UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA

AFACERILOR
SPECIALIZAREA FINANŢE ŞI POLITICI FINANCIARE

LUCRARE DE DISERTAŢIE

CONTRACTELE DE CREDIT ŞI CIRCUITUL

LOR ÎN SISTEMUL BANCAR

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
CONF.UNIV.DR. ALEXANDRU CĂRUNTU

ABSOLVENT:
CĂTUŢ MIHAELA ELENA
 TÂRGU JIU
2010

CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................3

CAPITOLUL I. CREDITUL ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

1.1. Creditul în economia contemporană................................................................7
1.2. Tipologia creditelor........................................................................................10
1.2.1. Sferele creditului.........................................................................................11
1.3. Funcţiile creditului..........................................................................................14
1.4 Managementul creditelor.................................................................................19
1.4.1. Strategia activităţii de creditare................................................................19
1.4.2. Principiile şi procedurile de creditare.......................................................22
1.4.3. Normele de creditare.................................................................................25
CAPITOLUL II. RISCURILE ÎN PROCESUL CREDITĂRII ŞI
GESTIONAREA LOR
2.1. Principalele tipuri de riscuri care apar în procesul de creditare…...............…28
2.1.1. Riscul de creditare…………………….....………...............…………….28
2.1.2. Riscul ratei dobânzii……………...….……………...............…………...33
2.1.3. Riscul de lichiditate…………………...............………………………....35
2.1.4. Riscul de schimb valutar………………...............……………………....38
2.1.5. Riscul insolvabilităţii……………….……………………........................38
2.2.Măsuri impuse de BNR pentru preîntâmpinarea riscurilor în
procesul creditării....................................................................................................39
CAPITOLUL III. CREDITUL IPOTECAR. STUDIU DE CAZ LA BRD –
GSG TÂRGU JIU.
3.1. Descrierea societăţii bancare şi structura organizatorică a băncii....................41
3.2.Atribuţiile BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu........................................43
3.3. Oferta de credite la BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu.........................44
2
3.4. Caracteristicile creditului ipotecar acordat de BRD Groupe Société Générale
Târgu Jiu..................................................................................................................45
3.5. Condiţiile care trebuiesc indeplinite de clienţi pentru contractarea unui credit
la BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu............................................................46
3.6. Avantajele contractării unui credit de la BRD Groupe Société Générale Târgu
Jiu…………………………………………………………………………………47
3.7. Studiu de caz.Contractarea unui credit ipotecar de la BRD Groupe Société
Générale Târgu Jiu de către o persoană fizică…………………………………….49
3.7.1 Analiza documentaţiei şi întocmirea referatului de credit……………...…51
3.7.2. Acordarea şi eliberarea creditului...............................................................55
3.7.3. Rambursarea creditului, urmărirea şi administrarea creditului…………..56
CAPITOLUL IV. CONCLUZII ŞI PROPUNERI ............................................58
ANEXE...................................................................................................................63
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................65

3
 INTRODUCERE

Odată cu evoluţia economiei în ansamblu, a avut loc o evoluţie a sistemului

bancar, România vibrând, în ceea ce priveşte sistemul bancar, împreună cu toate
celelalte ţări europene, aceasta fiind dovada deschiderii sale către exterior.
În ultimii ani, sectorul bancar românesc manifestă o angrenare din ce în ce
mai mare în activitatea de creditare, cu un boom al finanţărilor pentru sectorul
populaţie. Societăţile bancare îşi diversifică tot mai mult portofoliul şi pătrund pe
segmente de populaţie şi categorii de firme mai puţin avute în vedere. Astfel, au
apărut mutaţii în structura sectorului bancar românesc pe fondul autorizării unor
noi instituţii de credit şi fuziunii unor bănci existente, dar şi al creşterii capitalizării
sectorului bancar (10% în termeni reali)1. Majorările de capital se regăsesc în
principal pe segmentul băncilor cu acţionariat majoritar privat (2,1 puncte
procentuale), variaţie justificată în special prin creşterea în structură a băncilor cu
capital privat românesc (1,5 puncte procentuale).
Apariţia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului,
când vânzătorul oferă cumpărătorului valori de întrebuinţare în schimbul unei
promisiuni că va primi cândva o valoare. Acest fapt constituie o vânzare pe credit.
Sub aspect economic, creditul constă, deci, în cedarea unor valori de întrebuinţare
prezente în schimbul unor valori de primit în viitor.
Termenul de credit provine din limba latină, de la creditum, participiul trecut
al verbului credere, semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite
bunuri, lucrări sau servicii, că va primi în schimb valori corespunzătoare. În limba
română, cuvântul credit a pătruns în secolul XVIII, preluat din limba franceză prin
cuvântul „credit”.

1
Dropol, Mircea Gheorghe, Băncile de investiţii: modele şi abordări pe plan internaţional, Teza de doctorat,
2000, pag. 61.

4
 Analiza apariţiei cuvântului evidenţiază faptul că, pe măsura
instituţionalizării funcţiei monetare ca mijloc de plată, a avut loc decalarea în acest
timp a actului de vânzare-cumpărare. Acest fenomen explică o conexiune directă
între producător şi consumator, între ofertă şi cerere şi între cei doi agenţi
economici reprezentativi ai economiei: furnizorul şi beneficiarul. Această relaţie
dintre cei doi constituie întrega esenţă a procesului de creditare.
Sub alt aspect, creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre
diferiţi agenţi economici, proces căruia nu-i poate face faţă moneda lichidă, din
acest punct de vedere creditul reprezentând o pârghie a desfăşurării oricărui proces
economic. La nivelul agentului economic se constată faptul că, pe lângă capitalul
propriu, acesta contractează şi împrumuturi, în particular bancare, sub forma
creditului.
Riscul şi incertitudinea reprezintă două fenomene cu care oamenii şi
organizaţiile interacţionează din cele mai vechi timpuri. Riscul se manifestă atât în
viaţa de zi cu zi a oamenilor cât şi la nivelul organizaţiilor sociale. Practic, orice
proces decizional şi orice planificare strategică implică riscuri. Însuşi progresul
social, economic şi cultural al omenirii nu ar fi fost posibil fără asumarea unor
riscuri şi din acest motiv problematica riscului şi incertitudinii a ajuns în atenţia
teoreticienilor şi a practicienilor din cele mai vechi timpuri.
Riscul şi incertitudinea se manifestă în majoritatea activităţilor umane
datorită faptului că societatea umană nu este statică, ea este într-un proces continuu
de evoluţie şi, din acest motiv, existenţa noastră şi mediul în care trăim sunt în
continuă schimbare.
Riscul se găseşte astăzi în centrul afacerilor bancare. Gestionarea riscurilor
reprezintă funcţia cheie a băncilor moderne axate pe activitatea de piaţă2.
Problemele care apar în sistemele bancare în urma unei gestionări nereuşite a
resurselor şi plasamentelor se regăsesc în toate economiile. Falimentele bancare
pun în cauză stabilitatea sistemului bancar chiar şi în ţări în care procesul de
supraveghere este bine dezvoltat.
2
Faugere, Jean-Pierre, Moneda şi politica monetară, Editura Institutul European, 2008, pag. 35.

5
 În prezenta lucrare denumită “Contractele de credit şi circuitul lor în
sistemul bancar” se prezintă contractele de creditare, analiza riscului de creditare,
precum şi a celor asociate acestuia, evidenţiindu-se metode de analiză făcute pe
sistemele financiar-contabile ale băncii în scopul propunerii unor metode de
gestiune eficiente a acestor tipuri de riscuri pentru a fi utilizate de managerii băncii
pentru îmbunătăţirea performanţelor financiare ale băncii.
Titlul lucrării se regăseşte în conţinutul acesteia care este dezvoltat pe
parcursul a patru capitole bine individualizate, respectiv, un capitol introductiv şi
două capitole care constituie nucleul de bază al lucrării, precum şi un capitol de
concluzii şi propuneri care se pot desprinde în urma parcurgerii capitolelor
anterioare acestuia.
Primul capitol denumit “Creditul în economia contemporană” prezintă
conceptul de credit, tipologia creditelor, sferele şi funcţiile creditului,
managementul creditelor.
Capitolul al doilea “Riscurile în procesul creditării şi gestionarea lor”
prezintă o analiză de evaluare a principalelor tipuri de riscuri ce apar în procesul de
creditare în ultimii trei ani. Un rol deosebit de important îl prezintă metodele de
gestionare pe tipul de bancă pornind de la situaţiile financiare ale băncilor.
Capitolul trei “Creditul ipotecar. Studiu de caz la BRD – GSG Târgu
Jiu” cuprinde descrierea societăţii bancare şi structura organizatorică a băncii,
atribuţiile şi oferta băncii, precum şi o analiză a modului de acordare a unui credit
ipotecar. Importanţa studierii pieţei creditului ipotecar rezidă în aceea că finanţarea
construcţiilor de locuinţe văzută ca un proces investiţional reprezintă un factor care
contribuie în mod efectiv la multiplicarea activităţii economice. De asemenea,
posibilitatea de a avea o casă determină comportamentul multor persoane fizice,
stabilirea unor condiţii mai bune de locuit şi obligativitatea rambursării creditelor
pe termen lung fiind o motivaţie solidă pentru muncă, pentru a obţine salarii. Într-o
ţară în tranziţie cum este România, acest proces este un factor ce condiţionează
ritmul restructurării economice, prin creşterea mobilităţii forţei de muncă.

6
 O casă este întotdeauna o necesitate primară. În acelaşi timp, întotdeauna şi
oriunde, ea este o invesiţie costisitoare, întrucât casele sunt, de obicei, prea scumpe
pentru a fi cumpărate de către public cu bani lichizi. Din aceste motive,
dezvoltarea sectorului este strict dependentă de eficienţa mecanismului de
finanţare pe termen lung, de împrumuturile ipotecare care anticipează viitoarele
venituri ale împrumutaţilor.
Lucrarea se încheie cu un capitol de concluzii şi propuneri din care reiese că
pe termen lung, se prevede că instituţiile bancare îşi vor conserva rolul de
intermediere prin modalităţi diferite, dar care vor arăta că, aşa-zisa bancă
„comercială” nu numai că nu va dispărea cum prevăzuseră majoritatea analiştilor
financiari, ci va rămâne un factor esenţial al sistemului financiar.

7
 CAPITOLUL I

CAPITOLUL I
CREDITUL ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

1.1. Conceptul de credit

Apariţia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a

schimbului,când vânzătorul oferă cumpărătorului valori de întrebuinţare în
schimbul unei promisiuni că va primi cândva o valoare. Acest fapt constituie o
vânzare pe credit. Sub aspect economic, creditul constă, deci, în cedarea unor
valori de întrebuinţare prezente în schimbul unor valori de primit în viitor.
Termenul de credit provine din limba latină, de la creditum, participiul trecut
al verbului credere, semnificând încrederea celui care dă unei persoane anumite
bunuri, lucrări sau servicii, că va primi în schimb valori corespunzătoare. În limba
română, cuvântul credit a pătruns în secolul XVIII, preluat din limba franceză prin
cuvântul ”credit”3.
Analiza apariţiei cuvântului evidenţiază faptul că, pe măsura
instituţionalizării funcţiei monetare ca mijloc de plată, a avut loc decalarea în acest
timp a actului de vânzare-cumpărare. Acest fenomen explică o conexiune directă
între producător şi consumator, între ofertă şi cerere şi între cei doi agenţi
economici reprezentativi ai economiei: furnizorul şi beneficiarul. Această relaţie
dintre cei doi constituie întrega esenţă a procesului de creditare.
Sub alt aspect, creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre
diferiţi agenţi economici, proces căruia nu-i poate face faţă moneda lichidă, din
acest punct de vedere creditul reprezentând o pârghie a desfăşurării oricărui proces
economic. La nivelul agentului economic se constată faptul că, pe lângă capitalul

3
Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Monedă, Editura ASE, Bucureşti, 2009, pag. 115.

8
propriu, acesta contractează şi împrumuturi, în particular bancare,sub forma
creditului.
Depăşind sfera de interese a agentului economic intern, creditul se extinde şi
în relaţiile cu partenerii externi4.
Pentru definirea creditului, este necesară prezentarea a trei opinii care s-au
conturat cu privire la acest concept, respectiv5:
►creditul ca încredere;
►creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;
►creditul ca formă a relaţiilor de schimb.
Creditul ca încredere: este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de
credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora.
Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui
concept. Termenul credit îşi are originea în cuvintele latine „creditum”, „de
credere” care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică, această
încredere se concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din
urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din
partea creditorului.
Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb, reprezintă „un acord prin care
anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei
promisiuni de plată viitoare”. Unei asemenea abordări a creditului, îi sunt aduse
contra argumente dintre care cel mai puternic este acela potrivit căruia creditul nu
este o formă a schimbului, nici din punct de vedere al scopului şi nici al
conţinutului material al valorii.
Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire reprezintă o abordare care
porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei
părţi din produsul social de la unii din participanţii la circuitul economic către alţi
participanţi la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de

4
Manolescu, Gh., Monedă şi Credit, Editura Fundaţia Română de Mâine,Bucureşti, 2001,pag. 77.
5
Basno,Cezar, Dardac,Nicolae, Constantin,Floricel Monedă. Credit. Bănci – curs, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2008, pag. 34.

9
redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele şi taxele, care au caracter
definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar
al transferului din economie.
Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi
corelarea acestor trei abordări, ceea ce poate duce la următoarea formulare:
Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de
repartiţie a unei părţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se
mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi
mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării
unor obiective ale politicii economice.
În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra
unei valori monetare viitoare.
Elementul comun care se regăseşte în diferitele definiţii ale creditului
prezintă trei aspecte:
►existenţa unor disponibilităţi de monedă la unii agenţi economici6 ;
►pierderea temporară a unor drepturi de către cel ce acordă împrumutul7;
►obligativitatea împrumutatului de a restitui împrumutul la termen, numit
scadenţă, însoţit în mod obligatotiu de dobândă.
În amplitudinea sa, relaţia de creditarea evidenţiază un set de caracteristici,
prin care se delimitează sfera şi se caracterizează conţinutul creditului.

6
Manolescu, Gheorghe, Monedă şi Credit, Editura Fundaţia Română de Mâine,Bucureşti, 2001,pagina 78.
7
Împrumutant

10
 1.2. Tipologia creditelor

În conformitate cu prevederile Legii bancare nr. 58/19988 ca şi cu propriile

statuturi de organizare şi funcţionare, băncile acordă clienţilor lor credite în lei şi
valută pe termen scurt, mediu şi lung.
Operaţiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă
să pună la dispoziţia clienţilor fondurile solicitate sau îşi ia un angajament prin
semnătură, de natura avalului, cauţiunii sau garanţiei în favoarea acestora.
Sunt asimilate operaţiunilor de creditare: operaţiunile de leasing şi locaţie
însoţite de opţiunea de cumpărare.
Se disting două forme de creditare:
►punerea la dispoziţie a fondurilor, operaţiune care se înregistrează în conturile
bilanţiere;
►angajamentul de a pune la dispoziţie fonduri şi angajamente prin semnătură,
operaţiuni care figurează în conturi în afara bilanţului.
Legea bancară nr. 58/19989 defineşte creditul ca fiind orice angajament de
plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursare a sumei plătite,
precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau de
orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui
titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.
Prin credite pe termen scurt se înţeleg operaţiunile de împrumut al unor
sume de bani pe o durată ce nu depăşeşte 12 luni, cu excepţia creditelor pentru
produse cu ciclu lung de fabricaţie.
Creditele a căror durată de rambursare este între un an şi cinci ani sunt
considerate credite pe termen mediu, iar cele care depăşesc durata de cinci ani sunt
credite pe termen lung.

