulata, clarifies, by the value of the inventories, but not only,
the strategic and economical importance of the area. Of course, the two funerary
inventories will be analysed in the context of all the Geto-Dacian finds from both sides
of the Carpathians, from the 2nd – 1st c. BC, to emphasise the importance of this pass.
369
1. Dosarul istoric
Limes-ul alutan a beneficiat din plin de atenția arheologilor români, astfel
încât zona de delimitare între provincie și barbari este relativ binecunoscută acum
din punct de vedere istoric. Probabil în anul 1980, cu ocazia săpăturilor arheologice
efectuate pe unul dintre șantierele care aveau ca scop cercetarea drumului roman
dintre castrul de la Racovița și cel de la Titești, pe malul stâng al pârâului Clocotici,
Christian Vlădescu şi Floricel Marinescu descoperă câteva piese de armament și har-
nașament. Acestea par să fi fost antrenate într-o alunecare de pământ de pe unul din-
tre micile platouri care mărgineau malul apei, care ar fi acoperit porțiunea de drum
studiată. Cercetătorii considerau la acel moment că inventarul ar fi “daco-scordisc”1,
idee sub care îl prezintă în cadrul unei sesiuni de comunicări științifice. Ulterior, infor-
mațiile apar publicate extrem de succint în actele sesiunii2.
După acest moment, datele despre descoperire dispar din vizorul mediului
științific. Verificarea bibliografiei necesare unui proiect legat de identificarea și dis-
cutarea tuturor pumnalelor curbe de tip sica din nordul Dunării3 a dus la “redesco-
perirea” informației legate de prezența unor astfel de pumnale pe Valea Oltului. Din
discuțiile cu dl Floricel Marinescu4 am aflat că acestea au fost duse, după descoperire
și prelevare, în laboratoarele Muzeului Militar Central (azi, Muzeul Militar Naţional
“Regele Ferdinand I”, București) în vederea restaurării și conservării. Următorul pas
a fost, desigur, examinarea registrelor și depozitelor muzeului bucureștean în vederea
verificării informațiilor.
Cercetările au dus la identificarea pieselor de la Racovița și la confirmarea
semnalărilor lacunare existente la acel moment5. Din păcate, alte descoperiri, amin-
tite de autori în aceeași comunicare ca provenind de la Căciulata, nu au mai putut fi
găsite, caracterul acestei descoperiri rămânând deocamdată unul incert.
Inventarul recuperat de la Racovița este compus dintr-o spadă de tip celtic,
un pumnal curb de tip sica, un vârf de lance, o zăbală de tip tracic și o cataramă rec-
tangulară de curea. Toate piesele poartă urmele unei arderi intense și, cu excepția
cataramei, au fost îndoite ritualic.
2. Dosarul arheologic
Piesele recuperate fac parte din arsenalul specific războinicilor grupului
Padea–Panaghiurski Kolonii (PPK)6.
1
Vlădescu, Marinescu, 1984, p. 23.
2
Symposia Thracologica, 2, Drobeta-Turnu Severin, 23–24 oct., 1984, editat de Institutul
Român de Tracologie din Bucureşti în colaborare cu Muzeul “Regiunii Porților de Fier”.
3
Sîrbu, Borangic 2016.
4
Mulțumim domnului Floricel Marinescu pentru informațiile oferite și pentru acordul de a le
publica integral.
5
Identificarea, accesul la piese și informațiile despre acestea ne-au fost oferite cu multă bună-
voință de către Corneliu Andonie, muzeograf, și Aurelia Pardos, conservator, de la Muzeul
Militar Naţional “Regele Ferdinand I”, cărora le mulțumim și pe această cale.
6
Grupul/facies-ul/orizontul Padea–Panaghiurski Kolonii reprezintă o denumire convențională
prin care se identifică anumite asocieri de artefacte şi practici funerare specifice din nordul
370
2.1. Spada
Spada (nr. inv. 37962), cu o lungime de circa 970 mm și 40 mm lățime, a fost
îndoită în trei (Fig. 1/2; Fig. 2/1). Lama, care are 850 mm lungime, este romboidală
în secțiune, cu două șanțuri laterale axului. Tija mânerului este de asemenea rombică
în secțiune, are cca. 120 mm și se termină cu un buton discoidal, azi deteriorat. Piesa
este corodată, lama prezintă fracturi evidente în zonele de îndoire, iar din vârf lipsește
o mică porțiune.
Arma are numeroase analogii în mediul dacic, ulterior pragului dintre seco-
lele II–I îHr, cele mai apropiate fiind descoperirile de la Băbeni-Oltețu7 și Behadia8.
Prezența spadelor de acest tip la nord de Dunăre poate fi împărțită în două etape.
Prima este legată de sosirea celților în Transilvania, care aduc această armă, o peri-
oadă când zona de răspândire a spadelor coincide cu prezența celtică efectivă în acest
areal9. A doua etapă este reprezentată de pătrunderea spadelor dinspre sud, unde au
ajuns tot odată cu migrația celtică, iar apoi au intrat în arsenalul elitelor locale. La
nord de Dunăre apar întâi în Oltenia și, de aici, apoi, în Transilvania, ca urmare a
modificărilor socio-politice, culturale și militare impuse de către războinicii grupului
Padea–Panaghiurski Kolonii. Sporadic, asemenea spade s-au mai descoperit și în
alte zone locuite de daci.
Astfel de arme provin de la Balta Verde, Corcova, Gârla-Mică, Gruia, Șimian,
Turnu-Severin, Orșova, Băbeni-Olteţu, Mangalia/Callatis, Ursici, Călan, Hunedoara,
Luncani-Piatra Roșie, Beharca, Călăraşi, Cetate, Corlate, Desa, Dobrosloveni, Gogo-
șița, Orodel, Padea, Perișor, Plosca, Sărata, Vela, Cornești, Spahii, Piatra Craivii,
Cugir, Tărtăria, Popești, Răcătău (România), Mala Kopanja (Ucraina), Zemplin (Slo-
vacia)10. Acestora li se adaugă câteva piese cu caracter incert cum sunt cele de la
Sultana, Comolău și Viscri (Fig. 5).
371
Majoritatea covârșitoare a descoperirilor în care a apărut acest tip de armă au
un caracter funerar, excepțiile fiind o raritate. Cronologia acestor arme în spațiul nord-
dunărean le grupează în intervalul sec. II–I îHr, după acest moment ele intrând în zona
obscură a practicilor funerare. Pe acest considerent s-a opinat că ele ar fi ieșit din uz
– situație similară, de altfel, în ce privește armurile de zale și coifurile. Și în cazul
spadelor, Columna Traiană modifică această perspectivă, ele fiind prezente în număr
mare, mai ales pe baza monumentului, dar și în dotarea unor nobili figurați pe unele
scene.
2.2. Vârful de lance
Vârful de lance (nr. inv. 37693) este, de asemenea, îndoit în trei sectoare.
Lama, lată acum de 40 mm, are forma clasică de frunză de salcie, cu lungimea de
460 mm și secțiunea romboidală. Dulia, care are lungimea păstrată de cca 100 mm,
nu este închisă perfect și este perforată în ambele părți pentru cuiul de fixare. Lipsa
aproape cvasi-generală a acestui cui de la toate lăncile descoperite în arealul dacic
duce la ipoteza că nu era metalic decât foarte rar. Este greu de crezut că s-au dezinte-
grat toate cuiele, la aproape toate lăncile păstrate, indiferent de tipul de sol în care au
fost depuse, astfel singura ipoteză viabilă este că erau din lemn. Lancea este puternic
afectată de trecerea timpului, cu o pierdere de aproximativ 30% din masa metalului,
ca urmare a coroziunilor intense (Fig. 3/1; Fig. 4/1).
Lancea este arma cea mai prezentă în depunerile funerare ale epocii, reflexie
evidentă a importanței ei în realitatea cotidiană. Folosirea lăncilor de către elite nu se
limita la funcţia războinică, ele fiind indispensabile, alături de arc, pentru vânătoare.
În mediul aristocratic, lancea putea să aibă şi o conotaţie rituală cu valenţe identitare,
fiind arma prin excelenţă a vânătorii – ipostază simbolică a autorităţii războinice11 și
un indicator al capacităților fizice ale posesorului. În depunerile funerare ale război-
nicilor de elită daci, lăncile apar frecvent grupate câte două, mai rar trei, ceea ce ref-
lectă, de fapt, numărul lor real aflat în dotare. Un argument în plus îl constituie pre-
zenţa războinicilor traci ilustraţi în arta sud-dunăreană, unde aceştia poartă frecvent
câte două lănci, ceea ce adaugă consistenţă ipotezei acestei tactici de luptă, suficient
de eficace ca să devină o tradiţie războinică, transformată de către imaginarul grecesc
în temă de identificare etnică a tracilor12. Numărul de lănci ar putea fi un indicator al
tehnicilor de luptă impuse pe teatrele de bătălie balcanice odată cu sosirea triburilor
celtice. Dacă anterior lancea era arma preferată pentru deschiderea și ducerea luptei
– în unele depuneri funerare se regăsesc între 4 și 7 lănci – iar sabia era doar o rezervă,
după adoptarea spadei, numărul lăncilor se reduce.
2.3. Zăbalele de tip tracic
Calitatea de cavaler a decedatului este confirmată de prezența unei zăbale de
tip tracic (nr. inv. 37966), puternic deformată de temperatura rugului funerar, dar care
prezintă și unele fracturi, care denotă deteriorarea ei în Antichitate. Ansamblul, reali-
zat din fier, a fost puternic torsionat, acțiune ce a avut ca rezultat ruperea în două a
piesei în zona de articulare a muștiucului. Psaliile au tija lățită la mijloc, acolo unde,
11
Xenophon, XII, 1-4.
12
Marazov, 2005, p. 36-39.
372
în orificiile special create, intrau barele perpendiculare. La partea inferioară a uneia
dintre psalii se mai păstrează unul dintre inelele terminale și piesa metalică de care
se lega cureaua frâului. Pe bara cu muștiucul, care se introducea în gura calului, se află
câte două discuri sudate între ele. Deși ansamblul este puternic afectat de distrugerea
ritualică și de cea datorată depunerii îndelungate în sol se mai pot distinge unele deta-
lii morfologice din care rezultă că este o zăbală de tip Werner XVI13, cu o analogie
mai apropiată la Padea (jud. Dolj)14 și Șeușa15 (jud. Alba), dacă judecăm după tipul
de discuri de pe muștiuc (Fig. 3/2; Fig. 4/2).
Pentru datarea zăbalelor, Wolfgang Werner stabilește un interval situat între
sec. III–I îHr16. Aurel Rustoiu propune o restrângere a perioadei, cel puţin pe teritoriul
României, între mijlocul sec. II – sfârşitul sec. I îHr, pe baza inventarului de la Cugir
și a zăbalei de la Șeușa17. Având ca reper prezența unor zăbale alături de fibule de
tip Gura Padinei, Jarak sau cu noduri, Daniel Spânu restrânge și mai mult cronologia
acestor ansambluri, datând cele mai timpurii piese începând cu sfârşitul sec. II îHr18.
O zăbală având componente ce pot fi datate mai târziu (Werner XVII), descoperită
la Bulbuc (jud. Alba)19, permite concluzia că astfel de ansambluri au fost utilizate și
pe parcursul secolului I îHr.
Parte a căpăstrului, zăbalele reprezintă, de fapt, un ansamblu articulat, com-
pus din diverse componente metalice, care era fixat pe botul şi în gura calului (zone
extrem de sensibile), asigurând controlul asupra mişcărilor acestuia prin condiţionare
fizică. Împreună cu căpăstrul, putem spune că este, de fapt, cea mai veche şi mai impor-
tantă parte a harnaşamentului, utilitatea ei fiind evidentă atât în cazul atelajelor diver-
se, cât şi în cazul cailor pentru călărit. Pentru un control mai bun asupra cailor de lup-
tă, în diferite perioade, au fost dezvoltate modele mai complexe de zăbale.
Un astfel de model, apărut în zona balcanică în secolul al III-lea îHr, poartă
numele de zăbală de tip tracic. Prezenţa numeroasă a acestui tip de zăbale în arealul
tracic (Fig. 6) a dus la etichetarea lor drept zăbale “de tip tracic”20, cu toate că astfel
de ansambluri au avut o circulaţie mai mare în timp şi spaţiu. Acest tip de zăbală era
realizat prin asamblarea mai multor componente din fier şi, uneori, din bronz. Inovaţia
constă în dublarea barei articulate care susţinea părțile mobile cu una identică, rigidă
de această dată, poziţionată sub falca animalului. Acesteia i se adaugă prelungirea psa-
13
Werner, 1988, p. 81.
14
Bondoc, 2008-2009, p. 144, fig. 8/26.
15
Sîrbu, 2004, p. 44, fig. 6/2.
16
Werner, 1988, 99-101.
17
Rustoiu, 2002, p. 53.
18
Spânu, 2001-2003 (2004), p. 115.
19
Borangic, 2014a, p. 274.
20
Au fost numite aşa de către istoricul bulgar Ivan Venedikov, pe baza răspândirii acestui tip
de zăbală, prioritar în arealul tracic, dar acesta recunoaşte posibile influenţe greceşti ce par să
fi stat la origine (Venedikov, 1957, p. 153-201), în timp ce alţi cercetători le consideră de inspi-
rație celtică (Zirra, 1981, p. 124-125). În ciuda acestor divergențe științifice, denumirea a intrat
în uz, fiind folosită pentru a identifica aceste zăbale utilizate de călăreții de elită traci, scor-
disci și daci.
373
liilor foarte mult în jos şi legarea frâielor de aceste capete, prevăzute de regulă cu
verigi. Rezultatul a fost o modificare radicală a tipului de pârghie care exercita tensi-
une asupra gurii calului. Noul sistem modifica direcţia de acţiune a pârghiei din ori-
zontală în verticală, presând puternic direct pe osul mandibulei. Rezultatul a fost, fără
îndoială, un control extrem de sever al mişcărilor calului. Sistemul descris nu este
unitar în detalii, ci a rămas aşa la nivel de principiu, în jurul acestei idei existând
numeroase modele şi tipuri circumscrise descrierii21.
2.4. Pumnalul curbat de tip sica
Foarte afectat, atât de trecerea timpului, cât și, foarte probabil, din cauza tra-
tamentului special din momentul depunerii, este pumnalul curbat de tip sica (nr. inv.
37964). Piesa este păstrată fragmentar, lipsindu-i aproape integral mânerul și apro-
ximativ 40% din lamă (Fig. 1/1; Fig. 2/3). Partea rămasă permite, însă, reconstrucția
teoretică a întregii arme, care avea o muchie masivă și o curbură largă, deschisă. Ime-
diat sub muchie se observă, parțial, șanțul de scurgere a sângelui realizat sub forma
unei incizii liniare prelungi. Un aspect rar în ornamentica și morfologia acestor piese
este prezența șanțurilor pe ambele fețe ale lamei. Lungimea piesei păstrate este de
155 mm, iar lățimea lamei de 30 mm. Din mâner s-a păstrat o foarte mică porțiune.
Lățimea mică a lamei și prezența șanțului permit includerea pumnalului în categoria
celor de tip “C”, cel mai reprezentativ din punct de vedere statistic și geografic. Pum-
nalele acestei variante sunt caracterizate de lama prelungă, elegantă, decorată cu inci-
zii circulare şi/sau renuri de-a lungul lamei, existenţa şanţului de scurgere a sângelui
și mânerul plin, dedus din lamă.
Din punct de vedere cronologic, acest tip de pumnal este datat cu preponde-
renţă în secolele II–I îHr. Geografic, descoperirile de acest tip provin de la Berghin,
Blandiana, Bulbuc, Teleac, Tărtăria, Piatra Craivii, Cugir, Călan, Hunedoara, Deva,
Drăgoeni, Călăraşi, Cetate, Golenţi, Orodel, Șisești Viiaşu, Viişoara Mică, Corneşti,
Corcova, Florești, Enisala, Histria, Hoghiz, Pietroasa Mică-Gruiu Dării, Popeşti, Rast,
Tilişca (România), Furceni (R. Moldova), Mala Kopanya (Ucraina)22. Cu caracter deo-
camdată incert sunt semnalările unor pumnale provenind de la Căciulata (jud. Vâlcea),
Albești (com. Vedea, jud. Teleorman), Sărata (com. Călărași, jud. Dolj), Urdinița
(com. Brabova, jud. Dolj), Costești-Cetățuie (jud. Hunedoara) sau Valea Teiușului
(azi, Teiușu, com. Brebeni, jud. Olt)23.
