Sunteți pe pagina 1din 164

Didactica domeniului si dezvoltarii în didactica specialitatii

curs sinteza

TEMATICĂ

1.CURRICULUM NAŢIONAL – GENERAL ŞI SPECIFIC PENTRU ARIA


CURRICULARĂ EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
1.1.Planul de învăţămînt
1.2.Programa analitica de educaţie fizică şi sport
1.3.Sistemul naţional şcolar de evaluare la educaţie fizică şi sport
2.EVALUAREA DIDACTICĂ ŞI EDUCAŢIONALĂ
2.1.Forme şi metode de evaluare
2.2Notarea
3.FORME DE ORGANIZARE ALE PROCESULUI INSTRUCTIV –
EDUCATIV
3.1 Caracteristicile organizării învăţământului pe clase şi lecţii
3.2.Clasificarea formelor de organizare a activităţii instructiv-educative
3.3. Lecţia – principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ
4.PROIECTAREA ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE
4.1.Nivelurile proiectării didactice
4.2.Etapele proiectării didactice
5.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL LICEAL
6.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL PROFESIONAL
7.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL SUPERIOR DE NEPROFIL.
7.1.Structura lecţiei
7.2.Metodologia
7.3.Cursul facultativ
8.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL SPECIAL
8.1.Forme de organizare a educaţiei fizice adaptate
8.2.Educaţia fizică adaptată pentru copii cu deficienţă mintală
8.3.Educaţia fizică adaptată pentru copii cu deficienţă de vedere
8.4.Educaţia fizică adaptată pentru copii surdo muţi
9.PLANIFICAREA INSTRUIRII ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞCOLARĂ
9.1Planul anual
9.2Planul calendaristic semestrial
9.3.Proiectul unităţii de învăţare
9.4.Proiectul didactic (Planul de lecţie)
10.PROGRAMA ŞCOLARĂ. RAMURILE DE SPORT PREVĂZUTE ŞI
PRIORITĂŢI METODICE PRIVIND PREDAREA LOR
10.1.Atletism
10.2 Gimnastică
10.3.Jocuri sportive
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 2
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
1.CURRICULUM NAŢIONAL – GENERAL ŞI SPECIFIC PENTRU ARIA
CURRICULARĂ EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
NOTĂ DE PREZENTARE
Clasele a XI-a – a XII-a

Prezentul curriculum se aplică la toate profilurile, filierele şi specializările care au prevăzută


educaţia fizică în trunchiul comun.

Atât competenţele generale şi specifice, cât şi conţinuturile sunt concepute prin raportare la o oră
pe săptămână, în care se parcurge această disciplină.
Structura programei diferă faţă de clasele anterioare, prezentând competenţele generale,
competenţele specifice şi conţinuturile necesare realizării acestora. La acestea se adaugă valorile şi
atitudinile care vor fi cultivate la elevi şi sugestiile metodologice care vor orienta activitatea
profesorilor.
Noua structurare a programei derivă din concepţia potrivit căreia la nivelul acestei clase se
integrează şi se valorifică, cu precădere în activităţi complexe, cunoştinţele, deprinderile şi calităţile
motrice acumulate pe parcursul anilor anteriori de şcolarizare.
Totodată se asigură premisele manifestării creative a profesorilor privind organizarea predării şi
abordării conţinuturilor, corespunzător nivelurilor de instruire şi opţiunilor elevilor, asigurându-se în
acest mod inclusiv realizarea unor trasee individuale de pregătire.
Potrivit reglementărilor M.E.C.T.S., lecţia de educaţie fizică se poate desfăşura cu întregul
efectiv al clasei sau cu grupe de 10-15 elevi, constituite pe criterii de sex sau de opţiune, realizându-se
în acest mod condiţii superioare de valorificare a bazei materiale şi de creştere a eficienţei instruirii.
În concordanţă cu planurile de învăţământ existente pentru toate profilurile, filierele şi
specializările, curriculum-ul obligatoriu va fi aprofundat şi diversificat în ora prevăzută în curriculum-
ul la decizia şcolii, pentru care M.E.C.T.S. recomandă consiliilor profesorale şi de administraţie ale
liceelor includerea acesteia în schemele orare ale claselor.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 3
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
COMPETENŢE GENERALE

1 Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor specifice educaţiei fizice în acţiuni de


optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice individuale

2 Integrarea cunoştinţelor şi a deprinderilor specifice în organizarea şi


ppracticarea competiţională/necompetiţională a unor ramuri de sport
ccorespunzător disponibilităţilor fizice şi intereselor individuale.

3 Analiza şi evaluarea concursurilor sportive din perspectiva spectatorului

CLASA A XI-A
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1. 1. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor


specifice educaţiei fizice în acţiuni de
optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii
motrice individuale
Competenţe specifice: Conţinuturi:
1.1 Valorificarea sistemului de mijloace şi  mişcări analitice, libere şi cu obiecte portative
metode specifice dezvoltării fizice, pentru creşterea troficităţii şi tonalităţii
corespunzătoare posibilităţilor individuale musculaturii:
 membrelor superioare
 abdomenului
 şanţurilor intervertebrale
 spatelui
 membrelor inferioare
 complexe de dezvoltare fizică:
 libere;
 cu obiecte portative
 la aparate;
 pe fond muzical;
1.2 Selectarea adecvată a mijloacelor şi a  procedee de dezvoltare a vitezei şi a
procedeelor de dezvoltare a calităţilor îndemânării:
motrice proprii  a vitezei de deplasare pe direcţii şi din
direcţii variate;
 a vitezei de execuţie şi reacţie la stimuli
diferiţi;
 procedee de dezvoltare a forţei:
 a forţei dinamice;
 a forţei explozive;
 a rezistenţei musculare locale
 a rezistenţei la eforturi aerobe şi mixte
 a mobilităţii articulare

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 4
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
2. 2. Integrarea cunoştinţelor şi a deprinderilor
specifice în organizarea şi practicarea
competiţională/necompetiţională a unor
ramuri de sport corespunzător
disponibilităţilor fizice şi intereselor
individuale
Competenţe specifice: Conţinuturi:
2.1 Valorificarea cunoştinţelor şi a) Probe atletice:
deprinderilor tehnico-tactice însuşite, în  alergarea de viteză (50-100 m);
rezolvarea eficientă a situaţiilor specifice  alergarea de semifond (800-1500 m);
ramurilor sportive  săritura în lungime
 săritura în înălţime
 triplu salt;
 aruncarea greutăţii.
b) Jocuri sportive:
 handbal;
 baschet;
 fotbal;
 volei;
 badminton;
 tenis de masă;
 tenis de câmp;
 rugby.
c) Gimnastică:
 acrobatică:
 ritmică sportivă
 artistică sportivă
o sol
o la aparate
o sărituri
d) Ramuri sportive alternative:
• oină;
• tenis de câmp;
• înot;
• schi;
• sanie;
• patinaj;
• dans sportiv.

3. 3. Analiza şi evaluarea concursurilor


sportive din perspectiva spectatorului
Competenţe specifice: Conţinuturi:
3.1 Comentarea rezultatelor obţinute de • anuare statistice naţionale şi internaţionale
sportivi, pe baza unor criterii obiective • rezultate sportive publicate în presa de
specialitate
3.2 Pronosticarea şi evaluarea şanselor • comentarii şi prognoze sportive
diferiţilor competitori

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 5
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
CLASA A XII-A
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

4. 1. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor


specifice educaţiei fizice în acţiuni de
optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii
motrice individuale
Competenţe specifice: Conţinuturi:
1.1 Structurarea unui sistem propriu de acţionare • complexe variate de dezvoltare fizică
asupra dezvoltării fizice • programe de culturism
• programe pentru corectarea atitudinilor
deficiente
1.2 Structurarea unui sistem propriu de procedee • dezvoltarea forţei în regim de rezistenţă
şi de mijloace de dezvoltare a calităţilor motrice prin „circuite”
• dezvoltarea rezistenţei prin eforturi
continue
• dezvoltarea rezistenţei prin eforturi „cu
intervale”
• dezvoltarea forţei prin eforturi izometrice
• dezvoltarea forţei prin eforturi cu
îngreuieri
• dezvoltarea vitezei şi a îndemânării prin
metoda repetărilor

5. 2. Integrarea cunoştinţelor şi a deprinderilor


specifice în organizarea şi practicarea
competiţională/necompetiţională a unor
ramuri de sport corespunzător
disponibilităţilor fizice şi intereselor
individuale
Competenţe specifice: Conţinuturi:
2.1 Valorificarea cunoştinţelor şi deprinderilor a) Probe atletice:
tehnico-tactice însuşite, în rezolvarea eficientă a  triatlon atletic cuprinzând probe din oferta
situaţiilor specifice ramurilor sportive, în regim şcolii (alergarea de viteză pe distanţe
organizat şi de autoorganizare clasice, sărituri, aruncări, alergări de
semifond şi fond)
b) Jocuri sportive:
 handbal;
 baschet;
 fotbal;
 volei;
 badminton;
 tenis de masă;
 tenis de câmp;
 rugby.
c) Gimnastică:
 aerobică (individual, ansamblu)
 ritmică sportivă (individual, ansamblu)
 artistică sportivă (sol, aparate, sărituri)
d) Ramuri sportive alternative:
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 6
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• lupte
• oină;
• înot;
• schi;
• sanie;
• patinaj;

6. 3. Analiza şi evaluarea concursurilor


sportive din perspectiva spectatorului
Competenţe specifice: Conţinuturi:
3.1 Comentarea oportunităţii sistemelor tactice şi • concepţii de concurs / joc
a acţiunilor tehnice adoptate de competitori • sisteme de joc
• planuri tactice
• acţiuni tactice colective, la momente fixe şi
individuale

VALORI ŞI ATITUDINI
Pe parcursul orelor de educaţie fizică se va urmări cultivarea şi asigurarea cadrului de manifestare
a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă de semeni, concretizate în:

- încredere în forţele proprii;


- responsabilitate;
- toleranţă;
- comportament civilizat.
Desfăşurarea activităţilor de educaţie fizică şi sport va contribui la structurarea opţiunii elevilor
pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, prin adoptarea unui regim de activitate care să îmbi-ne armonios
efortul fizic şi intelectual, solicitarea şi refacerea, timpul ocupat cu timpul liber.
Prin modul de organizare a lecţiilor şi prin diversitatea interacţiunilor dintre elevi, vor fi
favorizate comunicarea şi integrarea în grupuri spontane şi stabile de participanţi la activităţile sportive,
ca şi de suporteri ai acestor activităţi.

SUGESTII METODOLOGICE

Predarea educaţiei fizice la clasele a XI-a – a XII-a va urmări cu precădere dezvoltarea capacităţii
motrice generale şi consolidarea acestora prin integrare în activităţi complexe a cunoştinţelor,
deprinderilor şi priceperilor însuşite în anii anteriori.
Sub aspect organizatoric, lecţiile vor trebui să asigure cadrul necesar de desfăşurare a activităţii,
corespunzător opţiunilor elevilor, individuale şi de grup, nivelului diferenţiat de pregătire,
particularităţilor de sex, interesului şi motivaţiei acestora.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 7
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Ca urmare, în lecţii vor căpăta prioritate activităţile pe grupe valorice, pe grupe de opţiuni şi
particularităţi de sex, pe microgrupuri de afinitate şi interese comune şi exersările individuale. Va fi
mărită ponderea exersării şi a întrecerilor în regim de autoorganizare şi autoarbitrare, cât şi
organizarea clasei pe formaţii/echipe constante.
Pentru valorificarea optimă a timpului destinat instruirii, se impune acţionarea cu mijloace a căror
influenţă este polivalentă, realizând atât consolidarea structurilor tehnico-tactice, cât şi dezvoltarea
calităţilor motrice.
Privind calităţile motrice, va predomina, în funcţie de natura deprinderilor prin care se exersează,
solicitarea manifestării combinate a acestora.Soluţia optimă pentru respectarea particularităţilor de
sex o reprezintă organizarea exersării demixtat, asigurându-se conţinuturi, volume şi intensităţi
specifice ale efortului pentru fiecare categorie de elevi.

Raportat la cele 34 de ore anual, fiecare elev va trebui:


- să poată practica regulamentar un joc sportiv;
- să cunoască tehnica şi să participe la întreceri la 1-2 probe atletice;
- să efectueze o săritură la un aparat;
- să poată practica una din ramurile gimnasticii.

În funcţie de zona geografică, tradiţiile liceului, anotimp, baza sportivă şi opţiunile elevilor, se
pot preda ramurile de sport alternative menţionate în programă, prin înlocuirea ramurilor sportive
indicate ca fiind obligatorii.
1.1.Planul de învatamînt, este un document oficial fundamental, întocmit de
instituţiile de învăţământ şi aprobat de MECTS.
El asigură în forma sa cea mai generală şi mai sintetică îndeosebi cantitativ conţinutul
învăţămîntului pentru fiecare grad sau profil de învăţământ.In acest fel se elaborează
planuri de învăţământ pentru :
• învăţământul primar;
• învăţământul gimnazial;
• învăţământul liceal;
• învăţământul post-liceal;
• învăţământul complementar,de maiştri; profesional;
• învăţământul superior.
A.Planul de invatamânt prevede:
a. denumirile obiectelor de invatamânt;
b. numarul de ore afectate pe semestru şi tipul activităţii: curs, seminar, laborator,
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 8
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
proiect,;
c. obiectivele instructiv-educative ale fiecarui grad şi profil de şcoală.
În mod desfasurat Planul de învțământ prevede:
• denumirea tipului de şcoală sau de facultate;
• specialitatea sau profesia obţinută,durata studiilor;
• sistemul de verificare;
• structura anului scolar sau universitar,
• perioada de activitate didactică;
• perioada de examene:
• perioada de practică.
• perioada de vacanţă,
• pregatirea şi susţinerea examenului de diplomă.
B.Cerinţele întocmirii planului de învăţământ sunt:
a. să asigure o anumita stabilitate cel puţin pentru o serie de elevi/studenţi,
b. să prevadă cele mai noi discipline de învăţământ care să asigure pregatirea la
nivelul exigenţelor progresului tehnico-stiintific,
c. să stabilească o pondere cantitativ-raţională ca număr de ore pentru fiecare
disciplină în funcţie de rolul şi locul acesteia.
d. să aibă un caracter relativ unitar pentru un anumit grad sau profil de învăţământ
ceea ce nu exclude existenţa unor diferenţieri.
e. disciplinele de specialitate să aiba o gamă largă de discipline înrudite şi discipline
opţionale.
Planurile de învăţământ actuale prezintă o serie de elemente de specificitate, care se
referă în special la un nou concept de plan-cadru.
Potrivit reformei curriculare din învăţământul românesc, începând cu 1998 s-a
introdus planul-cadru de învăţământ ca principală modalitate de descentralizare a
procesului de învăţământ.
Planuri-cadru în învăţământul obligatoriu
Planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu oferă soluţii de optimizare a
bugetului de timp , pe de o parte sunt cuprinse activităţi comune tuturor elevilor din
ţară, pe de altă parte este prevăzută activitatea pe grupuri de elevi, pe clase în
scopul diferenţierii parcursului şcolar, în funcţie de interesele, nevoile şi aptitudinile
specifice ale elevilor.În învăţământul obligatoriu curriculum la decizia şcolii prin

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 9
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
cele trei variante ale sale :curriculum –nucleu aprofundat, curriculum extins şi
curriculum elaborat în şcoală urmăreşte să coreleze mai bine resursele şcolii cu
dorinţele şi posibilităţile elevilor.
Planurile-cadru la liceu
Liceele sunt organizate în mod diferenţiat, pe filiere, profiluri şi specializări diferite
,în funcţie de planuri-cadru diferite , tocmai pentru a răspunde diferenţierii
capacităţilor şi intereselor elevilor dar şi solicitărilor diverse ale pieţei de muncă.
Conform acestor cerinţe planurile –cadru au fost organizate pe arii curriculare
pentru a creşte caracterul interdisciplinar al conţinuturilor de învăţământ, pentru a
asigura ritmuri diferite de învăţare pentru elevi, pentru a se respecta principiul
flexibilităţii în învăţământ.
C.Ariile curriculare selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului sunt:
1. Limbă şi comunicare,
2. Matematică şi ştiinţe ale naturii,
3. Om şi societate,
4. Arte,
5. Educaţie fizică şi sport,
6. Tehnologii,
7. Consiliere şi orientare
La liceu curriculum la decizia şcolii pune în evidenţă diferenţierea între elevi şi şcoli,
contribuind la creşterea competitivităţii în învăţământ.
1.2.Programa analitica de educație fizică ți sport
1.Conceptul de programă analitică;
2.Conţinutul programei analitice,
3.Cerinţele elaborării programei analitice.
1. Programa analitică obiectivează conţinutul învăţământului pentru fiecare disciplină sau
obiect de învăţământ.Aceasta prezintă conţinutul disciplinei de învăţământ pe :
• capitole,
• subcapitole,
• teme,
• titlul lectiilor,
Se elaborează :
-pentru şcoli de către specialiştii în domeniu şi se aprobă de MECTS,

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 10
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
-pentru facultăţi de catedrele respective şi se aprobă de către Consiliul
profesoral al facultăţii pe baza îndrumărilor MECTS,
- pentru disciplinele care se predau la mai multe facultăţi se aprobă de Senatul Institutului de
învăţământ superior.
2. Componentele programei analitice sunt:
a. nota introductivă, în care se prezintă locul şi importanţa studierii disciplinei,
finalităţile urmarite, îndrumările metodice;
b. obiectivele-cadru , care se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de
specificul disciplinei fiind urmărite pe mai mulţi ani.
c. obiectivele de referinţă , care reprezintă rezultatele aşteptate ale învăţării şi
urmăresc progresia învăţării de la un an la altul,
d. exemple de activităţi de învăţare
e. repartizarea orelor pe activităţile didactice , curs, seminar, laborator, recapitulări,
lucrări scrise,
f. conţinutul programei:-denumirile capitolelor şi numărul de ore afectate;-
denumirile temelor şi numărul de ore afectate; -denumirile lucrărilor practice;
g. standardele curriculare de performanţă ,care reprezintă criteriile de evaluare a
calităţii procesului de învăţământ şi baza de plecare pentru elaborarea descriptorilor de
performanţă, respectiv a criteriilor de notare.
h. bibliografia pentru profesor şi elevi/studenţi;
i. condiţii de elaborare şi folosire în mod adecvat a programei.
3. Cerinţele întocmirii programei analitice sunt de natura logică, psihologică, pedagogică
.Ele trebuie indeplinite de cadrul didactic care elaborează programa analitică respectivă in
funcţie de prevederile Legii învăţământului sau ale altor documente de politică
educaţională, de alte precizări ale MECTS.
Începând cu clasa a X-a obiectivele –cadru sunt înlocuite de competenţele generale iar
obiectivele de referinţă sunt înlocuite de competenţele specifice .
MANUALUL ŞCOLAR ŞI UNIVERSITAR.
- este documentul in care se obiectivează in forma scrisă conţinutul desfăşurat al unei discipline de
învăţământ.Manualul de învăţământ este o carte dactilografiată, xerografiată, litografiată, sau tiparită
pentru fiecare disciplină în parte.
Manualul sau cursul universitar este elaborat de specialiştii în domeniu, individual sau în
echipă având uneori un coordonator.El se elaborează în conformitate cu prevederile
Programei analitice şi ale Planului de învăţământ.El constituie principala sursă de
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 11
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
documentare pentru elevi şi studenţi fără să excludă alte surse.
Cele mai importante cerinţe ale întocmirii manualului sunt:
a. să prezinte conţinutul disciplinei într-o formă esenţializată şi explicită;
b. să includă cele mai noi cuceriri tehnico-stiinţifice,
c. să evite istoricismul, descriptivismul, paralelismul, cu alte discipline;
d. să stimuleze necesitatea studierii şi altor surse bibliografice,
e. să cuprindă întrebări, exerciţii, probleme recapitulative care să spijine studiul
individual;
f. să ţină seama de particularităţile de vîrstă şi individuale ale elevilor.
ORARUL ŞCOLAR ŞI UNIVERSITAR.
- este un document oficial ce izvorăşte din prevederile Planului de învăţamânt şi
care asigură programarea conţinutului în cadrul activităţilor didactice ,pe o perioadă
şcolară determinată ,având ca modul care se repetă săptămâna.Orarul se elaborează de
către cadrele didactice în colaborare cu reprezentanţii elevilor/studentilor, respectând
prevederile Planului de învăţământ.
CONDIŢIILE unui orar bine intocmit sunt de natură ergonomică, psiho-didactică şi de
igienă a studiului.In mod sintetic prezentate acestea sunt:
• îmbinarea in cursul unei zile de studiu a activităţii didactice diferite curs,
seminar,laborator;
• situarea la inceputul săptămânii a disciplinelor mai uşoare , la mijlocul săptămânii a celor
mai dificile iar la sfârşitul ei de asemenea a disciplinelor care nu presupun un efort
deosebit;
• îmbinarea disciplinelor de specialitate cu cele complementare in cursul aceleiaşi
zile,desfăşurarea activităţii didactice de preferinţă într-o singură parte a zilei,
• asigurarea sfîrşitutlui de săptamână pentru studiul individual, pentru rezolvarea
temelor pentru acasă.
2. EVALUAREA DIDACTICĂ ŞI EDUCAŢIONALĂ
In activitatea educaţională, această valorizare se face mai mult sau mai puţin conştient,
sistematic, organizat în funcţie de contextul specific: familie, şcoală, universitate.
Procesul de învăţământ este cunoscut şi sub denumirea de proces de predare - învăţare - evaluare
denumire care scoate în evidenţă mai bine interacţiunea dintre laturile sale:
• predarea,
• învăţarea,

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 12
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• evaluarea.
Indiferent de tipul de lecţie ales sau de varianta de lecţie folosită un anumit grad de interacţiune între
predare, învăţare şi evaluare există.Cele mai noi cercetări pedagogice arată creşterea eficienţei
procesului de învăţământ pe măsura creşterii interacţiunii între predare învăţare şi evaluare.Măsura în
care predarea este în acelaşi timp învăţare şi evaluare, arată gradul de eficienţă al procesului de
învăţământ.
Evaluarea în sens restrâns reprezintă termenul generic, pentru acţiunile de verificare,
măsurare, apreciere, control, estimare, notare, examinare a cantităţii şi calităţii
cunoştinţelor teoretice şi practice asimilate de subiecţii educaţionali în procesul de
învăţământ.
Evaluarea reprezintă actul didactic care determină promovarea sau nepromovarea educaţilor într-o
etapă de învăţământ sau alta iar în cazul în care se realizează sub formă de concurs asigură ocuparea
unui loc de muncă într-un domeniu de activitate social-utilă .
Dar, evaluarea are o sferă mai largă în funcţie de categoria de obiecte la care se referă :
• evaluarea elevilor,
• randamentului şcolar,
• evaluarea manualelor,
• programelor analitice,
• planurilor de învăţământ,
• şcolii,
• profesorilor,
• sistemului educaţional în întregimea sa.
De asemenea evaluarea traversează mai multe etape de la conceperea ei până la aplicarea şi exprimarea
acesteia.Timp de mai multe decenii cercetătorii s-au preocupat de problematica evaluării , de
identificarea celor mai eficiente criterii de evaluare, de studiul sistematic al examenelor, de sistemele
de notare, de rolul evaluării în educaţia şcolară.Ca urmare au fost elaborate ştiinţe şi discipline
ştiinţifice cu privire la evaluare ca:
- docimologia ,a fost definită de autorul său Henri Pieron, în 1929 ştiinţa examinării şi a modurilor
de notare, studiul sistematic al comportamentului examinatorilor şi al examinaţilor. Vasile Pavelcu
defineşte evaluarea ca ştiinţa examinării, sau ştiinţa care se ocupă cu studiul examenelor, concursurilor
şi notării, a formelor, procedeelor şi mijloacelor, care asigură aprecierea justă şi obiectivă a
cunoştinţelor celor evaluaţi.
- docimantica,este disciplina care se ocupă de tehnica examenelor

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 13
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- doxologia, reprezintă studiul sistematic al rolului evaluării în educaţia şcolară.
EVALUAREA a fost definită de Bontaş I (1999) ca “actul didactic complex, integrat
procesului de învăţământ , care asigură evidenţierea cantităţii cunoştinţelor dobândite şi
valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, în mod curent,
periodic şi final, oferind soluţii de perfecţionare a actului de predare-învăţare.”
Considerăm evaluarea didactică şi educaţională procesul complex, continuu, sistemic,
cu rol esenţial de valorizare a unei componente sau a intregului sistem educaţional prin
interacţiunea între operaţiile de verificare, apreciere şi măsurare concretizate în diferite
modalităţi de notare.
In procesul evaluării au fost puse in evidenţă mai multe operaţii, acţiuni sau etape
denumite mai mult sau mai putin asemănător de autori diferiti care sunt:
a. controlul sau verificarea ,este componenta evaluării de constatare de către
profesor, calculator sau un organism abilitat pentru evaluare, a volumului şi calităţii
cunoştintelor teoretice şi practice ;
b.aprecierea , componenta evaluării care constă în formularea unei judecăţi
de valoare, prin punerea în evidenţă a nivelului şi performanţelor cunoştinţelor teoretice
şi practice;
c.notarea ,este componenta evaluării care realizează măsurarea şi validarea
rezultatelor activităţii şi care se obiectivează în anumite semne, coduri sau simboluri
convenţionale (nota, calificativul), în funcţie de un anumit etalon determinat anterior.
Din punct de vedere istoric teorile asupra evaluării au fost distribuite (C.Cucoş) în trei
perioade:
1. de la sfârşitul secolului al XIX- lea până la 1930 perioada cunoscută sub denumirea de perioada
testelor,
2. a doua perioadă denumită perioada măsurătorilor care continuă perfecţionarea
testelor dar care pune sub semnul întrebării valoarea acestora, prezentând şi
dezavantajele lor,
3. a treia perioadă începând cu 1950, legată de activitatea lui H.Pieron, caracterizată
prin încercarea de a descoperi elevul ca totalitate, ca personalitate- denumită perioada
docimologică.
Perioada testelor, a scos în evidenţă avantajele obiectivităţii şi standardizării testelor
dar şi limitele acestora de validitate, fidelitate în funcţie de cine elaborează şi aplică testul
respectiv.
Perioada măsurătorilor , a realizat perfecţionarea testelor dar a continuat să pună în
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 14
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
evidenţă dezavantajul esenţial al testelor, care constă în obţinerea unor rezultate
fragmentare asupra personalităţii, cu privire la aptitudini, atitudini, motive, cunoştinţe
dar care nu asigură şi interacţiunea între aceste componente ale personalităţii .
Perioada docimologică, estea cea care deschide o nouă etapă în înţelegerea completă a
elevului ca personalitate şi a evaluării ca sistem.
Evaluarea şcolară este procesul prin care se identifică, se obţin şi se pun în evidenţă
rezultatele şcolare.Dar aceste rezultate nu au semnificaţie în sine, ele trebuie raportate la
obiectivele stabilite anterior şi implicit la o anumită scară de valori a societăţii.Ca urmare
în evaluare ne intereseaza randamentul şcolar, adică raportul între obiectivele
educaţionale anticipate şi rezultatele obţinute, nivelul de pregătire teoretică şi practică a
subiecţilor educaţionali raportat la conţinuturile elaborate, la planurile de învăţământ şi la
programele analitice.
Eficienţa învăţământului este un concept mult mai larg care se referă la capacitatea
sistemului de învăţământ de a produce prin obiectivele stabilite, prin conţinuturile
vehiculate, prin strategiile aplicate rezultatele cantitative şi calitative anticipate.Dar
procesul de învăţământ nu este izolat de celelalte sisteme ale societăţii, el nu există în
mod izolat, în sine şi pentru sine, ci în corelaţie cu întregul sistem societal.
Ca urmare evaluarea sistemului educaţional trebuie realizată şi prin raportarea acestuia la sistemul
societal, prin raportarea obiectivelor didactice la cerinţele economico-sociale şi culturale,prin
raportarea conţinuturilor didactice la ştiinţa, tehnica şi cultura societăţii, prin raportarea tehnologiei
didactice la noile mijloace şi tehnici produse de societate.
Evaluarea ridică încă foate multe probleme datorate complexităţii acestui fenomen:
a. ce evaluăm?
b. cum evaluăm?
c. când evaluăm?
d. de ce evaluăm?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt în curs de căutare, de elaborare şi aplicare.La
întrebarea ce evaluează profesorii, răspunsul ar trebui să pună în evidenţă evoluţia de la
evaluarea cunoştintelor la evaluarea abilităţilor, a capacităţilor, a competenţelor şi a
personalităţii subiecţilor educaţionali. La intrebarea cum evaluăm - punerea în evidenţă
a evoluţiei de la o metodă unică de evaluare la metode diferite şi îmbinate în funcţie de
particularităţile individuale şi de grup ale subiecţilor educaţionali -constituie răspunsul
adecvat.
Evaluarea este doar de natura cognitivă sau şi afectivă, relaţională, atitudinală cu privire
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 15
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
la dezvoltarea competenţelor relaţionale ale educaţilor, cu privire la perfecţionarea
relaţiei profesor-elev şi a disponibilităţii de integrare în societate a subiecţilor educaţionali ?
Necesitatea scurtării feed-back-ului de la constatarea rezultatelor evaluării la
perfecţionarea lor, centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi dezvoltarea
permanentă a parteneriatului educaţional autentic care să evite extremismele de un fel
sau altul sunt câteva răspunsuri posibile la necesităţile de perfecţionare a procesului de
evaluare didactică şi educaţională.
2.1. Forme si metode de evaluare a rezultatelor didactice si educationale
Cercetări variate şi autori diferiţi au identificat mai multe criterii de clasificare a
formelor de evaluare didactică cum sunt:
1. cantitatea şi calitatea cunoştinţelor sau experienţa asimilată care sunt evaluate
prin ceea ce se numeşte evaluare parţială ( ascultare curentă , probe practice
curente) şi evaluare globală ( concursuri).
2. perspectiva temporală in funcţie de care evaluarea poate fi :
a.iniţială, de diagnosticare a nivelului de pregătire la începutul anului sau la
începutul predării unor discipline;
b.curentă (continuă, de progres) pentru asigurarea pregătirii sistematice şi
continue a educaţilor,
c. evaluarea periodică, de verificare a gradului de restructurare a materiei în modele
informaţionale mai mari,
d. evaluarea finală , de verificare a capacităţii de sinteză privind cunoaşterea întregii
materii de studiu.
3. coroborarea celor două criterii (cunoştinţe, timp)care conduce la determinarea
tipurilor de evaluare:
A .evaluarea continuă sau formativă ;
B .evaluarea cumulativă sau sumativa.
Comparând cele două tipuri de evaluare sintetică putem identifica caracteristicile lor care
se constituie în avantaje şi dezavantaje astfel:
Evaluarea continua ,formativă
1.verificari sistematice, pe secvenţe
mici
2.verificarea tuturor elevilor şi a întregii materii
3.verificarea procesului de învăţare
4.verificarea prin obiective
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 16
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
5. funcţia predominantă este de perfecţionare
6.determină relaţii de cooperare între elevi
7 .contribuie la creşterea timpului pentru instruire
Evaluarea cumulative, sumativa
1. verificări parţiale, pe secvenţe mari
2.verificarea elevilor şi a materiei prin sondaj
3.verificarea rezultatelor învăţării
4.verificarea prin scopuri
5.funcţie predominantă de constatare
6. generează atitudini de stress,nelinişte
7 contribuie la scăderea timpului pentru instruire
Asa cum sunt prezentate aceste forme de evaluare cu particularităţile lor de catre
I.T.RADU se observă faptul ca ambele prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje deşi mulţi
autori consideră că evaluarea continuă, formativă este superioară. Soluţia pentru ca ele să
conducă la perfecţionarea procesului de evaluare este îmbinarea între modalităţi diferite
de evaluare .
4. Dupa procedee diferite de evaluare formele de evaluare au fost clasificate în :
a. Evaluarea orală (ascultarea)-este forma de evaluare curentă, dar şi cea prin
examene şi concursuri.Această formă de evaluare prezintă atât avantaje, deoarece
profesorul poate pune întrebări ajutatoare, elevul răspunde liber-cât şi dezavantaje
deoarece nu există baremuri controlabile, se pot strecura subiectivitatea şi intimidarea.
b. Evaluarea scrisă (extemporale, teze, alte lucrări) care prezintă de asemenea
avantaje: elevul nu este stresat, poate lucra independent, există baremuri şi punctaje
obiective-dar şi dezavantaje, deoarece această evaluare este parţială (2-3 subiecte),
favorizează copiatul, etc.
c. Evaluarea practică , prin probe practice , de laborator, atelier, la disciplinele
experimental- aplicative, la anumite profile de învăţământ tehnic, medical, economie,
pedagogic.
Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina educaţie fizică vizează evaluarea
principalelor capacităţi şi competenţe, necesar să fie realizate în aria curriculară educaţie fizică şi sport
(trunchi comun).
Astfel la clasele care au în planul de învăţământ două ore de educaţie fizică pe săptămână (c. a
IX şi a X) evaluarea se face cu 6 note anuale:
- 2 note, la calitatea motrică forţă;
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 17
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- 1 notă, la calitatea motrică viteză;
- 1 notă, la atletism;
- 1 notă, la gimnastică acrobatică;
- 1 notă la jocurile sportive;
iar la clasele a XI şi A XII cu o singură oră pe săptămână, evaluarea se face cu 4 note anuale:
- 1 notă, la calitatea motrică forţă
- 1 notă, la atletism
- 1 notă, la gimnastică aerobică
- 1 notă, la jocurile sportive
Suntem de părere că volumul mic acordat educaţiei fizice în planul de învăţământ (1-2 ore),
normele relativ mare ale probelor de control şi specificitatea organismului la “adaptare”, fac ca
evaluarea prin sistem să nu fie obiectiv realizată.
Am mai face disctincţie între evaluarea calităţilor motrice forţă şi viteză care presupun un bagaj
genetic special (predispoziţii native) şi evaluarea calităţilor rezistenţă şi îndemânare care sunt mai
perfectibile prin exerciţiu.
De asemenea din sistem fac parte probe “obiective”, măsurabile în timp şi spaţiu şi probe
“subiective”, la aprecierea profesorului – deprinderi sportiv: tehnică în gimnastică acrobatică şi jocuri
sportive.
Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor “reprezintă acea metodă
alternativă de evaluare prin intermediul căreia profesorul poate obţine informaţii relevante asupra
performanţelor elevilor, asupra competenţelor şi abilităţilor practice pe care aceştia le deţin”. (7. p. 441)
d.Evaluarea sub forma de examene are rolul de a asigura promovarea, la o
disciplină sau alta, a unui an şcolar/universitar, a unui ciclu de învăţământ , putându-se
realiza prin una sau mai multe din modalităţile de evaluare prezentate :oral, scris, practic,
sau mixt.
e.Evaluarea sub forma de concursuri, de selecţie a candidatilor, în care se folosesc
forme de evaluare variate: scrise, orale , practice prin care se ierarhizează competenţele
în funcţie de numărul de locuri sau de baremuri.
Verificarea orală, curentă este cunoscută şi sub denumirea de ascultare.Aceasta se
practica la inceputul fiecarei lecţii mixte (10-15 minute) prin procedee diferite în funcţie
de vârsta şi particularităţile individuale ale elevilor.Intrebările formulate trebuie să fie
clare, scurte, să stimuleze nu numai memoria ci şi găndirea şi imaginaţia subiecţilor
educaţionali, să fie adresate întregii clase cu scopul mobilizării acesteia . Elevii numiţi să
răspundă (3-4) nu sunt aleşi în ordine alfabetică ci după anumite criterii psiho-pedagogice
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 18
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
cum ar fi: realizarea unui anumit progres în pregătire. Profesorul are datoria de a
promova un climat adecvat pentru ascultare, de linişte, încredere, concentrare, seriozitate.
La clasele mari verificarea se poate face prin anunţarea unor elevi dinainte, ceea ce nu
înseamnă neglijarea clasei la care se realizează evaluarea.
In tipurile de lecţie dedicate verificării cunoştinţelor teoretice sau/şi practice, a lecţiilor
de fixare şi consolidare a cunoştintelor, a lecţiilor de sinteză, verificarea orală se
realizează asupra unor subiecte, teme, sau capitole de amploare, complexitate şi
dificultate mai mare.Etapa de lecţie dedicată ascultării este de asemenea mai mare circa
40 de minute, realizându-se prin tehnici şi procedee diferite.
Verificarea prin lucrări scrise este argumentată de condiţile obiective ale organizării şi
desfaşurării concrete a procesului de învăţământ (numărul relativ mic de ore şi programa
analitică incărcată )dar şi de conditiile psiho-pedagogice care solicită o evaluare de
profunzime a personalităţii subiecţilor educaţionali.Verificarea prin lucrări scrise se
realizează pe baza unor lucrări anunţate special ca probe de control cum sunt:
extemporalele, lucrări de sinteză, tezele şi alte lucrari.Verificarea prin lucrările scrise este
modalitatea de verificare care se adresează tuturor elevilor din clasă şi care permite
identificarea calităţilor dar şi greşelilor mai frecvente ale elevilor cu scopul perfecţionării
învăţării şi dezvoltării personalităţii subiecţilor educaţionali.
Extemporalele sunt probe scrise de control current, echivalente cu ascultarea orală care
dureaza aproximativ 15 minute.Extemporalele se pot da fie la inceputul lecţiei fie la
sfârşitul ei dar din lecţia deja pregătită, din materia curentă.
2.2. NOTAREA.
Aprecierea rezultatelor şcolare se concretizează de cele mai multe ori prin notare.Notarea este
un act de ataşare a unei etichete, a unui semn a unui anumit rezultat al învaţării.Nota este un indice ce
corespunde unei anumite realizari a randamentului şcolar.Gilbert deLandsheere (1979)arată că nota
reprezintă aprecierea sintetică ce traduce evaluarea unei performanţe în domeniul învaţămîntului .
Dupa Vasile Pavelcu nota poate indeplini mai multe funcţii:
a .informare, pentru elevi, profesori, parinţi;
b .reglarea procesului de învăţare;
c .autoevaluare ,
d. formarea imaginii de sine;
e. realizarea unui nivel optim de aspiraţii;
f. terapeutică-prin acordarea unui punct în plus.
g patogen -prin caracterul ei stresant.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 19
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
În teoria şi practica notării au fost puse în evidenţă doua modele de notare.
1.notarea prin raportarea la grup,
se realizeaza prin compararea elevilor între ei şi prin raportarea acestor rezultate la anumite norme, la
un anumit standard de pregătire şi competenţă. De exemplu pentru nota 5 elevii trebuie să atingă
obiectivele minime, pentru nota 7 elevii trebuie să atingă nivelul mediu al cunoştinţelor teoretice şi
practice iar pentru nota 10 nivelul maxim al acestor obiective stabilite anterior şi comunicate subiecţilor
educaţionali.
2 . notarea individualizată,
se caracterizeaza prin compararea rezultatelor obţinute de elevi la un moment dat cu rezultatele lor
anterioare. Modalitatea individualizată de notare reprezintă una dintre metodele de concretizare a
programelor de instruire diferentiată.
Aceasta modalitate de evaluare stimulează subiecţii educaţionali să se cunoască mai bine,
să-şi stabilească obiective pe masura posibilităţilor proprii, să-şi organizeze mai bine
timpul de învăţare, să-şi identifice optimul motivaţional şi să-şi atingş obiectivele
stabilite.
I.Bontas (1999),prezintă urmatoarele sisteme convenţionale de notare:
1. notarea prin cifre (5-20),
• cu 5 trepte -de la 5 la 1 in tarile C.S.I.,
• cu 6 trepte de la 6 la 1 in Germania, Elvetia, Bulgaria,
• cu 7 trepte, de la 7 la 1 in Suedia si Norvegia;
• cu 10 trepte, de la 10 la 1 in Finlanda si Romania ,
• cu 20 de trepte in Franta si Romania pentru perfectionarea medicilor, de la 20 la 1,
• notele de promovare fiind de la 12 in sus.
2.aprecierea prin calificative .
• foarte bine ( 10-9);
• bine (8-7);
• satisfacator (6-5);
• nesatisfacator(4-1)
3. evaluarea prin litere , 6-7 litere in Anglia de exemplu;
4. evaluarea prin sistem binar : admis sau respins -care se practica la anumite discipline optionale, la
anumite probe de perfectionare a personalului didactic, la unele concursuri si probe cum ar fi
colocviile;
5. evaluarea cu bile colorate :

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 20
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• albe pentru foarte bine,
• rosii pentru bine,
• negre pentru insufucient.
6. evaluarea cu aprecieri in limba latina :
• magna cum laude (cu mare lauda), pentru foarte bine,
• cum laude (cu lauda), pentru bine.
7. cu diploma de merit.
• la bacalaureat,
• la absolvirea învatamantului superior.
Notarea corecta prezinta anumite caracteristici pe care le pun in evidenta majoritatea
autorilor:
a. obiectivitatea,
b. validitatea,
c. fidelitatea.
- Obiectivitatea notarii se referă la corectitudinea, responsabilitatea, exigenţa şi
competenţa docimologică care se concretizează în :
• raportarea cantităţii şi calităţii cunoştinţelor dobândite la cantitatea şi calitatea cunoştinţelor
prevăzute în documentele şcolare şi universitare, în bibliografia şi recomandările
profesorului;
• evaluarea greşelilor şi a gravităţiilor raportate la volumul şi performanţele obţinute de
subiecţii educaţionali;
• evaluarea frecveţii educaţilor la disciplinele unde aceasta este obligatorie .
- Validitatea sau valabilitatea notei se referă la faptul daca nota reflecta ceea ce arată că
măsoara, daca aceasta este corespunzatoare treptei ierarhice din sistemul de notare
respectiv. De exemplu daca nota 7 care se acordă studenţilor de la o facultate tehnică
pentru pregatirea psiho-pedagogică este corespunzatoare notei 7 care se acordă
studenţilor de la o facultate umanistă sau este corespunzatoare notei 5 pentru aceeaşi
pregătire.
- Fidelitatea sau constanta notarii consta in faptul ca nota acordată de un examinator să
se menţina la oricare alt examinator sau la acelasi profesor în alta etapă de evaluare a
aceloraşi cunostinte .
Notarea subiectivă, erori sau disfuncţii ale evaluării didactice şi educaţionale
Obiectivitatea, validitatea şi fidelitatea evaluării sunt situaţii ideale spre care se tinde dar