1.2.1 Sferele creditului

8
Legea nr 58/1998,republicată,legea activităţii bancare,publicată on M.O partea I nr 78 din 24 ianuarie 2005.
9
Legea nr 58/1998,republicată,legea activităţii bancare,publicată on M.O partea I nr 78 din 24 ianuarie 2005.

11
 După natura economică şi participanţi se disting mai multe forme ale
creditului.
O primă formă este creditul comercial. Acesta este creditul pe care îl acordă
întreprinzătorii la vânzarea mărfii sub forma amânării plăţii. Această formă de
credit se manifestă nu numai în relaţiile de vânzare-cumpărare dintre
întreprinzătorii productivi şi cei din comerţ, ci şi, mai ales, direct între producători.
Datorită creditului comercial, întreprinzătorii îşi pot desface producţia fără a
mai aştepta până în momentul în care cumpărătorii dispun de bani.
Creditul comercial cuprinde : creditul de vânzător şi creditul de
cumpărător10.
Creditul bancar este un credit sub formă bănească acordat de bancheri
întreprinzătorilor. Dacă, în cazul creditului comercial, participanţii la relaţiile de
credit sunt întreprinzătorii, în cazul creditului bancar numai unul dintre participanţi
este agent nefinanciar, producător11, celălalt participant fiind banca, adică un agent
financiar, bancherul apărând doar în ipostaza de deţinător al sumei împrumutate12.
Creditul bancar prezintă avantajul unei mari flexibilităţi comparativ cu cel
comercial, întrucât sumele disponibile pot fi orientate către diferite forme de
activitate economică.
Între creditul comercial şi cel bancar există o puternică legătură în sensul că
uneori creditul comercial se poate transforma în credit bancar, sau acesta poate
constitui suport al acordării unui credit comercial.
Modalităţile tehnice de creditare a activităţii curente a agenţilor nefinanciari
sunt multiple: avansuri în cont curent, linia de credit simplă, linia de credit
confirmată, linia de credit revolving, credite cu destinaţie specială.
Avansurile în cont curent sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casă,
indiferent de cauza care determină aceste goluri. Ele sunt credite fără destinaţie
prestabilită, aşa numitele credite de trezorerie. Aceste credite sunt garantate nu în
mod expres, ci prin starea de bonitate a debitorului.
10
Manolescu, Gheorghe, Monedă şi Credit, Editura Fundaţia Română de Mâine,Bucureşti, 2001,pagina 82.
11
Întreprinzător
12
Băncile, băncile de credit ipotecar, casele centrale ale cooperativelor de credit, băncile de economisire şi
creditare în domeniul locativ.

12
 Linia de credit simplă reprezintă nivelul maxim al creditului care se poate
acorda unui client, într-un cadru prestabilit.
Linia de credit confirmată semnifică suma ce poate fi acordată sub formă de
credit şi care este consemnată într-un document scris, convenit de bancă.
Linia de credit revolving13 este un mecanism de creditare care presupune că
pe măsură ce au fost rambursate creditele anterioare, se acordă noi credite, fără
întocmirea de noi documente.
Credite cu destinaţie specială sunt cele pentru care constituirea de stocuri
sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru producţia de conserve
sau pentru stocarea unor materiale de construcţii.
Creditul de consum reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de
consum personal, de folosinţă îndelungată şi de mare valoare (mobilă, autoturisme,
articole de uz casnic).
Între creditul de consum şi creditul bancar există strânse legături, în sensul
unor raporturi de determinare. Pentru plata în rate comercianţii recurg la creditele
bancare.
În condiţii de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile,
iar, uneori, în funcţie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele
achitate.
Creditul obligatar constituie o formă a creditului contractat de stat prin
lansarea titlurilor de împrumut14 în scopul acoperirii deficitului bugetar.
În economiile moderne, creditul obligatar deţine o pondere importantă, care se
măsoară ca pondere a datoriei publice faţă de produsul intern brut. Creditul
obligatar exprimă de asemenea relaţiile între unităţile economice şi instituţii în
calitate de debitori, care emit obligaţiuni, pe de o parte, iar pe de altă parte,
subcriptorii de obligaţiuni, în calitate de creditori, care îşi avansează capitalul în
scopul obţinerii unei dobânzi. Rezultă că obligaţiunea, în calitate de titlu de credit,
serveşte atât capitalului fix, cât şi la formarea capitalului circulant15.

13
Plata lunară doar a dobânzilor,la nivelul sumelor utilizate.
14
Obligaţiuni,bonuri de tezaur.
15
Bonuri şi certificate de depozit.

13
 Creditul ipotecar reprezintă un credit garantat cu proprietăţi imobiliare sub
forma clădirilor (în special în mediul urban) sau de natura terenurilor (în mediu
rural).
Creditul ipotecar cunoaşte mai multe forme şi are o amploare deosebită în
ţările dezvoltate:
►credit ipotecar cu dobândă variabilă;
►credit ipotecar cu rambursare progresivă (cu reduceri ale anuităţilor, mai mari la
începutul perioadei de rambursare) ;
►credit ipotecar inversat purtător de anuităţi (caz în care împrumutul aduce
proprietarului un venit regulat).
Importanţa creditului ipotecar provine din aceea că permite mobilizarea
capitalurilor disponibile pe termen lung.
Prin intermediul titlurilor de ipotecă sunt finanţate aproximativ 60% din
locuinţele familiilor16. Există şi titluri de ipotecă prin care sunt finanţate
construcţiile de apartamente şi imobile destinate afacerilor.
În calitate de participanţi, pe această piaţă apar societăţile de asigurări,
băncile comerciale, băncile mutuale, ceea ce dovedeşte un interes sporit al
investiţiilor, ca urmare a importanţei pe care o acordă autorităţile acestui tip de
credite.

1.3. Funcţiile creditului

Conţinutul şi semnificaţia conceptului de credit rezultă şi din funcţiile care
sunt atribuite creditului, şi în funcţie de care opiniile s-au conturat.
Astfel, o primă grupă de opinii abordează funcţiile creditului în acelaşi mod
ca şi funcţiile finanţelor, respectiv funcţiile de repartiţie şi control. Potrivit acestei
idei, relaţiile de credit fac parte din relaţiile financiare în sens larg.
O a doua grupă de opinii consideră trei funcţii caracteristice ale creditului
(cele două precedente) plus funcţia de emisiune. De asemenea, altă opinie se
conturează în jurul funcţiei de mobilizare şi funcţiei de redistribuire.

16
Familii cu până la 4 persoane.

14
 Ultima grupă de opinii apreciază creditul prin aceea că este însoţit
permanent de dobândă, atribuindu-i-se funcţia de purtător de dobândă.
Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la funcţiile creditului, reţin
atenţia cele care atribuie creditului următoarele funcţii:
►de repartiţie ;
►de control ;
►de emisiune.
O alta categorie de funcţii se referă la:
►funcţia distributivă;
►funcţia de transformare a economiilor în investiţii;
►funcţia de emisiune monetară;
►funcţia de asigurare a stabilităţii preţului.
Funcţia distributivă – constă în mobilizarea resurselor disponibile la un
moment dat în economie şi redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre
alte ramuri care au nevoie de fonduri de finanţare. Oferind agenţilor economici
aceste disponibilităţi, creditul sporeşte pute-rea de acţiune productivă a capitalului,
punând în mişcare forţele economiei laterale şi contri-buind la creşterea avuţiei
reale a societăţii. Tot prin funcţia distributivă, creditul participă la concetrarea
capitalului şi la dirijarea acestuia spre acţiuni profitabile întregii societăţi.
Funcţia de transformare a economiilor în investiţii – creditul este acela
care pune la dispoziţia intreprinzătorului capitalul necesar asigurării transformării
economiei altfel inactivă, în investiţii. Din acest punct de vedere, creditul este un
factor important al creşterii economice oferind posibilitatea accesului la credite
oricărui individ, creditul contribuie la proliferarea firmelor cu mici dimensiuni,
promotoare ale noului ceea ce favorizează concurenţa, cu efectele sale pozitive
asupra echilibrului economic.
Funcţia de emisiune monetară – ca urmare a consolidării ideii de credit
bazat pe încredere între participanţii la actul economic, a fost creată metoda
fiduciară17 cu valoare fictivă întemeiată pe încredere în biletele de bancă, iar pe

17
Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Monedă, Editura ASE,Bucureşti, 2009, pag. 118

15
lângă acestea a apărut o multitudine de alte instrumente şi tehnici de plată. Prin
aceasta s-a realizat şi o importantă reducere a cheltuielilor cu circulaţia monetară,
noile tehnici şi instrumente de plată determinate de activarea creditului asigurând
şi o creştere a volumului şi valorii tranzacţiilor economice
Funcţia de asigurare a stabilităţii preţului – se realizează prin reglarea
dimensiunilor cererii şi ofertei de mărfuri şi servicii, creditându-se consumul pe de
o parte şi stocurile, pe de altă parte. Prin finanţarea producţiei şi consumului
precum şi prin crearea unor instrumente şi tehnici deosebit de flexibile, creditul a
devenit o prezenţă importantă în viaţa socială şi economică a ţării. De asemenea,
prezenţa sistemului de credit şi a formelor sale în societăţile avan-sate oferă
numeroase facilităţi, inclusiv protecţia participanţilor la actul economic.
Pentru evidenţierea funcţiilor şi caracteristicilor creditului este necesară
prezentarea elementelor incluse în relaţiile de credit.
Participanţii la raportul de credit – sunt creditorul şi debitorul18.
Analiza participanţilor la raportul de credite evidenţiază marea diversitate a
acestora şi dimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea în trei
categorii principale a creditorilor şi debitorilor, se disting: populaţia, statul, agenţii
economici.
Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a
rambursa, la scadenţă, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca preţ al
creditului. Strâns legată şi decurgând din promisiunea de rambursare apare
garantarea creditului.
Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în
funcţie de particularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii
beneficiarilor de credite.
Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (în cazul
pieţei interbancare până la durate medii şi lungi (20 sau 30 ani) în cazul
împrumuturilor obligatare.

18
Categoriile prezentate sunt denumite în literatura de specialitate “subiecţi ai raportului de credit”

16
 Între scadenţă şi modul de rambursare al creditului se poate stabili o
corelaţie, astfel: creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la scadenţă, în
timp ce creditele pe termen mijlociu şi lung implică rambursarea eşalonată.
Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului şi constituie, după cum se
desprinde din literatura de specialitate, preţul capitalului utilizat, sau „chiria”, pe
care o plăteşte debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul
împrumutat. În general, nivelul dobânzii se corelează cu rata profitului obţinută de
întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii,
care se constituie într-un instrument de influenţare a cererii şi ofertei de credite.
Un nivel redus al ratei dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea
ce determină efecte favorabile asupra producţiei şi economiei, după cum un cost
ridicat al creditelor, respectiv o rată a dobânzii ridicată, generează diminuarea
cererii de credite. Luarea în considerare a ratei inflaţiei, comparativ cu rata
dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la constatarea faptului, că în
perioadele cu inflaţie sporită, creditele constituite pentru debitori o modalitate
perfectă de finanţare.
În funcţie de acelaşi element, inflaţia, se utilizează în raporturile de credit,
două tipuri de dobândă: fixă şi variabilă19.
Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă ăe întreaga
durată a creditului20.
Dobânda sensibilă (variabilă) se modifică periodic în funcţie de presiunile
infalţioniste şi de evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă.
Pentru conturile curente ale clienţilor se calculează atât dobânda debitoare,
cât şi dobânda creditoare, ca preţ plătit de client sau de bancă pentru utilizarea unei
anumite sume.
Creditul are un rol deosebit în promovarea relaţiilor economice
internaţionale stimulând exporturile şi importurile, asigurând o desfăşurare
normală, rapidă şi în deplină siguranţă a operaţiunilor de import – export.

19
Ivoniciu, Paul, Referiri asupra analizei ratelor de rentabilitate, Sesiunea de comunicări ştiinţifice din octombrie
2005-Facultatea de Stiinţe Economice Craiova
20
Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Monedă, Editura ASE, Bucureşti, 2009, pag. 131

17
 Trebuie amintit faptul că, pe cât de util şi avantajos este creditul, pe atât de
primejdios devine atunci când nu este utilizat conform principiilor sale şi cerinţelor
echilibrului economico – financiar.
Cel mai mare pericol îl constituie folosirea abuzivă a creditului, determinată
de ideea că prin sine însuşi, creditul reprezintă o avuţie. O astfel de concepţie va
avea consecinţe extrem de grave atât asupra debitorului, cât şi asupra creditorului:
debitorul va fi tentat să folosească sumele provenite din împrumut ca pe propria sa
avere, iar creditorul va fi în imposibilitate de a-şi recupera vreodată banii
împrumutaţi.
Un alt pericol îl reprezintă aşa numita supracreditare care duce la mari
dezechilibre economice, financiare şi monetare generatoare de inflaţie: utilizarea
creditului pentru finanţarea unor activităţi economice insuficient fundamentate de
o societate, poate duce la disproporţii între ramurile şi sectoarele sale de activitate.
Nu trebuie omisă nici problema riscurilor rezultate din utilizarea creditului
în special pentru unităţile bancare care pot provoca prăbuşirea în lanţ a întregului
sistem bancar, cu consecinţe grave pe plan economic, social şi politic.
Orice operaţiune de credit comportă în sine, chiar prin natura sa, luarea în
calcul a unui risc cert21 care constă în posibilitatea apariţiei insolvabilităţii
clientului ceea ce poate duce la pierderea sumei împrumutate şi la riscul
imobilizării sale când clientul nu respectă angajamentul achitării la scadenţă a
sumelor convenite.
Principiul general ce trebuie avut în vedere la estimarea oportunităţii fiecărei
operaţiuni de credit este acela că banca nu trebuie să acorde creditul până ce nu
estimează posibilitatea recuperării sumelor împrumutate la scadenţă sau în
momentul în care ea va decide să-şi retragă creditul.
Faptul care determină, întreţine şi stimulează creditul este beneficiul pe care
îl are atât cel care acordă împrumutul, cât şi cel care îl primeşte - acest beneficiu
este denumit interes sau dobândă.

21
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Riscurile bancare. Cerinţe prudenţiale monitorizate, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 24 .

18
 Orice bancă îşi asumă riscul atunci când acordă credite, în mod cert toate
băncile înregistrează în mod curent pierderi atunci când unii debitori nu îşi
onorează obligaţiile la termenele stabilite prin contract. Oricare ar fi, însă, nivelul
riscurilor asumate, pierderile pot fi minimizate dacă operaţiunile de creditare sunt
organizate cu profesionalism.
Din acest punct de vedere, cea mai importantă funcţie a managementului
bancar este cea de a controla şi analiza calitatea portofoliului de credite deoarece
slaba calitate a creditului constituie una din principalele cauze ale falimentului.
Este necesară o informare permanentă a conducerii băncii asupra rezultatelor
procesului de analiză a calităţii creditelor astfel încât cele cu probleme să fie
detectate şi corectate din timp.