Traseul istoric al acestor pumnale începe în Balcani, traversează Dunărea în
Oltenia actuală, apoi parcurge vestul Munteniei, trece munții spre sudul și sud-vestul
Transilvaniei, iar de aici către periferia regatului dac, până în Ucraina Subcarpatică.
Sporadic, pumnale sica se regăsesc în diferite contexte în Dobrogea și Moldova cen-
trală (Fig. 7).
21
Borangic, Barbu, 2013, p. 31-32.
22
Sîrbu, Borangic, 2016
23
Sîrbu, Borangic, 2016.
374
2.4. Catarama
Ultima piesă din echipamentul războinicului de la Racovița este o cataramă
dreptunghiulară (60 × 53 mm). Lateralele mai lungi au o ușoară arcuire spre interior,
dar acul de fixare în curea a dispărut, păstrându-se doar partea înfășurată în jurul extre-
mității verticale. Și acesta și catarama în sine au fost realizate dintr-o bară de fier cu
secțiunea dreptunghiulară (6–7 × 3 mm). Piesa (nr. inv. 37965), destul de bine conser-
vată, este destul de rară în contextele similare.
3. Contextul istoric
Privind retrospectiv echipamentul recuperat se poate spune, având ca bază de
raportare inventare similare din aceeași perioadă, că fostul proprietar a făcut neîndoiel-
nic parte dintr-o categorie socială și militară specifică. Toate elementele identificate
pledează pentru această ipoteză: armele sale, mai ales spada și pumnalul, îl așezau în
categoria nobililor războinici, iar zăbala denotă limpede că fusese călăreț. Urmele de
ardere identificate pe piese denotă de asemenea un tratament funerar specific.
Importanţa armelor rezida în valenţele multiple cu care erau învestite. Război-
nicii participau la ceremoniile comunităţii afișându-le, oficiau ritualurile echipaţi com-
plet şi, într-un final, erau înmormântaţi cu ele, într-o formă sau alta. Imaginea acestor
elite nu era completă fără armele ei, în toate momentele vieţii şi chiar după moarte,
într-o încercare rituală de a transfera în plan mistic atributele, calitățile şi îndatoririle
din cotidianul real.
Chiar dacă nu s-a păstrat contextul funerar, armamentul poartă urmele unei
arderi intense, urme ale unui rug funerar. Ritul incinerației era, din ce putem deduce,
rezervat aristocrației. Ritul și ritualul practicate subliniau valoarea individului, nu doar
cea din timpul vieții, ci și cea postumă. Comunitatea, dorind să-i păstreze (sau să-i
transmită) calitatea de războinic și în post-existență, recurge la sacrificarea echipa-
mentului care l-a însoțit pe defunct în timpul vieții. Distrugerea armelor reprezintă
un sacrificiu cu multiple valențe, dintre care acum ne reține atenția doar latura eco-
nomică.
Privind retrospectiv întregul context istoric se poate recompune echipamentul
unui războinic de elită din această perioadă. Un astfel de luptător, dacă avea echipa-
mentul complet, era înarmat cu spadă, pumnal, cuțit, una sau două lănci, armură, coif,
scut, arc cu săgeți. Acestora li se adaugă posesia unui cal, fapt ce suplimentează echi-
pamentul cu zăbala animalului, pintenii călărețului, diverse catarame și curele, apoi,
desigur, șaua. În funcție de diverşi factori (posibilități economice, locul în ierarhie,
geografia rezidenţei etc.) echipamentul era ornamentat cu diverse accesorii din aur și
argint (podoabe, fibule etc.), iar harnașamentul era decorat cu aplici prețioase. Deși
sunt puține, există morminte care conțin întreaga panoplie (Cugir24, Popești25); este
de presupus că mare parte dintre războinicii în discuție erau în posesia majorității
armelor care formau setul de bază, costisitor și el, din care probabil doar armura de
zale era o prezență cu adevărat excepțională.
24
Crișan, 1980, p. 81-87.
25
Vulpe, 1976, p. 193-207.
375
Nu se poate aprecia exact în ce consta echipamentul complet al războinicului
de la Racovița, analogiile cu alte cazuri fiind nerelevante, iar condițiile de descoperire
destul de neclare. În interiorul aristocrației au existat suficiente diferențe politice și
economice încât să nu poată fi stabilit un standard. Unii nobili posedau un armament
complet, alții aveau mai puține piese. Lipsa din mobilierul funerar a pieselor cu ade-
vărat prețioase poate fi, însă, explicată prin decizia comunității sau a familiei de a
nu-și permite astfel de pierderi26. Accesul la sursele de venit, interne și externe, condi-
ționa nu atât deținerea unor arme – simboluri ale unei profesii, până la urmă – cât
posibilitatea de a depune in integrum echipamentul lângă posesorul decedat. Pe aceste
considerente este discutabil dacă un set complet de arme și echipamente era accesibil
întregului palier social de care aparținea războinicul. Există puține cazuri în care evi-
dențele arheologice creionează o panoplie integrală în posesia unui individ. Arma-
mentul care a fost depus ca mobilier funerar putea fi diferit de echipamentul efectiv
deținut. Este la fel de posibil ca doar armele (sau anumite arme) să certifice aparte-
nenţa individului la o anumită confrerie războinică sau ierarhie socio-militară, caz în
care alte componente ale echipamentului (valoroase sau nu) să fi fost neimportante
în ritual. Numărul de arme, calitatea lor și chiar valoarea fiecăreia separat fac ca
totalul costurilor să fie destul de ridicat, foarte probabil peste posibilitățile curente
ale unui individ fără surse de venit consistente.
Totuși, cu certitudine, echipamentul complet era un deziderat urmărit. Un
războinic bine înarmat și protejat era în avantaj evident pe câmpul de luptă, șansele
lui de succes fiind considerabil mai mari. Pe fondul unor succese repetate, prestigiul
personal sporea, victoriile transformând individul într-un model de invidiat. Într-o
structură construită pe fundamente războinice, succesul militar îi deschidea posibilități
de afirmare socială și politică, locul lui în ierarhie fiind o condiție și un rezultat al
succeselor anterioare. Un astfel de model, pe care comunitatea și/sau structura socială
care îl conținea și îl cultiva în mod mai mult sau mai puțin conștient, determina, pro-
babil, o cursă acerbă între războinicii tineri sau mai puțini avuți, dornici ca măcar să
egaleze valoarea și statutul individului de succes. Este la fel de puțin probabil ca toți
indivizii să posede o descendență care să le asigure, măcar economic, posibilitatea
de a achiziționa echipamentul necesar, astfel încât singura lor șansă de prosperitate
relativ rapidă rămânea războiul. Participarea la campaniile de jaf oferea, în ciuda ris-
curilor foarte mari, posibilitatea de a acumula valori materiale considerabile într-un
timp scurt, astfel că războinicul, de orice nivel, era interesat direct ca aceste expediții
să fie organizate și, desigur, să fie încununate de succes. La rândul lor, liderii militari
erau și ei direct interesați să-și cimenteze prestigiul, care nu putea fi consolidat decât
prin obținerea unor succese militare și, indirect, prin acumularea de capital provenit
tot din rezultatele expedițiilor militare.
26
Sunt de remarcat soluțiile alternative, găsite în special în cazul armelor costisitoare (armuri,
coifuri), când, pe baza funcției defensive, s-au depus în morminte doar fragmente decupate inten-
ționat din întreg (pars pro toto). Părțile de arme sugerau suficient rolul protector asupra răz-
boinicului în faţa necunoscutului reprezentat de lumea de dincolo.
376
Revenind la războinicul de la Racovița, armele descoperite creionează o bună
stare materială. Cea mai valoroasă armă din arsenalul lui, cel puțin din cel recuperat,
era spada. O spadă de calitate era scumpă, nu atât prin valoarea ei intrinsecă, ci prin
tehnologia de fabricare complicată. Dacă producerea acestor spade trebuie pusă iniţial
pe seama fierarilor celţi, odată cu retragerea acestora din prim-planul realităţilor bal-
canice, fabricarea lor a revenit, cel puţin parţial, atelierelor locale27, spadele continu-
ând să facă parte din panoplia elitelor militare dacice, aşa cum indică clar prezenţa lor
în contextele arheologice și iconografie. Pentru a făuri o spadă era neapărat nevoie de
un meşter experimentat, căci această armă cerea temeinice cunoştinţe pentru con-
strucţia specială a lamei şi pentru obţinerea echilibrării corecte a întregii arme28. Pose-
sia spadei și a pumnalului curb erau – din punct de vedere al imaginii afișate și apoi
proiectate în teritoriu – imperios necesare. Astfel de arme erau puțin probabil obținute
altfel decât prin comanda dată unui atelier sau unor fierari competenți. La fel de puțin
probabil era ca sursele de producție să fi fost sub controlul acestui nobil. Războini-
cul trebuia să-și comande armamentul pretențios și apoi, evident, să achite, într-o
formă sau alta, costurile de fabricare. Pentru asta avea nevoie de surse de venit și,
implicit, să dispună de valori mobile sau, prefigurând realități medievale, să se pună
în slujba sau sub comanda unui nobil superior lui.
Din punct de vedere geografic, având mormântul ca reper sigur, războinicul
era relativ izolat, atât față de nucleele similare din Oltenia, cât și față de cele din
Transilvania29. Această izolare îl așeza însă pe una dintre rutele de legătură dintre
cele două zone amintite.
Exceptând naturalele poteci de peste munți, practicabile doar în anumite
sezoane și doar cu piciorul, în Antichitate trecerile dintre sudul și nordul Carpaților
Meridionali se făceau prin principalele pasuri și defileuri. Cea mai importantă legă-
tură între Dunărea de Jos și zona intracarpatică era cea prin culoarul Rucăr-Bran,
rută ce putea fi parcursă inclusiv cu carele și căruțele. Principală arteră de comuni-
cații era flancată la nord de Cumidava, antica așezare fortificată de la Râşnov (jud.
Brașov)30, iar la sud de fortăreața și așezarea de la Cetățeni (jud. Argeș)31. Importan-
ța tranzitului prin acest culoar este reliefată de existența și prosperitatea așezărilor de
la capetele defileului.
Al doilea ca importanță era pasul Vâlcan, situat la vest de râul Olt, principala
rută de acces care, după ce se unea cu ruta ce pornea din Clisura Dunării, lega depre-
siunea Hațegului de nordul Olteniei. Drumurile pe acest traseu erau practicabile doar
pedestru sau călare, dar aveau avantajul parcurgerii mai rapide a distanței dintre Dunăre
și zona capitalei Sarmizegetusa.
27
Domaradzki, 1986, p. 231.
28
Borangic, 2014, p. 50.
29
Nicolăescu-Plopșor, 1948, p. 17-33; Zirra, 1971, p. 234-239; Wozniak, 1974; Sîrbu, Rustoiu,
1999, p. 77-91; Rustoiu, 2002; Sîrbu, Arsenescu, 2006, p. 163-186.
30
Costea, 2002, p. 183-184, 240-241.
31
Măndescu, 2006; Borangic, 2013.
377
Aflat între aceste rute, defileul Oltului oferea o alternativă la celelalte două,
mai greoaie însă, dacă avem în vedere lungimea pasului și traseul mult mai dificil.
Desigur, drumul peste munți nu urmărea firul râului, mult prea accidentat pentru a fi
practicabil, dar trecerea se făcea pe drumurile de plai adiacente (Fig. 8).
Chiar și în aceste condiții, pasul trebuie să fi fost folosit suficient de intens ca
să justifice prezența unuia sau mai multor aristocrați războinici, a căror prosperitate
deriva direct din controlul accesului acestui punct obligatoriu de trecere. Există, deo-
camdată, puține evidențe istorice și arheologice care să jaloneze prezența acestor
militari daci în zona defileului, mormântul de la Racovița fiind până acum singurul
concret. Importanța trecătorii era însă însemnată, atât din punct de vedere strategic,
cât și economic, astfel că prezența reședințelor războinicilor la ambele capete ale
pasului rămâne o ipoteză deschisă. Existența unor fortărețe/turnuri din care aceștia
păzeau trecătoarea, cel puțin în capătul ei sudic, pare verosimilă, iar nedescoperirea
lor nu reprezintă decât un stadiu al cercetării.
Nu e cazul să mai dezbatem aici problema “etnicității” grupului de mormin-
te Padea–Panaghiurski Kolonii, asupra căreia s-au exprimat numeroase opinii, nu
doar diferite, dar chiar contradictorii. Dorim să evidențiem, totuși, câteva realități
arheologice.
După mijlocul sec. II îHr nu se mai cunoaște nici o așezare celtică la nordul
Dunării, ca să nu mai vorbim de centre de tipul oppida, atât de caracteristice secolelor
II–I îHr din Europa Centrală ori Vestică. Astfel, este de natura evidenței că defuncții
din nordul fluviului nu puteau fi celți. În schimb, din toată aria nord-dunăreană cu
asemenea tipuri de morminte s-au descoperit numeroase cetăți, așezări, sanctuare și
tezaure caracteristice geto-dacilor32. Unele grupuri de morminte ori morminte izolate
se află chiar în vecinătatea/apropierea unor asemenea situri dacice (de ex., Cugir33,
Hunedoara34, Spahii-Câmpul Spahiului35, Malaja Kopanja36).
Nici chiar în nord-vestul Bulgariei, unde există o puternică concentrare de
morminte de tipul Padea–Panaghiurski Kolonii37, nu se mai cunosc așezări celtice/
scordisce după mijlocul secolului II îHr. De asemenea, din această perioadă, în această
zonă sunt cunoscute descoperiri tipice lumii geto-dacice, așa cum sunt locurile de
cult de tipul “câmpurilor de gropi” (Russe38, Bagachina39), figurine antropomorfe și
zoomorfe, boluri cu decor în relief ori piese de toreutică cu reprezentări figurative
caracteristice lumii geto-dacice.
Dacă avem în vedere aceste realități cultural-arheologice putem aprecia că
32
Sîrbu, Arsenescu, 2006, p. 163-186.
33
Crișan, 1980, p. 81-87.
34
Sîrbu et alii, 2007.
35
Gherghe, 2015.
36
Kotigoroško, 2009, p. 58-133.
37
Wozniak, 1974; Theodossiev, Torbov, 1995, p. 11-58.
38
Varbanov, 2013, p. 78-93.
39
Bonev, Alexandrov, 1996.
378
defuncții grupului Padea–Panaghiurski Kolonii au aparținut geto-dacilor40 și că nu
se mai poate susține ipoteza unei “migrații a cavalerilor danubieni” spre sud-vestul
Transilvaniei, ci, mai corect, de impunerea și dispersia unui model cultural în interio-
rul lumii nord-tracice.
40
Desigur, nu poate fi exclusă nici eventualitate ca, izolat, să existe vreun scordisc înmormân-
tat la nordul Dunării, dar această posibilitate nu schimbă esența aprecierii.
379
Fig. 1. Racovița, jud. Vâlcea: 1. Pumnal de tip sica;
2. Spada de tip celtic; 3. Cataramă (foto Radu Oltean).
380
Fig. 2. 1. Spada de tip celtic; 2. Cataramă; 3. Pumnal de tip sica
(desene Istrati Cami Manuela).
381
Fig. 3. 1. Vârf de lance; 2. Zăbala de tip tracic
(foto Radu Oltean).
382
Fig. 4. 1. Vârf de lance; 2. Zăbala de tip tracic
(desene Istrati Cami Manuela).
383
Fig. 5. Distribuția geografică a spadelor de tip celtic.
384
Fig. 6. Distribuția geografică a zăbalelor de tip tracic41.
41
apud Werner, 1988 (cu completări).
385
Fig. 7. Distribuția geografică a pumnalelor curbe de tip sica în Balcani.
386
Fig. 8. Descoperirea de la Racovița în context zonal.
387
BIBLIOGRAFIE
Bondoc, 2008 Bondoc, Dorel, Discoveries from the second period of the Iron
Age, from the area of Beharca, Almăj Commune, Dolj County,
Romania, În: Sîrbu, Valeriu; Stângă, Ion, The Iron Gates region
during the second Iron Age: Settlements, Necropolises, Trea-
sures, Proceedings of the International Colloquium from Dro-
beta-Turnu Severin, June 12th-15th, 2008, Volum apărut sub
egida Muzeului “Porţile de Fier” Drobeta-Turnu Severin şi a
Muzeului Brăila, Ed. Universitaria, Craiova, 2008, 150 pg.,
ISBN 978-606-510-478-5; p. 7-12.
Bondoc, 2008- Bondoc, Dorel, Descoperirile de epocă Latène de la Padea, jud.
