Sunteți pe pagina 1din 64

UNIVERS1TATEA DE ST1INTE AGRONO:rvnCE S1 MEDIC1N.A.

VETERINARA BUCUREST1 FACULTATEA DE 1MBUNATAT1RI FUNCIARE S1 INGINERIA MED1ULUI



Specializarea Masuratori Terestre si Cadastru

NOTE CURS Bazele geodeziei fizice 2

An II

2009-2010

INTRODUCERE

Geodezia este 0 ~tiinta interdisciplinara, care utilizeaza masuratori terestre.aeriene ~i spatiale pentru a studia forma ~i dimensiunea Pamantului, planetelor si schimbarile lor, pentru a detennina pozitia §i viteza punetelor sau a obiectelor de pe suprafata sau de pe orbita planetei intr-un sistem de referinta terestru ~i care aplica toate aceste cunostinte unei mari varietati de aplicatii stiintifice sau ingineresti, utilizand matematicile, fiziea, astronomia §i infonnatiea.

Geodezia este strans legata de aIte stiinte ale Pamantului cum ar fi fiziea Pamanmlui solid, hidrologia, stiintele atmosferei, oceanografie, glaciologie, geofizica geologie si de aceea ajum la intelegerea modificarilor dinamice ale maselor solide lichide ale Pamantului, a miscarilor placilor tectonice san a comportamentului oceanelor sau atmosferei. Ea utilizeaza unele dintre cele mai avansate masuratori satelitare §i tehnologii electroniee sau infonnatiee. Una din sareinile majore ale geodeziei este determinarea unui model a1 geoidului, definit ea fiind suprafata echipotentiala a

..

campului gravifie a1 Pamantului care coincide eu nivelul mediu a1 marii, Dupa C. F. Gauss, geoidul

eonstituie ,,0 reprezentare matematica a Pamantului", adica a campului gravifie. Suprafata geoidului este una neregulata in comparatie en cea a elipsoidului de rotatie, frecvent utilizat in aproximarea formei Pamantului, dar considerabil mai neteda decat suprafata fizica terestra (figura 1.1).

11"

H

\
c-siceoK
w~ p. h
h GeoK
~ p.
W~V9D IN
I :EIJI>-t.l e.,.~
u-wo Q.
_. Figura 1. 1: Geometria solulilIor problemei valorilor la limitii ale potentialului date de Stokes ~i Molodensky (relatia dintre ondulatia geoidului - N, altitudinea ortometricii - H. anomalia altitudinii - ~ §i altitudinea normalii -

~ .

1

Perpendiculara pe alipsoid

Perpendiculara pe geoid

Geoidul este definit ca fiind suprafata echipotentiala de nivel zero sau suprafata de nivel care aproximeaza nivelul mediu al marilor; el reprezinta formularea matematica a unei suprafete "orizontale" la nivelul marii (Heiskanen si Moritz, 1967). De asemenea reprezinta solutia clasica a problemei valorilor la limita a potentialului data de Stokes si suprafata de referinta pentrn sistemul de altitudini ortometrice.

Cvasigeoidul reprezinta solatia lui Molodensky la aceeasi problema a valorilor la limita a potentialului, 0 solutie rnai moderna, care nu necesita concentrarea maselor in interiorul geoidului ~i cunoasterea densitatii scoartei terestre. EI reprezinta suprafata de referinta pentru sistemul de altitudini norrnale. Totusi, cvasigeoidul nu este 0 suprafata de myel §i nu are 0 semnificatie geofizica,

Pozitionare

Determinarea formei si dimensiunilor Pamantului, constituie una dintre principalele preocupari ale geodeziei. Ca model geometric al figurii Pamantului se utilizeaza mai multe tipuri de suprafete care sunt alese functie de mai multe criterii, un rol important avandu-l natura problemei studiate ~i cerintele de precizie.

Cea mai naturala suprafata este suprafata fizica a Pamintului dar, din pacate, aceasta este 0 suprafata complicata pe care nu se poate lucra cu relatii matematice simple.

o alta suprafata cu care se poate aproxima suprafata terestra este geoiduI dar ~i acesta este eomplicat din punet de vedere matematic, pe suprafata lui neputandu-se rezolva probleme geometrice eum ar fi pozitionarea.

Elipsoidul este ~i el 0 suprafata care poate aproxima figura Pamantului pe suprafata caruia se pot rezolva multe din problemele geometrice ale geodeziei.

:in afara acestor corpuri se pot utiliza ~i altele care aproximeaza in mai mare sau in mai mica masura suprafata terestra si pe care pot fi rezolvate unele sau altele din problemele geodeziei.

2

Orice tip de lucrare din domeniul geodeziei presupune existenta unor puncte cu coordonate cunoscute pe care sa se sprijine lucrarea respectiva. Toate aceste puncte alcatuiesc 0 retea geodezica definita astfel:

o retea geodezica este fermata din multi-mea punctelor situate pe suprafata pe care se desfasoara 0 lucrare a caror pozitie este cunoscuta intr-un sistem unitar de referinta.

Fie ca este yorba de 0 retea locala (suprafata acoperita de punctele retelei fiind, de regula, mat mica ) fie ca este yorba de retea globala, pozitionarea punctelor care alcatuiesc 0 rete a geodezica in raport cu 0 anumita suprafata de referinta (aceeasi pentru toate punctele retelei) ramane 0 problema de baza a geodeziei. Rezolvarile date difera in functie de tipul retelei, de destinatia sa, de marimea zonei acoperite, etc .

. Conceptul de pozitionare implicii notiunea de pozitie care este reprezentata, de obicei, printr-un set de coordonate (rectangulare, sferice, etc.). Pozitiile pot fi determinate in diferite moduri prin utilizarea unor instrumente sau sisteme de instrumente de masurare, Principalele modalitati prin care se poate detennina pozitia sunt unnatoarele:

• intr-un sistem de coordonate bine definit (de obicei geocentric, adica un sistem a carui origine coincide cu centrul de mas a a Pamantului). Acest mod de pozitionare este cunoscut sub denumirea de pnzttionarea punctului sau de pozitionare absolutii. Prin pozitionarea absolutii se tntelege determinarea coordonatelor unui punet de pe suprafata terestra, apa sau din spatiu intr-un sistem de coordonate.

• in raport de un alt punct sau mai multe puncte, considerand un punct ca fiind originea sistemului local de coordonate. Aceasta modalitate este cunoscuta sub denumirea de pozitionare relativa sao pozitionare diferenpaUi.

Din cele prezentate se poate deduce ca:

Prin pozlttouare se intelege determinarea pozijiei obiectelor stationare sau at1ate in miscare (mobile) prin una din cele dona metode prezentate.

De asemenea, se poate vorbi despre:

• Pozitionare statica, utilizata in masuratorile geodezice, daca obiectul ce urmeaza a fi pozitionat este stationer;

• Pozitionare cinematica, utilizata in navigatie, daca obiectul respectiv se deplaseaza,

Determinarea pozitiei relative se face fie prin masuratori directe intre cele doua puncte fie prin masuratori indirecte de la cele doua puncte la obiecte din spatiu. Aceasta inseamna ca, utilizand metode terestre, pozitionarea relativa este mult mai simpla decat pozitionarea, 3

absoluta, mai ales cand intre cele dona puncte exista vizibilitate reciproca, La acest tip de pozitionare poate fi utilizat, ill principiu, orice sistem local de coordonate.

Functie de natura masuratorilor efectuate, de tipul acestora, de spatiul luat ill considerare, de modelul matematic utilizat III pozitionare se poate vorbi despre 0 pozitionare unidimensional a (altimetrica), bidimensional a (planimetrica) sau tridimensionala. Introducerea coordonatei timp (foarte important avand In vedere faptul ca In timp toate obiectele, inclusiv Pamantul, sufera modificari) la oricare din cele trei tipuri de pozitionare mareste cu 1 dimensiunea spatiului considerat.

Un tip de pozitionare relativa, in spatiul cu dona dimensiuni, este folosit la rezolvarea problemei geodezice directe, In cazul rezolvarii problemei geodezice inverse se poate vorbi de problema inversa a pozitionarii relative care poate fi, formulata astfel: fiind date doua puncte se cere sa se determine directia :;;i distanta dintre cele dona puncte.

Clasificarea retelelor geodezice.

Retelele geodezice pot fi c1asificate functie de mai muIte criterii. Reprezentarea mtregii suprafete fizice a Pamantului sau numai a unei parti din aceasta se face, dupa cum este cunoscut, prin intermediul hartilor de diverse tipuri §i la diverse scari, Pentru a descrie suprafata matematica a Pamantului trebuie sa se gaseasoa un numar finit de puncte reprezentative pentru teren ~i pozitia acestora intr-un sistem de coordonate. Retelele alcatuite din aceste puncte pot alcatui 0 posibila reprezentare a suprafetei fizice terestre. Aceste seturi de puncte ce alcatuiesc retelele geodezice pot fi impartite In trei categorii functie de cum este definita pozitia lor:

o Retele de puncte definite numai printr-o singura coordonata anume si altitudinea

(de obieei maltimea deasupra marii). Aeeste retele geodezice sunt eunoscute ea retele altimetrice sau de nivelment sau retele verticale. Retelele aItimetrice sunt materializate prin repere si marci de nivelment pentru care, se cunoaste cu 0 precizie mai mare altitudinea (notata de regula cu H ) dar si pozitia planimetric a cu 0 precizie mult mai mica.

o . Retele de puncte pentru care se cunoaste pozitia orizontala, cum ar fi latitudinea (B) longitudinea (L), denumite retele orizontale sau planimetrice. Aceste retele sunt alcatuite din puncte pentru care se cunoaste pozitia prin intermediul coordonatelor geodezice pe elipsoidul de referinta, Aceasta pozitie orizontala sau planimetrica poate fi data ~i In alt sistem bidimensional de coordonate (x, y), frecvent utilizat In practiea geodezica, cum ar fi un sistem de proiectie, eli conditia sa se cunoasca relatiile de legatura intre cele doua sisteme de coordonate amintite. Aceste dona tipuri de retele geodezice au fost ~i sunt Inca cele mai utilizate, prin intermediullor putandu-se exprima §i 0 pozitie in spatiul cu trei dimensiuni a unui punct dar ill sisteme de referinta diferite, unul pentru planimetrie (B, L sau x, y) ~i altul pentru altimetrie (11).

o Retele de puncte pozitionate prin trei coordonate numite retele tridimensionale. Pentru a

4

obtine valorile care defmesc pozitia unui punct pot fi utilizate fie coordonatele geodezice (latitudinea ~i longitudinea) la care se adauga altitudinea sau potentialul fie coordonatele rectangulare X, Y, Z

Un alt criteriu important de c1asificare a retelelor geodezice este acela al numarului de elemente considerate fixe in procesul de prelucrare. Din acest punet de vedere se poate vorbi despre:

• Retele geodezice constranse; atunci cand nuamarul elementelor considerate fixe in procesul de prelucrare este mai mare decat strictul necesar si suficient pentru determinarea geometrica ~i pozitionarea retelei,

• Retele geodezice neconstranse; atunci cand numarul elementelor fixe din retea este eel necesar ~i suficient pentru pozitionarea retelei,

• Retele geodezice lib ere: cand Intr-o retea geodezica nu este considerat nici un element fix, deci 0 retea in care intervin numai masuratorile necesare determinarii geometrice a retelei, aceasta retea este cunoscutii ca retea geodezica libera,

o alta clasificare a retelelor geodezice functie de zona acoperita :

• Retele locale

• Retele globale

in practica geodezica prin retea locala nu se intelege numai 0 retea care acopera 0 suprafata relativ mica ci de 0 retea in care se doreste obtinerea unor precizii superioare celei In interiorul careia este construitii ~i care de obicei se prelucreaza ca in cazul retelelor geodezice libere.

Modelul matematic al prelucririi observapilor

Model

Un element specific geodeziei este acela ca, de regula, se colecteaza mai muIte date decat strictul necesar pentru a determina in mod unic cantitatile dorite.

Pentru studierea unui fenomen prin metode experimentale trebuie elaborat un model care sa reprezinte cat mai bine, dar intr-o forma simplificatii, realitatea fizica.

Prin model se mtelege 0 reprezentare simplificatii a unui fenomen sau proces real.

Dintre toate tipuri1e de modele ce pot fi utilizate, geodezia lucreaza cu modele simbolice ce utilizeaza litere, numere ~i simboluri pentru a reprezenta marimile, proprietatile lor relatiille dintre ele.

eel mai adesea, modelele utilizate in geodezie sunt neliniare, acest lucru presupunand utilizarea anumitor tehnici matematice pentru a ajunge la solutiile cautate.

Etapele ce trebuie urmarite in vederea obtinerii unor rezultate corecte constii in urmatoarele:

5

• Parametri necunoscuti, valorile ce urmeaza a fi determinate sunt cunoscuti (identificati) precum ~i precizia cu care vrem sa-i determinam 'in urma procesului de prelucrare.

• In general acesti parametri necunoscuti nu pot fi masurati direct ceea ce inseamna ca trebuie gasite niste relatii matematice care sa faca legatura intre acestia ~i niste cantitati care pot fi masurate (observatii). Aceasta etapa constituie modelul matematic, care sta la baza procesului de detenninare a parametrilor necunoscuti,

• Inainte de a efectua observatiile trebuie sa se specifice acuratetea cu care sa se faca, acuratete care depinde de precizia cu care dorim sa determinam parametri necunoscuti ~i de modelul matematic formulat. Acest proces mai este eunoscut si sub numele de preanalizd.

• Masuratorile efectuate care nu se Incadreaza in precizia specificata ~terior trebuie eliminate. Daca prin eliminarea unor masuratori individuale nu mai raman suficiente observatii pentru atingerea scopului propus trebuie sa se efectueze noi masuratori.

• Prelucrarea preliminara a observatiilor trebuie inclusa in modelul matematie prin care se calculeaza parametri necunoscuti §i precizia lor de detenninare.

• Evaluarea modelului matematie in vederea completarii lui, . atunci cand este cazul, ell viitoare evaluari ale observatiilor corectate constituie urmatoarea etapa ce trebuie parcursa,

• Ultima etapa consta in evaluarea parametrilor necunoscuti calculati §i examinarea, daca este posibil, a compatibilitatilor lor eu alte determinari independente ale acelorasi paranietri.

In geodezie, baza metodei 0 reprezinta modelul matematic constituit din formularea relatiei functionale dintre parametri necunoscuti §i cantitatile observate. In general, relatia care reprezinta, ill geodezie, modelul matematic este de forma:

f(c,X, M) =0,

unde:

o f - reprezinta vectorul functiilor individuale f; necunoscute cu observatiile efectuate.

o e - este un vector al constantelor, ill termeni statistici cantitati :Iara erori, care intervin in model. 6

1,2, ... ,m care Ieaga intre ele cele n

Acestea sunt cantitati cunoscute care intervin In calcule cum ar fi.: constanta gravitationala, suma unghiurilor intr-un triunghi plan.

o X - vectorul parametrilor necunoscuti Xi =i,2, ... .n care, de obicei, sunt considerate cantitati independente In sensul ca determinarea directa a oricarui parametru dintre acestia este imposibila cu exceptia cazului cand rezulta explicit care sunt constrangerile impuse. Ca exemple de astfel de necunoscute In geodezie pot fi date: coordonatele planimetrice ale unui punct, altitudinea, deviatiile verticalei, ondulatiile geoidului, variatia in timp a coordonatelor.

o M - reprezinta vectorul observatiilor adica a cantitatilor fizice sau geometrice care au fost masurate sau eu alte cuvinte niste cantitati carora li se pot atasa niste valori. Procesul de atasare a unui numar (valori) unei observatii se numeste masuratoare ~i este realizatii prin intennediul unui instrument sau senor.

