ANALIZA BIOCHIMICA A URINEI

 RECOLTAREA ŞI CONSEVAREA URINEI

Recoltarea urinei
- se efectueaza imediat dupa emisie, in recipiente de unica folosinta sau in vase de
sticla curate, clatite cu apa distilata;

Pt examenul sumar de urina se utilizeaza urina de dimineata, urina care s-a acumulat in timpul
noptii si care prezinta concentratie maxima. In aceasta urina se fac numai determinari calitative.

Pt examenul complet al urinei se foloseste urina din 24 ore. Pt colectarea acesteia se

procedeaza astfel: se colecteaza urina la prima emisie; aceasta se arunca si apoi se colecteaza
toate emisiile de urina intr-un vas cu conservant, timp de 24 ore. Se masoara cantitatea totala de
urina acumulata in 24 ore, deoarece toate analizele care se efectueaza din aceasta se raporteaza
la volumul total.

Din urina acumulata in 24 ore, dupa omogenizare, se ia o proba si se fac determinari cantitative.

Se recomanda ca analizele sa se efectueze imediat sau cel mult la 2-3 ore de la recoltare.

Conservarea urinei

Daca nu se pot efectua determinari in acest interval se recomanda conservarea urinei prin
congelare imediata (-200C), pastrare la rece (+40C) sau adaugarea unor substante conservante:
formaldehida, timol 1g/l, glutaraldehida, Cellfix, etc.

Scopul conservarii este pastrarea nemodificata a majoritatii componentilor urinari, cu exc

electrolitilor, asupra carora pot actiona flora bacteriana saprofita (bacterii si ciuperci).
In momentul efectuarii analizelor, conservantul se separa de urina cu aj unei palnii de separare.

Atentie...pt examenul bacteriologic nu se adauga conservanti in urina.

 EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINEI

Presupune determinarea diurezei

Măsurarea diurezei
Diureza este volumul de urina emis in 24 ore si reprezinta echilibrul dintre pierderea de lichide si
aportul exogen si endogen de lichide (lichide ingerate si lichid endogen, metabolic obtinut din
degradarea alimentelor ingerate)

Principiul metodei.
Masurarea cantitatii de urina emisa spontan in 24 ore.

Tehnica de lucru
Se aduna urina din 24 ore colectata de la pacienti si se masoara cu cilindrul gradat volumul
colectat.

1
Valori normale
Barbati 1200 - 1500 ml
Femei 1000 - 1200 ml
Nou nascuti 30 – 60 ml
Sugari 2 – 12 luni 400 – 500 ml
Copii 5 – 8 ani 650 – 1000 ml.
Raport nictemeral (vol urina eliminat noaptea si cel eliminat ziua)

Variaţii fiziologice

Diureza variaza cu
- varsta
- cantitatea de lichide ingerate
- starea de hidratare a organismului

Variaţii patologice

Poliurie (diureza >1800ml)

- fiziologica: consum lichide mare, dupa emotii, frig
- patologica
in conditii de aport hidric normal
o cauze extrarenale: diabet insipid, diabet zaharat, poliurii pasagere in pneumonii,
malarie, crize de asm bronsic, angina pectorala, colici renale, etc
o cauze renale: glomerulonefrita cronica, pielonefrita, TBC renala,
nefroangioscleroza;

Oligurie (diureza 100 – 500ml)

- fiziologica: consum redus de lichide, transpiratii abundente, munca in mediu cu temp.
crescute
- patologica
o cauze extrarenale: stari febrile, pneumonie, hepatita, ciroza hepatica, pierderi de
lichide in: varsaturi, diaree, arsuri, etc
o cauze renale: glomerulonefrita acuta, sindroame nefrotice, colici renale,
scleroze renale

Anurie (diureza 50 – 100ml)

- patologica
o cauze extrarenale: traumatisme si zdrobiri masive de tesuturi, transfuzii de
sange incompatibile, hemoragii masive, avorturi septice
o cauze renale: colici renale, nefropatii bilaterale cu necroze mari (insuf renala
acuta)

 MĂSURĂTORI ORGANOLEPTICE URINA (ASPECT, CULOARE, MIROS)

Principiul metodei
Evaluarea proprietatilor organoleptice ale urinei cu ajutorul analizorului vizual si olfactiv.

Tehnica de lucru
Se aduce recipientul cu proba de urina la nivelul ochilor si se compara in raport cu un vas cu apa.

2
Rezultate normale, modificări

Culoarea urinei
- variaza de la galben pai (diluata, alcalina) la portocaliu-roscat (concentrata, acida) spre
chihlimbar
- culoarea este data de pigmentii pe care-i contine: urocrom, urobilina, porfirina
- urini decolorate apar in poliurii de diferite cauze
- urini intens colorate apar in cazul consumului de alimente hiperproteice, dupa efort fizic
intens, oligurii, febra, afectiuni hepatice cronice

Modificari de culoare
- galben verzui: in sindroame icterice;
- roz-rosiatica in hematurie (tulbure), in hemoglobinurie (limpede), mioglobinurie
- rosie la emisie care devine neagra, in porfirinurie;
- zeama de carne in glomerulonefrita acuta
- rosie in consum de piramidon, algocalmin, antipirina
- albastru verzui in cazul administrarii de albastru de metil
- neagra in melanom, alcaptonurie

Mirosul urinei
Caracteristic la emisie, amoniacal sau fad, se modifica in timpul pastrarii

Modificari ale mirosului

- miros fetid in infectii (cistite, Proteus)
- miros de acetona (mere putrede) in diabetul zaharat decompensat cu acidoza

Aspectul urinei
La emisie este limpede, clara, transparenta, se poate tulbura pe parcursul pastrarii.