1.4. Managementul creditelor

În cadrul activităţii bancare operaţiunile de creditare reprezintă componenta
cea mai importantă a activităţii de plasament atât din punct de vedere al volumului
de activitate, cât şi din cel al participării la obţinerea profitului bancar22.
Gestiunea creditelor constituie o componentă esenţială a managementului
bacar, iar aprecierea corectitudinii acestora presupune urmarirea mai multor
obiective.
Un prim obiectiv se referă la selectarea unor credite sigure, cu probabilitate
mare de rambursare. De asemenea un alt obiectiv urmărit în aprecierea
corectitudinii creditelor o constituie asigurarea unor plasamente cu randament
ridicat pentru fondurile de care dispune banca. În cele din urmă, un alt obiectiv
urmărit este adaptarea ofertei de credite la nevoile specifice ale pieţei.
Managementul creditelor cuprinde trei componente şi anume elaborarea
strategiei activităţii de creditare,estimarea preţurilor şi a profitabilităţii şi realizarea
gestiunii împrumuturilor23.

22
www.eafacere.ro
23
Ristea, Luminiţa, Managementul societăţilor bancare şi instituţiilor financiare, Editura Muntenia şi Leda,
Constanta, 2002, pag. 116.

19
 1.4.1. Strategia activităţii de creditare
Obiectivele gestiunii creditelor pot fi interne sau externe – obiectivele
generale vizează rolul băncii şi rentabilitatea globală a acesteia, imaginea băncii pe
piaţă şi încrederea clienţilor, gradul de agresivitate e.t.c. Concretizarea acestor
obiective prin obiective specifice în politica de creditare, se face prin stabilirea
sarcinii medii de creştere a portofoliului de credite (anual, trimestrial, în preţuri
constante, faţă de depozite sau total active, etc).
Politicile de creditare24 vizează trei domenii distincte:
a)structura portofoliului de credite pe categorii şi diversificarea acestuia;
b)structura creditelor în funcţie de lichiditate şi scadenţă;
c)mărimea portofoliului de credite; creşterea valorii portofoliului de credite
poate spori riscurile legate de gestiunea acestuia în condiţiile în care calitatea
portofoliului se deteriorează.
Definirea pieţelor implică o politică pe termen lung de delimitare a zonelor
comerciale, conturând fără echivoc pieţele primară şi secundară, precum şi pieţelor
teritoriale.
Activitatea de creditare presupune şi stabilirea standardelor de creditare, a
caracteristicilor creditelor referitoare la tipuri, garanţii, termene, precum şi
delimitarea responsabilităţilor referitoare la aprobarea creditelor şi la controlul
calităţii acestora.
În cadrul activitatăţii propriu-zise de acordarea creditelor, persoanele fizice,
asociaţiile familiale şi societăţile comerciale, regiile autonome etc pot fi finanţate
din credite în scopul completării resurselor proprii, pentru realizarea activităţilor
prevăzute în autorizaţia de funcţionare.
Etapele de acordare a creditelor
În cadrul primei etape inspectorul băncii poartă cu solicitantul creditului o
discuţie, numită interviu preliminar cu solicitantul. Acesta presupune o informare-
documentare reciprocă, între bancă şi client, pe parcursul căruia clientul, în calitate
de împrumutat potenţial, va discuta cu managerul personal despre afacrea

24
Politica de creditare presupune procurarea,întrebuinţarea şi asigurarea creditului.

20
întreprinderii şi perspectivele acesteia, experienţa şi calificarea managementului,
date despre creditul solicitat(scopul creditării, suma şi valuta creditului, termenul
creditării, garanţiile disponibile) sursele de rambursare a creditului, istoria
creditară a întreprinderii.
În baza informaţiei obţinute managerul personal va comunica condiţiile
creditării de către bancă şi va propune produsul creditar cel mai potrivit
necesităţilor clientului, cu înmânarea listei documentelor de prezentat băncii pentru
examinarea cererii de acordare a creditului. În urma acestei acţiuni are loc analiza
detaliată a proiectului care se efectuează de către managerul personal în decurs de
5-10 zile lucrătoare după prezentarea setului complet de documente. La această
etapă banca întreprinde următoarele acţiuni:
a) analiza activităţii potenţialului împrumutat sub aspect financiar şi non-
financiar în scopul determinării nivelului de risc al proiectului de creditat;
b) evaluarea calităţii şi a preţului asigurării propuse;
c) coordonarea cu împrumutatul a graficului de acordare şi rambursare a
creditului, precum şi alte condiţii de creditare.
În baza informaţiei prezentate de client, managerul personal va pregăti oferta
pentru organul împuternicit în cadrul băncii pentru luarea deciziei de acordare a
creditului cu implicarea şi altor subdiviziuni ale băncii.
O altă etapă este aprobarea definitivă a creditului de către organul
împuternicit al băncii. Decizia definitivă de acordare a creditului, efectuarea
modificărilor condiţiilor de creditare(inclusiv restructurizarea creditului,
modificarea ratei dobânzii, sumei etc) sau respingerea cererii de creditare se vor
hotărî de către organul împuternicit din cadrul băncii, în baza concluziilor efectuate
de către managerul personal25.
După primirea deciziei pozitive de finanţare sunt perfectate şi semnate
documentele ce reglementează relaţiile dintre bancă şi împrumutat sub formă de:
►contract de credit;

25
Dragomir-Drăgoi, Elena–Violeta, Managementul performanţelor bancare, Editura Bibliotheca, Târgovişte,
2007, pag. 14.

21
►contract de cesiune a mijloacelor băneşti;
►contract de mandat;
►alte contracte de asigurare a rambursării creditului.
Urmează apoi monitorizarea creditului acordat care se efectuează prin
intermediul controalelor periodice privind respectarea condiţiilor contractelor
încheiate, efectuate de către specialişii băncii, care vor include:
►rambursarea la timp şi în sumă totală a plăţilor eferente creditelor calitatea şi
starea asigurării creditului(efectuarea vizitelor de împrumutat, verificarea
documentelor corespunzătoare);
►evaluarea modificărilor şi prognozarea stării economico-financiare şi capacităţii
derambursare a împrumutatului(analiza rapoartelor financiare trimestriale, starea
conturilor curente, informaţia privind dezvoltarea proiectului creditat.
Etapa finală în relaţiile cu clienţii este rambursarea la scadenţă a creditului şi
degrevarea26a activelor clientului.

1.4.2. Principiile şi procedurile de creditare

Economiile actuale, ca economii monetare, presupun desfăşurarea unui
amplu proces de creditarea, ca o latură consistentă a activităţii bancare. Există o
interdependenţă între credit şi situaţia financiară a agenţilor economici. În primul
rând, situaţia creditelor reflectă starea financiară a oricărui întreprinzător angajat în
relaţia de creditare. În al doilea rând, o bună susţinere financiară va genera condiţii
favorbile pentru obţinerea de noi credite.

Principiile şi procedurile de creditare urmăresc următoarele elemente27:

a) Protecţia prin asigurare - care se poate realiza pentru bunuri, pentru
persoane şi pentru investiţia bancară, fiind de dorit să acopere toate riscurile, în
condiţii de eficienţă;

26
Eliberarea din gaj
27
Spulbăr, Cristi, Orientări în activitatea bancară din România, Editura Universitaria, Craiova, 2007, pag. 41.

22
 b) Documentaţia28 şi garanţiile mobiliare - care trebuie să se constituie în
dosare de creditare uniforme la nivelul băncii ;
c) Tratamentul creditelor restante şi regruparea garanţiilor – trebuie utilizată
o procedură care să cuprindă absolut toate elementele necesare prevenirii şi
eliminării pierderilor;
d) Depistarea creditelor cu probleme trebuie făcută din timp pentru a se
putea realiza renegocierea contractelor de credit şi includerea unor condiţii
asigurătoare suplimentare;
e) Normele şi reglementările legale care reprezintă un element esenţial al
mediului băncii şi se concretizează în limite, interdicţii, constrângeri;
f) Stabilirea ratei dobânzii, a preţului creditului, luându-se în considerare
elementele care determină nivelul acesteia, costul fondurilor bancare, primele de
risc, comisioanele, etc;
g) Existenţa informaţiilor financiare solicitate de la debitori pe baza
rapoartelor financiare periodice şi a altor structuri financiare;
h) Etica profesională şi conflictele de interese - menţin încrederea clientului
şi promovează imaginea băncii;
i) Examinarea şi controlul periodic al calităţii creditelor - vizează obiective
precise, prin inspecţii periodice şi selective asupra dosarelor de credit, îndeosebi
ale acelora care depăşesc un plafon de credit.
Există astăzi puţini autori29 care au încercat sa formuleze anumite principii,
reguli şi tehinici de creditare. Un principiu de bază după care se călăuzeşte întreaga
activitate bancară este prudenţa bancară. Ca atare, băncile vor urmări ca
solicitanţi de credite să dea dovadă de credibilitate. Toate operaţiunile de creditare
şi în legătură cu constituirea garanţiei vor trebui consemnate în documentele
contractuale, din care să rezulte fără echivoc toţi termenii şi toate condiţiile
respectivelor tranzacţii.
Activitatea de creditare trebuie să prezinte interes atât pentru bancă, ce are în
vedere o sporire a profiturilor obţinute din dobânzi, cât şi pentru agenţii economici,
28
www.brd.ro
29
Lăzărescu, Vasile, Băncile comerciale în economia de piaţă din România, în Revista de comerţ, v. 7, nr. 12, 2006.

23
ce urmăresc consolidarea afacerilor şi, dacă este posibil, obţinerea unei mai bune
rentabilităţi financiare30.
Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii:
a) activitatea de angajare şi acordare a creditelor sub toate formele, precum
şi activitatea de asumare a unor riscuri, se bazează pe resursele proprii şi atrase ale
băncii.
În acest scop este necesar ca evidenţa contabilă să fie structurată pe un
sistem de conturi corespunzător, în lei şi valută, de credite şi disponibilităţi
deschise diferenţiat, pe urmatoarele categorii: feluri de valute, termen scurt, termen
mediu, termen lung, feluri de capital al agenţilor economici31.
Pe întreaga durată de creditare, debitorul are obligaţia să pună la dispoziţia
băncii un exemplar din bilanţul contabil, situaţiile contabile periodice şi orice alte
documente solicitate de creditor. Această obligaţie apare ca o clauză distinctă
prevăzută în contractul de credite.
b)elemente de analiză care vor sta, în toate cazurile, la baza asumării de
către bancă a unor angajamente precum încadrarea în strategia generală a băncii,
situaţia concretă a fiecărui client. În acest caz se vor urmării lichidarea, bonitatea,
solvabilitatea, rentabilitatea activităţii desfăşurate, precum şi poziţia pe piaţă a
fiecărui agent economic.
Un alt element analizat este activitatea de asumare de angajamente şi de
derulare a operaţiunilor de creditare care va fi, treptat, pe măsura disponibilităţilor,
descentralizată, în sensul aprecierii serviciilor de clientelă, din punct de vedere al
localizării teritoriale.
De asemenea, un alt pricipiu care trebuie respectat este acela că
împrumuturile şi scrisorile de garanţie solicitate băncii, indiferent de sumă,
durată de rambursare, respectiv valabilitate se acordă numai pentru
destinaţia stabilită prin contracte. Nerespectarea acestei condiţii dă dreptul
băncii să rezileze contractul de credit şi să retragă împrumutul.

30
Manolescu, Gheorghe, Monedă şi Credit, Editura Fundaţia Română de Mâine,Bucureşti,2001,
pag. 86.
31
Dedu, Vasile, Managementul bancar –Ediţia a II-a ,Editura Mondian,Bucureşti, 2007,pag. 82.

24
 Principiul planificării creditelor afirmă necesitatea estimării, cuantificării
cerinţelor şi potenţialului de creditare ale băncii, sub forma unor situaţii bilanţiere
care cuprind resursele totale de creditare32şi plasamente(credite, plasamente
interbancare, rezerva minimă obligatorie).
Încă din faza de planificare, pentru diminuarea riscului lipsei de lichidităţi se
va urmări asigurarea corelării creditelor cu resursele de asoperire a acestora, atât în
structură, cât şi din punct de vedere al maturităţii lor.
Activitatea de planificare bancară a plasamentelor se corelează cu stabilirea
necesarului de credite de către clienţii băncii în funcţie de necesităţi. Această
activitatea presupune o limitare a creditelor în cadrul unor plafoane stabilite şi
controlate de către unităţile bancare.
Principiul garantării creditelor asigură băncile în ceea ce priveşte
rambursarea la scadenţă a ratelor de credit şi achitarea dobânzilor aferente. În
relaţiile cu debitorii, băncile sunt expuse unor riscuri, care, în mod firesc, impun
luarea unor măsuri pentru garantarea creanţei. De regulă, garantarea creditelor se
face pe baza bunurilor mobile şi imobile ale debitorului.
Trebuie reţinut faptul că băncile pot acorda credite nu numai dacă garanţiile
constituite pot fi valorificate, ci trebuie să se ţină seama şi de posibilităţile reale de
rambursare a creditelor pe seama lichidităţilor generate de activitatea economică.
Garanţiile constituie doar o sursă secundară, de protecţie a creditorului în cazul
unor împrejurări neprevăzute.

1.4.3. Normele de creditare

Normele de creditare sunt stabilite pe tipuri de credite (imobiliare, pentru

investiţii, pentru stocuri, pe termen lung etc.) trebuind să cuprindă destinaţia
creditului, scadenţele preferate, tarifarea (dobândă, rate, comisioane, solduri

32
Disponibilităţi,valori mobiliare,refinanţări

25
minime creditoare etc.), plafoanele, asigurările, garanţiile solicitate, procedura de
aprobare a creditului.
Decizia de creditare are la bază încadrarea în normele interne ale băncii,
adaptându-se în urma analizei bazei de credit al solicitantului, în acest sens
calitatea managementului firmei, eficienţa şi performanţele acesteia, precum şi
siguranţa afacerii fiind hotărâtoare.
În activitatea de creditare a persoanelor fizice se vor respecta prevederile
Legii privind activitatea bancară, ale normelor, instrucţiunilor şi regulamentelor
emise de Banca Naţională a României, orice alte reglementări legale incidente,
statutul propriu de funcţionare33.
Băncile acordă persoanelor fizice credite de consum şi credite pentru
investiţii imobiliare, inclusiv credite ipotecare. În condiţiile prevăzute de prezenta
normă de creditare34, băncile pot acorda credite persoanelor fizice majore, cu
cetăţenie română, cu domiciliul în România, denumite în continuare „clienţi”.
Clienţii pot fi reprezentaţi în relaţiile cu banca şi de persoane mandatate în acest
scop prin procura autentificată de notarul public. Creditele se acordă prin unităţile
teritoriale ale băncilor denumite sucursale.
Decizia de acordare a creditelor va fi luată de către bancă numai dacă
potenţialii clienţi prezintă credibilitate pentru rambursarea acestora şi plata
dobânzilor aferente. În acest scop, la analiza, aprobarea şi acordarea creditelor se
va avea în vedere influenţa factorilor externi şi se va urmări ca toate operaţiunile
de credit şi de garanţie să fie consemnate în documente contractuale încheiate cu
respectarea reglementărilor interne de creditare şi a dispoziţiilor cuprinse în
reglementări speciale aplicabile.
Din contracte trebuie să rezulte cu exactitate toate condiţiile respectivelor
tranzacţii, după cum urmează35:
►părtile contractante şi elementele de identificare a acestora;
►destinaţia creditului ;

33
Statutul BRD,Bucureşti
34
Norma Metodologică nr 231/2005 privind creditarea persoanelor fizice
35
www.brd.ro

26
►durata de creditare;
►garanţiile creditului,dacă este cazul;
►clauze privind asigurarea bunurilor mobile şi imobile admise în
garanţie/dobândite cu credit /asigurarea de viaţă;
►rata dobânzii şi nivelul comisioanelor, inclusiv pentru sumele neachitate la
scadenţă;
►dobânda anuală efectivă,dacă este cazul;
►condiţiile de rambursare a creditului si de plată a dobânzilor;
►condiţii de exigibilitate anticipată a creditului;
►orice alte clauze de natură să asigure o derulare corespunzatoare raportului de
creditare.
Activitatea de creditare se bazează, în primul rând, pe identificarea şi
evaluarea cât mai exactă a veniturilor nete realizate de client şi familia acestuia, ca
sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor.
Creditele se acoră numai pentru destinaţia stabilită în contractele de credit.