Deoarece, in general, parametri necunoscuti nu pot fi masurati direct ci indirect prin intermediul modelului matematic si al observatiilor care sunt in legatura direct a cu eel putin un parametru din modelul utilizat, ei se mai numesc soltqii.

Observatii geodezice.

in geodezie exista 0 multitudine de cantitati fizice ~i geometrice care pot fi clasificate ca observatii:

Observatii terestre:

• Directii unghiulare orizontale, masurate cu teodolitu1;

• Distante orizontale sau spatiale, masurabile cu diverse echipamente (electronice,

electro-optice, optice, direct, etc.);

• Diferente de nivel, masurabile cu nivele, teodolite, etc.

• Directii unghiulare vertic ale, masurabile cu teodolitul. Observatii terestre ~i satelitare:

• Distante ~i directii de la Pamdnt la satelitii sai natura1i;

• Distante la satelitii artificiali ai Pamantului masurabile prin timpul de propagare a undelor electromagnetice emise de 0 sursa cum ar fi laseru1;

• Diferente de distante dintre 0 static terestra ~i dona pozitii consecutive ale unui satelit utilizand modificari ale frecventei emise de satelit cauzate de efectul Doppler;

• Directii unghiulare verticale si orizontale catre stele obtinute prin intermediul unor teodolite speciale;

Observatii care privesc campu) gravific:

• Gravitatea ~i diferente de gravitate masurabile cu pendulul sau gravimetru1;

• Gradientul gravitatii masurabil cu balanta de torsiune sau gradiometre;

7

Observatii care urmaresc determinarea modiflearilcr in timp a geometriei Pamantului:

• Variatia nivelulu1 marii observatii prin intermediul instrumentelor de masurat mareele:

• Masuratori ale timpului care sunt esentiale la determinarea epocilor observatiilor la obiecte extraterestre.

Notiunile de timp ~i spatiu au 0 importanta deosebita pentru ca observatiile se fac in spatiu si in timp.

Modelul functional-stochastic.

Modelele utilizate in geodezie se impart in dona categorii principaIe in functie de natura variabilelor care intervin in model, ~i anume modelul functional si modelul stochastic. La prelucrarea observatiilor efectuate in retele geodezice se pot utiliza mai multe modele functionalstochastice, dintre care eel mai cunoscut model este modelul Gauss-Markov.

Prelucrarea observatiilor efectuate intr-o retea geodezica se desfasoara conform modelului functional-stochastic adoptat, reprezentat prin relatiile:

v=Ax+1

Relatia v = Ax+1 reprezinta

modelul functional sau determinist.

El nu contine elemente aleatoare §oi deserie 0 relatie pura intre marimi, adica la 0 valoare data a argumentuIui corespunde 0 valoare unica a functiei, VectoruI corectiilor v are, ca §oi vectorul termenilor liberi I, dimensiunea m, egala ell numarul observatiilor efectuate in retea, matricea coeficientilor A are dimensiunile (m,n), iar veetoruI parametrilor are climensiunea n.

Relatia Cm=ri' Qm reprezinta modelul stochastic san statistic. EI contine variabile aleatoare ce eorespund efectului posibil al unor factori necontrolabili ce influenteaza procesul modelat §oi descrie 0 relatie complexa intre marimi, adica la 0 valoare data a argumentului corespunde un ansamblu de valori posibile ale functiei.

In reI alia care reprezinta modelul stochastic matricea Cm, de dimensiuni (m.m), reprezentand "matricea de variantii-covarianta" a masuratorilor, matricea Qm , de aceleasi dimensiuni, reprezentand matricea cofactorilor masuratorilor care este 0 constants denumita "varianta unitiitii de pondere" sea factor de varian/a ~i este adimensional. Elementele matricei cofactorilor se numesc cofactori san coeficienti de pondere, iar conditia necesara ~i snficienta ca masuratorile sa fie independente este ea toti coeflcientii de pondere dreptunghiulari sa fie nuli:

8

q ij = 0 pentru i;tj:

Atat matricea de varianta-covarianta cat ~i matricea cofactorilor sunt matrice pozitiv definite, deci admit inversa,

La formarea modelului functional-stochastic trebuie sa se aiba in vedere ca:

• prelucrarea riguroasa a masuratorilor efectuate in retele geodezice trebuie sa se raporteze la un sistem unitar. Din aceasta cauza, inainte de a fi prelucrate, masuratorile geodezice trebuie reduse la sistemul de referinta ales (planul de proiectie, elipsoid de rotatie, un sistem de coordonate tridimensional, etc.);

• orice prelucrare a observatiilor efectuate intr-o retea geodezica este dirijata prin modelul functional-stochastic;

• orice modificare in modelul functional-stochastic modifica rezultatul compensarii;

• modelul functional-stochastic adoptat initial poate fi imbunatatit pe baza unor rezultate obtinute dintr-o prima prelucrare, din analiza ponderilor grupelor de masuratori , din examinarea semnificatiei statistice a unor necunoscute utilizate, etc.

Analiza ebservatiilor

Prin procesul de masurare se determina, prin intermediul unor instrumente sau aparate de masura, valoarea unei marimi fizice prin raportarea la 0 alta marime de aceeasi natura. in geodezie toate aceste masuratori sunt efectuate Cll scopul de a determina pozitia diferitelor obiecte ~i fenomene din spatiul terestru. Pentru ridicarea preciziei determinarilor, intotdeauna, asupra unei marimi sunt efectuate mai muIte masuratori decdt strictul necesar, numarul acestor masuratori suplimentare reprezentand gradul de libertate al determinarii respective.

Orice proces de masurare este afectat de erori, eroarea fiind diferenta dintre valoarea masurata §i valoarea adevarata,

Functie de modul in care se produc, aceste erori pot fi:

• Erori "grosiere" sau greseli, Acestea apar in urma efectuarii necorespunzatoare a unei masuratori sau a inregistratilor ei incorecte. Erorile de acest tip trebuie In primul rand depistate prin adoptarea unor metode de control si respectarea unei anumite metodologii de masurare si apoi, daca este cazul, eliminarea lor din prelucrarile ulterioare.

• Erori intamplitoare. Apar datorita unor factori imposibil de controlat si evaluat sau datorita neglijarii influentei unor factori in procesul de masurare prin

9

neincluderea in modelul matematic.

• Erori sistematice. Dupa cum Ie indica ~i numele aceste erori se produc in mod sistematic, dupa legi cunoscute, deci influent a lor poate si trebuie sa fie eliminata,

La prelucrarea riguroasa a masuratorilor se considera ca acestea sunt afectate numai de erorile intamplatoare, deci greselile si erorile sistematice trebuie eliminate.

Metoda celor mai mici patrate de prelucrare a masuratorilor presupune 0 distributie normala a observatiilor, Aceasta ipoteza trebuie insa verificata in cadrul unui test de concordanta. Metodele cele mai utilizate pentm verificarea normalitatii sunt testele i("hi patrat") si KohnogoruvSmimov.

o alta etapa in analiza masuratorilor consta in verificarea absentei erorilor sistematice. Eliminarea acestora poate fi realizata prin:

• Adoptarea unor metode adecvate de masurare (citiri in ambele pozitii ale lunetei, etc.);

• Aplicarea unor corectii (de centrare, de reducere, de refractie, de etalonare, etc.) masuratorilor, inainte de a fi introduse in prelucrare, pe baza unor masuratori complementare;

• includerea erorilor sistematice ca necunoscute in modelul functional (necunoscute pentru coeficientul de scara, pentru coeficientul de refractie, etc.).

Cu toate aceste masuri este bine ca absenta erorilor sistematice sa fie testata, testele des utilizate bazandu-se pe criteriul Abbe conform caruia suma patratelor diferentelor fata de medie este comparata cu suma patratelor diferentelor dintre dona observatii succesive.

o alta categorie de erori care pot aparea in procesul de masurare 0 constituie greselile, adica observatiile care nu reflecta in mod corespunzator aici posibilitatile instrumentului sau aparatului de masura nici marimea observata. Erorile grosiere care au valori net diferite fata de a celorlalte observatii pot fi depistate cu ~uPnta ~i eliminate. Decizia privind pastrarea sau eliminarea unor observatii din ca1culele ( acele observatii care sunt Ia limita) ulterioare nu poate fi luate decat in unna unei analize statistice.

Depistarea valorilor externe, adica a valorilor aflate in afara unei repartitii, este extrem de utila dar nu trebuie urmata de e1iminarea ei lara a se efectua 0 analiza asupra cauzelor care au putut determina aparitia valorii respective, fiind posibil ca acea valoare sa includa informatii pe care celelalte observatii nu Ie pot da.

Depistarea acestor erori se face ~i in faze de preprocesare, cand testele au un caracter "local" cat si dupa efectuarea prelucrarilor, Cel mai utilizat test pentru depistarea valorilor extreme inainte de prelucrare este testul Grubss. Dupa prelucrare sunt efectuate teste asupra corectiilor pentm a stabili

10

dad! 0 valoare este externa sau nu, dintre cele mai utilizate fiind testul F (aplicabil numai pentru o corectie) sau testul Tau (aplicabil unui grup de corectii),

Metoda celor mai mici patrate,

Un sistem liniar de ecuatii ale corectiilor este supradeterminat atunci cand numarul ecuatiilor este mai mare deeat numarul necunoscutelor. Aceasta supradeterminare indica faptul ca in model au fost luate in considerare mai multe masuratori decat cele necesare pentru determinarea parametrilor necunoscuti in consecinta se pot determina mai multe valori pentru aceeasi necunoscuta, De exemplu, daca se considera ca sistemul este format din m ecuatii ~i n neeunoscute prin luarea in considerare a primelor n ecuatii rezultand niste valori pentru cei n parametri necunoscuti (X). Luand in considerare alte n ecuatii din cele m (m > n) se obtin alte valori pentru parametri X. Pentru geodezie este neeesar sa se gaseasca niste valori unice ale parametrilor necunoscuti, Pentru aeeasta trebuie ca modelul sa fie refonnulat in sensul ca, pentru a face ca sistemuI sa devina consistent, se introduce un vector al corectiilor (v) care adaugat la vectorul masuratorilor (M*) sa rezulte vectorul valorilor cele mai probabile ale observatiilor (M);

M=M*+ v

Solutia prin metoda celor mai mici patrate se obtine prin minimizarea sumei patratelor corectiilor, In foarte muIte cazuri, valorile efective ale variantelor ~i covariantelor nu se pot cunoaste, de aceea ele sunt inlocuite cu valori proportionale cu acestea numite coeficienti de pondere, factorul de proportionalitate fiind varianta unitatii de pondere. In legatura eu matricea coeficientilor de pondere Qm se defineste §i matricea ponderilor

P=Q:!

Pentru 0 populatie data, varianta, media §i celelalte momente ale variabilei sunt unice si, in cele mai muIte cazuri, nu pot fi cunoseute valorile lor ci doar estimatii ale acestora.

Prelucrarea observatiilor efectuate in retele geodezice se desfasoara sub conditia specifica metodei celor mai mici patrate, componenta principala a modeluIui stochastic:

vTpv -e-miulm

In aceasta relatie, care reprezinta forma generals a eenditie! de minim, matricea ponderilor masuratorilor §i matricea cofactorilor masuratorilor sunt matriee pozitiv definite (admit inversa). Pentru 0 prelucrare ciit mai corecta, aceste matrice ar trebui sa fie matrice plina, IDsa detenninarea elementelor dreptunghiulare (pij §i respectiv, cu qij cu i:ft.j) nu este, deocamdata, intotdeauna posibila,

Pentru prelucrarile observatiilor efectuate in retele geodezice ce se efectueaza in mod curent, se face 0 aproximatie prin considerarea masuratorilor ea fiind independente. Aceasta aproximare face ca matricea ponderilor sa devina 0 matrice diagonala (Pu=O, pentru i:ft.j) ceea ce usureaza foarte mult calcniele. in aceste conditii, relatia vTPv~minim se mai poate serie sub forma:

11

[pvvj-eminim

Cand cerintele de precizie nu sunt ridicate, se mai poate face 0 aproximatie prin considerarea masuratorilor independente ca fiind de precizii egale, caz in care conditia de minim [pvvj-eminim

se poate serie astfel:

[vvj-e-minim

Metoda celor mai mici patrate de estimare a parametrilor necunoscuti mai este cunoscuta si sub denumirea de compensarea prin metoda celor mai mid piitrate.

Modelulfuncfional-stochastic Gauss-Markov, utilizat la prelucrarea observatiilor geodezice este reprezentat, de modelul functional, dat de relatia v = Ax+1 §i de modelul stochastic reprezentat de relatia: Cm=G2 Qm

Daca se considera ca matricea coeficientilor A are rangul n (rang(A)= n) §i ca matricea ponderilor este pozitiv definita atunci modelu1 este denumit modeluI Gauss-Markov fora defect de

rang.

In acest model se presupune ca valorile medii ale observatiilor pot fi reprezentate de 0 combinatie liniara a coeficientilor dati ~i parametri necunoscuti, deci avem un model liniar. Relatia Iiniara este cunoscuta sub denumirea de regresie, iar estimatia in modelul Gauss-Markov 0 analiza de regresie. Totusi acest model difera esential de modelul regresiei deoarece parametri aleatori sunt estimati prin combinatii liniare ale observatiilor,

Rangul unei matrici A de dimensiuni m xn este

rang(A)-::! minintm.n)

iar in cazul studiat m?n. lntotdeauna se cauta ca numarul observatiilor efectuate (m) sa fie mult mai mare decat numarul parametrilor necunoscuti (n), pentm a diminua efectul aIeator al observatiilor in estimatii, deci m > n. Modelul se numeste rara defect de rang deoareee rang(A) = n. Sistemul de ecuatii

M=AX

nu este un sistem consistent. Se obtine un sistem consistent prin adaugarea unui vector aleator v (m,l)al erorilor lui M, adica

M* + v = AX , ecuapi ale observapilor

cumedia

M(v) =0

~i dispersia '

Aceste ultime trei relatii reprezinta 0 alta fonnulare a modelului Gauss-Markov. Ecuatiile 12

observatiilor la prelucrarea prin metoda eelor mai miei patrate sunt cunoseute ca ecuatii ale corectiilor, iar mode lui Gauss-Markov se mai numeste compensarea observatiilor.

