M

iza autorului aceasta a fost: ca, scotocind prin propriile

rufe murdare, s\ realizeze nu un document, un proces-
verbal al divor]ului sufletesc [i legal, ci o poveste
înveninat\ [i amar\.

c o m e n t a r i i c r i t i c e

Rufe murdare

Î
n bun\ m\sur\, receptarea unei „autofic]iuni”
ca Lumini]a, mon amour a fost [i va r\mâne
dominat\ de o reac]ie omeneasc\, legitim\:
solidarizarea cu victima feminin\ [i repulsia fa]\
de agresorul scriptural, care contureaz\ în carte
un portret în aqua forte al fostei so]ii – [i c\snicii.
Dac\ avantajul „gradului zero al literaturii”
ob]inut de Cezar Paul-B\descu st\ în exploatarea
masiv\ a istoriei sentimentale [i familiale prin
care a trecut, efectul de bumerang este la fel de
predictibil. Nu po]i lua atât de mult [i atât de brut din
via]a cu un om apropiat pentru ca apoi, odat\ publicat\
cartea, s\ interzici orice lectur\ în cheie biografic\,
pe considerentul c\ ai f\cut literatur\. Vrând-nevrând,
discu]ia î[i deplaseaz\ accentul din sfera literarului
în cea existen]ial\; [i distinc]iile [col\re[ti invocate
de Cezar Paul-B\descu (autor – narator – personaj)
sunt ignorate tacit.
Nu to]i cititorii cunosc îns\ dedesubturile, albiturile
din care a ie[it acest roman. M\ num\r printre ferici]ii
ignoran]i care nu [tiu cum e de fapt Lumini]a ; [i,
ne[tiind, pot evalua cartea ca un produs literar. Miza
autorului aceasta a [i fost: ca, scotocind prin propriile
rufe murdare, s\ realizeze nu un document, un proces-
verbal al divor]ului sufletesc [i legal, ci o poveste
înveninat\ [i amar\. El aspir\, într-un mod vizibil
sau, oricum, u[or detectabil la o anumit\ condi]ie de
generalitate: istoria tr\it\ e astfel scris\ încât s\
aib\ o moral\ implicit\. L\sând deoparte, deocamdat\,
detaliile scabroase, s\ recunoa[tem c\ paginile finale
respir\ o imens\ triste]e, cu toat\ senza]ia de libertate
recâ[tigat\: „Atmosfera din casa noastr\ devenise de
nerespirat, a[a c\, atunci când mi-a spus c\ dore[te
s\ ne desp\r]im, am avut un prim moment când m-am
sim]it u[urat. Gata cu certurile zilnice. Cu fricile,
cu fobiile [i cu atacurile ei de panic\. Cu traiul al\turi
de persoana aceea toxic\. Gata! Lunga mea peniten]\
luase sfâr[it. (...) primul Cr\ciun petrecut departe de
familia mea, la câteva zile dup\ ce s-a pronun]at
divor]ul, a fost punctul culminant al disper\rii mele.
Apoi am început s\ m\ obi[nuiesc cu ideea. Dac\ am
supravie]uit amestecului acela mortal, de singur\tate
nu ve]i sc\pa. Ajuns la mare cu Lumini]a [i stând
în gazd\ la un ]\ran, Cezar contempl\ decorul domestic.
Iat\ rezultatele contempla]iei: „Dac\ deschideai u[a,
sim]eai aromele îmbietoare de la cocina de porci din
apropiere. Pe servanta de la capul patului erau mai
multe bibelouri, a[ezate cu grij\ pe mileuri, s\ nu
zgârie mobila, iar de deasupra, de pe perete, ne privea
gazda dintr-o poz\ de nunt\ înr\mat\, mare cât un
tablou. Femeia ori avea un sân mult mai mare decât
cel\lalt, ori – atunci când fusese pozat\ – i se eliberase
unul din sutien pe sub rochia de mireas\. (...) Fa]a
ei era ca o lun\ [i rima perfect cu luna din carpeta de
pe peretele al\turat, unde un cerb privea duios cum
ciuta lui bea ap\. Desigur, animalele erau în rut, iar
n\rile cerbului frem\tau de miresmele pline de feromoni
eliberate de sexul cald [i umed al tovar\[ei lui. Peste
pu]in timp avea s\ p\r\seasc\ postura maiestuoas\,
cu luna profilat\ între coarne, se va urca cu picioarele
din fa]\ pe ea [i, coco[at, va c\uta cu m\dularul lui
h\mesit coliba primitoare. Iar el, m\dularul, va fi
poftit în\untru, va fi a[ezat ceremonios la mas\ [i va
fi tratat rege[te. La sfâr[it, i se vor servi cafelu]\ [i
bezele. Cât despre poza de nunt\ – ce s\ mai vorbim?
Ei deja i se înt\riser\ sfârcurile ([i astfel diferen]a
dintre sâni era [i mai marcat\), iar el profita c\ partea
de jos a corpului nu se vedea [i [i-o lua la lab\ discret,
printr-o gaur\ de la buzunarul pantalonilor (costumul,
de[i era nou, fusese prev\zut cu o astfel de u[i]\
tainic\).” (pp. 36-37).
Personajul bate aici câmpii f\r\ gra]ie. E dreptul
lui. Dar fragmentul ca atare, extrem de prost scris,
este imputabil autorului. Am mai vorbit despre acest Cezaar Paul-BB\descu, Lumini]a, mon amour,
„alibi” naratologic al unora dintre prozatorii de azi: preffa]\ de Paul Cernaat, Editturaa Polirom, Ia[i,
nu ei î[i scriu c\r]ile, ci naratorul la persoana întâi. 2006, 232 p.
Ei doar le semneaz\... În Lumini]a, mon amour ,
asemenea jenante derapaje sunt totu[i pu]ine. ]inându-
se strâns de povestea e[ecului s\u, urm\rind-o episod unde e[ti obligat s\ te descurci pe cont propriu...
cu episod [i descoperind noi nivele de iad conjugal, Nefericitul cuplu apeleaz\, într-o escaladare a
autorul-actant are la dispozi]ie un ax romanesc. Cu suferin]ei [i a penibilului totodat\, la o doamn\
cât via]a de cuplu [i personal\ e mai grav mutilat\, Calomfirescu-Amza, care îi ajut\... cu înv\]\turile
cu atât cartea care o proiecteaz\ câ[tig\ în consisten]\, maestrului Hilarion, apoi la o alta, poreclit\ Moskvich,
intensitate [i dramatism. Scene puternice, unele de „cea mai tare pe hipnoz\”, aflat\ acolo unde îi este
România literar\