2009 Dolj, În: Studii și cercetări de istorie veche și arheologie, 59-
60, 2008-2009, p. 137-163.
Bonev, Bonev, Aleksandŭr G.; Alexandrov, Georgi, Bagachina. Sališče
Alexandrov, ot kăsnata kamenno-medna epoha i trakijski kultov centar/III-
1996 I xiljadoletie pr. Hr., OOD "Polimona", Montana, 1996, 183 pg.
Borangic, Borangic, Cătălin; Barbu, Marius, Incursiune în fenomenul ecves-
Barbu, 2013 tru geto-dacic. Studiu de caz „zăbala de tip tracic”, În: Acta Cen-
tri Lucusiensis, Centrul de Studii DacoRomanistice Lucus, Nr. I
B, 2013, Timişoara, p. 22-47, on-line
http://laurlucus.ro/sites/default/files/acl/acta_centri_lucusiensis_1b_2013.pdf
Borangic 2013 Borangic, Cătălin, Tarabostele de la Cetăţeni, În: Argesis, XXII,
2013, p. 17-26.
Borangic, 2014 Borangic, Cătălin, Valoarea ipotetică a echipamentului unui
senior al războiului din lumea dacică, În: Buletinul Cercurilor
Ştiinţifice Studenţeşti, Alba Iulia, 20, 2014, p. 39-70.
Borangic, Borangic, Cătălin, Arme și piese de harnașament din epoca Rega-
2014a tului dac, descoperite la Bulbuc, com. Ceru-Băcăinți, jud. Alba.
Considerații preliminare, În: Istros, SN, XX, 2014, p. 259-310.
Costea, 2002 Costea, Florea, Dacii din sud-estul Transilvaniei înaintea și în
timpul stăpânirii romane: contribuţii la etnogeneza şi continu-
itatea românilor, Ed. C2 design, Braşov, 2002, 400 pg., ISBN
973-85145-8-416.
Crișan, 1974 Crişan, Ion Horaţiu, Precizări în legătură cu descoperirile cel-
tice de la Aiud, În: Studii şi comunicări. Arheologie-istorie,
Muzeul Brukenthal, Sibiu, 18, 1974, p. 71-92.
Crişan, 1980 Crişan, Ion Horaţiu, Necropola dacicǎ de la Cugir. Consideraţii
preliminare, În: Apulum, XVIII, 1980, p. 81-87.
Domaradzki, Domaradzki, Mieczyslaw, Les épées en Thrace de la deuxième
1986 moitié du Ier millénaire avant notre ère, În: Revue Aquitania,
Supplement 1, 1986, p. 227-231.
Gherghe, 2015 Gherghe, Petre, Așezarea și necropola geto-dacică de la Spa-
hii-Câmpul Spahiului, județul Gorj, Ed. Măiastră, Târgu Jiu,
388
2015, pg. 167, ISBN 978-606-516-698-1.
Kotigoroško, Kotigoroško, Veaceslav, Malokopan’skij nekropol’(ur. Čelenica),
2009 În: Karpatika, Institutul Karpatica, Universitatea Națională
Ujgorod, 38 (2009), p. 58-133.
Măndescu, Măndescu, Dragoș, Cetățeni. Stațiunea geto-dacă de pe valea
2006 Dâmboviței superioare, Ed. Istros, Brăila, 2006, 187 pg., ISBN
9739469817.
Marazov, 2005 Marazov, Ivan, Thracian warrior [translated from the bulgarian
by Nedyalka Chakalova], Khristo Botev, Sofia, 2005, 183 pg.,
ISBN 954-445-891-3.
Nicolăescu- Nicolăescu-Plopşor, Constantin S., Antiquités celtiques en
Plopşor, 1945- Olténie, În: Dacia, Nouvelle série, XI-XII, 1945-1947, p. 17-43.
1947
Rustoiu, 2002 Rustoiu, Aurel, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia pre-
romană, Interferenţe etnice şi culturale în mileniile I a.Chr. - I
p.Chr., 3, Univiversitatea “Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Facul-
tatea de Teologie Greco-Catolică, Academia Română. Institutul
de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca, Ed. Nereamia Napo-
cae, Cluj-Napoca, 2002, 256 pg., ISBN 973-86013-7-1.
Sîrbu, Rustoiu, Sîrbu, Valeriu; Rustoiu, Aurel, Découvertes funéraires géto-
1999 daces du sud-ouest de la Roumanie (150-50 av. J.C.), În: Vasić,
Miloje (ed. en chef), Le Djerdap / Les Portes de Fer à la deu-
xième moitié du premier millenaire av. J.-C. jusqu’aux guerres
daciques, Kolloquium in Kladovo – Droberta-Turnu Severin
(September–October 1998), Jugoslawisch-Rumänische Kom-
mission für die Erforschung der Region des Eisernen Tores, 3,
Arheološki institut (Belgrade), Balkanološki institut (Srpska
akademija nauka i umetnosti), Institutul de Tracologie (Bucu-
rești), Beograd-București, 1999, 114 pg., ISBN 8680093157; p.
77-91.
Sîrbu, 2004 Sîrbu, Valeriu, Sacrificii şi îngropări rituale de cai la tracii din
zona carpato-balcanică (sec. X a. Chr.- sec. I p. Chr.), În: Istros,
S.N., XI, 2004, p. 41-68.
Sîrbu, Sîrbu, Valeriu; Arsenescu, Margareta, Dacian settlements and
Arsenescu, necropolises in Southwestern Romania (2nd c. B.C.-1st c. A.D.);
2006 În: Luca, Sabin Adrian; Sîrbu, Valeriu (eds), The Society of the
Living – The Community of the Dead (from Neolithic to the
Christian Era), Proceedings of the 7th International Colloquium
of Funerary Archaeology [Sibiu, 6-9 October 2005], Acta Terrae
Septemcastrensis, V, 1, Special number (Bibliotheca Septem-
castrensis, XVII), Sibiu, 2006, 248 pg., ISSN 1583-1817; p. 163-
186.
Sîrbu, Sîrbu, Valeriu; Borangic, Cătălin, Pumnalul sica în nordul Dună-
Borangic, 2016 rii (sec. II a. Chr.- sec. II p. Chr.), Ed. Istros, Brăila, 2016 (în
389
pregătire).
Spânu, 2001- Spânu, Daniel, Un mormânt de epocă târzie Latène de la Dubo-
2002 (2004) va, În: Studii și cercetări de istorie veche și arheologie, 52-53,
2001-2002 (2004), p. 83-132.
Theodossiev, Theodossiev, Nikola; Torbov, Natsis, Trakiiski mogili ot kasnoe-
Torbov, 1995 linisticeskata epoha pri Tarnava, Beloslatinsko, În: Izvestija na
Arheologičeskija Institut, Sofia, 23, 1995, p. 11-58.
Varbanov, Varbanov, Varbin, Catalogue of the Structures, În: SEXAGINTA
2013 PRISTA. Тракийски ямен комплекс, Tom 1, 2013 г., Veliko
Tarnovo, 2013, 303 pg., ISBN 978-954-8443-23-0; p. 78-93.
Venedikov, Venedikov, Ivan, Trakjiskata juzda, În: Izvestija na Arheolo-
1957 gičeskija Institut, Sofia, XXI, 1957, p. 153-201.
Vlădescu, Vlădescu, Christian; Marinescu, Floricel, Arme și piese de har-
Marinescu, nașament daco-scordisce descoperite la Racovița (jud. Vîlcea).
1984 În: Symposia Thracologica, 2, Drobeta-Turnu Severin, 23-24
oct., 1984, editat de Institutul Român de Tracologie din Bucu-
reşti în colaborare cu Muzeul “Regiunii Porților de Fier”, p. 23.
Vulpe, 1976 Vulpe, Alexandru, La nécropole tumulaire gète de Popești, În:
Thraco-Dacica, 1, 1976, p. 193-215.
Werner, 1988 Werner, Wolfgang M., Eisenzeitliche Trensen an der unteren
und mittleren Donau, Prähistorische bronzefunde, Abteilung
XVI, 4. Band, C.H. Beck's Verlagsbuchhandlung, München,
142 pg., ISBN 3406318916.
Woźniak, 1974 Woźniak, Zenon, Wschodnie pogranicze kultury Lateńskiej,
Polska Akademia Nauk, Instytut Historii Kultury Materialnej,
Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wrocław, 1974, 227 pg.
Zirra, 1971 Zirra, Vlad, Beiträge zur Kenntnis des keltischen Latène in
Rumänien, În: Dacia, NS, XVI, 1971, p. 171-238.
Zirra, 1981 Zirra, Vlad, Latènezeitliche Trensen in Rumänien, În: Hambur-
ger Beiträge zur Archäologie, VIII, 1981, p. 115-171.
390
OBSERVAȚII PRIVIND O SERIE DE MATERIALE
ARHEOLOGICE DIN PERIOADĂ DACICĂ
PROVENITE DIN STAȚIUNEA DE LA
PECICA-ȘANȚUL MARE (JUD. ARAD)
Alexandru Berzovan*
Keywords: Dacian pottery, Pecica-Șanțul Mare, Roman glass, Roman amphorae, Celtic
imports.
1. Introducere
În ce privește civilizația dacică de pe valea Mureșului Inferior, cele mai impor-
tante repere ne sunt oferite de stațiunea de la Pecica-Șanțul Mare1. Săpăturile efectu-
ate aici de mai bine de un secol, începând cu cele ale lui Dömötör Lászlo (1898; 1900–
'02)2, Imre Haller (1903), Roska Márton (1910–'11; 1923–'24)3, Dorin Popescu (1943)4
1
EAIVR, III, 2000, p. 285-286.
2
Dömötör, 1901, p. 327-328, artefactele dacice au fost atribuite eronat civilizației romane.
3
Vestigiile dacice rezultate din aceste cercetări sunt trecute complet cu vederea (Crișan, 1978,
p. 28). Dat fiind contextul specific perioadei interbelice, este foarte posibil ca această “omi-
siune” a lui M. Roska să aibă explicaţii de ordin politic şi ideologic.
4
Popescu, 1944, p. 71-73. D. Popescu este primul autor care menționează stratul de locuire
din cea de-a doua epocă a fierului.
391
și apoi Ioan Horațiu Crișan (1960–'62; 1964)5, au îmbogățit semnificativ colecțiile
muzeelor din Arad, București și Cluj-Napoca cu un material arheologic bogat și repre-
zentativ6.
Circumstanțele vremii, ale căror resorturi le putem doar bănui7, au făcut ca
săpăturile sistematice de scurtă durată conduse de I. H. Crișan să se soldeze printr-o
monografie meritorie, dar în ultimă instanță incompletă8. Publicarea bilingvă, în con-
diții editoriale foarte bune, dar mai ales atenția deosebită acordată materialului arheo-
logic au contribuit fără îndoială la atingerea unui standard calitativ care a rămas de
referință până azi. Scăderile în schimb vizează aspecte precum interpretările istorice
uneori hazardate9, cronologia insuficient argumentată10 dar mai ales neincluderea unor
piese reprezentative provenite din cercetările anterioare.
Prin demersul de față nu ne propunem să oferim răspunsuri și soluții la toate
aceste chestiuni. Acestea nu pot rezulta decât dintr-o eventuală reluare a cercetărilor
arheologice11. Ne-am propus, în schimb, să aducem în discuție o serie de piese, răma-
se inedite12, din săpăturile lui Dömötör Lászlo, piese care nădăjduim că vor contribui
spre o întregire a cunoștințelor despre cultura materială a dacilor din bazinul
Mureșului Inferior în veacurile II îHr–I dHr13.
5
Scopul declarat al acestor cercetări “era acela de a cerceta aşezarea dacică de aici, menţio-
nată ori trecută cu vederea de predecesori”, în funcţie de acest obiectiv fiind orientate toate
secţiunile şi suprafeţele dezvelite (Crișan, 1978, p. 32).
6
Pentru un istoric detaliat al cercetării celei de-a doua epoci a fierului pe teritoriul arădean, vezi
Berzovan, 2013.
7
Săpăturile au fost sistate brusc, fără vreo explicație aparentă, numeroase suprafețe și secțiuni
rămânând dezvelite parțial (Crișan, 1978, p. 67). Este foarte posibil ca scopul săpăturilor lui
I. H. Crişan să fi fost mai mult de a “dovedi” prezenţa dacică în acest colţ de ţară decât de a o
cerceta. Vezi și Mărginean 2011, p. 225; mai ales Forțiu, 2012, passim.
8
Planul inițial era de redactare a unei monografii complete a stațiunii unde urmau să fie dis-
cutate atât descoperirile dacice de care urma să se ocupe I. H. Crișan, cele de epoca bronzului
de care urma să se ocupe Tudor Soroceanu dar și cele medievale a căror publicare ar fi trebuit
să revină lui Egon Dörner (informație amabilă George Pascu Hurezan, CMA).
9
Forțiu, 2012, passim.
10
Vezi de pildă discuțiile la Medeleț, 1995, p. 96; Rustoiu, 1996, p. 56; Pop, 2006, p. 31-32.
11
Din nefericire, săpăturile arheologice începute în anul 2005 de o echipă româno-america-
nă, săpături încheiate de curând, au vizat prioritar locuirea din Epoca Bronzului, informațiile
obitnute despre locuirea dacică fiind puține și circumstanțiale.
12
Mulțumim colectivului Complexului Muzeal Arad (prof. dr. Peter Hügel, dr. Victor Sava
şi dr. Florin Mărginean) pentru tot sprijinul acordat și pentru permisiunea de a publica aceste
materiale.
13
Întregul lot de materiale arheologice inedite de la “Șanțul Mare” dar și din alte câteva stați-
uni dacice de pe teritoriul arădean, deja în cea mai mare parte procesat, va fi valorificat pe larg
într-o viitoare monografie dedicată perioadei secolelor II îHr–I dHr în bazinul Mureșului Infe-
rior și sud-vestul Munților Apuseni.
392
2. Catalogul descoperirilor
Vom prezenta în cele ce urmează materialele arheologice pe care le-am ana-
lizat14. Nu vom mai prezenta sistemul de descriere cu câmpurile aferente întrucât l-am
explicat pe larg într-un studiu anterior15.
2.1. (Fig. 1/1).
Nr. inventar: 713; Tip: cană; buză evazată, capăt rotunjt; fund inelar, talpă
slab profilată; toartă înălțată, în profil șănțuit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere oxidan-
tă; urme spatulă lemn; Dimensiuni: Øgurii: 5 cm; Øgât: 5,5 cm; Ømedian: 10,5 cm; Øfund:
4,5 cm; H.totală: 12,5 cm; H.inferioară: 5,5 cm; H.superioară: 7 cm; H.gât: 1 cm; Gr.perete: 0,3–
0,5 cm; Aspect: pastă de culoare roșcat-cărămizie; lustruit la exterior; rugozitate foarte
scăzută; duritate accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă o profila-
tură în zona diametrului median și o alta în zona buzei, realizate în timpul rotirii vasu-
lui.
2.2. (Fig. 1/2).
Nr. inventar: 779; Tip: cană; buză evazată, capăt rotunjit; fund plat, talpă
slab profilată; toartă înălțată, profil șănțuit, cu “mustăți”; Tehnică: lucrat manual;
ardere mixtă; ars secundar pe exterior; Dimensiuni: Øgurii: 9,5 cm; Øgât: 6,5 cm; Ømedian:
13 cm; Øfund: 6 cm; H.totală: 14,5 cm; H.inferioară: 5,3 cm; H.superioară: 9,2 cm; H.gât: 1,5 cm;
Gr.perete: 0,5–0,6 cm; Aspect: pastă de culoare brună; lustruit la exterior; rugozitate
foarte scăzută; duritate accentuată; nisip în cantitate redusă; Ornamente: neornamen-
tat.
2.3. (Fig. 1/3).
Nr. inventar: 633; Tip: cană “tip Ciolănești”; partea superioară ruptă; fund
inelar, talpă slab profilată; Tehnică: lucrat manual; ardere mixtă; ușor ars secundar
la exterior; Dimensiuni: Øgât: 6,5 cm; Ømedian: 15 cm; Øfund: 7 cm; H.inferioară: 9,5 cm;
Gr.perete: 0,5–0,6 cm; Aspect: pastă de culoare brună; lustruit la exterior; rugozitate
scăzută; duritate accentuată; nisip în cantitate moderată; Ornamente: neornamentat.
2.4. (Fig. 1/4).