Matricea de covarianta a observatiilor M a fost presupusa cunoscuta in relatiile de mai sus, exceptand factoruI (7;. Matricea ponderilor P a observatiilor M s-a presupus ca este pozitiv definita, deci inversa p-l exista ~i este 0 matrice pozitiv definta:

Se considera ca vectorul ~"'I)

M=[mh mm]T

este aleator si ca matricea lui de covarianta este data de relatia dispersiei. In acest caz

P=cC-1

se numeste matricea ponderilor, c fiind 0 constanta. Elementele de pe diagonala acestei matrice (Pi;) reprezinta ponderea variabilei aleatoare m; i=L; ... .m .

Daca C este 0 matrice diagonala

C=diag( (712 , , u; ),

ponderea Pii a variabilei aleatoare m, este data de relatia

sau daca c= (7;

deci dimensiunea ponderii este patratul reciprocei dimensiunii variantei.

Matricea ponderilor poate fi acceptata aproape intotdeauna ca fiind 0 matrice diagonala, componentele sale putand :fi determinate cu formule empirice care se gasesc ell usurinta in diverse manuale. Componentele matrieei ponderilor pot :fi determinate ~i print-o estimare

Ita posteriori".

Intr-o prelucrare, prin metoda celor mai mici patrate p~l=Q

deoarece

D(M)= (7~Q

Q reprezentand matricea eofactorilor sau matricea coeficientilor de pondere.

Daca P = I atunci

D(m)= a~I

iar factorul (7; , este denumit varianta unitatii de pondere. Modelul functional - stochastic este dat de

relatiile M=AX si D(m)= u; I

13

In general, Intre parametri X ~i observatiile M nu sunt relatii liniare ,putem scrie:

Fi (X1, X], ... Xn)=m* + Vj

Unde:

• FJ (XJ, X], ... Xn) reprezinta functii diferentiabile real- evaluate ale

parametrilor )6, X], ... Xn

• m," sunt observatiile efectuate, iar

• Vi> sunt corectiile ce trebuie aduse observatiilor

unde X~ sunt valorlle aproximative ale parametrilor, eunoscute, iar corectiile Xi sunt necunoscute. Prin liniarizarea aeestor reI alii ~i dezvoltare In serle Taylor, in jurul valorilor aproximative:

F; (J4, X], ... Xn)= F; (Xf +Xj, ...... ~ +xn.)=

i=1,2, ..... ,n

Acest sistem se numeste sistemulliniarizat a1 ecuatiilor de corectie ~i poate fi seris sub forma v=Ax+1

I=AX-m*

reprezinta vectorul termenilor liberi ~i are aceleasi dimensiuni ea si vectorul observatiilor, Conditia sub care se efectueaza preluerarea este data de relatia

14

n=vTpv~minim

Valorile eele mai probabile ale parametrilor necunoscuti se obtin, sub conditia de minim, eu relatia cunoscuta

Daca in modelul Gauss-Markov parametri necunoscuti X sunt subiectul unor conditii, atunci modelul

M(M) = AX,

unde M reprezinta operatorul medie, cu ecuati ile de conditio dintre neeucunoscute

BX=w

si D(M)= (J'~ p-l

este denumit modelul Gauss-Markov Cll constrangeri san compensarea masuratorilor indireete en ecuatii de conditie intre neeunoscute.

Conditia sub care se efectueaza compensarea este data de relatia :

Deoarece este 0 problema de minim conditionat, functia Lagrange este cp = vTpv - 2F (BX-w)

- k este veetorul multiplicatorilor Lagrange;

- Beste matricea, coeficientilor necunoseutelor;

- w este vectorul tennenilor liberi;

x = (A TpAr1BTk - (A Tp A) - A TpI,

unde

Rangul matricei coeficientilor B se noteaza ell r (rang(B) = r). Daca rangul acestei matrici este mai mic decat numarul necunoseutelor (r < n), pot fi eliminati r parametri necunoscuti en relatia BX = w din modelul M(M) = AX, iar daca rangul este egal en num8rul necunoscutelor (r = n) atunci parametri necunoscuti sunt unic determinati prin relatia:

In cazul in care in modelu1 functional Gauss-Markov, reprezentat de relatia M = Ax, sau

M* + v = AX , rang(A) = r < n, atunci modelul se numeste modelul Gauss-Markov cu defect de rang si el se uti1izeazii la prelucrarea observatiilor in retele libere.

15

In lucrarile geodezice numarul observatiilor efectuate este mai mare decat numarul parametrilor necunoscuti (m = n), deci matricea coeficientilor sistemului de ecuatii liniare A are un defect suriectiv care se elimina prin conditia sub care se face prelucrarea prin metoda celor mai

mici patrate : n=vTpv---+minim

in cazul retelelor libere rangul matricei A ~i deci al matricei sistemului de ecuatii normale

(N = AT A), rang(A) = rang(N) = r, este mai mic decat numarul parametrilor implicati in model (r < n) deci A si N sunt matrice singulare, avand un defect injectiv (d = n - r).

Metode de prelucrare a masuratorilor efectuate in retele geodezice lib ere.

In literatura de specialitate, se cunosc mai muIte metode de rezolvare a sistemeIor de ecuatii Iinare, normale si singulare si se prezinta procedee care se bazeaza pe urmatoarele dona principii:

• a) 'intr-o prima etapa a algoritmului de calcul se procedeaza la alegerea arbitrara a unui numar strict necesar ~i suficient de "elemente fixe"{un set minim de constrangeri) care sa conduca la obtinerea unui sistem nesingular. Acesta poate fi rezolvat, solutiile care rezulta sunt msa "deplasate" fiind, de fiecare data, dependente de modul in care au fost alese "elementele fixe",(corecpile masuratorilor sunt aceleasi indiferent de care elemente au fost alese fixe).

• b) in continuare se efectueaza transfonnarea solutiilor deplasate, neunice, ale sistemuIui singular de ecuatii normale, in estimatii ale coordonatelor sau ale corectiilor valorilor aproximative ale coordonatelor.

Modelul functional-stochastic de compensare a observatiilor este dat de relatiile :

v=Ax+1

Daca intr-o retea geodezica nu este considerat nici un element fix, deci 0 retea in care intervin numai masuratori necesare determinarii geometrice a retelei, atunci aceasta retea este denumita retea geodezica Iibera.

Deoarece masuratorile propiu-zise nu pot fixa reteaua respectiva intr-un sistem de coordonate, aceasta capata un anumit "defect", reprezentat de numarul gradelor de libertate, specific si diferit de 16

la 0 etapa la alta.

In cazul unor asemenea retele matricea sitemului de ecuatii normale este singulara, avind un defect de rang d. Rangul acestei matrice este mai mic decat dimensiunea ei (r< n) rezultand,

d=n-r

Considerapi privind defectul de rang al matricei coefieientilor,

Matricea sistemului de ecuatii normale se obtine cu relatia;

N=A TpA

Matricea cceficientilor sistemului de ecuatii normale poate fi singulara datorita defectului de rang al matricei coeficientilor sistemului liniar de ecuatii ale corectiilor sau al matricei ponderilor. In cazul masuratorilor independente matricea ponderilor este, dupa cum a fost precizat, 0 matrice diagonala :,;i nu poate fi singulara (det(P)= PhP2, ...• p,) In consecinta singularitatea matricei sistemului de ecuatii normale provine din defectul matricei A.

Defectul de rang al matricei coeficientilor sistemului de ecuatii liniare poate fi datorat datelor initiale sau configuratiei retelei.

.:. Defectul de rang datorat datelor initiale 'intr-o retea geodezica libera volumul de date initiale este constituit de valorile provizorii ale necunoscutelor, masuratorile efectuate si de matricea de covarianta corespondents; de exemplu un numar de elemente fixe, reteaua geodezica considerata nu poate fi incadrata intr-un sistem de coordonate aferent in acest caz defeetul de rang este egal eu numarul gradelor de libertate existent in reteaua geodezica considerata (tabel ) .

• :. Defectul de configuratie - atunci cand masuratorile efeetuate Intr-o retea nu sunt suficiente pentru a defini reteaua, cand se elimina masuratori (pentru faptul ca sunt considerate gresite) care sunt strict necesare pentru determinarea unui punct din retea sau cand se modifies modelul functional avem un defect de configuratie. Acest defect poate fi prevenit si eliminat In faza de proieetare a retelei geodezice.

Dintre proeedeele concrete de prelucrare a masuratorilor geodezice efeetuate in retelele libere se disting:

• detenninarea unei matriee inverse generalizate.

Conform definitiei Moore-Penrose G este 0 matrice inversa generalizata a unei matriee A daca sunt satisfacute relatiile:

l.AGA=A,

2. GAG= G,

17

--_---------------- ----

3 (AG)T = AG, 4. (GAh = GA.

o astfel de matrice G, care satisface toate cele 4 conditii Moore-Penrose, are 0 proprietate importantii: unicitatea.

Defecte ~i grade de libertate in retelele geodezice libere
Defect Componenetele vectorului propriu pentru un punct
NT. Tip de oarecare;;i"
Tip de masuratori efeetuate ul de Grad de libertate
crt retea
rang Translatia Rotatia Scam
1. Reteade o translatie pe
Diferente de nivel 1 1
nivelment directia H
Translatie pe I 0
Distante si azimute 2
directiile x si y 0 1
Retea Distante sau distante si 2 translatii si 0 I 0 = )',
2. planimetri 3
directii rotatie 0 1 Xi
ca
Directii, relatii intre 2 translatii, 1 0 - Yi Xi
distante sau ca la d=3 cu 4 o rotatie si un
necunoscuta de scam coeficient de scam 0 1 Xi Yi
Distante si distante zenitale
sau distante si directii 3 translatii pc 1 0 0 - Y;
orizontale SHU si distante 4 directiile X, Y;Z si 0 1 0 X;
o rotatie injurul
zenitale sau distante si 0 0 1 0
axeiZ
diferente de nivel masnrate
Directii orizontale si 3 translatH, 1 0 0 -Y. Xi
I
distante zenitale sau ca la 0 1 0 Xi ~
5 o rotatie si un
d=4 inclusiv coeficientul
Retele coeficient de scam 0 0 I 0 z,
3. de scam
spatiale
1 0 0 0 z -y
I
3 translatii 0 -~ 0 ~
Distante 6 0 1
3 rotatii
0 0 I 1; -A; 0
3 translatii 1 0 0 0 ~ -1; Xi
Ca la d=6 cu necunoscuta 3 rotatii 0 1 0 -~ 0 ~ Y;
7
de scam o necunoscuta de
scam 0 0 1 1; -A; 0 Zi • deducerea elementelor unei matrice inverse generalizate particulare,matrice care satisface una, doua sau trei din conditiile Moore-Penrose. Astfel pot exista matrice inverse generalizate care satisfac conditia I', conditiile 1 si 2, conditiile 1,2 §i 3 sau 1,2 §i 4;

• introducerea unor relatii de conditie intre necunoscute; 18

• introducerea unor ecuatii de observatii fictive cu pondere mult mai mare decat a celorlalte, care corespund relatiilor de conditie intre necunoscute;

• transformarea unor solutii deplasate, neunice, in estimatii ale valorilor aproximative cu ajutorul unei matrice de transfonnare, procedeu cunoscut sub denumirea de Tramsformarea S;

• impunerea unor conditii totale sau partiale de minim asupra sumei, patratelor corectiilor pentru coordonate.

Procedeul Mittermayer.

La prelucrarea masuratorilor efectuate in retele geodezice libere se considera ell toti parametri prineipali in care sunt ineluse eoordonatele punctelelor retelei -~i top parametri secundari - cum ar fi, de . exemplu unghiurile de orientare a statiilor la masuratorile de directii orizontale- sunt marimi necunoscute pentru care se cunose valorile provizorii.

Procedeul Mittermayer de pre1ucrare a observatiilor efectuate in retelele, geodezice lib ere consta in pareurgerea urmatoarelor etape de calcul:

• -calculu1 matricei coeficientilor sistemului de ecuatii normale - relatia N= A 'T A ~i a vectorului termenilor liberi normalizati (A 1J>1);

• -calculul elementelor matricei obtinute prin inmultirea matricei N cn ea ins~i apoi eliminarea din matricea rezultata a unui nnmar de linii ~i coloane egal cu defectul de rang al matricei initiale N;

• -in versa matrieei rezultate ;

• -eompletarea matricei astfel obtinuta eu d linii ~i d coloane de elemente nule, rezultand 0 matrice notata (NN)-l

• -valorile cele mai probabile (estimatii) ale parametrilor necunoscuti (coordonatele punctelor) se obtin prin adaugarea la valorile provizorii (aproximative) ale aeestora a solutiilor sistemului v = Ax+1 un ~ir ordonat de valori care satisfac ecuatiile din sistemul de mai sus- date de relatia:

x= - N(NN)-lATPl.

Valorile cele mai probabile ale masuratorilor se obtin prin adaugarea la valorile masurate corectiile v rezultate din preluerarea observatiilor:

v=(A(A TpArlATp_I)1 =Ax -I

Pentru estimarea erorilor individuale ale parametrilor trebuie calculate matricea cofactorilor,

19

notateQ;;'

Q;;. = N (N N ) . 1 N (N N ) . 1 N

Vectorul parametrilor are norma minima, iar unna matricei Q;;' este, de asemenea, minima:

X T X -j> minim si unna( Q;;')-j> minim, ceea ce inseamna ca

unde

• s ~ = n/(m - n + d) = Q/f reprezinta varianta unitatii de pondere;

• S;I este varianta necunoscutei Xi ;

• sp este abaterea medie standard de pozitie;

• np este numarul de puncte din retea;

• q x x se extrage de pe diagonala matricei Q;a-

II

Bjerhammar demonstreaza ca solutiile sistemului se pot obtine si eu ajutorul relatiei:

x=Q~ATI

Transformarea S -Algoritmul Hansen - Helmert -Wolf Consta din pareurgerea urmatoarelor 2 etape :

1. alegerea unui numar sufieient ~i neeesar de elemente fixe eazul reteleleor neconstraase , defectul de rang al matricei coeficientilor ridicandu-se prin considerarea acestor elemente fixe ~i prin prelueare se obtin valorile necunoseutelor x'.

2. transfonnarea rezultatelor obtinute in etapa precedenta pentru a obtine 0 solutie unica ~i egala (eu cea obtinuta prin metoda Mittermayer), aceasta transformare se realizeaza ell 0 relatie de forma:

x =x'+ D*t

D- matricea datelor de referinta

(1)

x - vectorul parametrilor neeunoscutelor

x' - veetorul parametrilor rezultati in urma prelucriirii

t - vectorul parametrilor de transformare de la-sislemul x', acest sistem se rezolva sub conditia xTx minim

DTX=O

DT (x'+ n*t)= 0 t= _cnTD)"lnT x'

se introduce (3)in (1) si rezulta

(2)

(3)

20

x = x' - D (DTDrlDT x' x = (1- D (DTDrIDT )X'

x= SX'

x' - solutiile

Forma matrieei D

D=

x.y.coordonate reduse la centrul de greutate .la 0 conditie partiald de minim se determinii centrul de greutate al retelei formatii numai din punctele care intrii in conditia de minim.