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 21
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
care în realitate întalnesc multe dificultăţi de realizare.
Cele mai cunoscute situaţii care conduc la notarea subiectivă, la erori sau disfuncţii ale
evaluării sunt:
1. Fenomenul “HALO”-ului sau al iradierii notei.
2. Fenomenul de CONTRAST,
3. Fenomenul” OEDIPIAN”sau” PYGMALION”
4. Fenomenul de ORDINE,
5. Nivelul mediu al clasei ca reper al evaluarii;
6. Raportul dintre evaluarea cunostintelor si comportamentul elevilor.
7. Eroarea LOGICA,
8. Ecuatia personala a examinatorului.
a.Fenomenul HALO-ului a fost pus in evidenta de Ed.Thorndike si se refera la influenta
negativa asupra notelor ulterioare de catre notele anterioare ale unui elev , fie la aceeasi disciplina fie
la discipline diferite.Efectul are o baza psihologica reala si anume iradierea impresiei partiale asupra
intregii personalitati a elevului .Astfel elevii buni sunt avantajati deoarece in virtutea inertiei profesorii
nu mai observa unele lipsuri ale lor iar elevii slabi sunt dezavantajati dupa acelasi criteriu al iradierii
notei sau al inertiei profesorului.Fenomenul HALO-ului poate fi contracarat printr-o autosupraveghere
permanenta a profesorului sau prin colaborarea cu alti profesori pentru corectarea notarii.
b.Fenomenul de CONTRAST apare prin accentuarea a doua insusiri contrastante care survin
imediat in timp si spatiu. In mod curent profesorii au tendinta sa compare si sa ierarhizeze elevii. Dar
daca dupa un elev bun, cu o lucrare buna urmeaza un elev sau o
lucrare slaba acestia din urma devin si mai slabe si invers. Constientizarea efectelor
datorate contiguitatii probelor este prima modalitate de corectare a efectului de contrast.
c.Fenomenul OEDIPIAN sau PYGMALION -se refera la prezicerea de catre profesor a
rezultatelor evaluarii in functie de parerile sale preconcepute. Parerile profesorului nu numai ca anticipa
dar si faciliteaza aparitia comportamentelor respective. Solutia pentru a contracara acest efect este
increderea in posibilitatile elevilor si comunicarea acestei atitudini pozitive ca stimulent pentru
invatare.
d.Fenomenul de ORDINE se manifesta prin aceeasi inertie a profesorului, care pastreaza
acelasi nivel de apreciere pentru o suita de raspunsuri care in realitate prezinta diferente calitative. De
exemplu unii profesori sunt mai exigenti dimineata si pun note mai mici lacrarilor evaluate in aceasta
parte a zilei, alti profesori sunt mai exigenti dupa-amiaza si pun note mari dimineata.
e.Nivelul mediu al clasei ca punct de referinta in evaluare denatureaza conceptia
docimologica si duce la subiectivitate. In evaluare se porneste de la nivelul cel mai inalt
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 22
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
al programei, de la nivelul maxim al notei, se realizeaza baremurile in felul acesta
asigurandu-se o ierarhizare obiectiva pe scara valorica.
f.Raportul dintre evaluarea cunostintelor si comportarea subiectilor educationali
La stabilirea notelor pentru cunostintele teoretice si practice nu se iau in consideratie
deviatiile comportamentale ale educatilor cu exceptia copiatului pentru care se pune nota
1.Pentru celelalte fapte comportamentale deficitare exista nota la purtare in scoli si
sanctiuni in facultati potrivit regulamentelor scolare si universitare.
g.Eroarea LOGICA -consta in evaluarea detaliilor, a efortului depus de elevi, a
constiinciozitatii in locul obiectivelor esentiale anticipate prin programa analitica.
Aceasta eroare se justifica uneori dar ea nu trebuie sa devina o regula.
h.Ecuatia personala a examinatorului .Fiecare profesor isi elaboreaza in timp un anumit
sistem de evaluare, dupa criterii proprii. Astfel unii profesori prefera valorile superioare ale scarii
valorice, fiind mai generosi, altii prefera valorile inferioare ale acestei scari fiind mai severi, unii
folosesc nota ca incurajare, altii ca o modalitate de constrangere.Daca diferentele constatate la acelasi
examinator pe parcursul anului sau la examinatori diferiti sunt mai mari de 1-2 puncte ecuatia
personala a profesorilor respectivi trebuie corectata.In afara de acest erori didactice pot sa apara diferite
stari de oboseala, boala, situatii accidentale care pot influenta evaluarea didactica si educationala dar
care trebuie cunoscute si depasite
Categorii probabile de profesori examinatori
In mod conventional -arata I.Bontas-profesorii examinatori se pot clasifica in doua
categorii:
1. dupa gradul de exigenta manifestat in precesul de evaluare;
Dupa gradul de exigenta in notare examinatorii au fost clasificati in:
• examinatori severi, la care predomina notele mici;
• examinatori normal-exigenti la care notele sunt de toate categoriile, cele mai multe note fiind
medii de 7-8 iar cele mai putine note mici si mari,
• examinatori indulgenti, la care notele mari predomina.
2. dupa atitudinea si comportamentul docimologic.
Dupa atitudinea si comportamentul docimologic examinatorii au fost clasificati in :
• examinatori amorfi, reci, indiferenti,
• examinatori autoritaristi, egocentrici,
• examinatori de tip uman, optimisti.
Randamentul scolar si universitar.Succesul si insuccesul

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 23
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Randamentul scolar si universitar nu se reduce la rezultatele activitatii didactice si
educationale raportate la obiectivele stabilite anterior ci este un concept mai larg care se
refera la evaluarea personalitatii subiectilor educationali in intregime, la evaluarea
sistemului educational raportat la sine dar si la sistemul societal.
Randamentul scolar/universitar in sens restrans priveste raportul dintre succesele si
insuccesele didactice si educationale.
Succesele scolare/universitare se caracterizeaza prin:
• procent mare de promovabilitate;
• note bune si foarte bune,
• competenta reala.
Insuccesele scolare/universitare se caracterizeaza prin.
• numar mare de corigente, examinari si reexaminari;
• numar mare de elevi sanctionati,
• rezultate slabe,
• integrare socio-profesionala deficitara;
• alienare profesionala .
Randamentul scolar si universitar depinde de numeroase conditii interne sistemului
educational cum ar fi: calitatea obiectivelor educationale, a conţinuturilor, a strategiilor, a
subiecţilor educaţionali şi a profesorilor dar şi de numeroase condiţii externe : dotarea
materiala si sustinerea financiara a invatamantului, influentele educative ale familiei,
scolii, strazii, societatii in general. Cresterea eficientei sistemului educational se poate
realiza si prin imbunatatirea randamentului scolar si universitar ca urmare a cresterii
calitatii conditiilor interne si externe ale invatamantului.
3.FORME DE ORGANIZARE ALE PROCESULUI INSRUCTIV - EDUCATIV
3.1 Caracteristicile organizării învăţământului pe clase şi lecţii

De-a lungul istoriei sale, sistemul de învăţământ a cunoscut mai multe forme de organizare. La
începuturile educaţiei ca activitate specific umană, instruirea se făcea individual, situaţional şi selectiv.
Dezvoltarea culturii şi a civilizaţiei, multiplicarea experienţei sociale, creşterea populaţiei şcolare,
industrializarea, toate acestea au făcut ca învăţământul individual să nu mai poată acoperi nevoile reale
de educare a populaţiei. Erau necesare forme noi de organizare a instruirii, pentru o populaţiei mai
numeroasă şi pentru categorii sociale diverse.
Astfel, în secolul al XVII-lea, pedagogul Comenius a pus bazele sistemului de organizare a
instruirii pe clase şi lecţii, sistem care s-a răspândit rapid în toată Europa şi apoi în întreaga lume,
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 24
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
continuând să fie şi astăzi modalitatea dominantă de organizare a instruirii. În ţara noastră,
învăţământul pe clase şi lecţii a fost introdus prin Legea instrucţiunii publice din 1864.
Clasa de elevi/grupa de studenţi reprezintă cadrul organizatoric constituit din grupe constante de
elevi sau studenţi, relativ omogene din punct de vedere al vârstei, al progresului şcolar şi al nivelului de
dezvoltare intelectuală. Clasa de elevi nu reprezintă doar un spaţiu educativ în care se transmit şi se
însuşesc cunoştinţe, ci are multiple valenţe psihopedagogice. Transformarea clasei de elevi într-un
colectiv autentic, în care se formează personalitatea fiecărui participant, este un fenomen de durată şi
solicită implicarea conştientă şi responsabilă a fiecărui cadrul didactic.
În cadrul clasei de elevi instruirea este organizată pe ani şcolari, cu o structură bine precizată, iar
conţinuturile sunt structurate pe discipline de studiu, conform unor documente şcolare (plan de
învăţământ, programe şcolare, manuale). Procesul de învăţământ se desfăşoară după un orar, sub formă
de lecţii sau alte activităţi. Trecerea dintr-un an de studiu în altul superior se desfăşoară după criterii de
promovabilitate.
Lecţia este acea formă de organizare a procesului de învăţământ prin care se desfăşoară
activitatea comună de învăţare a colectivului de elevi, sub conducerea şi îndrumarea profesorului.
Organizarea procesului de învăţământ pe clase şi lecţii se bucură de o largă apreciere din partea
pedagogilor, dar are parte şi de o serie de critici.
Încă din secolul al XVIII-lea s-au conturat şi alte modalităţi de organizare a instruirii, ca
alternative la învăţământul organizat pe clase şi lecţii.
Sistemul monitorial a fost promovat de englezi mai întâi în India şi apoi în Anglia, la sfârşitul
secolului al XVIII-lea. Profesorul se ajuta de elevii mai buni la învăţătură pentru a-i îndruma pe cei mai
slabi. Astfel, se oferea posibilitatea instruirii unui număr mare de elevi fără cheltuieli prea mari. Acest
sistem a funcţionat şi în România din 1832, fiind înlăturat prin legea din 1864.
Planul Dalton este cunoscut ca sistem al învăţării în cabinete şi laboratoare şi a fost iniţiat în
SUA, în localitatea Dalton, la începutul secolului XX. Instruirea nu se aborda frontal, ci se realiza
individual de către fiecare elev, care avea posibilitatea de a-şi organiza momentul şi modul de
dobândire a cunoştinţelor. Sălile de clasă erau de fapt laboratoare (cabinete) pentru fiecare materie,
dotate cu materiale şi mijloace de documetare necesare activităţii fiecăruia şi conduse de un specialist
(cadru didactic).
Sistemul Winnetka, cunoscut şi sub denumirea de sistemul claselor mobile, a fost iniţiat într-o
suburbie a oraşului Chicago în 1922. În acest caz, clasele de vârstă sunt înlocuite cu clasele pe
discipline, elevii având posibilitatea să fie în clase diferite la materii diferite, în funcţie de aptitudini şi
de nivelul atins. Trecerea dintr-o clasă în alta se face individual pentru fiecare elev, în orice moment al
anului şcolar în care se constată promovarea unui anumit nivel la disciplina respectivă.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 25
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Sistemul Mannheim este cunoscut ca sistemul claselor de nivel, aplicat în Germania, începând cu
anul 1900. Elevii erau organizaţi în clase astfel: clase normale (de nivel mediu), clase auxiliare (pentru
deficienţi), clase de recuperare (pentru copii fără deficienţe, dar care au dificultăţi la învăţătură din
motive de boală, de frecvenţă neregulată la cursuri etc.), clase de elită (pentru copii foarte dotaţi,
organizate pentru învăţarea limbilor străine sau pentru adăugarea unor materii neabordate de clasele
normale).
Sistemul Decroly sau sistemul centrelor de interes a fost iniţiat la începutul secolului al XX-lea în
Belgia. Disciplinele de învăţământ sunt înlocuite cu „centre” care corespund nevoilor umane
fundamentale: hrana, nevoia de mişcare, lupta pentru apărare, nevoia de comunicare etc.
Sistemul Dottrens a fost conceput în Elveţia şi promova învăţământul individualizat, cu fişe de
lucru pentru fiecare elev: de recuperare, de dezvoltare, de exersare, de autoinstruire, de performanţă
etc.
Sistemul Jena a funcţionat în Germania în secolul al XX-lea. Grupurile erau alcătuite din elevi de
vârste diferite, constituite în mod liber, după preferinţele acstora. Programele de studiu erau concepute
interdisciplinar. Se pune accent pe formarea deprinderilor de cooperare.
La rândul lor, aceste modalităţi de organizare a instruirii au fost supuse criticilor şi puţine au
trecut proba timpului. Unele au inspirat însă procesul de modernizare şi perfecţionare a învăţământului
pe clase şi lecţii.
3.2.Clasificarea formelor de organizare a activităţii instructiv-educative

1.După ponderea participanţilor la activităţi:


1.1.Activităţi frontale (la care participă întreg colectivul clasei): lecţii, seminarii, cursuri
universitare, activităţi în laboratoare şcolare, activităţi în cabinete şcolare, activităţi în ateliere şcolare,
activităţi pe lotul şcolar, activităţi în sala de sport, vizite didactice, excursii didactice, vizionări şi
analizări de spectacole;

1.2. Activităţi de grup (la care participă o parte din elevii unei clase): cercuri şcolare pe materii
(realizate pe discipline de studiu sau interdisciplinar), consultaţii şi meditaţii (cu scop de recuperare,
stimulare, dezvoltare), vizite în grupuri mici (microgrupuri), întâlniri cu specialişti, oameni de ştiinţă,
oameni de cultură, scriitori, dezbateri, concursuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice şi referate, cenacluri,
serate literare şi muzicale, editări de reviste şcolare;

1.3. Activităţi individuale (desfăşurate de fiecare elev în parte): activităţi independente, studiul
individual, studiul în bibliotecă, efectuarea temelor pentru acasă, elaborarea de compuneri, referate şi
alte lucrări scrise, efectuarea de lucrări practic-aplicative, efectuarea de lucrări experimentale, rezolvări

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 26
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
de exerciţii şi probleme, rezolvări de situaţii-problemă, lectura de completare, lectura suplimentară,
elaborarea de proiecte, elaborarea de modele, elaborarea de materiale didactice, cercetarea
independentă a izvoarelor scrise şi arheologice, elaborarea planului unei lucrări, pregătirea şi susţinerea
unor comunicări ştiinţifice, pregătirea pentru examene.

2. După ponderea categoriei de metode didactice utilizate:


2.1. Activităţi care au la bază metode de comunicare: lecţii, prelegeri, dezbateri, consultaţii;
2.2. Activităţi care au la bază metodele de explorare şi descoperire: activităţi în cabinete
şcolare, în laboratoare, efectuarea de lucrări experimentale, studiul în bibliotecă, vizite didactice,
excursii didactice;

2.3. Activităţi care au la bază metode de acţiune: activităţi în ateliere şcolare, activităţi în
grădina şcolii, activităţi în sala de sport.
3. După locul de desfăşurare:
3.1. Activităţi organizate în mediul şcolar (fie în clasă, fie în afara clasei, sub îndrumarea
colectivului didactic al şcolii, în afara orelor prevăzute de orarul şcolar, pentru a aprofunda pregătirea
realizată în timpul lecţiilor): lecţii (permanente sau facultative), activităţi în cabinete, laboratoare şi
ateliere şcolare, activităţi independente, studiul individual, cercuri şcolare pe discipline de studiu,
meditaţii şi consultaţii, observaţii în natură sau la „colţul viu”, învăţarea independentă în şcoală,
efectuarea temelor pentru acasă, întâlniri cu personalităţi din domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, artei,
jocuri şi concursuri pe diferite teme, cenacluri, serbări şcolare;
3.2. Activităţi organizate în mediul extraşcolar (organizate de colectivul didactic al şcolii sau de
instituţii din afara şcolii: teatre, case de cultură, cluburi, organizaţii sportive, tabere ş.a., într-un cadru
instituţionalizat, situat în afara şcolii, respectiv a sistemului de învăţământ): activităţi în cercuri tehnice,
activităţi de club, manifestări ştiinţifice în biblioteci, case de cultură etc., tabere judeţene, naţionale,
internaţionale, emisiuni radio şi T.V., vizionări de expoziţii, spectacole, filme etc., vizite, excursii,
drumeţii, turism ş.a.
După mediul în care se desfăşoară, activităţile extraşcolare pot fi:
- activităţi paraşcolare: desfăşurate în mediul socio-profesional (ex. Practica în unităţi economice,
practica în unităţi de profil, stagiul de practică în vederea calificării, vizite în unităţi economice şi
ştiinţifice, vizionări de expoziţii, reciclări, perfecţionări ş.a.);
- activităţi perişcolare: desfăşurate în mediul socio-cultural (ex. Activităţi de autoinstruire şi
autoeducaţie, de loisir, de divertisment, utilizarea mijloacelor multimedia, navigarea pe Internet ş.a.).
4.După momentul sau etapa procesului de învăţământ în care se desfăşoară (şi care se
stabileşte funcţie de obiectivele instructiv – educative urmărite):
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 27
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
4.1 Activităţi introductive: se desfăşoară la începutul studierii unei discipline de învăţământ, a
unui capitol sau a unei teme: vizite în instituţii de cultură şi economice, vizionarea unor emisiuni
ştiinţifice, a unor expoziţii, muzee;
4.2 Activităţi de bază, desfăşurate pe parcursul studierii capitolului sau temei, în paralel cu
formele de organizare a activităţii din planul tematic: excursii în natură, vizite la muzee, în laboratoare
specializate de informatică, fizică, biologie, chimie etc.
4.3 Activităţi finale, de încheiere, desfăşurate la finele studierii capitolului sau al temei:
activităţi în cercuri tehnice, în unităţi economice, ştiinţifice, în laboratoare specializate, utilizarea
mijloacelor multimedia, efectuarea unor excursii .
3.3. Lecţia – principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ
Conceptul ”lecţie” îşi are originea etimologică în termenul grecesc “lectio”, care
înseamnă “ a citi cu glas tare”, “ a audia”, “ a lectura”, “ a medita”. Rezulta că, iniţial lecţia îi solicita
profesorului o simplă expunere, lectură, respectiv citire din manual, iar elevilor, memorarea celor
audiate, a textelor.

Literatura pedagogică oferă multe definiţii ale lecţiei, care au în vedere criterii de abordare
relativ puţine şi puncte de vedere relativ unilaterale, fapt care a dus la apariţia unor inadvertenţe.
Definirea lecţiei s-a realizat după criteriile următoare ( M. Ionescu, 2000):
1. În funcţie de criteriul organizatoric, lecţia este o formă de activitate care se desfăşoară în clasă, sub
conducerea unui cadru didactic, într-un interval de timp precis determinat (50 minute), pe baza
cerinţelor cuprinse în programa şcolară şi potrivit orarului şcolar.
2. Din punct de vedere al conţinutului, lecţia reprezintă un sistem de idei articulate logic şi didactic, în
conformitate cu cerinţele psihopedagogice referitoare la predarea-asimilarea cunoştinţelor, la
aplicarea lor, la verificarea, evaluarea şi notarea rezultatelor; ea reprezintă o unitate logică,
didactica şi pedagogică.
3. Adoptând un criteriu operaţional, putem defini lecţia ca unitate didactică fundamentală, o formă a
procesului de învăţământ prin intermediul căreia, o cantitate de informaţii este percepută şi
asimilată activ de elevi într-un timp determinat, pe calea unei activităţi intenţionate, sistematice, cu
autoreglare, provocând în sfera biopsihică a acestora o modificare în sensul formării dorite.
4. Din perspectivă sistemică, lecţia reprezintă un program didactic unitar, un microsistem pedagogic
ce redă imaginea însăşi a procesului de învăţământ. Lecţia unifică în mod coerent interacţiunile
dintre toate componentele sistemului de învăţământ: obiective, conţinuturi, metode, mijloace
didactice, relaţii profesor-elevi, acţiuni de predare-învăţare-evaluare etc.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 28
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Lecţia a ocupat şi ocupă o poziţie privilegiată în rândul formelor de organizare a procesului de
învăţământ, continuând să deţină o importanţă specială pentru demersurile care se întreprind în vederea
atingerii obiectivelor educaţionale. Ea rămâne modalitatea principală de organizare a activităţii
didactice, prin intermediul căreia se realizează în acelaşi timp informare şi formare, instruire şi educare.
Didactica modernă concepe lecţia ca un dialog între profesor şi elevi, dialog subordonat
obiectivelor generale şi specifice ale procesului de învăţământ, operaţionalizate la nivelul colectivului
de elevi. Mai mult, lecţia modernă se constituie într-un program didactic, respectiv un sistem de
procedee de lucru şi acţiuni comune ale profesorului şi ale elevilor (expuneri, explicaţii, demonstraţii
logice şi experimentale, rezolvări de probleme etc.), structurate şi organizate în vederea atingerii
obiectivelor operaţionale propuse şi în vederea activizării elevilor în procesul didactic.
În practica didactică, la diferitele discipline de studiu, există o mare diversitate de structuri ale
lecţiilor desfăşurate, datorită acţiunii conjugate a mai multor factori, dintre care amintim: obiectul de
învăţământ, ştiinţa corespunzătoare acestuia, personalitatea profesorului şi cea a elevilor. Lecţia,
respectiv structura lecţiei reprezintă liantul, elementul de legătură directă sau indirectă, dintre aceşti
factori.
Caracterizarea lecţiei
Lecţia, ca principală formă de organizare a procesului de învăţământ, prezintă următoarele
caracteristici :
1. asigură un cadru organizatoric adecvat pentru derularea procesului instructiv-educativ,
promovează un sistem de relaţii didactice profesor-elevi şi activităţi didactice menite să angajeze
elevii, să îi activizeze şi să îmbunătăţească performanţele învăţării;
2. facilitează însuşirea sistematică a bazelor ştiinţelor, a sistemului de cunoştinţe şi abilităţi
fundamentale ale acestora, prin intermediul studierii obiectelor de învăţământ corespunzătoare;
3. contribuie la formarea şi modelarea capacităţii de aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice
însuşite de elevi, introducându-i în procesul cunoaşterii sistematice şi ştiinţifice ( nemijlocite sau
mijlocite ) a realităţii;
4. activităţile desfăşurate de elevi în timpul lecţiei sprijină însuşirea noilor informaţii, formarea
noţiunilor, deducerea definiţiilor, a regulilor etc., formarea şi dezvoltarea abilităţilor intelectuale
şi practice, sesizarea relaţilor dintre obiecte şi fenomene, explicarea lor ş.a.m.d., deci formarea
unei atitudini pozitive faţă de învăţare;
5. angajarea elevilor în lecţie, în eforturi intelectuale şi motrice de durată, le dezvoltă spiritul critic,
spiritul de observaţie, atenţia voluntară, curiozitatea epistemică, operaţiile gândirii, memoria
logică şi contribuie la dezvoltarea forţelor lor cognitive, imaginative şi de creaţie;

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 29
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
6. oferă elevilor oportunitatea de a-şi exersa capacităţile intelectuale, motrice şi afective, de a-şi
forma şi consolida sentimente, convingeri, atitudini, trăsături pozitive de caracter, forme
adecvate de comportament etc.
Realizarea unei taxonomii a lecţiilor reprezintă un demers important, menit să orienteze
activitatea cadrelor didactice, prin înlăturarea şabloanelor şi stereotipiilor, fiind un reper pentru
elaborarea strategiei didactice şi nu o operaţie formală.
Categoria de lecţie semnifică un anumit mod de construire şi realizare a lecţiei, determinat, în
special de obiectivul fundamental urmărit; ea reprezintă o abstractizare şi o generalizare a elementelor
comune mai multor lecţii. Altfel spus, categoria de lecţie reprezintă un grup de lecţii constituite ca
unitate de structură în funcţie de diferite criterii: obiectivul fundamental, treapta de şcolarizare şi modul
de pregătire al elevilor, locul de desfăşurare, strategiile de predare ş.a.
Principalele categorii de lecţii sunt:
a. Lecţia de comunicare şi asimilare de noi cunoştinţe;
b. Lecţia de formare a abilităţilor intelectuale sau practice;
c. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor şi abilităţilor;
d. Lecţia de evaluare a rezultatelor şcolare.
Lecţia de comunicare şi însuşire de noi cunoştinţe este mai des întâlnită în practica didactică,
prin comparaţie cu celelelate tipuri de lecţii. Structura orientativă a acestei lecţii este :
• Momentul organizatoric - cuprinde activităţi specifice: salutul, stabilirea ordinii şi a
disciplinei în clasă, pregătirea materialelor necesare, verificarea prezenţei, organizarea colectivului în
funcţie de modul de concepere a lecţiei;
• Reactualizarea cunoştinţelor anterioare – vizează verificarea temei şi a cunoştinţelor însuşite
în ora anterioară. Se poate realiza prin conversaţie de reactualizare, prin exerciţii, prin extemporale
(scurte lucrări de control) şi contribuie la sesizarea şi completarea lacunelor, la corectarea greşelilor, la
repetarea în vederea însuşirii temeinice a conţinutului.
• Introducerea temei noi – se realizează printr-o discuţie sau prezentare introductivă, prin care
se leagă lecţia anterioară de noul conţinut şi se actualizează informaţiile dobândite de elevi anterior, în
diverse activităţi, care vor fi necesare pentru înţelegerea lecţiei curente.
• Precizarea titlului şi a obiectivelor – se anunţă explicit noul subiect ce va fi abordat şi
aşteptările profesorului referitoare la activitatea elevilor, la rezultatele ce vor fi obţinute.
• Dirijarea învăţării – este etapa cu ponderea cea mai mare din lecţie, în care are loc
transmiterea şi asimilarea noului conţinut, utilizând diverse strategii didactice.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 30
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• Fixarea cunoştinţelor – se poate realiza prin rezolvarea de exerciţii şi probleme, prin
recapitularea ideilor fundamentale enunţate, prin întrebări de sinteză, prin efectuarea unor lucrări
practice, a unor scheme, desene etc.
• Obţinerea performanţei – este momentul de maximă dificultate al lecţiei, în care se dă ocazia
elevilor să obţină un rezultat remarcabil, apreciat şi recompensat de obicei de profesor. Se poate aplica
metoda problematizării sau se dă o sarcină mai dificilă, o problemă mai grea de rezolvat. Acest moment
nu este prezent în toate lecţiile de transmitere de cunoştinţe, ci depinde de intenţiile cadrului didactic.
• Evaluarea – constă în formularea unor concluzii referitoare la prestaţia clasei şi a unor elevi
în mod individual, la modul de lucru, la comportament, disciplină, se fac recomandări pentru
activităţile viitoare.

b. Lecţia de formare a abilităţilor intelectuale şi practice - urmăreşte familiarizarea elevilor cu


diferite procedee specifice muncii intelectuale, cu procedee de muncă independentă, cu modalităţi de
desfăşurare eficientă a unor acţiuni practice. Structura orientativă a unei astfel de lecţii este următoarea:
• Momentul organizatoric;
• Anunţarea titlului şi a obiectivelor;
• Reactualizarea cunoştinţelor anterioare necesare desfăşurării activităţii. Profesorul trebuie să
se asigure că elevii stăpânesc acele cunoştinţe teoretice care constituie baza exerciţiilor ce vor fi
efectuate.
• Demonstraţia sau execuţia model - realizată de către un profesor sau de către un elev ce
posedă aptitudinile necesare. În timpul execuţiei, profesorul oferă explicaţii, atrage atenţia asupra
fazelor, a procedeelor utilizate.
• Dirijarea formării de abilităţi – are loc efectuarea de către elevi a activităţii, sub
supravegherea profesorului. În funcţie de specificul disciplinei, activitatea poate consta în: elaborarea
de desene, grafice, realizarea de experienţe şi lucrări de laborator, de analize gramaticale, rezolvarea de
exerciţii şi probleme etc.
• Evaluarea – aprecierea modului de lucru, a rezultatelor, remarcarea greşelilor tipice,
adresarea de recomandări privind activităţile viitoare.
c. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor – îşi propune aprofundarea şi consolidarea
cunoştinţelor însuşite şi a deprinderilor formate de elevi. Acest tip de lecţie se realizează periodic, la
final de capitol, de semestru, de an şcolar. Este o lecţie foarte solicitantă pentru elevi şi profesor,
deoarece se vehiculează un volum mare de cunoştinţe, acumulate în mai multe lecţii, dar se abordează

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 31
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
într-o manieră diferită de cea în care au fost predate, pentru a realiza conexiuni, generalizări, sinteze,
explicaţii sau aplicaţii relevante. Etapele orientative sunt:
• Momentul organizatoric;
• Anunţarea titlului şi a obiectivelor – se realizează de regulă într-o oră anterioară sau la
începutul orei propriu-zise, când se comunică elevilor planul de recapitulare, cuprinzând principalele
idei, punctele de reper în jurul cărora se va realiza sistematizarea.
• Dirijarea recapitulării – pe baza planului stabilit, are loc dezvoltarea punctelor principale de
reper, clarificarea şi eliminarea confuziilor, stabilirea unor conexiuni, lărgirea orizontului de
cunoaştere, multiplicarea perspectivelor de abordare a temei, realizarea unei scheme, rezolvarea unor
exerciţii şi probleme, a unei analize literare, a unei lucrări cu caracter aplicativ, a unui proiect etc.
• Evaluarea – aprecierea activităţii, remarcarea elevilor cu prestaţie valoroasă, precizarea
modului în care se poate continua această activitate.

d. Lecţia de evaluare – permite constatarea nivelului de pregătire al elevilor şi luarea unor măsuri de
natură să eficientizeze activitatea profesorilor şia a elevilor. Aceste lecţii relevă în ce măsură s-au
realizat obiectivele şi ce mai trebuie întreprins în acest scop. Structura orintativă a acestui tip de lecţie
este:
• Momentul organizatoric;
• Anunţarea titlului şi a obiectivelor – se realizează înaintea orei propriu-zise, prin stabilirea
conţinutului tematic ce urmează a fi verificat;
• Dirijarea evaluării - are loc efectuarea propriu zisă a modalităţii de verificare (probă orală,
scrisă sau practică);
• Aprecierea rezultatelor – se comunică notele, se fac aprecieri, judecăţi de valoare se indică
măsurile pentru ameliorarea activităţii ulterioare.
O alternativă la tipurile de lecţie tradiţionale este cea propusă de Charle Temple (1995), prin
care se oferă un model de instruire dinamic, care stimulează gândirea critică, încurajează elevii să
adreseze întrebări, să se implice activ. Cadrul de predare-învăţare este structurat pe trei etape:
• Etapa de evocare – elevilor li se comunică tema şi sunt solicitaţi să-şi amintească ce ştiu în
legătură cu acel subiect, să reconstituie „schema” preexistentă în mintea fiecăruia în legătură cu diferite
aspecte ale realităţii. Scopul este conştientizarea propriei cunoaşteri, încurajarea folosirii limbajului
propriu, stimularea interesului, a participării personale, reactualizarea bazei aperceptive necesare noului
act de cunoaştere.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 32
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• Etapa de realizare a sensului – elevii iau contact cu noile cunoştinţe prin diferite metode
(prelegere, lectură, explicaţii, demonstraţie etc.). A realiza sensul cunoştinţelor înseamnă a le înţelege
adecvat, a realiza comparaţii, analize, sinteze, generalizări, a monitoriza propria înţelegere, a lua notiţe,
a realiza scheme, a formula întrebări, a comunica cu grupul, a formula şi argumenta opinii personale
etc.
• Etapa de reflecţie – marchează momentul în care noile cunoştinţe au fost asimilate şi pot fi
exprimate cu cuvinte proprii, pot fi utilizate în schimburi de idei, dezbateri, aplicaţii, speculaţii. Multe
din cunoştinţele noi pot veni în contradicţie cu ceea ce se ştia anterior, de aceea momentele de reflecţie
previn persistarea erorilor.
Acest model de instruire este mai flexibil decât cele tradiţionale, uşurează activitatea de
proiectare a activităţii şi permite utilizarea metodelor moderne, care îmbină activităţile frontale cu cele
realizate de elevi în cooperare.
4.PROIECTAREA ACTIVITATILOR DIDACTICE
Educatia in general si procesul educational in special reprezinta activitati intentionate,
constiente, proiectate, organizare si coordonate in vederea realizarii eficiente a
obiectivelor, scopurilor si finalitatilor bine determinate.
Proiectarea didactica sau designul educational(Gagne, Briggs,1977)reprezinta procesul
deliberativ de anticipare mentala si de prefigurare a demersului educational ,cu scopul
realizarii sale optime in practica.
Necesitatea proiectarii didactice deriva din :
• caracterul teleologic al demersului educational si didactic(finalitati, scopuri, obiective);
• complexitatea si responsabilitatea procesului educational si didactic(modelarea
personalitatii umane);
• realizarea graduala a finalitatilor, de la cele generale spre cele particulare si
invers (ideal, scopuri, obiective);
necesitatea optimizarii permanente a actiunii educationale si didactice prin actualizarea si

adaptarea sa continua;
• necesitatea securizarii cadrului didactic si a eliminarii amatorismului si improvizatiei in predare.
4.1.Nivelurile proiectarii didactice
Profesorul, indiferent de experienţa pe care o are la catedră, trebuie să-şi organizeze munca etapă
cu etapă. În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă, distingem două tipuri de proiectare
pedagogică (Vlăsceanu, 1988):
Dupa criteriul perioadei de timp luata ca referinta proiectarea poate fi:
a.proiectare globala;

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 33
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
b.proiectare esalonata.
Proiectarea globala ,
- se realizeaza pe cicluri, sau ani de studiu ,opereaza cu obiective,
continuturi si criterii de evaluare mai largi si se concretizeaza in planuri de invatamant si
programe analitice.Pentru invatamintul preuniversitar aceasta proiectare este realizata la
nivelul ministerului, iar pentru invatamantul universitar este doar coordonata de minister.
Proiectarea esalonata,
- se realizeaza de catre cadrul didactic pe trei dimensiuni
temporare:
a.anul scolar(planificarea anuala);
b.semestrul scolar(planificarea semestriala);
c.ora scolara(planul de lectie, proiectul de tehnologie didactica).
L.Vlasceanu (1988) identifica 4 momente esentiale in proiectarea procesului educational:
• analiza diagnostica prin care se precizeaza nivelul pregatirii elevilor,caracteristicile
• psiho-sociale ale clasei,trasaturile activitatii didactice anterioare;
• analiza prognostica sau proiectarea pedagogica propriu-zisa,
realizarea proiectului pedagogic,
• evaluarea performantelor elevilor si a activitatii didactice.
S.Cristea (1996) distinge modelul modern sau curricular al proiectarii pedagogice de
vechiul model traditional sau didacticist .Modelul didacticist al proiectarii pedagogice se
caracterizeaza prin urmatoarele:
• este centrat pe continuturi , pe predare si nu pe invatare,
• continuturile isi subordoneaza obiectivele, metodologiile si evaluarea didactica intr-o
logica a invatamintului informativ;
• relatiile sistemice dintre obiective, continuturi, metode, mijloace si forme de
organizare si evaluare a procesului educational sunt disparate,nedefinite
pedagogic;
• predomina monodisciplinaritatea in predare .
Modelul curricular al proiectarii pedagogice presupune urmatoarele caracteristici:
• este centrat pe obiective si propune actiuni didactice specifice procesului complex
de predare-invatare-evaluare;
• este formativ fiind bazat pe valorificarea potentialului de auto-instruire si autoeducatie,
• stabileste relatii de interdependenta intre obiective, continuturi, metode,mijloace si

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 34
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
forme de organizare si evaluare,
• asigura echilibrul intre pregatirea de specialitate si pregatirea psiho-pedagogica a
personalului didactic.
4.2.Etapele proiectarii didactice
Un lucru bine facut este rezultatul unui proiect bine gandit.Unii autori (Jinga,
Negret)avanseaza un algoritm procedural ce coreleaza 4 intrebari:
1. CE voi face?(obiective)
2. CU CE voi face?(resurse educationale)
3. CUM voi face?(strategii)
4. CUM voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost facut?(evaluare)
Prima etapa.
• cuprinde operatiile de identificare si de dimensionare a obiectivelor
educationale ale lectiei.In definirea unui obiectiv se va tine cont de
urmatoarele(Vlasceanu,1988):
- un obiectiv nu descrie activitatea profesorului, ci schimbarea care se asteapta sa se
produca in urma instruirii elevului,
- obiectivul trebuie formulat in termeni comportamentali expliciti,prin utilizarea unor
verbe de actiune;
- fiecare obiectiv concret trebuie sa vizeze o operatie singulara pentru a facilita
masurarea si evaluarea;
- un obiectiv va fi elaborat si exprimat in cat mai putine cuvinte pentru a putea usura
referirea la continutul sau specific.
A doua etapa.
• in proiectare vizeaza conturarea strategiilor didactice optime, adica a unor
sisteme coerente de forme, metode, materiale si mijloace educationale pe baza carora sa se atinga
obiectivele activitatii didactice.
Strategia celor 3M: metode, materiale, mijloace,trebuie centrata pe imbinare si dozaj, pe adecvare si
eficienta.
Etapa finala .
• a proiectarii didactice vizeaza stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor
invatarii.In functie de specificul etapelor anterioare, de varsta subiectilor educationali, de
particularitatile lor individuale se stabilesc formele de evaluare (orala, scrisa, continua,sintetica,
examen, teza, etc.)

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 35
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
5.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL
Disciplina Educaţie fizică se regăseşte în planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al
liceului, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei si cercetării nr. 5718/ 22.12.2005, după cum
urmează:
 1 oră/ săptămână:
 în trunchiul comun (TC), la: filiera teoretică (toate profilurile şi specializările), filiera
vocaţională (profil teologic, toate specializările); filiera vocaţională (profil pedagogic, toate
specializările); filiera tehnologică (toate calificările profesionale);
 în curriculumul diferenţiat (CD), la: filiera vocaţională (profil artistic, specializările muzică,
arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative);
 2 ore/ săptămână:
 în trunchiul comun (TC), la: filiera vocaţională (profil militar MAI, specializarea ştiinţe
sociale);
 în curriculumul diferenţiat (CD), la: filiera vocaţională (profil artistic, specializarea arta
actorului);
 3 ore/ săptămână, la: filiera vocaţională (profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică, repartizate astfel:
 2 ore în trunchiul comun (TC);
 1 oră în curriculumul diferenţiat (CD), pentru care a fost elaborată o altă programă şcolară,
prezentată în document separat.
Predarea disciplinei Educaţie fizică la nivelul ciclului superior al liceului, indiferent de filieră,
profil şi specializare, se centrează pe următoarele direcţii:
• consolidarea/ perfecţionarea/ extinderea, după caz, a fondului de deprinderi specifice diferitelor
discipline sportive şi a cunoştinţelor aferente acestora;
• perfecţionarea capacităţii de practicare opţională, sub formă de întrecere/ concurs a disciplinelor
sportive însuşite;
• continuarea dezvoltării calităţilor motrice, cu precădere în forme combinate de manifestare a
acestora;
• abordarea, după caz, a componentelor capacităţii motrice solicitate de domeniul în care se
specializează elevii;
• asigurarea condiţiilor de pregătire a probelor specifice incluse în examenul de bacalaureat,
pentru elevii interesaţi;
• extinderea ofertei de conţinuturi cu discipline sportive dorite de către elevi, a căror practicare se
poate continua şi în activitatea independentă;
• transmiterea către elevi a unor programe cu exerciţii de întreţinere fizică şi a cunoştinţelor
necesare aplicării lor.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 36
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Sub aspect metodic, activitatea didactică trebuie să reflecte tratarea diferenţiată, individuală şi
de grup, a elevilor, valorificarea unor categorii de conţinuturi rezultate din oferta profesorului şi
opţiunea elevului, promovarea exersării în regim de autoorganizare şi autoconducere.
COMPETENŢE GENERALE

1. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor specifice educaţiei fizice în acţiuni de


optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice proprii

2. Valorificarea cunoştinţelor şi a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea şi în


practicarea competiţională şi/ sau necompetiţională a disciplinelor sportive

3. Analiza şi evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului


VALORI ŞI ATITUDINI

• Responsabilitatea faţă de propria sănătate şi dezvoltare fizică


• Dorinţa de autoperfecţionare şi perseverenţă în atingerea obiectivelor prestabilite
• Spirit competitiv
• Respect faţă de: reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori
• Disponibilitate pentru colaborare şi pentru iniţierea şi menţinerea relaţiilor interumane
• Interes constant pentru fenomenul sportiv
• Opţiunea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, prin adoptarea unui regim de activitate care
să îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu
timpul liber
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
7. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor
specifice educaţiei fizice în acţiuni de optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice proprii
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1 Valorificarea sistemului • Obiecte, aparate şi instalaţii utilizate în dezvoltarea fizică
• Procedee de exersare cu îngreuieri mici
de metode şi mijloace • Variante de programe:
- de culturism
specifice dezvoltării fizice, - de gimnastică (tip aerobic)
- de stretching
corespunzător intereselor şi • Variante de programe de întreţinere realizabile în timpul liber
• Valorile funcţionale medii specifice vârstei şi sexului (frecvenţă
posibilităţilor proprii cardiacă, frecvenţă respiratorie, tensiune arterială, timp de
revenire), în repaus şi după efort
• Principalele atitudini corporale deficiente la nivelul coloanei vertebrale
1.2 Ameliorarea sau, după • Determinări antropometrice
• Modelul dezvoltării fizice specific vârstei şi sexului
• Influenţele activităţilor specifice profilului/specializării asupra

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 37
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
caz, corectarea propriei dezvoltării fizice
• Sisteme de acţionare pentru corectarea cifozelor, lordozelor şi scoliozelor
dezvoltări fizice,

valorificând sistemul

metode şi mijloace

specifice

1.3 Selectarea adecvată a • Poziţii, deprinderi şi calităţi motrice specifice


profilului/specializării
deprinderilor şi a calităţilor • Variante de parcursuri aplicativ-utilitare care să cuprindă acţiuni
motrice necesare adaptării la mediul natural şi specifice
motrice de bază, profilului/specializării
• Procedee şi sisteme de acţionare pentru dezvoltarea calităţilor
corespunzătoare motrice combinate

specificului unor activităţi

motrice variate şi complexe

1.4 Adaptarea mijloacelor • Valorile medii pe ţară ale calităţilor motrice specifice vârstei şi sexului
• Probe standard de evaluare a calităţilor motrice de bază
şi a procedeele de • Dinamica obiectivă a evoluţiei calităţilor motrice, specifică vârstei
şi sexului
dezvoltare a calităţilor • Cerinţele activităţii de exersare în sălile de culturism şi fitness

motrice proprii

8. Valorificarea cunoştinţelor şi a
deprinderilor sportive dobândite, în
organizarea şi în practicarea competiţională
şi/sau necompetiţională a disciplinelor
sportive
Competenţe specifice Conţinuturi
2.1 Valorificarea Atletism

cunoştinţelor şi a
• Probe de alergare (opţional):
- o probă din oferta profesorului
deprinderile tehnico-tactice
• Probe de sărituri (opţional):
însuşite, în rezolvarea - o probă din oferta profesorului
• Probe de aruncări (opţional):
eficientă a situaţiilor - o probă din oferta profesorului
• Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe
specifice disciplinelor • Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi internaţională
Gimnastică
sportive, în
• Gimnastică acrobatică (opţional):
- variante de linii acrobatice
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 38
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
întreceri/concursuri • Sărituri la aparate (opţional):
- variante de sărituri la aparatele existente în dotare
• Gimnastică ritmică sportivă (opţional):
- variante de linii cu exerciţii şi cu obiecte portative
• Sport aerobic (opţional):
- variante de combinaţii de exerciţii realizate pe fond muzical
• Regulamentele specifice fiecărui domeniu al gimnasticii
• Informaţii din activitatea competiţională locală, naţională şi
internaţională, specifice gimnasticii

Jocuri sportive

• Un joc la alegere din:


Baschet

- variante de procedee tehnice de finalizare


- variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de atac şi de
apărare
- sistemul de apărare om la om
- variante de contraatac
- sistemul de atac cu un pivot
- regulamentul de joc
- informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din baschet
Fotbal

- variante de procedee tehnice de lovire a mingii şi de finalizare


- variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de atac şi de
apărare
- sistemul de apărare om la om
- sistemul de atac cu două vârfuri
- regulamentul de joc
- informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din fotbal
Handbal

- variante de procedee tehnice de finalizare


- variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de atac şi de
apărare
- sistemul de apărare 5 plus 1
- variante de contraatac
- sistemul de atac cu un pivot
- regulamentul de joc
- informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din handbal
Volei

- variante de procedee tehnice de serviciu


- variante de procedee tehnice ale loviturii de atac
- structuri tehnico-tactice care să cuprindă 2-3 procedee tehnice
de bază
- sistemul de apărare cu jucătorul din zona 6 retras
- sistemul de atac cu jucătorul-ridicător în zona 2
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 39
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
- regulamentul de joc
- informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din volei
Discipline sportive alternative

În situaţii speciale determinate de baza tehnico-materială, de

condiţiile climaterice dominante, de tradiţiile locale şi de opţiunile

elevilor, unele discipline sportive prevăzute în programa şcolară pot fi

înlocuite, pe unele perioade precizate, cu discipline sportive alternative,

respectiv:

- discipline sportive sezoniere: schi alpin, schi fond, sanie,


patinaj, înot;
- dans sportiv;
- sporturi de luptă şi autoapărare;
- jocuri sportive: oină, tenis de masă, badminton, rugby.
Conţinuturile acestor discipline sportive vor viza însuşirea

procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice de bază, dezvoltarea calităţilor

motrice specifice, însuşirea regulamentului oficial şi practicarea globală

a acestora.