CAPITOLUL II
RISCURILE ÎN PROCESUL CREDITĂRII ŞI
GESTIONAREA ACESTORA

2.1. Principalele tipuri de riscuri care apar în procesul creditării

27
 2.1.1. Riscul de creditare

Activitatea de creditare implică un risc, prin însăşi elementele de anticipare

pe care se bazează decizia de creditare, ceea ce implică cunoaşterea de către bancă
a acestui risc, evaluarea sa cât mai aproape de realitate şi acceptarea lui în
cunoştinţă de cauză.
Procesul de creditare, care îmbracă forme şi conţinut diferit de la o bancă la
alta, are menirea să accentueze: prevenirea, identificarea, rezolvarea problemelor
potenţiale ale debitorului36.
Prevenirea problemelor esenţiale ale împrumutatului implică un echilibru
între risc şi recuperarea creditului. Dacă standardele de creditare ale unei bănci
sunt prea stricte, atunci volumul împrumutului, numărul clienţilor, oportunităţile de
vânzări de servicii şi veniturile din dobânzi şi comisioane vor fi reduse. Pe de altă
parte, dacă standardele de creditare ale băncii sunt prea permisive, atunci
avantajele unui volum mai mare de împrumuturi, ale unui număr mai mare de
clienţi, ale unor oportunităţi mai numeroase de vânzări de servicii vor fi diminuate
de veniturile pierdute şi pierderile din împrumuturi37.
Identificarea problemelor esenţiale ale debitorului se referă la monitorizarea
sumelor de slăbiciune ale împrumutaţilor existenţi. În aceasta se include
supervizarea împrumutului, care implică strângerea, prelucrarea şi analiza
informaţiilor de calitate.
Rezolvarea se referă expres la tratarea unor împrumuturi cu probleme. După
identificarea împrumuturilor cu probleme, acestea trebuie să fie analizate de bancă
în vederea găsirii unor posibile soluţii de rezolvare a lor. Aceasta presupune, de
asemenea, strângerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor de calitate.
Având în vedere că majoritatea activelor băncii iau forma împrumuturilor,
decizia de creditare reprezintă o funcţie bancară critică. În ceea ce priveşte

36
Olteanu, Alexandru, (Rădoi) Olteanu, Mădălina Antoaneta, Managementul riscurilor financiar-bancare vol.I,
Editura Dareco, Bucureşti, 2006, pag. 14.
37
Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2008, pag. 99

28
finanţarea prin credite a unei firme, una dintre cele mai importante analize o
constituie analiza primară de risc. Există cel putin şase tipuri de risc asociate cu
funcţia de împrumut comercial a băncii.
Pentru a stabili tendinţele actuale ale activităţii de creditare din sistemul
bancar românesc şi, din economia reală, va fi analizată evoluţia creditelor.
În ceea ce priveşte creditul pe termen lung, contracţia a fost de mai mică
amplitudine (-1 la sută la 31 decembrie 2009), faţă de o creştere cu 33,8 la sută la
sfârşitul anului 2008.
Întreruperea bruscă a traiectoriilor puternic ascendente din ultimii ani
(ritmuri reale de două cifre) a fost determinată în principal de: (i) înrăutăţirea
situaţiei economice pe parcursul anului 2009, (ii) comprimarea severă a
investiţiilor imobiliare, (iii) majorarea ponderii creditelor neperformante în
portofoliul băncilor, precum şi (iv) creşterea riscului asociat colateralului.
Temperarea dinamicii creditului neguvernamental a fost vizibilă atât pe
segmentul împrumuturilor către populaţie, cât şi pe cel al creditelor pentru
companii, ratele reale de creştere ajungând în luna decembrie la 30,5% şi respectiv
22%. Menţinerea pe tot parcursul anului a unui diferenţial substanţial de ritm între
aceste două componente a condus la reducerea continuă a ponderii creditelor către
sectorul corporatist în favoarea celor pentru populaţie, astfel încât în decembrie
2009 acestea din urmă reprezentau jumătate din soldul creditului neguvernamental.

Tabel 2.1. Cota de piaţă a băncilor la nivelul creditelor în funcţie de monedă

(2009)

Cota de piaţă BCR BRD Raiffesen BT

Credite în lei 3,78
48,0% 15,8% 11% %
Credite în valută 1,88
33,91% 9,6% 5,04% %
Sursa: Rapoarte anuale BCR, BRD, Raiffeisen, BT

În tabelul de mai sus se observă cota importantă deţinută de BCR, atât la

nivelul creditelor în lei (48%) cât şi la nivelul creditelor în valută (33,91%). BRD
deţine şi ea cote semnificative din piaţa creditului, 15,8% din creditele în lei şi
29
9,6% din creditele în valută. Cota de piaţă a Raiffeisen pe cele două categorii de
credite se învârteşte în jurul valorii de 16%. Aşa cum am spus mai sus atrage
atenţie situaţia BT care deţine 3,78% din creditele în lei, dar o cotă infimă de
1,88% din piaţa celor în valută.
Tabel 2.2. Cota de piaţă a băncilor la nivelul creditelor în funcţie de scadenţă
(2009)

Cota de piaţă BCR BRD Raiffeisen BT

Credite pe termen scurt 30,92% 25,34% 9,48% 5,6%
Credite pe termen mediu 20,65% 13,96% 7,85% 4,34%
Credite pe termen lung 18,42% 8,23% 5,67% 5,10%
Sursa: Raport anual BCR, BRD,BT, Raiffeisen; calcule efectuate
Analizând tabelul 2.2. se remarcă astfel că, toate băncile analizate deţin o
cotă importantă din creditele pe termen scurt, de la 30,92% cât deţine BCR până la
5,10%cât deţine BT. BCR continuă să fie lider pe toate segmentele creditului în
funcţie de scadenţă, astfel deţine 30,92% din cele pe termen scurt, 20,65% din cele
pe termen mediu şi 18,42% din cele pe termen lung. Cea mai slabă poziţie din
băncile analizate pare să o aibă BT care deţine cote 4,34% din creditele pe termen
mediu şi de 5,10% din cele pe termen lung şi o cotă redusă din piaţa creditelor pe
termen scurt în comparaţie cu BCR şi BRD şi Raiffeisen. Se remarcă cota scăzută
a băncilor analizate în ce priveşte creditele pe termen mediu şi lung.
Tabel 2.3. Cota de piaţă a băncilor la nivelul creditelor în funcţie de
beneficiari (2009)
Cota de piaţă BCR BRD Raiffeisen BT
Credite populaţie 29,72% 14,02% 9,67% 5,79%
Credite agenţi economici 24,05% 12,93% 6,89% 2,87%
Sursa: Raport anual BCR, BRD, BT, Raiffeisen; calcule efectuate
Dinamismul pieţei bancare româneşti a fost susţinut cu preponderenţă de
creditul neguvernamental, al cărui ritm de creştere în anul 2009 (+50,5% în
termeni reali, respectiv +60,02% în termeni nominali) a fost superior celui aferent
anului anterior. Creditele acordate de bănci populaţiei şi firmelor au avansat în
decembrie cu 1,5% faţă de luna precedentă, însă ritmul anual de creştere a

30
creditului neguvernamental s-a temperat semnificativ a treia lună la rând, la 33,7%,
de la 38,3% în noiembrie, arată datele publicate de banca centrală.
Abordarea modernă a riscului de creditare
Abordarea modernă se bazează pe metoda creditului scoring, metodă care
urmăreşte sintetizarea riscului de nerambursare cu ajutorul unei note. Este o
procedură folosită mai ales pentru creditele pe termen scurt, pentru că:
a. Aceste credite au valori mici, deci analiza dosarului nu poate fi
costisitoare;
b. Dosarele trebuie tratate rapid deoarece solicitanţii vor să cunoască
răspunsul într-un termen cât mai scurt pentru a se putea adresa, eventual, altei
bănci;
c. Debitorii trebuie să prezinte o oarecare omogenitate comportamentală,
astfel încât criteriile decizionale să fie valabile pentru toţi şi pentru a se preta la
evaluare pe bază de punctaj;
În România calitatea portofoliului de credite este bună şi nu se întrevăd, pe
termen scurt, factori adverşi care să o afecteze sensibil. Evoluţia creditului este
atent monitorizată şi, ca urmare, riscul unei explozii a creditării este moderat.
Există însă o tendinţă de creştere a riscului de credit, care se va menţine în
condiţiile aşteptate ale continuării susţinute a activităţii de creditare.
Riscul de credit este perceput de majoritatea băncilor din România ca fiind
în creştere, pe fondul extinderii activităţii de creditare, în special pe segmentul de
retail. Gradul înalt de substituţie valutară a activelor, riscul valutar contribuie la
accentuarea riscului de credit. Calificativul „în creştere” asociat tendinţei riscului
de credit este explicabil în condiţiile în care absenţa altor oportunităţi de plasament
(piaţa de capital), cât şi reducerea randamentelor la titlurile de stat vor susţine în
continuare dezvoltarea creditului neguvernamental, accentuând competiţia38.
Aşadar, factorii care au antrenat acest tip de risc pentru băncile din România
au fost, în principal, conjunctura economică dificilă, starea de sănătate financiară

38
Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2008, pag. 105.

31
necorespunzătoare a clienţilor şi absenţa supravegherii clienţilor. Pentru sistemul
bancar românesc efectele antrenate s-a materializat în pierderi totale sau parţiale
ale capitalului împrumutat şi pierderi ale dobânzilor în funcţie de natura garanţiilor
şi de posibilităţile de valorificare ale acestora.
Tabel 2.4. Principalii indicatori de risc din România
Indicatori Perioada
2006 2007 2008 2009
Total sume datorate – Risc global (mil. RON) 68240 102188 167706 226478
Total sume restante (mil. RON) 1752 1667 2009 3321
Număr debitori (persoane fizice şi juridice) 239554 778870 820158 1027755
Număr debitori cu restante (persoane fizice şi 14489 38739 75461 139077
juridice)
Număr interogări ale bazei de date CRB 498568 703360 763201 309967
pentru debitorii proprii şi potenţiali
Număr interogări ale bazei de date a CRB 495428 699549 759349 303933
pentru debitorii potenţiali, cu acordul
acestora
Număr debitori raportat de două sau mai 12860 33969 69981 84931
multe instituţii de credit (persoane fizice şi
juridice)
Număr credite acordate şi angajamente 388083 740103 1268121 1600053
asumate de către instituţii de credit
Sursa: BNR

Riscul global, reprezentat de total sume datorate în milioane RON, a crescut

cu 35,04% în decembrie 2009 faţă de decembrie 2008, acest fapt datorându-se
îndeosebi intensificării activităţii de creditare (numărul creditelor acordate şi
angajamentelor asumate de către instituţiile de credit crescând cu 26,17 %). Totalul
sumelor restante a crescut în anul 2009 faţă de anul 2008 (65%). Numărul
debitorilor cu restanţă a înregistrat o creştere de 84% datorită, în special, creşterii
numărului de debitori persoane fizice. Banca Naţională a României a continuat să
recomande instituţiilor de credit consultarea într-o mai mare măsură a informaţiilor
din baza de date a Centralei Riscurilor Bancare şi a Biroului de Credit, chiar a
solicitat instituirea obligativităţii acesteia prin normele de creditare ale fiecărei
instituţii de credit. Ca rezultat, gradul de utilizare a acestui instrument a scăzut
semnificativ în anul 2009 faţă de anul 2008 cu 60% prin aceste interogări efectuate
de instituţiile de credit au fost solicitate date despre riscul global, creditele şi
restanţele debitorilor. Scăderea numărului de interogări a avut o importanţă

32
deosebită în menţinerea calităţii portofoliului de credite al băncilor, în condiţiile
diminuării activităţii de creditare.

2.1.2. Riscul ratei dobânzii

Riscul ratei dobânzii se datorează fluctuaţiilor la nivelul ratei dobânzii, atât
la active, cât şi la pasivele din portofoliul băncii.
Riscul ratei dobânzii se repercutează asupra băncii sub două forme39:
- prima formă constă în pierderi (diminuarea venitului din dobânzi) ca
urmare a unei variaţii neconvenabile a ratei dobânzii;
- a doua formă constă în deteriorarea situaţiei patrimoniale a băncii
(diminuarea capitalului propriu) ca urmare a variaţiei ratei dobânzii.
Primul semnal al modificării dobânzii de piaţă este dat de ratele medii ale
dobânzii de politică monetară, de aceea este necesară cunoaşterea evoluţiilor
acesteia.
În primele luni ale anului 2009, banca centrală a continuat să recurgă
temporar la practica absorbţiei parţiale a excedentului de lichiditate prin
intermediul operaţiunilor de piaţă (iniţiată la finele anului anterior). Pe acest fond,
apelul instituţiilor de credit la facilitatea de depozit s-a intensificat comparativ cu
ultima parte a anului 2008 – vârful soldului mediu zilnic al acestor depozite fiind
atins în ianuarie –, iar randamentul mediu al plasamentelor băncilor la BNR s-a
distanţat temporar de rata dobânzii de politică monetară. Conturarea în a doua
parte a anului a necesităţii creşterii restrictivităţii condiţiilor monetare şi implicit a
eficacităţii instrumentelor politicii monetare a determinat banca centrală să opereze
o serie de modificări la nivelul cadrului operaţional al politicii monetare. Astfel,
pentru a reduce amplitudinea fluctuaţiilor ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară
interbancară şi pentru a consolida astfel rolul acestora în cadrul mecanismului de
transmisie monetară, dar şi rolul de semnal al ratelor dobânzilor-cheie ale politicii
monetare, BNR a restrâns începând din luna august amplitudinea coridorului
format în jurul ratei dobânzii de politică monetară de ratele dobânzilor facilităţilor

39
Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2008, pag. 127.

33
permanente, majorând rata dobânzii pentru facilitatea de depozit de la 1 la 2% şi
reducând-o pe cea aferentă facilităţii de creditare de la 14 la 12%.
Ratele dobânzilor la creditele noi şi-au temperat ritmul de creştere în
intervalul analizat sau au înregistrat chiar o scădere (pe segmentul societăţilor
nefinanciare), spre deosebire de cele aferente depozitelor noi, care au continuat să
se majoreze. Astfel, rata medie a dobânzii la creditele noi s-a situat la 17,64% pe
segmentul populaţiei (+0,18 puncte procentuale), respectiv la 19,51% pe cel al
companiilor (-0,98 puncte procentuale). Rata medie a dobânzii la depozitele
populaţiei a urcat cu 1,14 puncte procentuale (ajungând la 15,27%), în timp ce în
cazul companiilor creşterea a fost de 0,77 puncte procentuale (până la 16,01%).
Grafic 2.1. Evoluţia indicatorilor privind sensibilitatea la rata dobânzii la
nivelul băncilor analizate (2009)

Sursa: Rapoarte anuale BCR, BRD, Raiffeisen, BT 2009

Ţinând cont că riscul este direct proporţional cu mărimea indicelui de

sensibilitate, la nivelul BCR apare cel mai mic risc de rată a dobânzii, indicele
atingând nivelul de 0,99. La nivelul celorlalte bănci indicele ale valorile de 0,96 la
BRD, de 0,96 la Raiffeisen şi de 0,86 la BT, astfel la toate cele patru bănci nivelul
riscului de rată a dobânzii este aproape nul. Acest fapt denotă o structură
corespunzătoare a activelor şi pasivelor astfel încât acestea pot folosi în avantajul
lor eventualele modificări ale ratei dobânzii de piaţă, indiferent dacă avem de-a
face cu o creştere sau o scădere.