Coordonatele centrului de greutate al unei retele geodezice planimetrice, formam din n puncte se determina eu relatiile:

n

Yo = ~.l'

n

iar ill locul coordonatelor utilizate la formarea matricei datelor de referinta se utilizeaza diferente fata de centrul de greutate :

Ox; = c(x; -xo) o/i = c(y; - Yo)

c- coeficient de omogenizare (are valori cuprinse intre 10-4 ~i 10-8, functie de marimea retelei considerate ),utilizat pentru a aduce elemente1e matricei la valori apropiate de unitate.

Matrieea de transformare S are acelasi defect ca ~i matricea sistemului de ecuatii nonnale , ea capata diverse forme in functie de reteaua considerata .

Urmeaza 0 serle de calcule necesare deducerii necunoscutelor t se formeazamatricea (DTD)-1

se calculeaza in continuare matricile (DTDj -IDT apoi D(DTD) -lDT

se determina matricea Qxx

In cazul retelelor lib ere de nivelment geometric conditia care se pune este [x]=O, calculele de compensare se simplifica daca la sistemulliniar al ecuatiilor de corectii se introduce 0 ecuatie fictiva (coeficientii tuturor necunoscutelor implicate in model fiind egali cu 1), are valoarea tennenului liber zero ~i 0 pondere mult mai mare decat a celorlalte ecuatii; ponderea pentru aceasta ecuatie se determina cu relatia :

P ficttv = 100 [P]

m

21

CALCULUL PRECIZIILOR

o problema importanta in retelele geodeziee 0 reprezinta stabilirea judicioasa a ponderilor (formarea modelului stochastic) :

• ponderea pentru observatii unghiulare orizontale, eel mai utilizat procedeu este acela in care se considers ca toate directiile observate dintr-o static au aceeasi pondere

1 (s:Y

, unde

s'

(s' a i = it iar

s' a reprezinta valoare abaterii standard a unei directii compensate in statie • ponderea pentru unghiuri masurate

Pro = O,5*Pa

o ponderea pentru fiecare directie masurata, daca abaterea standard se calculeaza ell 0 relatie in care se tine seama ~i de alti factori (distanta la care se aila punctul vizat,de precizia aparatului,de precizia finala urmaritaj.se poate determina eu 0 relatie de forma:

( )2

0002 gall

s:~ = (0.000480n)2 + . [m] 200

D[m] 7r

• ponderea pentru lungimile masurate

P~ = (ctj ,unde s ~ = a+bDij[km] - abaterea standard de masurare a aparatului din s~!>

I)

cartea tehnica , constanta se va alege astfel ineat ponderile pentru distante sau lungimi sa fie in jurul valorii unitate .

• ponderea pentru diferente de nivel determinate geometric

p;" = __E_, considerand ea lungimea (L) -lungimea tornsonului

Lij[km]

-tn eazul zonelor aceidentate, eu diferente marl de nivel, pentru determinarea ponderilor este mai important numarul statiilor de nivelment efeetuate pentru determinarea diferentelor de nivel pe un tronson dedit lungimea tronsonului pentrn detenninarea aleiasi diferente de nivel, deci L din relatie se inlocuieste eu numarul de statii.

22

• ponderea in cazul observatiilor unghiulare zenitale:

p; = Wct • unde eroarea medie patratica a mediei aritmetice se calculeaza astfel: s:~

IJ

SIJ:~! = ~. corectiile v se calculeaza ca diferente fata de medie. m fiind

~~' . ..,

numarul de masuratori efectuate asupra aceleisi distante zenitale (~ij).

o ponderea unei directii unghiulre zenitale mai poate fi determinatii si in functie de varianta diferentei de nivel:

,; _ ct

Pij - ( 'M \2

sij )

o ponderea in functie de distnta dintre cele doua puncte observate: ,; _ ct

Pij --( \2 Dij)

constanta de proportionalitate utilizata po ate fi considerata ca fiind: -cel mai mic multiplu comun al patratelor erorilor

-un numar intreg astfel incat pentru ponderi sa rezulte valori comode pen tru

calcule(1 0-2 ~i 102), iar in cazul in care intr-o retea sunt prelucrate observatii de mai multe tipuri (distante ~i directii unghiulare orizontale ) valoarea acestei constante trebuie sa fie aceeasi pentru ambele tipuri de masuratori.

Calcute de evaluare a preciziei

Observatiile efectuate intr-o retea geodezica trebuie sa se fmalizeze cu calcule de evaluare a indicatorilor de precizie.

• Abaterea standard (eroarea medie patratica )a unitatii de pondere So se calculeaza cuformuIa:

-pentru miisuritori corelate:

So = ~ ,unde d - defectuI matricei N

V~

-pentru miisuritori independente:

so=~ V~

-pentru masuratori de aeeasi precizie:

s -.J [vv]

0- m=n+d"

23

in care m reprezinta numarul observatiilor efectuate in retea, n numarul necunoscutelor din modelu1 functional- stochastic iar d defeetul de rang.

• abaterea standard a unei misuritori individuale compensate:

So

~s'=--

I C'

vP;

i= 1 ,2,I10 ,m;

• abaterea standard a necunoscutelor (a mirimilor determinate indirect):

So ~s·=--

I [ri;'

j= 1,2, •••••••••••••• ,n,

in care eoefieientul de pondere 'Iii, corespunzator necunoseutei Xj, se extrage de pe diagonala principala a matrieei inverse a sistemului normal, fiind elementul ell numarul j; in cazul retelelor geodeziee planimetriee sau tridimensionale se poate determina abaterea standard totals pentru un punet oarecare, petru eazul unei retele planimetrice avem relatia:

ESTIMATORI DE PRECIZIE SVPLIMENTARl LA PRELUCRAREA MASURA.TORILOR EFECTUATE iN RETELE PLANIMETRICE GEODEZICE CU METODA OBSERVATIILOR INDIRECTE

N-1 =Q;u N-1 * N=I «. =So.J'Q:

Sy =So.J'Q:

So =~[PVV]

n-u

RETELEPLANEMETlUCE P(x,y)

N -matrieea sistemelor de ecuatii normale

I=[~ ~J

N-1=Q;u N-1 *N=I N-1=Qxx

24

EV ALUAREA PRECIZIEI iN RETELELE PLANIMETRICE

1. ERORILE INDIVIDUALE - relativ la punetul de la mijloeul retelei R

* S xR ::::: SO ~QXRXR ,unde So - abaterea standard a unitatii de pondere

* SyR = SO~QYRYR

* So ::::: .J[PVV] ,unde[pvv]se va determina eu 2 procedee, n=nr de masuratori, u ::::: nr de n-u

necunoscute

Pentru punetul R abaterea se ealeuleaza eu relatia:

SIR ::::: ~S;R + S~R ::::: SO~QXRZR + QYRYR

2. in fieeare punct nou se determina elipsele erorilor -semiaxele elipsei

a R ::::: So A ; b»> so.fi; unde AISi A,2 se caleuleaza eu relatia:

A = QXRXR +QYRYR +! It:. _Q t +4Q2x

1,2 2 - 2 V \!:::!xRxR YRYR J RYR

Orientarea axei marl a elipsei, adica unghiul format de axa mare a elipsei ell axa x In punetul R este notata

/Ix

I/y

1 2QxRyR

9R::::: -arctg--~--

2 QxRxR - QyRyR

25

Pozitionarea planimetrica,

Pozitionarea planimetrica este eel mai utilizat tip de pozitionare, marea majoritate, a Iucrarilor geodezice necesitand 0 reprezentare pe un plan a situatiei din teren. Reprezentarea unei parti a suprafetei terestre sau chiar a intregii suprafete se realizeaza prin intermediul hartilor adiea prin intermediul unui numar finit de punete reprezentative pentru suprafata de reprezentat. Pentru 0 reprezentare planimetrica a suprafetei terestre trebuie sa se cunoasca pozitia orizontala a acestor puncte care alcatuiese asa numitele retele orizontale sau planimetrice. Pozitia planimetrica poate fi data de coordonatele ,geodezice (latitudinea,longitudinea) pe elipsoidul considerat ca aproximeaza suprafata Pamantului la momentul respectiv (elipsoidul de referinta), sau intr-un sistem bidimensional de coordonate, conditia fiind cunoasterea relatiilor de legatura intre cele doua sisteme.

Functie de natura elementelor masurate, retelele geodezice planimetrice pot fi:

• Retele de triangulatie in care sunt efectuate numai masuratori de directii unghiulare orizontale;

• Retele de trilatera tie in care se efectueaza numai masuratori de distante

• Retele de triangulatie-trilateratie in care se efectueaza ambele categorii de observatii amintite mai sus.

In ultima perioada de timp, datorita perfectionarii aparatelor de masura din domeniul geodeziei pentm efectuarea observatiilor unghiulare la distante marl, ultima categorie de retele este cea mai utilizata pentru determinarea pozitiei planimetrice a punctelor.

Corect ar trebui sa se utilizeze termenul de pozitionarea in spatiul cu doua dimensiuni sau pozitionarea 2D.

Sisteme utilizate in pozitionarea planimetrica.

Pentru ca eel mai utilizat sistem de coordonate este eel bidimensional in continuare se vor face eateva precizari in legatura cu acesta, sistemele de coordonate in care pozitia unui punet este data de coordonatele geodezice fiind prezentate in geodezia elipsoidala

Acest sistem rectangular de coordonate are 0 axe indreptata catre directia nord iar eealalta catre directia est. Deoarece suprafata terestra nu este planarezulta ea pentru reprezentarea ei pe un plan trebuie sa se utilizeze diverse proieetii eartografice , care, evident, deformeaza realitatea. Intre un punct de pe suprafata terestra si corespondentul sau in plan trebuie sa existe niste relatii de corespondenta de forma:

26

x=f1(B,L) x=f2(B,L)

Cunoasterea sistemului de proiectie utilizat pentru reprezentarea suprafetei terestre este de 0 importanta deosebita pentru ca masuratorile efectuate pe suprafata Pamantului (in general, pentru pozitionarea planimetrica, directii unghiulare orizontale si distante ) trebiue sa fie reduse la acest sistem de proiectie.

Cele mai utilizate sisteme de proiectie in Romania si eateva din caracteristicile lor sunt prezentate in continuare:

.:. Proiectia stereogrofica 1930 pe plan unic secant denumita si pe planul secant Brasov pentru ea polul proiectiei se afla in apropierea orasului Brasov, a fost adoptata in tara no astra in 1930 (de unde si denumirea). Elipsoidul adoptat a fost elipsoidul international Hayford, iar punetul astronomic fundamental a ales pilastrul de beton din eadrul Observatorului astronomic Bucuresti. Sistemul de axe de coordonate plane stereografice a fost ales astfel incat originea sa reprezinte imaginea plana a polului, axa Oy sa se gaseasca pe directia sud-nord cu sens pozitiv spre nord iar axa, Ox pe directia est-vest cu sensulpozitiv spre est. Pentru a nu se lucra cu eoordonate negative, s-a adoptat 0 translatie a sistemului de axe cu 500000 m spre vest si spre sud astfel incat, pe teritoriul, Romaniei, sa se luereze numai cu eoordonate pozitive .

• :. Sistemul de proieetie Gauss-Kruger sau reprezentarea conforma Gauss, pe scurt proiectie Gauss, a fost introdus in tara noastra in anul 1951, data la care a fost adoptat si elipsoidul Krasovski (1940) cu punctul astronomic fundamental la Pulkovo (sistemul de coordonate 1940). Un aspect specific proiectiei Gauss este acela ea reprezentarea elipsoidului terestru se face pe fuse (de 3 si 6 grade), fiecare fus avand propriullui sistem de coordonate cu axa x indreptata dupa meridianul axial (situat in mijlocul zonei de reprezentat) iar axa y dupa ecuatorul terestru (spre est) .

• :. in anul1971 (septembrie), prin Decretul Nr.305, se stabi leste , printre altele, ca lucrarile "geodezice t opo-fotogrametrice si cartografice necesare economiei nationale se executa in proiectie stereografica 1970 si sistem de cote referite la Marea Neagra". Aeeasta proiectie mentinea elipsoidul de referinta Krasovski (1940); polul proiectiei, denumit si centrul proiectiei, este situat la latitudinea de 46°Nord si longitudinea 250Est Greenwich, intreg teritoriul tarii find reprezentat pe un singur plan, existand un cere de deformatie nuia cu raza de 201718m. Sistemul de axe de coordonate rectangulare plane are ca origine imaginea plana a polului proiectiei, axa Ox avand sensul pozitiv spre nord iar axa Oy avand sensul pozitiv spre est.

Din considerente practice, ca si in cazul proiectiei stereografice 1930, originea sistemului de coordonate a fost translatata cu aceleasi cantitati si in aceleasi directii. Trecerea de la

27

coordonatele plane la coordonatele geodezice pe elipsoidul de referinta si invers se realizeaza, de regula, prin intermediul coeficientilor constanti, publicati de Strutu-Falie in 1957 si 1959. Desi acesti coeficienti introduc erori, in general mai mici de 1 mm intre transformarea directa si cea inversa, ei sunt utilizati deoarece, pentru marea majoritate a lucrarilor curente, asigura precizia necesara.

Prelucrarea observatiilor efectuate in retele geodezice planimetrice.

Prelucrarea masuratorilor efectuate in retelele geodezice, indiferent de tipul acestor retele, constitute ultima etapa a activitatii geodezice, in urma careia se obtin rezultatele finale. Prin prelucrarea observatiilor din retele1e geodezice nu se poate imbunatati precizia realizata in faza de efectuare a masuratorilor. dar 0 prelucrare incorecta po ate micsora aceasta precizie sau, in eazuri extreme, poate conduce 1a obtinerea unor rezultate incorecte.

Prineipalul avantaj a1 compensdrii retelelor geodezice prin metoda masuratorilor indireete eonsta in faptul ca fiecarei observatii ii corespunde 0 ecuatie de eorectie ceea ce permite efectuarea unui control riguros asupra alcatuirii modelului functional. Datorita corespondentei dintre numarul masuratorilor si eel a1 ecuatiilor este posibil ca procesul de compensare sa poata fi complet automatizat.

o prelucrare a masuratorilor prin metoda observatiilor indirecte cunoscuta si sub denumirea de "metoda variatiei coordonatelor''sau''compensarea grupului de puncte" se realizeaza prin parcurgerea mai multor etape, in fiecare etapa obtinandu-se rezultate care permit alegerea unor modele mai performante si a unor valori mai precise pentru unnatoarele etape de calcul.

Prelucrarea observatiilor efectuate in cadrul unei retele planimetrice geodezice constand ill parcurgerea unnatoarelor etape principale:

.:. prelucrarea pre1iminara a observatiilor geodezice SI redueerea observatiilor 1a

suprafata de referinta aleasa; .:. calculul elementelor provizori;

.:. formarea mode1ului functional-stochastic;

.:. transformarea eeuatiilor de corectii dupa regulile de echivalenta

.:. normalizarea sistemului de ecuatii liniare ale corectiilor si rezolvarea sistemului normal de ecuatii;

.:. calculul e1ementelor compensate si, daca este cazul, controlul compensarii;

In continuare, va fi prezentat, modul de deducere a re1atiilor de cal cuI 81 a calculelor ce trebuie efectuate pentru parcurgerea acestui proces iterativ de prelucrare a observatiilor geodezice.