9. Analiza şi evaluarea concursurilor sportive,


din perspectiva spectatorului
Competenţe specifice Conţinuturi
3.1 Comentarea rezultatelor • Criterii de apreciere a rezultatelor în concursuri/competiţii oficiale

obţinute de către sportivi,

pe baza unor criterii

obiective

SUGESTII METODOLOGICE
Clasele a XI-a şi a XII-a
Educaţia fizică la clasele a XI-a şi a XII-a, clase terminale ale învăţământului liceal, va urmări
realizarea competenţelor generale şi a competenţelor specifice, precum şi asigurarea contribuţiei
specifice la atingerea finalităţilor învăţământului liceal.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 40
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Metodologia de proiectare şi de realizare a demersului didactic se elaborează asemănător cu
clasa a X-a, reprezentând din acest punct de vedere o continuitate de concepţie.
La aceste nivel de învăţământ, se extinde organizarea procesului didactic pe principiul ofertei
profesorului şi al opţiunilor individuale ale elevilor sau ale grupurilor de elevi, precum şi al parcurgerii
traseelor particulare de învăţare, cu precădere pentru elevi cuprinşi în clasa a XI-a, proveniţi din alte
unităţi şcolare.
Competenţa generală nr. 1 şi competenţelor specifice subordonate acesteia, în special 1.1, 1.2.
şi, parţial, 1.3, 1.4 se realizează cu întreaga clasă, sub directa conducere a profesorului, particularizând
unele categorii de conţinuturi, în funcţie de domeniile de specializare ale elevilor. Competenţa generale
nr. 2 şi competenţa specifică 2.1 se realizează diferit faţă de cele anterioare, astfel, instruirea elevilor
pentru practicarea probelor disciplinelor sportive are la bază oferta profesorului şi opţiunilor
individuale ale elevilor, care se centralizează, constituindu-se grupe omogene, separate pe sexe sau
mixte. La nivelul acestor grupe, se va urmării aprofundarea şi extinderea cunoştinţelor, a
componentelor pregătirii fizice şi tehnico-tactice, dându-se pondere crescută activităţilor de exersare
globală, preponderent sub formă de întrecere, în regim de autoorganizare şi autoarbitrare, cu
îndeplinirea de către elevi, prin rotaţie, a rolurilor de şef de grupă, arbitru, căpitan de echipă, după caz.
În această formă de organizare a instruirii opţionale, spre deosebire de varianta de lucru cu
clasa, profesorul va îndeplini rolul de coordonator, organizator oferind consiliere alternativă grupelor
constituite şi componenţilor acestora.
După caz, cu precădere la jocurile sportive, fiecărei grupe valorice, stabile sau periodice, i se
atribuie sarcini de instruire adecvate.
Cunoscut fiind că instruirea elevilor, la disciplina Educaţie fizică, se realizează preponderent în
domenii stabilite pe bază de ofertă şi opţiune, se impune ca şi sistemul de evaluare să conţină
instrumente diversificate, conform structurii grupelor constituite, elevii având posibilitatea să opteze
pentru probele de evaluare pe care le va susţine.
Probele de evaluare a elevilor (minimum două semestrial) vor viza:
1. dezvoltarea forţei segmentare – exprimată printr-un cuplu de două probe, vizând două
segmente corporale diferite, altele decât probele susţinute în clasa anterioară;
2. o probă atletică aleasă dintre cele două practicate opţional;
3. un exerciţiu liber ales la una dintre ramurile gimnastici sau o săritură la un aparat de
gimnastică;
4. randamentul în jocul sportiv practicat opţional sau efectuarea unei structuri tehnico-tactice
stabilite de către profesor.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 41
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
În vederea sprijinirii elevilor pentru continuarea practicării exerciţiilor fizice în activitatea
independentă, profesorul va furniza elevilor interesaţi variante de programe, în special de întreţinere
fizică, pentru dezvoltarea forţei, a mobilităţii, pentru practicarea jogging-ului, deplasarea pe role etc.
Şi pe parcursul ciclului superior al liceului, la solicitarea elevilor, profesorul, în funcţie de
condiţiile materiale existente, poate asigura instruirea elevilor şi în discipline sportive alternative,
menţionate în programă, înlocuind astfel unele discipline sportive obligatorii, cum ar fi jocul sportiv
sau gimnastica, în perioadele când acestea sunt planificate.
Învăţământul liceal reprezintă o etapă superioară a sistemului nostru de învăţământ, ea urmând
firesc după etapa gimnazială şi fiind premergătoare celei universitare. Este etapa în care predomină
calitatea procesului de instruire la educaţia fizică, linear-concentric a programei de specialitate.
Educaţia fizică este prevăzută cu două ore pe săptămână la fiecare clasă.
Învăţământul liceal este de mai multe tipuri, existând o reţea foarte largă de licee: industriale,
agricole, silvice, economice şi administrative, matematică şi fizică, etc.
Educaţia fizică, ca disciplină, trebuie să aibă un conţinut şi o metodologie diferenţiate de tipul
de liceu. Din păcate nu există pentru fiecare tip de liceu o programă specială de educaţie fizică.
Vârsta specifică învăţământului liceal (14-15 - 18-19 ani) numită postpubertară sau
adolescenţă prezintă următoarele particularităţi:
Particularităţi somatice
- se remarcă o încetinire treptată a ritmului de creştere şi dezvoltare somatică, continuă creşterea în
lungime a oaselor dar într-un ritm lent, în schimb se intensifică procesul de îngroşare a acestora.
diametrele şi perimetrele cresc, ca o compensare a rămânerii în urmă din perioada pubertară.
- creşterea în înălţime mai continuă la băieţi din cauză trunchiului şi aproape că stagnează la fete.
- se realizează o hipertrofie a muşchilor, musculatura atingând un procent de aproximativ 44% la băieţi
şi 37% la fete din greutatea corporală şi în consecinţă sporeşte greutatea corporală atât la băieţi cât şi la
fete în medie cu 1-2 kg / an.
- proporţiile dintre segmentele corpului se modifică tot mai mult în sens de armonizare.
- dezvoltarea morfologică a aparatului cardio-vascular se accelerează doar în unele privinţe şi se
încheie în linii mari la sfârşitul perioadei, cresc volumul şi greutatea miocardului, reţeaua vasculară a
muşchilor scheletici şi a altor organe periferice se măreşte.
- aparatul respirator are ritm de dezvoltare morfologică încetinit, volumul şi greutatea plămânilor cresc,
se fortifică muşchii inspiratori.
pe plan morfologic, analizatorii se prezintă la un nivel de maturizare apropiat de cel al adultului.
Particularităţi funcţionale

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 42
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- ca şi pe plan morfologic se manifestă un echilibru al indicilor funcţionali. Există un echilibru
mai stabil între excitaţia şi inhibiţia corticală, contribuind la formarea şi păstrarea timp mai
îndelungat a legăturilor temporale.
- se îmbunătăţesc indicii cardio-respiratori (capacitatea vitală, debitul sistolic, debitul cardiac)
dând posibilitatea unei sporite capacităţi de efort a organismului.
- frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială au valori apropiate de cele ale adultului, se
îmbunătăţeşte evident ventilaţia pulmonară, amplitudinea respiraţiei creşte, frecvenţa
respiratorie scade şi se apropie de valorile vârstei adulte (aproximativ 18 respiraţii / minut).
- oxigenarea ţesuturilor se îmbunătăţeşte datorită echilibrului dintre volumul inimii şi diametrele
vaselor.
- se definitivează diferenţierea caracteristicilor sexuale.
- analizatorii se prezintă încă la un nivel inferior de maturizare din punct de vedere funcţional
faţă de vârsta adultă.
Particularităţi psihice
- interesele cognitive sporesc, atingându-se un bun nivel de cunoaştere a fenomenelor,
realităţilor.
- se dezvoltă simţul critic şi se recurge la aprecieri valorice obiective (deşi de multe ori se
face comparaţia cu modelul ales).
- sporeşte ca frecvenţă dorinţa şi încercarea de a realiza fapte deosebite care să ducă la
remarcare în cadrul grupului, adolescentului îi place să fie remarcat, controlul conduitei
sale fiind mult îmbunătăţit faţă de pubertate.
- emotivitatea şi sensibilitatea specifice vârstei pubertare nu dispar şi sunt dublate de
orgoliu, de sentimentele calităţii deosebite a activităţii desfăşurate. Succesele le aduc
mari satisfacţii, iar insuccesele pot provoca suferinţe greu de recuperat ulterior.
- echilibrul emoţional este mai bun decât în pubertate, cu toate că se manifestă erotizarea
emotivă faţă de sexul opus.
- la adolescent sentimentul prieteniei se dezvoltă foarte mult, el fiind capabil de abnegaţie
şi sacrificiu.
- apar diferenţieri evidente între băieţi şi fete, în majoritatea situaţiilor fetele “îi privesc de
sus” pe băieţi, ambele sexe manifestând atitudini de încăpăţânare şi obrăznicie, mai ales
celor care se împotrivesc aspiraţiilor lor.
- gândirea adolescentului devine abstractă, logică şi este bazată tot mai mult pe
raţionamente complexe.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 43
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- limbajul se îmbunătăţeşte cu termeni ştiinţifici şi tehnici, deşi apar cuvinte de jargon în
vocabularul curent.
- în această perioadă se conturează idealul de viaţă, se ivesc gândurile despre viitoarea
profesie şi de cele mai multe ori se discută.
Particularităţile motrice
- se apreciază pe bază de cercetări, că în mod logic şi legic, creşte capacitatea elevilor de a
depune efort fizic cu indici sporiţi de viteză, îndemânare, forţă şi rezistenţă.
Pe acest plan general, superioritatea aparţine băieţilor, cu toate că sub aspect biologic, avansul
fetelor luat în pubertate se menţine cel puţin până la 16-17 ani. Există tot suportul biologic pentru
educare calităţilor motrice de bază în totalitatea lor, punându-se accent pe forţă şi rezistenţă (care
datorită creşterii mai ales a greutăţii corporale, se îmbunătăţesc spontan, mai puţin, cu ritm anual din ce
în ce mai mic pe măsură ce se înaintează în vârstă.
viteza se poate dezvolta dar nu cu progrese remarcabile, se insistă pe viteza de repetiţie, de
deplasare şi de execuţie. Pentru viteza de deplasare sunt indicate distanţe cuprinse între 30 şi 60 m.
îndemânarea înregistrează o creştere a indicilor, mai ales a coordonării motrice, mai mult la
băieţi decât la fete. Mobilitatea articulară este deficitară la această vârstă, mai ales la băieţi, mobilitatea
activă şi pasivă a coloanei vertebrale atingând valori maxime în primii ani de adolescenţă, ca apoi să
stagneze şi să se stabilizeze.
forţa se poate dezvolta, datorită hipertrofiei musculare, îndeosebi la băieţi, avându-se grijă
pentru deficienţele fizice, mai ales la coloana vertebrală. La începutul perioadei postpubertare se va
pune accent pe forţa segmentară, foarte eficiente fiind circuitul şi izometria ca procedee specifice.
rezistenţa se dezvoltă foarte bine la această perioadă. Este etapa cea mai favorabilă pentru
dezvoltarea capacităţii de efort maxim aerob.
Nivelul ridicat al tuturor calităţilor motrice, stadiul dezvoltat al aparatului locomotor, echilibru
între excitaţie şi inhibiţie constituie factori indubitabili pentru însuşirea, consolidarea şi perfecţionarea
deprinderilor şi priceperilor motrice indiferent de gradul de dificultate.
Rolul profesorului este de omogenizare şi să îmbunătăţească sistemul de deprinderi motrice în
rândul elevilor, mai ales cele specifice ramurilor de sport.
Modelul final al educaţiei fizice din învăţământul liceal trebuie să reflecte finalităţile acestui
proces, având în vedere că majoritatea absolvenţilor, nu mai urmează o altă formă de învăţământ şi că
îşi vor desfăşura activitatea în diferite sectoare ale vieţii sociale şi economice. Componentele şi
structura acestui model final sunt asemănătoare, în general, cu cele specifice modelului final şi al celor
intermediare (pe clase) specifice educaţiei fizice din învăţământul gimnazial, însă diferă esenţial
aspectele de ordin calitativ şi cantitativ.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 44
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Sintetizând, putem aprecia că absolventul ciclului liceal de învăţământ trebuie să aibă indici
superiori de dezvoltare fizică armonioasă, calităţi motrice de bază cu potenţă de manifestare eficientă a
tuturor formelor specifice, un sistem bogat şi elevat de deprinderi şi priceperi motrice de bază şi utilitar
aplicative, dar mai ales specifice ramurilor şi probelor de sport prevăzute în programa de specialitate,
precum şi capacitatea (dar şi obişnuinţa) de a le aplica în condiţiile de viaţă (inclusiv cele necesare
petrecerii utile şi plăcute a timpului liber).
Obiectivele educaţiei fizice la acest ciclu de învăţământ derivă din modelul anterior prezentat,
iar metodologia de realizare a acestor obiective la acest ciclu, nu ridică probleme esenţiale de
diferenţiere de ciclul anterior.
- majoritatea elementelor de conţinut sunt acum reluate pe un plan superior ca volum,
intensitate şi complexitate.
- apar aspecte suplimentare pe planul autoorganizării, autoconducerii şi autoaprecierii
- se manifestă de asemenea mai pertinent, respectarea opţiunilor elevilor, mai ales pentru
practicarea unor probe sau ramuri de sport (motivate din punct de vedere al bazei materiale)
- în aceiaşi măsură, creşte rolul şi ponderea temelor pentru acasă, care vizează cu precădere
dezvoltarea calităţilor motrice dar şi consolidarea unor deprinderi şi priceperi motrice.
În cadrul liceelor industriale, se pune problema necesităţii de a folosi o metodologie care să
vizeze prioritar dezvoltarea calităţilor motrice specifice meseriilor respective, prevenirea apariţiei
atitudinilor deficiente sau a stabilirii deficienţelor fizice pe care le implică profesile specifice şi chiar
consolidarea unor deprinderi motrice de bază şi utilitar aplicative incluse în fluxul tehnologic respectiv.
Aici de mare valoare sunt măsurile pentru formarea reflexelor de autoasigurare, de postură corectă.
Sistemul formelor prin care se realizează practicarea exerciţiilor fizice de către elevii din liceu,
nu prezintă diferenţieri semnificative faţă de învăţământul gimnazial.
Lecţia de educaţie fizică, ca formă organizatorică de bază, are o tipologie asemănătoare cu cea
din învăţământul gimnazial. Predomină lecţiile de tip consolidare şi chiar perfecţionare fiind puţine cele
de tip învăţare.
Destul de frecvent, la colective de elevi destul de bune şi omogene din punct de vedere al
dezvoltării indicilor somatici şi funcţionali, nu se mai face veriga a III-a din lecţie, destinată optimizării
dezvoltării fizice. Întrecerea sub formă de concursuri capătă pondere mult sporită faţă de gimnaziu.
În lecţie, creşte participarea elevilor la organizarea, conducerea şi evaluarea proprii-lor execuţii
sau a execuţiilor colegilor. Elementele de autoorganizare şi autoconducere, individuală sau în grup,
sunt frecvente în multe verigi ale lecţiei. Important este ca să se cuprindă câţi mai mulţi elevi, sau chiar
toţi în această acţiune didactică de capacitare în lecţie cu tehnici individuale de autoorganizare,

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 45
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
autoconducere şi conducere a elevilor şi implicit de autoevaluare, toate aceste tehnici putând fi
transferate în activitatea din timpul liber, activitate ce este independentă.
În lecţie se lucrează mult sau chiar exclusiv pe grupe de nivel valoric biomotric, mai ales, dar
nu exclusiv în verigile tematice. În aceste grupe, de cele mai multe ori, liderii trebuie să fie aleşi de
către colegi cu toate că, frecvent ei sunt numiţi de către profesori. De regulă, aceste grupe au un
caracter permanent deschis. Tratarea diferenţiată a fetelor în raport cu colegii lor de clasă este necesară,
atât sub aspectul dozării, cât şi a conţinutului instruirii, mai ales în gimnastică. Problema se pune la fel
şi pentru băieţi, când este vorba de instruire prin teme din fotbal, rugby.
Temele pentru acasă se dau aproape exclusiv pe parcursul lecţiei şi nu în ultima verigă.
Creşte în lecţie preocuparea profesorului de a conştientiza procesul de efectuare a exerciţiilor
fizice, de a explica în mod ştiinţific efectele acestor exerciţii şi necesitatea unei metodologii cât mai
corecte şi eficiente (ca dozarea efortului, formaţii de lucru, refacerea după efort, etc.).
Evaluarea elevilor la educaţia fizică în liceu este asemănătoare sub aspectul conţinutului şi al
metodologiei cu cea din clasele a VII-a şi a VIII-a ale ciclului gimnazial.

6.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PROFESIONAL


În actuala etapă de dezvoltare a economiei ţării noastre, învăţământul profesional trebuie să
capete o importanţă din ce în ce mai mare. Lui îi revine sarcina de a pregăti temeinic muncitori
calificaţi şi tehnicieni necesari sectoarelor diverse ale economiei naţionale sau altor domenii sociale.
Învăţământul profesional se organizează sub două forme:
- cursuri de zi
- cursuri serale
Funcţionează conform legii învăţământului din iulie 1995, prin două tipuri de şcoli:
- Şcoli profesionale
- Şcoli de ucenici
Şcolile de ucenici pot funcţiona independent sau pe lângă grupuri şcolare, dar fac parte întotdeauna din
învăţământul profesional.
Şcolile de maiştrii sunt şcoli postliceale.
La şcolile profesionale se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu cu certificat de capacitate. Durata
studiilor este de 2-4 ani. Admiterea se face pe baza trecerii unor probe stabilite şi elaborate de unitatea
de învăţământ respectiv. Cursanţii şi absolvenţii învăţământului profesional cu certificat de capacitate
pot urma studiile în învăţământul liceal prin concurs de admitere.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 46
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
La şcolile de ucenici se pot înscrie absolvenţii de gimnaziu cu sau fără certificat de capacitate în
vederea însuşirii unor deprinderi preponderent practice. Durata studiilor în aceste şcoli este de 1-3 ani.
Admiterea se face prin trecerea unor probe specifice meseriei.
Reţeaua învăţământului profesional, meseriile care se şcolarizează, numărul de locuri, etc., se dau
publicităţii cu 6 luni înaintea începerii anului şcolar. De toate acestea, precum şi de planurile de
învăţământ şi de programele analitice, răspunde ministerul învăţământului cu consultarea factorilor
interesaţi.
Planurile de învăţământ cuprind trei tipuri de activităţi:
a) activităţi de pregătire teoretică, (realizate în multe cazuri în module co-masate cu
durata cea mai frecventă de un trimestru).
b) activităţi de pregătire practică (realizate de elevii din primul sau primii ani de studiu,
în ateliere şcolare sau laboratoare; unele ateliere sau laboratoare au şi planuri de producţie, pe bază de
contracte sau convenţii cu diverşi beneficiari).
c) activităţi de pregătire practică de producţie (realizată de elevii din ultimul sau ultimii
ani de studiu, în întreprinderi, şi de toţi elevii şcolarizaţi în meserii al căror specific nu permite
organizarea atelierelor sau laboratoarelor în şcoli).
Educaţia fizică, prezentă numai la cursurile de zi, este prevăzută cu o oră pe săptămână.
Modelul de educaţie fizică trebuie să ia în considerare pe lângă factorii cu valabilitate generală (vârsta,
sexul, nivelul de dezvoltare şi de motricitate) şi caracteristicile meseriilor pentru care sunt pregătiţi
elevii. Ca atare, absolventul acestui tip de învăţare trebuie să posede:
- o capacitate corespunzătoare de organizare
- indici calitativi de dezvoltare fizică corectă şi armonioasă
- indici superiori de manifestare a calităţilor motrice de bază dar şi a celor pe care le implică
exercitarea meseriei .
- deprinderile şi priceperile motrice de bază şi utilitar aplicative bine însuşite cu accent pe cele
implicate în fluxul tehnologic solicitat de viitoarea meserie
- deprinderile şi priceperile motrice specifice unor sporturi şi capacitatea de a le folosi în
petrecerea timpului liber.
- tehnici de educaţie fizică şi reflexe de autoasigurare pentru a neutraliza influenţele negative
ale efortului profesional asupra creşterii şi dezvoltării fizice.
În vederea îndeplinirii acestor finalităţi, educaţia fizică are obiective bine precizate, centrate pe
aspecte care vizează starea de sănătate, capacitatea de efort, motricitatea generală şi cea specifică,
cunoştinţele de specialitate, capacitatea şi obişnuinţa de practicare independentă şi sistematică a
exerciţiilor fizice, contribuţia la întregirea educaţiei generale a elevilor.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 47
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Grupele de meserii stabilite de specialiştii în ergonomia şi igiena muncii sunt:
grupa I - cuprinde acele meserii care se caracterizează prin consum de energie, lucru
muscular cu caracter predominant static din poziţia stând sau şezând. Ea se împarte în două subgrupe:
subgrupa a - cuprinde meseriile din poziţia şezând, cu efort fizic redus şi localizat la nivelul membrelor
superioare. Ele reclamă o mare încordare a analizatorului vizual şi a atenţiei: cizmar, croitor, optician,
şofer, dactilograf.
subgrupa b - meseriile care se execută din poziţie ortostatică cu deplasare redusă la locul de muncă:
vânzători, frizer, bobinator, ţesător, perforator, etc.
grupa II - cuprinde acele meserii care solicită un consum mediu de energie, cu lucru
muscular mixt (static şi dinamic), meserii efectuate din poziţie ortostatică pe bază de solicitare intensă a
tuturor analizatorilor: strungar, lăcătuş, presor, etc.
grupa III - cuprinde acele meserii care solicită un efort fizic intens şi susţinut de natură
mixtă (static şi dinamic), meserii efectuate din poziţia ortostatică şi derivate ale acesteia cu angajarea
principalelor grupe musculare dar mai ales acelora de la nivelul trunchiului şi a membrelor superioare:
zidar, betonier, fierar, etc.
grupa IV - cuprinde acele meserii care solicită un consum foarte mare de energie,
efectuate din poziţie ortostatică şi derivate ale acesteia, cu angajarea grupelor musculare ale întregului
corp. Aceste meserii, în multe cazuri se desfăşoară la temperaturi ridicate sau în condiţii neobişnuite de
microclimat: oţelar, furnalist, laminator, miner, etc.
Formele de organizare a practicării exerciţiilor fizice:
- lecţia de educaţie fizică
- gimnastica zilnică
- gimnastica compensatorie în atelierele sau laboratoarele din şcoală
- gimnastica de înviorare pentru şcolile cu internate
- activităţi de educaţie fizică şi sportivă pentru toţi
Doar gimnastica compensatorie apare ca formă specifică pentru acest tip de învăţământ. Ea
trebuie să se organizeze în ateliere sau laboratoare după 3-4 ore de muncă, sub supravegherea
maistrului, având o durată de aproximativ 5-6 minute.
Se execută complexe de 6-8 exerciţii fizice libere, din poziţia stând, complexe pregătite în
lecţiile de educaţie fizică şi conduse de un elev instructor. Pe fondul influenţelor generale asupra
dezvoltării fizice a organismului executanţilor, trebuie să fie evident caracterul compensator al acestor
complexe de exerciţii fizice, luându-se şi măsurile igienice necesare.
Aprecierea elevilor la educaţia fizică se face după criteriile valabile şi pentru alte cicluri de
învăţământ, precum şi pe baza rezultatelor la următoarele probe cunoscute în S.U.V.A.D.:
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 48
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- alergare pe 50 m plat
- alergare pe 800 m fetele şi 1000 m băieţii
- săritura în lungime cu elan
- tracţiuni în braţe din atârnat la bara fixă
- exerciţiu liber ales la sol, cu elemente din gimnastica acrobatică (şi din gimnastica
ritmică pentru fete)
- săritură la un aparat de gimnastică (ladă sau capră, în funcţie de clasă sau de sex)
- elemente tehnico-tactice dintr-un joc sportiv
Metodologia trecerii acestor probe este aceiaşi ca la învăţământul liceal şi este precis descrisă în
instrucţiunile 6226 din 1996.

7.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR DE NEPROFIL


Învăţământul superior este ultima verigă a sistemului nostru de învăţământ, cu toate că există şi
unele forme de pregătire postuniversitară (master, doctorat etc.).
Învăţământul superior nu este obligatoriu şi se caracterizează prin opţiunea absolvenţilor
liceelor pentru un anumit profil şi câştigarea statutului de cursant (student) pe bază de concurs.
Educaţia fizică este disciplină a planurilor de învăţământ în toţi anii de studiu. În doi ani aleşi de
fiecare student sau stabiliţi de decanat, educaţia fizică este obligatorie (anul I şi II). În ceilalţi ani de
studiu ea are caracter facultativ.
Ca disciplină de învăţământ cu caracter obligatoriu, în cei doi ani aleşi sau stabiliţi, educaţia
fizică este prevăzută cu un volum de 2 ore / săptămână. Acest volum se desfăşoară sub formă de lecţii
practice cu o durată de 100 minute, specific învăţământului superior. Există şi în anumite situaţii şi
posibilitatea organizării şi desfăşurării a 2 lecţii / săptămână cu durata de 50 minute fiecare, cu
aprobarea decanatelor şi la propunerea cadrelor de educaţie fizică.
Conţinutul procesului didactic, vizează în principal, perfecţionarea studenţilor în practicarea
unor probe şi ramuri sportive. Există şi situaţii în care se face iniţierea în unele sporturi necuprinse în
programa de specialitate, din învăţământul universitar: judo, culturism, arte marţiale, tenis, gimnastică
aerobică, canotaj, yahting.
Probele sau ramurile de sport se stabilesc în funcţie de baza materială şi încadrarea cu
specialişti a fiecărei catedre de educaţie fizică, iar înscrierea studenţilor se face pe bază de opţiuni
exprimate prin cerere scrisă la început de an universitar. Deci grupele de lucru se stabilesc pe baza
acestor opţiuni, nefiind identice cu grupele valabile pentru celelalte discipline din cadrul de învăţământ.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 49
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Grupele de lucru la educaţia fizică se constituie dacă sunt minimum 15 opţiuni pentru proba sau ramura
de sport respectivă.
Structura lecţiei de educaţie fizică este alta faţă de învăţământul preuniversitar. Se face o
organizare a colectivului de studenţi (ca o primă verigă), urmată de o pregătire sumară pentru efort (a
II-a verigă), se trece apoi la practicarea probei sau ramurii de sport sub formă globală, iar în cazul
iniţierii se realizează şi exersare analitică. Înspre final, se face o revenire a organismului după efort, tot
sumară, urmată de o încheiere a lecţiei (aprecieri şi recomandări). Nu sunt prezente verigile de
influenţare selectivă a aparatului locomotor şi de dezvoltare a calităţilor motrice.
Metodologia desfăşurării lecţiilor diferă şi ea de treapta anterioară de învăţământ. Se merge
foarte mult, dacă nu chiar exclusiv, pe autoconducere şi autoorganizare în veriga tematică, pentru
lecţiile în care se perfecţionează elementele însuşite în liceu. În lecţiile de iniţiere este o metodologie
relativ asemănătoare cu cea din învăţământul liceal.
Pentru o instruire relativ unitară sunt elaborate de către ministerul învăţământului programe
pentru fiecare probă sau ramură de sport. S-a spus instruire “relativ unitară”, deoarece se recomandă ca
instruirea în probele sau ramurile de sport să fie subordonată în sens de adaptare şi specificului
profesilor viitorilor absolvenţi, pe măsura posibilităţilor.
Cursul facultativ se adresează studenţilor din ceilalţi ani de învăţământ în afara celor doi
stabiliţi. Studenţii opteaza la fel ca în cei doi ani obligatorii pentru o probă sau ramură de sport, grupele
fiind constituite din minimum 25 de studenţi şi sunt normate cu 2 ore / săptămână fiind incluse în orar.
Acelaşi curs facultativ se poate organiza şi pentru studenţii cu deficienţe fizice care optează în acest
sens.
Conţinutul instruirii la cursul facultativ este stabilit pe bază de programă, de către fiecare
catedră de educaţie fizică.
În afara celor două forme de organizare (curs obligatoriu şi facultativ), există teoretic dar şi
practic şi alte forme sau modalităţi de practicare a exerciţiilor fizice de către studenţi:
- gimnastica individuală de întreţinere
- activităţi de educaţie fizică pentru toţi (cu competiţii tradiţionale şi acţiuni
diversificate, mai ales de tip turistic), activităţi sportive de performanţă în cluburi şi asociaţii sportive
studenţeşti, etc.
Aprecierea studenţilor la educaţia fizică, atât la cursul obligatoriu, cât şi la cel facultativ, se face
prin note de la 10 la 5, trecute în foaia matricolă ca medii anuale. Acordarea notelor se face în principal
pe baza rezultatelor obţinute la probele din sistemul de apreciere şi verificare. Se iau în consideraţie şi
celelalte criterii specifice şi cunoscute pentru evaluarea randamentului la educaţia fizică: performanţă,
progres, frecvenţă, interes, etc.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 50
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Conţinutul sistemului unitar de verificare şi apreciere:
a) probe pentru aer liber
- alergare 100 m plat
- alergare 500 m plat studentele şi 1000 m plat studenţii
- săritura în lungime cu elan
- aruncarea greutăţii de 4 kg studentele şi 7,257 studenţii
b) probe pentru interior
- tracţiuni în braţe (studenţii)
- menţinut în atârnat cu braţele îndoite (studentele)
- ridicare picioarelor, cu îndoirea lor din genunchi, la piept (studentele)
c) 3-4 probe specifice fiecărui sport (stabilite la nivelul catedrei de educaţie fizică)
Pe parcursul anilor au mai fost propuse şi alte probe: săritura în lungime de pe loc, alergare de
durată (fetele 7 minute iar băieţii 9 minute), flotări din culcat facial la băieţi şi cu genunchi pe banca de
gimnastică la fete, ridicări de trunchi din culcat dorsal şi extensii din culcat facial timp de 30 minute,
îndoirea trunchiului din stând (mobilitate).

8.EDUCAŢIA FIZICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL


Există două sensuri ale învăţământului special în domeniul nostru. Unul se referă la procesul de
instruire specific pentru unităţile sportive din gimnaziu şi licee. Acest sens nu face obiectul
preocupărilor noastre.
Alt sens se referă la procesul instructiv-educativ realizat în unităţile care şcolarizează subiecţi
cu deficienţe pe diferite planuri. Acest sens constituie obiectul nostru.
Învăţământul pentru deficienţi este destul de răspândit în ţara noastră, cu toate că depistarea şi
încadrarea acestor deficienţi în unităţi speciale au fost acţiuni destul de superficiale, în sensul de
insuficiente în raport cu realitatea din ultimele decenii. Există în prezent aproximativ 300 de unităţi
şcolare pentru deficienţi în ţara noastră.
Deficienţa reprezintă abatere de la normal. Sunt multe tipuri de deficienţe. Cele mai recente
lucrări autorizate de UNESCO, disting 7 mari categorii de deficienţe:
1) deficienţe caracteriale
2) deficienţe mintale
3) deficienţe fizice
4) deficienţe vizuale
5) deficienţe auditive

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 51
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
6) deficienţe de limbaj
7) deficienţe de învăţare
Autorii francezi disting următoarele categorii de deficienţe:
1) deficienţe motorii
2) deficienţe mintale
3) deficienţe senzoriale
4) maladii cronice
5) polideficienţe
6) deficienţe de integrare socială şi profesională
Cele mai frecvente sunt deficienţele asociate.
După datele UNESCO aproximativ 10-15% din tânăra generaţie prezintă o deficienţă, iar dintre
aceştia aproximativ 30% au deficienţe mintale.
Clasificări terminologice
a) după Şerban Ionescu, în lucrarea “Integrarea socio-profesională a deficienţilor mintali” avem:
- deficienţă = consecinţă a unui “defect” fizic sau psihic în evoluţia psiho-socială a
individului.
- handicapul = o continuare, deci un efect al deficienţei.
b) R. Lenoire, în 1974, pune accent pe aspectele sociale privind handicapul şi aprecia că: “este
handicapată orice persoană care datorită incapacităţii sale fizice sau mintale a comportamentului său
sau a lipsei de pregătire, este incapabilă să aibă singură grijă de sine sau necesită o îngrijire
permanentă, ori devine izolată datorită ei însăşi sau datorită unor măsuri luate de colectivitate.”
c) după al doilea comitet al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în probleme de readaptare
medicală, se apreciază că: “un handicapat este persoana a cărei integritate fizică sau mintală este
temporal sau definitiv diminuată, fie datorită unor cauze congenitale, fie ca urmare a vârstei, a unei
maladii sau a unui accident, astfel încât, autonomia sa, capacitatea de a urma o şcoală (de masă) sau de
a ocupa un loc de muncă (obişnuit) sunt compromise.
d) după termenul francez, persoanele sunt handicapate ”deoarece suferă datorită stării lor fizice,
mintale, caracteriale, sau situaţiei lor sociale, de tulburări care constituie pentru ei «handicapuri», adică
slăbiciuni, devieri particulare faţă de ceea ce este normal; normalul se defineşte ca nivelul mediu al
capacităţilor şi şanselor majorităţii indivizilor care trăiesc în aceiaşi societate.“
e) definiţia folosită de Asociaţia de Sănătate Publică din S.U.A. este apreciată ca fiind
predominant descriptivă şi pragmatică: ”un copil este considerat ca handicapat dacă el nu poate să se
joace, să înveţe, să muncească, sau să execute alte activităţi la fel ca ceilalţi de vârsta sa, datorită unor
limite în folosirea capacităţii sale fizice, mintale şi sociale.“
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 52
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
f) doi autori din Germania deosebesc trei aspecte:
1) dimensiunea organică, care este deficitul primar, diagnosticat prin metode clinice şi
prin examinarea organelor şi ţesuturilor.
2) dimensiunea funcţională, care este incapacitatea consecutivă insuficienţei organice.
3) dimensiunea socială, care este handicapul propriu-zis apreciat în raport cu cerinţele
mediului.
g) autorii unei lucrări de referinţă ”Copilul handicapat şi şcoala“ (franceză) propun să se
opereze cu următoarele trei concepte: deficienţa, incapacitatea şi handicapul. Deficienţa ar consta în
pierderea sau anomalia (tranzitorie sau definitivă) a unei structuri sau funcţii psihice, fiziologice, sau
anatomice. Deci este vorba de orice perturbare a structurii şi funcţiilor normale ale organismului, orice
maladie care afectează pe termen lung creşterea, dezvoltarea şi funcţionarea normală a individului.
Incapacitatea ar fi diminuarea sau pierderea posibilităţii de a face o activitate în modul sau condiţiile
considerate drept normale. Deci ea constă într-o pierdere sau reducere a performanţelor funcţionale. Ar
consta în modificări ale comportamentului şi ale unor funcţii. Ea ar fi o consecinţă directă a unei
deficienţe sau un răspuns al individului (mai ales sub aspect psihologic) la o deficienţă. Incapacitatea se
stabileşte pe baza unor scări funcţionale de performanţă. Handicapul reprezintă mai degrabă un
dezavantaj, care rezultă dintr-o deficienţă sau incapacitate. Este ansamblul consecinţelor personale,
sociale şi economice ale deficienţei şi incapacităţii.
h) ”Charta europeană pentru toate persoanele handicapate“, adoptată în anul 1987 de Consiliul
Europei, prezintă următoarele definiţii:
deficienţa = pierderea unei substanţe sau alteraţia unei structuri sau funcţii anatomice, fiziologice sau
psihologice.
incapacitatea = reducere (rezultantă a unei deficienţe) parţială sau totală a capacităţii de a îndeplini o
activitate în limite considerate normale pentru fiinţa umană
handicap = dezavantaj social pentru un individ, rezultat al unei deficienţe sau al unei incapacităţi, care
limitează sau interzice îndeplinirea unui rol normal, în raport cu vârsta, sexul, factorii sociali şi
culturali.
Deci, trei probleme trebuie clarificate când este vorba de persoane cu deficienţe:
1) natura deficienţei
2) gradul incapacităţii rezultate
3) evoluţia handicapului
8.1. ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL PENTRU DEFICIENŢII MINTALI