[i s\rb\tori de iarn\, înseamn\ c\ voi supravie]ui [i
de-acum înainte. Cu timpul, [i deprimarea care m\
cople[ea [i m\ l\sa f\r\ aer [i-a mai pierdut din
substan]\ [i a devenit cât de cât suportabil\. Apoi m-am
obi[nuit cu ea [i nu i-am mai sim]it prezen]a.
Acum ceea ce m\ cople[e[te este doar un imens
sentiment de ru[ine. Asta e: cred c\ la sfâr[itul vie]ii
o s\ fiu un umil colec]ionar de ru[ini [i amintiri
penibile.” (pp. 220-221).
S\ re]inem [i cuvântul „colec]ionar”. Finalul
mare efect, se succed alert, atunci când autorul ne
scute[te de plonjoanele sale onirice. Cei doi porumbei,
colegi pe b\ncile Literelor bucure[tene, ajung la ai
ei , într-un ora[ din nordul Moldovei. Viitorii socri
sunt de co[mar, iar apartamentul în care trebuie s\ se
înghesuie cu to]ii stârne[te acel apetit al romancierului
pentru descrierea detaliat\ a promiscuit\]ii. Ajun[i
la ai lui , la Pite[ti, filologii nec\ji]i trec prin alte
peripe]ii. Cezar ajunge s\ se bat\ cu taic\-s\u, montat
împotriva Lumini]ei de un amic perfid. Nebunia î[i
– [i ne este – locul: la Spitalul 9. Cei doi ani „rula]i”,
în fa]a pavilionului 11, de tân\rul înc\ îndr\gostit,
visând la îns\n\to[irea jum\t\]ii sale, îi aduc în
fa]a ochilor o colec]ie întreag\ de demen]i, cu o
nebunie expresiv\, a[a zicând, garantat\. Dup\ ce î[i
sufoc\ ascult\torii cu tiradele lor delirante, oratorii
se sup\r\ [i î[i strig\ unul altuia: „Taci odat\, nebunule!”.
Sc\pa]i din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe
„calea strâmt\ a dreptei credin]e”. Secven]ele întinse
ale acestei faze religioase, împreun\ cu ironiile
nr. 34 / 31 august 2007