28

Prelucrarea preliminara a observatliler geodezice.

Prelucrarea preliminara a observatiilor geodezice efectuate in retele de triangulatie constand in determinarea elementelor necesare construirii modelului functional-stochastic al prelucrarii propriu-zise ~i in reducerea observatiilor din reteaua considerata la aceeasi suprafata de referinta (elipsoid sau plan de proiectie), prezentand in eontinuare etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea obiectivelor enuntate si relatiile de calcul utilizate.

Calculul coor don atel o r p r el iml n ar ii

Prima etapa ce trebuie parcursa In cadrul procesului de compensare in determinarea coordonatelor preliminarii. Acestea se determina cu 0 precizie seazuta, precizie care depinde in general de scopul unnarit si de lungimea laturilor retelei considerate.

Functie de sistemul de referinta ales, coordonatele preliminarii se determina astfel:

1. In planul de proieetie, pentru fiecare punct no u, eoordonatele se determina prin eel putin doua intersectii simple inainte. In retelele geodezice in care au fost efectuate si masuratori de distante coordonatele preliminarii pot fi determinate prin duble radieri, intersectii liniare, etc. Daca diferenta dintre cele doua randuri de valori obtinute se incadreaza in limite acceptabile scopului propus (de regula aceasta diferenta se accepta a fi de ordinul decimetrilor) atunei eoordonatele de lucrue se determina prin media aritmetica a valorilor obtinute;

2. Pe elipsoidul de referinta, este necesar sa se rezolve mat intai triunghiurile elipsoidice mici prin metoda Legendre san metoda aditamenteIor, rezultand astfellungimile laturilor, unnand ca in etapa unnatoare sa se aplice relatiile de la problema geodezice directa.

Reducerea observatiilor efectuate /a suprafata de referinta 1. Reducerea directiilor unghiulare orizontale.

Pentru ca sistemul de proiectie utilizat oficial in Romania este sistemul stereografic 1970 si pentru ca prelucrarea observatiilor se face, de regula intr-un sistem bidimensional, in continuare se va considera ea aeest plan este suprafata de referinta unde se vor reduce observatiile geodeziee.

Pentru reducerea directiilor azimutale (compensate in statie) pe suprafata de referinta trebuie aplicate mai multe eorectii. Unele dintre aceste corectii sunt neeesare redueerii observatiilor pe suprafata elipsoidului de referinta, altele trebuie aplieate pentru ea modul de efectuare a observatiilor nu este eel ideal iar una este necesara reducerii masuratorilor la suprafata aleasa ca referinta.

.:. Corectia de reducere de Ia sectiunea normala directa 18 linia geodezica.

Se considera un punet de statie Pi din care s-au efectuat observatii azimutale eatre alte puncte printre care si punctul Pj. Trebuie sa se determine 0 eorectie, datorata necoincidentei intre seetiunea nonnala direeta (normala la elipsoid in punetul eonsiderat si punctul vizat) si linia geodezica (linia eurba cea

29

mai seurta dintre doua punete situata pe 0 suprafata oareeare, avand ea si earacteristiea principala unicitatea), pentru a trece de la sectiunea normala direeta la linia geodezica.Aceasta corectie, notata eu el din figura alaturata, mai este cunoscuta si sub denumirea "eorectia de linie geodezica", in care:

Coreetia de Jinie geodezica

tanA~ =!.. , 9 X

A; -azimutul sectiunii nonnale detenninata de normala la elipsoidul de referinta in

punctul de statie Pi si Pj ,prin neglijarea tennenilor de ordinul ill si superiori se obtine: lanA; ~ lanA.(1 + :~, e' cos' B+ ..... J

Aij- reprezinta azimutulliniei geodeziee

expresia utilizata pentru ealculul corectiei de redueere la linia geodezica este: 2 2B

[ee] [ee] e cos m 2 • 2A

C1 = -p 2 S[Ian] SID

12Rm

in care :

.:. e - este prima excentrieitate (nmnerica), e2=2f-f

.:. Em - este latitudinea medie ca1eulata intre punetele de la capetele directiei observate .:. Rm - reprezinta valoarea medie a razei de eurbum

Valorlle latititudinilor, daca nu sunt determinate din masuratori astronomice sau alte metode, se pot determina din coordonate rectangulare plane eu ajutorul coeficientilor constanti.

30

Corectia datorata altitudinii punctului vaat

Aceasta corectie sedatoreaza necoincidentei a doua sectiuni nonnale :

.. a sectiunii normale detemrinate de intersectia planului care contine norrnala la elipsoid in punctul de statie si punctul vizat ( planul ce contine viza ) cu elipsoidul de rotatie, in ipoteza ca norrnala 1a elipsoid coincide cu vertica1a locului:

.. si a sectiunii norrnale determinate de intersectia planului care contine normal a la elipsoid in punctu1 de statie si proiectia pe elipsoid a punctului vizat.

Corectia datorata altitudinii punctului vizat are valori mici ceea ce face ca la stabilirea relatiei de ca1ul sa se accepte unele aproxirnatii, folosind notatiile:

• s distanta pe elipsoidul de referinta dintre cele doua puncte

• a unghiul

e2

clcc] = p[CC1 __ H. sin2A .. unde:

2 2M J Y'

m

"* eu indicele inferior m s-au nota! valorile medii ale cantitatilor respective, aceasta corectie are, de aemenea, valori mici si putem observa:

'*' nu dpinde de altitudinea punetului de statie

• pentru directii de azimut ()!l sau 100g are valoarea zero . • :. Corectia datorata deviatiei verticalei.

Dupa cum a mai fost precizat deviatia vertiealei este datorata necoincidentei dintre verticala locului si nonnala la suprafata considerata ca aproximeaza Pamantul (elipsoid, geoid, cvasigeoid, etc.). Intr-un punct de statie, toate observatiile azimutale trebuie corectate pentru a fi aduse pe suprafata de referinta. Corectia ce trebuie aplicata are doua componente:

o 0 componenta care depinde numai de pozitia punctului de statie ea are acceasi valoare pentru toate directiile unghiulare orizontale masurate din statia respectiva:

o 0 componenta care cuprinde influenta deviatiei verticalei azimutului si a

31

unghiului zenital ale directiei catre punctul vizat si care se modifica de la 0 directie la alta.

Pentru calculele curente, se pot utiliza, pentru componentele deviatiei verticalei pe cele dona directii urmatoarele valori determinate in mai multe puncte raspandite uniform pe teritoriul tarii.

17 = 6~513 ~ = 2~c881

.:. Corectiile de eentrare si reducere

corectii de cen1rare si reducere

Daca primele 3 corectii se aplica retelelor cu lungimi mari ale Iaturilor, corectia de centrare ca corectie de redueere se aplica, cand este cazul tuturor directiilor azimutale masurate, indiferent de lugimea laturilor geodezice.

Corectia de centrare se aplica atunci cand s-a stationat excentric adica atunci cand boma si pilastrul sau locul unde a fost instalat instrumentul, nu sunt pe acceasi verticala. In teren, pe foaia de centrare, se masoara in afara directiei M) si elementele de centrare. Aceste elemente sunt distanta orizontala I dintre pozitia aparatului (reprezentata de tiru1 cu plumb) si punctul matematic (reprezentat de boma) precum e unghiul dintre aceasta directie si directia de referinta a1easa 1a intocmirea foii de centrare. Directia care trebuia masura1a, daea nu exista aceasta necoincident a celor doua vertic ale, si care intereseaza pentru calcule ulterioare este:

a=M+c

32

Corectia c se numeste corectie de centrare si din triunghlul CPlI ea poate fi calculata cu relatia:

[ee] _ [ee] 1 since + M)

C4 -p

D

Corectia de reducere se aplica atunci cand punctul matematic reprezentat prin boma nu este pe aceiasi verticala cu punctul vizat (proiectia semnalului), deci hi efectuarea observatiilor in loc sa se masoare pe direcia bomei se masoara pe 0 alt directie, cea a semnaIului.

Ceea ce este forte important de retinut este ca aceasta corectie se determina cu elementele de centrare masurate intr-un punct de statie dar se aplica directiilor masurate din alte puncte catre acest punct.

.:. Corectia de reducere la planul proiectie stereografic 1970.

Ultima corectie ce trebuie aplicata directiilor unghiulare orizontale este aceea prin care aceste directii se reduc la planul proiectiei utilizate (daca prelucrarile ulterioare se fac intr-un plan de proiectie si TIU pe elipsoid). In cazul in care prelucrarile se vor face in planul proiectie stereografice 1970, relatia de calcul a acestei corectii este:

( [cc]) __ ( [cc]) _ [eel (XiYj -xjyJ

C6 iJ - C6 ij - P 4R2

o

In relatia de mai sus, coordonatele punctului de statie si ale celui vizat sunt exprimate in metri.

33

Observatii privind aplicarea corectiiJor de reducere a directillor azimutale.

o Trebuie specificat faptu1 ca pentru lucrari curente, este suficient ca directiile corectate sa fie determinate pane la zeeimea de secunda inclusiv,

o De asemenea, pentru a usura efectuarea unor calcule este bine ea aeeste direetii eorectate sa' fie reduse la 0 directie origine, de regula aeeeasi ca la compensarea in statie.

o Daea s-ar efectua 0 prelucrare a observatiilor pe elipsoidul referinta atunci ultima corectie nu ar mar fi aplicata pentru ca ea reduce observatiile la planul de proiectie stereografic 1970. Evident daca prelucrarea s-ar efeetua pe un alt plan de proiectie atunci relatia referitoare la componentele fortei elementare de atractie pe cele trei axe de coordonate ar fi alta, functie de proieetia considerata.

1. Reducerea distantelor la suprafata de referinta

In cazul in care in reteaua geodeziea au fost efectuate masuratori de distante, acestea trebuie reduse la suprafata de referinta aleasa (elipsoid, plan de proiectie). Dupa ce au fost corectate fizie, pentru redueerea distantelor, masurate trebuie aplicate, in ordine, urmatoarele relatii, eorespunzatoare reducerilor sueeesive eare se efectueaza:

.; Reducerea la coarda

D~=

<$ Reducerea 1a suprafata elipsoidului de referinta

~ Reducerea la planul de proiectie.

Pentru proiectie Stereografica 1970 redueerea se efeetueaza eu relatia :

In aeeste relatii s-au utilizat urmatoarele notatii

• Dt - valoarea distantei masurate dupa ce s-au aplieat reducerile fiziee (instrwnentele modeme de masurat distante apJiea automat corectiile neeesare reducerilor fiziee astfel 34

ca distanta afisata de instrument ;;distanta masurata" , este deja redusa fizic)

• n; - valoarea distantei reduse la coara;

• Sij - distanta redusa Ia suprafata elipsoidului de referinta;

• »; - distanta redusa la planul de proiectie stereografic 1970;

• If - altitudinea elipsoidala;

• RA - raza sferei medii Gauss cu care, in practica, se inlocuieste elipsoidul.

De regula se calculeaza 0 valoare medie a razelor de curbura ale sferelor medii Gauss care tree prin punctele de la capetele distantei masurate pentru latitudinea medie;

• xm,ym - coordonatele punctelor (neafectate de translatii)de la capatul distantei masurate (coordonate la miilocul distantei, este suficient ca aeestea sa fie cunoscute eu precizie de ordinul metrilor );

• Axij, Ayij - diferentele de coordonate (precizie de ordinul metrilor);

• c - coeficient subunitar (in proiectie stereografica 1970, acest coeficient are valoarea a c = 0.99975) necesar treeerii de la coordonatele stereografice din planul tangent in planul secant.

I

.1

!H~

_____ J

o

Reducerea distantelor

35

Calculul elementelor provizorii.

Dupa calculul elementelor preliminarii si reducerea observatiilor efectuate la 0 suprafata de referinta unitara urmeaza detenninarea unor aIte coordonate pentru punctele noi ale retelei, coordonate denumite coordonate provozorii . Valorile coordonatelor provizorii trebuie sa fie suficient de apropiate de valorile cele mai probabile pentru ca sa se poata renunta la termenii de ordinul II si mai mari din dezvoltarile in serie Taylor care se efectuiaza.

Aceste coordonate provizorii se detennina cu 0 precizie mai ridicata decat coordonatele preliminarii, pentru cea mai mare parte a retelelor geodezice utilizate, precizia fiind de ordinul centimetrilor.

Determinarea acestor coordonate

. ..

prOVIZOT1I,

cazul retelelor de

In

triangulatie, se face prin parcurgerea mai multor etape de cal cuI si anume:

Etape de calcul

I. Calculul elementelor preliminare §i apoi provizorii

a. Calculul distantelor §Ii orientirilor intre punete vechi ,fig.1

x

XB --------

AY

e == arctg AB

AB AX

AB

y, -v

arctg B A

XB-XA

________________ B(XB,YB) GAB

D AB == ~AX!a + AY'i.a == J(XB -XA)2 +(YB - YA)2

YA

YB

De asemenea distanta se mai poate determina cu ajutoiuI orientarii §i coordonatelor relative:

DAB == AYAH = L\XAB sinB AB cosO AB

b. Orientarea statillor CD coord onate ennoseute (orienta rea statiilor' veehi ) Presupunem un punet de statie vechi. Au fost efectuate observatii catre puncte vechi si noi.

Cu aeeste elemente masurate se pot ca1cula mai multe valori pentru orientarea gradatiei zero a eercului orizontal.

Acest unghi se numeste unghi de orientare al statiei vechi.fig.2

36

D

2

A

3

1

\..

B

c

z~ =flSA -USA z~ =flSB -USB z; = fiSC -asc

Dad! punctul se afla aproximativ la aceeasi distanta se face media aritmetica

1 N 1 N •

Zs =- L>Si ;::::- L(9si -usJ

n i=1 n i=1

Daca distantele dintre puncte sunt diferite atunci valorile se determina prin medie ponderata.

n

LZSiDSi

...::i=:.:..I _

zs;::::- n

_LDsi

i=1

Caleulul orientarilor catre punetul nou se face eu relatia: 6S1=Zg+a.SI Calculele au fost efectuate in tabelul 4

c. Calculul coordonatelor provizorii

Coordonatele se determina prin eel putin 2 intersectii inainte simple. Daca valorile difera la eentimetru se va face media.