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 53
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Şcoala reprezentativă pentru diferitele societăţi, nu poate fi restrictivă şi selectivă, ci
comprehensivă (cuprinzătoare) şi integrativă, deschisă tuturor copiilor şi tinerilor, indiferent de formele
de organizare mintală.
Societatea este conştientă de problemele şi drepturile persoanelor handicapate. Ea vede în
educaţia specială o aplicare a principiului egalităţii şanselor pentru toţi.
Societatea a fost mereu preocupată, într-un fel sau altul, de handicapaţii mintali. Unele culturi s-
au temut de ei, altele i-au ignorat, iar altele i-au nimicit. În renaştere au apărut primele scrieri despre
handicapaţii de acest tip. În secolul al XVIII-lea s-au creat primele instituţii pentru ocrotirea lor.
Odată cu instituirea scării de inteligenţă de către Binet, în 1905, s-a creat o deschidere pentru
tratarea şcolară a handicapaţilor mintali. Binet a pus şi bazele unei filozofii a educaţiei speciale.
Contribuţia sa avea semnificaţia unei idei originale pentru epoca respectivă şi anume, ideea că, terapia
la handicapaţii mintali este de ordin pedagogic şi nu medical. În 1909, s-au deschis în Franţa primele
clase speciale pentru copii uşor handicapaţi mintal.
După Primul Război Mondial, se dezvoltă învăţământul special, se formează cadre pregătite în
acest sens, mai ales în ţările industrializate. După 1950, s-au elaborat planuri de învăţământ şi
metodologii pentru învăţământul de acest tip. După 1970, educaţia specială pentru handicapaţii mintali
a luat un nou avânt, sub impulsul unor legislaţii apărute în acest sens, tot în ţările industrializate. S-a
diversificat învăţământul special, a crescut preocuparea pentru ameliorarea conţinuturilor pedagogice şi
crearea unor centre de formare a cadrelor specializate în acest sens.
Tot în jurul anilor ‘70 a apărut aşa-zisa ”normalizare“, adică problema integrării sau a inserţiei
învăţământului special pentru handicapaţii mintal la învăţământul normal (ordinar, tradiţional). În 1988,
după datele UNESCO, 43 de ţări (74%) aveau o politică de integrare, iar 15 ţări (26%) aveau o politică
de neintegrare (România şi Grecia).
Deficitul mintal, cunoscut şi sub numele de oligofrenie, presupune în sens de implicaţie, o stare
de nedezvoltarea sau dezvoltare incompletă pe plan psihic. Trăsătura principală constă din afectarea
proceselor intelectuale (a gândirii şi în special a abstractizării şi generalizării), cu repercusiuni
profunde asupra personalităţii. Factorii patogeni care produc oligofrenia, pot acţiona, mai ales în primii
3 ani de viaţă, fiind de natură socio-profesională şi în special familială.
Curentul ştiinţific a studiat deficientul mintal ca fiinţă deviantă, diferită de cea normală, atât în
organizarea sa biologică, cât şi comportamental. Clinicianul a înţeles prin oligofrenie, o stare de
nedezvoltare sau insuficienţă a S.N.C.-ului, în mare măsură ireversibilă. În paralel, o bună perioadă de
timp, pedagogul şi psihologul, au vorbit despre deficienţa mintală ca despre o stare funcţională a
inteligenţei, care ar putea să fie ameliorată prin procedee speciale. Definirea deficientului mintal, se
face prin performanţa inteligenţei, care este expresia mintală a personalităţii.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 54
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Curentul social a definit deficienţa mintală, prin prisma criteriului de adaptare socială.
În cele din urmă s-a impus o definiţie de sinteză între cele două curente (ştiinţific şi social),
încercată în 1959 şi definitivată în 1973: ”deficienţa mintală se referă la o funcţie intelectuală generală,
în mod semnificativ inferioară celei medii, existentă în acelaşi timp ca deficit de comportament
adaptativ şi care se manifestă în timpul perioadei de dezvoltare“.
Deci apar două elemente în plus:
a) deficientul mintal se evaluează în funcţie de vârstă
b) se iau simultan în considerare două criterii
nivelul intelectual
adaptarea socială
Aceste două criterii conduc la două consecinţe:
1) funcţionarea intelectuală întârziată
2) comportament adaptativ deficitar
Clasificare deficienţilor mintali
Se face pe baza coeficientului de inteligenţă (Q.I.) obţinut prin teste speciale. Pentru deficienţa
mintală Q.I.-ul este între 0 şi: 70-75 după Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 80 după Deschamps şi 85
după Emil Vevea.
Sunt patru categorii de deficienţe mintale:
1) deficienţa mintală uşoară (lejeră), numită şi intelectul de limită. Q.I.-ul este între 50-
55 şi 70-75. Dezvoltarea intelectuală ajunge până la vârsta de 12-13 ani. Se formează deprinderi de
citit, de scris, de calcul aritmetic, de operare elementară în plan mental, fără a se atinge nivelul gândirii
formale. Subiecţii achiziţionează unele cunoştinţe despre natură şi societate, devin autonomi în
comunicare şi comportament, se pot integra în activitatea şi viaţa socială, dar pe ansamblul nivelului
dezvoltării psihice şi de adaptare rămâne limitat. Se consideră că această formă de deficienţă mintală ar
fi o consecinţă mai ales a unui proces instructiv-educativ necorespunzător şi a unor condiţii şi cerinţe
neraţionale pe plan familiar şi social pentru subiecţii respectivi.
2) deficienţa mintală moderată (medie), numită şi debilitate mintală. Q.I.-ul este între 35
şi 50-55. Se ajunge cu dezvoltarea intelectuală până la vârsta de 9-10 ani. Se poate însuşi limbajul
vorbit şi scris. Instruirea poate fi realizată corespunzător la nivelul cerinţelor învăţământului primar, dar
într-un ritm mult mai lent faţă de cei normali. Se poate învăţa o meserie simplă şi realizarea totală sau
parţială a celor necesare traiului şi autoconducerii în ontogeneză. Dezvoltarea psiho-motorie poate să
fie întârziată, fiind în unele cazuri aparent normală (memorie constantă care suplineşte gândirea; atenţie
spontană etc.), totuşi nu se reuşeşte în gândire depăşirea concretului, deosebirea esenţialului de
neesenţial, a generalului de particular. Informaţiile primite sunt insuficient prelucrate neexistând
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 55
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
capacitatea de prelucrare a lor în condiţii noi, variate. Se manifestă lipsă de control în mişcările
voluntare, simcinezii (mişcări suplimentare fără scop) etc.
3) deficienţă mintală severă, numită şi imbecilitate. Q.I.-ul este între 20 şi 25-35. Nu se
depăşeşte limita limbajului de 3 ani, în timp ce dezvoltarea intelectuală ajunge la nivelul vârstei de 5-6
ani. Se însuşeşte doar limbajul vorbit, nu şi cel scris. Se acumulează unele cunoştinţe despre lumea
înconjurătoare, operaţii elementare de autoservire şi comportamente condiţional-stereotipe. Această
categorie de deficienţă presupune semiindependenţă socială, în sens că poate exista autoprotecţie faţă
de pericolele fizice imediate, dar nu există autoconducere, în viaţa socială fiind permanentă
supravegherea din partea altor factori (societate sau familie). Imbecilii sunt neşcolarizabili.
4) deficienţa mintală profundă, denumită şi idioţie. Q.I.-ul este între 0 şi 20-25. Limbajul
vorbit sau scris nu se însuşeşte. Sunt incapabili de a se feri de pericolele fizice care ameninţă viaţa,
necesită o dependenţă de cei din jur. Vârsta mintală rămâne între 0 şi 2 ani. Nu sunt şcolarizabili.
Primele două categorii de deficienţe sunt cuprinse în învăţământul special din ţara noastră. În
cadrul acestuia funcţionează:
a) grădiniţe speciale
b) şcoli ajutătoare cu durata de 8 ani
c) şcoli profesionale speciale
d) case de copii cu şcoli ajutătoare pentru deficienţe mintale lejere şi mode-rate, orfani
sau aparţinând unor familii dezorganizate, copii cu tulburări comportamentale asociate.
Ce trebuie să înveţe deficientul mintal ?
Deoarece există lipsă de sincronizare între diferitele dimensiuni ale personalităţii (morfo-
funcţională, psihică şi morală) se propun trei faze în învăţare:
faza I - de la 5-8 ani la 10 ani
faza a II-a - de la 8-10 ani la 13-14 ani
faza a III-a - de la 13-14 ani până la părăsirea şcolii
Faza I - motricitate, abilităţi manuale, aptitudini de a se juca, limbaj, socializare şi autonomie.
Nu se parcurg programe pe discipline. Desenul, cântatul şi dansul sunt de mare importanţă.
Faza a II-a - introducere treptată în însuşirea disciplinelor şcolare, învăţarea citirii, scrierii,
aritmeticii, motricităţii şi desenului diferitelor forme. Timpul pentru jocul spontan se va reduce şi creşte
rolul jocurilor pedagogice cu roluri simple. Se insistă în continuare pe socializarea copiilor şi
dezvoltarea autonomii acestora.
Faza a III-a - elevii vor fi abordaţi în termeni de şcolaritate, se va continua învăţarea celor mai
multe discipline predate în faza a II-a, dar aplicate la situaţii reale. Accentul se pune pe dezvoltarea
capacităţii elevului de a-şi face “intrarea” în societate. Elevii vor trebui să fie liberi să ia decizii, să facă
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 56
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
opţiuni, să nu fie dirijaţi de alţii. Atenţie deosebită se dă activităţii petrecute în aer liber şi jocurilor
sportive. Deci, în această fază, accentul trece de la dezvoltare (specifică primelor două faze) la
pregătirea pentru integrarea socială.
S-a propus şi următoarea metodologie:
- în faza I: oferirea a numeroase ocazii de joc; adaptarea unui program structurat pe
învăţarea individuală, pe jocurile libere şi apoi pe jocurile organizate. Pentru dezvoltarea motricităţii
este foarte importantă angrenarea copiilor într-o gamă foarte largă de jocuri spontane.
- în faza a II-a şi a III-a: locul jocurilor spontane va fi luat de cele organizatorice, timpul
pentru joc se va reduce în favoarea introducerii altor tipuri de activităţi în vederea socializării şi
creşterii gradului de autonomie. Timpul consacrat activităţii individuale va fi redus, elevii fiind
încurajaţi să lucreze pe micro-grupuri. Anumite lecţii se vor adresa clasei întregi, programele de muzică
vor fi înglobate în cadrul programului de educaţie fizică şi dans. Atitudinea profesorului trebuie reglată
după vârsta reală a celor educaţi şi nu după vârsta mintală.
Educaţia fizică la deficienţii mintali
Se desfăşoară ţinând seama de finalităţile, principiile şi metodologia din învăţământul normal,
dar cu particularităţile necesare.
Educaţia fizică constituie punctul de plecare natural în educaţia deficienţelor mentale. Ea este
“trambulina naturală” pentru toate formele de învăţare:
• intelectuală
• emoţională
• socială
Obiectivele educaţiei fizice în acest tip de şcoli:
a) educarea atitudinii corporale corecte, îndepărtându-se starea de instabilitate a acesteia.
b) uniformizarea stării de tonicitate a musculaturii segmentelor corpului pentru a se
preveni simcineziile, ticurile şi alte gesturi motrice ce rezultă din instabilitatea psiho-motrică
caracteristică debilului mintal.
c) educarea actelor motrice habituale, a coordonării simple, simetrice şi asimetrice a
capacităţii de percepţie a componentelor spaţiale şi mai ales temporale ale actelor motrice (cu accent pe
educarea ritmului).
d) reeducarea neuro-motrică a elevilor cu hemipareze sau tetrapareze sau alte afecţiuni
neurologice.
e) formarea corectă a deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi utilitar aplicative,
precum şi a unor deprinderi şi priceperi motrice specifice sporturilor.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 57
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
f) îmbogăţirea limbajului elevilor cu unele noţiuni specifice educaţiei fizice (reguli de
igienă, regulamente sportive) şi formarea capacităţii de a le aplica şi a le respecta prin comportamentul
propriu.
g) contribuţie la recuperarea deficitul mintal, la creşterea gradului de abstractizare şi
generalizare a gândirii pentru ca subiecţii să poată opera cu noţiuni, elaborând judecăţi şi raţionamente
logice.
În planul de învăţământ educaţia fizică este cuprinsă la capitolul “Activităţi de expresie”, alături
de muzică şi desen, cu 2 ore / săptămână la fiecare clasă.
Există, după 1992, un sistem modular de organizare a programelor, care asigură şanse egale
după posibilităţile reale ale fiecărui elev. Bugetul de timp, deci numărul de ore pentru fiecare modul,
variază în funcţie de natura, caracterul şi structura tipului de activităţi din modulul respectiv. Dacă nu s-
au îndeplinit obiectivele unui modul nu se trece la următorul, ci se continuă cu numărul de ore pentru
acel modul. În cele din urmă modulele trebuie să se încadreze între limitele de timp global (trimestrial
şi anual). Se pot face “recuperări” şi în anul şcolar următor.
Practicarea exerciţiilor fizice se realizează în mod organizat, printr-un sistem de forme în
centrul căreia stă tot lecţia de educaţie fizică. În sistem mai intră: gimnastica medicală, activitatea
sportivă pentru toţi, activitatea de performanţă, etc. Organizarea şi desfăşurarea unei lecţii trebuie să
aibă în vedere trei tipuri de activităţi, echivalente ale trei părţi ale lecţiei:
a) experimentarea individuală şi activităţi libere: activităţile din această parte vor fi de
durată diferită şi depind de viteza cu care fiecare copil se echipează. După echipare fiecare copil alege
aparatul agreat cel mai mult: minge, cerc, coardă etc. şi începe să lucreze efectiv. Este posibil ca unii
elevi să agreeze exerciţii de agilitate cu alţi colegi. Trebuie mare atenţie la supravegherea tuturor
elevilor şi la repartizarea lor în spaţiul de lucru. Această parte a lecţiei durează aproximativ 7 minute.
Profesorul sau învăţătorul poate interveni pentru a încheia această parte printr-un joc de mişcare bine
cunoscut sau printr-un exerciţiu de ritm în grup.
b) învăţarea exerciţiilor şi mişcărilor de supleţe: activitatea devine viguroasă şi
alternează cu exerciţii ritmice uşoare şi cu exerciţii de relaxare. Unele mişcări vor fi largi, altele
localizate mai ales la membrele superioare şi inferioare. Scopul acestei părţi este de a dezvolta
mobilitatea şi de a întări coloana vertebrală, trunchiul şi membrele. Exerciţii folosite: din şcoala
mersului, alergării şi săriturii, înot, dansuri etc., practicate pentru a realiza încălzirea musculaturii,
pentru a mări amplitudinea mişcărilor şi a creşte supleţea corporală înainte de a se aplica o tehnică
particulară. La copiii mai mari, cu limbaj suficient de dezvoltat, exerciţiile vor fi ghidate apelându-se şi
la înţelegerea conceptelor de măsură, direcţie şi tensiune. Mişcările care conduc la asemenea exerciţii

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 58
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
vor fi obţinute direct sau prin imitaţie (mimetică) a mişcării făcute de profesor (învăţător) sau arătate
prin tehnici audio-vizuale sau alte materiale intuitive. Această parte durează 12-15 minute.
c) jocurile, dansurile şi/sau nataţie: această parte va dura progresiv mai mult timp (20-
25-30 minute). Se vor efectua atât dansuri folclorice, cât şi moderne atent selecţionate.
Sub aspectul tehnologiei didactice, care trebuie folosită în toate formele sportive specifice ale
practicării exerciţiilor fizice pe coordonata temporală pot fi reţinute următoarele:
- în prima etapă se va acorda prioritate exerciţiilor pentru educarea atitudinii corecte a corpului
şi segmentelor folosindu-se limitatorii sau reglatorii cunoscuţi în acest sens (scara fixă, planul vertical,
oglinda), care fixează reflexul de verticalitate şi simetrie posturală, apoi se trece la utilizarea exerciţiilor
de “ajustare” a tonusului muscular periferic, în sensul asigurării unei uniformizări.
- în etapa a II-a se va acorda prioritate limitării şi recuperării debilităţii motrice. În acest sens se
va pune accent pe exerciţiile de coordonare, educare a ritmului şi dezvoltare a orientării spaţiale.
Ulterior se trece tot, în această etapă, la formarea unui fond corespunzător de deprinderi şi priceperi
motrice de bază şi utilitar aplicative.
- în etapa a III-a prioritate capătă folosirea exerciţiilor fizice care să contribuie împreună cu
celelalte discipline din planul de învăţământ la combaterea deficitului mintal.
- în etapa a IV-a dezvoltarea calităţilor motrice constituită în a IV-a etapă, se va subordona în
cea mai mare măsură specificului meseriei pe care o însuşesc elevii. O mai mare atenţie se va acorda
educării vitezei şi îndemânării, care pot exercita influenţe pozitive asupra mobilităţii şi plasticităţii
scoarţei cerebrale.
- după ce s-au pus bazele generale ale dezvoltării fizice şi motricităţii, se poate trece la o ultimă
etapă, a V-a, de preocupări pe linia de educaţie fizică în aceste tipuri de şcoli, iniţierea elevilor în
practicarea unei probe sau ramuri sportive compatibile cu starea de debil mintal.

8.2.ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL PENTRU NEVĂZĂTORI


Există foarte multe criterii de clasificare a deficienţelor vizuale:
- gradul deficitului vizual (acuitatea vizuală)
- momentul instalării deficitului
- dinamica deficienţei
- cauza şi localizarea defectului
- complexitatea defectului, etc.
Foarte mulţi nevăzători au şi defecte asociate:
• motorii

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 59
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• neurologice
• mintale
Pe ansamblu se pot desprinde următoarele categorii principale de nevăzători:
a) ambliopii - care deşi văd, au tulburări grave, progresive, de reflexie, adică de scădere
accentuată a acestui simţ, cu tendinţă de pierdere.
b) orbii târzii - care au dispus înainte de instalarea deficienţei de vedere normală şi care
”beneficiază“ de o anumită experienţă vizuală, putând să păstreze resturi de vedere de tipul
sensibilităţii la lumină şi culoare.
c) orbii propriu-zis - născuţi cu acest defect şi care sunt logic şi legic incapabil să
folosească simţul respectiv.
Educaţia fizică are valenţe deosebite în pregătirea acestor elevi pentru viaţă, pentru cunoaşterea
universului în care trăiesc, pentru întreţinerea relaţiei cu mediul social şi natural de existenţă.
Dificultăţile de atingere integrală a obiectivelor propuse, sunt amplificate de structura eterogenă a
claselor de elevi: vârsta diferită (aproximativ 3-4 ani diferenţă între cei 11 până la 15 elevi din aceeaşi
clasă), nivelul de dezvoltare motrică determinat de cauzele cecităţii (deficienţei), momentul instalării
cecităţii, nivelul socio-cultural al familiei din care provin elevii, etc.
Particularităţile morfo-funcţionale ale elevilor nevăzători:
- musculatură insuficient dezvoltată
- dezvoltare fizică rămasă în urmă cu aproximativ 2 ani faţă de
normal
- atitudini corporale rigide
- multe deficienţe fizice globale sau parţiale:
- capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral
- umerii căzuţi
- torace îngust
- membrele superioare şi inferioare subţiri
- cifoze, scolioze şi lordoze ale coloanei vertebrale, etc.
- expresia feţei schimbată din cauza lipsei funcţiei
expresive a ochilor
- respiraţie superficială lipsită de amplitudine suficientă
Lipsa vederii nu duce la o foarte mare diferenţiere în privinţa cunoaşterii faţă de oamenii
normali, fiindcă în ontogeneză iau naştere şi intră în acţiune o serie de mecanisme neuro-psihice care
conduc la o activitate compensatorie. Această activitate compensatorie nu este dată, cum greşit se

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 60
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
crede, de o acuitate congenitală mult mărită a analizatorilor constanţi: tactili, auditivi, olfactili, etc., ci
de o antrenare a acestora pe parcursul vieţii, deci în ontogeneză.
Particularităţi psihice
- sistematizarea şi organizarea memoriei se realizează în bune condiţii, nefiind rare cauzele de
nevăzători cu memorie performanţială.
- se poate face apel foarte bine la limbaj şi imaginaţie
- sensibilitatea emoţională este crescută şi ea poate fi folosită pozitiv dacă este cunoscută
- antrenarea atentă în activitate a motivaţiei, stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor,
asigură nevăzătorului continuitate şi succes.
- atenţia are un nivel de acţionare mai ridicat faţă de normal; unele aspecte de aşa-zisă rigiditate în
mişcări, în orientarea spaţială, sunt de fapt efecte ale unei hiperconcentrări ale atenţiei în vederea
prelucrării şi utilizării maxime a informaţiei.
Particularităţi motrice
- reacţii lente şi târzii la diferiţi excitanţi
- mişcările sunt reţinute, şovăitoare, fiind limitate la strictul necesar
- lipseşte precizia în execuţie şi simetria segmentelor într-o mişcare comună
- mersul este rigid şi nesigur, cu trunchiul menţinut aproape nemişcat şi capul aplecat înainte, cu
ridicarea exagerată a picioarelor şi aşezarea cu grijă a tălpilor pe sol, explorând spaţiul cu braţele ”mers
de lebădă“
- nivel scăzut al forţei şi îndemânării
- slaba orientare în spaţiu
- prezenţa ticurilor sau a manifestărilor motrice negative; o serie de ticuri apar cu resturi mici de vedere
de tipul sensibilităţii luminoase şi constau dintr-un ”joc“ cu aceste resturi de vedere: apăsări cu degetele
pe globii oculari, mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor, legănarea
capului înaintea geamului sau a unei surse luminoase, etc. Altă categorie de ticuri se caracterizează
prin mimica feţei şi se manifestă prin grimase, încreţirea frunţii şi a buzelor, etc.
o serie de stereotipuri motrice sunt localizate la nivelul capului trunchiului şi membrelor: pendularea
capului stânga-dreapta, învârtirea pe loc, sărituri pe loc, frecatul mâinilor, lovirea genunchilor cu
legănarea concomitentă a capului şi trunchiului, etc.
Modelul educaţiei fizice pentru nevăzători:
Educaţia fizică are menirea de a asigura stimularea dorinţei de mişcare, îmbogăţirea experienţei
motrice, corectarea deficienţelor fizice şi obţinerea unui echilibru psiho-fizic normal.
Absolventul acestei şcoli speciale trebuie să fie capabil să se deplaseze independent în mediul
înconjurător, să-l cunoască şi să-l stăpânească pe plan motric, să aibă dezvoltate calităţile de forţă,
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 61
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
rezistenţă şi îndemânare pentru ca să poate exercita eficient meseria însuşită, să aibă o atitudine
corporală cât mai corectă şi să manifeste încredere în forţele proprii, să fie optimist şi sociabil.
Forme de organizare a practicării exerciţiilor fizice:
• lecţia de educaţie fizică
• orele de cultură fizică medicală
• orele de orientare spaţială
• activităţi sportive pentru toţi şi chiar de performanţă
• excursii şi drumeţii
• momentul de educaţie fizică
• activitatea de pregătire fizică în cămine sau internate
Orele de cultură fizică medicală se desfăşoară cu nevăzătorii total sau cu cei cu resturi de
vedere, dar care au contraindicaţii pentru efort fizic susţinut. Aceste ore se desfăşoară individual sau pe
grupe de 3-5 elevi în cabinete sau săli speciale.
Elementele principale de tehnologie didactică în lecţie sau alte forme de organizare:
- conţinut mai redus, deci un volum mai mic de cunoştinţe sau deprinderi motrice
- dozare pe cât posibil diferenţiată de la un elev la altul
- atenţie deosebită acordată dezvoltării fizice a organismului elevilor; - pentru înţelegerea
poziţiilor, a direcţiilor şi planurilor se vor folosi repere cunoscute: propriul corp, obiectele din sală sau
de pe teren, etc.; - pentru localizarea corectă a exerciţiilor analitice se vor folosi obiecte ca: mingi,
bastoane, corzi, etc.
- formaţiile de adunare, de lucru şi de deplasare sunt în general asemănătoare cu cele din
învăţământul normal; deplasările la început se efectuează în coloană câte unul, cu mâinile sprijinite de
umerii celui din faţă, coloană condusă de un elev cu resturi de vedere.
- dintre deprinderile motrice de bază şi utilitar aplicative se va insista pe însuşirea corectă a
mersului şi alergării; pentru menţinerea direcţiei se folosesc reglatori (culoarul din frânghii, semnale
sonore la capătul pistei, etc.), deşi sunt indicate şi execuţiile în spaţii libere fără nici un obstacol; se
execută şi aruncări cu mingi de cauciuc în ţinte sonore, aşezate la distanţe variabile cu luarea măsurilor
de prevenire a accidentelor.
- se folosesc cu succes jocurile şi întrecerile sub formă de ştafetă luându-se măsuri
corespunzătoare: mingi sonore, clopoţei montaţi pe brăţări purtate de fiecare elev, frânghii pentru
marcarea spaţiilor pentru întrecere, etc.
- pentru a crea reprezentarea mişcărilor care trebuie învăţate se folosesc, înainte de exersarea
propriu-zisă, următoarele metode de instruire:

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 62
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
a) explicaţia, cu referiri la unele elemente cunoscute de elevi
b) demonstrarea de către profesor cu mare amplitudine şi ritm corespunzător pentru a se
produce vibraţii ale aerului care sunt percepute de către elevi cu ajutorul simţului tactil
- pentru obişnuirea elevilor cu componentele temporale este necesar ca exerciţiile să fie
efectuate în ritmuri şi tempouri diferite, marcate cu ajutorul tamburinei, muzicii bătăilor din palmă,
comenzilor, etc.
- se lucrează frontal, pe perechi, pe grupe sau individual; predomină în clasele cu elevi mulţi,
care cecitate absolută, exersarea individuală, sub supravegherea directă a profesorului; urmează ca
pondere exersarea pe perechi, formate din câte un elev nevăzător total cu altul care are resturi de
vedere.
8.3.EDUCAŢIA FIZICĂ LA SURDO-MUŢI
Elevii din aceste şcoli au ca deficienţă prioritate şi primară surzenia, care determină şi muţenia.
Categorii de deficienţi auditivi:
a) surdo-muţii, care s-au născut surzi sau au devenit surzi în primii ani de viaţă şi care
nu şi-au însuşit limbajul.
b) surzii târzii (asurziţii), care dobândesc surzenia după vârsta de 6 ani, deci după
fixarea mecanismului limbajului; aceştia chiar dacă îşi pierd ulterior tot auzul rămân cu posibilitatea
de a vorbi iar în cazul uitării vorbirii, legăturile păstrate pe scoarţa cerebrală se folosesc în procesul de
demutizare.
c) surzii parţiali (hipoacuzici), care prezintă o stare de deficienţă auditivă cu
posibilitatea de evoluţie pe parcurs şi crearea unor dificultăţi în înţelegerea limbii orale şi a exprimării.
Referirile ulterioare vizează numai surdo-muţii.
Particularităţile somato-funcţională
- cutia toracică este insuficient dezvoltată ca şi musculatura intercostală şi diafragmatică
- indici scăzuţi ai capacităţii respiratorii determinată de insuficienţa aparatului fonator
- experienţă senzorială redusă cu un volum sărac de percepţii şi reprezentări
memoria are un caracter mecanic
- atenţia, bazată în special pe aportul analizatorului vizual, este instabilă
- gândirea, mai ales înainte de şcolarizare, are un caracter concret, fiind limitată în ceea ce priveşte
generalizarea şi mai ales abstractizarea
Particularităţi motrice
- dificultăţi de coordonare
- echilibru slab dezvoltat
- indici scăzuţi de rezistenţă la efort de durată
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 63
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- volum redus de deprinderi şi priceperi motrice faţă de elevii normali de aceeaşi vârstă
Particularităţi psihice
- neîncredere în forţele proprii
- atitudine retrasă, închisă, cu aspecte clare de egocentrism, neacceptându-se decât foarte greu
compania colegilor normali
- o stare permanentă de frământare, agitaţie, nelinişte, poate şi datorită comunicării prin intermediul
dactilenelor şi a semnelor convenţionale
Obiectivele principale ale educaţiei fizice:
- dezvoltarea musculaturii cutiei toracice şi a elasticităţii acesteia
- educarea actului respirator şi mărirea capacităţii vitale
- educarea capacităţii de coordonare, a simţului echilibrului şi a ritmului
contribuţie la procesul de demutizare
- dezvoltarea acuităţii simţurilor, a capacităţii de percepere a spaţiului şi timpului
- educarea atenţiei, voinţei, capacităţii de decizie, imaginaţiei, şi deprinderii de a acţiona conform unor
norme disciplinare în cadrul grupului integrator
- dezvoltarea încrederii în posibilităţile lui, a dorinţei de integrare socială, de participare la acţiuni
colective
Lecţia de educaţie fizică
Este prevăzută cu un volum de 2 ore / săptămână.
a) partea pregătitoare (introductivă) rezolvă sarcini legate de organizarea colectivului de
elevi, pregătirea organismului pentru efort şi influenţare selectivă a aparatului locomotor. Grupare
mijloacelor din ultima verigă a acestei părţi este următoarea:
1) exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii gâtului
2) exerciţii pentru educare ritmului necesar respiraţiei corecte
3) exerciţii de respiraţie
4) exerciţii pentru educarea şi dezvoltarea aparatului fonator
5) exerciţii pentru mimică
6) exerciţii pentru labio-lectură
7) exerciţii pentru corectarea atitudinilor şi deficienţelor fizice specifice
Durata părţii pregătitoare este de aproximativ 15 minute.
b) partea fundamentală este destinată temelor de lecţie luate din calităţile şi deprinderile
/ priceperile motrice. Finalul acestei părţi este destinat dezvoltării şi educării aparatului fono-respirator.
În acest sens se efectuează câte un complex special de exerciţii, menţinut acelaşi în aproximativ 8-10
lecţii succesive. Se recomandă introducerea acestui complex de exerciţii şi între temele de lecţie, dacă
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 64
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
obiectivul operaţional al primei teme este de învăţare. Durata părţii fundamentale este de aproximativ
25-30 minute.
c) partea de încheiere vizează revenirea organismului după efort şi unele aprecieri
privind realizarea celor propuse şi comportamentul elevilor. Ea durează aproximativ 5 minute. Şi în
această parte ponderea cea mai mare au exerciţiile de respiraţie.
Sub aspectul tehnologiei didactice pot fi reţinute următoarele:
- se va acorda atenţie deosebită mai ales la clasele mici educării actului respirator; pondere vor avea
exerciţiile speciale pentru dezvoltarea musculaturii faciale şi a cutiei toracice; se vor folosi exerciţii
speciale pentru învăţarea actului respirator corect, pentru mărirea amplitudinii acestuia şi dezvoltarea
capacităţii vitale, pentru educare ritmului normal în efortul fizic; - se recomandă folosirea unor
materiale în aceste scopuri: baloane, fulgi, camere de mingi, spirometre, etc.
- pentru obişnuirea sunetelor şi emiterea acestora se vor folosi exerciţii speciale, unele sub formă de
jocuri care să oblige să imite sunetele respective. De exemplu: ”zborul albinelor“ pentru sunetul ”Z“,
”trenul“ pentru sunetul ”U“.
- dezvoltarea echilibrului trebuie să constituie de asemenea o prioritate; se folosesc mai ales exerciţii de
deplasare prin mers şi alergare pe linii trasate pe sol, bănci de gimnastică, bârne, etc.
- dezvoltarea simţului ritmului trebuie să constituie preocuparea de prim rang a profesorilor care predau
educaţia fizică la surdo-muţi; se vor folosi exerciţii de aruncare şi prindere a mingii combinate cu alte
acţiuni motrice (bătăi din palme, întoarceri, sărituri, paşi de dans, etc.).
Dintre metodele de instruire propriu-zise, evident ponderea cea mai mare alături de exersare, o
are demonstraţia făcută nemijlocit de către profesor s-au folosirea unor materiale intuitive clasice sau
moderne; deosebit de importantă este însă şi explicaţia făcută clar, cu faţa spre elevi pentru ca aceştia
să ”citească“ mişcarea buzelor profesorului, proces numit labio-lectură.
Întrecerile, datorită valenţelor lor, trebuie să fie foarte des folosite în orice formă de organizare
a practicării exerciţiilor fizice de către surdo-muţi.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 65
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
9.PLANIFICAREA INSTRUIRI IN EDUCATIE FIZICA SCOLARA
9.1. Proiectul didactic (planul de lectie)

PROIECT DIDACTIC (ANTRENAMENT)


Clasa cu program sportiv integrat – fotbal

TEME SI OBIECTIVE
TEMA 1: Viteza
Clasa: XI – a Obiectiv: dezvoltarea vitezei de
Perioada: Pregătitoare deplasare specifice
Loc de desfăşurare: Teren fotbal TEMA 2: Driblingul si mişcările
Caracterul antrenamentului: FIZ./TEH./TA. inselatoare
Materiale necesare:Mingi fotbal – 8 Obiectiv: consolidarea driblingului si a
Jaloane –6 miscarilor inselatoare in condiţii de joc 1:1
Steguleţe – 4 TEMA 3: Relaţii de joc pe grupe de
jucători
Obiectiv: consolidarea relaţiilor de joc, cu
accent pe legătura dintre toate
compartimentele, F-M-A
TEMA 4: Finalizare, precedata de mişcare
inselatoare si conducerea mingii
Obiectiv: consolidare cu accent pe
menţinerea mingii la picior si trecerea cat
mai rapida de adversar (jalon)
TEMA 5: Joc cu tema
Obiectiv: consolidare in condiţii de joc a
elementelor si procedeelor th-ta însuşite in
timpul lecţiei

OBIECTIVE COGNITIVE:
1. sa cunoască cerinţele actuale ale jocului modern, „funcţia de coordonator” de joc
2. sa cunoască si sa respecte regulile jocului de fotbal
3. sa cunoască concepţia de antrenament, a tacticii de joc a unei echipe de fotbal

OBIECTIVE AFECTIVE:
1. sa se bucure de reuşita si sa recunoască fair-play înfrângerea
2. definitivarea conturului personalităţii, caracterului si a profilului de luptător – învingător
3. cultivarea spiritului de echipa, respect fata de colegi, antrenori

PARTILE FORMATII DE
CONTINUT DOZARE OBS
LECTIEI LUCRU
- adunarea si alinierea 30” - in linie pe un rând
- verificarea prezentei si stării de sănătate a 30” - // -
elevilor
INTRODUCTIVA - anunţarea temelor lecţiei 30” - // -
15 min.
- INCALZIRE GENERALA SI SPECIFICA: - elevii impartiti pe
- alergare cu joc de glezna 2X doua coloane

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 66
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- alergare cu genunchi la piept 2X - se lucrează pe
- alergare cu pas adăugat (fata in fata/spate la spate 2X distanta de 10 m.
- alergare cu pendularea gambei înapoi 2X
- alergare cu pendularea gambei înainte 2X
- alergare cu pas săltat 2X
- alergare cu pas sărit 2X
- alergare cu schimbare de direcţie:st/dr 2X
- deplasare cu spatele si schimbare de direcţie:st/dr 2X
- alergare cu ridicarea piciorului (coapsei) la 2X - elevii impartiti pe
orizontala din lateral doua coloane
( distanta de 10 m)
- gimnastica articulara/streching 3-4 exerciţii - aşezare in semicerc

I. DEZVOLTAREA VITEZEI DE
DEPLASARE SPECIFICE:

- alergare de viteza cu plecare din diferite poziţii: 2X - elevii aşezaţi pe


- din ghemuit cu fata spre teren; 2X doua coloane la linia
- din ghemuit cu fata la poarta; 2X de margine
- din culcat facial; 2X
- din culcat dorsal; 2X - distanta de 10 m.
- cu spatele la direcţia de alergare; 2X este delimitata cu un
- alergare precedata de 1 rostogolire; 2X jalon
- alergare precedata de 3 sărituri cu genunchi 2X
sus;
- alergare precedata de 1 săritura la cap; 2X

FUNDAMENTALA
70 min. II. CONSOLIDAREA DRIBLINGULUI SI A
MISCARILOR INSELATOARE:

- joc 1 : 1, unul executa dribling si miscari 3 reprize x 1 - cate doi la minge


inselatoare, încercând sa menţină cat mai mult (pauza 30”) - portarii au sarcini
mingea, celalalt încearcă sa intre in posesia mingii specifice
cu miscari de tatonare; când reuşeşte se schimba
rolurile;

- jucătorul pasează celui din fata, apoi aleargă la 10 X - grupe cate doi, fata
jumătatea distantei unde adversarul trebuie sa in fata
treacă de el prin miscari inselatoare (fenta spre - distanta de 8-10m.
st/depăşire spre dr – idem pe partea cealaltă). - se lucrează sub
forma de suveica

III. RELATII DE JOC INTRE F-M-A, CU 10 X - cate trei la minge


ACCENT PE LEGATURA DINTRE CELE - portarii se schimba
TREI COMPARTIMENTE: la 3 acţiuni

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 67
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
ATACANT
MIJLOCAS FUNDAS

IV. FINALIZARE, PRECEDATA DE 10 X - fiecare cu mingea


MISCARE - se pleacă numai la
INSELATOARE SI CONDUCEREA MINGII semnal, iar trecerea
prin cele trei poziţii,
se face in sensul
acelor de ceasornic

FUNDAMENTALA
70 min.

V. CONSOLIDARE IN CONDITII DE JOC A 10 min. - doua echipe a şapte


CELOR INSUSITE IN TIMPUL LECTIEI jucători

- 3 atingeri de minge; cu obligativitatea aplicării in - portarii repun


joc a celor însuşite in antrenament; mingea cu mana

- ultimele 5 min. se joaca cu marcaj om la om; la


gol primit se executa 5 flotări si 5 sărituri cu
genunchi la piept

- alergare uşoara cu scuturarea braţelor si 2 tururi se aleargă in grup


INCHEIERE picioarelor, in jurul terenului;
5 min. - adunarea si alinierea; 30 sec. in linie pe un rând
- aprecieri asupra îndeplinirii obiectivelor; 30 sec.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 68
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
10 PROGRAMA SCOLARA
Programele şcolare ale disciplinelor obligatorii (din trunchiul comun) sunt documente
curriculare oficiale care redau sintetic conţinuturile învăţământului, pe discipline şi pe ani şcolari,
respectiv descriu oferta educaţională a unei anumite discipline, pentru fiecare an de studiu, pentru un
parcurs şcolar determinat.
Programele şcolare se află într-o strânsă relaţie cu planurile-cadru de învăţământ,
relaţie care se constituie în premisa esenţială a realizării unei proiectări didactice eficiente,
realizate pe clase şi pe disciplinele prevăzute în planul-cadru.
Programele şcolare sunt documente oficiale care descriu oferta educaţională a unei
anumite discipline pentru un parcurs şcolar determinat.
Programa şcolară pentru un obiect de învăţământ specifică următoarele aspecte:
• obiectivele cadru;
• obiectivele de referinţă sau competenţele de obţinut pe fiecare an de studiu;
• exemple de activităţi de învăţare:
• conţinuturi;
• standardele auriculare de performanţă.
Obiectivele cadru sunt finalităţi educative cu un grad mare de generalitate care urmează să fie
atinse de către elevi după ce vor fi parcurs mai mulţi ani de studiu.
Obiectivele de referinţă specifică rezultatele aşteptate ale învăţării pe fiecare an de studiu şi
se referă la formarea unor capacităţi şi aptitudini specifice disciplinei respective şi care intră în
componenţa capacităţilor umane vizate de obiectivele-cadru.
Exemplele de activităţi de învăţare sunt sugestii oferite profesorilor în legătură cu tipurile cele
mai potrivite de activităţi pe care pot să le propună elevilor pentru a-i ajuta să realizeze un tip de
obiectiv de referinţă sau altul (exemplu: convorbiri, demonstraţii practice, exerciţii de un anumit tip
etc).
Conţinuturile precizează temele care urmează să fie studiate cu elevii în clasă pentru a le oferi
informaţiile necesare realizării obiectivelor de referinţă ale anului de studiu respectiv.
Standardele curriculare sunt criteriile de evaluare a calităţii procesului de învăţare. Ele se
prezintă sub forma unor enunţuri sintetice a ceea ce ar trebui să probeze elevi că au devenit capabili
să realizeze la sfârşitul unei trepte de şcolarizare în domeniul vizat de o anumită disciplină de studiu.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 69
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Calitatea programelor şcolare se analizează prin raportarea lor la mai multe criterii.
Psihopedagogice ce se referă la selecţionarea conţinutului în funcţie de:
• stadiul de dezvoltare al copiilor cărora li se adresează;
• valoarea formativă a elementelor de conţinut;
• valoarea lor pentru educaţia permanentă a elevilor;
• cerinţele profesionalizării într-un anumit domeniu;
• posibilităţile pedagogice de a transmite un anumit conţinut unor elevi aflaţi în anumite
stadii ale dezvoltării lor intelectuale şi sociale.
Conţinuturile care vor fi selecţionate vor fi organizate în scopuri pedagogice, atât pe
verticală, cât şi pe orizontală.
Organizarea pe verticală a conţinutului se referă la succesiunea logică a elementelor de
conţinut de-a lungul întregului curriculum. Scopul principal al unei asemenea organizări pe verticală
este acela de a-i ajuta pe elevi să-şi construiască o structură cognitivă coerentă cu privire la un domeniu
de studiu, dar şi acela de a face posibil transferul lor de la o şcoală la alta cu un minimum de
întrerupere în activitatea de învăţare.
Organizarea pe orizontală se referă la corelarea tematică a conţinutului diferitelor materii de
studiu, pentru a se evita suprapunerile, redundanţele, şi pentru a realiza, de asemenea, o succesiune a
cunoştinţelor predate la diferitele discipline, astfel încât unele să le pregătească pe altele.
Pe baza programelor şcolare, la nivelul fiecărei şcoli, profesorii care predau obiectul de
învăţământ respectiv urmează să-şi elaboreze planificarea calendaristică a activităţilor de învăţare
desfăşurate cu elevii şi proiectele didactice pentru fiecare lecţie planificată.
Manualele şcolare sunt instrumente de lucru pentru elevi şi îndeplinesc mai multe funcţii:
• funcţia informativă - oferă informaţiile necesare pentru realizarea obiectivelor;
• funcţia formativă - conţin aplicaţii, exerciţii, probleme de natură să
permită exersarea şi dezvoltarea capacităţilor de a opera mintal cu informaţia;
• funcţia stimulativă - prin modul în care sunt realizate trezesc interesul, curiozitatea pentru
problemele abordate şi stimulează efortul creator.
Un manual şcolar trebuie să satisfacă mai multe tipuri de cerinţe, astfel că va fi selecţionat
luându-se în consideraţie mai multe criterii:
• valoarea ştiinţifică (corectitudinea ştiinţifică, coerenţa, rigoarea cu care sunt tratate
problemele, deschiderea către interdisciplinaritate ş.a.);