(completat cu un mesaj al Lumini]ei) e trist, îns\
restul c\r]ii merge exact în sensul explor\rii [i
colec]ion\rii de scene penibile. Viziunea autorului
este una întoars\, m\rind conturul urâtului, dilatându-
i porii, [i nere]inând aproape deloc frumosul, gra]iosul,
baremi normalul. Cezar Paul-B\descu are priz\ la
ceea ce altora le provoac\ repulsie, la ceea ce, îndeob[te,
mut\ nasurile din loc [i face privirile s\ se întoarc\,
în c\utarea unui tunel de fug\. Mizeria c\minului
studen]esc românesc, pe care o cunoa[tem, este nu
doar surprins\ aici, dar investigat\ cu voluptate, pân\
la scârbirea total\ a cititorului (pp. 92, 110). Iar când
sticle[te ochii la tot pasul. Cuscrii îi cad în plas\ unul
câte unul, cel din urm\ fiind cel dintâi: tat\l lui Cezar
începe s\ deseneze cruci pe pere]i, cu anun]ul de
un comic lugubru c\ fiul lui a murit. Proiectorul este
întors, apoi, spre Lumini]a, despre care aveam, pân\
acum, numai dezagreabile am\nunte fizice (hirsut\,
se epileaz\ cam rar, lucru pe care autorul ni-l reaminte[te
cam des). Acestea p\lesc îns\ în raport cu deregl\rile
nervoase ale personajului, tot mai variate. La un
moment dat, biata fat\ are un adev\rat repertoar de
fobii („de spa]ii deschise, de spa]ii prea strâmte, de
lume mult\, de în\l]ime, dar [i de subsoluri, de sc\ri,
sanc]ionând ipocrizia unor „p\stori” ai Bisericii
noastre, m\ conving de talentul de prozator al autorului.
Cezar Paul-B\descu [tie s\ profite de ceea ce i s-a
oferit (inclusiv de pumnii [i palmele vie]ii), ob]inând
nu pu]ine efecte artistice. De[i pledeaz\ pentru
transparen]a textului, pentru mic[orarea dozei de
literaritate administrate lectorului, el reu[e[te s\ fac\,
indiscutabil, literatur\ autentic\ din toate aceste
mizerii, devia]ii [i nebunii etajate. Scena dinspre
final, din cabinetul medicului dentist, e aproape un
climax artistic al acestui roman pe care îl începusem
cu mefien]\. Cu o jen\ în avans.

scenele realiste pline cu dejec]ii se r\resc, apar, ca
o compensare imaginar\, pasaje fabulatorii, onirice
(de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în
care onania [i scatologia se impun alternativ. Dac\
v-am iertat de un decupaj naturalist, de unul „fantasmatic”
de lifturi, de strad\, de trotuar, de poduri, de autobuze,
de tramvaie, de metrou etc. {i, desigur, având în
vedere vechea marot\ cu ame]eala, de mers sau de
stat în picioare.” – p. 109), c\rora, al\turi de sufletul
pereche, trebuie s\ le fac\ fa]\. [i suntem în România,
11
Criticul e bine s\ nu se gr\beasc\ [i s\ caracterizeze
un scriitor înainte de a-i parcurge opera. Chiar
dac\, în cazul lui Cezar Paul-B\descu, autofic]iunea
este deocamdat\ sinonim\ cu autosatisfacerea fic]ional\.
Îl voi urm\ri de acum încolo cu real interes. „