Coordonatele punetului nou (1) se determina cu urmatoarele relatii in tabelul5

Y1 = (Xl -XA)*tg8A1 + YA Y1 = (Xl - XB) * tg8Bl + YB

d. Calculul variatiei orientarii funcpe de variatia coordonatelor plane

6ij=s°ij+d9ij d~=~*~+~*~-~*~-~*~ 37

unde au ~i bij se numesc coeficienti de directie ~i sunt definiti de urmatoarele relatii:

Coeficientii au si bij se numesc coeficienti de directie deoarece prin intermediul lor se exprima variatia orientarii pe unitatea de lungime,

Coeficientii de directie se calculeaza cu urmatoarele relatii:

sin 62 aij = -63.662-___;_1)

D··

IJ

o cos6··

bij = 63.662 IJ

D··

1)

Controlul caIculelor se realizeaza Cll relatiile:

aij 0 bij 0 - = -tg6ij sau - = -ctg6ij

b·· a··

I) IJ

Se observa ca :

au = -aji

b., = -b·· => dS2 = deQ·

IJ jt U Jl

e2 =e2 +200

IJ 1)-

e. Forme ale eeuatiel corecpilor la prelucrarea observatiiler efectuate in retele geodeziee planimetrice

Directii azimntaIe centrate, reduse ~i reduse la planul de proiectie

Consideram un punct de statie S :in care s-au efectuat observatii unghiulare orizontale catre alte n puncte din retea .

Prin procesul de masurare aceste valori vor primi niste corectii si se vor obtine astfel valorile cele mai probabile.

In punctul de static S cunoastem valorile provizorii ale orientarilor catre aIte puncte vizate, astfel

putem calcula vaIori pentru unghiul mediu de orientare.

. 0 0

z! s=O si-a. si

Prin medierea acestor valori se obtine 0 valoare provizorie pentru unghiul de orientare al statiei S. 1 n

zO =_ '" zi

s L..J s

n i=l

In urma prelucrarii unghiul mediu provizoriu va primi 0 corectie dz, , astfel putem calcula vaIoarea

cea mai probabila a unghiului de orientare in statia S.

38

____ •• _ ~._ ••• ~. _ •• __ T_' __

------------

-_---- - ----- ---------------

----- - ------------------ --- ---------

Ecuatia corectilor pentru 0 directie azimutala este de forma :

v'\= -dz, + aijdxj + bijdYj - aij* dx, - bij* dy, + laij; unde: laij=zis_Zoj ~ iar intr-o statie [ 1 ] = 0

II. Formarea modelului functional- stohastic

Orice compensare geodezica este dirijata prin modelul functional stohastic.

in functie de atentia cu care s-a alcatuit acest model se vor obtine rezultate mai mult sau mai putin apropiate de realitate.

Modelului functional=- stohastic este dat de relatiile :

V = AX + L (1) unde V - vectorul corectiilor

A - matricea coeficientilor sistemului de ecuatii ale corectilor X - vectorul necunoscutelor

L - vectorul tennenilor liberi

Cm= u~ Qm (2)

unde Cm reprezinta matricea de varianta -covarianta Qm matricea cofactorilor

0"0 variatia unitatii de pondere

Relatia (1) reprezinta modelul functional al prelucrarii . El nu contine elemente aleatoare ~i descrie 0 relatie pura intre marimi.

Relatia (2) reprezinta modelul stohastic sau statistic; el contine elemente aleatoare ce corespund efectului posibil a1 unor factori necontrolabili ce influenteaza procesul modelat.

La fonnarea modelului functional stohastic trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele: prelucrarea riguroasa a masuratorilor , sa se raporteze la un sistem unitar.

Orice modificare in modelul functional stohastic conduce la obtinerea altor rezultate.

Acest model functional stohastic poate fi imbwmtiitit pe baza unor rezultate obtinute intr-o prima prelucrare, prin analiza ponderilor grupelor de masuratori .

Conditia sub care se efectueaza prelucrarea prin metoda observatilor indirecte este: [pvv ]=minim sau V T PV = minim

Cand cerintele de precizie nu sunt ridicate se mai poate face 0 aproximatie [vv]=miniro sau VTV = minim

Stabilirea ponderilor:

Ponderile pot fi determinate in functie de mai multi factori , cum ar fi : erorile medii de masurare, numarul de masuratori, prelucrari anterioare.

P di .. . tal cc const entru rrecpi azimu e: Ps = --2

(sf)

Toate masuratorile dintr-o statie au aceeasi pondere.

III. Transformarea ecuatiilor corectiilor dupa regulile de echivalenta

Numiirul initial al ecuatiilor corectiilor, scrise pentru directiile masurate , este egal cu nnmarul directiilor in cadrul retelei.

Notaro eu n numarul punctelor noi ~i cu p numarul statiilor din retea, 39

Numarul general de neeunoseute este 2n+p , fiind format din corectiile dx ~i dy pentru fiecare punet nou ~i corectiile dz pentru fieeare punet stationat,

Se grupeaza ecuatiile in jurul fiecarui punct stationat, azimutale efectuate in retea F onna general a a ecuatiilor este :

Aplicand prima regula de echivalenta putem deduce un sistem echivalent de ecuatii ale corectiilor • format din n+ 1 ecuatii , care nu mai contin neeunoscuta dz ;

Ecuatia n+ 1 reprezinta ecuatia sumei si este de forma:

-[ pa [dx, - [PbJdYi= [pv'J ; Pn+l = -1I[P]

Regula 2 de echivalenta

Daca avem 2 vize reciproce din care neeunoseuta dz a fost deja eliminata se poate serie 0 noua ecuatie,

Aceste 2 ecuatii pot fi aduse la urmatoarea forma:

p··1·· +p··l··

aijdxj + bijdYj - aijdxj - bijdYi + IJ lJ JI IJ -[v']

Pij +Pji

Ecuatiile transformate ale corectiilor , eare se refera Ia vize reeiproce au ponderea egala eu 1 • iar cele ale vizelor nereciproce au ramas eu ponderea diferita , deoareee In aeeste eazuri nu se poate apliea regula a doua de eehivalenta.

Ecuatiile suma referitoare la punctele stationate au, de asemenea , ponderea diferita de unitate.

Este necesar ea ~i aceste ecuatii sa fie aduse la ponderi egale eu ± 1, prin utilizarea regulii trei de echivalenta.

Orice ecuatie poate fi adusa la ponderea 1 sau -1 daea toate ecuatiile se inmultesc ell .JIPf

Ecuatia suma pentru a fi adusa la ponderea egala eu -1 este necesar sa inmultim intreaga ecuatie eu -1

[P]

IV. Determinarea elementelor compensate §i evaluarea preciziei

a. Determinarea elementelor compensate

o Calculul valorilor cele mai probabile ale eoordonatelor

Xi =XOi + dx, v, =yOj+dYi

Rezolvarea sisternului normal prin tratare matriciala sau prin schema Gauss

N(n.,n) = AT(n.m) * p(rn.rn) * Acrn.n) unde:

A = reprezinta matricea coeficientilor sistemului de ecuatii P = reprezinta matricea ponderilor

N = matricea sistemului normal

X - matricea necunoseutelor

40

L - matricea tennenilor Iiberi

o Calculul valorilor celor mai probabile ale observatiilor unghiulare Usi = U * si+vCtsi

o Calculul variatiilor orientarii functie de coordonatelor plane

o Calculul corectiilor pentru unghiul de orientare

Pentru fieeare static se calculeaza corectia unghiului de orientare provizoriu en relatia: 1 t

dz, =- 'Ld8si t i=l

Caleulul corectiilor v, pentru toate directiile observate se face en relatia :

Control: Pentru fieeare punet de statie [v] = 0

Controlul final al caleulelor este dat de mdeplinirea relatiei:

8··coordonate= zoo +dz· +a*·· +v" .. IJ I 1 IJ IJ

b. Calcule de evaluare a preciziei

o Eroarea medie a unitarii de pondere :

So = ~[PVV] m-n

unde:

• m reprezinta numarul de masuratori

• n reprezinta numarul de necunoscute

Pentru ealculullui [pvv] se folosesc dona procedee :

[pvv] 1 PIVIVI + P2V2V2 + ... + Pnvnvn
2 [Pll] + [paljdx, + [pbljdy, o Determinarea abaterii standard a unei masuratori individuale compensate:

So Set = .JP

o Calculul abaterilor standard a necunoscutelor :

41

s - s r::--q x, - 0v'ix,x;

S - S r::--q y, - °v'iYS,

unde qx.x.l1i qY;Yi sunt elementele de pe diagonal a principal a a matrieei eofaetorilor

I I

o Calculul abaterii standard pe punet

St, ;=: ~r-s ~-,-+-S-~-I

o Caleulul elementelor elipselor erorilor

a :;::;: so..ji:;; a - semiaxa mare b:::;:: so..[i:;; b-semiaxamica

qxx +qyy 1 I 2 2

unde Al,2:::;:: 2 ± 2 -v(qxx -qyy) +~qxy

Orientarea axei mari a elipsei in raport de axa X a sistemului de eoordonate se determina cu relatia:

1 2qxy

e :::;:: -arctg--~-

2 qxx -qyy

y

Elipsa erorilor

In general intr-o retea geodeziea exista eel putin doua punete veehi (au eoordonatele eunoseute), din care sa se poata detennina coordonatele punetelor noi din retea (daea nu exista punete veehi -avem 0 retea libera), intre aceste puncte vechi exista 0 legatura directa prin efectuarea de observatii unghiulare orizontale si trebuie sa determinam distantele si orientarile.

Consideram (fig.!) doua punete vechi si un sistem de coordonate ( In

42

cazul In care se schimba orientarea axelor se vor modifica Sl

r e l at i i l e ) cartezian eu axa x orientata pe direetia nord (ea in eazul proieetiei stereografice 1970).

• e si D - orientarea si distanta intre eele doua punete vechi A si B se pot determina cu relatiile :

AYAB e AB=arctan-MAB

Daca calculele de compensare se efectueaza manual (calculator de buzunar), trebuie sa se faca un control cu relatiile :

AYAB

Rezultatele cbtinute prin cele trei rel ati i trebuie sa fie identice paana la zecimea de milimetru.

43

POZITONARE AL TIMETRICA

Retelele de puncte definite numai printr-o singura coordonata, altitudinea sau, inaltimea deasupra marii, sunt cunoscute ca retele geodezice altimetrice Punctele unei astfel de rete Ie materializate prin repere ~i marci de nivelment, pentru marea lor majoritate fiind cunoscute ~i coordonatele planimetrice dar, evident, nu eu precizia ceruta de retelele geodeziee planimetrice.

Se poate vorbi despre 0 pozitionare absoluta, cand pozitia altimetrica a unui punct se refera la un sistem de referinta, sau de 0 pozitionare relativa.cand pozitia altimetrica a punctului se determina relativ la cota unui alt punet.

In cadrul acestui tip de pozitionare, cfunpul gravitatii ~i refractia atmosferica j oaca un rol mult mai important decat in cazul pozitionarii planimetrice, de aceea ele trebuie sa fie cunoscute pentru a putea determina efectullor asupra masuratorilor.

Se cunose mai multe metode de determinare a altitudinii (cotei) unui punet (metoda nivelmentului trigonometric, metoda nivelmentului geometric, nivelmentul barometric, nivelmentul hidrostatic, etc.).

Nivelmentul geometric, consecintele neparalelismului suprafetelor de nivel.

Principiul nivelmentului geometric consta in urmatoarele:

'* pentru a determina diferenta de nivel dintre pun c tel e A ~ i B s e instaleaza doua mire in cele 2 puncte si un instrument de nivelment (nivela) intre aeestea la distante aproximativ egale;

44

Principiul nivelmentului geometric

I

1--11 lI.HAB

1 HB

___ <L L t

s

So

a)

b)

--:..]rt_ - - - - -]-

--- .

___ 1

- ..........

------ - -

s

So

c)

Nivelment trigonometric

a) cand se vizeaza la inaltimea instrumentului

b) viza ascendenta - viza semnal

c) viza descendenta - viza semnal 45

,. d up a calarea instrumentului ~i punerea la punct a lunetei se efectueaza citirile in punctul A respectiv B, pe cele doua mire m en tinute 'intr-o pozitie verticala, citiri care reprezinta inaltimea de la punetul materializat pana la axa de vizare, care ocupa 0 pozitie orizontalii in timpul efectuarii lecturilor;

* diferenta de nivel cantata se determina facand diferenta dintre cele doua citiri; Masuratorile efectuate prin nivelment geometric nu sunt influentate de refractia atmosferica in aceeasi masura ca in cazul distantelor zenitale (nivelmentul trigonometric), dar cimpul gravitatii terestre are un efect important.

Daca se mascara in circuit, deci 0 line inchisa de nivelment geometric sau un poligon, suma algebrica a tuturor diferentelor de nivel masurate nu va fi, de obicei egala cu zero, chiar daca presupunem ca mauratorile nu sunt afectate de erori, practic acest lucru nu este posibil. Pentru a evidentia consecintele neparalelismului suprafetelor de nivel se considera sistemul de altitudini ortometrice in care geoidul este suprafata de referinta iar altitudinea ortometrica este definita ca fiind segmentul de linie de fortii cuprins mtre pozitia punctului pe suprafata terestra pe g e aid.

o posibilitate de rezolvare a problemei prin care diferentele de nivel care depind de traseul urmat sa fie transformate in niste diferente de nivel independete de traseul pe care sunt masurate aceste diferente,

Una din aeeste posibilitati este aceea de a utiliza potentialul gravitatii terestre. Diferenta de potential dintre doua suprafete echipotentiale (de nivel) infinit apropiate se poate detennina eu relatia: dW =-gdh,

unde g este gravitatea la nivelul statiei (instrumentului de nivelment).

Avand in vedere faptul eli printr-un punet situat pe suprafata terestra trece 0 singura suprafata de nivel (toate punetele situate pe aceesi suprafata de nivel au acelasi potential) rezulta eli potentialul gravitatii reprezinta 0 posibilitate de a defini pozitia verticala unica a unui punct. Dependenta dintre departarea dh st diferenta de potential dW existenta mtre doua suprafete de nivel infinit apropiate, denumita ecuatie fundamentals :

aw» gdh,

in eazul in care departarea dintre doua suprafete de nivel dh poate fi masurata prin nivelment geometric ~i gravitatea presupusa masurata in oriee punet.

Pe intreaga linie de nivelment se poate serie:

ceea ce inseamna eli nivelmentul combinat cu masuratori de gravitate furnizeaza diferente de potential care sunt cantitati fiziee.

46

Din punet de vedere teoretic, suma din relatia de mai sus poate fi inlocuita eu 0 integrala obtinandu-se:

P Wp-WA= - fg-dh, A

Potentialul Weste functie numai de pozitie, fiecarui punet corespunzandu-i 0 valoare unica a potentialului ~i linia de nivelment se 'intoaree in punetul de plecare sau, se desfasoara intre doua puncte situate Ia nivelul marii, atunci integrala trebuie sa fie zero:

lar pe de alta parte, diferenta de nivel masurata dintre cele doua puncte (rep ere) este data de suma diferentelor partiale

p P

tJ.h:p ;::: l>~h' == f dh ,

A A

aceasta integrala depinzand de calea de integrare si, pe un circuit inchis, este, in general, diferita de zero:

f dh ;::: neinchidere ':f; 0

Aceasta neinchidere este cunoscuta In geodezie sub denumirea de eroarea de principiu a nivelmentului geometric.