2.1.3. Riscul de lichiditate

34
 Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-şi poată onora
plăţile faţă de clienţi, ca urmare a devierii proporţiei dintre creditele pe termen lung
şi creditele pe termen scurt şi a necorelării cu structura pasivelor băncii40.
Plasamentele pe termen lung sunt în general mai mari decât resursele pe
termen lung ale băncilor, din această cauză băncile se confruntă cu două situaţii
delicate41:
a. să nu-şi poată onora angajamentele pe termen scurt;
b. să aibă resurse cu scadenţă mică, în timp ce plasamentele au scadenţă
mare.
Sistemul bancar românesc dispune de o lichiditate ridicată, dar într-o
uşoară descreştere, în condiţiile în care resurse financiare consistente sunt
îndreptate spre expansiunea creditului. Pentru perioada imediat următoare
apreciem că lichiditatea sistemului bancar nu va ridica probleme din perspectiva
riscului, în contextul în care creditul pe termen scurt reprezintă peste un
sfert din creditul neguvernamental, iar depozitele plasate la banca centrală -
foarte lichide - sunt într-un cuantum ridicat. O evoluţie favorabilă este şi
tendinţa de extindere a maturităţii surselor de finanţare, îndeosebi pe seama
celor externe. În condiţiile în care expunerea majoră a băncilor este îndreptată spre
banca centrală, riscul de contaminare pe piaţa interbancară se va situa în continuare
la un nivel scăzut.
Tabel 2.5. Indicatorul de lichiditate pe sistem bancar
Anul D<=1lună 1lună<D<=3luni 3luni<D<=6luni 6luni<D<=12luni 12luni<D Total
2007 2,63 10,79 27,31 28,97 7,10 2,59
2008 2,01 6,42 9,12 15,10 8,14 2,30
2009 1,76 6,74 6,96 5,79 6,61 2,15
Sursa: Banca Naţională a României

Performanţa instituţiilor de credit în privinţa corelării pe benzi de scadenţă a

pasivelor cu activele rămâne adecvată, însă lichiditatea globală a sistemului bancar
românesc îşi continuă dinamica descendentă, pe fondul creşterii gradului de
intermediere bancară. Indicatorul de lichiditate pe sistem bancar, calculat conform
reglementărilor în vigoare, se menţine la niveluri care depăşesc limita minimă de 1,
40
Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2008, pag. 111.
41
Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2008, pag. 118.

35
însă diferenţa dintre lichiditatea efectivă şi cea necesară este, în termeni relativi în
scădere42.
Tendinţa descendentă a lichidităţii globale, dar şi nivelul său confortabil
încă, sunt confirmate de situaţia ponderii activelor lichide atât în pasivele lichide,
cât şi în activele totale.
Principala vulnerabilitate la adresa lichidităţii instituţiilor de credit din
România se datorează accentuării comportamentului unor bănci de a-şi baza
strategia de finanţare a creşterii creditelor pe atragerea de resurse interbancare.

Tabel 2.6. Evoluţia indicatorilor privind lichiditatea la nivelul băncilor

analizate (2009)
Indicatori BCR BRD Raiffeisen BT
Lichiditatea curentă 92,90% 83,89% 79,54% 65,54%
Credite acordate clienţilor/depozite
78,46% 72,43% 84,67% 91,54%
constituite de clienţi
Pasive interbancare nete /capital
66,78% 87,65% 85,64% 97,86%
propriu
Sursa: Raport anual BCR, BRD, BT

În evaluarea situaţiei riscului de lichiditate al băncilor, o atenţie deosebită

este acordată nivelului indicatorului „lichiditatea curentă” , care arată capacitatea
resurselor de lichidităţi de a acoperi nevoile de fonduri. Astfel cea mai bună
lichiditate o prezintă BCR, care este cel mai aproape de nivelul considerat de rating
2, în timp ce nivelul lichidităţii curente atins de BRD este de 83,89%, cel al
Raiffeisen de 79,54%, iar cel mai mic nivel este de 65,54% şi aparţine BT.
În general, din analiza acestor indicatori apare certitudinea că băncile
analizate sunt capabile să menţină un nivel al lichidităţii suficient pentru a face faţă
în timp obligaţiilor financiare şi să răspundă nevoilor legitime bancare. Instituţiile
respective au acces la suficiente surse de fonduri în termeni acceptabili pentru
42
Spulbăr, Cristi, Orientări în activitatea bancară din România, Editura Universitaria, Craiova, 2007, pag. 41.

36
asigurarea nevoilor de lichiditate prezente şi viitoare, dar apar o serie de deficienţe.
Se remarcă nivelul mare al creditelor BT în comparaţie cu al depozitelor atrase, de
altfel banca este încadrată în rândul băncilor de rating 2, spre deosebire de celelalte
trei care se încadrează în banda băncilor de rating 1. Tot un aspect negativ este şi
ponderea ridicată a pasivelor interbancare în capitalul propriu al BRD (85,64%) şi
în special BT (97,86%) şi BRD cu 87,65%43.

2.1.4. Riscul de schimb valutar

Deţinerea activelor şi pasivelor în devize face ca banca să fie expusă riscului
de schimb, ca urmare a variaţiei cursului de schimb valutar.
Riscul de schimb valutar şi riscul dobânzii se întrepătrund pentru că,
cumpărarea sau vânzarea la termen a valutei, dă naştere riscului de schimb, iar
plasarea capitalului astfel obţinut dă naştere riscului de dobândă44.
Managementul riscului de schimb valutar presupune protejarea împotriva
riscului, măsurarea riscului şi gestiunea propriu-zisă.
Cursul de schimb al leului şi-a reaccelerat creşterea în ultima lună a anului
2009, receptând, alături de parităţile celorlalte monede naţionale din regiune,
influenţa adversă a creşterii neîncrederii investitorilor pe fondul înrăutăţirii
sensibile a evoluţiei unor indicatori economici ai statelor din zonă. În cazul
cursului de schimb leu/euro, acest impact a fost potenţat de creşterea temerilor
legate de evoluţia nefavorabilă a deficitului bugetar, precum şi de sporirea relativă
a incertitudinilor privind perspectivele imediate ale economiei – inerente perioadei
electorale şi celei postelectorale. Drept consecinţă, cursul de schimb leu/euro a
urcat în decembrie la cea mai mare valoare înregistrată după noiembrie 2003
43
www.brd.ro
44
Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2008, pag. 144.

37
(3,9964), valoarea medie aferentă acestei luni consemnând totodată al doilea vârf
de creştere din anul 2009 (3,6 la sută).

2.1.5. Riscul insolvabilităţii

Riscul insolvabilităţii este consecinţa manifestării unuia sau mai multor
riscuri prezentate şi pe care banca nu le-a prevenit. Riscul de insolvabilitate arată
cât din valoarea fondurilor proprii ale băncii poate decadea inainte ca poziţia
creditorilor ei să fie pusă în pericol.
Gestiunea acestui risc ţine de mărimea fondurilor proprii ale băncii,
deoarece, indiferent de eficacitatea acţiunilor întreprinse pentru a gestiona
riscurile, apariţia pierderilor este posibilă mereu, de unde necesitatea măririi
permanente a fondurilor proprii. Riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă
probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a
acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă.
Anul 2009 a consemnat un recul de 3,73 puncte procentuale pentru raportul
de solvabilitate calculat la nivel agregat pentru instituţiile de credit, această
evoluţie reprezentând o continuare a trendului descendent început în anul 2002.

Analiza evoluţiei raportului de solvabilitate calculat pe grupe de bănci în

funcţie de criteriul activelor deţinute relevă cele mai scăzute valori la nivelul
băncilor mari. Băncile mici tind sa egaleze nivelele ratelor solvabilităţii calculate
pentru băncile mijlocii, ca efect al implicării tot mai active în activitatea de
creditare. Este de remarcat că această evoluţie s-a produs pe fondul creşterii
gradului de concentrare pe piaţa creditelor, cota de piaţă a primelor cinci bănci din
sistem în totalul creditelor acordate majorându-se.

În ceea ce priveşte distribuţia băncilor în funcţie de nivelul raportului de

solvabilitate anul 2009 a consemnat continuarea tendinţei de migrare a băncilor
către paliere mai scăzute ale adecvării capitalului, pe fondul persistenţei unui ritm
accelerat de creştere a creditului neguvernamental.

38
 2.2.Măsuri impuse de BNR pentru preîntâmpinarea riscurilor în procesul
creditării
Ca autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului
adecvat, impune un indicator (financiar) de adecvare a capitalului, cu scopul de a
limita expunerea totală de credit a unei bănci. Băncile au nevoie de o marjă de
siguranţă pentru ca, în cazul în care câţiva clienţi nu-şi pot rambursa creditele,
banca să fie, totuşi, capabilă să-şi plătească deponenţii.
Aceasta marjă de siguranţă este capitalul băncii. În acest sens, indicatorul de
adecvare a capitalului este format dintr-o anumită parte a fondurilor investite de
acţionari (capital social) şi profiturile nerepartizate, care trebuie păstrate permanent
de bancă. Indicatorul de adecvare a capitalului se exprimă sub formă de procent şi
se calculează ca raport între capitalul băncii şi activele băncii (ajustate în funcţie de
risc), plus activele în afara bilanţului.
Banca Naţională a României a stabilit că societăţile bancare sunt obligate să
asigure, în permanenţă, un nivel de solvabilitate determinat ca raport între
fondurile proprii şi totalitatea activelor şi elementelor în afara bilanţului, ponderate
în funcţie de gradul de risc de credit. Raportul minim de solvabilitate este 8%.
Dacă indicatorul de adecvare a capitalului, pentru o bancă, scade sub nivelul
cerut, el trebuie corectat, fie crescând capitalul băncii, fie reducându-i activele cu
grad mare de risc, prin substituire cu active cu grad de risc redus.
Capitalul poate fi mărit prin emisiunea de acţiuni.Riscul de credit se poate
reduce, “vânzând” creditele sale unei alte bănci, sau printr-un proces financiar
complex, denumit conversia împrumutului în titluri de valoare.
Rata rezervelor minime obligatorii
Banca Centrală poate cere ca băncile să aibă rezerve, de regulă, nepurtătoare de
dobândă, depozitate în conturi speciale la banca centrală. Rezervele minime
obligatorii constituie un instrument al politicii monetare. Banca centrală, în acest
mod, poate influenţa capacitatea băncilor de a acorda credite, modificând rata
rezervelor minime obligatorii şi reglementând, astfel, creşterea masei monetare. În

39
cazul României, rezervele obligatorii sunt purtătoare de dobândă (dar dobânda are
un nivel simbolic).

CAPITOLUL III

CREDITUL IPOTECAR. STUDIU DE CAZ LA BRD – GSG TÂRGU JIU.

3.1. Descrierea societăţii bancare şi structura organizatorică a

băncii
Banca Română pentru Dezvoltare SA a fost înfiinţată prin hotărârea
Guvernului în 1990 ca societate pe acţiuni cu capital deţinut de statul român, prin
preluarea patrimoniului Băncii de Investiţii. In martie 1999, Groupe Société
Générale a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la Fondul Proprietăţii de Stat,
într-o perioadă dificilă de falimente bancare. BRD – GSG face parte din grupul
bancar francez Société Générale, al cincilea grup bancar din zona euro, cu peste
80000 de angajaţi45.
Începând cu anul 2001, BRD Groupe Société Générale funcţionează ca
societate deschisă pe acţiuni, în conformitate cu legislaţia privind societăţile
comerciale, legislaţia bancară, prevederile actului constitutivşi a celorlalte
reglementări interne.

45
www.brd.ro

40
 În septembrie 2003, denumirea băncii se schimbă din Banca Română pentru
Dezvoltare în BRD Groupe Société Générale (BRD – GSG), iar în anul 2004
Société Générale cumpără pachetul rezidual de acţiuni deţinut de statul român în
capitalul BRD, participaţia sa crescând astfel de la 51% la 58,32%.
În prezent BRD Groupe Société Générale este a doua bancă din România
după Banca Comercială Română cu o cotã de piaţã la 31 decembrie 2008 între
16% şi 21%, în funcţie de segmentul de clientelă şi de produse. La sfârşitul anului
2008, BRD este al doilea emitent de la Bursa de Valori Bucureşti, cu o capitalizare
de aproximativ 5,4 miliarde euro. Banca şi-a construit, într-un timp scurt, o
structură de clienţi solidă, diversificată, o reţea teritorială extinsă, o logistică pe
măsura cerinţelor clientelei, o gamă din ce în ce mai diversă de produse şi servicii
bancare, o consolidare financiară adecvată şi o creştere continuă a rentabilităţii
sale.
 Acţionariat
Capitalul social al BRD s-a majorat începând cu 1 iunie 2005, cu suma de
278.760.536 RON, respectiv de la valoarea de 418.140.804 RON la valoarea de
696.901.340 RON, numărul actual de acţiuni fiind de 696.901.340, cu o valoare
nominală de 1 RON /acţiune.

Acţionariatul BRD-GSG

Sursa:BRD- GSG
După cum rezultă şi din figura de mai sus, acţionarul majoritar este Groupe
Société Générale, ce deţine 58,33%, restul de 41,77%din capital împărţindu-se

41
între SIF OLTENIA, SIF MUNTENIA, SIF MOLDOVA, SIF TRANSILVANIA,
SIF BANAT - CRIŞANA, BERD şi Alţi acţionari.
Cu peste 90000 angajaţi în întreaga lume, activitatea Groupe Société
Générale se concentrează în jurul a trei mari poli : banca de retail şi servicii
financiare, banca de finanţare şi investiţii, gestiunea de active şi gestiunea privată.
Société Générale este a treia bancã de finanţare şi investiţii, din zona euro, dupã
venitul net bancar. Este prezentă în peste 45 de ţãri din Europa, Asia şi pe
continentul american.
Activitatea BRD Groupe Société Générale în Judeţul Gorj este organizată
sub conducerea Sucursalei judeţene care este direct subordonată Centralei BRD.
Sucursala Gorj cu sediul în Tg. Jiu, are în subordine un numar de 9 agenţii în
Municipiul Tg.Jiu, câte o agenţie în Bumbeşti Jiu, Mătăsari, Motru, Novaci,
Rovinari, Tg. Cărbuneşti, Turceni.
Sucursala este condusă de Comitetul de direcţie, iar activitatea este
organizată pe servicii şi anume:
 Serviciul Contabilitate analitică clienţi - asigură contabilitatea operaţiunilor
legate de economiile clienţilor atât persoane fizice cât şi juridice ;
 Serviciul Sintetic - asigură repartizarea documentelor şi contabilitatea
generală a instituţiei ;
 Serviciul Persoane fizice - deserveşte persoanele fizice ;
 Serviciul Persoane juridice - deserveşte persoanele juridice.
Pe lângă aceste servicii, funcţionează şi următoarele compartimente: Juridic,
Personal, Administrativ, Oficiul de Calcul, Statistică.
Sucursalele orăşeneşti sunt conduse de un director, membru în
Comitetul de Direcţie al Sucursalei Judeţene şi de un director economic;
organizarea internă a sucursalelor orăşeneşti este asemănătoare cu cea a Sucursalei
judeţene, dispunând de servicii şi compartimente similare.