Nr. inventar: 273; Tip: cană; buză evazată, capăt rotunjit; toartă superioară,
în profil alungit, cu două caneluri slab profilate; Tehnică: lucrat cu roata; ardere redu-
cătoare; urme spatulă; Dimensiuni: Øgurii: 17 cm; Øgât: 13,5 cm; Ømedian: 26 cm; H.supe-
rioară: 18 cm; H.gât: 5 cm; Gr.perete: 0,3–0,5 cm; Gr.toartă: 0,5 cm; Aspect: pastă de culoa-
re cenușie (interior), cenușiu-închisă (exterior); lustruit la exterior; rugozitate foarte
scăzută; duritate foarte accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă o
nervură orizontală slab profilată dispusă sub buză, și una similară pe diametrul median.
2.5. (Fig. 2/5a, b, c).
Nr. inventar: 67; Tip: fructieră; buză lată, ușor răsfrântă, capăt rotunjit; cupă
cu umăr bine profilat; Tehnică: lucrat cu roata; ardere mixtă, urme spatulă; Dimen-
siuni: Øgurii: 30 cm; Øfund cupă: 4,5 cm; H.cupă: 8 cm; Gr.perete: 0,5–0,6 cm; Aspect: pastă
de culoare cafenie; lustruit pe ambele părți; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte
14
Toate piesele se află în depozitul Complexului Muzeal Arad.
15
Berzovan, 2014; vezi și Teodor, 2001, p. 46-47 pentru considerații de ordin metodologic în
ce privește descrierea caracteristicilor pastei.
393
Fig 1. Ceramică dacică, căni.
394
accentuată; mică și pietricele în cantități foarte reduse; Ornamente: neornamentat,
prezintă litera “M” incizată pe buză, după ardere.
2.6. (Fig. 3/6).
Nr. inventar: 270; Tip: fructieră, picior; picior trompetiform; Tehnică: lucrat
cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă; Dimensiuni: Øfund: 13,5 cm; Øfund cupă: 4,5
cm; H.picior: 5,5 cm; Gr.perete: 0,5–0,7 cm; Aspect: pastă de culoare cenușie; lustruit pe
ambele părți; rugozitate foarte scăzută; duritate accentuată; fără incluziuni vizibile;
Ornamente: prezintă pe exterior linie orizontală incizată în timpul rotirii; pe partea
interioară prezintă linie în val, realizată neglijent, prin lustruire.
2.7. (Fig. 3/7).
Nr. inventar: 159; Tip: picior fructieră; picior de tip trompetiform (?);
Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; spatulă; “coaste tehnice” pe interior;
Dimensiuni: Øfund cupă: 8 cm; Gr.perete: 1–1,5 cm; Aspect: pastă de culoare cenușiu-
închisă; lustruit la exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; fără
incluziuni vizibile. Ornamente: prezintă pe picior trei benzi orizontale lustruite; pe
partea interioară a cupei, prezintă ceea ce pare a fi un simbol solar realizat la rându-i
prin lustruire, constând din următoarele elemente: o spirală centrală înconjurată de un
disc împărțit în 16 “sectoare” distincte, în fiecare dintre acestea fiind redată câte-o
linie în trei zig-zag-uri.
2.8. (Fig. 3/8).
Nr. inventar: 2713; Tip: picior fructieră; picior fusiform (?); Tehnică: lucrat
cu roata; ardere mixtă, urme spatulă; Dimensiuni: Øfund: 22 cm; Gr.perete: 0,5–0,6 cm;
Aspect: pastă de culoare cafenie cu nuanțe cărămizii; rugozitate scăzută; duritate accen-
tuată; fără incluzii vizibile; prezintă două orificii realizate după ardere, într-unul din
ele (cel superior) a fost introdus o scoabă de fier; Ornamente: neornamentat.
2.9. (Fig. 4/9).
Nr. inventar: 22; Tip: vas-miniatură; buză evazată, capăt rotunjit; fund plat,
fără talpă; Tehnică: lucrat manual, neglijent; ardere mixtă; Dimensiuni: Øgurii: 5 cm;
Øgât: 4,3 cm; Ømedian: 5,3 cm; Øfund: 3 cm; H.totală: 6 cm; H.inferioară: 3 cm; H.superioară: 3 cm;
H.gât: 1 cm; Gr.perete: 0,3–0,5 cm; Aspect: pastă de culoare brun-cafenie; rugozitate
medie; duritate accentuată; nisip și pietricele în cantitate redusă; Ornamente: neor-
namentat.
2.10. (Fig. 4/10).
Nr. inventar: 238; Tip: vas-miniatură; buză evazată, capăt teșit; fund inelar,
talpă slab profilată; Tehnică: lucrat manual; ardere reducătoare; ars secundar și afu-
mat pe ambele părți; urme degete; Dimensiuni: Øgurii: 7 cm; Øgât: 6,5 cm; Ømedian: 7,2
cm; Øfund: 4,5 cm; H.totală: 7,8 cm; H.inferioară: 4,5 cm; H.superioară: 3,3 cm; H. gât: 0,8 cm;
Gr.perete: 0,3–0,5 cm; Aspect: pastă de culoare brun-negricioasă; rugozitate accentu-
ată; duritate foarte accentuată; nisip în cantitate redusă; Ornamente: neornamentat.
2.11. (Fig. 4/11).
Nr. inventar: 728; Tip: vas-miniatură; buză ușor invazată, capăt teșit; fund
plat, fără talpă; Tehnică: lucrat manual; ardere reducătoare; urme degete; ars secun-
dar și afumat la exterior; Dimensiuni: Øgurii: 6 cm; Ømedian: 6,7 cm; Øfund: 5 cm; H.totală:
395
Fig 2. Fructieră cu graffiti, desen (5A, B) și fotografie (5C).
396
7 cm; H.inferioară: 4 cm; H.superioară: 3 cm; Gr.perete: 0,6–1 cm; Aspect: pastă de culoare
brun-cafenie; rugozitate accentuată; duritate medie; pietricele în cantitate redusă; Orna-
mente: neornamentat.
2.12. (Fig. 4/12).
Nr. inventar: 241; Tip: vas miniatură; buză crestată, invazată; fund plat, fără
talpă; Tehnică: lucrat manual; ardere mixtă, predominant reducătoare; urme degete;
Dimensiuni: Øgurii: 5 cm; Ømaxim: 5,5 cm; Øfund: 3,5 cm; H.totală: 6 cm; H.inferioară: 3 cm;
H.superioară: 3 cm; Gr.perete: 0,5–0,9 cm; Aspect: pastă de culoare brună; rugozitate accen-
tuată; duritate foarte accentuată; nisip și pietricele în cantități reduse; ars secundar și
afumat pe ambele părți; fundul prezintă un început de perforare efectuat după ardere
dar care, se pare, nu a mai fost realizată până la capăt; Ornamente: buză crestată.
2.13. (Fig. 4/13).
Nr. inventar: 87; Tip: vas-miniatură; buză ușor invazată, capăt teșit; fund
plat, talpă slab profilată; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă;
Dimensiuni: Øgurii: 5 cm; Øgât: 4,5 cm; Ømaxim: 6,5 cm; Øfund: 3,5 cm; H.totală: 6,8 cm;
H.inferioară: 3,5 cm; H.superioară: 3,3 cm; H.gât: 0,5 cm; Gr.perete: 0,3–0,4 cm; Aspect: pastă
de culoare cenușiu-închisă, miez albicios; netezit; rugozitate scăzută; duritate
accentuată; nisip în cantitate foarte redusă; Ornamente: neornamentat.
2.14. (Fig. 4/14).
Nr. inventar: 38; Tip: vas-miniatură; buză ușor evazată, capăt rotunjit; fund
plat, fără talpă; Dimensiuni: Øgurii: 8 cm; Øgât: 7,5 cm; Ømaxim: 8 cm; Øfund: 5,8 cm;
H.totală: 6,8 cm; H.inferioară: 5 cm; H.superioară: 1,8 cm; H.gât: 0,8 cm; Gr.perete: 0,5–0,8 cm;
Aspect: pastă de culoare cărămizie cu nuanțe cafenii; rugozitate accentuată; duritate
foarte accentuată; nisip în cantitate mare; Ornamente: prezintă pe gât o incizie ori-
zontală realizată cu un instrument bont; pe buză, prezintă 9 incizii realizate cu unghia,
în grupuri de câte trei, dispuse relativ simetric.
2.15. (Fig. 4/15).
Nr. inventar: 706; Tip: ceașcă-opaiț (cățuie) miniaturală; buză evazată, capăt
rotunjit; fund inelar, talpă slab profilată; toartă coborâtă, plină; Tehnică: lucrat manual;
ardere oxidantă; Dimensiuni: Øgurii: 6 cm; Øfund: 1,2 cm; H.totală: 3 cm; Gr.perete: 0,3 cm;
Aspect: pastă de culoare cărămizie; rugozitate accentuată; duritate accentuată; fără
incluzii vizibile; Ornamente: neornamentat.
2.16. (Fig. 4/16).
Nr. inventar: 807; Tip: ceașcă-opaiț (cățuie) miniaturală; buză evazată, capăt
teșit; fund bombat; toartă inferioară, profil circular; Tehnică: lucrat manual; ardere
oxidantă; urme degete; Dimensiuni: Øgurii: 6 cm; Øfund: 1,5 cm; Gr.perete: 0,4–0,5 cm;
Aspect: pastă de culoare brun-cărămizie; rugozitate medie; duritate medie; mică în
cantități reduse; ușor ars secundar și afumat pe buză; Ornamente: neornamentat.
2.17. (Fig. 4/17).
Nr. inventar: 349; Tip: cățuie-miniatură; buză evazată, capăt rotunjit; fund
plat, fără talpă; toartă înălțată, profil circular (ruptă); Tehnică: lucrat manual; ardere
mixtă, predominant reducătoare; Dimensiuni: Øgurii: 7 cm; Øfund: 2,6 cm; H.totală: 2,7 cm;
Gr.perete: 0,4–0,5 cm; Aspect: pastă de culoare brun-cafenie (miez negricios); rugozi-
tate scăzută; duritate medie; fără incluzii vizibile; Ornamente: neornamentat.
397
Fig 3. Ceramică dacică.
398
2.18. (Fig. 5/18).
Nr. inventar: 2729; Tip: oală; buză invazată, capăt rotunjit; prezintă tub de
scurgere; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă; coaste tehnice pe
interior; calcifiat pe interior; Dimensiuni: Øgurii: 17 cm; Ømaxim: 23,5 cm; Øtub: 2,5 cm;
H.superioară: 8 cm; Gr.perete: 0,5–0,8 cm; Aspect: pastă de culoare cenușiu-închisă; slip
cenușiu-închis, lustruit pe exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentu-
ată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă nervură pe înălțimea superioară,
trasă din pastă în timpul rotirii vasului; între aceasta și buză, linii în rețea, realizate
prin lustruire.
2.19. (Fig. 5/19).
Nr. inventar: 281; Tip: fructieră, rebutată; buză lată, ușor răsfrântă, capăt
rotunjit; cupă cu umăr slab profilat; Tehnică: lucrat cu roata; ardere mixtă, predomi-
nant oxidantă; urme spatulă; Dimensiuni: imposibil de stabilit datorită deformării;
Aspect: pastă de culoare brun-cărămizie, miez negru; ușor lustruit la exterior; rugo-
zitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente:
neornamentat.
2.20. (Fig. 5/20).
Nr. inventar: 247; Material: lut; Dimensiuni: Øfund: 8 cm; H.totală: 6,7 cm;
Gr.perete: 0,5–0,6 cm; Descriere și funcționalitate: obiect din lut ars, modelat manual,
ars oxidant, pastă cu sporadice pietricele, de culoare brun-cărămizie, ușor ars secun-
dar și afumat pe partea interioară a buzei; partea superioară a mânerului sugerează
un cap de pasăre; piesă utilizată pe post de capac (?). Grad de conservare: modestă,
mânerul (“ciocul” păsării) este parțial rupt.
2.21. (Fig. 5/21).
Nr. inventar: 1851; Material: lut; Dimensiuni: L.bază: 6,8 cm; l.bază: 5 cm;
H.totală: 3,5 cm; H.mâner: 2 cm; Descriere și funcționalitate: obiect din lut ars, mode-
lat manual, ars mixt, având ca incluzii nisip în cantitate moderată, de culoare brun-
cărămizie, ars secundar pe toate părțile; prezintă în partea superioară adâncituri pen-
tru priză, iar pe partea “activă” o serie de striuri realizate în pasta moale cu ajutorul
unei măturici; utilitate incertă. Grad de conservare: bună.
2.22. (Fig. 6/22A, 22B).
Nr. inventar: 1768; Material: sticlă; Dimensiuni: Øfund: 6 cm; H.păstrată: 8,5 cm;
Gr.perete: 0,2–0,3 cm; Descriere și funcționalitate: obiect din sticlă de calitate inferi-
oară, realizat prin suflare, unguentarium; Grad de conservare: modestă, lipsește par-
tea superioară.
2.23. (Fig. 6/23).
Nr. inventar: 594; Tip: oală de factură celtică; buză puternic răsfrântă, capăt
rotunjit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; Dimensiuni: Øgurii: 24 cm; Gr.pe-
rete: 0,6–0,8 cm; Aspect: pastă de culoare negricioasă; rugozitate accentuată; duritate
accentuată; grafit în cantitate mare; Ornamente: neornamentat.
2.24. (Fig. 6/24).
Nr. inventar: 536; Tip: amforă romană tip Dressel 6A; buză dreaptă, îngro-
șată, capăt rotunjit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere oxidantă; puternic calcifiat; Dimen-
399
Fig 4. Ceramică dacică. Vase miniatură.
400
siuni: Øgurii: 11 cm; Gr.perete: 1 cm; Aspect: pastă de culoare cărămizie; rugozitate medie;
duritate accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: neornamentat.
2.25. (Fig. 6/25).
Nr. inventar: 595; Tip: oală de factură celtică; buză puternic răsfrântă, capăt
rotunjit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; Dimensiuni: Øgurii: 30 cm; Gr.pe-
rete: 0,5–1,2 cm; Aspect: pastă de culoare negricioasă; rugozitate accentuată; duritate
accentuată; grafit în cantitate mare; Ornamente: prezintă pe buză un ornament ștam-
pilat (marcă de olar?).
3. Discuții
3.1. Ceramica locală
În cele ce urmează vom prezenta câteva succinte considerații cu privire la for-
mele ceramice locale prezentate16. Cana cu “mustăți” (nr. 2) își găsește numeroase
analogii, reprezentând o formă specifică îndeosebi secolului II îHr și primei jumătăți
a secolului I îHr17. Este o formă care cunoaște o răspândire mai mare la sud de Carpați,
fiind prezentă însă și în arealul intracarpatic18. Aceluiași interval cronologic i se poate
atribui și cana de tip “Ciolănești” (nr. 3; Fig. 1/3).
Din rândul fructierelor atrage atenția piesa cu nr. 5 (Fig. 2) pe a cărei buză a
fost realizat, după ardere, un graffiti ce redă litera “M”. Fragmente ceramice cu
graffiti se cunosc dintr-un număr foarte mare de așezări dacice; trebuie spus că tot de
la Pecica-Șanțul Mare provine un vas-miniatură cu o inscripție realizată cu caractere
grecești cursive, publicat în anul 200919.
Două picioare de fructieră atrag atenția prin ornamentarea lor. Primul dintre
ele (nr. 6; Fig. 3/6), prezintă o linie în val realizată prin lustruire, plasată pe partea
interioară. Este greu de spus de ce s-a optat pentru aplicarea unui ornament într-un loc
care nu este vizibil în mod obișnuit; poate fi vorba fie de o subtilitate artistică, fie – de
ce nu? – de o joacă din partea meșterului olar.
Cel de-al doilea picior (nr. 7; Fig. 3/7) păstrează un pic și din fundul cupei,
pe care se observă, ceea ce pare a fi un interesant simbol solar realizat prin lustruire.
Ornamentele solare de diverse tipuri apar atât pe fructiere20 cât și pe alte categorii de
artefacte21, reprezentând o reflecție a credințelor și superstițiilor vremii. Este greu de
spus care dintre aceste obiecte vor fi avut funcții cultice și câte vor fi avut un rol uzual;
însă dincolo de aceste discuții, prezența ornamentele de acest tip, cu simbolistica afe-
rentă, se arată ca intruziuni subtile ale sacrului în universul cotidian.
Un interes deosebit cu privire la problema reparației vaselor în Antichitatea
dacică ne este oferit de cel de-al treilea picior de fructieră (nr. 8; Fig. 3/8) care pre-
zintă două orificii. Elementul insolit în raport cu alte situații de acest gen este reprezentat
16
În continuare, toate referirile se vor face la pozițiile din catalog (supra).