Modificari de aspect
- tulbure, opalescent dupa emisie in eliminare de saruri (nisip renal)
- piurie – prezenta de puroi, mucus, epitelii flora mirobiana, saruri
- lipurie – prezenta de lipide (asp laptos)

 EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINEI

 SEDIMENTUL URINAR (SU)

Sedimentul urinar se face din urina proaspat emisa, de preferat cea recoltata dimineata deoarece
fiind mai concentrata se evita liza celulelor.

Principiul metodei
SU obtinut prin centrifugare 5 min la 2000 rpm, se examineaza la microscop.

Tehnica de lucru

Din sedimentul obtinut la centrifugare se ia o picatura si se pune pe o lama de microscop.

Se acopera cu o lamela si se cerceteaza cu un obiectiv mic pt o orientare generala, apoi cu un
obiectiv mare pt un examen amanuntit.
Toate sedimentele care se gasesc intro urina normala sau patologica se impart in 2 mari grupe:

3
 - sediment organizat – pp prezenta de celule epiteliale, hematii, leucocite, cilindri,
cilindroizi, pseudocilindri, celule neoplazice, flora microbiana, paraziti, filamente, levuri,
grasimi;
- sediment neorganizat - pp prezenta de substante de natura organica (ac uric, Cys,
Leu, Tyr) sau minerala (fosfati, carbonati, oxalati) care precipita sub forma organizata
sau amorfa, in functie de pH, diureza, regim alimentar.

Rezultate
Normal, pe o lama gasim:
- 1 -2 hematii
- 3-4 leucocite
- uneori un cilindru
- rare celule epiteliale
- rare cristale

Cand cantitatea lor este mare, atunci au semnificatie patologica, astfel:

- hematiile in numar mare – hematurie - indica afectiuni glomerulare, litiaza, inflamatii

ale ap urinar, sindrom hemoragic;
- leucocite crescute – leucociturie – proces inflamator al tractului urinar
- cilindri - formatiuni alungite, mulaje ale lumenului tubilor renali, pot fi
o celulari: hematici, leucocitari, epiteliali
o acelulari: hialini (prin pp proteinelor), granulosi (distrugerea cel epiteliale renale),
granulograsosi (sindromul nefrotic), pigmentari (contin Hb, Mgb, bilirubina)

 EXAMENUL FIZICOCHIMIC AL URINEI: pH, DENSITATE; VALORI NORMALE,

VARIAŢII PATOLOGICE.

- Utilizeaza metode calitative, cantitative, semicantitative

- Se refera la determ pH si densitate

 pH

Principiul metodei
pH urinar se determina cu hartia de pH sau pH-metrul pe urina proaspata.

Tehnica de lucru
- se introduce timp de 1-2 sec. o fasie de hartie indicator de pH universal in proba de
urina;
- dupa 30 sec. se compara culoarea hartiei de pH cu scala de culori

Rezultate pH 6 (5,2 – 8,2)

- pH normal este slab acid.
- Depinde de alimentatie
- In alimentatia vegetariana pH este alcalin (concentratie mare de saruri minerale si
organice)
- In alimentatia cu carne pH este acid prin eliminari de acid uric, urati, fosfati acizi

Modificari de pH
pH alcalin in:
- afectiuni cronice urinare
- infectii urinare
4
 - varsaturi
- resorbtia edemelor

pH acid in:
- boli infectioase
- febra
- TBC renala
- Diabet zaharat cu acido-cetoza
- Insuficienta renala grava
- Medicamente cu radicali acizi

 DENSITATEA

Principiul metodei
Densitatea urinii depinde de concentratia substantelor dizolvate in urina, in special uree si saruri la
indivizii sanatosi si de glucoza si albumina in cazurile patologice.

Tehnica de lucru
- masurarea densitatii se face cu urodensimetrul
- Urina pusa intr-un cilindru, fara spuma
- Se introduce densimetrul
- Se masoara densitatea la suprafata lichidului, cu ochiul liber

Rezultate

Densitate normala (normostenurie): 1010 – 1035

Dens urinara scazuta (hipostenuria 1020-1022) in scleroza renala, diabet insipid, nefropatii
Izostenuria – scaderea marcata a densit urinare la valori de 1010-1011 in insuficienta renala
avansata
Subizostenuria, densit urinara de 1006-1007 in pielonefrita cronica.

Sursa: https://www.academia.edu/35206845/LP_14_Examenul_biochimic_al_urinii_determin%C4%83ri_calitative_2_ore