3.2.Atribuţiile BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu

42
 Rolul sucursalei Târgu Jiu este de a coordona, îndruma şi controla
activităţile operative desfăşurate din subordinea sa. De asemenea, sucursala BRD
Târgu Jiu efectuează operaţiuni de creditare, decontări de casă în lei şi în valută,
controlul preventiv asupra operaţiunilor ce se realizează în contul titularilor şi a
altor operaţiuni bancare.
Principalele atribuţii ale sucursalei BRD Târgu Jiu sunt realizarea de lucrări
de analiză şi informare privind creditele acordate, verificarea garanţiilor,
rambursare, credite restante; analizarea activităţii desfăşurate la nivelul judeţului
Gorj pe baza datelor proprii sau primite de la unităţile din subordine şi luarea
deciziilor ce se impun;coordonarea de ansamblu la nivelul judeţului la problemele
de creditare, a operaţiunilor de încasări şi plată fără numerar şi de casierie.
De asemenea verificarea, analizarea şi centralizarea balanţelor, bilanţurilor,
bugetelor de venituri şi cheltuieli, ale unităţilor din subordine, a celorlalte situaţii
legate de acestea se numără printre atribuţiile sucursalei BRD Târgu Jiu la fel ca
şi primirea, analizarea şi aprobarea propunerilor unităţilor din subordine privind
diferite aspecte desfăşurate de acestea.
O ultimă atribuţie presupune luarea măsurilor ce se impun în vederea
pregătirii profesionale a personalului angajat, pe baza analizelor stadiului referitor
la acesta şi analizarea şi valorificarea materialelor întocmite de organele de control
ale serviciilor de coordonare, cu urmărirea îndeplinirii măsurilor stabilite.

3.3. Oferta de credite la BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu

BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu oferă o gamă largă de produse şi
anume :
 credite pentru cumpărarea de locuinţe;
 credite punte;
 credite pentru construirea de locuinţe;
 credite pentru modernizarea şi repararea de locuinţe;
 credite pentru consolidarea locuinţelor;

43
  credite pentru cumpărarea de terenuri46.
Dobânda la aceste credite este fixă de 7,50% pe primele 12 luni şi variabilă
pe următoarele luni,în prezent 9,50%.

3.4. Caracteristicile creditului ipotecar acordat de BRD Groupe Société

Générale Târgu Jiu
Creditul ipotecar acordat de BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu are ca
destinaţie cumpărarea sau construirea de bunuri imobile,dar poate fi utilizat şi
pentru consolidarea,modernizarea,amenajarea bunurilor imobile aflate deja în
proprietatea clienţilor.
Creditul ipotecar la BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu poate fi
acordat în LEI,EUR,USD.
Durata de creditare variază în funcţie de destinaţia curentă şi poate fi de
maxim 30 de ani,în cazul creditelor imobiliare şi de 35 de ani în cazul creditelor
ipotecare. Perioada de tragere poate ajunge până şa 720 zile in ambele cazuri.
Acest tip de credite se acordă persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani şi care
realizează venituri certe cu caracter de permanenţă.Vârsta maximă a
împrumutatului la data stabilită pentru rambursarea integrală a creditului, poate fi
de 80 de ani în funcţtie de garanţiile constituite.
În funcţie de nivelul veniturilor nete ale împrumutatului, certe cu caracter de
permanenţă, gradul de îndatorare poate fi cuprins între 46-75% pentru creditele în
lei şi între 35-65% pentru creditele în valută.
Dobânda pe care BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu o propune pentru
aceste credite este variabilă pe toată durata de creditare,sau în funcţie de opţiunea
clientului, fixă în primul an de creditare şi apoi variabilă.

3.5. Condiţiile care trebuiesc indeplinite de clienţi pentru contractarea

unui credit la BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu

46
www.brd.ro

44
 BRD Groupe Société Générale Târgu Jiu acordă credite persoanelor dacă
acestea îndeplinesc cel puţin câteva condiţii impuse de societate.
Persoana care doreşte contractarea unui credit trebuie să aibă cont curent
deschis la BRD prin intermediul căruia să se efectueze tragerile de credit şi
rambursarea acestuia, precum şi achitarea dobânzilor şi a altor datorii legate de
creditul respectiv.O altă condiţie obligatoriu de îndeplinit este aceea de a avea
domiciliul în judeţul Gorj. În cazul în care un client are domiciliul în judeţul Gorj
şi locul de muncă şi reşedinţa în alt judeţ, creditul se poate acorda, la cererea
clientului, de către o unitate teritorială BRD, din judeţul pe raza căruia se află locul
de muncă şi reşedinţa. De asemenea, dacă un client îşi schimă domiciliul, dosarul
de credit se poate transfera, la cererea acestuia, la o unitate teritorială BRD din
judeţul pe raza căruia se află noul domiciliu.
Creditul socicitat de către o persoană trebuie să se încadreze în categoriile de
creditare acordate de BRD Tg-Jiu clienţilor persoane fizice.
Clientul are obligaţia de a pune la dispoziţia BRD toate informaţiile şi
documentele solicitate conform prevederilor reglementărilor interne privind
creditarea persoanelor fizice, de asemenea să facă dovada că pot susţine
rambursarea creditului şi plata dobânzilor din veniturile nete realizate, cu
respectarea reglementărilor emise de Banca Naţionala a României şi a celorlalte
reglementări legale incidente.
O altă condiţie pe care un client trebuie să o îndeplinească la contractarea
unui credit de la BRD Tg-Jiu este de a prezenta garanţii corespunzătoare, dacă este
cazul. Clientul, familia clientului şi giranţii acestuia nu trebuie să înregistreze, la
data solicitării creditului, obligaţii neachitate la scadenţă faţă de BRD şi/sau faţă de
alte bănci şi nici datorii restante sau debite restante către terţi. Clienţii societăţii
trebuie să se încadreze în prevederile reglementărilor interne ale BRD privind
admiterea la creditare a persoanelor care figurează cu informaţii negative în baza
de date a Sistemului Informatic al Biroului de Credite şi în alte baze de date
existente la dispoziţia BRD.

45
 În cazul creditelor acordate pe o durată de creditare mai mare de 15 ani,
clientul trebuie să aibă la data solicitării creditului vârsta de până la 60 de ani
inclusiv. La evaluarea bonităţii clientului se vor lua in calcul veniturile clientului şi
familiei acestuia, având in vedere următoarele:
a) răspunderea privind componenţa familiei aparţine exclusiv clientului ;
b) membrii familiei declaraţi de client au acelasi domiciliu.În cazul în care
din actele de identitate rezultă ca unii dintre membrii familiei declaraţi nu au
acelaşi domiciliu cu clientul, la evaluarea bonităţii acestuia se pot lua în calcul
veniturile persoanelor respective numai în condiţiile în care clientul şi membrii de
familie respectivi vor declara pe proprie răspundere că locuiesc şi gospodăresc
împreună ;
c)efectuarea analizei de bonitate a clientului se poate realiza şi prin luarea în
considerare doar a veniturilor acestuia, dar numai în condiţiile în care clientul va
include în declaraţia pe proprie răspundere şi angajamentele de plată ale celorlalţi
membrii ai familiei declaraţi, ale căror venituri nu sunt luate în calcul.

3.6. Avantajele contractării unui credit de la BRD Groupe Société

Générale Târgu Jiu
Principalele avantaje ale contractării unui credit la BRD Tg-Jiu sunt:
1. La stabilirea venitului net, în funcţie de care se determină valoarea
maximă a creditului se pot lua în calcul şi veniturile nete certe cu caracter de
permanenţă ale membrilor familiei clientului.
2. Clienţii pot beneficia de perioadă de graţie pentru plata ratelor de credit.
3. Aportul propriu de minim 15% din valoarea bunului imobil creditat poate
fi redus până la 0%.
4. Se poate beneficia de rescadenţări/reeşalonări ale creditului.
5. Clientul poate efectua rambursări anticipate.
6. Dacă pentru garantarea creditului se constituie ipoteci şi/sau depozite
colaterale, banca va oferi clientului gratuit poliţa de asigurare de viaţă.
7. Comisioanele datorate la data acordării creditului pot fi plătite din credit.

46
 8. Prin intermediul serviciului INTERNET BANKING se poate alimenta
contul curent al clientului cu sumele necesare rambursării ratelor de credit şi plăţii
dobânzilor şi comosioanelor aferente si de asemenea se poate vizualiza situaţia
creditului(de ex:sold cont de credit curent şi/sau restant,dobânzi curente şi/sau
restanţe).
Documentaţia de credit
Pentru contractarea unui credit un client trebuie să prezinte următoarele
documente:
1. Cererea de credit.
2. Documente care atestă capacitatea clientului, familiei clientului şi
giranţilor de a dispune de venituri certe, cu caracter de permanenţă, realizate din
salarii, pensii, activităţi agricole, activităţi independente, cedarea folosinţei
bunurilor, dividende, activităţi prestate în baza unor convenţii civile, contracte de
colaborare etc.
3. Actele de identitate ale clientului, familiei clientului şi giranţilor.
4. Actele de proprietate asupra bunurilor propuse a fi aduse în garanţia
creditului.
5. Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare.
6. Documente din care să rezulte destinaţia creditului solicitat.
7. Documente din care rezultă aportul propriu.
8. Declaraţiile pe proprie răspundere date de client, familia clientului şi
giranţi privind valoarea angajamentelor de plată ale acestora la data solicitării
creditului şi, în mod distinct, a obligaţiilor devenite exigibile şi neonorate la
scadenţă la aceeaşi dată, precum şi litigiile cu terţii existente la data solicitării
creditului, cu precizarea, după caz, a motivelor care au condus la situaţiile
respective.
9.Documentaţia tehnico-economică necesară în cazul creditelor pentru
investiţii imobiliare.
10. Alte documente după caz: cererea de credit, adeverinţa de salariu.

47
 3.7 Studiu de caz.Contractarea unui credit ipotecar de la BRD Groupe
Société Générale Târgu Jiu de către o persoană fizică
Domnul Popescu Ion, domiciliat în Tg-Jiu, angajat al societăţii S.C ALFA
S.A se prezintă la unitatea teritorială în vederea contractării unui credit ipotecar.
Clientul solicită persoanei cu atribuţii în vânzarea creditelor informaţii cu privire la
posibilitatea obţinerii unui credit care să răspundă ca destinaţie şi volum
necesităţilor declarate de acesta. Persoana cu atribuţii în vânzarea creditelor va
prezenta clientului categoriile de credite care pot satisface cerinţele acestuia,
condiţiile generale şi specifice pe care trebuie să le îndeplinească, dobânda anuală
efectivă (DAE), nivelul comisioanelor şi rata dobânzilor practicate de BDR.
Domnul Popescu Ion acceptă condiţiile de creditare, iar persoana cu atribuţii
în vânzarea creditelor va solicita acestuia informaţii privind situaţia patrimonială,
familială şi profesională. Informaţiile se referă la locul de muncă şi funcţia
ocupată, pregatirea profesională, stabilitatea locului de muncă, veniturile nete
lunare realizate, numărul persoanelor aflate în întreţinere, vârsta, cheltuielile
lunare, situaţia locativă şi familială, garanţiile ce se oferă de către client, relaţiile
acestuia cu BRD Groupe Société Générale şi cu alte bănci, tipurile de instrumente
de economisire pe care le deţine, alte elemente care pot fi avute în vedere.
În urma analizei informaţiilor prezentate de client, dacă rezultă că sunt
posibilităţi reale de garantare şi rambursare a creditului, precum şi de plată a
dobânzilor aferente, persoana cu atribuţii în vânzarea creditelor încadrează
solicitarea într-una din categoriile de credite acordate de BRD clienţilor, stabilind
următoarele elemente de bază pentru faza preliminară de negociere a creditului:
a) volumul creditului;
b) durata de creditare;
c) nivelul ratei dobânzii;
d) nivelul ratei totale lunare pe care clientul o poate plăti, dobânda şi
costurile ce urmează a se lua în calcul. Acesta se stabileşte ţinând cont de faptul că
la evaluarea bonităţii clientului se va avea în vedere angajamentele totale de plată
lunare ale clientului şi familiei acestuia, respectiv principalul, dobânda şi alte

48
costuri decurgând din contactele de credit, inclusiv contractele de leasing şi
contractele de cumparare de bunuri în rate, indiferent de creditor, precum şi din
creditul a cărui acordare se solicită, să reprezinte cel mult 40% din veniturile nete
lunare ale clientului şi după caz, ale familiei acestuia. În plus faţă de această
condiţie, la acordarea creditelor trebuie respectate angajamentele de plată lunare
ale clientului şi ale familiei acestuia, repectiv dobânda şi oricare alte costuri din
creditul de consum, precum şi din alte contracte ce corespund acestei destinaţii,
indiferent de creditor, inclusiv din creditul de consum a cărui acordare se solicită,
nu vor depăşi 30% din veniturile acestuia şi după caz ale familiei acestuia.
O altă condiţie care trebuie respectată e cea legată de angajamentele de plată
lunare ale clientului şi ale familiei acestuia, repectiv dobânda şi oricare alte costuri
din creditul pentru invesţii imobiliare, precum şi din alte contracte ce corespund
acestei destinaţii, indiferent de creditor, inclusiv din creditul pentru investiţii
imobiliare a cărui acordare se solicită, nu vor depăşi 35% din veniturile nete ale
clientului, şi după caz ale familiei acestuia.
Veniturile lunare nete vor fi calculate ca diferenţă între veniturile totale
certe, cu caracter de permanenţă, ajustate prin aplicarea coeficienţilor de ajustare şi
angajamentele de plată de altă natură decât cele decurgând din contracte de credit,
inclusiv din contracte de leasing şi contracte de cumpărare de bunuri în rate,
indiferent de creditor, cum sunt cele care rezultă din hotărâri judecătoreşti, acte
notariale, alte documente de aceeaşi natură.
Coeficienţii de ajustare sunt:
Categorie de venituri 0,1%
Venituri din salarii 0,1%
Venituri din pensii 5,0%
Venituri realizate din activitatea agricolă 2,0%
Venituri din cedarea folosinţei bunurilor 2,0%
Venituri din dividende 10,0%
Venituri din activităţi prestate în baza unor convenţii civile,
contracte de colaborare 2,0%

49
 Alte venituri 15,0%
Se vor lua în calcul salariile nete certe realizate în ultima lună, înscrise în
adeverinţele de salariu, cu excepţia cazului în care majorarea de salariu între
oricare două luni consecutive este mai mare de 20%, situaţie în care se va lua în
calcul salariul cel mai mic.
Dupa prezentarea de către domnul Popescu Ion a documentaţiei solicitate de
BRD pentru contractarea creditului, persoana cu atribuţii în vânzarea creditului
completează cererea de credit şi declaraţia, prin programul informatic, pe baza
datelor furnizate de client, familia clientului şi giranţi, după caz.
După completare, documentele respective sunt supuse verificării şi semnării
de către persoanele în cauză.
Cererea de credit se inregistrează în Registrul de intrare-ieşire al BRD, după
care se înregistrează în Registrul de Evidenţă a Cererilor de Credite, automat, prin
programul informatic, de către persoana desemnată de conducerea BRD. După
înregistrarea cererii de credit, persoana cu atribuţii în vânzarea creditelor predă
dosarul de credit compartimentului cu atribuţii de analiză şi risc, pe bază de proces
verbal de predare-primire încheiat cu reprezentantul compartimentului respectiv, în
care se vor înscrie toate documentele predate.