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 70
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• -valoarea pedagogică (accesibilitate, adaptarea la particularităţile de vârstă ale
elevilor cărora li se adresează, măsura în care înlesneşte desfăşurarea unor activităţi
diferenţiate de instruire a elevilor ori a unor activităţi independente etc);
• realizarea estetică (ilustraţie, tehnoredactare, colorit, legare);
• -calităţi igienice (lizibilitate, calitatea hârtiei şi a cernelei, format,greutate);
• aspectul economic (rezistenţa la deteriorare, costuri).În contextul educaţional actual,
principiul de bază în construirea curriculum-ului susţine necesitatea situării elevului şi a
activităţii de învăţare şi formare a acestuia în centrul procesului curricular, ceea ce are
drept consecinţe practice imediate următoarele:
- o deplasare de accent în planul practic al educaţiei, de pe dimensiunea informativă pe cea
formativă a procesului curricular
- conturarea unei noi practici a proiectării curriculare ,în conformitate cu noul curriculum
şi cu noua viziune curriculară.
Noua proiectare curriculară nu mai presupune elaborarea "programelor analitice", în termeni de
inventare ale diferitelor arii/unităţi de conţinut - capitole, teme, subiecte punctuale, cărora le era
repartizat un anumit număr de ore fix, rigid, fără o precizare clară a finalităţilor educaţionale.
Dimpotrivă, conţinuturile sunt considerate mijloace prin care se vizează atingerea obiectivelor
curriculare, cadru, de referinţă şi operaţionale propuse, drept intermediari în procesul de formare şi
dezvoltare la elevi a unui sistem de competenţe educaţionale intelectuale/cognitive, psihomotorii,
afectiv-atitudinale, de comunicare şi relaţionare socială, de luare a deciziilor, de asumare a riscurilor, de
adoptare a unor soluţii personale etc., a atitudinilor şi comportamentelor.
Actualele programe şcolare pentru învăţământul preuniversitar sunt unice pe plan naţional şi
sunt elaborate la nivelul departamentelor din subordinea Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului si
Sportului şi valorizează paradigma competenţei fiind centrate pe competenţe educaţionale, astfel încât
să plaseze accentul pe activitatea de învăţare şi formare a elevului:
Cele pentru clasele IX-XII operează cu inventare de competenţe educaţionale generale şi
specifice; competenţe1e specifice se derivează din cele generale, pentru un an de studiu şi lor le sunt
asociate unităţi de conţinut, valori şi atitudini, care ar putea fi construite în interdependenţă cu formarea
competenţelor educaţionale generale şi specifice, precum şi sugestii metodologice generale. De obicei, o
competenţă generală se formează atunci când se formează şi se dezvoltă mai multe competenţe
specifice, iar o competenţă specifică poate fi polivalentă, respectiv poate contribui, fireşte, cu ponderi
diferite, la atingerea mai multor competenţe generale. Pe baza competenţelor specifice, se formulează
competenţele derivate, care vor fi vizate în cadrul activităţii educaţionale.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 71
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
În cadrul procesului de învăţământ se vizează formarea şi dezvoltarea de competenţe
educaţionale funcţionale, de bază, necesare elevilor pentru a-şi continua studiile şi/sau pentru a se
încadra pe piaţa muncii.
Noile programe şcolare sunt concepute ca instrumente didactice care descriu condiţiile învăţării,
precum şi criteriile dezirabile pentru asigurarea reuşitei învăţării, condiţii exprimate în termeni de
obiective, conţinuturi, activităţi de învăţare şi standarde curriculare de performanţă, în acord cu
concepţia pedagogică generală, care configurează procesul instructiv-educativ.
Descrierea ofertei educaţionale a disciplinei este realizată prin prezentarea unui ansamblu de
elemente componente, elaborate în cadrul unei paradigme a disciplinei respective. În principal,
programa şcolară a unei discipline poate reuni şi articula următoarele elemente structurale:
- prezentarea disciplinei
- obiectivele urmărite (respectiv obiectivele cadru şi cele de referinţă)
- conţinuturile învăţării (structurate tematic)
- exemple de activităţi de învăţare
- alocarea orientativă a numărului de ore pe teme
- indicaţii metodice cu privire la realizarea predării, învăţării şi evaluării
- sugestii metodologice
- sugestii pentru evaluare
- inventare de atitudini şi valori
- standarde curriculare de performanţă.
Nota de prezentare descrie problematica obiectului de studiu respectiv şi oferă o prezentare a
disciplinei care permite construirea unei imagini de ansamblu asupra programei, cuprinzând:
- elementele-ancoră care au stat la baza elaborării programei, descrierea parcursului
disciplinelor, argumentarea structurii didactice adoptate, sinteza recomandărilor semnificative,
dominantele curriculum-ului şi argumentarea structurii didactice adoptate
- denumirile disciplinelor studiate şi repartizarea lor pe clase, cu specificarea numărului de ore
pe săptămână
- consideraţii referitoare la finalităţi1e generale urmărite, la tipurile de competenţe vizate.
competenţele generale şi competenţele specifice (clasele IX-XII).
Competenţele generale se formulează pe obiecte de studiu şi se formează pe durata
învăţământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta
demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învăţare.
Exemple de competenţe generale la disciplina "Educaţie fizică" – (Programa şcolară pentru
clasa a X-a, programă aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu nr.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 72
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
4598/31.08.2004):
1. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor specifice educaţiei fizice în acţiuni de optimizare a dezvoltării
fizice şi a capacităţilor motrice proprii
2. Valorificarea cunoştinţelor şi a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea şi în practicarea
competiţională şi/sau necompetiţională a disciplinelor sportive
3. Analiza şi evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului.
Competenţele specifice se derivează din cele generale, se formulează pe obiecte de studiu şi se formează
pe parcursul unui an de studiu.
Exemple de competenţe specifice la disciplina "Educaţie fizică" - vezi Programa şcolară pentru
clasa a X-a, programă aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu nr.
4598/31.08.2004:
Pentru competenţa generală nr. 1, la clasa a X-a, competenţele specifice urmărite sunt:
1.1 Selectarea metodelor şi a mijloacelor specifice dezvoltării fizice, în scopul adaptării acestora
la particularităţile individuale
1.2 Identificarea componentelor dezvoltării fizice proprii care necesită ameliorări şi, după caz,
corectări
1.3 Combinarea adecvată a deprinderilor şi a calităţilor motrice de bază corespunzător
specificului unor activităţi motrice variate
1.4 Identificarea carenţelor de dezvoltare a calităţilor motrice proprii, în scopul acţionării
adecvate, pentru ameliorarea acestora
Pentru competenţa generală nr. 2, la clasa a X-a, competenţa specifică urmărită este:
2.1 Practicarea în condiţii regulamentare a probelor/disciplinelor sportive pentru care a optat
Pentru competenţa generală nr. 3, la c1asa a X-a, competenţa specifică urmărită este:
3.1 Aprecierea obiectivă a nivelului valoric al unor competiţii la care participă sau asistă ca
spectator, al comportamentului sportivilor, al antrenorilor, al arbitrilor şi al spectatorilor.
Competenţelor specifice le sunt asociate prin programă unităţi de conţinut, valori şi atitudini,
care ar putea fi construite în interdependenţă cu formarea competenţe1or educaţionale generale şi
specifice, precum şi sugestii metodologice generale. Corelaţia propusă între competenţele specifice şi
unităţile de conţinut are în vedere posibilitatea ca orice competenţă specifică să poată fi atinsă prin
diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea. Pe baza competenţelor
specifice, se formulează competenţele derivate, care vor fi vizate în cadrul activităţii educaţionale.
În cadrul procesului de învăţământ se vizează formarea şi dezvoltarea de competenţe
educaţionale funcţionale, de bază, necesare elevilor pentru a-şi continua studiile şi/sau pentru a se
încadra pe piaţa muncii. O programă centrată pe competenţe, valori şi atitudini reflectă achiziţiile
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 73
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
cercetărilor psihologiei cognitive conform cărora, graţie deţinerii competenţelor, individul poate realiza,
în mod exemplar, transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a abilitaţilor în contexte şi situaţii noi şi
dinamice.
Conţinuturile - care pot fi valorificate, ca autentice instrumente, pentru atingerea obiectivelor
cadru şi de referinţă şi a competenţelor generale şi specifice solicitate prin curriculum.
Unităţile de conţinut sunt structurate şi organizate fie tematic (în jurul unor teme), fie în
conformitate cu domeniile constitutive ale diverselor obiecte de studiu .
Exemplu: Pentru competenţa specifică 1.4. conţinuturi1e curriculare precizate în programa şcolară
amintită sunt:
- Valorile medii pe ţară ale calităţilor motrice specifice vârstei şi sexului
- Probe specifice de determinare a valorii fiecărei calităţi motrice
- Programe de dezvoltare izolată şi combinată a calităţilor motrice
Exemplele de activităţi de învăţare sunt enunţate corelativ cu tematicile abordate pentru a
sprijini atingerea finalităţilor educaţionale propuse şi au un rol important în orientarea demersurilor
didactice spre centrarea acestora pe elev. Pentru fiecare obiectiv de referinţă, programa propune cel
puţin un exemplu de activitate de învăţare.
Seturile de activităţi de învăţare sugerează posibile modalităţi concrete şi diverse de organizare a
activităţii educaţionale. În condiţiile practicării unui învăţământ centrat pe elev, ele sunt construite astfel
încât să valorifice experienţa cognitivă a acestuia, să îl sprijine constructiv în activitatea de cunoaştere şi
să permită valorificarea unor strategii didactice adecvate în contexte variate de învăţare.
Sugestiile metodologice sunt concepute ca sprijin pentru realizarea demersurilor didactice şi se
referă, în principal, la:
- desfăşurarea proceselor formative de predare, învăţare şi evaluare
- organizarea activităţilor de învăţare şi a situaţiilor de învăţare
- construirea şi utilizarea strategiilor de instruire şi învăţare
- alegerea şi utilizarea metodelor de învăţământ
- necesitatea asigurării conexiunilor conceptuale şi metodologice
- asigurarea potenţialului educativ al disciplinei
- asigurarea unei comunicări didactice eficiente, asigurarea unui mediu de
învăţare stimulativ, care să promoveze învăţarea activă, atitudinea pozitivă şi responsabilă faţă
de cunoaştere
- selectarea şi valorificarea resurselor materiale necesare
- manifestarea flexibilităţii în gândire şi a creativităţii cadrului didactic.
Exemple de sugestii metodologice la disciplina "Educaţie fizică" – (Programa şcolară pentru
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 74
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
clasa a IX-a, programă aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu nr.
3458/09.03.2004):
"Caracterul eterogen al colectivelor claselor a IX-a, sub aspectul cunoştinţelor, al capacităţilor şi
al atitudinilor dobândite la disciplina Educaţie fizică în cic1ul gimnazial impune adoptarea succesivă de
către cadrul didactic a următoarelor măsuri:
1. evaluarea predictivă a nivelului de pregătire a elevilor, realizată înaintea abordării ciclurilor
tematice vizând capacitatea de practicare a probelor atletice, a jocurilor sportive pentru care se
poate realiza instruirea în liceul respectiv şi a ramurilor gimnasticii
2. prezentarea ofertei catedrei de educaţie fizică privind disciplinele sportive care se vor preda în
liceu
3. parcurgerea ciclurilor de iniţiere/consolidare a deprinderilor specifice practicării tuturor probelor
atletice prevăzute în programa clasei a IX-a, în perioadele de lucru în aer liber
4. constituirea şi parcurgerea unor cicluri de iniţiere/consolidare a deprinderilor specifice a
minimum trei jocuri sportive dintre cele prevăzute în programa şcolară, pentru care există
condiţii de practicare în liceul respectiv, atât în aer liber, cât şi în sală
5. proiectarea unor cicluri de iniţiere/consolidare a ramurilor gimnasticii, care pot fi practicate în
liceul respectiv, dintre care nu vor lipsi gimnastica acrobatică şi săriturile."
Valorile şi atitudinile sunt inventare/seturi de finalităţi de ordin general, care nu pot fi exprimate
în termeni de acţiuni sau comportamente observabile şi uşor evaluabile, la a căror dezvoltare contribuie
disciplinele studiate. Sistemul/setul de valori şi atitudini propriu unui obiect de studiu este determinant
pentru formularea obiectivelor cadru şi de referinţă, respectiv a competenţelor generale şi a celor
specifice.
Exemplu de sistem/set de valori si atitudini la disciplina "Educaţie fizică" vezi Programa şcolară
pentru clasa a X-a, programă aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale cu nr.
4598/31.08.2004:
1. Responsabilitatea faţă de propria sănătate şi dezvoltare fizică
2. Dorinţa de autoperfecţionare şi perseverenţă în atingerea obiectivelor prestabilite
3. Spirit competitiv
4. Respect faţă de: reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori
5. Disponibilitate pentru colaborare şi pentru iniţierea şi menţinerea relaţiilor interumane
6. Interes constant pentru fenomenul sportiv
7. Opţiunea pentru o viaţă sănătoasa şi echilibrată, prin adoptarea unui regim de activitate care să
îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul
liber.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 75
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Standardele curriculare de performanţă - reprezintă un sistem de referinţă comun şi echivalent
la sfârşitul unei trepte de şcolaritate, care permite evidenţierea progresului realizat de elevi de la o
treaptă de şcolaritate la alta (sunt standarde naţionale). Ele sunt criterii de evaluare a calităţii procesului
de învăţare, specificări de performanţă, enunţuri sintetice care indică gradul în care sunt atinse
obiectivele curriculare, sunt însuşite cunoştinţele, sunt formate capacităţile, competenţele şi
comportamentele stabilite prin curriculum.
Caracteristicile standardelor curriculare de performanţă - repere de evaluare ce vizează
cunoştinţele, competenţele şi atitudinile aşteptate de la elevi, ca urmare a parcurgerii curriculum-ului
sunt următoarele:
-asigură conexiunile necesare între curriculum şi evaluare îşi propun să motiveze elevii pentru învăţarea
activă
-permit evidenţierea progresului elevului de la o treaptă de şcolarizare la alta, constituind un sistem de
referinţă comun şi echivalent pentru toţi elevii, vizând sfârşitul treptei/perioadei de şcolaritate
respective
-se elaborează în funcţie de finalităţile educaţionale ale treptei de şcolaritate şi ale ciclului de şcolaritate,
de obiectivele cadru şi de referinţă, de particularităţile psihologice ale elevilor şi de alţi factori.
Programele şcolare ale disciplinelor opţionale se alcătuiesc în acord cu structurarea
programelor disciplinelor obligatorii (de trunchi comun), după modele de proiectare personalizate, cum
ar fi cele prezentate mai jos. Ca şi în cazul informaţiilor prevăzute în programele obligatorii (ale
disciplinelor de trunchi comun), informaţiile valorificate în cadrul opţionalului nu vor fi considerate ca
un scop în sine, ci ca un mijloc pentru formarea intelectuală a elevilor.
10.1. PROGRAME ŞCOLARE ATLETISM
NOTĂ DE PREZENTARE
Ca parte a învăţământului preuniversitar, învăţământul sportiv trebuie să asigure pregătirea
elevilor pe linia competenţelor cheie europene, stabilite ca finalităţi ale sistemelor educaţionale şi de
formare profesională din ţările Comunităţii Europene, fiecare disciplină de învăţământ fiind chemată
să-şi aducă contribuţia specifică la realizarea acestora.
Disciplina Pregătire sportivă practică este prevăzută, conform planului de învăţământ, în aria
curriculară Educaţie fizică şi sport şi are menirea să-şi aducă contribuţia specifică la realizarea
dezvoltării complexe a personalităţii autonome şi creative a elevilor – finalitate prevăzută în Legea
învăţământului.
Prezentul document conţine programele şcolare pentru disciplina de învăţământ Pregătire
sportivă practică, unităţi de învăţământ cu program sportiv integrat - clasele a V-a – a XII-a, filiera

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 76
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
vocaţională, profil sportiv şi unităţi de învăţământ cu program sportiv suplimentar, disciplina sportivă
ATLETISM, nivelurile de pregătire: ÎNCEPĂTORI, AVANSAŢI, PERFORMANŢĂ.
Obiectivul general al disciplinei Pregătire sportivă practică constă în dezvoltarea aptitudinilor
bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora în vederea valorificării
lor la nivel maxim în activitatea sportivă competiţională, specifică categoriei de vârstă şi nivelului de
instruire, pe fondul menţinerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice
armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile inserţiei profesionale şi sociale.
Disciplina Pregătire sportivă practică contribuie, prin exersarea cunoştinţelor, abilităţilor şi
atitudinilor pe care le dezvoltă, la pregătirea elevilor în domeniile de competenţe cheie, definite la nivel
european.
Programele şcolare, pentru fiecare disciplină sportivă, au următoarea structură:
Nota de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în
cazul curriculum-ului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de
competenţe-cheie stabilite la nivel european.
Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pentru a evidenţia achiziţiile
finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul etapei de şcolarizare.
Valori şi atitudini, promovate prin învăţare, pe întreg parcursul etapei de şcolarizare.
Competenţe specifice, cărora le sunt asociate conţinuturi – reprezentând nucleul funcţional al
programei şcolare – definite pentru fiecare grupă de nivel de instruire: începători, avansaţi,
performanţă.
Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat
competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.
Pregătirea sportivă practică într-o disciplină sportivă şi participarea în concursuri pun elevul în situaţii
concrete de:
comunicare în termeni specifici disciplinei sportive, în limba română şi în limbi străine cu profesorul
antrenor, cu colegii de antrenament/ echipă, cu adversarii şi cu arbitrii;
sesizare a modificărilor de natură morfologică, funcţională şi psihică, generate de procesul de
antrenament, precum şi a substratului biochimic şi fiziologic al reacţiilor organismului în efort;
analizare a aspectelor biomecanice ale procedeelor tehnice specifice disciplinei sportive de specializare
şi acţionarea, după caz, pentru ameliorarea unor componente ale acestora;
căutare, stocare şi comunicare, prin mijloacele tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, de date
vizând: componentele şi metodologia pregătirii de specialitate în disciplina sportivă practicată,
performanţele actuale realizate pe plan naţional şi mondial, tehnologii eficiente ale instalaţiilor şi
echipamentelor din domeniul specialităţii etc.;
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 77
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
iniţiere şi întreţinere de relaţii interpersonale, autocontrolul relaţiilor personale în concordanţă cu
comportamentele acceptate şi interzise în disciplina sportivă practicată, medierea situaţiilor conflictuale
care pot să apară pe parcursul antrenamentelor şi al concursurilor;
conştientizare a relaţiei dintre drepturi şi obligaţii, a implicaţiilor legitimării sportive, ale unui
angajament sau contract, a corelaţiei dintre performanţele realizate şi susţinerea materială de care
beneficiază, înţelegerea statutului de sportiv profesionist;
utilizare a unor categorii de metode şi mijloace eficiente de perfecţionare a componentelor pregătirii
sportive, precum şi a instrumentelor de evaluare ale acestora, care pot fi folosite independent,
corespunzător evoluţiei personale a parametrilor pregătirii sportivului.
Întrucât practica avansată, naţională şi internaţională, în domeniul pregătirii sportivilor de
performanţă, a confirmat ca formaţie eficientă de instruire grupa de nivel valoric, programa de
Pregătire sportivă practică a fost concepută pe cele trei grupe de nivel valoric, respectiv de începători,
de avansaţi şi de performanţă, precizându-se, pentru fiecare grupă, competenţele specifice şi
conţinuturile aferente, corespunzător vârstei optime a elevilor şi stadiului de pregătire în aceeaşi grupă,
specific fiecărei discipline sportive.
Programa de Pregătire sportivă practică stabileşte şi permite fiecărui cadru didactic formarea
competenţelor specifice, utilizând, ca mijloace, categoriile de conţinuturi pe care le consideră eficiente,
corespunzător particularităţilor grupei de elevi.
În învăţământul sportiv integrat şi suplimentar, grupele se constituie din elevi din aceeaşi clasă
sau din clase diferite, având un caracter deschis, promovările la grupele de nivel superior realizându-se
corespunzător capacităţii de performanţă manifestată obiectiv (în concursuri) de către fiecare elev.
COMPETENŢE GENERALE

Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare


Valorificarea informaţiilor, mijloacelor şi metodelor specifice şi nespecifice, pentru
dezvoltarea capacităţii motrice generale şi specifice disciplinei sportive, în concordanţă cu
particularităţile de vârstă, de sex şi de nivel de pregătire
Adoptarea unui comportament adecvat în relaţiile interpersonale şi de grup, bazat pe
respect şi fair-play
Valorificarea la nivel maxim, în concursuri şi competiţii sportive, a potenţialelor fizic,
tehnico-tactic, psihologic şi teoretic
Manifestarea unei atitudini pozitive pentru cultivarea simţului estetic şi a sensibilităţii la
cultură

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 78
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
VALORI ŞI ATITUDINI
Dorinţa de autoperfecţionare şi perseverenţă în atingerea şi depăşirea obiectivelor de instruire şi
de performanţă prestabilite.
Manifestarea spiritului competitiv în activităţile de antrenament şi competiţionale.
Simţul datoriei şi responsabilitatea în pregătire şi concurs.
Respect faţă de reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori.
Manifestarea spiritului de fair-play, atât în activitatea sportivă cât şi în viaţa socială.
Disponibilitate pentru colaborare cu partenerii, pentru iniţierea şi menţinerea relaţiilor inter-umane.
Obiectivitate în aprecierea randamentului propriu, al coechipierilor şi al adversarilor.
Opţiunea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, pentru adoptarea unui regim de activitate care să
îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu cel liber
Interes constant pentru fenomenul sportiv
Simţ estetic, deschidere pentru frumos
Obiectivitate în aprecierea randamentului propriu, al coechipierilor şi al adversarilor
Opţiunea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, pentru adoptarea unui regim de activitate care să
îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu cel liber
DISCIPLINA SPORTIVĂ: ATLETISM
NIVEL VALORIC: ÎNCEPĂTORI

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI
1.1. Utilizarea corectă a INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI GENERALI
principalelor noţiuni specifice troficitatea musculaturii membrelor inferioare
domeniului tonicitatea musculaturii extensoare
raport optim între înălţime şi greutate
elasticitate toracică
1.3. Folosirea corectă a capacitate vitală
terminologiei de specialitate stabilitate articulară
DEPRINDERI MOTRICE
şcoala alergării
2.1. Utilizarea celor mai şcoala săriturii
importante mijloace de şcoala aruncării
dezvoltare a capacităţii fizice CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ
proprii Viteza
de reacţie
de execuţie
2.2. Compararea reacţiilor de deplasare
organismului, în eforturi de tip Forţa
diferit dinamică segmentară
Îndemânarea

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 79
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
coordonarea segmentelor faţă de corp şi a corpului în spaţiu şi
timp Rezistenţa
la eforturi aerobe
3.1. Integrarea în diferite
grupuri, constituite în funcţie de INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI SPECIFICI
cerinţele activităţii de pregătire raport optim între înălţime şi greutate
elasticitate toracică
troficitatea şi tonicitatea grupelor musculare angajate în alergări,
sărituri, aruncări
3.2. Îndeplinirea unor sarcini CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE
specifice activităţii de pregătire, Viteza
prin coordonare cu ceilalţi de deplasare, pe distanţe variate
membri implicaţi Forţa
explozivă, a membrelor inferioare
4.1. Creşterea nivelului indicilor Îndemânarea
de manifestare a calităţilor coordonarea membrelor inferioare şi superioare şi ale corpului
motrice cu acestea
Rezistenţa
la eforturi uniforme moderate
4.2. Aplicarea deprinderilor METODE ŞI MIJLOACE DE DEZVOLTARE
motrice şi a procedeelor tehnice a forţei maxime, explozive
de bază în acţiuni motrice a vitezei de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare
complexe şi forme adaptate de a rezistenţei la eforturi aerobe şi mixte
întrecere/ concurs a îndemânării
a mobilităţii şi a supleţei
METODE/ PROCEDEE DE CREŞTERE
5.1. Exprimarea estetică a a masei musculare active
atitudinii corporale a troficităţii
a tonicităţii

1.1. Utilizarea corectă a PROCEDEE TEHNICE DE BAZĂ


principalelor noţiuni specifice a) alergări
domeniului mecanismul de bază privind tehnica alergării
startul din picioare
pasul de alergare în tempo moderat
1.3. Folosirea corectă a pasul alergător de accelerare
terminologiei de specialitate pasul alergător lansat de viteză
mecanismul de bază al alergării de garduri; ritmul de trei paşi
între garduri
3.1. Integrarea în diferite startul de jos şi lansarea de la start
grupuri, constituite în funcţie de alergarea de ştafetă
cerinţele activităţii de pregătire b) sărituri
mecanismul de bază privind tehnica săriturilor
săritura în lungime ghemuit
3.2. Îndeplinirea unor sarcini săritura în lungime cu 1 ½ paşi în aer
specifice activităţii de pregătire, săritura în înălţime cu păşire
prin coordonare cu ceilalţi săritura în înălţime cu răsturnare dorsală (12 – 13 ani)
membri implicaţi elementele principale din şcoala săriturii
c) aruncări
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 80
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
mecanismul de bază privind tehnica aruncării
aruncarea mingii de oină de pe loc
aruncarea mingii de oină cu elan
împingerea greutăţii de pe loc (12 – 13 ani)
aruncarea greutăţii – procedeu la alegere (12 – 13 ani)
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE
faţă de antrenori, parteneri, INDIVIDUAL
adversari şi arbitri startul de jos şi lansarea de la start
pasul de alergare cu accelerare
alergarea de garduri
4.2. Aplicarea deprinderilor schimbul de ştafetă alternat
motrice şi a procedeelor tehnice săritura în lungime ghemuit
de bază în acţiuni motrice săritura în lungime cu 1 ½ paşi în aer
complexe şi forme adaptate de săritura în înălţime cu păşire
întrecere/ concurs aruncarea mingii de oină de pe loc şi cu elan
împingerea greutăţii de pe loc
4.3. Integrarea în acţiuni tactice ACŢIUNI TACTICE SPECIFICE
individuale/ colective, în a) grupa probelor de alergare:
condiţii de pregătire/ întrecere graficul de cursă în serii şi finală
evitarea blocărilor în pluton.
4.4. Susţinerea eforturilor b) grupele probelor de aruncări şi sărituri:
generale şi specifice impuse de riscul la primele execuţii
activitatea de pregătire şi de intrarea raţională în concurs şi renunţarea la anumite încercări
întreceri
TRĂSĂTURI PSIHICE DOMINANTE
4.5. Manifestarea în întreceri a dorinţa de victorie
trăsăturilor psihice dominante, combativitate
specifice disciplinei sportive tenacitate
concentrare
curaj
Selectarea modelelor de reuşită
stăpânire de sine
din lumea sportului practicat
eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
corectitudine şi modestie

2.3. Identificarea informaţiilor PROTECŢIE INDIVIDUALĂ


de specialitate, cu ajutorul tehnici de reechilibrare
mijloacelor electronice modalităţi de atenuare a şocurilor
cunoştinţe teoretice despre:
importanţa „încălzirii”
respiraţia cu caracter de refacere
tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în
execuţii

2.1. Utilizarea celor mai RANDAMENT SPORTIV


importante mijloace de factorii care condiţionează instruirea
dezvoltare a capacităţii fizice cauzele care reduc randamentul
proprii criterii de apreciere a randamentului

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 81
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
2.2. Compararea reacţiilor specificul autocaracterizării, caracterizării şi evaluării
organismului, în eforturi de tip randamentului
diferit criterii de analiză a rezultatelor
2.3. Identificarea informaţiilor specificul analizei de caz
de specialitate, cu ajutorul
mijloacelor electronice
4.4. Susţinerea eforturilor
generale şi specifice impuse de
activitatea de pregătire şi de
întreceri
4.6. Identificarea factorilor care
influenţează randamentul sportiv

1.2. Aplicarea principalelor


PREVEDERI REGULAMENTARE
prevederi regulamentare ale
regulament de întrecere
disciplinelor sportive practicate
greşeli de arbitraj
2.3. Identificarea informaţiilor
abaterile frecvente de la prevederile regulamentare
de specialitate, cu ajutorul
mijloacelor electronice
REGULI DE COMPORTAMENT
3.1. Integrarea în diferite
comportamentul în întrecere
grupuri, constituite în funcţie de
situaţiile critice din întrecere
cerinţele activităţii de pregătire
relaţii specifice de subordonare
3.3. Manifestarea unui caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, arbitru
comportament bazat pe fair-play criteriile de evaluare a arbitrajelor
faţă de antrenori, parteneri, greşeli frecvente
adversari şi arbitri

1.1. Utilizarea corectă a


principalelor noţiuni specifice
CULTURALITATE
domeniului
criterii de evaluare a valorilor sportive, în sportul practicat
5.2. Selectarea modelelor de
valori sportive etalon, în sportul practicat
reuşită din lumea sportului
practicat
DISCIPLINA SPORTIVĂ: ATLETISM
NIVEL VALORIC: AVANSAŢI

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI
1.1. Folosirea terminologiei de INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI GENERALI
specialitate în relaţionarea cu troficitatea şi tonicitatea grupelor musculare solicitate
partenerii de activitate antrenament şi concursuri corespunzător grupei de probe în care se
instruieşte
capacitatea cardio-vasculară şi respiratorie la eforturi uniforme şi
2.1. Alegerea celor mai eficiente variate
mijloace de dezvoltare a mobilitate şi stabilitate articulară
capacităţii fizice proprii DEPRINDERI MOTRICE
şcoala alergării

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 82
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
2.2. Analiza reacţiilor şcoala săriturii
organismului, în eforturi de tip şcoala aruncării
diferit echilibru
CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ
Viteza
3.1. Acţionarea eficientă în de reacţie
diferite grupuri, constituite în de execuţie a unor acte motrice, singulare şi repetate
funcţie de cerinţele activităţilor de deplasare
de pregătire şi competiţională Forţa
explozivă
3.2. Realizarea de sarcini maximă, a lanţurilor musculare mari
specifice activităţii de pregătire Îndemânarea
şi competiţională, prin coordonare segmentară
colaborare cu ceilalţi membri echilibru
implicaţi precizia mişcării
orientare spaţio-temporală
4.1. Îmbunătăţirea nivelului Rezistenţa
indicilor de manifestare a la eforturi aerobe şi mixte
calităţilor motrice Mobilitatea
coordonarea complexă a segmentelor faţă de corp şi a corpului în
spaţiu, timp, repere şi de manevrare a obiectelor
4.2. Utilizarea deprinderilor INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI SPECIFICI
motrice şi a procedeelor tehnice tonicitatea şi troficitatea lanţurilor musculare solicitate de grupele
în activitatea de pregătire şi în de probe
cea competiţională relaţie optimă între înălţime şi greutate concordantă în grupa de
probe
indici cardio-vasculari şi respiratori solicitaţi de grupa de probe
5.1. Abordarea permanentă a CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE
unei atitudini corporale corecte viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare, mobilitate în formele de
manifestare fiecărei grupe de probe şi subformele combinate de
manifestare ale acestora
METODE ŞI MIJLOACE DE DEZVOLTARE
a forţei dinamice şi explozive a segmentelor musculare
a vitezei de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare
a rezistenţei la eforturi aerobe
a îndemânării
a mobilităţii şi a supleţei
METODE/ PROCEDEE DE CREŞTERE
a masei musculare active
a troficităţii
a tonicităţii

1.1. Folosirea terminologiei de PROCEDEE TEHNICE DE BAZĂ


specialitate în relaţionarea cu a) alergări
partenerii de activitate pasul de alergare în tempo moderat
pasul de alergare cu accelerare

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 83
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
3.1. Acţionarea eficientă în pasul lansat de viteză
diferite grupuri, constituite în alergarea de garduri (mecanismul de bază)
funcţie de cerinţele activităţilor schimbul de ştafetă alternat
de pregătire şi competiţională startul de jos şi lansarea de la start
b) sărituri
3.2. Realizarea de sarcini şcoala săriturii
specifice activităţii de pregătire săritura în lungime cu 1 ½ paşi în aer
şi competiţională, prin săritura în lungime cu 2 ½ paşi în aer (16-17 ani)
colaborare cu ceilalţi membri săritura în lungime cu răsturnare dorsală
implicaţi triplusaltul
3.3. Manifestarea unui săritura cu prăjina
comportament bazat pe fair-play c) aruncări
faţă de antrenori, parteneri, şcoala aruncării
adversari şi arbitri efortul final de tip azvârlire, împingere, lansare
4.2. Utilizarea deprinderilor aruncarea greutăţii cu elan
motrice şi a procedeelor tehnice aruncarea suliţei cu elan
în activitatea de pregătire şi în aruncarea discului cu elan
cea competiţională aruncarea ciocanului cu elan
4.3. Iniţierea de acţiuni tactice PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE
individuale/ colective, în INDIVIDUAL
activitatea de pregătire şi în cea specifice probelor de alergare
competiţională specifice probelor de sărituri
4.4. Susţinerea eforturilor specifice probelor de aruncări
generale şi specifice impuse de ACŢIUNI TACTICE SPECIFICE
activitatea de pregătire şi cea adaptarea alergării în funcţie de culoar şi turnantă
competiţională respectarea graficului de concurs
poziţionarea în pluton
4.5. Manifestarea în întreceri a TRĂSĂTURI PSIHICE DOMINANTE
trăsăturilor psihice dominante, dorinţa de victorie
specifice disciplinei sportive eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
5.2. Raportarea la modelele de curaj
reuşită din lumea sportului încredere în posibilităţile proprii
practicat

2.3. Selectarea informaţiilor de PROTECŢIE INDIVIDUALĂ


specialitate, cu ajutorul tehnici de reechilibrare
mijloacelor media electronice modalităţi de atenuare a şocurilor
cunoştinţe teoretice despre:
importanţa „încălzirii”
respiraţia cu caracter de refacere
tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

2.1. Alegerea celor mai eficiente RANDAMENT SPORTIV


mijloace de dezvoltare a factorii care condiţionează performanţa
capacităţii fizice proprii cauzele care reduc randamentul
2.2. Analiza reacţiilor criterii de apreciere a randamentului
organismului, în eforturi de tip componentele autocaracterizării, nivelului de pregătire
diferit caracteristicile materialelor şi echipamentului de concurs
2.3. Selectarea informaţiilor de performante
specialitate, cu ajutorul criterii de analiză
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 84
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
mijloacelor electronice specificul analizei de caz şi al autoanalizei

4.4. Susţinerea eforturilor


generale şi specifice impuse de
activitatea de pregătire şi cea
competiţională
4.6. Valorificarea factorilor care
influenţează randamentul sportiv

1.2. Aplicarea prevederilor


regulamentare ale disciplinelor PREVEDERI REGULAMENTARE
sportive practicate regulament de concurs
2.3. Selectarea informaţiilor de greşeli de arbitraj
specialitate, cu ajutorul abaterile frecvente de la prevederile regulamentare
mijloacelor electronice
3.1. Acţionarea eficientă în REGULI DE COMPORTAMENT
diferite grupuri, constituite în relaţii de subordonare
funcţie de cerinţele activităţilor caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă şi arbitru
de pregătire şi competiţională comportamentul în concurs
3.3. Manifestarea unui situaţiile critice din concurs
comportament bazat pe fair-play criteriile de evaluare a arbitrajelor
faţă de antrenori, parteneri, greşeli frecvente
adversari şi arbitri

1.1. Folosirea terminologiei de


specialitate în relaţionarea cu
CULTURALITATE
partenerii de activitate
criterii de evaluare a valorilor sportive, în sportul practicat
5.2. Raportarea la modelele de
valori sportive etalon, în sportul practicat
reuşită din lumea sportului
practicat

DISCIPLINA SPORTIVĂ: ATLETISM


NIVEL VALORIC: PERFORMANŢĂ

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI
1.1. Utilizarea terminologiei INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI GENERALI
specifice în diferite situaţii de masa musculară activă solicitată de probă la efort
comunicare rezistenţa principalelor articulaţii
2.1. Utilizarea mijloacelor şi capacitatea maximă aerobă şi anaerobă
metodelor specifice şi debit cardiac şi ventilaţie pulmonară
nespecifice domeniului pentru DEPRINDERI MOTRICE
propria dezvoltare fizică după caz: şcoala alergării, săriturii sau aruncării
2.2. Folosirea mijloacelor CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ
electronice pentru culegerea Viteza
informaţiilor necesare de execuţie
dezvoltării capacităţii motrice Forţa
generale şi specifice disciplinei absolută, maximă
sportive Rezistenţa

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 85
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
3.1. Relaţionarea adecvată în la efort aerob, anaerob şi mixt
diferite grupuri, constituite în INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI SPECIFICI
funcţie de cerinţele activităţilor profilul somatic specific probei
de pregătire şi competiţională indicii funcţionali care caracterizează proba
CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE
3.2. Rezolvarea sarcinilor viteza, forţa, rezistenţa, îndemânarea, mobilitatea, în formele de
specifice activităţilor de manifestare ale fiecărei probe şi unele forme de manifestare
pregătire şi competiţională, prin combinate ale acestora
interacţiunea optimă cu ceilalţi METODE ŞI MIJLOACE DE DEZVOLTARE
membri implicaţi a forţei specifice probei
4.1. Maximizarea nivelului a vitezei specifice probei
indicilor de manifestare a a rezistenţei la eforturi specifice probei
calităţilor motrice a supleţei musculaturii
4.2. Valorificarea potenţialului METODE/ PROCEDEE DE CREŞTERE
tehnic în activitatea de pregătire a masei musculare active
şi în cea competiţională a greutăţii corporale optime
a troficităţii
5.1. Abordarea permanentă a a tonicităţii
unei atitudini corporale corecte

1.1. Utilizarea terminologiei PROCEDEE TEHNICE


specifice în diferite situaţii de a) alergări
comunicare pasul de alergare în tempo moderat
alergarea accelerată în linie dreaptă şi în turnantă
simţul tempoului
pasul lansat de viteză
startul de jos şi lansarea de la start
alergarea în turnantă
schimbul de ştafetă
3.1. Relaţionarea adecvată în pasul peste gard
diferite grupuri, constituite în startul de jos şi alergarea până la primul gard
funcţie de cerinţele activităţilor alergarea între garduri
de pregătire şi competiţională alergarea de la ultimul gard la sosire
b) sărituri
3.2. Rezolvarea sarcinilor pasul lansat de viteză
specifice activităţilor de alergarea accelerată
pregătire şi competiţională, prin faza de bătaie-desprindere
interacţiunea optimă cu ceilalţi ritmul elanului
membri implicaţi zborul şi aterizarea
3.3. Manifestarea unui ritmul celor trei paşi la triplusalt
comportament bazat pe fair-play elanul
faţă de antrenori, parteneri, forma globală a tehnicii săriturii
adversari şi arbitri c) aruncări
efortul final
4.2. Valorificarea potenţialului elanul
tehnic în activitatea de pregătire forma globală a aruncării şi a vitezei de execuţie
şi în cea competiţională PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE
INDIVIDUAL

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 86
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
4.3. Iniţierea şi finalizarea de specifice fiecărei probe
acţiuni tactice individuale/ ACŢIUNI TACTICE SPECIFICE
colective, în condiţii de În funcţie de probă:
pregătire/ de concurs/ de alergarea, obiectiv de loc sau de timp
competiţie dispunerea în pluton şi declanşarea atacului propriu şi al
4.4. Susţinerea eforturilor adversarilor
generale şi specifice impuse de graficul optim de cursă
activitatea de pregătire şi cea intrarea oportună în concurs şi renunţarea la anumite încercări
competiţională decizia asupra încercărilor riscante
ACŢIUNI TACTICE COLECTIVE (PENTRU PROBELE DE
4.5. Manifestarea în întreceri a ALERGĂRI DE SEMIFOND, FOND ŞI OBSTACOLE)
trăsăturilor psihice dominante, În probele de alergări de semifond, fond şi obstacole:
specifice disciplinei sportive ocuparea corzii
blocarea ieşirii / atacului adversarului
5.2. Aprecierea obiectivă a imprimarea ritmului cursei
nivelului valoric al unor rotaţia la conducerea plutonului
competiţii la care participă TRĂSĂTURI PSIHICE DOMINANTE
dorinţa de victorie şi îmbunătăţirea performanţei
tenacitate
concentrare
atenţie distributivă
iniţiativă
stăpânire de sine
colaborare şi întrajutorare
combativitate
corectitudine şi respect faţă de adversar, arbitrii şi spectatori

2.2. Folosirea mijloacelor PROTECŢIE INDIVIDUALĂ


electronice pentru culegerea tehnici de reechilibrare
informaţiilor necesare modalităţi de atenuare a şocurilor
dezvoltării capacităţii motrice cunoştinţe teoretice despre:
generale şi specifice disciplinei importanţa „încălzirii”
sportive respiraţia cu caracter de refacere
tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

2.1. Utilizarea mijloacelor şi RANDAMENT SPORTIV


metodelor specifice şi factorii care condiţionează performanţa
nespecifice domeniului pentru cauzele care reduc randamentul
propria dezvoltare fizică criterii de apreciere a randamentului
specificul autocaracterizării şi evaluării randamentului
personalizarea echipamentului de concurs
caracteristicile materialelor şi echipamentului de concurs
2.2. Folosirea mijloacelor performante
electronice pentru culegerea criterii de analiză
informaţiilor necesare specificul analizei de caz şi a autoanalizei
dezvoltării capacităţii motrice
generale şi specifice disciplinei
sportive

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 87
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
4.4. Susţinerea eforturilor
generale şi specifice impuse de
activitatea de pregătire şi cea
competiţională
4.6. Valorificarea factorilor care
favorizează randamentul sportiv

1.2. Aplicarea prevederilor PREVEDERI REGULAMENTARE


regulamentare ale disciplinelor regulament de concurs
sportive practicate principalele abateri de la prevederile regulamentare şi consecinţele
acestora
3.1. Relaţionarea adecvată în semnificaţia comenzilor, semnalizărilor arbitrilor şi a aparaturii de
diferite grupuri, constituite în specialitate
funcţie de cerinţele activităţilor REGULI DE COMPORTAMENT
de pregătire şi competiţională relaţii specifice de subordonare
caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă şi arbitru
comportamentul în concurs
3.3. Manifestarea unui
situaţiile critice din concurs
comportament bazat pe fair-play
relaţiile cu oficialii concursului
faţă de antrenori, parteneri,
criteriile de evaluare a arbitrajelor
adversari şi arbitri
greşeli frecvente

1.1. Utilizarea terminologiei


specifice în diferite situaţii de
CULTURALITATE
comunicare
Criterii de evaluare a valorilor sportive, în sportul practicat
5.2. Aprecierea obiectivă a
Valori sportive etalon, în sportul practicat
nivelului valoric al unor
competiţii la care participă

SUGESTII METODOLOGICE
Lecţia de antrenament sportiv este o creaţie a fiecărui cadru didactic de specialitate, ce trebuie
să reflecte cunoştinţele şi competenţele sale profesionale, capacitatea, deosebit de importantă, de a se
adapta condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii didactice şi particularităţilor elevilor, ajutându-se
de o serie de îndrumări/ sugestii metodologice, oferite prin această programă, astfel:
- utilizarea judicioasă a bazei materiale şi a resurselor materiale şi financiare alegerea celor mai
potrivite mijloace, procedee metodice şi metode, în funcţie de particularităţile de vârstă, sex şi nivel de
pregătire
- abordarea activităţilor de învăţare din punctul de vedere al centrării procesului educativ pe
formarea competenţelor prevăzute de programă .prezentarea de către cadrul didactic a conţinuturilor
care vor fi abordate, a cerinţelor şi criteriilor de evaluare şi a repartizării acestor conţinuturi pe semestre
eliminarea din relaţia cadru didactic-elev a oricărei forme de agresare verbală sau fizică asupra elevului

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 88
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
înţelegerea antrenamentului sportiv ca un proces de adaptare şi readaptarea permanentă la stimuli
progresiv crescuţi ca intensitate, complexitate şi volum, cu precădere pe linia factorilor care
condiţionează în cea mai mare măsură capacitatea generală de performanţă.
- asigurarea continuităţii procesului de pregătire sportivă de-a lungul întregului an, în
învăţământul sportiv integrat şi suplimentar vacanţele şcolare constituindu-se în prilejuri de
intensificare a pregătirii
- analiza atentă şi responsabilitatea profesorului antrenor în determinarea specializării
sportivului pe probă sau post, astfel încât să asigure acestuia posibilităţi maxime de valorificare a
potenţialului personal asigurarea unui volum optim de concursuri pentru fiecare grupă de nivel, astfel
încât pregătirea să fie motivată şi obiectivizată sistematic prin rezultatele din competiţii.
Deoarece structurile de învăţământ sportiv integrat şi suplimentar au fost create în sensul
atingerii scopului de afirmare în sportul de performanţă a elevilor cu aptitudini sportive deosebite,
sugestiile metodice prezentate anterior pot fi completate de o serie de aspecte, cum ar fi:
- desfăşurarea permanentă a unei activităţi de selecţie a copiilor şi elevilor cu aptitudini, prin
observare şi evaluări obiective a unui număr cât mai mare de subiecţi, punând accent corespunzător pe
modelul de selecţie specific fiecărei discipline sportive, pe componentele fizico-motrice cu un pregnant
caracter de determinare genetică, cum ar fi dimensiunile longitudinale ale corpului, conformaţia
scheletului, indicii de viteză de reacţie şi de execuţie, capacităţile coordinative şi predominanţa unor
caractere temperamentale;
- asigurarea pe parcursul procesului de pregătire sportivă a unei selecţii continue, având ca
termen obiectiv pentru promovare în grupe de nivel superior vârsta psihologică şi fiziologică,
parametrii motrici condiţionanţi ai performanţei şi nivelul performanţei obţinute în concurs;
stabilirea conţinuturilor pregătirii tehnico-tactice în concordanţă cu evoluţia actuală a acestora pe plan
mondial;
- stabilirea unor trasee individuale, de pregătire sportivă cu precădere pentru elevii cu
caracteristici atipice vârstei sub aspectul înălţimii, lungimii segmentelor etc., dar deosebit de eficiente
pentru disciplina sportivă respectivă;
- asigurarea progresivă, pe măsura creşterii solicitării din antrenamente şi concursuri, a
mijloacelor de susţinere energetică, de recuperare şi de refacere;
- asigurarea sistematică a controalelor medico-sportive, în funcţie de rezultatele cărora să se
adapteze procesul de instruire;
- sprijinirea materială (alimentaţie, echipament performant, distincţii) a elevilor cu performanţe
sportive deosebite.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 89
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
La clasele cu program sportiv din învăţământul gimnazial şi liceal, catedrele/profesorii vor
stabili pentru fiecare grupă şi pentru fiecare semestru instrumentele de evaluare (probele de control)
care să vizeze calităţile motrice dominante în disciplina sportivă respectivă, raportate la probele de
selecţie, nivelul de stăpânire a unor procedee tehnice şi după caz a acţiunilor tactice, cât şi capacitatea
globală de performanţă, astfel încât să poată acorda câte patru note pe semestru, inclusiv pentru elevii
cuprinşi în clasele mozaic.
Proiectarea didactică atât în învăţământul sportiv integrat cât şi la cluburile sportive şcolare,
poate fi realizată sub forma eşalonării anuale a unităţilor de învăţare, a planificărilor calendaristice
semestriale şi a proiectării unităţilor de învăţare la grupele de începători şi sub forma planului de
pregătire anual şi a planurilor de pregătire pe etapă la grupele de avansaţi şi de performanţă.
La grupele de performanţă şi înaltă performanţă, în afara documentelor prezentate în alineatul
anterior se recomandă şi elaborarea planului de perspectivă multianual, cât şi a planurilor individuale
de pregătire pentru elevii cu perspective deosebite.