In retelele de nivelment geometric geodezic de ordin superior, spre deosebire de cele de ordin inferior, pentru 0 prelucrare riguroasa trebuie sa se ia in considerare am masuratorile de nivelment dit ~i cele gravimetrice, adica sa se aiba in vedere 0 relatie de tipul :

p

Wp- WA=- fg·dh, A

Sisteme de altitudini

Pentru a defini un sistem de referinta trebuie sa se parcurga, in principiu, doua etape: .. sa se aleagii 0 suprcfata de referinui;

'* sa se adopte 0 definitie, care trebuie sa aibii fie 0 semnificatie fizicii fie 0 semnificatie geometricd, prin care sa se descrie pozitia punctelor situate pe suprafata Piimdntului in raport cu suprafata de referintii aleasd.

47

Sisteme de altitudini dinamice

Se considera un punct P situat la nivelul marii adica pe geoid (a carui potential este Wo) si un alt punct P situat pe suprafata terestra. Aceste doua puncte sunt legate printr-o line de nivelment in care s-au efectuat at at masuratori de nivelment geometric cat si deterrninari gravimetrice ale acceleratiei greutatii, Diferenta de potential dintre cele doua punete se poate determina eu ajutorul urmatoarei integrale:

p P

fg·dh= fg·dh=Wpo -Wp =Wo-Wp =Cp

Po 0

Aceasta diferenta dintre potentialul geoidului ;;i potentialul in punctul P se numeste numarul geopotential al punctului P, de multe ori fiind mai bine sa se lucreze cu numere geopotentiale decat cu potentiale.

Numarul geopotential al unui punet situat pe suprafata terestra este definit ca fiind diferenta negativa dintre potentialul suprafetei de nivel care trece prin punctul considerat ;;i potentialul geoidului.

P P

Cp= - (Wp-Wo)= fg·dh = fg'·dh',

Po P~

Fiind determinat ea 0 diferenta de potential, nurnarul geopotential C este independent de traseul urmat pentru legarea punctului de nivelul marii, (to ate punctele situate pe aceeasi suprafatii de nivel au acelasi numar geopoteruial), iar 0 alta proprietate importanta este aceea

ca pe un traseu inchis fdC = o "numarul geopotential este pozitiv deasupra geoidului, ega 1 eu zero pe geoid, negativ sub geoid §i constant pe aceesi suprafata de nivel.

Numarul geopotential C aI unui punet se mascara 'in unitati geopotentiale

(gpu)unde:

1 gpu= lkgal-rn= 1 OOOgaI'm, iar g == O.98Kgal rezulta:

C == g-H == O.98H,

Ceea ee inseamna ca numerele geopotentiale exprimate in gpu sunt aproximativ egale eu tnaltimea deasupra marii exprimate in metri (unitatea de masura pentru numarul geopotential kgal metru).

Numerele geopotentiale au fost adoptate de AIG la Florenta in anul 1955.

Pentru sistemul geodezic de referinta 1980 se recomanda (din 1983) sa se utilizeze

48

valoarea Wo=(6263686±3) 10m2 S-2 pentru potentialul geoidului.

Altitudinea dinamica.

Altitudinea dinamica este notate cu RD, ea a fost introdusa deHelmert pentru a elimina deficienta numdrului geopoteruial ~i se obtine prin impartirea numarului geopotential cu 0 constants (yo) care reprezinta gravitatea norrnala pentru 0 latitudine de referinta aleasa astfel incat ea sa fie 0 valoare medie a gravitatii pentru zona de interes, Pentru tara noastra se considers valoarea gravitatii normale la latitudinea de 45°:

HD = s;__

Yo

Impartirea la constanta aleasa transforma numarul geopotential Intr-o altitudine pentru ca altitudinea dinamica nu are 0 semnificatie ge ometr ica, ea nu poate fi reprezentata ca 0 distanta de la geoid, care reprezinta datumul vertical in cadrul acestui sistem, la punctul considerat ~i este de preferat sa se utilizeze numerele geopotentiale in loeul altitudinilor dinamice.

Pentru un punet A de pe suprafata terestra, altitudinea dinamica se determina eu relatia:

HD=-'£

A

Y4S'

Unde drept constanta a fost aleasa gravitatea normala la latitudinea de 45°, a carei valoare recomandata de AIG (1980) este:

45° = 980617.6 mgal

Deoarece numarul geopotential este acelasi pentru toate punctele situate pe aceeasi suprafata de nivel ~i avand in vedere relatia de mai sus, definitia altitudinii dinamiee, rezultand ea au proprietate deosebita:

.:. toate punctele situate pe aceeasi suprafatii de nivel au aceeasi altitudine dinamicii.

Corectia dinamica.

r

In unele situatii este necesar sa se treaca de la diferentele de nivel masurate (6.h*), la diferente de altitudini dinamice (LiliD) adica trebuie sa se determine valoarea corectiei care trebuie aplicata diferentelor de nivel masurate pentru a ajunge in sistemul de altitudini dinamice.

Diferenta de altitudini dinamice dintre doua puncte este data reJatia:

49

DC. CdC..

MI? =H. _HD =_J __ i = __ " ,

IJ J 1

Yo Yo Yo

iar daca se tine seama de relatia lui HD si de ecuatia fundamentals se obtine:

D .1.1_· s:D

sau Mij = ilFlij + Vii

unde 0: este corectia dinamica pentru diferenta de nivel masurata tntre punctele Pi !ji Pj, relatia de calcul fiind urmatoarea:

i .

r5,I? = sg-yo dh == ~g-yo M*

" -~

i ro i Yo

Corectia dinamica poate fl, de asemenea, utilizata pentru calculul diferentelor de numere geopotentilale:

Sistemul de altitudini dinamice a fort utilizat la prelucrarea masuratorilor in reteaua, de nivelment din Europa de Vest REUN (Reseau Europeen de Unifie de Nivelment).

Sistemul de altitudini ortometrice

Din cele prezentate mai sus se poate deduce ca:

.:. suprofata de referintii pentru acest tip de altitudini este geoidul;

.:. valorile care se obtin sunt dependente de traseul urmat la efectuarea observatiilor de nivelment geometric si punctele situate pe aceeasi suprafata de nivel nu au aceeasi altitudine ortometrica.

Pentru a trece de la rezultatele obtinute in urma. efectuarii masuratorilor de nivelment la altitudini ortometrice, prin intermediul relatiei dW =gdb., este necesar sa se cunoasca gravitatea s' in interiorul Pamantului, Este evident ca aceasta valoare a gravitatii nu poate fi obtinuta prin masuratori deci trebuie sa fie calculata plecand de la valoarea gravitatii la nivelul suprafetei terestre, valoare care este obtinuta prin masuratori,

Una din metodele utilizate frecvent este metoda lui Poincare .$i Prey. Presupunem ea se doreste caleularea valorii s' In punetul Q situat in interiorul Pamantulul, astfel incat g' = go Punctul Peste corespondentul aeestui punct pe suprafata terestra iar punctul Po. corespondentuJ pe geoid, cele trei puncte fiind situate pe aceeasi linie a firului cu plumb (linie

50

de forta).

Cea mai simpla cale de a calcula valoarea gavitatii in punctul Q este valoarea gravitatii in punctul P obtinut din masuratori.

Aceasta relatie poate fi aplicata numai daca se cunoaste valoarea gradientului gravitatii in interiorul Pamantului. Aceasta valoare poate fi obtinuta din formula Bruns care exprimii mdrimea gradientului vertical al gravitiuii in functiei de curbura medie a suprcfetei de nivel cu conditia ca valoarea J a curburii medii a suprafetei geopotentiale si densitatea intre cele doua puncte sa fie cunoscute.

Gradientul vertical al gravitatii normale sau gradientul normal in aer liber in functie de curbura medie a suprafetei elipso-potentiale este dat de relatia

8y 2

- = -2'VJ - 2m

8H r: e

J- curbura medie

Daca pentru calculele ce urmeaza a fi efectuate se considera aproximatia:

g J =t r,

atunci din cele doua relatii se obtine :

In conditiile in care :

.:. se neglijeaza variatia gradientului vertical al gravitatii nonnale cu latitudinea;

.:. se considera pentru densitate 0 valoare medie de p= 2.67 g/cnr'

.:. G = 66.7 10 _9 in unitati c.g.s,

numeric, se obtine pentru gradientul vertical al gravitatii valoarea;

8g = 8y +4nG

8h 8h p,

adica 8g = -0.3086 + 0.2238 = -0.0848gal / km, 8h

Desi aceasta relatie este destul de aproximativa ea este frecvent utilizata in practice. Valori corecte ale gravitatii in interiorul Pamantului se obtin prin utilizarea relatiilor care se refera la curbura medie reala a suprafetei geopotentiale dar care implica cunoasterea detaliata a fonnei suprafetelor considerate ceea ce, deocamdata, este un deziderat. Desigur, exista §i alte metode de calcul a val ori i gravitatii 'in interiorul Pamantului dar reducerea lui Poincare §i Prey, cunoscuta mai mult sub denumirea de reducerea Prey, este cea mai utilizata.

51

Altitudinea ortometricii.

Aceasta altitudine este notata eu HOR ~i ea se obtine prin Impartirea numarului geopotential la valoarea medie a gravitatii In lungul liniei de forta.

Pentru ealcule mai precise este necesar sa se aplice riguros reducerea Prey, iar 0 alta metoda practica ~i precisa a fost data de Niethammer (1932). EI ia In seama topografia existenta asumandu-si numai faptuI ca gradientul In aer liber este normal ~i ca densitatea 'in interiorul geoidului este constanta,

Corectia ortometricd.

- Aceasta corectie calculata urmeaza a fi adaugata diferentelor de nivel masurate pentru a le transforma in diferente de nivel in sistemul de altitudini ortometrice. Pentru a determina relatia de calcul a acestei corectii, se considera 0 line de nivelment geometric intre dona puncte A si B . Aplicand un artificiu de calcul, prin introducerea altitudinilor dinamice (lucru posibil avand 'in vedere faptul ca to ate punctele situate pe aceeasi suprafata de nivel au aceeasi altitudine dinamica), se obtine :

A 1.0R _ BOR _HOR _ HOR _HOR _HD +HD _(HD _HD)isn AB - B A - B A B A B A-

-MD +(HOR_HD)_(HOR _HD)

- AB B B A A

Diferenta de nivel In sistemul de altitudini dinamice din expresia de mai sus se calculeaza cu relatia M~ = !1~j + 8~. Urmeaza determinarea diferentelor dintre altitudinea ortometrica ~i cea dinamica in cele doua puncte considerate, diferente care au mai ramas de calculat din relatia de caleul a diferentei de nivel ortometrice, Ah~: .

Concluzii privind sistemele de altitudini.

Plecand de la defnitia numarului geopotential :

punct

C pun.1 = Wo - ~puncl = J g . dh Geoid

se pot scrie diferite tipuri de altitudini daca se utilizeaza 0 relatie simpla :

H Si"em _ C Punci Punct - G

unde sistemele de altitudini difera functie de cum se alge valoarea gravitatii, notata cu G, astfel daca:

.:. G=yo = constant atunci Sistem = dinarnic

52

.:. G = g atunci Sistem = ortometric .:. G = r atunci Sisiem = normal

in acest mod se pot obtine 0 multime de sisteme de altitudini functie de modul in care este considerat G.

Numarul geopotential este, tntr-un fel, rezultatul eel mai direct al nivelmentului ~i el are 0 importanta stilntifica deosebita. Totusi el nu este e altitudine in adevaratul sens aI cuvantului, nu are 0 semnificatie geometrica Altitudinea dinamica are dimensiunea unei altitudini dar nu 0 masura geometrica. 0 proprietate deosebita este aceea ca punctele situate pe aceeasi suprafata de nivel au aceeasi altitudine dinamica ceea ce intuitiv ar insemna ca daca ne-am deplasa orizontal am ramine la aceeasi altitudine.

Deoarece gravitate a variaza de la ecuator la pol cu aproximativ 5000 mgal inseamna ca se pot obtine valori foarte mari pentru corectiile dinamice. Daca consideram 0 linie de nivelment geometric intrte doua puncte situate la 1000 m diferenta de nivel unul fata de altul, la Eeuator, unde g=978.0gaI, pentru 0 constanta Yo=Y4so=980.6gaI va rezulta prin

aplicarea relatiei H~ = C A ,urmatoarea valoare a corectiei dinamice:

Y4SD

aD ~ 978.0 - 980.61 OOOm ;:::: -2.7m 980.6

Din cauza acestor valori mari ale corectiilor dinamice este preferabil, pentru probleme stiintifice, sa se lucreze cu numerele geopotentiale si nu eu altitudini dinamice.

Altitudinile ortometrice sunt naturale reprezentand "ina1timile deasupra marii., sau, inallimile deasupra geoidului •• CalculuI lor este destul de laborios daca se utilizeaza alta relatie in afara celei propuse de Helmert, care, in multe cazuri, este suficienta, Valorile corectiei ortometrice sunt mici, astfel, in Alpi, pe 0 linie de nivelinent (linia lui Mader, 1954) ce pleaca de la altitudinea de 754 m pina la 2505 m, corectia ortometrica este de aproximativ 15 em pe 1 km diferenta de nivel masurata.

Semnificatia fizica geometrica a altitudinilor normale este mai putin evidenta. Ele depind de elipsoidul de referinta utilizat si, cu toate ca stau la baza noii teorii a geodeziei fizice, au un caracter oarecum artificial in comparatie cu altitudinile ortometrice.

Toate sistemele de altitudini seamana intre ele prin faptul ca sunt functie de pozitie §i ca ele au fost introduse astfel tncat sa se elimine neinchiderile date de diferentele de nivel masurate (eroarea de principiu a nivelmentului geometric).

Un sistem de altitudini trebuie sa satisfaca urmatoarele dona cerinte:

.:. Neinchiderile pe un traseu lnchis de nivelment sa fie eliminate;

.:. Corectiile care trebuie calculate si aplieate diferentelor de nivel

53

masurate sa fie, pe cat posibil, cit mai mici.

Nivelmentul este una din cele mai precise masuratori geodezice, putindu-se obtine 0 abatere standard de ±O.lmm pe 1 km de nivelment, cresterea fiind proportionala cu radacina patrata din distants. Daca erorile de masurare, ale gravitatii pot fi considerate neglijabile atuncidiferentele In numarul geopotential pot fi determinate cu 0 precizie de ±O.lgal-m pentru o distanta de 1 km, ceea ce inseamna±O.lmm an altitudinea normala, Pentru a obtine aceste valori trebuie ca la ses sa existe 0 distants intre punctele gravimetrice de 2-3 Ion, In zone de deal de 1-2 km ~i 0.3-1.5 km In zonele montane. Pentru scopuri mai putin precise aceste valori se pot modifica corespunzator p'ina la ordinul a 15-25 lan, 10-15 km, 5-10 km.

Dintre altitudinile prezentate cele dinamice ~i norrnale sunt cele clare si precise, ca ~i numerele geopotentiale, deoarece gravitatea normala este lipsita de erori. Altitudinile ortometrice sunt mai putin precise (dar nesemnificativ) datorita necunoasterii densitatii In interiorul Pamintului,

Prelucrarea masuratorilor efectuate In retele de nivelment geometric geodezic.

Introducere.