17
Pupeză, 2012, p. 284; Matei, 2011, p. 69.
18
Pupeză, 2012, p. 284.
19
Interpretarea semnelor de pe vas a fost realizată de către regretatul epigrafist și clasicist Sorin
Olteanu (Berzovan et alii, 2008-2009).
20
Vezi de pildă Ursachi, 1995, pl. 88/4, 5, 6.
21
Alte tipuri de vase, piese de echipament militar etc.
401
Fig 5. Ceramică dacică.
de prezența în orificiul superior a unei scoabe de fier, fixată în lăcaş prin îndoirea cape-
telor (vezi Fig. 3/8). Foarte probabil, ancorarea fragmentului de restul vasului se rea-
liza printr-o serie de sfori legate de capetele mai multor scoabe, pe zona de fractură
aplicându-se probabil o substanţă adezivă (răşină, făină de grâu amestecată cu apă etc.).
402
Fructierele fiind vase cu o morfologie complexă, destul de scumpe probabil, pre-
zența urmelor de reparații este firească22.
În cadrul materialului prezentat se remarcă un număr de vase-miniatură (Fig.
4/9–17). Unele dintre ele reprezintă cești-opaiț (cățui) miniaturale (Fig. 4/15–17). Este
interesant de remarcat prezenţa unui vas-miniatură lucrat cu roata olarului (Fig. 4/13),
ce putea fi utilizat pe post de păhărel. Vase miniatură se găsesc în aproape toate aşe-
zările geto-dacice cercetate sistematic. Rolul şi rostul lor este mai greu de stabilit: jucă-
rii, recipiente pentru diferite substanţe ori alifii. Este posibil ca unele dintre ele să fi
fost utilizate în practici cu caracter magic23.
Vasul cu tub lucrat cu roata (nr. 18) reprezintă o formă destul de rară în reper-
toriul olăriei geto-dacilor, singulară deocamdată în zona Mureșului Inferior. Frag-
mentul cu nr. 19 (Fig. 5/19) a aparținut unei fructiere rebutate din pricina supraîncăl-
zirii în cuptor.
Piesa cu nr. 20 (Fig. 5/20), un așa-numit “capac” cu protomă avimorfă, este,
din păcate, deteriorată. După unele opinii, piesele de acest tip vor fi avut funcții de
ordin cultual24; după alți autori, reprezentările zoomorfe de pe capace ar fi avut un rol
mai degrabă estetic25. Un răspuns definitiv este greu de dat; în cazul de față, judecând
după modestia piesei dar și după urmele de afumare de pe interior, am înclina mai
degrabă spre a doua variantă. În ce privește datarea, judecând după analogiile publi-
cate, piesele pot fi atribuite aproape cert orizontului secolelor II–I îHr26, fiind găsite
într-un număr mai mare la sud de Carpați.
De un interes deosebit este piesa cu nr. 21 (Fig. 5/21). În funcţie de utilităţile
posibile sau probabile care le-au fost atribuite, piesele de acest tip au fost denumite
“lustruitoare” sau “calapoade”27. Argumentele împotriva acestor ipoteze constau în
absenţa amprentelor tehnologice specifice pe vasele lucrate cu mâna. O altă ipoteză,
mai recentă, leagă aceste obiecte de procesul prelucrării pieilor28. Astfel, piesele de
acest gen ar fi fost încălzite în prealabil (ceea ce ar explica urmele de ardere secundară
prezente pe unele exemplare), apoi ar fi fost utilizate la netezirea pieilor sau a cusătu-
rilor, asemeni unor “călcătoare”.
Din punctul nostru de vedere şi această ultimă ipoteză, deşi acceptată actual-
mente de o seamă de cercetători29, nu rezistă criticii din mai multe pricini. Netezirea
pieilor sau “călcarea” lor necesită obiecte din materiale mult mai rezistente şi cu o supra-
faţă de contact mai lată; în acest context, utilizarea instrumentelor de piatră sau lemn
ar fi fost cu mult mai practică. În al doilea rând, obiectele au o cronologie destul de
22
Vezi și Pop, 2013, p. 236.
23
O figurină descoperită accidental la Pecica-Șanțul Mare, utilizată cu probabilitate în prac-
tici magice, a fost publicată de curând (Georgescu, 2013, p. 203-213).
24
Sîrbu, 1996, p. 51.
25
Matei, 2011, p. 91-92.
26
Ibidem, p. 93.
27
Vezi discuţia la Babeş, 1980.
28
Kotigoroško, 1995, p. 92, dar analiza traseologică invocată, după cunoştinţele noastre, nu a
fost publicată.
29
Matei, 2011, p. 116-117.
403
Fig 6. Importuri romane (22, 24) și celtice (23 și 25).
404
limitată în timp, în perioada “clasică” a civilizaţiei geto-dacice, fiind din ce în ce mai
rare în secolul I dHr şi lipsind aproape cu totul din aşezările de perioadă romană. Dar
cel mai important contraargument pare să ni-l ofere însăși piesa discutată de noi (nr.
21; Fig. 5/21), care prezintă pe partea activă o serie de striuri realizate cu măturica în
pasta încă moale. Este evident că acest exemplar nu a fost folosit în operaţii ce implică
frecare, pentru că striurile nu prezintă nici un fel de urme de abraziune.
Date fiind cele de mai sus, în opinia noastră, obiectele cu pricina par să fi fost
utilizate mai degrabă la modelarea sau netezirea unor materiale moi, non-abrazive. Dată
fiind răspândirea lor, nu sunt de exclus funcţii gospodăreşti cât se poate de banale (întin-
derea unor aluaturi, sfărâmarea unor seminţe etc). În orice caz, până la publicarea unor
studii traseologice pe serii mari, funcţionalitatea reală a acestor obiecte va continua să
rămână un mister.
3.2. Importurile celtice
Cele două vase cu grafit în pastă (Fig. 6/23, 25) se alătură celorlalte urme mate-
riale care atestă relații cu lumea celtică de la Dunărea de Mijloc pe parcursul veacu-
rilor II–I îHr. Este interesant de remarcat în cazul piesei cu nr. 25 prezența unui orna-
ment cruciform stampat pe partea exterioară a buzei; este greu de spus dacă avem de-a
face cu un ornament sau cu o marcă de olar.
3.3. Importurile romane
Piesa cu nr. 22 (Fig. 6/22 A și 22 B) reprezintă un vas de sticlă de tip unguen-
tarium (așa numitul tip “candlestick”). Este curios cum o astfel de piesă, atât de bine
conservată și totodată atât de rară, a rămas inedită în depozitele Complexului Muzeal
Arad mai bine de un veac. Din punct de vedere tipologic, piesa poate fi încadrată tipu-
lui Isings 82, sub-variantelor A2 sau B230. Acest tip de piese apar în Imperiul Roman
începând cu veacul I dHr31. Unguentarii încadrabile cert tipului Isings 8232 se întâl-
nesc în Dacia preromană la Ulmeni (jud. Ilfov)33, respectiv Grădiștea de Munte-Căpră-
reața34, Poiana (jud. Galați)35 etc.
Fragmentul de buză aparținând unei amfore poate fi încadrat cu o oarecare
certitudine tipului Dressel 6A36. Acest tip de amfore apare pe coasta Mării Adriatice,
din Calabria până la Rimini, reprezentând o formă evoluată a amforelor locale de tip
30
Isings, 1957, p. 97. Trebuie spus însă că diferențele prezentate de reputatul autor în realiza-
rea subtipurilor sunt destul de sensibile, greu de făcut atunci când se operează cu exemplare
care nu sunt întregi.
31
Ibidem, p. 99.
32
Pentru că din păcate, foarte puține vase de sticlă de acest tip se păstrează suficient de întregi
încât să se poată efectua o încadrare tipologică certă, ele fiind însă destul de frecvente în marile
așezări (Chiriac, Boţan, 2011, p. 555). În zona de vest a Daciei amintim fragmentele de
unguentaria de la Botfei-Cetățeaua Înaltă (Berzovan, Pădurean, 2014, p. 397 și Fig. 9/1-2).
33
Glodariu, 1974, p. 248.
34
Ibidem, p. 254.
35
Teodor, Chiriac, 1994, p. 185.
36
Informație amabilă dr. Ștefan Honcu (Institutul de Arheologie din Iași), căruia îi mulțumim
și pe această cale.
405
Lamboglia 2. Erau utilizate, se pare, la transportul vinului și al garum-ului37. Din punct
de vedere al cronologiei, acest tip de amfore se datează de la finele secolului I îHr
până prin anii 40–50 ai erei noastre când producția lor se încheie38. În Dacia cunoaș-
tem până acum un singur exemplar de acest tip, descoperit în stațiunea de la Barboși
(jud. Galați)39.
4. Considerații finale
Materialele arheologice pe care le-am prezentat în acest demers completează
într-o anumită măsură cunoștințele despre cultura materială a dacilor din zona de vest
a României. Aceasta nu se arată, în formele-i esențiale, cu nimic diferită de cea întâl-
nită în alte areale ale Daciei preromane, diferențele fiind vizibile doar atunci când se
iau în calcul elementele de influență, imitațiunile și importurile.
Piesele de import prezentate completează la rândul lor tabloul cunoscut. Chiar
dacă sunt relativ puține, importurile romane de la Pecica-Șanțul Mare acoperă întreg
intervalul secolelor I îHr–I dHr, cele mai “timpurii” fiind reprezentate de fragmentele
de vase din bronz de perioadă republicană, iar cele mai târzii de farfuriile roșii de tip
pompeian (Pompeianische Teller)40, specifice Pannoniei și mediului “barbar” adia-
cent de la sfârșitul secolului I – începutul secolului II dHr41.
Deși lipsită de “gloria” și de “satisfacțiile” unei săpături arheologice, activi-
tatea de cercetare și publicare a pieselor uitate din vechile colecții muzeale, repre-
zintă, fără îndoială, nu doar un demers cât se poate de necesar și de rodnic ci și o
datorie ce așteaptă de mult prea mult timp să fie dusă la îndeplinire.
Abrevieri
Øgurii = diametrul gurii.
Øgât = diametrul gâtului.
Ømedian = diametrul median al corpului.
Øfund = diametrul fundului.
H.inferioară = înălțimea inferioară.
H.superioară = înălțimea superioară.
H.gât = înălțimea gâtului.
Gr.perete = grosimea pereților.
37
Opaiț, 2011, p. 457.
38
Ibidem, p. 457.
39
Ibidem, p. 456-457.
40
Crișan, 1978, p. 150-155.
41
Istvánovits et alii, 2005, p. 71.
406
BIBLIOGRAFIE
407
București, 2000, 396 pg., ISBN 978-973-45-0333-9.
Forțiu, 2012 Forțiu, Sorin, Ziridava în context ptolemeic, Ed. “Sfântul
Ierarh Nicolae”, Brăila, 2012, V + 134 pg., ISBN 978-606-577-
912-9.
Georgescu, Georgescu, Andrei, An anthropomorphic figurine from Pecica
2013 - „Șanțul Mare”, În: Tibiscum, S.N., Arheologie, 3, 2013, p.
203-213.
Glodariu, Glodariu, Ioan, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea ele-
1974 nistică şi romană, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, 396 pg.
Isings, 1957 Isings, Clasina, Roman Glass from Dated Finds, Edita ab Aca-
demiae Rheno-Traiectinae Instituto Archaeologico, II, J.B. Wol-
ters, Groningen / Djakarta, 1957, 185 pg.
Istvánovits et Istvánovitsz, Ester; Lörinczy, Gábor; Gábor, Pitye, A Szegvár -
alii, 2005 Oromdülöi csázsárkori telep, În: Móra Ferenc Múzeum
Évkönyve – Studia Archaeologica, 11, 2005, p. 51-114.
Kotigoroško, Kotigoroško, Viaceslav, Ţinuturile Tisei Superioare în vea-
1995 curile III î.e.n – IV e.n. (perioadele La Tène şi romană), Bib-
liotheca Thracologica XI, Ed. Caro Trading, Bucureşti, 1995,
338 pg., ISBN 973-95349-19-8.
Matei, 2011 Matei, Sebastian, Ceramica geto-dacică din nord-estul Mun-
teniei (Sec. II. a. Chr. - sec. I p. Chr.), Universitatea din Bucu-
reşti, Teză de doctorat (ms), Bucureşti, 2011, 543 pg.
Mărginean, Mărginean, Florin, Cercetări privind cimitirul medieval tim-
2011 puriu de la Pecica ”Șanțul Mare” (sec. X/XI-XIII), În: Analele
Banatului, S.N., XIX, 2011, p. 221-251.
Medeleț, 1995 Medeleț, Florin, Une enclume d’orfévrerie de l’Epoque Latène
trouvée aux Portes de Fer du Danube, În: Acta Musei Napo-
censis, XXXII, 1, 1995, p. 91-98.
Opaiț, 2011 Opaiț, Andrei, Amforele din spațiul est-carpatic, În: Sanie,
Silviu; Marin, Tamilia-Elena (eds), Geto-dacii dintre Carpați
și Nistru (secolele II a.Chr. - II p.Chr.), Ed. Universității “Al.
I. Cuza”, Iași, 2011, 636 pg., ISBN 978-973-640-684-3; p.
445-473.
Pop, 2006 Pop, Horea, Fortificaţii dacice din vestul şi nord-vestul
României, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2006, 152 pg., ISBN 973-
7867-42-4.
Pop, 2013 Pop, Horea, Din secretele fructierei dacice, În: ArheoVest, Nr. I:
In Memoriam Liviu Măruia, Interdisciplinaritate în Arheologie
şi Istorie, Timişoara, 7 decembrie 2013 (editori: Andrei Stavilă,
Dorel Micle, Adrian Cîntar, Cristian Floca și Sorin Forţiu),
Vol. I: Arheologie, Vol. II: Metode interdisciplinare și Istorie,
JATEPress Kiadó, Szeged, 2013, Vol. I: [9] + X + 25-458 + [2]
pg., Vol. II: [9] + 461-998 + [2] pg., ISBN 978-963-315-152-5
(összes/general), ISBN 978-963-315-153-2 (Vol. I), ISBN 978-
408
963-315-154-9 (Vol. II); Vol. I, p. 225-240; on-line
http://arheovest.com/simpozion/arheovest1/14_225_240.pdf
Popescu, 1944 Popescu, Dorin, Raport asupra săpăturilor arheologice de la
Pecica-Rovine şi Semlac (jud. Arad), În: Muzeul Naţional de
Antichităţi, Raport asupra activităţii ştiinţifice a Muzeului
Naţional de Antichităţi în anii 1942 şi 1943 înaintat domnului
ministru al culturii naţionale şi al cultelor de directorul
muzeului, 1944, [Institutul de Arte Grafice] Bucovina, I.[lie] E.
Torouţiu, Bucureşti, 87 pg. cu 17 ilustraţii; p. 61-73.
Pupeză, 2012 Pupeză, Lucian Paul, Veacul întunecat al Daciei, Ed. Mega,
Cluj-Napoca, 2012, 500 pg., ISBN 978-606-543-296-3.
Rustoiu, 1996 Rustoiu, Aurel, Metalurgia bronzului la daci (sec. II î. Chr. –
sec. I d. Chr.). Tehnici, ateliere şi produse de bronz, Biblio-
theca Thracologica, XV, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1996,
356 pg., ISBN 973-97996-3-9.
Sîrbu, 1996 Sîrbu, Valeriu, Dava getică de la Grădiștea, județul Brăila (I),
Biblioteca Istros, 12, Ed. Istros, Brăila, 1996, 308 pg., ISBN 97
39727131.
Teodor, 2001 Teodor, Eugen Silviu, Ceramica de uz comun din Muntenia
de la sfârşitul veacului al V-lea până la mijlocul veacului al
VII-lea, teză de doctorat (ms), Bucureşti, 2001, on-line
http://esteo.ro/TTW/index_est.html (accesat 02.10.2015).
Teodor, Teodor, Silvia; Chiriac, Costel, Vase de sticlă din așezarea
Chiriac, 1994 geto-dacică de la Poiana (Jud. Galați). I, În: Arheologia Mol-
dovei, XVII, 1994, p. 183-222.
Ursachi, 1995 Ursachi, Vasile, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Biblio-
theca Thracologica X, Bucureşti, 1995, 590 pg., ISBN 873-95
349-17-1.