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASELE A IX-A – A XII-A

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ

Filiera vocaţională, profil sportiv


Disciplina sportivă de specializare: GIMNASTICĂ ARTISTICĂ
MASCULINĂ

COMPETENŢE GENERALE

1. Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic, psihologic şi


teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
2. Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea cunoştinţelor şi a
metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
3. Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de instruire şi de
concurs/competiţionale a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care s-a specializat.
4. Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al adversarilor.
5. Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli, adversari, organizatori,
arbitri şi spectatori.

VALORI ŞI ATITUDINI

• Dorinţa de autoperfecţionare şi perseverenţă în atingerea şi depăşirea obiectivelor de instruire şi de


performanţă prestabilite.
• Manifestarea spiritului competitiv în activităţile de antrenament şi competiţionale.
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 90
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• Simţul datoriei şi responsabilitatea în pregătire şi concurs.
• Respect faţă de reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori.
• Manifestarea spiritului de fair-play, atât în activitatea sportivă cât şi în viaţa socială.
• Disponibilitate pentru colaborare cu partenerii, pentru iniţierea şi menţinerea relaţiilor inter-umane.
• Obiectivitate în aprecierea randamentului propriu, al coechipierilor şi al adversarilor.
• Opţiunea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, pentru adoptarea unui regim de activitate care să
îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu cel liber.
NOTA DE FUNDAMENTARE
la disciplinele sportive care se predau în învăţământul sportiv cu program integrat şi
suplimentar

Programele şcolare pe disciplină sportivă pentru învăţământul sportiv cu program integrat şi


suplimentar, documente reglatoare componente ale curriculumului naţional, au fost elaborate în
conformitate cu:
- asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemului
educaţional şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul Europei de la
Barcelona în 2002 şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării profesionale şi
a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în formarea
profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga 2002;
- obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România, vizând finalităţile, curriculumul şi
structura învăţământului preuniversitar obligatoriu şi post-obligatoriu, stabilite în conformitate
cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
- nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului
preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a, deopotrivă, la învăţământul obligatoriu şi la
cel liceal;
- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pornind de la competenţe
ca achiziţii finale ale învăţării, prin care se asigură accentuarea dimensiunii acţionale în
formarea elevilor;
- rolul şi statutul pregătirii sportive practice într-o disciplină sportivă, stabilite în planurile cadru
de învăţământ pentru învăţământul preuniversitar obligatoriu şi post-obligatoriu în care
funcţionează clase cu program sportiv integrat, cât şi pentru secţiile din unităţile de învăţământ
cu program sportiv suplimentar.
Noile programe şcolare, pentru fiecare disciplină sportivă, au următoarea structură:

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 91
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- Nota de fundamentare, elaborată în scopul prezentării relaţiei dintre programele şcolare şi
documentele de politică educaţională şi curriculară pe care acestea se fundamentează.
- Nota de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al
acesteia în cazul curriculum-ului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la
cele opt domenii de competenţe-cheie stabilite la nivel european.
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pentru a evidenţia
achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul etapei de şcolarizare.
- Valori şi atitudini, promovate prin învăţare, pe întreg parcursul etapei de şcolarizare.
- Competenţe specifice, cărora le sunt asociate conţinuturi – reprezentând nucleul funcţional al
programei şcolare – definite pentru fiecare grupă de nivel de instruire: începători, avansaţi,
performanţă.
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat
competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.

NOTĂ DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programele şcolare pentru disciplina Pregătire sportivă practică,
clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, specializarea GIMNASTICĂ ARTISTICĂ
MASCULINĂ, nivelurile de pregătire: ÎNCEPĂTORI, AVANSAŢI, PERFORMANŢĂ.

Obiectivul general al disciplinei Pregătire sportivă practică într-o disciplină sportivă constă în
dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora
în vederea valorificării lor la nivel maxim în activitatea sportivă competiţională, specifică categoriei de
vârstă şi nivelului de instruire, pe fondul menţinerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării
unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile inserţiei
profesionale şi sociale.

Disciplina Pregătire sportivă practică contribuie, prin exersarea cunoştinţelor, abilităţilor şi


atitudinilor pe care le dezvoltă, la pregătirea elevilor în domeniile de competenţe cheie, definite la nivel
european: comunicare în limba maternă, comunicare într-o limbă străină, matematică şi ştiinţe,
tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale,
sociale şi civice, spirit antreprenorial şi sensibilitate la cultură.
Pregătirea sportivă practică într-o disciplină sportivă şi participarea în concursuri pun elevul în
situaţii concrete de:
• comunicare în termeni specifici disciplinei sportive, în limba română şi în limbi străine cu
profesorul antrenor, cu colegii de antrenament/echipă cu adversarii şi arbitrii;
• sesizare a modificărilor de natură morfologică, funcţională şi psihică, generate de procesul de
antrenament, precum şi a substratului biochimic şi fiziologic al reacţiilor organismului în efort;
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 92
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
• analizare a aspectelor biomecanice ale procedeelor tehnice specifice disciplinei sportive de
specializare şi acţionarea, după caz, pentru ameliorarea unor componente ale acestora;
• căutare, stocare şi comunicare, prin mijloacele tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, de
date vizând: componentele şi metodologia pregătirii de specialitate în disciplina sportivă
practicată, performanţele actuale realizate pe plan naţional şi mondial, tehnologii eficiente ale
instalaţiilor şi echipamentelor din domeniul specialităţii etc.;
• iniţiere şi întreţinere de relaţii interpersonale, autocontrolul relaţiilor personale în concordanţă
cu comportamentele acceptate şi interzise în disciplina sportivă practicată, medierea situaţiilor
conflictuale care pot să apară pe parcursul antrenamentelor şi al concursurilor;
• conştientizare a relaţiei dintre drepturi şi obligaţii, a implicaţiilor legitimării sportive, ale unui
angajament sau contract, a corelaţiei dintre performanţele realizate şi susţinerea materială de
care beneficiază, înţelegerea statutului de sportiv profesionist;
• utilizare a unor categorii de metode şi mijloace eficiente de perfecţionare a componentelor
pregătirii sportive, precum şi a instrumentelor de evaluare ale acestora, care pot fi folosite
independent, corespunzător evoluţiei personale a parametrilor pregătirii sportivului.
În planurile pentru învăţământul sportiv integrat, clasele I a XII-a, pregătirea sportivă practică
este prevăzută în aria curriculară Educaţie fizică şi sport cu un volum de ore săptămânal repartizat pe
clase, după cum urmează:
Învăţământ sportiv integrat
Aria I II III IV V VI VII VIII
curriculară/disciplina
Educaţie fizică şi sport 6-8 6-8 6-8 6-8 6-9 6-9 6-9 6-9

Planul-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a – a X-a


Ciclul inferior al liceului
Filiera vocaţională – profil sportiv
Clasa a IX-a Clasa a X-a
Aria curriculară/ Disciplina
TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
Educaţie fizică şi 2 8 10 2 8 10
sport
Educaţie
2 - 2 2 - 2
fizică 2* 2*
Pregătire
sportivă - 8 8 - 8 8
practică
* Notă: orele de educaţie fizică prevăzute în TC şi CDS se alocă pregătirii sportive practice

Planul-cadru de învăţământ pentru clasele a XI-a – a XII-a


Ciclul superior al liceului
Filiera vocaţională – profil sportiv
Toate specializările
Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Aria curriculară Disciplina
TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
Educaţie fizică şi - 12 12 2-5 - 12 12 2-5

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 93
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
sport Pregătire
sportivă - 12 12 - 12 12
practică
Notă: 2 ore din CDS se alocă pregătirii sportive practice.

Plan de învăţământ
Cluburi sportive şcolare
Pregătire sportivă
Grupa Începători Avansaţi Performanţă
Nr. de ore săptămânal 4-6-8 8-10-12 12-14-16
Întrucât practica avansată, naţională şi internaţională, în domeniul pregătirii sportivilor de
performanţă a confirmat ca formaţie eficientă de instruire grupa de nivel valoric, programa de pregătire
sportivă practică a fost concepută pe cele trei grupe de nivel valoric, respectiv de începători, de avansaţi
şi de performanţă, precizându-se pentru fiecare grupă competenţele specifice şi conţinuturile aferente,
corespunzător vârstei optime a elevilor şi stadiului de pregătire în aceeaşi grupă specific fiecărei
discipline sportive.
Din această programă obligatorii sunt competenţele generale şi specifice, valorile şi atitudine
prevăzute, conţinuturile aferente fiecărei competenţe specifice putând fi completate, înlocuite,
dezvoltate corespunzător particularităţilor grupei şi competenţei profesionale a cadrului didactic.
În învăţământul sportiv integrat grupele se constituie din elevi din clase diferite, având un
caracter deschis, promovările la grupele de nivel superior, realizându-se corespunzător capacităţii de
performanţă manifestată obiectiv, în concursuri, de către fiecare elev.
Potrivit prevederilor planurilor de învăţământ pentru ciclul liceal cu program sportiv integrat,
nu se constituie grupe de începători.

DISCIPLINA SPORTIVĂ: GIMNASTICĂ ARTISTICĂ MASCULINĂ


NIVEL VALORIC: ÎNCEPĂTORI

Competenţe specifice şi conţinuturi

C.G. 1 - Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic, psihologic şi
teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
Indici somato-funcţionali:
• dezvoltare fizică armonioasă
1.1. • talia 112-125 cm
Realizarea eforturilor • anvergura egală cu talia
generale impuse de • greutate corporală 18-24 kg
antrenamente şi întreceri. • ţesut adipos 12-13 %
Deprinderi şi priceperi motrice:
• alergare
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 94
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
săritură•
tracţiune-împingere

• echilibru
• căţărare-escaladare
Calităţi motrice de bază:
• Viteza:
- de deplasare
- de execuţie
- de reacţie
• Îndemânare:
- coordonarea segmentelor vizual-motrică, a segmentelor faţă
de corp şi a corpului în spaţiu
• Rezistenţa:
- la efort anaerob
• Forţa
- generală dinamică
• Mobilitate
- mobilitatea şi stabilitatea tuturor articulaţiilor
Indici somato-funcţionali specifici:
• troficitate musculară
• diametru biacromial mai mare decât diametrul bitrohanterian
• greutatea mai mică decât numărul centimetrilor înălţimii peste
metru
1.2. • adaptarea la efort a sistemelor cardio-muscular şi respirator
Susţinerea eficientă a efortului Calităţi motrice specifice:
specific solicitărilor în • viteza de deplasare pe distanţe scurte
antrenamente şi întreceri. • viteza de execuţie a unor mişcări singulare şi înlănţuite
• forţa explozivă a musculaturii membrelor abdomenului şi
spatelui
• coordonare vizual-motrică
• coordonarea segmentelor şi corpului în poziţii variate
• mobilitatea statică şi dinamică în articulaţiile coxo-femurale,
scapulo-humerale şi a coloanei vertebrale
• rezistenţă la eforturi mixte

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 95
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
Procedee tehnice:
a) Sol
• elemente acrobatice statice:
- podul
- sfoara laterală şi sagitală
• poziţii cu caracter de echilibru:
- cumpăna înainte
- cumpăna înapoi
- cumpăna laterală
- stând pe omoplaţi
- stând pe cap
- stând pe mâini
• elemente acrobatice dinamice:
- rulare din ghemuit în ghemuit
- rulare înainte din culcat facial
- cilindru înainte
- rostogolire înainte din ghemuit
- rostogolire înainte cu picioarele depărtate
- rostogolire înapoi cu picioarele întinse şi apropiate
- rostogolire înapoi în ghemuit (variante)
- îndreptare de pe cap
- roata laterală spre stânga şi spre dreapta
- roata întoarsă
1.3.
- răsturnare înainte pe un picior
Utilizarea adecvată în
- răsturnare înapoi
întreceri a procedeelor tehnice
- salt grupat înainte şi înapoi
însuşite.
b) Cal cu mânere (capră)
• sprijin pe cal, trecerea picioarelor printre braţe în sprijin înapoi
şi revenire
• deplasare în sprijin în jurul calului
• jocuri pe aparat
• cercuri la capătul calului
• cercuri cu îngrăditori de mişcare
• cercuri cu ajutorul lonjei şi a găleţii de plastic
• cercuri la capră
• cercuri la calul cu mânere aşezat la nivelul solului
• cercuri duble la capră
• cercuri duble la cal
• balansuri peste şi înapoi la cal
• foarfeci înainte şi înapoi
• legări de cercuri duble
c) Inele
• priza
• poziţia de atârnat
• balansul înainte-înapoi
• elementul tehnic lumânarea (atârnat-răsturnat)
• răsucirile
• coborârile simple la balans înapoi
• coborârile prin salt
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 96
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
Procedee tehnice [continuare]:
d) Sărituri
• elanul şi alergarea specifică
• bătaia pe trambulină
• aterizarea
• bătaia şi sprijinul mâinilor pe aparat
• săritura depărtat peste capră
• săritura în sprijin pe ladă în lungime şi săritura în adâncime cu
aterizare pe saltea
• săritura prin răsturnare la saltele înalte
• săritura prin răsturnare la cal
• variante de sărituri în funcţie de evoluţia nivelului de pregătire
al sportivilor din grupa de începători
e) Paralele
• priza pe aparat
• poziţiile de sprijin
• balansurile în sprijin pe braţ
1.3. [continuare]
• urcarea prin îndreptare în sprijin depărtat
Utilizarea adecvată în
• stând pe mâini
întreceri a procedeelor tehnice
• variante de coborâre la balans înainte şi înapoi
însuşite.
• jocuri pe aparat
f) Bară
• priza la aparat
• poziţiile de atârnat şi balansurile
• îndreptările în sprijin
• rotirile în sprijin înapoi şi variante
• rotirile înapoi pe tălpi
• coborârile de pe aparat la balans înapoi
• giganticile
• Notă: la sfârşitul perioadei de pregătire în grupa de începători
sportivul trebuie să îndeplinească cerinţele minime de abordare
a categoriei a IV-a (micul gimnast), în jurul a 40-44 p.Elevii
sportivi cu reale calităţi pentru gimnastica de performanţă care
îşi însuşesc mai repede cerinţele tehnice pe cele 6 aparate de
bază pot să abordeze următoarea etapă de pregătire şi să
treacă în grupele de avansaţi mai repede decât prevede
program
• tenacitate
1.4.
• eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
Manifestarea în întreceri a
• concentrare
trăsăturilor psihice
• stăpânire de sine
dominante, specifice
• curaj
gimnasticii artistice masculine.
• încredere în posibilităţile de afirmare
C.G.2 - Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea cunoştinţelor şi a
metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
2.1. • program de creştere a masei musculare active
Ameliorarea independentă a • metode/procedee de creştere a troficităţii
indicilor somato-funcţionali. • procedeele de evaluare a principalilor indici morfo-funcţionali
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 97
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
conform programului dat de
antrenor.

2.2. Metode şi mijloace de dezvoltare:


Creşterea nivelului de • a forţei explozive în diferite regiuni
manifestare a calităţilor • a vitezei de reacţie, de execuţie, de deplasare
motrice proprii, conform • a rezistenţei la eforturi aerobe
recomandărilor • a îndemânării
profesorului/antrenorului. • a mobilităţii şi supleţei
2.3.
Exersarea independentă a
Procedee tehnice recomandate individual:
exerciţiilor de consolidare a
• după caz
tehnicii, la recomandarea
profesorului/antrenorului.
C.G.3 - Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de instruire
şi competiţionale / de concurs a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care s-a specializat.
Competenţe specifice Conţinuturi
3.1.
Manifestarea calităţilor de
-
bun demonstrant al
procedeelor tehnice de bază.
C.G.4 - Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al adversarilor
Competenţe specifice Conţinuturi
4.1.
Identificarea factorilor care
• factorii care condiţionează performanţa
generează randamentul
• cauzele care reduc randamentul
sportiv optim şi a celor care îl
diminuează.
4.2.
Analizarea obiectivă a • criterii de analiză
rezultatelor din întreceri.
C.G.5 - Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli, adversari,
organizatori, arbitrii şi spectatori
Competenţe specifice Conţinuturi
5.1.
Respectarea în întreceri a • regulamentul de întrecere/concurs
regulilor stabilite.
5.2. • relaţiile specifice de subordonare
Manifestarea respectului faţă • caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, căpitan de
de antrenori şi partenerii de echipă, arbitru
antrenament. • comportamentul în întrecere/ concurs

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 98
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
DISCIPLINA SPORTIVĂ: GIMNASTICĂ ARTISTICĂ MASCULINĂ
NIVEL VALORIC: AVANSAŢI
Competenţe specifice şi conţinuturi
C.G. 1 - Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic, psihologic
şi teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
Indici somato-funcţionali:
• aspect armonios
• torace globulos
• centura scapulară puternică
• dezvoltare armonioasă
• capacitate maximă aerobă
• elasticitate toracică
• capacitate vitală
Deprinderi şi priceperi motrice:
• alergarea
• săritura
• prinderea
• tracţiunea-împingerea
• echilibru
1.1. • căţărare-escaladare
Realizarea eforturilor generale Calităţi motrice de bază:
impuse de antrenamente, • Viteza:
întreceri şi concursuri. - de deplasare
- de execuţie
- de reacţie
• Îndemânare:
- coordonarea vizual motrică
- coordonarea segmentelor faţă de corp
- coordonarea corpului în spaţiu
• Rezistenţa:
- la efort anaerob
- la efort mixt
• Forţa
- absolută
- explozivă
• Mobilitate
- stabilitate articulară
Indici somato-funcţionali specifici:
• talia 120-135 cm
1.2. • greutatea co 8-10 kg decât mărimea centimetrilor taliei, minus
Susţinerea eficientă a efortului 100
specific solicitărilor în • ţesut adipos 12-13 %
antrenamente, întreceri şi • diametrul biacromial mai mare cu 7-8 cm decât cel
concursuri. bitrohanterian
• dezvoltare fizică estetică
Calităţi motrice specifice:
• viteză de reacţie la stimuli chinestezici
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 99
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
• viteză de execuţie în regim de coordonare
• forţă absolută a flexorilor palmari şi a extensorilor braţelor
• forţă explozivă a membrelor superioare şi inferioare
• forţă izometrică
• rezistenţă în regim de forţă
• coordonare a acţiunilor în poziţii neobişnuite şi faţă de aparate
• mobilitate statică şi dinamică a articulaţiilor
Procedee tehnice:
A) Micul gimnast - elementele tehnice pentru cele şase aparate,
conform programei F.R.G. pentru categoriile a II-a şi a III-a:
• trecere din balans în stând pe mâini menţinut
• răsturnare înainte în stând din balans
• îndreptare de pe cap în stând, braţele sus
• roata laterală în stând depărtat, întoarcere 90% spre dreapta cu
apropierea picioarelor şi coborârea braţelor
• rostogolire înapoi prin stând pe mâini (marcat)
• sfoara laterală cu pieptul pe sol (menţinut)
• trecere în stând pe mâini prin balansasrea picioarelor spre înapoi şi
retragerea bazinului pe călcâie
• săritură dorsală peste capră cu întoarcere 180% spre capră
• trecerea în atârnat-răsturnat-îndoit-în atârnat
• atârnat-răsturnat-întins-menţinut, din balans înainte cu corpul întins
• îndreptare lungă joasă în sprijin depărtat pe paralele
• îndreptare căzută în sprijin depărtat
• stând pe mâini marcat din balans înapoi
• săritură peste o bară cu întoarcere 180% în stând, din balans înainte
1.3. • din atârnat, răsturnare înapoi, din forţă, în sprijin
Utilizarea eficientă în • balans înapoi în sprijin plutitor şi roată înapoi în sprijin
concursuri a procedeelor • inter-balansare în atârnat
tehnice însuşite. • îndreptare în sprijin din balans înainte
• balans înapoi în sprijin plutitor şi aşezarea picioarelor depărtate
pe bară în sprijin depărtat, roată înapoi în sprijin depărtat şi
săritură cu extensie în stând
B) Categoria a III-a
a) Sol – dificultate: 3 B, 3A
Cerinţe speciale:
• un salt înapoi întins
• o răsturnare înainte urmată de o altă răsturnare înainte sau salt
înainte
• un stând pe mâini din forţă minim B
b) Cal cu mânere – dificultate: 2B, 5A
Cerinţe speciale:
• şurub ceh
• un transport lateral sau transversal
• minim un cerc transversal
• se vor utiliza cel puţin două părţi ale calului
c) Inele– dificultate: 6A
Cerinţe speciale:
• urcare în stând pe mâini din forţă marcat
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 100
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
• stabilire în sprijin-echer menţinut
• răsucire înapoi
d) Sărituri - calul în lungime, înălţimea 1,20 m
Cerinţe speciale:
• în concursul pe echipe sau concursul individual se va executa o
săritură din grupa a II-a
• în finala pe aparate se vor executa două sărituri (diferite sau identice)
din grupa a II-a, media dintre cele două sărituri constituind nota
finală
e) Paralele – dificultate: 1B, 5A
Cerinţe speciale:
• din balans, stând pe mâini menţinut
• salt înainte
• coborâre prin salt
Procedee tehnice [continuare]:
B) Categoria a III-a
e) Bara – dificultate: 1B, 5A
Cerinţe speciale:
• gigantică înainte
• gigantică înapoi
• coborâre prin salt
Acţiuni tactice:
• variante de adaptare a execuţiilor elementelor tehnice de
dificultate şi mare dificultate la particularităţile individuale
1.4. (calităţi şi defecte)
Iniţierea oportună a acţiunilor • variante de compoziţia exerciţiilor liber alese în funcţie de
tactice individuale în scopul urmărit (punctaj individual, punctajul echipei, execuţie
concursuri. de risc)
• variante de adaptare a execuţiilor în funcţie de calitatea
aparatelor din concurs, de maniera de arbitraj şi de factorii
ambianţi
• tenacitate
• eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
1.5.
• concentrare
Manifestarea în concursuri a
• atenţie distributivă
trăsăturilor psihice
• curaj
dominante, specifice
• stăpânire de sine
gimnasticii artistice masculine.
• încrederea în posibilităţile de afirmare
• dorinţa de victorie şi autodepăşire
C.G.2 - Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea cunoştinţelor şi a
metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
• program de creştere a masei musculare active
• program de slăbire, după caz
2.1.
• metode/procedee de creştere a tonicităţii
Ameliorarea independentă, la
• metode/procedee de creştere a troficităţii
nivel optim, a indicilor
• indicele de nutriţie
somato-funcţionali.
• indicele de proporţionalitate
• procedee de evaluare a indicilor morfo-funcţionali
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 101
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
2.2. Metode şi mijloace de dezvoltare:
Menţinerea nivelului de • a forţei maxime, explozive, în diferite regiuni
manifestare a calităţilor • a vitezei de reacţie, de execuţie
motrice proprii, conform • a rezistenţei la eforturi anaerobe şi mixte
recomandărilor • a coordonărilor complexe
profesorului/antrenorului. • a mobilităţii şi supleţei musculare
2.3.
Perfecţionarea independentă a
Procedee tehnice recomandate individual:
tehnicii de execuţie a
• după caz
procedeelor specifice grupului
de probe în care se antrenează.
C.G.3 - Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de instruire
şi competiţionale / de concurs a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care s-a specializat.
Competenţe specifice Conţinuturi
• caracteristicile demonstrării eficiente
3.1.
• plasament
Manifestarea calităţilor de
• procedee de organizare a colectivului pentru exersare
bun demonstrant şi de
• variante de comandă în conducerea grupei de executanţi
organizator al exersării.
• procedee de acordare a ajutorului, asistenţei şi a sprijinului

C.G.4 - Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al adversarilor


Competenţe specifice Conţinuturi
4.1.
• factorii care condiţionează performanţa
Identificarea factorilor care
• cauzele care reduc randamentul
generează randamentul
• criterii de apreciere a randamentului
sportiv propriu şi a celor care
• specificul autocaracterizării şi evaluării randamentului
îl diminuează.
4.2.
• criterii de analiză
Analizarea obiectivă a
• autoanaliza
rezultatelor din concursuri.
C.G.5 - Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli, adversari,
organizatori, arbitri şi spectatori
Competenţe specifice Conţinuturi
5.1.
Respectarea în întreceri şi • regulament de concurs
concursuri a prevederilor • greşeli de execuţie şi depunctarea acestora
regulamentelor oficiale.
5.2.
Manifestarea constantă a • relaţii specifice de subordonare
respectului faţă de antrenori, • comportamentul în concurs
parteneri, adversari, arbitri şi • situaţiile critice din concurs
spectatori.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 102
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
DISCIPLINA SPORTIVĂ: GIMNASTICĂ ARTISTICĂ MASCULINĂ
NIVEL VALORIC: PERFORMANŢĂ
Competenţe specifice şi conţinuturi
C.G. 1 - Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic, psihologic
şi teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică
Competenţe specifice Conţinuturi
Indici somato-funcţionali:
• dezvoltare fizică estetică
• aspect robust cu musculatură globuloasă
• raport talie-greutate
• optimizarea funcţională a sistemelor cardio-vascular, respirator,
neuromuscular şi metabolic
Calităţi motrice de bază:
1.1. • Viteza:
Realizarea eforturilor generale - de execuţie şi de reacţie în regim de îndemânare şi forţă
impuse de antrenamente, • Îndemânare:
întreceri, concursuri şi - coordonare în regim de viteză şi forţă
competiţii. • Rezistenţa:
- la efort anaerob
- la efort mixt
• Forţa
- absolută
• Mobilitate
- statică şi dinamică în articulaţiile coxofemurale,
scapulohumerale şi ale coloanei vertebrale
Indici somato-funcţionali specifici:
• aspect corporal estetic
• bazin îngust, torace globulos, diametru biacromial mărit
• membre inferioare mai lungi decât trunchiul
• ţesut adipos redus
• putere maximă anaerobă
• profil neuro-motor echilibrat
Calităţi motrice specifice:
1.2. • forţă palmară 60-70% din greutatea corporală
Susţinerea eficientă a efortului • forţă scapulară 80-100% din greutatea corporală
specific solicitărilor în • forţă lombară 200-220% din greutatea corporală
antrenamente, întreceri, • forţă izometrică a musculaturii membrelor superioare şi a
concursuri şi competiţii. abdomenului
• forţă explozivă a musculaturii membrelor inferioare
• coordonare vizual-motrică
• percepţie spaţială
• reactivitate motrică
• rezistenţă musculară locală în regim de forţă
• rezistenţă la efort anaerob şi mixt
• mobilitate statică la nuivelul articulaţiilor coxofemurale şi
scapulohunerale

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 103
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
Competenţe specifice Conţinuturi
Acţiuni tactice (în funcţie de probă):
• variante de concepere a exerciţiilor liber alese pentru a pune în
valoare calităţile proprii, elementele spectaculoase şi realizarea
1.4.
impresiei artistice
Iniţierea oportună a acţiunilor
• variante de stabilire a dificultăţii exerciţiului liber ales şi a
tactice individuale în
punctajului de notare în funcţie de locul în clasamentul
concursuri şi competiţii.
individual, punctajul minim necesar echipei sau calificării în
finalele pe aparate
• variante de execuţii în funcţie de ordinea de intrare la aparate
• tenacitate
• eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
1.5. • concentrare
Manifestarea în întreceri, • atenţie distributivă
concursuri şi competiţii a • curaj
trăsăturilor psihice dominante, • stăpânire de sine
specifice gimnasticii artistice • susţinerea coechipierilor
masculine. • încredere în posibilităţile de afirmare
• stabilitate emoţională
• asumarea riscurilor
C.G.2 - Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea cunoştinţelor şi a
metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
• program de creştere a masei musculare active
• program de slăbire (după caz)
2.1. • metode/procedee de creştere a tonicităţii
Menţinerea la nivel optim a • metode/procedee de creştere a troficităţii
indicilor somato-funcţionali. • indicele de nutriţie
• indicele de proporţionalitate
• procedee de evaluare a indicilor morfo-funcţionali
2.2. Metode şi mijloace de dezvoltare:
Maximizarea nivelului de • a forţei maxime, explozive, în diferite regiuni
manifestare a calităţilor • a vitezei de reacţie, de execuţie
motrice proprii, conform • a rezistenţei la eforturi anaerobe şi mixte
recomandărilor • a coordonării complexe, specifice elementelor de mare
profesorului/antrenorului sau dificultate
din proprie iniţiativă. • a mobilităţii şi supleţei musculare
2.3.
Perfecţionarea independentă a
tehnicii probei în care se Componente tehnice recomandate individual:
specializează, prin adaptare la • după caz
particularităţile morfologice, • elemente originale - creaţii de elemente sau legări noi
funcţionale şi motrice
personale.
C.G.3 - Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de instruire şi
competiţionale / de concurs a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care s-a specializat.
Competenţe specifice Conţinuturi
3.1. • caracteristicile demonstrării eficiente
Manifestarea calităţilor de bun • plasament
demonstrant, de organizator şi • procedee de organizare a colectivului pentru exersare
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 104
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
conducător al exersării, cât şi • variante de comandă în conducerea grupei de executanţi
de arbitru. • procedee de acordare a ajutorului, asistenţei şi a sprijinului
• tehnici de arbitraj

C.G.4 - Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al adversarilor


Competenţe specifice Conţinuturi
• factorii care condiţionează performanţa
4.1.
• cauzele care reduc randamentul
Determinarea, pe etape, a
• criterii de apreciere a randamentului
factorilor care diminuează
• specificul autocaracterizării, caracterizării şi evaluării
randamentul sportiv propriu.
randamentului
4.2.
Analizarea obiectivă a • criterii de analiză
rezultatelor din competiţii şi • analiza de caz
raportarea lor la obiectivul de • autoanaliza
performanţă prestabilit.
C.G.5 - Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli, adversari,
organizatori, arbitri şi spectatori
Competenţe specifice Conţinuturi
5.1.
• regulamentul de concurs/competiţie
Respectarea prevederilor
• greşeli de execuţie şi depunctarea acestora
regulamentare specifice
• criterii de evaluare a arbitrajelor
fiecărui concurs.
5.2.
• relaţii specifice de subordonare
Manifestarea constantă a
• caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, căpitan de
respectului faţă de antrenori,
echipă, arbitru
parteneri, adversari, arbitri şi
• comportamentul în concurs/competiţie
spectatori şi a spiritului de
• situaţiile critice din concurs/competiţie
fair-play.

SUGESTII METODOLOGICE
Realizarea scopului pentru care au fost create structurile de învăţământ sportiv integrat şi
suplimentar, respectiv afirmarea în sportul de performanţă a elevilor cu aptitudini este condiţionată
preponderent de:
- desfăşurarea permanentă a unei activităţi de selecţie a copiilor şi elevilor cu aptitudini prin observare
şi evaluări obiective a unui număr cât mai mare de subiecţi, punând accent corespunzător modelului
de selecţie specific fiecărei discipline sportive, pe componentele fizico-motrice cu un pregnant
caracter de determinare genetică, cum sunt:
• dimensiunile longitudinale ale corpului;
• conformaţia scheletului;
• indicii de viteză de reacţie şi de execuţie;
• capacităţile coordinative şi predominanţa unor caractere temperamentale.

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 105
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
- asigurarea pe parcursul procesului de pregătire sportivă a unei selecţii continue, având ca termen
obiectiv pentru promovare în grupe de nivel superior vârsta psihologică şi fiziologică, parametrii
motrici condiţionanţi ai performanţei şi nivelul performanţei obţinute în concurs;
- înţelegerea antrenamentului sportiv ca un proces de adaptare şi readaptarea permanentă la stimuli
progresiv crescuţi ca intensitate, complexitate şi volum, cu precădere pe linia factorilor care
condiţionează în cea mai mare măsură capacitatea generală de performanţă;
- asigurarea continuităţii procesului de pregătire sportivă de-a lungul întregului an, în învăţământul sportiv
integrat şi suplimentar vacanţele şcolare constituindu-se în prilejuri de intensificare a pregătirii;
- analiza atentă şi responsabilitatea profesorului antrenor în determinarea specializării sportivului pe probă
sau post, astfel încât să asigure acestuia posibilităţi maxime de valorificare a potenţialului personal;
- asigurarea unui volum optim de concursuri pentru fiecare grupă de nivel, astfel încât pregătirea să
fie motivată şi obiectivizată sistematic prin rezultatele din competiţii;
- stabilirea conţinuturilor pregătirii tehnico-tactice în concordanţă cu evoluţia actuală a acestora pe plan
mondial;
- stabilirea unor trasee individuale, de pregătire sportivă cu precădere pentru subiecţii cu caracteristici
atipice vârstei sub aspectul înălţimii, lungimii segmentelor etc., dar deosebit de eficiente pentru
disciplina sportivă respectivă;
- asigurarea progresivă, pe măsura creşterii solicitării din antrenamente şi concursuri, a mijloacelor de
susţinere energetică, de recuperare şi de refacere;
- asigurarea sistematică a controalelor medico-sportive, în funcţie de rezultatele cărora să se adapteze
procesul de instruire;
- sprijinirea materială (alimentaţie, echipament performant, distincţii) a elevilor cu performanţe
sportive deosebite.


La clasele cu program sportiv din învăţământul primar, gimnazial şi liceal, catedrele/profesorii vor
stabili pentru fiecare grupă şi pentru fiecare semestru instrumentele de evaluare (probele de control) care să
vizeze calităţile motrice dominante în disciplina sportivă respectivă, raportate la probele de selecţie, nivelul
de stăpânire a unor procedee tehnice şi după caz a acţiunilor tactice, cât şi capacitatea globală de
performanţă, astfel încât să poată acorda trei calificative pe semestru în învăţământul primar şi câte patru
note pe semestru în învăţământul gimnazial şi liceal, inclusiv pentru elevii cuprinşi în clasele mozaic.

Proiectarea didactică atât în învăţământul sportiv integrat cât şi la cluburile sportive şcolare, poate fi
realizată sub forma eşalonării anuale a unităţilor de învăţare, a planificărilor calendaristice

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 106
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
semestriale şi a proiectării unităţilor de învăţare la grupele de începători şi sub forma planului de
pregătire anual şi a planurilor de pregătire pe etapă la grupele de avansaţi şi de performanţă.

La grupele de performanţă şi înaltă performanţă, în afara documentelor prezentate în alineatul


anterior se recomandă şi elaborarea planului de perspectivă multianual, cât şi a planurilor individuale
de pregătire pentru elevii cu perspective deosebite.

Anexa nr. 2.11 la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5398 / 17.10. 2006

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII


CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASELE A IX-A – A XII-A

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ


Filiera vocaţională, profil sportiv
Disciplina sportivă de specializare: FOTBAL

PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ – clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, disciplina sportivă de specializare 107
FOTBAL, niveluri valorice: începători, avansaţi, performanţă
COMPETENŢE GENERALE,
Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic,
psihologic şi teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea
cunoştinţelor şi a metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de
instruire şi de concurs/competiţionale a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care
s-a specializat.
Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al
adversarilor.
Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli,
adversari, organizatori, arbitrii şi spectatori.
VALORI ŞI ATITUDINI
Dorinţa de autoperfecţionare şi perseverenţă în atingerea şi depăşirea obiectivelor
de instruire şi de performanţă prestabilite.
Manifestarea spiritului competitiv în activităţile de antrenament şi competiţionale.
Simţul datoriei şi responsabilitatea în pregătire şi concurs.
Respect faţă de reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori.
Manifestarea spiritului de fair-play, atât în activitatea sportivă cât şi în viaţa
socială.
Disponibilitate pentru colaborare cu partenerii, pentru iniţierea şi menţinerea
relaţiilor inter-umane.
Obiectivitate în aprecierea randamentului propriu, al coechipierilor şi al
adversarilor.
Opţiunea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, pentru adoptarea unui regim de
activitate care să îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea,
timpul ocupat cu cel liber.
NOTA DE FUNDAMENTARE,
la disciplinele sportive care se predau în învăţământul sportiv cu program integrat şi
suplimentar

108
Programele şcolare pe disciplină sportivă pentru învăţământul sportiv cu program
integrat şi suplimentar, documente reglatoare componente ale curriculumului naţional, au
fost elaborate în conformitate cu:
asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemului
educaţional şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul Europei de la
Barcelona în 2002 şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării
profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în
formarea profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga 2002;
obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România, vizând finalităţile,
curriculumul şi structura învăţământului preuniversitar obligatoriu şi post-obligatoriu,
stabilite în conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;nevoia de adaptare a curriculumului naţional la
schimbările din structura învăţământului preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a şi a
X-a, deopotrivă, la învăţământul obligatoriu şi la cel liceal;valorificarea experienţei
pozitive privind proiectarea curriculumului pornind de la competenţe ca achiziţii finale
ale învăţării, prin care se asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea
elevilor;rolul şi statutul pregătirii sportive practice într-o disciplină sportivă, stabilite în
planurile cadru de învăţământ pentru învăţământul preuniversitar obligatoriu şi post-
obligatoriu în care funcţionează clase cu program sportiv integrat, cât şi pentru secţiile
din unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar.
Noile programe şcolare, pentru fiecare disciplină sportivă, au următoarea
structură:
- Nota de fundamentare, elaborată în scopul prezentării relaţiei dintre programele
şcolare şi documentele de politică educaţională şi curriculară pe care acestea se
fundamentează.
- Nota de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul
specific al acesteia în cazul curriculum-ului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de
învăţământ la cele opt domenii de competenţe-cheie stabilite la nivel european.
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pentru a
evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul etapei de şcolarizare.

109
- Valori şi atitudini, promovate prin învăţare, pe întreg parcursul etapei de
şcolarizare.
- Competenţe specifice, cărora le sunt asociate conţinuturi – reprezentând nucleul
funcţional al programei şcolare – definite pentru fiecare grupă de nivel de instruire:
începători, avansaţi, performanţă.
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic
adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.
NOTĂ DE PREZENTARE
- Prezentul document conţine programele şcolare pentru disciplina Pregătire
sportivă practică, clasele a IX-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv, specializarea
FOTBAL, nivelurile de pregătire: ÎNCEPĂTORI, AVANSAŢI, PERFORMANŢĂ.
Obiectivul general al disciplinei Pregătire sportivă practică într-o disciplină
sportivă constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii
elevilor de a acţiona asupra acestora în vederea valorificării lor la nivel maxim în
activitatea sportivă competiţională, specifică categoriei de vârstă şi nivelului de instruire,
pe fondul menţinerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări
fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile inserţiei profesionale
şi sociale.
Disciplina Pregătire sportivă practică contribuie, prin exersarea cunoştinţelor,
abilităţilor şi atitudinilor pe care le dezvoltă, la pregătirea elevilor în domeniile de
competenţe cheie, definite la nivel european: comunicare în limba maternă, comunicare
într-o limbă străină, matematică şi ştiinţe, tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, a
învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, spirit
antreprenorial şi sensibilitate la cultură.
Pregătirea sportivă practică într-o disciplină sportivă şi participarea în concursuri
pun elevul în situaţii concrete de:
comunicare în termeni specifici disciplinei sportive, în limba română şi în limbi străine cu
profesorul antrenor, cu colegii de antrenament/echipă cu adversarii şi arbitrii;
sesizare a modificărilor de natură morfologică, funcţională şi psihică, generate de
procesul de antrenament, precum şi a substratului biochimic şi fiziologic al reacţiilor
organismului în efort;analizare a aspectelor biomecanice ale procedeelor tehnice specifice

110
disciplinei sportive de specializare şi acţionarea, după caz, pentru ameliorarea unor
componente ale acestora;căutare, stocare şi comunicare, prin mijloacele tehnologiei
informaţiei şi a comunicaţiilor, de date vizând: componentele şi metodologia pregătirii de
specialitate în disciplina sportivă practicată, performanţele actuale realizate pe plan
naţional şi mondial, tehnologii eficiente ale instalaţiilor şi echipamentelor din domeniul
specialităţii etc.;
iniţiere şi întreţinere de relaţii interpersonale, autocontrolul relaţiilor personale în
concordanţă cu comportamentele acceptate şi interzise în disciplina sportivă practicată,
medierea situaţiilor conflictuale care pot să apară pe parcursul antrenamentelor şi al
concursurilor;
conştientizare a relaţiei dintre drepturi şi obligaţii, a implicaţiilor legitimării sportive, ale
unui angajament sau contract, a corelaţiei dintre performanţele realizate şi susţinerea
materială de care beneficiază, înţelegerea statutului de sportiv profesionist;
utilizare a unor categorii de metode şi mijloace eficiente de perfecţionare a
componentelor pregătirii sportive, precum şi a instrumentelor de evaluare ale acestora,
care pot fi folosite independent, corespunzător evoluţiei personale a parametrilor
pregătirii sportivului.
În planurile pentru învăţământul sportiv integrat, clasele I a XII-a, pregătirea
sportivă practică este prevăzută în aria curriculară Educaţie fizică şi sport cu un volum de
ore săptămânal repartizat pe clase, după cum urmează:
Planul-cadru de învăţământ pentru clasele I – a VIII-a
Învăţământ sportiv integrat
Aria curriculară/disciplina I II III IV V VI VII VIII
Educaţie fizică şi sport 6-8 6-8 6-8 6-8 6-9 6-9 6-9 6-9

Planul-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a – a X-a


Ciclul inferior al liceului
Filiera vocaţională – profil sportiv
Clasa a IX-a Clasa a X-a
Aria curriculară/ Disciplina
TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
Educaţie fizică şi 2 8 10 2* 2 8 10 2*
sport
Educaţie
2 - 2 2 - 2
fizică

111
Pregătire
sportivă - 8 8 - 8 8
practică
* Notă: orele de educaţie fizică prevăzute în TC şi CDS se alocă pregătirii sportive practice

Planul-cadru de învăţământ pentru clasele a XI-a – a XII-a


Ciclul superior al liceului
Filiera vocaţională – profil sportiv
Toate specializările
Clasa a XI-a Clasa a XII-a
Aria curriculară Disciplina
TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
Educaţie fizică şi - 12 12 - 12 12
sport
Pregătire 2-5 2-5
sportivă - 12 12 - 12 12
practică
Notă: 2 ore din CDS se alocă pregătirii sportive practice.