3.7.1 Analiza documentaţiei şi întocmirea referatului de credit

După primirea cererii de credit, persoana cu atribuţii în analiza creditelor
verifică întreaga documentaţie de credit, iar în situaţia în care documentaţia nu e
corect întocmită sau e incompletă, solicită persoanei cu atribuţii în vânzare a
creditelor refacerea sau completarea documentaţiei, după caz. De exemplu, în
cazul BI/CI/paşaport se fac următoarele verificări: concordanţa dintre fotografie şi
persoană; trebuie să fie lizibilă, să reiasă clar CNP-ul, domiciliul stabil actual,
valabilitatea şi organul emitent; nu se acceptă cărţi de identitate provizorii, în cazul
facturilor de utilităţi se verifică dacă adresa coincide cu cea din actul de identitate.
În cazul cererii de credit se verifică: să aibă toate rubricile completate (după caz),
să fie semnată de solicitant şi codebitor (după caz).

50
 Dacă documentaţia de credit e completă şi corect întocmită, persoana cu
atribuţii în analiza creditelor efectuează interogarea Sistemului Informatic al
Biroului de Credit, consultarea bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB)
şi, după caz, verificarea listelor transmise de societăţile de asigurare-reasigurare
cuprinzând persoanele pentru care s-au acordat despăgubiri ca urmare a producerii
riscului financiar de neplată, consultarea altor baze de date existente la dispoziţia
BRD – GSG din care să rezulte credibilitatea clientului pentru rambursare la
scadenţă a creditului şi plata dobânzilor aferente.
Persoana cu atribuţii în analiza creditelor efectuează verificarea concordanţei
dintre datele înscrise în adeverinţa de salariu cu cele înscrise în documentele care
certifică adeverinţa de salariu, de asemenea efectuează verificarea la
angajator(telefonic) realitatea informaţiilor înscrise în adeverinţa de salariu
referitoare la salariat, după care înscrie pe adeverinţa de salariu menţiunea
« Verificat informaţii prin… », data, numele în clar şi semnează.
În cazul în care din verificările efectuate rezultă că există premise favorabile
clientului privind acordarea creditului solicitat, persoana cu atribuţii în analiza
creditelor va analiza documentaţia repartizată.
Analiza documentaţiei presupune parcurgerea următoarelor faze:
a) încadrarea solicitării în criteriile şi condiţiile specifice categoriei de
credite, în funcţie de destinaţia ce urmează a fi dată creditului;
b) determinarea capacităţii clientului de rambursare a creditului şi de plată a
dobânzilor aferente;
c) întocmirea şi semnarea formularului tip Scoring de stabilire a bonităţii
clientului, pe baza documentaţiei de credit;
d) determinarea şi evaluarea garanţiilor;
e) stabilirea calităţii clientului în conformitate cu reglementările BNR
referitoare la supravegherea solvabilităţii şi expunerilor mari ale instituţiilor de
credit, precum şi reglementările interne în domeniu.
În funcţie de scoringul obţinut clienţii sunt impaprţiţi în 5 grupe de risc:
Categoria A – risc minim;

51
 Categoria B – risc redus;
Categoria C – risc mediu;
Categoria D – risc mare;
Categoria E – risc foarte mare.
Clienţilor încadraţi în categoriile de risc D şi E nu li se vor acorda credite. În
aceste cazuri, documentele depuse vor fi restituite clientului de către persoana cu
atribuţii în vânzarea creditelor cu menţiunea că nu i se poate soluţiona favorabil
cererea de credit. O copie xerox a documentelor respective se va păstra de către
BRD – GSG.
Pentru clienţii care realizează un punctaj ce îi încadrează în categoriile A, B
sau C punctajul obţinut constituie primul element, dar nu singurul în luarea
deciziei de creditare.
Criteriile care stau la baza punctajului sunt următoarele:
►capacitatea de plată a ratei lunare de achitat la creditul solicitat (principal,
dobânda şi costurile ce urmează a se lua în calcul);
►domeniul în care îşi desfăsoară activitatea clientul;
►ocupaţia actuală;
►stabilitatea actualului loc de muncă;
►vârsta clientului;
►situaţia familială a clientului;
►situaţia locativă a clientului;
►garanţiile propuse;
►relaţiile cu băncile.
Formularul tip Scoring este strict confidenţial şi în consecinţă, nu se
transmite clientului punctajul obţinut şi nici faptul că se întocmeşte un astfel de
punctaj.
În cazul în care el şi/sau oricare din persoanele semnatare ale contractului de
credit realizează venituri certe, cu caracter de permanenţă exprimate în altă
monedă decât cea a creditului, chiar dacă punctajul obţinut prin întocmirea

52
formularului de tip Scoring permite încadrarea la categoria A de risc, încadrarea
clientului se va face cel mult la categoria B de risc.
Informaţiile înscrise în documentaţia prezentată de către clienţii încadraţi în
categoriile A, B şi C cu privire la identitatea şi caracteristicile bunurilor ce
urmează a fi constituite drept garanţii, vor fi verificate din punct de vedere faptic
de evaluatorul BRD – GSG.
Evaluatorul BRD – GSG va efectua evaluarea bunurilor conform
prevederilor procedurilor de creditare, va aplica pentru fiecare caz în parte cotele
de risc corespunzătoare, va întocmi şi semna referatul de evaluare.
În cazul în care rezultă concluzii favorabile aprobării creditului, persoana cu
atribuţii în analiza creditelor va verifica încadrarea creditului în plafonul disponibil
şi va întocmi prin programul informatic referatul de credit.
Din referatul de credit trebuie să rezulte47:
a)datele de identificare ale clientului, precum numele, prenumele,
domiciliul, reşedinţa, codul numeric personal, cetăţenia;
b)volumul creditului solicitat şi destinaţia acestuia, precum şi nivelul
aportului propriu, dacă e cazul;
c)volumul creditului propus a fi aprobat;
d)încadrarea în condiţiile de creditare;
e)informaţii privind bonitatea clientului obţinute din analiza documentelor
prezentate şi a formularului tip Scoring;
f)garanţiile ce se vor constitui;
g) propunerile privind condiţiile de aprobare, utilizare, rambursare, stabilite
de comum acord cu clientul, moneda;
h)situaţii speciale în care se află clientul în raport cu terţii, precum litigii
care ar putea afecta bonitatea acestuia;daca exista plafon disponibil
i) competenţa de aprobare;
j)alte elemente care se consideră necesare pentru justificarea propunerii
privind aprobarea creditului.

47
www.brd.ro

53
 După întocmirea şi semnarea referatului de credit persoana cu atribuţii în
analiza creditelor întocmeşte şi semnează o listă care cuprinde întreaga
documentaţie necesară pentru aprobarea creditului, documentaţie existentă în
dosarul de credit în cauză. Lista se va anexa la dosarul de credit.
Creditul aprobat se pune la dispoziţia împrumutatului în cont separat de
împrumut prin debitarea acestuia în limita valorii şi duratei creditului.
Eliberarea creditului se face prin contul curent de disponibilităţi deschis pe
numele împrumutatului la bancă sau prin cardul de debit emis de BRD – GSG.

3.7.2. Acordarea şi eliberarea creditului

Creditul aprobat se pune la dispoziţia împrumutatului în cont separat de
împrumut prin debitarea acestuia în limita valorii şi duratei creditului.
Eliberarea creditului se face prin contul curent de disponibilităţi deschis pe
numele împrumutatului la bancă sau prin cardul de debit emis de BRD – GSG.
Analistul de credit are obligaţia de a pune la dispoziţia împrumutatului un
exemplar al contractului de credit semnat şi stampilat de către bancă cu graficul de
rambursare anexat.
În cazul creditului acordat pentru refinanţarea altor credite de consum, pe
baza documentelor prezentate de client şi a OP-ului completat şi semnat de către
împrumutat sub îndrumarea analistului de credit, suma reprezentând soldul
creditului, a dobânzilor, comisionelor şi a altor obligaţii datorate vor fi virate în
contul/conturile corespunzătoare deschise la banca unde au fost contractate
creditele ce urmează a fi refinanţate.

3.7.3. Rambursarea creditului, urmărirea şi administrarea creditului

Rambursarea creditului se va face în numerar, prin virament sau prin altă
modalitate agreată de client şi acceptată de bancă. Ratele şi dobânzile la credit se
vor rambursa conform graficului de rambursare şi vor fi debitate automat la data
scadenţei din contul curent ataşat contului de credit al împrumutatului.

54
 Împrumutatul poate fi sfătuit să aleagă data scadenţei în funcţie de data
primirii salariului. Data primei scadenţe nu poate depăşi 30 de zile de la data
contractului.
În cazul în care disponibilităţile din contul curent ataşat contului de credit nu
sunt suficiente pentru plata dobânzilor şi rambursarea ratelor de credit scadente,
diferenţa nerambursată se trece automat, în ziua de scadenţă, în contul de dobânzi
restante respectiv credite restante.
În toate cazurile în care contul de disponibil pentru credite este alimentat
după înregistrarea de restanţe, ordinea de recuperare este dată de vechimea
creanţelor, prioritate având datoriile cu vechimea cea mai mare, iar în situaţia în
care creanţele restante(creditul şi dobânda) au aceeaşi vechime prioritate au
dobânzile restante.
Dacă debitorul nu achită la scadenţă ratele stabilite prin graficul de
rambursare, pentru recuperarea lor se vor aplica şi urmări procedurile şi termenele
prevăzute în normele BRD – GSG privind administrarea creditelor.
Urmărirea şi administrarea creditului
Urmărirea şi administrarea creditului este în sarcina administratorului de
credite din unitatea teritorială care a acordat creditul.
Orice modificare a clauzelor unui contract de credit se poate face print-un
act adiţional. Excepţie fac cazurile în care se solicită rambursări în avans sau
modificarea ratei dobânzii, când este suficientă refacerea graficului de rambursare.
Procedura de aprobare a actului adiţional este aceeaşi cu cea de aprobare a
creditului.

55
 CAPITOLUL IV

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În ultima perioadă se tot vorbeşte de implicaţiile crizei financiare

internaţionale asupra sistemului bancar românesc, existând mai multe păreri cu
privire la acest subiect. Opiniile variază de la un ton optimist, la unul pesimist.
Fără a-mi propune o abordare exhaustivă a fenomenului, voi încerca să schiţez o
analiză puncte tari - puncte slabe asupra sistemului bancar românesc, care ar putea
fi considerată un punct de plecare pentru desprinderea unor ipoteze privind
evoluţiile viitoare ale activităţii bancare din România.
Punctele tari pot fi considerate următoarele:
• Băncile româneşti deţin rezerve minime obligatorii semnificative la
banca centrală, până nu demult 20% din depozitele constituite în lei (în prezent
18%), iar pentru cele în valută nivelul ratei rezervelor minime obligatorii este şi în
prezent 40%. Acest lucru demonstrează faptul că BNR are destule lichidităţi la
dispoziţie pentru a le putea pompa treptat în sistem în caz de criză de lichidităţi
(ceea ce a şi făcut lunile trecute, prin reducerea ratei la lei cu 2%).

56
 • Indicatorii de prudenţialitate şi profitabilitate pe anul 2009, deşi s-au
deteriorat uşor faţă de anul trecut, arată că sistemul bancar românesc este unul
solid.
• Noile reguli de creditare au micşorat apetitul de creditare al românilor,

prin faptul că băncile au fost nevoite să devină mai restrictive în acordarea

creditelor, pornind de la calitatea clienţilor în primul rând. Astfel, se evită
creditarea de tip „subprime”.
• Rezerva valutară a BNR este una consistentă (la 1 octombrie 2009
măsura 26 miliarde euro), fiind gata oricând când nevoia o cere de a fi aruncată în
piaţă pentru a calma spiritele.
• Există o relaţie de colaborare fructuoasă în ultima perioadă între BNR şi
Asociaţia Română a Băncilor.
• Posibilităţile de creştere economică şi de dezvoltare ale ţării noastre pot
atrage în continuare investitori străini, dornici de plasamente mai bune.
Însă se poate observa, de asemenea şi o serie de puncte slabe:
• Aproximativ 57% din credite sunt acordate în valută, ceea ce face
sensibil la variaţiile cursului de schimb portofoliul băncilor.
• Gradul de concentrare a activităţii bancare în România, deşi în scădere,
este unul destul de ridicat, în luna iunie 2009, primele 5 bănci din sistem
concentrau peste 50% din total activitate bancară, din care primele 2, BCR şi
BRD-GSG, deţineau 37,2% din total active.
• Posibilitatea de faliment ale unor bănci din străinătate, care au sucursale
sau achiziţii şi în România.
• Datorită crizei de lichidităţi din străinătate, unele bănci mamă vor pompa
mai puţini bani în subsidiarele din România.
• Unii indicatorii macroeconomici au tendinţe de deteriorare, ceea ce poate
determina o instabilitate la nivelul fluxurilor de capital extern.
Ca în orice domeniu, creşterea profitului bancar este legată de atragerea
clienţilor. În acest scop, pentru a câştiga bătălia pe o piaţă din ce în ce mai

57
concurenţială a anilor viitori, băncile vor trebui să îşi aducă ghişeul bancar cât mai
aproape de casa ori ghişeul clientului.
Profitabilitatea băncilor trebuie privită şi din prisma relaţiei risc-profit,
elementele cheie ale acestei abordări fiind constituite de rentabilitatea capitalului şi
variaţia sa.
BRD-GSG a demonstrat de-a lungul întregii analize făcute, că este o bancă
cu un prestigiu întărit şi o imagine de marcă, cu o identitatea consolidată, o bancă
românească membră a Grupului Societe Generale, implicată în economia ţării, şi
capabilă de a atrage numai clienţi de calitate. BRD înregistrează indicatori de
solvabilitate ce depăşesc cu mult nivelurile minime impuse de normele prudentiale,
ceea ce înseamnă că, în viitor conducerea BRD va putea adopta politici eficiente în
scopul asigurării funcţionării normale a băncii precum: realizarea de noi
plasamente într-o structură diversificată acceptându-se majorarea creanţelor pentru
dezvoltare.
Deci, s-a constatat faptul că activitatea de creditare a persoanelor particulare
este relativ mai puţin rentabilă pentru bănci şi doar diminuarea pieţelor tradiţionale
a determinat băncile să se extindă şi în domeniul creditului şi pentru particulari. În
plus, aceste credite de valori mici sunt şi foarte bine diversificate prin destinaţii,
garanţii şi debitori.
Riscul de creditare reprezintă cea mai periculoasă categorie de riscuri
bancare, întrucât se infiltrează la nivelul unei game largi de servicii şi expuneri. În
ultimii ani s-a intensificat impactul negativ al acestui risc pe plan internaţional, în
timp ce, pentru economiile în tranziţie, potenţialul său de apariţie a devenit
supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale societăţilor comerciale şi
de gradul înalt de îndatorare a acestora.
Prima cerinţă pentru gestionarea cu succes a riscului de creditare constă în
existenţa unei culturi solide în acest domeniu, ce presupune menţinerea echilibrului
între dezvoltarea afacerii şi controlul calităţii ei. O instituţie bancară care îşi
impune standarde înalte de conduită contează pe un comportament similar din
partea clienţilor. Una dintre disciplinele de bază ale gestionării riscurilor bancare o

58
constituie managementul portofoliului. Opţiunea de a deţine un portofoliu de
active, şi nu un singur activ, are ca motivaţie reducerea riscurilor prin diversificare,
fără a determina o reducere similară a profitului. Un portofoliu eficient asigură o
anumită rată de profit cu risc minim posibil.
Principiul funcţional al managementului portofoliului constă în
diversificarea riscului, realizată printr-o serie de tehnici analitice, ca analiza
sectorială, clasificarea şi scoringul creditelor, ratingul de ţară.
În ultimă instanţă, gestionarea riscului de creditare are ca principiu de bază
performantizarea analizei interne a clienţilor, potrivit axiomei medicale: ,, este mai
uşor să previi o boală decât să o vindeci ”.
BRD-GSG urmează cele mai bune practici internaţionale, beneficiind de un
proces bine definit de aprobare a creditelor, de revizuirea în mod independent a
acestora şi de o funcţie eficientă de gestionare globală a riscurilor.
În condiţiile unui ambient economic în care lupta concurenţială din sistemul
bancar şi-a pus amprenta asupra creşterii permanente a standardelor de calitate a
serviciilor bancare, activitatea BRD - Groupe Société Générale s-a concentrat
asupra :
• Consolidării poziţiei financiare, urmărind menţinerea unei profitabilităţi
ridicate şi gestionarea eficientă a riscurilor;
• Fidelizării clientelei;
• Promovării unei politici comerciale dinamice;
• Modernizării structurilor organizatorice;
• Gestionării eficiente a activelor şi pasivelor băncii;
• Realizării bugetului de venituri şi cheltuieli;
• Management modern şi performant.
O tendinţă ar putea fi orientarea unor bănci spre creditul rural. Mutarea ar
putea fi stimulată de programe de dezvoltare europene care solicită componente
locale de finanţare.