409
UN TIP SPECIAL DE VAS DACIC DESCOPERIT
ÎN AŞEZAREA FORTIFICATĂ DE PE
MĂGURA MOIGRADULUI, JUD. SĂLAJ
Horea Pop*
Abstract. A Special Type of Dacian Ceramic Vessel Discovered in the Fortified Settlement
of Măgura Moigradului, Sălaj County. A volcanic hill, a massive pile of stones, presently
exploited by a quarry situated on its Southwestern slope, Măgura Moigradului emerges as an
impressive cone body, with a maximum elevation of 514 m, elevated with 224 m above the
Ortelec Valley, the water that created the previously named pass (Fig. 1). The site from the
Măgura Moigradului proves to be a large and prosperous fortified Dacian settlement previously
preceded by a site with a cultic nature, dated between the end of the second century BC and
the first century BC.
The Dacian ceramic recipients, which are the subject of this paper, were discovered
in the C9 feature (Fig. 2–4). This feature was a kiln with a 1.5 m diameter, which was notice-
able at a depth of 0.65 m from the current stepping level and was going down to 0.76 m where
the base of it was traceable. The filling of the kiln was a brownish loose soil, pigmented with
lenses of burnt wood and fragments of burnt clay coming from the collapsed dome of the fire
installation. The thickness of 0.05 m of the walls and bakestone suggests that this feature was
used for a long time.
On the bakestone of the kiln two lids were discovered (Fig. 3–4), handmade,
oxidized burnt, having in their composition sand, pebbles, mica. The pieces are fragmentary,
but can be restored and replenished. Because they had traces of secondary internal burning it
was thought initially that they are in fact Dacian bowl-lamps. The wide opening of the mouth
and the reduced internal capacity are arguments in favor of the term lid which we have to
attribute to the two artifacts in question.
Lid no. 1 (Fig. 5, 7): has a diameter of 26 cm, and the smaller one on the superior part of 8
cm. The height of the vessel is 6 cm. The handle, with an oval section, has a diameter larger
de 4 cm and unites the rim with the “bottom” of the vessel. The ornament of the lid is a
continuous strap with a trapezoidal section placed to the area of the rim of the recipient.
Lid no. 2 (Fig. 6, 8): has a diameter of 30 cm, and the smaller one on the superior part of 7.5
cm. This part of the vessel was modeled similarly to the rings of the bottom applied mostly
to the recipients wheel-made. The height of the lid is 6 cm. The handle, with an oval section,
has a diameter between 2.5 and 3 cm and unites the rim with the “ring from the bottom”. The
”ornament” of the lid is a continuous strap with a semi-sphere section placed on the rim of
the recipient.
411
1. Geografia locului
Prezenţa aşezării fortificate de pe Măgura Moigradului în zona Porţii Mese-
şene nu este întîmplătoare. Punct obligatoriu de trecere, principala cale de acces nord-
1
Fig. 1. Măgura Moigradului. Imagine generală dinspre sud (foto Dan Ştefan).
Punctul roşu reprezintă locul descoperirii capacelor din complexul 9/2010.
2. Istoricul cercetărilor
Intrată în literatura de specialitate de timpuriu datorită descoperirii unor teza-
ure dacice din argint de podoabe sau monede3, iar mai apoi, în urma săpăturilor arhe-
ologice din anii 1938-'394, 1940-'415, 1958-'596 ca necropolă dacică de incineraţie,
1
Mihăilescu, 1974, p. 9-14.
2
Marţian, 1921, p. 6.
3
Siedl, 1855; Gooss, 1876, p. 37; Gohl, 1900, p. 434; Idem, 1903; Marţian, 1921; Chirilă,
1966; Horedt, 1973; B.W.F., 1981.
4
Daicoviciu, 1937-1940, p. 323.
5
Ferenczi, 1941, p. 199-206.
412
situl arheologic de pe Măgura Moigradului ni se conturează tot mai mult ca o întinsă
şi prosperă aşezare dacică fortificată7 precedată însă de o zonă cu caracter cultic8 data-
bilă în a doua jumătate a sec. II îHr–sec. I îHr9.
Pe Măgura Moigradului au fost executate cercetări arheologice sistematice
începând cu anii 1938-'3910. Ceea ce se cunoaşte acum foarte bine sunt rezultatele cam-
paniilor 1984, 1987-'95, 2002, 2009-'1111 la care se adaugă, cu o notă de probabili-
tate, cele din anii 1958-'5912.
Astfel din cei 70.000 m2 ai platoului au fost cercetaţi sistematic doar circa
10.000m2, reprezentând doar aproape 15% din total. În această suprafaţă au fost des-
coperite peste 250 gropi dacice, 40 locuinţe, 50 vetre de foc şi cuptoare menajere.
Cercetările de sondare a platoului în diverse puncte au demonstrat că situaţia
generală în aşezare este neschimbată în orice punct, mai puţin în treimea de mijloc,
care e mai înaltă, expusă vântului unde densitatea complexelor scade simţitor.
Începând cu anul 1984, când cercetările au fost reluate la acest obiectiv de către
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, elementele sale de fortificaţie au fost son-
date în 12 puncte. Cele 7 hectare ale platoului superior au fost împrejmuite cu un sis-
tem de două palisade pe tălpi paralele, situate la distanţe variabile între ele (5 m în
medie). Într-un singur punct (secţiunea S1/1993) situat la estul platoului, distanţa din-
tre tălpi este de numai 0,5 m. Este şi zona cea mai greu accesibilă unde nu s-a săpat
nici şanţ în faţa fortificaţiei. În toate celelalte cazuri şanţul este prezent fiind situat la
baza palisadei la o distanţă de 3,5–7 m. Deschiderea şanţului, alveolat la fund, vari-
ază între 2–3 m, având adâncimi cuprinse între 0,7–1,5 m. Lăţimea tălpilor de sus-
ţinere a palisadei este de 0,3–0,6m, şanţul lor de implantare ajungând până la adân-
cimi de 0,8 m. Deşi panta accentuată şi lungă a dealului făcea deosebit de anevoioasă
orice tentativă inamică, s-a recurs totuşi la fortificarea întregului platou şi la săparea
unui şanţ în faţa fortificaţiei din lemn şi pământ pe aproape întreg traseul acesteia,
traseu lung de peste 1 km. Mai mult, la o distanţă de 25 m de aceste elemente de for-
tificaţie, pe panta vestică a dealului, orientată spre Poarta Meseşană, cea mai uşor acce-
sibilă, a fost săpat un şanţ lung de 235 m. Şanţul are acum 3 m deschidere la gură şi o
adâncime de 1,3 m fiind prevăzut foarte probabil cu o palisadă implantată pe un val,
scurs ulterior în şanţ datorită pantei accentuate. Ambele fortificaţii par să funcţioneze
simultan în sec. I dHr și până la cucerirea romană.
6
Macrea, Rusu, 1960; Macrea et alii, 1960; Macrea et alii, 1962.
7
Matei, 1986b; Matei, Pop, 1994a; Idem, 1994b; Idem, 1995; Idem, 1996b.
8
Matei, 1986b; Matei, Stoica, 1988; Pop, 1993.
9
Pop, Matei, 1996; Idem, 2001.
10
Daicoviciu, 1937-1940, p. 323.
11
Colectiv coordonat de Alexandru V. Matei din care au făcut parte la început Cornelia
Stoica, Dumitru Tamba, Horia Pop, Ioan Bejinariu, şi mai târziu Ioana Marchiş, Dan Culic,
Zsolt Csok.
12
Vezi nota 6.
413
Fig. 2. Măgura Moigradului 2010, complexul C9 la conturare.
414
3. Contextul descoperirii vaselor dacice
Campania anului 2009–201013, campanie de cercetare preventivă, a constat în
trasarea a 8 unităţi de cercetare menite atât să ofere profile prin sit (S 1, 2, 4) cât şi ima-
gini generale de ansamblu prin decopertare în suprafaţă (S 3, 5). Suprafeţele 1–6 au
căutat să investigheze zona platoului, iar suprafeţele S7 şi S8 au completat, pe drumul
de acces, imaginea oferită de evaluarea de teren pentru acest obiectiv, evaluare reali-
zată anterior în anul 2009. În acest sector au apărut, de altfel şi piesele pe care le vom
descrie mai încolo.
Din punct de vedere stratigrafic situaţia sitului nu este complexă. În toate supra-
feţele excavate se observă aceeaşi succesiune cu mici excepţii privind grosimea stra-
turilor. În general humusul nu depăşeşte 0,10–0,25 m. Sub acesta de obicei apare ste-
rilul locului în care se conturează complexele arheologice. În alte situaţii există şi un
nivel de cultură gros cât humusul. Toate aceste situaţii sunt determinate de poziţia com-
plexului faţă de înclinaţia terenului. Spre perimetrul fortificat dacic grosimea depu-
nerilor creşte simţitor. Pe de altă parte din cauza exploatărilor de piatră mai vechi se
constată masive nivelări cu pământ care au suprapus zona cercetată. În plus, investi-
gaţiile arheologice anterioare au schimbat şi ele parţial peisajul anterior.
Evaluarea de teren, pentru sectorul drumului de acces (efectuată în luna septem-
brie 2009) a fost necesară deoarece a fost amenajată o nouă cale de acces spre platoul
superior al dealului Măgura Moigradului (beneficiarul fiind S.C. GRANDEMAR S.A.,
Cluj). Suprafaţa supusă evaluării de teren, lungă de 150 m, lată de 10 m, a relevat
existenţa unor complexe arheologice şi în acest sector aparent nelocuit în antichitate
(Fig. 1). Conform documentaţiei existente, tronsonul noului drum amenajat permite
SC GRANDEMAR SA accesul la treapta superioară de exploatare a pietrei din cariera
Moigrad. Obiectivul principal al evaluării a fost acela de identificare şi salvare a ves-
tigiilor arheologice de pe traseul proiectului investiţional. Evaluarea s-a făcut în baza
Autorizaţiei de evaluare de teren nr. 63/2009. Fiind cunoscute descoperiri mai vechi
pe acest versant (o groapă dacică rituală în anul 1992, alte complexe din 1998), luând
în calcul posibilitatea apariţiei altora, am efectuat cercetarea de teren pe întreg perime-
trul supus evaluării. În spaţiul supus evaluării au apărut vestigii arheologice, în spe-
cial în profilul vestic al drumului. În vederea conturării complexelor arheologice s-a
îndreptat manual acest profil şi au fost fotografiate şi desenate complexele identifi-
cate cu acest prilej. Unele complexe au fost cercetate integral cu prilejul evaluării din
anul 2009 (C1, 2/1, 3, 4, 8), celelalte (C2, 5, 6, 7, 9) rămânând pentru campania anu-
lui 2010.
Cercetarea noastră a permis, în final, identificarea a 10 complexe arheologice
care se desfăşoară la vest de drumul recent amenajat, supus evaluării. Complexele des-
coperite au fost amenajate în sterilul locului (rocă sau argilă sterilă). Foarte probabil
13
Matei et alii, 2011.
415
aceste complexe sunt legate de vechiul drum antic de acces spre platoul superior, în
interiorul incintei fortificate dacice şi mai apoi medievale (Fig. 1).
Recipientele dacice, care fac obiectul acestui articol, au fost descoperite în com-
plexul C9 (Fig. 2–4). Acesta era un cuptor cu diametrul de 1,5 m, care s-a conturat la
-0,65 m de la nivelul actual de călcare şi se adâncea maxim -0,76 m (vatra). Umplu-
tura cuptorului consta din sol maroniu afânat, pigmentat cu lentile de lemn ars şi frag-
mente de chirpici provenite din bolta prăbuşită a instalaţiei de foc. Grosimea pereţilor
şi a vetrei, de max. 0,05 m, sugerează faptul că amenajarea a fost utilizată îndelung.
4. Prezentarea descoperirilor
Pe vatră au fost descoperite două capace (Fig. 3, 4) modelate cu mâna, arse
oxidant, având în compoziţie nisip, pietricele, mică. Piesele nu mai sunt întregi, dar
pot fi restaurate şi întregite. Pentru că prezintă urme de ardere secundară internă, s-a
crezut iniţial că sunt de fapt ceşti-opaiţ dacice. Deschiderea mare şi capacitatea
internă redusă sunt argumente în favoarea termenului de capac pe care trebuie să îl
atribuim celor două piese.
4.1. Capacul nr. 1
Capacul nr. 1 (Fig. 5, 7) are un diametru mare de 26 cm, iar cel mic al părţii
superioare de 8 cm. Înălţimea vasului este de 6 cm. Toarta, cu secţiune ovală, are dia-
metrul mare de 4cm şi uneşte buza de “fundul” vasului. Ornamentul capacului este un
brâu continuu cu secţiune trapezoidală amplasat spre buza recipientului.
416
lui este de 6 cm. Toarta, cu secţiune ovală, are diametrele de 2,5 şi 3 cm şi uneşte buza
de “inelul de fund”. “Ornamentul” capacului este un brâu continuu cu secţiune semi-
sferică amplasat pe buza recipientului.
417
5. Analogii posibile
Cele mai frapante analogii sunt la Meleia14, în general în spaţiul locuit de daci
în Munţii Orăştiei. Piesele de la Meleia sunt introduse, credem eronat, în anul 1969, de
către Ion Horaţiu Crişan la categoria ceşti-opaiţ dacice. Mai târziu, cercetătoarea clu-
jeană Gabriela Gheorghiu publică o serie de materiale dacice din zona Munţilor Orăş-
tiei, şi nu numai, printre care şi capace modelate cu mâna şi la roata olarului15. Din
păcate, în text induce în eroare trimiterea greşită la alte planşe16. Piesele publicate în
teza de doctorat a autoarei subliniază faptul că originea acestui tip de vas, cu forma
specifică, se găseşte în zona capitalei Daciei preromane şi a fortificaţiilor şi locuirilor
din jurul acesteia. Prezenţa unor vase asemănătoare şi la Porolissum (Măgura Moigra-
dului) poate ridica semne de întrebare, dar Poarta Meseşeană poate fi argumentul
suprem în a explica prezenţa celor două capace în acest spaţiu. Loc de trecere, de pen-
dulare a bunurilor, oamenilor şi a ideilor, Poarta Meseşeană a fost principala cale de
acces înspre şi dinspre spaţiul intracarpatic spre nord-vest.
6. Funcţionalitate
Nu mai este, credem, o problemă să considerăm piesele prezentate şi analo-
giile acestora ca fiind capace şi nu ceşti-opaiţ. Prezenţa celor două piese de la Moigrad
într-un cuptor, cât şi arsura vizibilă pe marginea interioară a lor este un bun argument
pentru a le considera capace pentru copt lipii. Deşi majoritatea capacelor descoperite
în mai toate aşezările şi fortificaţiile dacice sunt prevăzute cu “guler” pentru a fi fixate
mai sigur pe vase, acestea pot avea funcţionalităţi multiple, precum tipul de capac discu-
tat mai sus. Ţestul cunoscut în evul mediu timpuriu mai ales, are predecesor în lumea
romană. Pentru recipientul care era aşezat peste acea panis militaris17 este cunoscut
termenul de clibanus18. Dar bineînţeles că prepararea pâinii nu aparţinea epocii romane
şi elemente privind prezenţa acesteia în alimentaţie, în perioadele anterioare, sunt frec-
vente.
Un excurs amplu privind mijloacele de preparare a pâinii, de-a lungul timpu-
lui, în mai multe epoci, începând cu epoca bronzului până în sec. XVII, a fost realizat
şi publicat de către arheologul maghiar Vida Tivadar19. Amplul studiu atinge arii geo-
grafice întinse, inclusiv România, dar nu se regăsesc capacele dacice din zona Mun-
ţilor Orăştiei pentru că autorul studiului abordează tipurile “consacrate” de ţesturi, fie
conice cu apucătoare în partea superioară fie semisferice cu apucători laterale. Vida
Tivadar nu se limitează la recipientele care se aşează deasupra aluatului destinat coa-
cerii ci ia în considerare şi suportul pe care este aşezat acesta. Aşa-zisele “tăviţe”, care
14
Crişan, 1969, pl. XLVII/4,7.
15
Gheorghiu, 2005, pl. 117-118.
16
Ibidem, p. 142.
17
Junkelmann, 1997.
18
http://www.roman-reenactor.com/roman%20military%20bread%20making.html (accesat
1.09.2015).
19
Tivadar, 2011.
418
apar din plin şi în aşezările dacice, constituie recipientul în care este pus aluatul, iar la
rândul său este aşezat pe foc pentru coacerea conţinutului. Fireşte că aluatul se putea
coace şi pe o vatră încinsă, precum cea a cuptorului de la Porolissum-Măgura Moigra-
dului, descris anterior.