In legatura cu retelele de nivelment, trebuie clarificate mai multe probleme, unele de natura pur fizica cum ar fi realizarea datum-ului vertical (pentru sistemul de altitudini dinamice datum-ul 'il constituie geoidul 'in timp ce pentru sistemul de altitudini normale datum-ul vertical este cvasigeoidul). Alta problema se refera la modelul matematic utilizat la prelucrarea retelelor altimetrice iar 0 alta se refera la natura erorilor,sistematice ~i intamplatoare in nivelment. Din cele prezentate, se poato observa ca valorile diferentelor de nivel masurate pot fi transformate In unul din sistemele de altitudini prin aplicarea unorcorectii, ceea ce duce Ia intrebarea : se poate realiza pentru aceste altitudini 0 suprafalii zero de referintd?

Modul cel mai simplu de a obtine altitudinile, pl e can d del a d i fer e n tel e de altitudini masurate, este sa se porneasca de undeva de la nivelul marii unde geoidul si cvasigeoidul sunt accesibile, stiind ca pe suprafata oceanelor geoidul §i cvasigeoidul coincid, astfel putem spune ca diferenta dintre cele doua suprafete este neglijabila, Problema localizarii pozitiei verticale fata de geoid a unui reper de referintii situat pe tarmul marii se reduce la a determina pozitia nivelului mediu al marii. Pentru aceasta trebuie sa se inregistreze variatia nivelului local instantaneu al marii HNLlM (fata de 0 poz itie zero a unui instrumentde masurare a mareelor).

Dupa cum se poate observa, stabilirea ~i utilizarea punctului origine pentru altitudini sau a punctului fundamental sau a punctului zero fundamental, punct de care sunt legate retelele de nivelm.ent, implica rezolvarea a doua mari probleme:

54

·:. 0 problema amplasamentului punctului zero fundaniental; .:. problema verificarii stabilitatii punctului zero fundamental;

in Romania, sistemul de nivelment utilizat pentru reteaua de nivelment de stat este denumit "sistem Morea Neagrii zero 1975" Punctul zero fundamental a fost considerat reperul fundamental de tip I din Cape/a miltiara din Constanta, altitudinea lui

fiind

determinata

pnn

itermediul

lucrarilor

de

nivelment

geometric

repetat(1962, 1963, 1964,1970,1972) ;;i determinari gravimetrice.

Forme ale ecuatilor corectiilor,

Ore tea d e nivelment geometric este alcatuita din repere de nivelment mtre care se efectueaza masuratori 'in vederea determinarii difer ente l or de nivel si a lungimii traseelor pe care se efectueaza observatiile.

Intr-o astfel de re-ea, pentru a se efectua calculele de compensare, trebuie sa se cunosca sau sa se determine:

.:. Diferentele de nivel masurate ilh ~ prin metoda nivelmentului geometric ;;i reduse unitar la unul din sistemele de altitudini cunoscut (cerintele lucrarii). La calculele de prelucrare care urmeaza se considera ca fiind masuratori diferentele de nivel, care au fost corectate (functie de cerintele de preeizie) eu coreotiile datorate erorilor sistematice, cum ar fl, de exemplu, corectia de etalonare. Pentru 0 prelucrare prin metoda observatiilor indirecte este necesar ca numarul aeestor masuratori sa fie mai mare decat numarul neeunoscutelor implicate in model (daca nu intervin aite necunoscute suplirnentare, acest numar trebuie sa fie mai mare decat numarull reperelor pentru care nu se cunoaste valoarea aititudinii) .

• :. Lungimile traseelor urmate pentru determinarea diferentelor de nivel, acestea se deterrnina concomitent eu efectuarea observatiilor ~i ele sunt necesare pentru

determi deril - -'1 I' M const. P I I

etermmarea pon en or masuraton or eu re atia p.. = -- . entru une e rete e

• IJ L..

!III"']

poate fi considerat ca element de calcul al ponderii numarul statiilor efectuate pentru determinarea diferentei de nivel dintre doua rep ere (retele de nivelment geometrieamplasate an zone accidentate, cu diferente mari de nivel);

.:. Altitudinea (HJ a unuia sau a mai multor rep ere de nivelment din reteaua considerata;

.:. Aite informatii preliminarii utile la construirea modelului functional - stochastic, an mod deosebit cele care pot fi folosite pentru stabilirea unei "cat mai bune., matrice a ponderilor observatiilor;

55

.:. Altitudinile provizorii (H i) pentru toate reperele noi din reteaua considerata. Acestea se determina cu ajutorul diferentelor de nivel rnasurate, plecand de la altitudinea cunoscuta a unuia sau mai multor repere din retea,

Cu ajutorul acestor elemente se cauta ca printr-o prelucrare sa se determine:

o Valorile absolute (cele mai probabile )ale altitudinilor tuturor punctelor noi din retea , functie de elementele cunoscute initial, in sistemul de altitudini adoptat;

o Precizia cu care se determina aceste valori prin procesul de prelucrare ;

o Valorile cele mai probabile (compensate) ale diferentelor de nivel pe traseele pe care acestea au fast masurate,

in cazul retelelor de nivelment geometric pot fi intalnite urmatoarele situatii:

a) Ambele repere de la capetele unui tronson de nivelment sun! vechi. In aceasta situatie (ambele repere cu altitudini cunoscute) nu se executa masuratori directe de diferente de nivel daca nu exista eel putin un reper intermediar nou;

b) Unul din cele dOUG repere de la capetele tronsonului de nivelment este vechi (fix). In aceasta situatie exista doua posibil ltati de considerare a sensu lui de masurare a diferentei de nivel:

.:. intre un reper vechi A §i un reper nou i. in acest caz se poate scrie 0 relatie prin care se determina altitudinea punctului nou:

HA +Ah; +vlj =HIQ +XI

.:. Intre un reper nou §i un reper vechi A. In aceasta situatie intre cele doua repere se poate scrie a relatie de forma:

Hlo +XI +M~ + VIA =HA

Din relatia de mai sus se deduce forma ecuatie de corectie pentru 0 diferenta de nivel masurata de la un un reper nou la unul vechi:

c) Ambele repere de la capetele tronsonului de nivelment sun! noi. intre doua repere noi i si j, relatia care poate fi scrisa are urmatoarea forma:

56

Se poate vorbi despre 0 pozitionare absoluta, cand pozitia altimetrica a unui punct se refera la un sistem de referinta, sau de 0 pozitionare relativa, dud pozitia altirnetrica a punctului se determina relativ la cota unui alt punct.

Atat procedeele de masurare cat ~i cele de prelucrare a observatiilor in retelele altimetrice sunt, conceptual, mai simple decat in cazurile retelelor planimetrice sau tridimensionale, dar ~i aici, pentru obtinerea unor precizii ridicate, trebuie sa se cunoasca bine fenomenele fizice care au o influenta semnificativa in rezultatele finale. In cadrul acestui tip de pozitionare, campul gravitatii ~i refractia atmosferica joaca un rol mult mai important decat in cazul pozitionarii planimetrice, de aceea ele trebuie sa fie cunoscute pentru a se putea determina efectuI lor asupra masuratorilor,

Se cunosc mai multe metode de determinare a altitudinii (cotei) unui punct (metoda nivelmentului trigonometric, metoda nivelmentului geometric, nivelmentul barometric, nivelmentul hidrostatic, etc.), in continuare facandu-se referire doar la metoda nivelmentului geometric.

Nivelmentul geometric este una dintre cele mai precise masuratori geodezice, putandu-se obtine 0 abatere standard de ±O.1mm pe lkm de nivelment, cresterea fiind proportionala cu radacina patrata din distanta.

In Romania, sistemul de altitudini utilizat pentru reteaua de nivelment de stat este denumit "sistem Marea Neagrd zero 1975".

o retea de nivelment geometric (yezi figura 1) este alcatuita din rep ere de nivelement iotre care se efectueaza masuratori in vederea determinarii diferentelor de nivel ~i a lungimii traseelor pe care se efectueaza observatiile.

57

Intr-o astfel de retea, pentru a se efectua calcule de compensare, trebuie sa se cunoasca sau sa se determine:

a) diferentele de nivel miisurate (L1h*ij) pnn metoda nivelmentului geometric ~i reduse unitar la unul din sistemele de altitudini cunoscut. La calculele de prelucrare care urmeaza, se considers ca fiind masuratori diferentele de nivel care au fost corectate (functie de cerintele de precizie) cu corectiile datorate erorilor sistematice, cum ar fi, de exemplu, corectia de etalonare. Pentru a prelucrare prin metoda observatiilor indirecte este necesar ca numarul acestor masuratori sa fie mai mare dedit numarul necunoscutelor implicate in model (daca nu intervin aite necunoscute suplimentare, acest numar trebuie sa fie mai mare decat numarul reperelor pentru care nu se cunoaste valoarea altitudinii).

b) lungimile traseelor urmate pentru determinarea diferentelor de nivel. Acestea se determina concomitent cu efectuarea observatiilor ~i ele sunt necesare pentru determinarea ponderilor masuratorilor, cu relatia:

.u 1

Pil~ - __

4tl.be)

(1)

c) altitudinea (Hi) a unum sau a mal multor repere de nivelment din reteaua considerata;

d) alte informatii preliminare utile la construirea modelului functional-stohastic, in mod deosebit cele care pot fi folosite pentru stabilirea unei "cat mai bune" matrice a ponderilor observatiilor;

e) altitudinile provizorii (If\) pentru toate reperele noi din reteaua considerata, Acestea se determine eu ajutorul diferentelor de nivel masurate, plecand de Ia altitudinea cunoscuta a unuia sau a mai multor repere din retea.

Cu ajutorul acestor elemente se cauta ca printr-o prelucrare riguroasa sa se determine: valorile absolute (cele mai probabile) ale altitudinilor tuturor punctelor noi din retea, functie de elementele cunoscute initial, in sistemul de altitudini adoptat;

valorile cele mai probabile (compensate) ale diferentelor de nivel pe traseele pe care acestea au fost masurate;

58

- precizia cu care se determina aceste valori prin procesul de prelucrare.

Modelul functional-stohastic al prelucrarii este reprezentat de relatiile:

v = A· x+l C_ =crg .Q_

(2) (3)

Notatii:

v- vectorul corectiilor;

A- matricea coeficientilor;

x- vectorul parametrilor (necunoscutelor);

1- vectorul termenilor liberi;

Cm- matricea de varianta-covarianta a masuratorilor;

6/ - varianta unitatii de pondere sau factor de variants;

Qm - matricea cofactorilor masuratorilor, , in care vectorul parametrilor necunoscuti x este constituit din corectiile pentru altitudinile punctelor noi.

Prin prelucrarea observatiilor de nivelment geometric se determina corectii pentru marimile a carer valori compensate nu sunt inca cunoscute. Se determine corectii atilt pentru altitudinile provizorii ale reperelor.

H~ = H? + xf i=l, __ .• numar de puncte cat si pentru diferentele de nivel masurate:

(4)

(5)

In cazul retelelor de nivelment geometric pot fi intalnite urmatoarele situatii:

a) Ambele repere de la capetele unui tronson de nivelment sunt vechi.

b) In aceasta situatie (ambele repere cu altitudini cunoscute) nu se executa masuratori

directe de diferente de nivel daca nu exista eel putin un reper intermediar nou.

c) b) Unul din cele doua repere de la capetele tronsonului de nivelment este vechi (fIX).

In aceasta situatie exista doua posibilitati de considerare a sensului de masurare a diferentei de nivel:

d) - intre un reper veehi A ~i un reper nou i. In acest caz se poate scrie 0 relatie, prin care

se determina altitudinea punctului nou, de forma:

59

• 0

H A + I1hi,i +Vif = Hi + Xi

Din aceasta relatie se poate deduce ca:

(6)

o •

vAi = Hi -H,A -MAJ +x1

sau daca se noteaza termenulliber eu

(7)

(8)

atunei va rezulta forma ecuatiei de corectie pentru 0 diferenta de nivel masurata de la un reper vechi (fix) la un reper nou.

(9)

- intre un reper nou i si un reper vechi A. In acesta situatie intre eele doua rep ere se poate serie 0 relatie de forma:

(10)

Din relatia de mai sus se deduce forma ecuatiei de corectie pentru 0 diferenta de nivel masurata deIa un reper nou la unul veehi.

Vi.{ = -Xj +liA unde s-a facut notatia

(11)

(12)

c) Ambele repere de la capetele tronsonului de nivelment sunt noi.

Intre doua repere noi i ~ij, relatia care poate fi scrisa are urmatoarea forma:

(13)

De aici rezulta forma general a a unei ecuatii de corectie pentru 0 diferenta de nivel masurata geometric:

(14)

sau

(15)

In cazul prelucrarii prin metoda observatiilor indirecte, fiecarei diferente de niveI masurate Ii corespunde 0 ecuatie de corectie, De asemenea, fiecarei valori masurate este reeomandat sa i se ataseze 0 valoare numerica, numita pondere, proportionala eu Inerederea atribuita acelei

m asuratori.

Dupa scrierea sistemului liniar al ecuatiilor corectiilor urmeaza normalizarea si

60

rezolvarea sistemului normal, proces in urma caruia rezulta corectiile pentru altitudinile punctelor noi ~i corectiile pentru diferentele de nivel masurate,

N=AT ·P·A

x = _1{"1 , AT , P. J

(I6) (17)

Notatii:

N - matricea sistemului normal de ecuatii;

A - matricea coeficientilor sistemului de ecuatii ale corectiilor;

P - matricea ponderilor;

x - vectorul necunoscutelor;

I - vectorul termenilor liberi.

Aceste valori adaugate elementelor provizorii, respectiv, masurate vor conduce la obtinerea valorilor cele mai probabile (compensate) pentru cele doua tipuri de rnarimi: relatiile (4) ~i (5).

Ca Ia orice prelucrare, in final trebuie sa se calculeze elementele de precizie.

Abaterea standard a unitatii de pondere se poate determina cu relatia:

S{J = ~[pvv] (IS)

m+n

In aceste relatii m reprezinta numarul diferentelor de nivel masurate in retea, iar n numarul reperilor noi din reteaua considerate. In continuare se poate determina abaterea standard a unei diferente de nivel individuate compensate cu relatia:

i=1.2 •... ,m

(I9)

~i abate rea standard a necunoscutelor (a marimilor determinate indirect) cu relatia:

i=1.2 •...• n

(20)

In final se poate detennina §i 0 valoare medie pe retea a abaterilor standard a necunoscutelor care prezinta 0 informatie globala asupra preciziei de determinare a altitudinilor reperelor.

61

, unde n reprezintanumarul reperilor noi.

(21)

Elipsoid

______ ----------- 1ta _

Nivelul mediu al milrii

aeoid

o

-----

----

62

BIBLIOGRAFIE

Dumitru Ghitau

.

GEODEZIE ~I GRA VlMETRIE GEODEZICA

Constantin Moldoveanu GEODEZIE - Notiuni de geodezie fizica ~i elipsoidala,

pozitionare

Cornel Paunescu

CURS DE GEODEZIE TOPOGRAFIE

Fotescu N.

Teoria erorilor de masurare si metoda celor mai mici

patrate