59
 BRD-GSG ar trebui să lanseze în viitor proiecte de extindere a reţelei şi în
oraşele mici şi în zona rurală, unde serviciile bancare se răresc, până la inexistente.
Drumul până la bancă va fi greu de găsit dacă bancherul nu va ieşi în calea
clientului încă neştiutor sau cu prejudecăţi privind siguranţa băncilor.
Experienţa sistemelor bancare mai dezvoltate arată că atragerea unui nou
client, în condiţiile unei pieţe puternic concurenţiale, cum tinde să devină piaţa
bancară din România, este mult mai costisitoare decât păstrarea altuia vechi. În
acest sens, BRD-GSG trebuie să depună eforturi şi să stabilească strategii de
atragere a noilor clienţi şi de fidelizare a clienţilor vechi.
PROPUNERI:
În scopul acordării calitative şi efective a produselor expuse riscului de
credit, propun câteva măsuri în dependenţă de schimbare a situaţiei.
Un prim pas poate fi considerat participarea în procedura de examinare şi
primirea hotărârii pe afaceri a unei persoane independente, precum şi analiza de
credit pentru proiectele de creditare, care include diferite activităţi aşa ca evaluarea
riscului activităţii împrumutatului, structurii, managementului, mediului economic
şi poziţiei pe piaţă a împrumutatului. De asemenea, trecerea de la aprecierea
creditului la aprecierea viabilităţii şi realismul business-ului clientului constituie o
altă propunere pentru realizarea scopului propus, dar şi deciziile echilibrate de
acordare a creditelor, care se iau în conformitate cu împuternicirile stabilitate
managementului băncii să folosească instrumente de protecţie împotriva riscului
valutar (hedging) din cauza volatilităţii cursului de schimb.
Băncile trebuie să utilizeze metodele de diversificare a portofoliului de
credite de diferite produse, clienţi, ramuri şi pe categori de risc ale împrumutului,
să stabilească limitele generale la concentrarea de risc după clienţi, produse şi
ramuri pentru gestionarea zilnică şi să aplice sistemul de monitorizare a creditelor
eliberate. Ele trebuie să efectueze periodic analize lunare a riscului de credit, a
calităţii portofoliului de credite, trebuie să urmărească acele credite problematice,
să asigure creditele astfel ca riscul de faliment să fie total sau parţial transferat la
creditor,să facă periodic controlul respectării limitelor, stabilite de Banca Naţională

60
a României cu privire la credite şi să ia decizii echilibrate de creditare, prin care
riscul creditului este corect evaluat şi apreciat, în cadrul unei politici de creditare
echilibrată şi în directă legătură cu cota de piaţă a băncii şi nu în ultimul rând,
băncile pot emite obligaţiuni ipotecare ca alternativă la împrumuturile de la băncile
mamă.
Concluzionând, subliniez faptul că băncile din sectorul bancar românesc
trebuie să fie pregătite să înfrunte transformările radicale, ce au loc datorită
recesiunii.

Anexa 1.
CONTRACT DE CREDIT IPOTECAR

Între
Banca Română de Dezvoltare, cu sediul în Târgu Jiu, str. Tudor Vladimirescu, nr. .20,
sector/judeţ ...Gorj..., înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. ........-....., având codul fiscal
nr. ......-... şi contul nr. .....-...... deschis la .......-....., reprezentată prin dl. ...Ilie Andrei... în calitate
de Director şi ...Grecu Adriana... în calitate de contabil denumită în prezentul contract
CREDITOR,
şi
Dl./D-na. Popescu Ion în calitate de DEBITOR, domiciliat în Târgu Jiu, str. 22 Decembrie
1989, nr. 15 , sector/judeţ .......Gorj........, identificat cu B.I. seria GZ nr. 356538, eliberat de
Poliţia Tg.Jiu la data de 15.01.2001.
Art. 1. CREDITORUL acordă DEBITORULUI un credit în sumă de 100.000 lei, pe termen de
.......35 ani..., care începe de la data de ...08.02.2009...
Se menţionează că perceperea comisioanelor şi dobânzilor începe la momentul acordării şi
respectiv utilizării creditelor.
Art. 2. Creditul se va utiliza pentru: ...cumpărarea unei locuinţe....
Art. 3. Creditul aprobat se acordă integral, la data de ...08.02.2009...
Art. 4. Creditul se acordă cu o dobândă de .......11,44%..... pe an, calculată şi vărsată lunar.

61
 Art. 5. Rambursarea creditului se va face conform graficului anexat, data scadentă
fiind ....20.03.2010.......... .
Creditul poate fi rambursat de către DEBITOR şi înainte de scadenţă, în întregime sau parţial,
numai cu acceptul băncii.
CREDITORUL este îndreptăţit să recupereze de la DEBITOR eventualele influenţe
nefavorabile generate de rambursarea în devans a creditului.
Art. 6. Împrumutatul se obligă:
a) să folosească creditul primit numai în scopul pentru care a fost solicitat şi acordat în
condiţiile stabilite în contract;
b) să restituie băncii creditul primit şi să plătească dobânda şi comisioanele bancare, la
termenele şi sumele stabilite în graficul anexat la contract;
c) să respecte prevederile normelor tehnice ale băncii;
d) să garanteze îndeplinirea obligaţiilor de plată prin constituirea unei ipoteci asupra imobilului
situat în .......Tg.Jiu........., str. ...22 Decembrie 1989..., nr. ....15.... Imobilul asupra căruia se
constituie ipoteca, va fi asigurat de către DEBITOR la o societate de asigurare agreată de
CREDITOR. Garanţia este anexată la prezentul contract.
Art. 7. Prezentul contract intră în vigoare după înscrierea garanţiei nominalizate mai sus la
Notarul public şi la Primărie, după caz, precum şi înregistrarea la societatea de asigurare a
cesiunii drepturilor de despăgubire pentru bunul ipotecat în favoarea CREDITORULUI.
DEBITORUL are obligaţia reînnoirii anuale a asigurărilor la societatea de asigurare pentru
bunul cu care vine în garanţia creditului.
Art. 8. CREDITORUL are dreptul să verifice respectarea condiţiilor în care se acordă creditul,
existenţa permanentă şi integritatea garanţiilor creditului pe toată perioada derulării sale până la
rambursarea completă a acestuia. În acest scop, DEBITORUL se obligă să pună la dispoziţia
băncii toate documentele solicitate (documente oficiale privind garanţiile, bunul cumpărat din
credit).
Art. 9. Neplata ratelor şi dobânzilor aferente la creditul acordat, precum şi nerespectarea
vreuneia din clauzele prevăzute în acest contract, dau dreptul CREDITORULUI să treacă la
recuperarea creditului prin executarea silită.
Art. 10. Banca nu preia riscul politic sau calamităţile naturale şi nu răspunde de autenticitatea
documentelor prezentate de împrumutat.
Art. 11. Prezentul contract are valoarea de înscris autentic şi constituie titlu executoriu.
Art. 12. Relaţiile reciproce dintre părţile contractante nereglementate de textul de mai sus, sunt
supuse regulilor generale de creditare, precum şi celorlalte norme ale băncii, existente la data
prezentului contract.

62
 Art. 13. Litigii
Litigiile de orice fel dintre părţile contractante vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti şi
de drept comun.
Art. 14. Acest contract a fost încheiat în număr de ....2... exemplare, din care ....1... exemplare
rămân la CREDITOR şi ...1..... exemplare la DEBITOR.
Art. 15. La dobânzile datorate şi neachitate în termen pentru perioada de întârziere, se va
percepe o dobândă penalizatoare de 25% pe an, calculată asupra cuantumului acestor dobânzi.

Anexele nr. ........ fac parte integrantă din contract

DEBITOR,
Banca Română de Dezvoltare – GSG
CREDITOR,
Popescu Ion
Anexa 2.
BRD – GSG
GJ-SUC. TÂRGU JIU
STR. TUDOR VLADIMIRESCU, NR.20
TEL.FAX. 0253211587

Referinţă credit CL00410080222310

Nume Client POPESCU ION
CUI 1790623182776
IBAN RO74BRDE200SV02305862000

IPOTECAR-CUMP.LOC.-TC
Valoarea aprobată a creditului 100.000,00 RON
Data primei utilizări 08.02.2009
Dobânda creditului 1,2%+10,24%
Durata de creditare(iniţială) 420 luni
Perioada graţie(iniţială) 1 luni
Data primei scadenţe(iniţială) 20.03.2009

Tranşa I 100.000,00 data utilizării 08.02.2009

Nr. DATA SOLD TRANŞA RATA SOLD DOBÂNDA COMISION TOTAL

ram PLĂŢII INIŢIAL UTILIZATĂ FINAL DE
b PLATĂ
cred.
08.02.200 100.000,00 100.000,0 1.750,00 1.750,00
9 0
20.02.200 100.000,0 100.000,0 319,33 319,33
9 0 0
1. 20.03.200 100.000,0 29,35 99.970,65 798,33 827,68
9 0

63
2. 21.04.200 99,970,65 29,58 99.941,07 798,10 827,68
9
3. 20.05.200 99.941,07 29,82 99.911,25 797,86 827,68
9
4. 20.06.200 99.911,25 30,06 99.881,19 797,62 827,68
9
5. 21.07.200 99.881,19 30,30 99.850,89 797,38 827,68
9
6. 20.08.200 99.850,89 30,54 99.820,35 797,15 827,69
9
7. 22.09.200 99.820,35 30,78 99.789,57 796,90 827,68
9
8. 20.10.200 99.789,57 31,03 99.758,54 796,66 827,69
9
9. 20.11.200 99.758,54 31,27 99.727,27 796,40 827,67
9
10. 22.12.200 99.727,27 31,52 99.695,75 796,15 827,67
9
11. 20.01.201 99.695,75 31,78 99.663,97 795,90 827,68
0
12. 20.01.201 99.663,97 32,03 99.631,94 795,65 99,66 927,34
0
13. 20.03.201 99.631,94 32,29 99.599,65 795,40 827,69
0
14. 20.04.201 99.599,65 32,54 99.567,11 795,13 827,67
0
15. 20.05.201 99.567,11 32,80 99.534,31 794,88 827,68
0
16. 22.06.201 99.534,31 33,06 99.501,25 794,62 827,68
0
17. 20.07.201 99.501,25 83,61 99.417,64 902,32 985,93
0
18. 20.08.201 99.417,64 21,17 99.396,47 947,78 968,95
0
19. 21.09.201 99.396,47 21,37 99.375,10 947,58 968,95
0
20.

BIBLIOGRAFIE

1. Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Riscurile bancare. Cerinţe prudenţiale

monitorizate, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;
2. Basno,Cezar, Dardac, Nicolae, Constantin,Floricel, Monedă. Credit. Bănci –
curs, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008;
3. Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Monedă, Editura ASE, Bucureşti, 2009;

64
4. Dedu, Vasile, Managementul bancar –Ediţia a II-a , Editura Mondian,
Bucureşti, 2007;
5. Dedu, Vasile, Gestiune şi audit bancar – Ediţia a II-a, Editura Economică,
Bucureşti, 2008;
6. Dragomir-Drăgoi, Elena–Violeta, Managementul performanţelor bancare,
Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007;
7. Dropol, Mircea Gheorghe, Băncile de investiţii: modele şi abordări pe plan
internaţional, Teza de doctorat, 2000 ;
8. Faugere, Jean-Pierre, Moneda şi politica monetară, Editura Institutul European,
2008;
9. Ivoniciu, Paul, Referiri asupra analizei ratelor de rentabilitate,
Sesiunea de comunicări ştiinţifice din octombrie 2005-Facultatea de
Stiinţe Economice Craiova;
10.Lăzărescu, Vasile, Băncile comerciale în economia de piaţă din România, în
Revista de comerţ, v. 7, nr. 12, 2006;
11. Manolescu, Gheorghe, Monedă şi Credit, Editura Fundaţia Română
de Mâine,Bucureşti,2001;
12.Olteanu, Alexandru, (Rădoi) Olteanu, Mădălina Antoaneta, Managementul
riscurilor financiar-bancare vol.I, Editura Dareco, Bucureşti, 2006;
13.Olteanu, Alexandru Drăgoi, Elena Violeta, Monedă. Credit – aplicaţii, teste şi
studii de caz, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2006;
14. Olteanu, Alexandru, Olteanu, Florin Manuel, Badea, Leonardo, Management
şi elemente de marketing bancar, Editura Macarie, Târgovişte, 2002;
15. Olteanu, Alexandru, Management bancar, Editura Macarie, Târgovişte, 2003.
16.Opriţescu, Marin, Managementul riscurilor şi performanţelor bancare, Editura
Universitaria, Craiova, 2006;
17. Ristea, Luminiţa, Managementul societăţilor bancare şi instituţiilor
financiare, Editura Muntenia şi Leda, Constanta, 2002;
18. Spulbăr, Cristi, Orientări în activitatea bancară din România, Editura
Universitaria, Craiova, 2007.

65
 Surse internet
***LEGE nr.227 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
***Legea nr. 58/1998,republicată,legea activităţii bancare,publicată on M.O partea
I nr 78 din 24 ianuarie 2005.
***ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile
de credit şi adecvarea capitalului.
*** Publicaţii Piaţa Financiară 2006, 2007, 2008, 2009.
*** Legea Nr. 58/1998 republicată privind activitatea bancară.
***BRD-GSG - Rapoarte Anuale 2006-2009.
www.brd.ro
www.bnr.ro
www.eafacere.ro

66