Ceea ce este de precizat este că dacă pentru civilizaţia dacică avem suporturi
pentru coacerea pâinii (vetre de foc, de cuptor şi tăviţe), nu avem în schimb “ţesturi
veritabile” pentru această operaţiune nelipsită în orice aşezare. Nu rămâne decât să
presupunem că, precum în cazul Moigradului şi în alte locuri au fost adaptate elemente
de veselă la această activitate cotidiană. Cu siguranţă unele capace, sau străchini, ori
castroane din repertoriul ceramicii dacice, au avut valenţe multiple, fiind utilizate chiar
şi la coacerii pâinii în maniera cunoscută pentru alte epoci, civilizaţii, sau spaţii geo-
grafice.
419
BIBLIOGRAFIE
420
pg. + 1 hartă.
Matei, 1986b Matei, Alexandru V., Aşezarea dacică fortificată de pe Măgura
Moigradului, În: Acta Musei Porolissensis, 10, 1986, p. 126-
128.
Matei, Stoica, Matei, Alexandru V.; Stoica, Cornelia, Cercetări arheologice pe
1988 Măgura Moigradului. Campania 1987, În: Acta Musei Poro-
lissensis, 12, 1988, p. 158-160.
Matei, Pop, Matei, Alexandru V.; Pop, Horia, Şantierul arheologic Poro-
1994a lissum – Moigrad, În: Cronica Cercetărilor Arheologice, Satu
Mare, 1994, p. 50-51.
Matei, Pop, Matei, Alexandru V.; Pop, Horia, Raport preliminar în legătură
1994b cu săpăturile arheologice şi lucrările de conservare şi restau-
rare executate la Porolissum în anul 1993, În: Acta Musei
Porolissensis, 18, 1994, p. 111-134.
Matei, Pop, Matei, Alexandru V.; Pop, Horia, Şantierul arheologic Poro-
1995 lissum-Moigrad, În: Cronica Cercetărilor Arheologice, Cluj-
Napoca, 1995, p. 55-57.
Matei, Pop, Matei, Alexandru V.; Pop, Horia, Măgura Moigradului, În:
1996 Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila,
1996, p. 73-74.
Matei, Pop, Matei, Alexandru V.; Pop, Horia, Măgura Moigradului-zonă
2001 sacră (sec. I î.Hr.) şi aşezare dacică fortificată (sec. I d.Hr.), În:
Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Gloda-riu,
Bibliotheca Musei Napocensis, 20, Muzeul National de Istorie a
Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2001, 484 pg., ISBN 9730 024456;
p. 253-278.
Matei et alii, Matei, Alexandru V.; Pop, Horea; Csok, Zsolt; Marchiş, Ioana;
2011 Wanner, Rob, Raport de cercetare preventivă Porolissum-
Măgura Moigradului. Campania 2010, În: Angelescu, Mircea
Victor; Bem, Carmen; Oberländer-Târnoveanu, Irina; Vasilescu,
Florela; Andrei, Vasile; Gamureac, Emilian (eds), Cronica Cer-
cetărilor Arheologice din România. Campania 2010,
[prezentată la] A XLV-a ediţie a Sesiunii Anuale de Rapoarte
Arheologice, Sibiu, 26–29 mai 2011, Ministerul Culturii şi
Patrimoniului Naţional, Comisia Naţională de Arheologie,
Direcţia Patrimoniu Cultural, Muzeul Național Brukenthal
Sibiu, Institutul de Memorie Culturală - CIMEC, Muzeul
Naţional Brukenthal, Sibiu, 2011, 292 + 5 pg. (Addenda), ISBN
978-973-7930-23-1; p. 194-196, 251-255.
Mihăilescu, Mihăilescu, Vintilă, Porţile Transilvaniei, În: Crisia, 1, 1971, p.
1971 9-14.
421
Sield, 1855 Sield, I. G., În: Archiv für Kunde öesterreichischer Geschichts-
Quellen, Wien, 15, 1855, p. 324.
Vida, 2011 Vida, Tivadar, Sütöharangokés Sütöfedök– régészetiadatok. Dél
és Közép – Európa ét kzésikultúrájához, În: Kolozsi, Barbara;
Szilágy, Krisztián Antal (eds), Sötét Idők Falvai: [8-11. századi
települések a Kárpát-medencében] 2006-ban Debrecenben
megrendezett konferencia, 2. kotete, I-II, 1. kötete, Déri Múz.
Régészeti Tár, Debrecen, 2011, p. 701-817.
422
ARTEFACTE PIERDUTE, ARTEFACTE RECUPERATE.
CONSIDERAȚII PRIVIND CÂTEVA PIESE DE ECHIPAMENT
MILITAR ȘI CIVIL DIN PERIOADA DACICĂ
Abstract. Lost Artifacts, recovered artifacts. Considerations regarding a few pieces of mili-
tary and civilian gear from the Dacian period. The material culture of the Geto-Dacians is
still relatively unknown. Numerous artifacts remain unpublished, lost, either in private or
museum colections. In our study we present three such artifacts. The first of them is an iron
butt-spike recovered found at Berindia-Dealul Șindrioara (Arad County), while the second is
a bronze fibulae found at Alioș-Cetatea Turcească (Timiș County). Both of them were donated
recently to the Museum of Arad. The third artifact, a sicca dagger, put to sale on a WEB page,
was ransomed by an honest Romanian citizen who offered it for publication.
Keywords: Late Iron Age, sica dagger, Dacian warriors, fibulae, recovered artefacts.
1. Introducere
În ciuda unui istoric al cercetărilor ce acoperă mai bine de un veac, cultura
materială a geto-dacilor este încă insuficient cunoscută. Aria tipologică, spațială și
cronologică a unor întregi categorii de artefacte definitorii acestei civilizații reprezintă
tot atâtea semne de întrebare. Motivele acestor neajunsuri sunt mult prea numeroase
pentru a putea fi discutate aici. În mod paradoxal, depozitele muzeale sau colecțiile
particulare conțin un număr însemnat de materiale arheologice inedite, care, chiar lip-
site de context, ar putea completa măcar în parte aceste goluri. Aflate în rafturi și lăzi
prăfuite, închise în cabinete sau pur și simplu uitate pe cine știe unde, aceste obiecte
pierdute se cer a fi recuperate și introduse în circuitul științific.
Prin lucrarea de față ne propunem să aducem în discuție trei astfel de artefacte
provenite din mediul colecționarilor.
2. Catalogul pieselor
Prima dintre piese (Fig. 1/1A și 1B) este un călcâi de lance. El a fost descope-
rit accidental (?) undeva în zona stațiunii de la Berindia-Dealul Șindrioara (jud. Arad)
și a intrat, de curând, ca donație, în patrimoniul Complexului Muzeal Arad (CMA).
Componenta este din fier, realizată prin batere, având o formă conică, prezintă urmă-
toarele dimensiuni: Ltotală: 14 cm; Øtub: 4 cm; Øorificiu: 0,6 cm. Datare: probabil secolele
I îHr – I dHr.
423
A doua dintre piese (Fig. 1/2A și 2B) este un fragment dintr-o fibulă de bronz
cu nodozități, încadrabilă tipului 1d Rustoiu1. Piesa, găsită la Alioș-Cetatea Turcească
(jud. Timiș), a intrat, la rândul ei, în colecțiile CMA. Datare: secolele II îHr – I îHr.
Cea de-a treia piesă este cea mai interesantă. Este vorba de un pumnal curb de
tip sica, provenit, de această dată, dintr-o colecție privată (Fig. 2/3A–C).
Descoperită într-un loc necunoscut, arma a fost oferită spre vânzare pe site-ul
Ebay2 de către deținătorul ei. Pasionat de problema civilizației dacice și din dorința de
a reîntregi patrimoniul național, un cetățean de bună credință din județul Iași a decis
să răscumpere piesa. La fel ca și în cazul primei piese deținute de acest cetățean, acesta
ne-a oferit datele ei pentru valorificare științifică3.
Întrucât problematicile unor astfel de achiziții, precum și cea a armelor de acest
tip au mai fost dezbătute cu alte ocazii4, dar mai ales că acest tip de arme va fi abor-
dat detaliat într-un volum special5, nu extindem discuțiile, prezentând doar caracteris-
ticile pumnalului.
Arma se află într-o stare bună de conservare și este întreagă, lipsind desigur
părțile organice ale mânerului. Pumnalul este unul de talie mică, lungimea totală fiind
de 33 cm, din care lama are 21 cm. Lățimea lamei, de 3 cm în zona de maximă extin-
dere, este una specifică acestor arme, caracterizate prin aspectul elegant. Mânerul (Fig.
2/3C) este scurt, 12 cm, și este protejat de garnituri metalice la ambele capete, late una
de 1,5 cm la îmbinarea cu lama (aceasta ușor deteriorată) și una de 2 cm la capătul
opus. În mod neobișnuit, lama nu are decoruri sau incizii vizibile6, ci doar niște șănțu-
iri fine, două parale pe porțiunea de către mâner și una, la fel de discretă, către vârf.
Plăselele se fixau cu nituri, din care se mai păstrează doar orificiul unui, situat
către mâner. Dacă a mai avut și altele, ceea ce este de presupus, acestea au fost obtura-
te în timp de compuși de coroziune și materialul de conservare.
3. Discuții
Călcâiele de lance (Fig. 1/1A și 1B) sunt relativ bine atestate în spațiul dacic;
în zona Mureșului Inferior, mai cunoaștem un exemplar în cadrul depozitului de unelte
și de arme de la Chesinț7. Ele reprezintă piese de inspiraţie mediteraneeană, fiind mon-
tate la capătul inferior al lăncilor, nu doar pentru a le echilibra cât şi pentru a permite
fixarea lor în pământ, extrem de importantă în situaţiile de luptă în care formaţia de
pedestrași era supusă unei şarje de cavalerie. Se poate presupune fără teama de a greși
prea mult că cei care luptau cu astfel de arme vor fi luptat în formații disciplinate.
1
Pentru o definire a acestui tip, vezi Rustoiu, 1996, p. 31-33.
2
Pagină de internet aparținând unei companii specializat în comerț și licitații on-line de tip
Business-to-Consumer.
3
Deținătorul piesei, care a dorit să își păstreze anonimatul, a mai achiziționat legal în trecut o
astfel de piesă pe care a pus-o la dispoziție pentru recuperarea informației științifice (Berzovan,
Borangic, 2014, p. 409-414).
4
Ibidem, p. 409-414; Borangic, 2013, p. 821-836;
5
Sîrbu, Borangic, 2016.
6
Trebuie spus că starea de conservare a piesei nu este dintre cele mai bune.
7
Berzovan, Coatu, 2011, p. 160-162.
424
Descoperirea sa în zona stațiunii de la Berindia-Șindrioara nu este o coincidență, aici
fiind, după toate probabilitățile, un important centru în perioada regatului dac8.
Fragmentul de fibulă (Fig. 1/2A și 2B) de bronz se alătură celor deja cunoscu-
te9. S-a considerat că exemplarele de bronz sunt prezente în zonele limitrofe spațiului
principal de producere și utilizare a acestui tip, unde predomină aproape exclusiv exem-
plarele de argint10. Poziționarea acestei descoperiri în vestul Daciei completează această
constatare. La Alioș-Cetatea Turcească sunt semnalate, între altele, și descoperiri arheo-
logice (ceramică) din a doua vârstă a fierului11.
Așa cum se observă, pumnalul curb (Fig. 2/3A, B, C) are o morfologie aproa-
pe minionă, raportată la piesele similare, piese ce de regulă au cote totale situate între
35–45 cm. Dimensiunile și aspectul general ne duc cu gândul mai degrabă la o armă
de prestigiu decât la una de luptă efectiv. Este posibil, de asemenea, ca ea să fi fost exe-
cutată pentru un luptător mai puțin masiv, poate un adolescent.
Caracteristicile tehnice și morfologice descrise o încadrează în rândul pumna-
lelor de tip C, arme care au lama elegant curbată, iar mânerul dedus din corpul lamei.
Acest tip de pumnal este cel mai răspândit în întregul areal unde au fost descoperite
astfel de piese.
Ca și în cazul precedent discutat12, proveniența imprecisă a piesei nu ajută la
o plasare mai exactă din punct de vedere spațial sau cronologic, pumnalele curbe de
acest fel având o plajă largă de datare (sec. II îHr – I îHr) și o răspândire care supra-
pune mare parte din nordul Peninsulei Balcanice13.
Pumnalele curbe de tip sica au aparținut elitei militare geto-dacice, fiind moș-
teniri din panoplia tracilor. Ele sunt prezente în depuneri și contexte funerare nord-dună-
rene încă din sec. II îHr. Indicatorul maxim al cronologiei lor sunt războaiele daco-
romane, ilustrate pe Columna Traiană, monument ce jalonează nivelul superior cro-
nologic al intervalului în care au fost în uz.
4. Considerații finale
În ce privește călcâiul de lance și fragmentul de fibulă, ele ajută la o mai bună
cunoaștere a culturii materiale a triburilor din zonele de vest a Daciei preromane.
Piesa cea mai spectaculoasă a acestei prezentări, pumnalul curb, este dincolo
de locul pe care îl ocupă în galeria armelor de acest fel, un minus în ceea ce privește
gestionarea patrimoniului național (indiferent de zona lui de origine). Faptul că pe ast-
fel de site-uri sunt sute și mii de obiecte arheologice tranzacționate arată că există în
underground o adevărată industrie, care caută, recoltează și fructifică obiecte istorice.
Ceea ce nu poate fi decât o concluzie cu gust neplăcut, dar evidentă.
Nu știm cât din răul astfel produs a fost reparat de cumpărător – care dorește
să doneze ambele piese unui muzeu local – sau de includerea ei în această recuperare a
8
Dumitrașcu, Ordentlich, 1973.
9
Rustoiu, 1997, p. 95-97.
10
Ibidem, p. 32.
11
Măruia et alii, 2011, p. 48.
12
Berzovan, Borangic, 2014.
13
Borangic, 2009, p. 31.
425
unui minim de date. Cert este că fenomenul militar care le-a conținut este un pic mai
complet acum. Aceste piese, cu o convulsivă istorie recentă, relevă însă un lucru și mai
important. Apariția lor periodică – numai în ultima lună, spre exemplu, au apărut alte
patru pumnale sica în România – descoperite de către amatorii de detecții metalice,
arată că fenomenul militar despre care spuneam a avut dimensiuni pe care încă nici
măcar nu le intuim la reala lor dimensiune. Fiecare piesă nou descoperită – pumna-
lele curbe sunt doar un mic sector de istorie geto-dacică – reconstruiește tabloul gene-
ral și obligă la reconsiderări permanente privind dispersia geografică, amploarea mode-
lului identitar căruia i-au aparținut și mai ales modifică aspectele demografice conexe.
Poate cifra de 200000 de războinici daci de care vorbește Strabon14, referindu-se la
armata lui Burebista, a fost exagerată, dar cele aproape 100 de pumnale curbe de tip
sica descoperite în ultimul secol, în nordul Dunării, arme aparținând celor mai înalte
ierarhii militare geto-dacice, nu pot decât să ne modifice puțin perspectiva asupra demo-
grafiei seniorilor războiului din lumea geto-dacică.
Abrevieri:
L.totală: lungime totală.
Øtub: diametrul tubului.
Øorificiu: diametrul orificiului.
14
Strabon, Geografia, VII, 3, 13, C. 304 (Fontes, I, p. 241).
426
Fig. 1. 1. A, B – Călcâi de lance; 2. A, B – Fibulă de bronz.
427
Fig. 2. Pumnal sica. A – Fotografie; B – Desen; C – Detaliu mâner.
428
BIBLIOGRAFIE
429
Ed. BioFlux, Cluj-Napoca, 2011, 601 pg., ISBN 978-606-8191-
23-2.
Rustoiu, 1997 Rustoiu, Aurel, Fibulele din Dacia pre-romană (sec. II î. Hr.-
sec. I d. Hr), Bibliotheca Thracologica, XXII, Institutul Român
de Tracologie, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1997, 239 pg.,
ISBN 973-98334-3-8.
Sîrbu, Valeriu, Sîrbu; Cătălin, Borangic, Pumnalul sica în nordul Dunării
Borangic, 2016 (sec. II a.Chr. - sec. II p.Chr.), Ed. Istros, Brăila, 2016 (în curs
de apariție).