Plan de învăţământ
Cluburi sportive şcolare
Pregătire sportivă
Grupa Începători Avansaţi Performanţă
Nr. de ore
4-6-8 8-10-12 12-14-16
săptămânal

Întrucât practica avansată, naţională şi internaţională, în domeniul pregătirii


sportivilor de performanţă a confirmat ca formaţie eficientă de instruire grupa de nivel
valoric, programa de pregătire sportivă practică a fost concepută pe cele trei grupe de
nivel valoric, respectiv de începători, de avansaţi şi de performanţă, precizându-se pentru
fiecare grupă competenţele specifice şi conţinuturile aferente, corespunzător vârstei
optime a elevilor şi stadiului de pregătire în aceeaşi grupă specific fiecărei discipline
sportive.
Din această programă obligatorii sunt competenţele generale şi specifice, valorile
şi atitudine prevăzute, conţinuturile aferente fiecărei competenţe specifice putând fi
completate, înlocuite, dezvoltate corespunzător particularităţilor grupei şi competenţei
profesionale a cadrului didactic.
În învăţământul sportiv integrat grupele se constituie din elevi din clase diferite
având un caracter deschis, promovările la grupele de nivel superior, realizându-se
corespunzător capacităţii de performanţă manifestată obiectiv (în concursuri) de către
fiecare elev.
Potrivit prevederilor planurilor de învăţământ pentru ciclul liceal cu program
sportiv integrat, nu se constituie grupe de începători.
DISCIPLINA SPORTIVĂ: FOTBAL
NIVEL VALORIC: ÎNCEPĂTORI
Competenţe specifice şi conţinuturi

112
C.G. 1 - Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic,
psihologic şi teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
Indici somato-funcţionali:
atitudine corporală corectă
tonicitate musculară
capacitate pulmonară şi elasticitate toracică
masă musculară a principalelor segmente ale corpului
Deprinderi şi priceperi motrice:
alergare
sărituri cu desprinderi de pe unul şi de pe ambele picioare
aruncarea de la margine
aruncarea cu una şi cu ambele mâini
Calităţi motrice de bază:
Viteza:
de reacţie
1.1.
de execuţie
Realizarea eforturilor generale
de deplasare
impuse de antrenamente şi
de repetiţie
întreceri.
Îndemânare:
coordonare
echilibru
ritm
precizie
Rezistenţă:
generală
aerobă
Forţa:
analitică a grupelor musculare
Mobilitate:
generală în articulaţii
elasticitate musculară
Indici somato-funcţionali specifici:
troficitate şi tonicitatea musculaturii segmentelor inferioare
stabilitatea articulaţiilor gleznelor şi genunchilor
capacitate vitală
Calităţi motrice specifice:
1.2. Viteza
Susţinerea eficientă a efortului - de reacţie faţă de deplasarea mingii şi faţă de acţiunile adversarilor
specific solicitărilor în şi coechipierilor
antrenamente şi întreceri. - de execuţie a deplasărilor, săriturilor şi a procedeelor tehnice
- de deplasare pe distanţe mici şi medii
Îndemânare:
- coordonarea acţiunilor proprii faţă de minge, adversarul direct şi
coechipierii apropiaţi ca post
- echilibru în sărituri

113
Competenţe specifice Conţinuturi
- precizie în intervenţii şi în execuţia procedeelor tehnice
- ritm – adoptarea ritmului optim de desfăşurare a acţiunilor
Rezistenţă la eforturi aerobe şi mixte
Forţa:
- de lovire a mingii
1.2. [continuare]
- în contact (umăr la umăr, corp la corp) cu adversarul
Susţinerea eficientă a efortului
Mobilitate:
specific solicitărilor în
articulară
antrenamente şi întreceri.
coxofemurală
a genunchiului
a gleznei
Procedee tehnice:
a) pentru toţi jucătorii:
lovirea mingii cu piciorul:
- cu interiorul labei piciorului (latul)
- cu şiretul plin
- cu şiretul exterior
- cu vârful labei piciorului
- cu genunchiul
preluarea mingii:
- rostogolite cu interiorul labei piciorului;
- cu şiretul plin din amortizare
- cu coapsa prin amortizare
- cu pieptul prin amortizare
- cu capul prin amortizare
deposedarea de minge:
- prin atac din faţă
1.3.
- prin atac din lateral
Utilizarea adecvată în întreceri a
conducerea mingii:
procedeelor tehnice însuşite.
- cu interiorul labei piciorului
- cu exteriorul labei piciorului
- cu şiretul plin
protejarea mingii:
- cu corpul şi interiorul labei piciorului de pe loc şi din mişcare
- cu corpul şi exteriorul labei piciorului de pe loc şi din mişcare
mişcarea înşelătoare:
- cu trunchiul din poziţia statică
- cu piciorul din poziţie statică şi din deplasare
- cu capul (primirea)
b) pentru portari:
procedee tehnice fără minge:
- poziţia fundamentală
- deplasarea în teren
Procedee tehnice cu minge:
- prinderea mingii

114
Competenţe specifice Conţinuturi
- prinderea mingii cu plonjon
- boxarea mingii
- devierea mingii
- blocarea mingii
- repunerea mingii în joc cu mâna, cu piciorul
Acţiuni tactice individuale de atac:
demarcarea pe spaţii libere
schimbări ale direcţiei de joc
1.4. pasa către cel mai bine demarcat coechipier
Iniţierea oportună a acţiunilor Acţiuni tactice individuale de apărare:
tactice individuale în întreceri. plasamentul între adversari şi propria poartă
replierea
tatonarea
deposedarea
Acţiuni tactice colective de atac:
ocuparea corespunzătoare a zonelor aferente postului
aşezarea în teren pentru jocul 6x6 (cu portar) în sală
aşezarea în teren pentru jocul 8x8 pe ½ teren, pentru jocul 11x11 în
sistemul cu 4 fundaşi
pasa:
structuri
direcţie
traiectorie: scurtă (utilizare), medie (tactică)
intensitate
Acţiuni tactice colective de apărare:
replierea pe zonele libere din jumătatea proprie
apărarea în zonă
dublajul (noţiuni)
1.5.
Sisteme de joc:
Declanşarea acţiunilor tactice
primar, pentru jocul 6x6
colective, conform sistemelor de
intermediar, pentru jocul 8x8 (pe ½ teren)
joc stabilite.
final, pentru jocul de 11x11 (pe teren normal)
Conţinutul modelului de joc:
în atac:
trecerea rapidă a jucătorilor din apărare în atac
- apropierea cât mai rapidă de poarta adversă prin pase succesive
directe sau cu preluare, din aproape în aproape
- sprijin acordat jucătorului cu minge
- finalizarea făcută din prima situaţie avută, în apropierea porţii
în apărare:
preocupare permanentă pentru intrarea în posesia mingii
trecerea cât mai rapidă a întregii echipe în jumătatea proprie după
pierderea mingii
apărarea în zonă, cu 4 fundaşi
apărarea la momentele fixe (cunoştinţe)

115
Competenţe specifice Conţinuturi
tenacitate
eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
concentrare
1.6. atenţie distributivă
Manifestarea în întreceri a iniţiativă
trăsăturilor psihice dominante, curaj
specifice fotbalului/postului stăpânire de sine
colaborare şi întrajutorare
combativitate
spirit de echipă
C.G.2 - Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea
cunoştinţelor şi a metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
2.1.
program de slăbire (după caz)
Ameliorarea independentă a
metode/procedee de creştere a troficităţii
indicilor somato-funcţionali,
metode/procedee de creştere a tonicităţii
conform programului dat de
procedeele de evaluare a indicilor morfofuncţionali
antrenor.
2.2.
Metode şi mijloace de dezvoltare:
Creşterea nivelului de
a rezistenţei la eforturi (aerobe, anaerobe, mixte)
manifestare a calităţilor motrice
a îndemânării în manevrarea mingii
proprii, conform recomandărilor
a mobilităţii şi a supleţei
profesorului/antrenorului.
Procedee tehnice recomandate individual:
2.3.
de manevrare
Exersarea independentă a
de finalizare
exerciţiilor de consolidare a
Acţiuni tactice recomandate individual:
tehnicii, la recomandarea
de deposedare a adversarului
profesorului/antrenorului.
de pătrundere
C.G.3 - Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de
instruire şi competiţionale / de concurs a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care
s-a specializat.
Competenţe specifice Conţinuturi
3.1.
caracteristicile demonstrării corecte
Manifestarea calităţilor de bun
procedee de acordare a ajutorului, asistenţei şi a sprijinului
demonstrant.
C.G.4 - Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al
adversarilor
Competenţe specifice Conţinuturi
4.1.
Identificarea factorilor care factorii care condiţionează performanţa
generează randamentul sportiv cauzele care reduc randamentul
optim şi a celor care îl criterii de apreciere a randamentului
diminuează.

116
4.2.
Analizarea obiectivă a criterii de analiză
rezultatelor din întreceri.
C.G.5 - Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli,
adversari, organizatori, arbitrii şi spectatori
Competenţe specifice Conţinuturi
5.1.
regulament de joc
Respectarea în întreceri a
abaterile de la regulament şi sancţionarea acestora
regulilor stabilite.
5.2.
relaţii specifice de subordonare
Manifestarea respectului faţă de
caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, căpitan de echipă
antrenori şi partenerii de
comportamentul în joc
antrenament.

DISCIPLINA SPORTIVĂ:
NIVEL VALORIC: AVANSAŢI

Competenţe specifice şi conţinuturi

C.G. 1 - Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic,


psihologic şi teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
Indici somato-funcţionali:
robustaţe fizică
capacitate motrică generală
indici cardio-vasculari şi respiratori
Deprinderi şi priceperi motrice:
variante de alergare
variante de sărituri
variante de loviri şi respingeri
împingeri şi opoziţii la împingerile adversarilor
1.1.
Calităţi motrice de bază:
Realizarea eforturilor generale
Viteza sub toate formele de manifestare
impuse de antrenamente,
Forţa explozivă izotonică
întreceri şi concursuri.
Rezistenţa la eforturi aerobe şi mixte
Îndemânare:
- în manevrarea mingii
- în coordonarea acţiunilor în raport de minge, parteneri şi adversari
Mobilitate:
articulară
coxofemurală
a genunchilor
a gleznei
1.2. Indici somato-funcţionali specifici:
Susţinerea eficientă a efortului tonicitatea şi troficitatea membrelor inferioare
specific solicitărilor în capacitate vitală

117
Competenţe specifice Conţinuturi
antrenamente, întreceri şi Calităţi motrice specifice:
concursuri. Viteza:
- de reacţie şi de execuţie în cadrul unor structuri de joc
- de deplasare cu implicarea directă în execuţia diferitelor procedee
tehnico-tactice
Îndemânare:
- coordonarea specifică în efectuarea procedeelor tehnice în condiţii
crescute ale solicitărilor privind atenţia şi echilibrul în efectuarea
înlănţuită a 2-3 procedee tehnice
- în regim de tehnică (precizia execuţiilor tehnice)
Forţa:
- masa musculară a segmentelor trenului inferior, solicitată în
efectuarea procedeelor tehnice (forţa explozivă în regim de
rezistenţă)
- de lovire a mingii cu piciorul şi cu capul, de angajare fizică
regulamentară cu adversarul şi pentru desprindere pe verticală
(detentă)
Rezistenţă:
- în regim de viteză
- aerobă
Mobilitate:
- în articulaţia coxofemurală, a gâtului, a coloanei vertebrale, a
genunchilor şi a gleznei
Procedee tehnice:
a) procedee tehnice însuşite anterior:
lovirea mingii cu piciorul
preluarea mingii
conducerea mingii însoţită de mişcări înşelătoare şi de protejare cu
corpul şi piciorul
lovirea mingii cu capul din alergare şi din săritură, cu bătaie pe unul
sau ambele picioare
aruncarea de la margine – de pe loc, cu elen
1.3. lovitura de la colţ
Utilizarea eficientă în întreceri şi structuri tehnice învăţate anterior şi învăţarea altora noi
concursuri a procedeelor tehnice finalizarea din alergare
însuşite. b. procedee tehnice noi:
lovirea mingii cu:
călcâiul
prin deviere cu şiretul exterior, latul sau exteriorul labei piciorului
din semivole.
preluarea mingii:
cu capul prin amortizare
cu talpa prin ricoşare
deposedare:
din lateral

118
Competenţe specifice Conţinuturi
prin alunecare
lovirea mingii cu capul:
din alergare
din alergare cu săritură
din plonjon - de pe loc şi din alergare
şutul la poartă din situaţi / poziţii variate
pregătire tehnică individualizată
c. procedee tehnice specifice postului de portar:
prinderea, boxarea şi devierea mingii
blocarea mingii
repunerea mingii în joc cu mâna şi cu piciorul
degajarea mingii statice sau aflată în mişcare
Acţiuni tactice individuale de atac:
demarcajul
finalizare prin depăşirea unui adversar din acţiune individuală
declanşarea contraatacului, a atacului rapid, a atacului poziţional
pătrunderea pe culoar
învăluirea
1.4.
Acţiuni tactice individuale de apărare:
Iniţierea oportună a acţiunilor
plasamentul
tactice individuale în concursuri.
marcajul om la om în zonă în supraveghere, agresiv
deposedările din faţă, din lateral, prin alunecare
Acţiuni tactice pentru portar:
închiderea culoarului
dirijarea apărării
plasament la lovituri libere
Acţiuni tactice colective de atac:
Aşezarea în teren pentru jocul 11x11: în sistemul 1-1-3-3-3 şi
consolidarea sarcinilor pe posturi şi zone:
transmiterea mingii prin diferite forme de a pasa (suveici)
combinaţii în 2-3 jucători pe zone de teren diferite
atacul pe toată lărgimea terenului
jocul fără minge: deplasări, lansări pe culoare şi zone libere în
1.5. sprijinul posesorului de minge
Declanşarea/integrarea jocuri tactice (cu diferite teme): 3x3, 4x3, 5x5, 6x5, 8x8, 11x10,
acţiunilor tactice colective, 11x11
conform sistemelor de joc atacul în faze fixe şi specializarea a 3-4 jucători
stabilite. Acţiuni tactice colective de apărare:
trecerea rapidă din atac în apărare pe zonele de atac iniţiate de
adversar
marcajul om la om efectuat la 3 m de poartă
dublajul
schimbul de adversari la marcaj
presingul
închiderea culoarelor pentru blocarea şutului şi a pasei decisive

119
Competenţe specifice Conţinuturi
apărarea în fazele fixe:
zidul
plasamentul la loviturile de la colţ
a aruncările de la margine
la executarea loviturilor de pedeapsă
Sisteme de joc
cu 4 fundaşi în varianta 1-4-3-3
iniţierea în varianta 1-4-4-2:
a) în atac:
consolidarea modelului de joc învăţat la grupa de începători
ieşirea cu pasă precisă din apărare
demarcări simultane şi rapide
jocul fără minge
pasarea mingii conform cerinţelor fazelor de joc
schimbarea direcţiei de atac prin circulaţia mingii
valorificarea fazelor fixe
purtarea acţiunilor de atac pe toată lărgimea şi adîncimea terenului
(cunoştinţe)
finalizarea din combinaţii simple, acţiuni individuale, contraatac
prin sincronizarea jucătorilor
b) în apărare:
consolidarea modelului de joc învăţat la grupa de începători
efectuarea presingului individual şi colectiv (cunoştinţe)
efectuarea marcajului agresiv în zona de circulaţie a mingii
dublajul
evitarea infracţiunilor în suprafaţa de pedeapsă
anticiparea atacului echipei adverse prin prezenţa a 2-3 jucători pe
poziţii retrase
„închiderea” culoarelor de pătrundere prin plasament eficient şi
blocarea situaţiilor de finalizare
evitarea şi utilizarea jocului la ofsaid (cunoştinţe)
tenacitate
eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
1.6. atenţie distributivă
Manifestarea în întreceri şi curaj
concursuri a trăsăturilor psihice stăpânire de sine
dominante, specifice colaborare şi întrajutorare
fotbalului/postului asumarea riscului
motivaţia pentru performanţă
stabilitate emoţională
C.G.2 - Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea
cunoştinţelor şi a metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi

120
program de creştere a masei musculare active
2.1. metode/procedee de creştere a troficităţii
Ameliorarea independentă, la metode/procedee de creştere a tonicităţii
nivel optim, a indicilor indicele de nutriţie
somato-funcţionali. indicele de proporţionalitate
procedeele de evaluare a indicilor morfo-funcţionali
Metode şi mijloace de dezvoltare:
2.2.
a forţei (maxime, explozive, în diferite regiuni)
Menţinerea nivelului de
a vitezei (de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare)
manifestare a calităţilor motrice
a rezistenţei la eforturi (aerobe, mixte)
proprii, conform recomandărilor
a îndemânării
profesorului/antrenorului.
a mobilităţii şi a supleţei
Procedee tehnice recomandate individual:
de manevrare
de finalizare
2.3. de deposedare a adversarului
Perfecţionarea independentă a
tehnicii de execuţie a Acţiuni tactice recomandate individual:
procedeelor specifice grupului preluarea din diferite poziţii, cu piciorul stâng sau cu piciorul drept,
de probe în care se antrenează. cu pieptul
pasa, alternativ cu piciorul stâng sau cu piciorul drept, din diferite
poziţii
lansarea mingii cu capul

C.G.3 - Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de


instruire şi competiţionale / de concurs a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care
s-a specializat.
Competenţe specifice Conţinuturi
caracteristicile demonstrării eficiente
3.1.
plasament, procedee de organizare a colectivului pentru exersare,
Manifestarea calităţilor de bun
variante de comandă în conducerea grupei de executanţi
demonstrant şi de organizator al
procedee de corectare a greşelilor de execuţie
exersării.
tehnici de arbitraj

C.G.4 - Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al


adversarilor
Competenţe specifice Conţinuturi
4.1. factorii care condiţionează performanţa
Identificarea factorilor care cauzele care reduc randamentul
generează randamentul sportiv criterii de apreciere a randamentului
propriu şi a celor care îl specificul autocaracterizării, caracterizării şi evaluării
diminuează. randamentului
4.2.
criterii de analiză
Analizarea obiectivă a
specificul autoanalizei
rezultatelor din concursuri.

121
C.G.5 - Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli,
adversari, organizatori, arbitrii şi spectatori
Competenţe specifice Conţinuturi
5.1.
regulament de concurs
Respectarea în întreceri şi
greşeli de arbitraj
concursuri a prevederilor
criterii de evaluare a arbitrajelor
regulamentelor oficiale.
5.2. relaţii specifice de subordonare
Manifestarea constantă a caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, conducător de joc,
respectului faţă de antrenori, arbitru
parteneri, adversari, arbitri şi comportamentul în concurs / competiţii
spectatori. situaţii critice din concurs / competiţii

DISCIPLINA SPORTIVĂ:
NIVEL VALORIC: PERFORMANŢĂ
Competenţe specifice şi conţinuturi
C.G. 1 - Valorificarea la nivel maxim, în competiţii, a potenţialului fizic, tehnic, tactic,
psihologic şi teoretic, dobândit prin pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
Indici somato-funcţionali:
raport talie-greutate specific postului
capacitate vitală 4500-5000 cmc
frecvenţă cardiacă până la 2180/min
perimetru toracic în inspiraţie 92-94 cm
elasticitate toracică 5-6 cm
capacitate la efort aerob 71-75 cm
Deprinderi şi priceperi motrice:
variante de alergare
variante de sărituri
1.1.
variante de loviri şi respingeri
Realizarea eforturilor generale
împingeri şi opoziţii la împingerile adversarilor
impuse de antrenamente,
Calităţi motrice de bază:
întreceri, concursuri şi
Viteza:
competiţii.
de reacţie
de execuţie
de deplasare în structuri motrice complexe
Forţa explozivă
Rezistenţă:
la eforturi anaerobe
la eforturi mixte
Îndemânare:
- coordonarea acţiunilor corpului în sărituri
- ambidextrie

122
Competenţe specifice Conţinuturi
- precizie
Mobilitate:
stabilitate articulară
Indici somato-funcţionali şi calităţi motrice specifice postului:
Portar:
talie 180 cm
detentă 65 cm
viteză de execuţie şi robusteţe corporală
Fundaşi laterali:
1.2.
talie medie 175 cm
Susţinerea eficientă a efortului
capacitate de efort anaerobă şi mixtă
specific solicitărilor în
viteză de reacţie de execuţie şi de decizie
antrenamente, întreceri,
forţă explozivă
concursuri şi competiţii.
Fundaşi centrali la marcaj şi liberoul:
talie medie 175 cm
rezistenţă la efort aerob-anaerob şi mixt
viteză de deplasare pe distanţe medii şi lungi
capacitate de coordonare a acţiunilor
îndemânare în manevrarea mingii
Atacanţi:
1.2. [continuare]
talie medie 175-180 cm
Susţinerea eficientă a efortului
viteză de execuţie pe spaţii restrânse
specific solicitărilor în
forţa explozivă în contact cu adversarii
antrenamente, întreceri,
rezistenţă la eforturi anaerobe
concursuri şi competiţii.
detentă
Procedee tehnice specifice postului :
procedee tehnice consolidate la grupa de avansaţi
procedee tehnico-tactice sub presiunea adversarului
lovituri fixe
procedee de finalizare
fenta de pasă şi şut
tehnica cu conţinut predominant tactic:
a. fundaşii şi portarii:
1.3. - degajări
Utilizarea optimă în concursuri - deposedări cu rămânere în posesie
şi competiţii a procedeelor b. mijlocaşii:
tehnice însuşite. - lansări
- deschideri
- schimbări de direcţie de joc.
c. atacanţii:
- centrări din alergare
- pasa înapoi
- devieri
- şut la poartă
- cu adversitate

123
Competenţe specifice Conţinuturi
- în criză de spaţiu şi timp
tehnica deplasărilor, din atac şi apărare
tehnica efectuării presingului, a deposedărilor şi a jocului la
intercepţie
dublajul
schimbul de jucători la marcaj în apărare
jocul cu capul
Acţiuni tactice individuale de atac - (acţiuni tactice învăţate şi
aplicate la nivelul grupei de avansaţi)
pentru atac:
combinaţiile şi traseele în vederea eficienţei finalizării din atac
1.4.
rapid, poziţional sau contraatac
Iniţierea oportună a acţiunilor
adaptarea mijloacelor tehnico-tactice la specificul echipei adverse
tactice individuale în concursuri
Acţiuni tactice individuale de apărare:
şi competiţii.
pentru apărare:
marcaj dublu, triplu în vederea realizării „triunghiului de forţe”
pentru deposedarea şi anihilarea adversarului pătruns pe diferite
culoare
Acţiuni tactice colective:
Sisteme de joc:
sistemul 1-4-4-2
sistemul 1-3-5-2, elastic
a) în atac:
modelul de joc la grupa de avansaţi
acţiunile tactice cursive prin demarcări rapide pe poziţii viitoare:
culoare-zone libere
angajări (pase) precise pentru jucătorul cel mai bine plasat
rolul de coordonator de joc asumat de fiecare jucător intrat în
posesia mingii
acţiunile tactice individuale şi colective în cadrul atacului poziţional
1.5. sau în circulaţie de minge şi jucători, cu participarea jucătorilor din
Declanşarea / finalizarea linia a doua la acţiunile de finalizare, în zonele 3 şi 4
acţiunilor tactice colective. modalitatea de acoperire a întregului spaţiu de joc (lărgime şi
adâncime) prin deplasarea jucătorilor fără minge, în scopul obţinerii
superiorităţii numerice şi multiplelor posibilităţi de pasare a
posesorului mingii
schimbarea direcţiei de deplasare şi schimbul de locuri al atacanţilor
în zona a doua
combinaţii de finalizare din atac rapid şi atac poziţional
b) în apărare:
modelul de joc învăţat în grupa de avansaţi
sistemul cu 4 fundaşi, a apărării cu libero şi a principalelor sale
variante
jocul cu capul; în apărare
presingul colectiv şi replierea rapidă în caz de nereuşită

124
Competenţe specifice Conţinuturi
apărarea în zonă, coordonată cu cea om la om (apărare combinată)
angajamentul total al jucătorilor în recuperarea mingii
tenacitate
eliminarea sentimentului de teamă faţă de adversar
1.6. atenţie distributivă
Manifestarea în întreceri, iniţiativă
concursuri şi competiţii a curaj/stăpânire de sine
trăsăturilor psihice dominante, încredere în sine
specifice fotbalului/postului colaborare şi întrajutorare
amplificarea combativităţii
încrederea în potenţialul echipei şi dorinţa de victorie
C.G.2 - Optimizarea componentelor pregătirii sportive proprii, prin integrarea
cunoştinţelor şi a metodologiei însuşite în pregătirea sportivă practică.
Competenţe specifice Conţinuturi
program de creştere a masei musculare active
program de slăbire
2.1. metode/procedee de creştere a troficităţii
Menţinerea la nivel optim a metode/procedee de creştere a tonicităţii
indicilor somato-funcţionali. indicele de nutriţie
indicele de proporţionalitate
procedeele de evaluare a indicilor morfo-funcţionali
2.2. Metode şi mijloace de dezvoltare:
Maximizarea nivelului de a forţei (maxime, explozive, în diferite regiuni)
manifestare a calităţilor motrice a vitezei (de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare)
proprii, conform recomandărilor a rezistenţei la eforturi (aerobe, anaerobe, mixte)
profesorului/antrenorului sau din a îndemânării
proprie iniţiativă. a mobilităţii şi a supleţei
2.3.
Perfecţionarea independentă a
tehnicii probei în care se Componente tehnice recomandate individual:
specializează, prin adaptare la specifice postului
particularităţile morfologice,
funcţionale şi motrice personale.
C.G.3 - Manifestarea calităţilor de organizator, arbitru şi conducător al activităţilor de
instruire şi competiţionale / de concurs a grupelor de iniţiere în disciplina sportivă în care
s-a specializat.
Competenţe specifice Conţinuturi
caracteristicile demonstrării eficiente
3.1.
plasament, procedee de organizare a colectivului pentru exersare,
Manifestarea calităţilor de bun
variante de comandă în conducerea grupei de executanţi
demonstrant, de organizator şi
procedee de corectare a greşelilor de execuţie
conducător al exersării, cât şi de
procedee de corectare a execuţiilor subiecţilor
arbitru.
tehnici de arbitraj
G.4 - Evaluarea obiectivă a randamentului sportiv propriu, al partenerilor şi al
adversarilor

125
Competenţe specifice Conţinuturi
factorii care condiţionează performanţa
4.1.
cauzele care reduc randamentul
Determinarea, pe etape, a
criterii de apreciere a randamentului
factorilor care diminuează
specificul autocaracterizării, caracterizării şi evaluării
randamentul sportiv propriu.
randamentului
4.2.
Analizarea obiectivă a
criterii de analiză
rezultatelor din competiţii şi
specificul analizei de caz
raportarea lor la obiectivul de
performanţă prestabilit.
C.G.5 - Manifestarea constantă a unui comportament bazat pe respect faţă de reguli,
adversari, organizatori, arbitrii şi spectatori
Competenţe specifice Conţinuturi
5.1.
regulament
Respectarea prevederilor
greşeli de arbitraj
regulamentare specifice fiecărui
criterii de evaluare a arbitrajelor
concurs.
5.2.
relaţii specifice de subordonare
Manifestarea constantă a
caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, conducător de joc,
respectului faţă de antrenori,
arbitru
parteneri, adversari, arbitri şi
comportamentul din concurs / competiţii
spectatori şi a spiritului de
situaţii critice din concurs / competiţii
fair-play.

SUGESTII METODOLOGICE
Realizarea scopului pentru care au fost create structurile de învăţământ sportiv integrat şi
suplimentar, respectiv afirmarea în sportul de performanţă a elevilor cu aptitudini este
condiţionată preponderent de:
desfăşurarea permanentă a unei activităţi de selecţie a copiilor şi elevilor cu aptitudini
prin observare şi evaluări obiective a unui număr cât mai mare de subiecţi, punând accent
corespunzător modelului de selecţie specific fiecărei discipline sportive, pe componentele
fizico-motrice cu un pregnant caracter de determinare genetică, cum sunt:
dimensiunile longitudinale ale corpului;
conformaţia scheletului;
indicii de viteză de reacţie şi de execuţie;
capacităţile coordinative şi predominanţa unor caractere temperamentale.
asigurarea pe parcursul procesului de pregătire sportivă a unei selecţii continue, având ca
termen obiectiv pentru promovare în grupe de nivel superior vârsta psihologică şi

126
fiziologică, parametrii motrici condiţionanţi ai performanţei şi nivelul performanţei
obţinute în concurs;
înţelegerea antrenamentului sportiv ca un proces de adaptare şi readaptarea permanentă la
stimuli progresiv crescuţi ca intensitate, complexitate şi volum, cu precădere pe linia
factorilor care condiţionează în cea mai mare măsură capacitatea generală de
performanţă;
asigurarea continuităţii procesului de pregătire sportivă de-a lungul întregului an, în
învăţământul sportiv integrat şi suplimentar vacanţele şcolare constituindu-se în prilejuri
de intensificare a pregătirii;
analiza atentă şi responsabilitatea profesorului antrenor în determinarea specializării
sportivului pe probă sau post, astfel încât să asigure acestuia posibilităţi maxime de
valorificare a potenţialului personal;
asigurarea unui volum optim de concursuri pentru fiecare grupă de nivel, astfel încât
pregătirea să fie motivată şi obiectivizată sistematic prin rezultatele din competiţii;
stabilirea conţinuturilor pregătirii tehnico-tactice în concordanţă cu evoluţia actuală a
acestora pe plan mondial;
stabilirea unor trasee individuale, de pregătire sportivă cu precădere pentru subiecţii cu
caracteristici atipice vârstei sub aspectul înălţimii, lungimii segmentelor etc., dar deosebit
de eficiente pentru disciplina sportivă respectivă;
asigurarea progresivă, pe măsura creşterii solicitării din antrenamente şi concursuri, a
mijloacelor de susţinere energetică, de recuperare şi de refacere;
asigurarea sistematică a controalelor medico-sportive, în funcţie de rezultatele cărora să
se adapteze procesul de instruire;
sprijinirea materială (alimentaţie, echipament performant, distincţii) a elevilor cu
performanţe sportive deosebite.
La clasele cu program sportiv din învăţământul primar, gimnazial şi liceal,
catedrele/profesorii vor stabili pentru fiecare grupă şi pentru fiecare semestru
instrumentele de evaluare (probele de control) care să vizeze calităţile motrice dominante
în disciplina sportivă respectivă, raportate la probele de selecţie, nivelul de stăpânire a
unor procedee tehnice şi după caz a acţiunilor tactice, cât şi capacitatea globală de
performanţă, astfel încât să poată acorda trei calificative pe semestru în învăţământul

127
primar şi câte patru note pe semestru în învăţământul gimnazial şi liceal, inclusiv pentru
elevii cuprinşi în clasele mozaic.
Proiectarea didactică atât în învăţământul sportiv integrat cât şi la cluburile
sportive şcolare, poate fi realizată sub forma eşalonării anuale a unităţilor de învăţare, a
planificărilor calendaristice semestriale şi a proiectării unităţilor de învăţare la grupele de
începători şi sub forma planului de pregătire anual şi a planurilor de pregătire pe etapă la
grupele de avansaţi şi de performanţă.
La grupele de performanţă şi înaltă performanţă, în afara documentelor prezentate
în alineatul anterior se recomandă şi elaborarea planului de perspectivă multianual, cât şi
a planurilor individuale de pregătire pentru elevii cu perspective deosebite.
Anexa nr.2.50. la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.
______/________ 2009

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII


PROGRAME ŞCOLARE
PREGĂTIRE SPORTIVĂ PRACTICĂ
ÎNCEPĂTORI/ AVANSAŢI/ PERFORMANŢĂ

Filiera vocaţională, profil sportiv, clasele a V-a – a XII-a


Disciplina sportivă de specializare: VOLEI

128
NOTĂ DE PREZENTARE

Ca parte a învăţământului preuniversitar, învăţământul sportiv trebuie să asigure


pregătirea elevilor pe linia competenţelor cheie europene, stabilite ca finalităţi ale
sistemelor educaţionale şi de formare profesională din ţările Comunităţii Europene,
fiecare disciplină de învăţământ fiind chemată să-şi aducă contribuţia specifică la
realizarea acestora.
Disciplina Pregătire sportivă practică este prevăzută, conform planului de
învăţământ, în aria curriculară Educaţie fizică şi sport şi are menirea să-şi aducă
contribuţia specifică la realizarea dezvoltării complexe a personalităţii autonome şi
creative a elevilor – finalitate prevăzută în Legea învăţământului.
Prezentul document conţine programele şcolare pentru disciplina de învăţământ
Pregătire sportivă practică, unităţi de învăţământ cu program sportiv integrat - clasele a
V-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil sportiv şi unităţi de învăţământ cu program
sportiv suplimentar, disciplina sportivă VOLEI, nivelurile de pregătire: ÎNCEPĂTORI,
AVANSAŢI, PERFORMANŢĂ.

Obiectivul general al disciplinei Pregătire sportivă practică constă în dezvoltarea


aptitudinilor bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra
acestora în vederea valorificării lor la nivel maxim în activitatea sportivă competiţională,
specifică categoriei de vârstă şi nivelului de instruire, pe fondul menţinerii permanente a
stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei
capacităţi motrice favorabile inserţiei profesionale şi sociale.

Disciplina Pregătire sportivă practică contribuie, prin exersarea cunoştinţelor,


abilităţilor şi atitudinilor pe care le dezvoltă, la pregătirea elevilor în domeniile de
competenţe cheie, definite la nivel european.
Programele şcolare, pentru fiecare disciplină sportivă, au următoarea structură:
- Nota de prezentare, în care se detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul
specific al acesteia în cazul curriculum-ului naţional, precum şi contribuţia
disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe-cheie stabilite la
nivel european.

129
- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pentru a
evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul etapei de şcolarizare.
- Valori şi atitudini, promovate prin învăţare, pe întreg parcursul etapei de
şcolarizare.
- Competenţe specifice, cărora le sunt asociate conţinuturi – reprezentând nucleul
funcţional al programei şcolare – definite pentru fiecare grupă de nivel de
instruire: începători, avansaţi, performanţă.
- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic
adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.

Pregătirea sportivă practică într-o disciplină sportivă şi participarea în concursuri pun


elevul în situaţii concrete de:
• comunicare în termeni specifici disciplinei sportive, în limba română şi în limbi
străine cu profesorul antrenor, cu colegii de antrenament/ echipă, cu adversarii şi
cu arbitrii;

• sesizare a modificărilor de natură morfologică, funcţională şi psihică, generate de


procesul de antrenament, precum şi a substratului biochimic şi fiziologic al
reacţiilor organismului în efort;

• analizare a aspectelor biomecanice ale procedeelor tehnice specifice disciplinei


sportive de specializare şi acţionarea, după caz, pentru ameliorarea unor
componente ale acestora;

• căutare, stocare şi comunicare, prin mijloacele tehnologiei informaţiei şi a


comunicaţiilor, de date vizând: componentele şi metodologia pregătirii de
specialitate în disciplina sportivă practicată, performanţele actuale realizate pe
plan naţional şi mondial, tehnologii eficiente ale instalaţiilor şi echipamentelor din
domeniul specialităţii etc.;

• iniţiere şi întreţinere de relaţii interpersonale, autocontrolul relaţiilor personale în


concordanţă cu comportamentele acceptate şi interzise în disciplina sportivă
practicată, medierea situaţiilor conflictuale care pot să apară pe parcursul
antrenamentelor şi al concursurilor;

130
• conştientizare a relaţiei dintre drepturi şi obligaţii, a implicaţiilor legitimării
sportive, ale unui angajament sau contract, a corelaţiei dintre performanţele
realizate şi susţinerea materială de care beneficiază, înţelegerea statutului de
sportiv profesionist;

• utilizare a unor categorii de metode şi mijloace eficiente de perfecţionare a


componentelor pregătirii sportive, precum şi a instrumentelor de evaluare ale
acestora, care pot fi folosite independent, corespunzător evoluţiei personale a
parametrilor pregătirii sportivului.
Întrucât practica avansată, naţională şi internaţională, în domeniul pregătirii
sportivilor de performanţă, a confirmat ca formaţie eficientă de instruire grupa de nivel
valoric, programa de Pregătire sportivă practică a fost concepută pe cele trei grupe de
nivel valoric, respectiv de începători, de avansaţi şi de performanţă, precizându-se,
pentru fiecare grupă, competenţele specifice şi conţinuturile aferente, corespunzător
vârstei optime a elevilor şi stadiului de pregătire în aceeaşi grupă, specific fiecărei
discipline sportive.
Programa de Pregătire sportivă practică stabileşte şi permite fiecărui cadru didactic
formarea competenţelor specifice, utilizând, ca mijloace, categoriile de conţinuturi pe
care le consideră eficiente, corespunzător particularităţilor grupei de elevi.
În învăţământul sportiv integrat şi suplimentar, grupele se constituie din elevi din
aceeaşi clasă sau din clase diferite, având un caracter deschis, promovările la grupele de
nivel superior realizându-se corespunzător capacităţii de performanţă manifestată obiectiv
(în concursuri) de către fiecare elev.

131
COMPETENŢE GENERALE
1. Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare
2. Valorificarea informaţiilor, mijloacelor şi metodelor specifice şi
nespecifice, pentru dezvoltarea capacităţii motrice generale şi specifice
disciplinei sportive, în concordanţă cu particularităţile de vârstă, de sex
şi de nivel de pregătire
3. Adoptarea unui comportament adecvat în relaţiile interpersonale şi de
grup, bazat pe respect şi fair-play
4. Valorificarea la nivel maxim, în concursuri şi competiţii sportive, a
potenţialelor fizic, tehnico-tactic, psihologic şi teoretic
5. Manifestarea unei atitudini pozitive pentru cultivarea simţului estetic şi
a sensibilităţii la cultură

VALORI ŞI ATITUDINI
• Dorinţa de autoperfecţionare şi perseverenţă în atingerea şi depăşirea
obiectivelor de instruire şi de performanţă prestabilite
• Manifestarea spiritului competitiv în activităţile de antrenament şi
competiţionale
• Simţul datoriei şi responsabilitatea în pregătire şi concurs
• Respect faţă de reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori
• Manifestarea spiritului de fair-play, atât în activitatea sportivă cât şi în viaţa
socială
• Disponibilitate pentru colaborare cu partenerii, pentru iniţierea şi menţinerea
relaţiilor inter-umane
• Obiectivitate în aprecierea randamentului propriu, al coechipierilor şi al
adversarilor
• Opţiunea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, pentru adoptarea unui regim
de activitate care să îmbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea
cu refacerea, timpul ocupat cu cel liber
• Interes constant pentru fenomenul sportiv

132
• Simţ estetic, deschidere pentru frumos

DISCIPLINA SPORTIVĂ: VOLEI


NIVEL VALORIC: ÎNCEPĂTORI

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI
1.1. Utilizarea corectă a INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI GENERALI
principalelor noţiuni specifice • troficitate musculară
domeniului • tonicitate musculară
• elasticitate toracică
1.3. Folosirea corectă a • debit respirator şi pulmonar optim
terminologiei de specialitate • capacitate vitală
• stabilitate articulară
2.1. Utilizarea celor mai • reflexe osteo-tendinoase
importante mijloace de • sensibilitate tactilo-kinestezică
dezvoltare a capacităţii fizice DEPRINDERI MOTRICE
proprii • mers
• alergare
• săritură
2.2. Compararea reacţiilor
• echilibru
organismului, în eforturi de tip
• căţărare
diferit
• escaladare
CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ
• Viteza
3.1. Integrarea în diferite - de reacţie-decizie
grupuri, constituite în funcţie de - de execuţie
cerinţele activităţii de pregătire - de deplasare
- de repetiţie
• Forţa

133
3.2. Îndeplinirea unor sarcini - generală
specifice activităţii de pregătire, - explozivă
prin coordonare cu ceilalţi • Îndemânarea
membri implicaţi - coordonare segmentară
- echilibru
- precizia mişcării
4.1. Creşterea nivelului indicilor
- orientare spaţio-temporală
de manifestare a calităţilor
• Rezistenţa
motrice
- generală – aerobă-anaerobă
• Mobilitatea
- articulară

4.2. Aplicarea deprinderilor - stabilitate articulară

motrice şi a procedeelor tehnice - elasticitate articulară

de bază în acţiuni motrice - supleţe

complexe şi forme adaptate de INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI SPECIFICI

întrecere/ concurs • talie normală


• greutate optimă
5.1. Exprimarea estetică a • volum şi debit cardiac crescut
atitudinii corporale • sistem osteo-articular foarte bun
• forţă statică în toate grupele musculare
• percepţii acustice, optice, kinestezice
• tonicitatea musculaturii flexoare şi extensoare a membrelor
inferioare,a trunchiului şi a centurii scapulohumerale
• proporţionalitate între înălţime şi greutate
• proporţionalitatea şi tonicitatea musculaturii adductoare şi
abductoare a membrelor inferioare
• elasticitate toracică
• putere maximă aerobă
• acuitate – câmpul vizual
CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE
• Viteza

134
- în regim de forţă
- în regim de rezistenţă
- în regim de execuţie
• Forţa
- în regim de viteză
- în regim de rezistenţă
- explozivă a membrelor inferioare
• Îndemânarea
- coordonarea tuturor segmentelor corpului în condiţii
variate
- coordonare spaţio-temporală în funcţie de deplasarea în
teren
- coordonare vizual-motrică
- dexteritate generală şi specifică
• Rezistenţa
- în regim de viteză
- în regim de forţă
• Mobilitatea
- articulară, la nivelul tuturor segmentelor
- scapulară, lombară
- supleţe generală şi specifică
METODE ŞI MIJLOACE DE DEZVOLTARE
• a forţei maxime, explozive, în diferite regiuni
• a forţei maxime , statice, în diferite regiuni
• a vitezei de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare
• a rezistenţei la eforturi aerobe, mixte
• a îndemânării, a mobilităţii şi a supleţei
METODE/ PROCEDEE DE CREŞTERE
• a masei musculare active
• a troficităţii
• a tonicităţii

135
1.1. Utilizarea corectă a PROCEDEE TEHNICE DE BAZĂ
principalelor noţiuni specifice • poziţii şi deplasări specifice
domeniului • lovirea mingii, cu unul şi ambele braţe, de sus, de jos şi din
1.3. Folosirea corectă a lateral
terminologiei de specialitate • pasa cu două mâini de sus de pe loc şi precedată de deplasare şi
oprire

3.1. Integrarea în diferite • serviciul de jos şi de sus din faţă

grupuri, constituite în funcţie de • lovitură de atac – procedeu drept

cerinţele activităţii de pregătire PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE


INDIVIDUAL

3.2. Îndeplinirea unor sarcini • de lovire a mingii

specifice activităţii de pregătire, • de pasare preluare

prin coordonare cu ceilalţi ACŢIUNI TACTICE SPECIFICE

membri implicaţi Acţiuni tactice individuale de atac:

3.3. Manifestarea unui • orientarea preluării către zona în care se află ridicătorul

comportament bazat pe fair-play • orientarea serviciului în zone precizate

faţă de antrenori, parteneri, • adaptarea loviturii de atac ca forţă şi direcţie în funcţie de traiectoria

adversari şi arbitri mingii

4.2. Aplicarea deprinderilor Acţiuni tactice individuale de apărare:

motrice şi a procedeelor tehnice • plasamentul adecvat în zona proprie la primirea serviciului

de bază în acţiuni motrice • plasamentul în zona proprie la efectuarea serviciului

complexe şi forme adaptate de coechipierilor

întrecere/ concurs • anticiparea şi plasarea eficientă pe direcţia mingii transmisă de