430
NOI ARTEFACTE DIN FIER DESCOPERITE ÎN DOBROGEA
Abstract. Treasures hunters illegally unearth a lot of artifacts from the inside of the Romanian
archaeological sites. Some of them were collected and brought to the museums due to the
activity of the policemen, and sometimes the Romanian Government paid big money for
redeeming these objects. Unfortunately, in these particularly cases a huge amount of historical
information within the archaeological context has been totally lost.
The main topic of this paper is to describe several pieces retrieved by the policemen.
Starting with the end of the previous year, the Dacian and Roman Civilization Museum from
Deva has obtained the full custody concerning these artifacts. In this order, we are discussing
about two lance heads, one spur and a fibula. The pieces were made of iron and could be part
of one/more funerary inventories.
431
este posibil să provină dintr-un sit sau din mai multe situri aflate în Dobrogea, ținând
cont și de localitatea de domiciliu a cetățeanului.
Obiectele au fost fixate pe suport textil cu ajutorul unui adeziv, respectiv cu
fir din plastic pentru pescuit şi apoi au fost acoperite cu ramă de lemn şi sticlă, pro-
babil cu intenția de a fi expuse (Fig. 1). Pe unele dintre obiecte pare să se fi intervenit,
ele prezentând luciu metalic, poate în urma frecării cu un material abraziv. Atât dato-
rită intervențiilor, cât şi a modului impropriu de depozitare oxidarea a continuat în
timp ce artefactele erau deținute de L.A., iar bucăți de metal s-au desprins de obiecte.
2. Descrierea pieselor
2.1. Vârf de lance din fier (Fig. 2/4–5)
Piesa are formă alungită, prelungă, cu nervură mediană pronunțată și tub de
înmănuşare cilindric. Vârful a fost îndoit din antichitate, iar în acest moment este coro-
dat în cea mai mare parte, corodare care pare să fi fost accentuată datorită condiţiilor
de depozitare.
Lpăstrată: 420 mm; Ltub înmănuşare (dulie): 120 mm; Lmax. păstrat lamă: 350 mm; Dext. tub:
20 mm; grosime perete tub: 1,5 mm; lmax. lamă: 33 mm.
2.2. Vârf de lance din fier (Fig. 2/1–3).
Artefactul are formă de frunză, nervură mediană foarte pronunțată și tub de
înmănuşare cilindric. În partea inferioară a lamei au fost practicate două orificii, de o
parte şi de cealaltă a nervurii (Fig. 2/2). Oţelul pare să fie de foarte bună calitate,
astfel că, în ciuda intervenţiilor la care a fost supus artefactul, el îşi păstrează forma
iniţială.
Lpăstrată: 305 mm; Ltub înmănuşare (dulie): 65 mm; Lmax. păstrat lamă: 240 mm;
Dext.tub18 mm; grosime perete tub: 2,5 mm; lmax. lamă: 42 mm.
2.3. Pinten din fier (Fig. 3/3–4)
Cele două braţe au terminaţiile (butonii) în formă de calotă, iar spinul ascuţit
este uşor îndoit. Unul dintre cele două braţe este corodat accentuat spre capăt, astfel
s-a subțiat. Starea generală de conservare este bună.
Deschidere maximă: 68 mm, Lspin 8 mm; diametru max. butoni: 8 mm.
2.4. Fibulă din fier (Fig. 3/1–2)
Fibula este realizată din fier și are un resort bilateral format din şase, respec-
tiv, opt spire. Piciorul este prins de arc cu manşon, iar acul se vede bine în portagrafă.
Arcul este lung și îndoit în unghi drept, în dreptul resortului. Acul este aşezat în
port-agrafă. S-au păstrat toate elementele componente astfel că poate să fie ușor
încadrată în tipul 2, varianta “b” a tipologiei propuse de Aurel Rustoiu1.
Lmax: 94 mm; l (resort): 48 mm
3. Analogii şi datare
Lăncile de felul celei descrise la punctul 1 sunt comune în descoperirile eta-
pei finale a celei de a doua epoci a fierului. Astfel, de la Mala Kopanya din punctul
“Celleniţa” provin două exemplare din complexe în care ele sunt asociate cu alte arme
şi piese de echipament militar cu rol defensiv. Din complexul notat de autorii
1
Rustoiu, 1997, p. 34.
432
descoperirii cu nr. III, un vârf de lance de acest fel este asociat cu o spadă din fier
îndoită de trei ori, cu o cataramă din fier şi cu călcâiul care aparţinea aceleiaşi lănci2.
Lancea din complexul nr. VI este asociată cu o spadă îndoită de şase ori, cu
fragmentele unui cuţit curb şi cu un umbo fragmentar3. În acest caz, vârful de lance a
fost şi el îndoit, aşa cum este şi exemplarul prezentat de noi. Lungimea exemplarului
din complexul nr. III este de numai 28 cm, însă vârful de lance din complexul VI are
40 cm. Şi dacă mai adăugăm faptul că este îndoit, putem afirma că el constituie o bună
analogie pentru exemplarul descris de noi. Descoperirile de la Mala Kopanya-
Celleniţa au fost datate la un orizont corespunzător etapei D1 a La Tène-ului4.
Un astfel de exemplar aparţine inventarului mormântului LT 4 de la Zvoni-
mirovo-Veliko polje5, care a fost datat în etapa C2 a La Tène-ului6.
Din complexe funerare, descoperite cu diverse ocazii pe teritoriul Olteniei
provin numeroase vârfuri de lance de acest fel, cum sunt cele de la Călăraşi-Dolj7,
Corlate-Dolj8, Cetate-Dolj9, Gogoşiţa10, Golenţi11 sau Corcova12. Acesta din urmă este
îndoit întocmai ca şi piesa descrisă de noi.
În cadrul sistemului tipologic propus de André Rapin, exemplarul descris de
noi se încadrează în tipul I, cuprinzând vârfurile de lance cu forme clasice, mai precis
în varianta Ia13.
În ceea ce privește cel de al doilea vârf de lance, el își găsește o bună analogie
în inventarul mormântului LT12 de la Zvonimirovo-Veliko polje, care a fost, de ase-
menea, datat în La Tène C214. Exemplarele de acest fel sunt utilizate o perioadă mai
lungă, fiind prezente și în inventare datând din La Tène C1. Un astfel de caz îl repre-
zintă piesa din mormântul 49/1971 de la Fântânele-Dealul Popii15.
Pintenii sunt accesorii care fac parte din echipamentul de cavalerie, iar în Dacia
au fost descoperiți în cadrul unor așezări și cetăți16. Nu lipsesc nici din descoperiri cu
caracter funerar, cum este cazul mormintelor aparținând războinicilor nord-dunăreni
din aria grupului Padea-Panagjurski Kolonii17.
2
Kotigoroşco, 2015, p. 111, Fig. 20.
3
Ibidem, p. 111-112, Fig. 23.
4
Ibidem, p. 166, 172.
5
Dizdar, 2011, p. 104, Fig. 6/2; Idem, 2013, p. 145, Pl. 7.
6
Idem, 2011, p. 117; Idem, 2013, p. 146-147, cu numeroase analogii.
7
Nicolăescu-Plopşor, 1948, p. 18-19, Pl. I/4-5.
8
Ibidem, p. 22-23, Pl. II/5.
9
Ibidem, p. 19-20, Pl. III/2,8.
10
Ibidem, p. 25, Pl. IV/5.
11
Ibidem, p. 26, Pl. IV/6.
12
Sîrbu, Rustoiu, 1999, p. 219-220, fig. 3/2.
13
Asemenea vârfuri de lance se regăsesc pe toată durata celei de a doua epoci a fierului (Rapin,
1988, p. 120-122, 133).
14
Dizdar, 2013, p. 147-148.
15
Rustoiu, 2008, p. 95, Fig. 46.
16
Dima, 2005, p. 182.
17
Ibidem.
433
La Mala Kopanya-Cellenița au fost descoperite 44 de exemplare, iar autorul
descoperirii a observat că pintenii se împart în două tipuri18. Exemplarul descris de noi
este asemănător pieselor din tipul I, care cuprinde pinteni mici, scunzi, cu părțile late-
rale lățite, terminate prin butoni masivi, sudați19.
Încadrarea cronologică a pintenilor se face în funcție de contextul arheologic
datorită formelor care nu se modifică în timp20.
Fibula, aparține așa cum s-a văzut, tipului 2, varianta b2 a tipologiei propuse
de Aurel Rustoiu. În această categorie sunt incluse fibulele filiforme de schemă La
Tène mijlociu, cu resortul având un număr mare de spire, cu arcul lung și îndoit în
unghi drept în apropierea resortului. Astfel de piese vestimentare se regăsesc în așe-
zări și în contexte funerare din Oltenia și în nord-vestul Bulgariei. Sporadic se întâl-
nesc și în descoperirile de la est de râul Olt21. În ceea ce privește datarea, intervalul de
timp în care sunt utilizate se întinde din a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr. şi
până în prima jumătate a secolului I î.Hr22.
4. Concluzii
După cum s-a putut vedea, trei dintre cele patru obiecte prezentate de noi cu
acest prilej se datează în special pe parcursul secolului al II-lea î.Hr. Perioada în care
au fost utilizate piese de aceste tipuri începe uneori mai devreme, iar alte ori se sfâr-
şeşte mai târziu. Din păcate datorită lipsei informaţiilor privind contextul, interpre-
tarea lor este dificilă. Niciuna dintre ele nu pare să aibă urme ale trecerii prin foc.
Lancea descrisă de noi la nr. 1 (Fig. 2/4–5) este îndoită, fapt care indică cel
mai probabil un context funerar. Vârfuri de lance îndoite ritual provin dintr-o serie de
morminte descoperite în Oltenia şi în zona Porţilor de Fier, precum cele de la Gruia23,
Corcova24 sau Gogoşiţa25.
Deformarea, distrugerea unor piese de armament înainte de a fi depuse în mor-
minte era o practică des întâlnită în cadrul ritualului funerar în cea de a doua epocă a
fierului. Dragoş Măndescu, într-un studiu recent, este de părere că acest obicei a fost
împrumutat de către celţi de la populaţia tracică26. În ceea ce priveşte semnificaţia aces-
tui gest s-a presupus că a avut unele raţiuni practice, în sensul că uneori diametrul
gropilor mormintelor de incineraţie era mai mic decât lungimea spadelor27. În fapt,
arma, ca însoţitoare a războinicului şi ca o prelungire a braţului în luptă era uneori
percepută ca având un “suflet” propriu. Având astfel puteri magice, înainte să fie
depusă înmormânt era distrusă ritual prin îndoire, adică era “ucisă” odată cu cel care a
18
Kotigoroșko, 2015, p. 124.
19
Ibidem, Fig 42/1-32.
20
Dima, 2005, p. 183.
21
Rustoiu, 2007, p. 34.
22
Ibidem, p. 35.
23
Zirra, 1971, fig 21/10.
24
Sîrbu, Rustoiu, 1999, p. 219, fig 3/2.
25
Nicolăescu-Plopşor, 1948, p. 25, Pl. IV/5.
26
Măndescu, 2012, p. 348.
27
Rustoiu, 2008, p. 91.
434
folosit-o. În alte situaţii armele puteau să fie utilizate o perioadă îndelungată, fiind
transmise urmașilor28. În orice caz, atitudinea faţă de piesele de armament ca
însemne de statut era diferită de la individ la individ şi probabil de la o comunitate la
alta29.
Celelalte două artefacte, care nu sunt piese de armament, sunt şi ele specifice
unor inventare funerare, dar sunt adeseori descoperite şi în aşezări şi cetăţi. Lipsa con-
textului descoperirii ne obligă să nuanţăm concluziile noastre. Astfel, întreg lotul avut
la dispoziţie putea să facă parte din inventarul aceluiaşi mormânt. Însă în acelaşi fel,
piesele pot proveni din mai multe complexe şi chiar din mai multe situri şi tipuri de
contexte.
Ţinând cont de tipologia artefactelor prezentate de noi, aria în care se regăsesc
asemenea obiecte cu preponderenţă o reprezintă aria de răspândire a grupului Padea-
Panagjurski Kolonii30, am putea presupune că ele provin dintr-un sit sau din situri aflate
în această arie. Însă, mormintele unor mercenari barbari, originari din acelaşi teritoriu,
sunt cunoscute şi în Dobrogea31. Din acest motiv, dacă ţinem cont şi de domiciliul
cetăţeanului de la care au fost ridicate obiectele, credem că este foarte posibil ca ele
să provină dintr-o locaţie aflată în Dobrogea. Însă în condiţiile în care ele sunt rodul
braconajului arheologic, oricare dintre variante este posibilă.
28
Ibidem.
29
Ibidem.
30
Mormintele de războinici din zona nord-Balcanică având în inventar spade lungi, pumnale
curbe şi zăbale de diferite tipuri au fost definite ca aparţinând grupului Padea-Panagjurski
Kolonii: vezi Woźniak, 1974, p. 74-126; Zirra, 1976, p. 178-179. În ceea ce priveşte delimi-
tarea ariei grupului, vezi Rustoiu, 2000, fig. 3.
31
Ibidem.
435
Fig. 1. Ansamblul pieselor așa cum au fost fixate în rame
(foto I. V. Ferencz).
436
Fig. 2. Vârfuri de lance din fier
(desene Otilia Bocăniciu; foto I. V. Ferencz).
437
Fig. 3. 1–2. Fibulă din fier; 3–4. Pinten din fier.
(desene Otilia Bocăniciu; foto I. V. Ferencz).
438
BIBLIOGRAFIE
Dima, 2005 Dima, Cristian, Pinteni dacici din epoca regatului, În: Sargetia,
30, 2005, p. 179-195.
Dizdar, 2011 Dizdar, Marko, The La Tène culture in central Croatia. The
problem of the eastern border of the Taurisci in the Podravina
region, În: Guštin, Mitja; Jeftić, Miloš (eds), The Eastern Celts.
The communities between the Alps and the Black Sea,
Znanstvenoraziskovalno središče, Annales Mediterranei, Koper-
Beograd, 2011, 285 pg., ISBN 978-961-6862-00-4; p. 99-118.
Dizdar, 2013 Dizdar, Marko, Zvonimiro-Veliko polje. Groblje latenske kul-
ture (A cemetery of the La Tène Culture), Monografije Instituta
za Arheologiju, 8, Institut za arheologiju, Zagreb, 2013, 552
pg., ISBN 978-953-6064-11-3.
Kotigoroşco, Kotigoroşco, Viaceslav,Centrul sacral al Tisei superioare în
2015 epoca La Tène-ului târziu, Muzeul județean Satu Mare, Satu
Mare, 2015, 398 pg. ISBN 978-973-1843-96-4.
Măndescu, Măndescu, Dragoș, Kiling the weapons. An insight on graves
2012 with destroyed weapons, În: Berecki, Sándor (ed), Iron Age
Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings from
the International Colloquium From Târgu Mureş. 7-9
October 2011, Ed. Mega, Târgu Mureş, 2012, 534 pg., ISBN
9786065432451; p. 343-356.
Nicolăescu- Nicolăescu-Plopşor, C[onstantin]. S[tănel]., Antiquittés Celtiques
Plopşor, 1948 en Oltenié. Répertoire, În: Dacia, XI-XII, 1948, p. 17-33.
Rapin, 1988 Rapin André, Boucliers et lances, În: Brunaux, Jean-Louis;
Rapin, André, Gournay II. Boucliers et lances, dépôts et tro-
phées, Revue archéologique de Picardie, Éditions Errance,
Paris,1988, 239 pg., ISBN 2-903442-75-4; p. 7-142.
Rustoiu, 1997 Rustoiu, Aurel, Fibulele din Dacia preromană (sec II î.e.n-I
e.n.), Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca Thracologica,
XII, Ed. VAVILA EDING SRL, Bucureşti, 1997, 238 pg., ISBN
973-98334-3-8.
Rustoiu, 2000 Rustoiu, Aurel, Mercenari barbari la Histria şi Calatis în sec. I
î. Hr. Interpretări istorice şi arheologice, În: Istros, X, 2000, p.
277-288.
Rustoiu, 2008 Rustoiu, Aurel, Războinici şi societate în aria celtică transil-
văneană. Studii pe marginea mormântului cu coif de la Ciu-
meşti, seria Nicolae Gudea, Călin Cosma, Aurel Rustoiu
(editori) Interferenţe etnice şi culturale în mileniile I a. Chr. - I
p. Chr., vol. 13, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2008, 216 pg., ISBN
9731868 887, 9789731868882.
439
Sîrbu, Rustoiu Sîrbu, Valeriu; Rustoiu, Aurel, Descoperiri funerare din La
1999 Tène-ul târziu din zona Porţilor de Fier, În: Thraco-Dacica
XX, 1999,