4.3. Integrarea în acţiuni tactice adversar

individuale/ colective, în • supravegherea mingii preluată / transmisă de parteneri şi

condiţii de pregătire/ întrecere intervenţia în cazul execuţiilor impuse


Acţiuni tactice colective în atac:
4.4. Susţinerea eforturilor
• preluarea din serviciu spre jucătorii din zonele 2 – 3 – ridicarea
generale şi specifice impuse de
mingii – trecerea acesteia peste fileu prin pasă sau lovitură de
activitatea de pregătire şi de
atac

136
întreceri Acţiuni tactice colective în apărare:
• supravegherea partenerului care preia sau pasează mingea şi
recuperarea acesteia în cazul execuţiilor imprecise
4.5. Manifestarea în întreceri a • comunicarea verbală între jucătorii apropiaţi în vederea asigurării
trăsăturilor psihice dominante, intervenţiei prompte a unuia dintre ei şi asigurarea continuităţii fazei
specifice disciplinei sportive de atac

5.2. Selectarea modelelor de Sisteme de joc:


reuşită din lumea sportului • în atac: combinaţii cu trei loviri a mingii, de preferinţă între

practicat jucătorii din zone apropiate


• în apărare: pe zone şi culoare cu jucătorii intercalaţi
TRĂSĂTURI PSIHICE DOMINANTE
• tenacitate
• atenţie concentrată şi distributivă
• curaj
• perseverenţă
• dârzenie
• stabilitate psihică şi emoţională : latura volitivă, intelectuală şi
afectivă
• concentrare
• rezistenţă la stres
• gândire specializată, profundă şi rapidă
• memorie vizuală
• dinamism
• spirit de iniţiativă
• combaterea spiritului de agresivitate

2.3. Identificarea informaţiilor PROTECŢIE INDIVIDUALĂ


de specialitate, cu ajutorul • tehnici de reechilibrare
mijloacelor electronice • modalităţi de atenuare a şocurilor
• cunoştinţe teoretice despre:
- importanţa „încălzirii”

137
- respiraţia cu caracter de refacere
- tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

2.1. Utilizarea celor mai


importante mijloace de
dezvoltare a capacităţii fizice
proprii
2.2. Compararea reacţiilor RANDAMENT SPORTIV
organismului, în eforturi de tip • factorii care condiţionează instruirea
diferit • cauzele care reduc randamentul
2.3. Identificarea informaţiilor • criterii de apreciere a randamentului
de specialitate, cu ajutorul • specificul autocaracterizării, caracterizării şi evaluării
mijloacelor electronice randamentului
4.4. Susţinerea eforturilor • criterii de analiză a rezultatelor
generale şi specifice impuse de • specificul analizei de caz
activitatea de pregătire şi de
întreceri
4.6. Identificarea factorilor care
influenţează randamentul sportiv

1.2. Aplicarea principalelor PREVEDERI REGULAMENTARE


prevederi regulamentare ale • regulament de întrecere
disciplinelor sportive practicate • greşeli de arbitraj
2.3. Identificarea informaţiilor • abaterile frecvente de la prevederile regulamentare
de specialitate, cu ajutorul
mijloacelor electronice REGULI DE COMPORTAMENT
3.1. Integrarea în diferite • comportamentul în întrecere
grupuri, constituite în funcţie de • situaţiile critice din întrecere
cerinţele activităţii de pregătire • relaţii specifice de subordonare
3.3. Manifestarea unui • caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă, arbitru
• criteriile de evaluare a arbitrajelor

138
comportament bazat pe fair-play • greşeli frecvente
faţă de antrenori, parteneri,
adversari şi arbitri

1.1. Utilizarea corectă a


principalelor noţiuni specifice
CULTURALITATE
domeniului
• criterii de evaluare a valorilor sportive, în sportul practicat
5.2. Selectarea modelelor de
• valori sportive etalon, în sportul practicat
reuşită din lumea sportului
practicat
DISCIPLINA SPORTIVĂ: VOLEI
NIVEL VALORIC: AVANSAŢI

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI
1.1. Folosirea terminologiei de INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI GENERALI
specialitate în relaţionarea cu • troficitate musculară
partenerii de activitate • tonicitate musculară
• elasticitate toracică
2.1. Alegerea celor mai eficiente • debit respirator şi pulmonar optim
mijloace de dezvoltare a • capacitate vitală
capacităţii fizice proprii • stabilitate articulară
• reflexe osteo-tendinoase
2.2. Analiza reacţiilor
• sensibilitate tactilo-kinestezică
organismului, în eforturi de tip
• supleţe musculo-ligamentară
diferit
DEPRINDERI MOTRICE
3.1. Acţionarea eficientă în • mers
diferite grupuri, constituite în • alergare
funcţie de cerinţele activităţilor • săritură
de pregătire şi competiţională • echilibru

139
3.2. Realizarea de sarcini CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ
specifice activităţii de pregătire • Viteza
şi competiţională, prin - de reacţie-decizie
colaborare cu ceilalţi membri - de execuţie
implicaţi - de deplasare
4.1. Îmbunătăţirea nivelului - de repetiţie
indicilor de manifestare a • Forţa
calităţilor motrice - generală
- explozivă
• Îndemânarea
- coordonare segmentară
- echilibru
- precizia mişcării
- orientare spaţio-temporală
• Rezistenţa
- generală – aerobă-anaerobă
4.2. Utilizarea deprinderilor
• Mobilitatea
motrice şi a procedeelor tehnice
- articulară
în activitatea de pregătire şi în
- stabilitate articulară
cea competiţională
- elasticitate articulară
- supleţe
5.1. Abordarea permanentă a INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI SPECIFICI
unei atitudini corporale corecte • talie normală
• greutate optimă
• volum şi debit cardiac crescut
• sistem osteo-articular foarte bun
• forţă statică în toate grupele musculare
• percepţii acustice, optice, kinestezice
CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE
• Viteza
- în regim de forţă

140
- în regim de rezistenţă
- în regim de supleţe
- de reacţie faţă de minge şi acţiunile partenerilor şi
adversarilor, de execuţie specifică acţiunilor jocului
• Forţa
- în regim de viteză
- în regim de rezistenţă
- în regim de supleţe
- explozivă a membrelor inferioare
- explozivă a braţului de atac
- statică a degetelor
• Îndemânarea
- coordonarea tuturor segmentelor corpului în condiţii
variate
- coordonare spaţio-temporală
- coordonare vizual-motrică
- dexteritate generală şi specifică
- coordonarea acţiunilor proprii cu cele ale partenerilor/
adversarilor şi cu direcţia, traiectoria şi viteza mingii
• Rezistenţa
- în regim de viteză
- în regim de forţă
- în regim de îndemânare
• Mobilitatea
- articulară, la nivelul tuturor segmentelor
- scapulară, lombară
- supleţe generală şi specifică
METODE ŞI MIJLOACE DE DEZVOLTARE
• a forţei maxime, explozive, în diferite regiuni
• a forţei maxime, statice, în diferite regiuni
• a vitezei de reacţie, de execuţie, de repetiţie, de deplasare

141
• a rezistenţei la eforturi aerobe, mixte
• a îndemânării, a mobilităţii şi a supleţei
METODE/ PROCEDEE DE CREŞTERE
• a masei musculare active
• a troficităţii
• a tonicităţii

1.1. Folosirea terminologiei de PROCEDEE TEHNICE DE BAZĂ


specialitate în relaţionarea cu • preluarea cu două mâini de sus şi de jos, din serviciu şi din atac
partenerii de activitate • ridicarea mingii cu diferite traiectorii şi direcţii în funcţie de
situaţiile
de joc (înaltă, medie, scurtă, înainte şi peste cap)
• serviciul de sus din faţă, de pe loc şi din săritură

3.1. Acţionarea eficientă în • lovitura de atac, procedeu drept, din pase cu traiectorii variate

diferite grupuri, constituite în • plonjonul

funcţie de cerinţele activităţilor • blocajul individual la adversar din zona corespondentă

de pregătire şi competiţională

Procedee tehnice specifice:


• ridicători
- ridicarea cu două mâini de sus şi de jos, de pe loc şi precedate

3.2. Realizarea de sarcini de

specifice activităţii de pregătire deplasare cu traiectorii şi pe direcţii diferite

şi competiţională, prin • trăgători

colaborare cu ceilalţi membri - lovituri de atac din mingi ridicate cu traiectorii, de la distanţe

implicaţi şi pe

3.3. Manifestarea unui direcţii diferite

comportament bazat pe fair-play • - lovituri de atac simulate şi finalizate cu plonjon la minge

faţă de antrenori, parteneri, PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE

adversari şi arbitri INDIVIDUAL

142
4.2. Utilizarea deprinderilor • serviciul
motrice şi a procedeelor tehnice • preluarea de sus şi de jos
în activitatea de pregătire şi în • pasa (ridicarea mingii)
cea competiţională • lovitura de atac
4.3. Iniţierea de acţiuni tactice ACŢIUNI TACTICE SPECIFICE
individuale/ colective, în Acţiuni tactice individuale de atac:
activitatea de pregătire şi în cea • orientarea serviciului pe zonele din terenul adversarului
competiţională apreciate ca vulnerabile
4.4. Susţinerea eforturilor • variante de ridicare a mingii în funcţie de calitatea preluării
generale şi specifice impuse de coechipierilor
activitatea de pregătire şi cea • lovituri de atac orientate ca forţă şi direcţie, în funcţie de
competiţională calitatea ridicării şi zonele vulnerabile din terenul advers
4.5. Manifestarea în întreceri a Acţiuni tactice individuale de apărare:
trăsăturilor psihice dominante, • variante de plasament în zona sa de acţiune, la preluarea
specifice disciplinei sportive serviciului şi la atacul adversarului
5.2. Raportarea la modelele de • blocajul individual şi în doi jucători poziţionaţi în funcţie de
reuşită din lumea sportului direcţia anticipată a atacului advers
practicat • declanşări de blocaje în funcţie de traiectorie, distanţa faţă de
fileu a mingii ridicate pentru atacul advers
• dublarea blocajului şi a atacului
Acţiuni tactice colective în atac:
• combinaţii cu ridicarea din zona 2 către atacanţii din zonele 3 şi
4
• combinaţii cu intrarea ridicătorului din linia a II-a, în zona 2 – 3
Acţiuni tactice colective în apărare:
• blocaj în doi jucători cu dublarea de către jucătorul
corespondent din linia a II-a
Acţiuni tactice recomandate individual:
• blocajul individual
• serviciul cu conţinut tactic
• preluări dirijate în zonele 2 – 3

143
• ridicări în zone şi cu traiectorii determinate
Sisteme de joc:
• în atac: 4 atacanţi + 2 ridicători
• în apărare: cu jucătorul din zona 6 retras sau intermediar
TRĂSĂTURI PSIHICE DOMINANTE
• tenacitate
• atenţie concentrată şi distributivă
• perseverenţă
• dârzenie
• stabilitate psihică şi emoţională : latura volitivă, intelectuală şi
afectivă
• concentrare
• rezistenţă la stres
• gândire specializată, profundă şi rapidă
• memorie vizuală
• dinamism
• spirit de iniţiativă
• combaterea spiritului de agresivitate

2.3. Selectarea informaţiilor de PROTECŢIE INDIVIDUALĂ


specialitate, cu ajutorul • tehnici de reechilibrare
mijloacelor electronice • modalităţi de atenuare a şocurilor
• cunoştinţe teoretice despre:
- importanţa „încălzirii”
- respiraţia cu caracter de refacere
- tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

2.1. Alegerea celor mai eficiente RANDAMENT SPORTIV


mijloace de dezvoltare a • factorii care condiţionează performanţa
capacităţii fizice proprii • cauzele care reduc randamentul
2.2. Analiza reacţiilor • criterii de apreciere a randamentului

144
organismului, în eforturi de tip • componentele autocaracterizării, nivelului de pregătire
diferit • caracteristicile materialelor şi echipamentului de concurs
2.3. Selectarea informaţiilor de performante
specialitate, cu ajutorul • criterii de analiză
mijloacelor electronice • specificul analizei de caz şi al autoanalizei
4.4. Susţinerea eforturilor
generale şi specifice impuse de
activitatea de pregătire şi cea
competiţională
4.6. Valorificarea factorilor care
influenţează randamentul sportiv

1.2. Aplicarea prevederilor


regulamentare ale disciplinelor PREVEDERI REGULAMENTARE
sportive practicate • regulament de concurs
2.3. Selectarea informaţiilor de • greşeli de arbitraj
specialitate, cu ajutorul • abaterile frecvente de la prevederile regulamentare
mijloacelor electronice
3.1. Acţionarea eficientă în REGULI DE COMPORTAMENT
diferite grupuri, constituite în • relaţii de subordonare
funcţie de cerinţele activităţilor • caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă şi arbitru
de pregătire şi competiţională • comportamentul în concurs
3.3. Manifestarea unui • situaţiile critice din concurs
comportament bazat pe fair-play • criteriile de evaluare a arbitrajelor
faţă de antrenori, parteneri, • greşeli frecvente
adversari şi arbitri

1.1. Folosirea terminologiei de CULTURALITATE


specialitate în relaţionarea cu • criterii de evaluare a valorilor sportive, în sportul practicat
partenerii de activitate • valori sportive etalon, în sportul practicat

145
5.2. Raportarea la modelele de
reuşită din lumea sportului
practicat
DISCIPLINA SPORTIVĂ: VOLEI
NIVEL VALORIC: PERFORMANŢĂ

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI


COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI
1.1. Utilizarea terminologiei INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI GENERALI
specifice în diferite situaţii de • troficitate musculară
comunicare • tonicitate musculară
• elasticitate toracică
2.1. Utilizarea mijloacelor şi
• debit respirator şi pulmonar optim
metodelor specifice şi
• capacitate vitală
nespecifice domeniului pentru
• stabilitate articulară
propria dezvoltare fizică
• reflexe osteo-tendinoase
2.2. Folosirea mijloacelor
• sensibilitate tactilo-kinestezică
electronice pentru culegerea
DEPRINDERI MOTRICE
informaţiilor necesare
• mers
dezvoltării capacităţii motrice
• alergare
generale şi specifice disciplinei
• săritură
sportive
• echilibru
3.1. Relaţionarea adecvată în
CALITĂŢI MOTRICE DE BAZĂ
diferite grupuri, constituite în
• Viteza
funcţie de cerinţele activităţilor
- de reacţie-decizie
de pregătire şi competiţională
- de execuţie
3.2. Rezolvarea sarcinilor - de deplasare
specifice activităţilor de - de repetiţie
pregătire şi competiţională, prin • Forţa
interacţiunea optimă cu ceilalţi - generală
membri implicaţi - explozivă

146
4.1. Maximizarea nivelului • Îndemânarea
indicilor de manifestare a - coordonare segmentară
calităţilor motrice - echilibru
- precizia mişcării
- orientare spaţio-temporală
• Rezistenţa
- generală – aerobă-anaerobă
• Mobilitatea
- articulară
- stabilitate articulară
4.2. Valorificarea potenţialului
- elasticitate articulară
tehnic în activitatea de pregătire
- supleţe
şi în cea competiţională
INDICI SOMATO-FUNCŢIONALI SPECIFICI
• talie normală
• greutate optimă

5.1. Abordarea permanentă a • volum şi debit cardiac crescut

unei atitudini corporale corecte • sistem osteo-articular foarte bun


• forţă statică în toate grupele musculare
• percepţii acustice, optice, kinestezice
CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE
• Viteza
- în regim de forţă
- în regim de rezistenţă
- în regim de supleţe
• Forţa
- în regim de viteză
- în regim de rezistenţă
- în regim de supleţe
- explozivă a membrelor inferioare şi superioare
- statică a degetelor
• Îndemânarea

147
- coordonarea tuturor segmentelor corpului în condiţii
variate
- coordonare spaţio-temporală
- coordonare vizual-motrică
- dexteritate generală şi specifică
• Rezistenţa
- în regim de viteză
- în regim de forţă
- în regim de îndemânare
• Mobilitatea
- articulară, la nivelul tuturor segmentelor
- scapulară, lombară
- supleţe generală şi specifică
METODE ŞI MIJLOACE DE DEZVOLTARE
• a forţei specifice probei
• a vitezei specifice probei
• a rezistenţei la eforturi specifice probei, aerobe, anaerobe şi
mixte
• a supleţei musculaturii
• a îndemânării
• a dexterităţii
METODE/ PROCEDEE DE CREŞTERE
• a masei musculare active
• a troficităţii
• a tonicităţii

148
1.1. Utilizarea terminologiei PROCEDEE TEHNICE
specifice în diferite situaţii de • preluarea cu amortizare din serviciu, de pe loc şi precedată de
comunicare preluări din toate zonele
• serviciu din săritură şi alte procedee individualizate
• ridicarea mingii pentru atac cu traiectorii, pe direcţii şi din
poziţii variate

3.1. Relaţionarea adecvată în • plonjonul lateral şi înainte (individualizat) cu recuperarea mingii

diferite grupuri, constituite în • recuperarea mingii cu o mână, cu două mâini şi cu piciorul

funcţie de cerinţele activităţilor • lovitura de atac din pase cu traiectorii diferite, procedeu drept şi

de pregătire şi competiţională întors sau plasarea mingii


• blocajul individual şi colectiv

3.2. Rezolvarea sarcinilor Procedee tehnice specifice:

specifice activităţilor de o ridicători:

pregătire şi competiţională, prin - ridicarea mingii din preluări deficitare

interacţiunea optimă cu ceilalţi - ridicări adaptate posibilităţilor coechipierilor

membri implicaţi o trăgători:

3.3. Manifestarea unui - lovituri de atac prin procedeul drept, întors şi liftat

comportament bazat pe fair-play o libero:

faţă de antrenori, parteneri, - procedee variate de preluare şi recuperare

adversari şi arbitri PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE

4.2. Valorificarea potenţialului INDIVIDUAL

tehnic în activitatea de pregătire Componente tehnice recomandate individual:

şi în cea competiţională • conform specificului postului şi deficienţelor individuale


ACŢIUNI TACTICE SPECIFICE
4.3. Iniţierea şi finalizarea de
Acţiuni tactice individuale de atac:
acţiuni tactice individuale/
• servicii alternative, în forţă sau plasate în funcţie de plasamentul
colective, în condiţii de
adversarilor, a poziţiei adversarului vulnerabil la preluare,
pregătire/ de concurs/ de
evitarea jucătorului „libero” cu grad de risc în funcţie de
competiţie

149
4.4. Susţinerea eforturilor evoluţia scorului
generale şi specifice impuse de • lovitură de atac prin procedee adaptate grupării şi înălţimii
activitatea de pregătire şi cea blocajului advers, din bloc-aut, în forţă sau plasate
competiţională • lovituri de atac sau plasarea mingii de către jucătorul ridicător,
4.5. Manifestarea în întreceri a însoţite de acţiuni înşelătoare
trăsăturilor psihice dominante, • lovituri de atac din linia a II-a
specifice disciplinei sportive Acţiuni tactice individuale de apărare:
5.2. Aprecierea obiectivă a • plasamentul şi acţiunile specifice în fiecare din zonele terenului,
nivelului valoric al unor conform atribuţiilor stabilite prin sistemul de apărare adoptat;
competiţii la care participă • blocajul individual cu caracter de respingere a mingii şi cu
închiderea unor culoare posibile ale atacului advers
• auto-dublarea
Acţiuni tactice colective în atac:
• combinaţii cu pase înalte medii, lungi şi scurte, înainte şi peste
cap, de pe loc şi din săritură, cu sau fără intrarea unui jucător în
linia a II-a
• combinaţii cu pase înalte cu finalizare din linia a II-a
Acţiuni tactice colective în apărare:
• blocaj adaptat situaţiilor de joc în 2 şi 3 jucători
• dublarea blocajului cu jucătorul corespondent din linia a II-a
(sau de jucătorul din linia I, în funcţie de situaţiile de joc
Sisteme de joc:
- 4 atacanţi + 2 ridicători;
- 5 atacanţi + 1 ridicător.
TRĂSĂTURI PSIHICE DOMINANTE
• tenacitate
• atenţie concentrată şi distributivă
• perseverenţă
• dârzenie
• stabilitate psihică şi emoţională : latura volitivă, intelectuală şi
afectivă

150
• concentrare
• rezistenţă la stres
• gândire specializată, profundă şi rapidă
• memorie vizuală
• dinamism
• spirit de iniţiativă
• combaterea spiritului de agresivitate

2.2. Folosirea mijloacelor PROTECŢIE INDIVIDUALĂ


electronice pentru culegerea • tehnici de reechilibrare
informaţiilor necesare • modalităţi de atenuare a şocurilor
dezvoltării capacităţii motrice • cunoştinţe teoretice despre:
generale şi specifice disciplinei - importanţa „încălzirii”
sportive - respiraţia cu caracter de refacere
- tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în execuţii

2.1. Utilizarea mijloacelor şi


metodelor specifice şi
nespecifice domeniului pentru
propria dezvoltare fizică RANDAMENT SPORTIV
2.2. Folosirea mijloacelor • factorii care condiţionează performanţa
electronice pentru culegerea • cauzele care reduc randamentul
informaţiilor necesare • criterii de apreciere a randamentului
dezvoltării capacităţii motrice • specificul autocaracterizării şi evaluării randamentului
generale şi specifice disciplinei • personalizarea echipamentului de concurs
sportive • caracteristicile materialelor şi echipamentului de concurs
4.4. Susţinerea eforturilor performante
generale şi specifice impuse de • criterii de analiză
activitatea de pregătire şi cea • specificul analizei de caz şi a autoanalizei
competiţională
4.6. Valorificarea factorilor care

151
favorizează randamentul sportiv

1.2. Aplicarea prevederilor PREVEDERI REGULAMENTARE


regulamentare ale disciplinelor • regulament de concurs
sportive practicate • principalele abateri de la prevederile regulamentare şi
3.1. Relaţionarea adecvată în consecinţele acestora
diferite grupuri, constituite în • semnificaţia comenzilor, semnalizărilor arbitrilor şi a aparaturii
funcţie de cerinţele activităţilor de specialitate
de pregătire şi competiţională REGULI DE COMPORTAMENT
• relaţii specifice de subordonare
3.3. Manifestarea unui • caracteristicile rolurilor de responsabil de grupă şi arbitru
comportament bazat pe fair-play • comportamentul în concurs
faţă de antrenori, parteneri, • situaţiile critice din concurs
adversari şi arbitri • relaţiile cu oficialii concursului
• criteriile de evaluare a arbitrajelor
• greşeli frecvente

1.1. Utilizarea terminologiei


specifice în diferite situaţii de
CULTURALITATE
comunicare
• criterii de evaluare a valorilor sportive, în sportul practicat
5.2. Aprecierea obiectivă a
• valori sportive etalon, în sportul practicat
nivelului valoric al unor
competiţii la care participă

SUGESTII METODOLOGICE
Lecţia de antrenament sportiv este o creaţie a fiecărui cadru didactic de specialitate,
ce trebuie să reflecte cunoştinţele şi competenţele sale profesionale, capacitatea, deosebit
de importantă, de a se adapta condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii didactice şi
particularităţilor elevilor, ajutându-se de o serie de îndrumări/ sugestii metodologice,
oferite prin această programă, astfel:
• utilizarea judicioasă a bazei materiale şi a resurselor materiale şi financiare

152
• alegerea celor mai potrivite mijloace, procedee metodice şi metode, în funcţie
de particularităţile de vârstă, sex şi nivel de pregătire
• abordarea activităţilor de învăţare din punctul de vedere al centrării procesului
educativ pe formarea competenţelor prevăzute de programă
• prezentarea de către cadrul didactic a conţinuturilor care vor fi abordate, a
cerinţelor şi criteriilor de evaluare şi a repartizării acestor conţinuturi pe
semestre
• eliminarea din relaţia cadru didactic-elev a oricărei forme de agresare verbală
sau fizică asupra elevului
• înţelegerea antrenamentului sportiv ca un proces de adaptare şi readaptarea
permanentă la stimuli progresiv crescuţi ca intensitate, complexitate şi volum,
cu precădere pe linia factorilor care condiţionează în cea mai mare măsură
capacitatea generală de performanţă
• asigurarea continuităţii procesului de pregătire sportivă de-a lungul întregului
an, în învăţământul sportiv integrat şi suplimentar vacanţele şcolare
constituindu-se în prilejuri de intensificare a pregătirii
• analiza atentă şi responsabilitatea profesorului antrenor în determinarea
specializării sportivului pe probă sau post, astfel încât să asigure acestuia
posibilităţi maxime de valorificare a potenţialului personal
• asigurarea unui volum optim de concursuri pentru fiecare grupă de nivel, astfel
încât pregătirea să fie motivată şi obiectivizată sistematic prin rezultatele din
competiţii.

Deoarece structurile de învăţământ sportiv integrat şi suplimentar au fost create în


sensul atingerii scopului de afirmare în sportul de performanţă a elevilor cu aptitudini
sportive deosebite, sugestiile metodice prezentate anterior pot fi completate de o serie de
aspecte, cum ar fi:
- desfăşurarea permanentă a unei activităţi de selecţie a copiilor şi elevilor cu aptitudini,
prin observare şi evaluări obiective a unui număr cât mai mare de subiecţi, punând
accent corespunzător pe modelul de selecţie specific fiecărei discipline sportive, pe
componentele fizico-motrice cu un pregnant caracter de determinare genetică, cum ar

153
fi dimensiunile longitudinale ale corpului, conformaţia scheletului, indicii de viteză de
reacţie şi de execuţie, capacităţile coordinative şi predominanţa unor caractere
temperamentale;
- asigurarea pe parcursul procesului de pregătire sportivă a unei selecţii continue, având
ca termen obiectiv pentru promovare în grupe de nivel superior vârsta psihologică şi
fiziologică, parametrii motrici condiţionanţi ai performanţei şi nivelul performanţei
obţinute în concurs;
- stabilirea conţinuturilor pregătirii tehnico-tactice în concordanţă cu evoluţia actuală a
acestora pe plan mondial;
- stabilirea unor trasee individuale, de pregătire sportivă cu precădere pentru elevii cu
caracteristici atipice vârstei sub aspectul înălţimii, lungimii segmentelor etc., dar
deosebit de eficiente pentru disciplina sportivă respectivă;
- asigurarea progresivă, pe măsura creşterii solicitării din antrenamente şi concursuri, a
mijloacelor de susţinere energetică, de recuperare şi de refacere;
- asigurarea sistematică a controalelor medico-sportive, în funcţie de rezultatele cărora
să se adapteze procesul de instruire;
- sprijinirea materială (alimentaţie, echipament performant, distincţii) a elevilor cu
performanţe sportive deosebite.
La clasele cu program sportiv din învăţământul gimnazial şi liceal,
catedrele/profesorii vor stabili pentru fiecare grupă şi pentru fiecare semestru
instrumentele de evaluare (probele de control) care să vizeze calităţile motrice dominante
în disciplina sportivă respectivă, raportate la probele de selecţie, nivelul de stăpânire a
unor procedee tehnice şi după caz a acţiunilor tactice, cât şi capacitatea globală de
performanţă, astfel încât să poată acorda câte patru note pe semestru, inclusiv pentru
elevii cuprinşi în clasele mozaic.
Proiectarea didactică atât în învăţământul sportiv integrat cât şi la cluburile sportive
şcolare, poate fi realizată sub forma eşalonării anuale a unităţilor de învăţare, a
planificărilor calendaristice semestriale şi a proiectării unităţilor de învăţare la
grupele de începători şi sub forma planului de pregătire anual şi a planurilor de
pregătire pe etapă la grupele de avansaţi şi de performanţă.

154
La grupele de performanţă şi înaltă performanţă, în afara documentelor prezentate
în alineatul anterior se recomandă şi elaborarea planului de perspectivă multianual, cât
şi a planurilor individuale de pregătire pentru elevii cu perspective deosebite.

Proiectarea unităţii de învăţare

Alergarea de viteza
Ob.
Nr. Detalieri de
de Activităţi de învăţare Res. Ev.
crt conţinut
ref.
-Şcoala alergării Exersarea alergării uşoare cu poziţia corectă a corpului şi
lucrul braţelor
-explicare- demonstrare corectă;
-exersarea alternării mersului cu alergare uşoară;
corectări;
-exersarea alergării cu joc de gleznă pe loc;
-explicare-demonstrare , corectări;
-exersarea exersarea alergării cu genunchii sus pe loc şi
cu accelerare;
-fluier,
-exersarea alergării cu pendularea gambei înapoi;
3.1 marcaje, Obs.
-explicare – demonstrare;
3.4 cronometru sist.
-corectări;
-exersarea alergării accelerate în linie dreaptă;
-exersarea alergării accelerate în linie dreaptă până la un
-Pasul alergător reper situat la 7 - 8 m;
de accelerare -individual;
-în perechi;
-explicare – demonstrare ; corectări;
-exersarea alergării de viteză în tempo variat (alergare
accelerată până la un reper, reducerea vitezei la al doilea
reper şi accelerarea până la cel de-al treilea reper).
-„Şcoala alergării”
-Pasul alergător -explicare – demonstrare;
de accelerare -exersarea alergării cu accelerare cu accelerare, cu
-fluier,
-Pasul alergător atingerea vitezei maxime la sfârşitul accelerării;
3.1 marcaje, Obs.
lansat de viteză -exersarea alergării de viteză în tempo variat;
3.4 cronometru Sist.
-întreceri de alergare de viteză pe 20 m cu plecare din
startul din picioare, pe linie de câte 4 – 5 elevi, marcând
zona de accelerare.
-Întreceri

155
-„Şcoala alergării

-Pasul alergător -explicare – demonstrare;
de accelerare -exersarea startului, lansării şi alergării accelerate şi
-Pasul alergător menţinerea vitezei maxime pe 10 – 12 m, cu start de sus, -fluier,
3.1 lansat de viteză pe grupe de 4 elevi. marcaje,
-Startul din Obs.
2h cronometru
3.4 picioare (de sus) Sist.
-Reguli de
concurs: start la
semnal sonor,
păstrarea
culoarului
-Şcoala alergării
-Pasul alergător -exersarea alergării accelerate pe 7 – 8 m, cu atingerea
şi lansat de viteză vitezei maxime pe 12 – 15 m; -fluier,
3.1
-exersarea alergării de viteză în tempo variat; marcaje, Obs.
2h 3.3
-Startul de sus -exersarea startului de sus , a accelerării şi menţinerea cronometru Sist.
3.4
vitezei maxime ;
-Întreceri -întreceri de alergare de viteză cu start de sus, pe
distanţa de 25 m.
-Startul de sus -exersarea startului de sus;
-fluier,
3.1 -Pasul alergător -exersarea alergării accelerate;
marcaje, Obs.
3.3 de accelerare -exersarea alergării de viteză pe 20 m cu startul de sus
cronometru sist
3.4 -Pasul lansat de cu zonă de accelerare marcată;
viteză
-fluier,
EVALUARE Întreceri pe 25 de m Sumativă
marcaj

156
BIBLIOGRAFIE
1. Bontas, I.(1999), Pedagogie, Editura All, Bucuresti
2. Nicola, I.(2003), Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti
3. Landsheere, G.(1979), Evaluarea didactica si examenele, EDP, Bucuresti
4. Tiron, E.(2005), Pedagogie, Curs in format electronic, pentru studenti
5. Carcea, M.(2002), Didactica, Curs litografiat, Iasi
6.Scarlat, Bogdan; Scarlat, Eugeniu „Educaţie fizică şi sport” E. D.P., Bucureşti, 2003
7.Educaţie şi schimbare” – suport de curs, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia,
2007
8.*** MEC, „Programa de educaţie fizică şi sport” Nr. 3371/1999 şi Nr. 3539/2000.
9.*** (1999) Curriculum Naţional - Planuri cadru de învăţământ pentru învăţământul
preuniversitar, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Editura Corint, Bucureşti.

157
ANEXE
Sistemul de evaluare pentru invatamintul liceal
CLASA a IX - a
1. Gimnastică acrobatică:
Varianta A: elemente acrobatice executate izolat (se apreciază din nota maximă
9)
- stând pe omoplaţi ("lumănarea ") 3
FETE puncte
- podul de sus 3
puncte
- stând pe mâini 3
puncte
- stând pe cap 3
BĂIEŢI puncte
- stând pe omoplaţi ("lumânarea") 3
puncte
- stând pe mâini 3
puncte
Varianta B: exerciţiu liber ales la sol cuprinzând obligatoriu urmatoa-rele elemente
(se apreciază din nota maximă 10)
- stând pe omoplaţi 2
puncte
- roata laterală 2
FETE puncte
- podul de sus / podul de jos 2
puncte / 1 p.
- stând pe mâini 2
puncte
- 2 rostogoliri diferite 1
punct
Se acordă un punct pentru cursivitatea şi expresivitatea execuţiei
- stând pe cap 2
puncte
- stând pe omoplaţi 2
BĂIEŢI puncte
- roata laterală 2
puncte
- stând pe mâini 2
puncte
- 2 rostogoliri diferite 1
punct
Se acordă un punct pentru cursivitatea şi expresivitatea execuţiei

158
2. Forţă a braţelor şi picioarelor
Valoarea performanţelor realizate şi notele
Conţinut Instrument corespunzătoare
uri/ e de F/B
evaluare
Nota Nota Nota Nota Nota 9 No
capacităţi
5 6 7 8 ta
evaluate
10
Musculat B 1.50 1.60 1.70 1.80 1.90 2.0
ura Flotări 0
braţelor F 1.20 1.30 1.40 1.50 1.60 1.7
0
Musculat Săr.în B 5 7 9 12 15 18
ura lungi-me de F 2 4 6 8 9 10
picioarel pe loc
or

3. Alergare de rezistenţă (800 m fete, 1000 m baieţi)

Nota Nota 6 Nota 7 Nota 8 Nota 9 Nota


5 10
4,50 4,45 4,40 4,35 4,30 4,25

4. Joc sportiv
a) Handbal
Varianta A: efectuarea unei structuri tehnico - tactice (aprecierea se face din nota
maximă 9)
- marcaj 1 punct
- demarcaj 2 puncte
- pasă 1 punct
- reprimire 1 punct
aruncarea la poartă cu paşi adăugaţi 3 puncte
1 punct din oficiu
Varianta B: joc bilateral (se apreciază din nota maximă 10)
b) Fotbal
Varianta A: efectuarea unei structuri tehnico-tactice (aprecierea se face din nota
maximă 9)
- conducerea mingii printre jaloane 3 puncte
- pasă 1 punct
- reprimire 1 punct
- şut la poartă 3 puncte
1 punct din oficiu

Varianta B: joc bilateral (se apreciază din nota maximă 10)

159
La jocul bilateral (handbal / fotbal) se vor aprecia:
- eficacitatea procedeului de finalizare 2 puncte
- cooperarea cu partenerii 2 puncte
- participarea activă atât la faza de atac cât
şi la cea de apărare 3 puncte
- respectarea principalelor reguli de joc 2 puncte
1 punct din oficiu
Clasa a X – a
1. Forţă şi / sau gimnastică acrobatic
a) Forţă a braţelor şi picioarelor
Valoarea performanţelor realizate şi notele
Conţinu Instrume corespunzătoare
turi/ nt de F/
Nota Not a Nota Nota Nota Nota
capacită evaluare B
5 6 7 8 9 10
ţi
evaluate
Muscul F 3 5 7 9 11 13
atra B 10 12 14 16 18 20
braţelor Flotări
Muscul Săritură F 1,4 1,5 1,60 1,65 1,70 1,75
atura în lun- 0 0
picioare gime de B 1,6 1,7 1,80 1,90 2,00 2,10
lor pe loc 0 0
b) Gimnastică acrobatică - un exerciţiu liber ales la sol,care va fi apreciat în
funcţie de numărul elementelor tehnice cuprinse, calitatea şi coerenţa execuţiilor
2. Alergare de rezistenţă. 800 m (fete), 1000 m (baieti)
Nota Nota 6 Nota 7 Nota 8 Nota 9 Nota
5 10
4,45 4,40 4,35 4,30 4,25 4,20
3. Joc sporti
a) Handbal
Varianta A: efectuarea unei structuri tehnico-tactice (aprecierea se face din nota
maximă 9)
- deplasare în poziţie fundamentală pe semicercul propriu,
culegerea mingii situată în centrul acestuia - pasă la un partener 2
situat la intersecţia liniei laterale cu cea de centru puncte
- alergare şi reprimirea mingii 1
puncte
- dribling 2
puncte
- aruncare la poartă pri procedeu preferat 2
puncte
- cursivitatea si viteza structurii 1 punct
1 punct din oficiu

160
Varianta B: joc bilateral (aprecierea se face din nota maximă 10)
b) Fotbal
Varianta A: efectuarea unei structuri tehnico-tactice (aprecierea se face din nota
maximă 9)
- pase în doi din deplasare intercalate cu dribling 4 puncte 1 punct
- tras la poartă în prezenţa unui adversar activ 4 puncte din
oficiu
Varianta B: joc bilateral (apreciere din nota maximă 10)
La jocul bilateral se va aprecia la fel ca în clasa a IX – a
Clasa a XI –
1. Forţă şi / sau gimnastică acrobatică
a) Forţă a braţelor şi picioarelor
Valoarea performanţelor realizate şi notele
Conţinu Instrume corespunzătoare
turi/ nt F/B
de Not Nota 6 Nota 7 Nota Nota Nota 10
capacită evaluare a 8 9
ţi 5

evaluate
Muscul F 5 7 9 11 13 15
atura Flotări B 15 17 19 21 23 25
braţelor
Muscul Săr.în F 1,6 1,65 1,70 1,75 1,80 1,85
atura lungime 0
picioare de pe loc B 2,1 2,15 2,20 2,25 2,30 2,35
lor 0
b) Gimnastică acrobatică: un exerciţiu liber ales la sol, care va fi apreciat în
funcţie de numărul elementelor tehnice cuprinse, calitatea şi coerenţa execuţiilor
2. Alergare de rezistenţă 800 m (fete), 1000 m (băieţi)
Nota Nota 6 Nota 7 Nota 8 Nota 9 Nota
5 10
4,40 4,35 4,30 4,25 4,20 4,15
3. Joc sportive
a) Handbal
Varianta A: efectuarea unei structuri tehnico-tactice (aprecierea se face din nota
maximă 9)
- dribling în viteză 2 puncte
- pasă oblic înainte la un partener 1 punct
- demarcaj în partea opusă 2 puncte
- reprimirea mingii şi aruncarea la poartă din săritură 3 puncte
1 p. din oficiu
Varianta B: joc bilateral (apreciere din nota maximă 10
b) Fotbal
Varianta A: efectuarea unei structuri tehnico-tactice (apreciere din nota maximă 9)
- preluarea mingii cu laba piciorului 2 puncte

161
- conducerea mingii cu fentă de corp la întâlnirea unui
adversar semiactiv 3 puncte
- pasă laterală la ţintă fixă 1 punct
- tras la poartă prin lovitură de cap din minge oferită 2 puncte
1 p. din
oficiu
Varianta B: joc bilateral (apreciat din nota maxima 10)
Pentru aprecierea jocului bilateral vezi clasa a IX-a (*)
Clasa a XII - a
1. Forţă / gimnastică acrobatică
a) Forţă - săritură în lungime de pe loc şi flotări
Valoarea performanţelor realizate şi notele
Conţinu Instrument corespunzătoare
turi/cap e de F/B Not Nota Nota Nota Nota Nota
acităţi evaluare a 6 7 8 9 10
evaluate 5
Muscul F 5 7 9 11 13 15
atura Flotări B 15 17 19 21 23 25
braţelor
Muscul Săr.în F 1,6 1,65 1,70 1,75 1,80 1,85
atura lungi-me de 0
picioare pe loc B 2,1 2,15 2,20 2,25 2,30 2,35
lor 0
b) Gimnastică acrobatică - exerciţiu liber ales la sol cu următoarele elemente impuse
- rostogolire înainte din ghemuit în 1 - puncte
departat
- rostogolire înapoi din depărtat în 1 - puncte
depărtat
FETE - stând pe mâini (3 sec.) 3 - puncte
- stând pe omoplaţi (3 sec.) 2 - puncte
- podul de sus (3 sec.) 2 - puncte
1 p. din oficiu

- rostogolire înainte din ghemuit în departat 1 - puncte


- rostogolire înapoi din depărtat în depărtat 1 - puncte
- stând pe cap (3 sec.) 2,5 - puncte
BĂIEŢI - stând pe mâini (3 nsec.) 2,5 - puncte
- cumpăna pe un picior (3 sec.) 2 - puncte
1 p. din oficiu

Se vor aplica următoarela criterii de depunctare


- neexecutarea unui element acrobatic 1 punct
- executâţia cu greşeli a unui element acrobatic 0,5 puncte
- lipsa cursivităţii şi expresivităţii exerciţiului integral 1,5 puncte

162
2. Alegere de rezistenţă 800 m (fete), 1000 m (băieţi)

Nota Nota Nota Nota 8 Nota 9 Nota


5 6 7 10
4,40 4,35 4,30 4,15
4,25 4,20
3. Joc sportiv
a) Handbal
Varianta A - structura tehnico-tactică: deplasare laterală în poziţie fundamentală
pe semicercul de 6 m (3 paşi laterali stănga, 3 paşi laterali dreapta),
culegerea mingii aflată pe sol pe linia de 7m, pasă prin procedeu la
alegere către un partener situat pe linia de centru a terenului,
alergare în viteză, prindere, dribling in viteză, aruncare la poartă
prin procedeu preferat.

Criterii de depunctare
- deplasare laterală deficitară 0,5
puncte
- imprecizia pasei către partener 0,5
puncte
- nesiguranţă în prinderea mingii de la partener 0,5
puncte
- scăparea mingii la prindere 1 puncte
- controlul slab al mingii în dribling 0,5
puncte
- pierderea mingii din dribling 1 puncte
- comiterea de paşi 1 puncte
- aruncarea în afara spaţiului porţii 1,5
puncte
- aruncarea lipsită de forţă 1 puncte
- discontinuitatea execuţiei structurii 0,5
puncte
- ritm lent de execuţie a întregii structuri 1 puncte
Varianta B: joc bilateral
b) fotbal
Varianta A - structură tehnico -tactică: conducerea mingii printre 5 jaloane
(primul jaloan se află pe linia de fund a terenului de handbal) situat la distanţa de 3
m
unul faţă de celălalt, pasă prin procedeu preferat către un partener situat pe
linia de centru a terenului,alergare în viteză, preluarea mingii prin procedeu
preferat şi şut la poartă din afara semicercului de 6 m,prin procedeu preferat.

163
Criterii de depunctare:
- scăparea unui jalon la conducerea mingii 1 puncte
- control slab al conducerii mingii printre jaloane 1 puncte
- pasă imprecisă către partener 1,5
puncte
- preluare imprecisă 1 puncte
- şut în afara spaţiului porţii 1,5
puncte
- şut lipsit de forţă la poartă 1,5
puncte
- discontinuitatea execuţiei structurii 0,5
puncte
- ritm lent de execuţie a întregii structuri 1 puncte

Varianta B: joc bilateral


Pentru aprecierea jocului bilateral vezi clasa a IX-a (*)

164