Universitatea Al. I.

Cuza

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializirea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Disciplina Puericultura și igiena copilului

An de studiu III

Igiena copiilor la vârsta școlară mică

Studenți Lucia Amihăesei

Anișoara Puiu

Profesor lect. dr. Manuela Miron

 Igiena copilului și adolescentului este o ramură a igienei care se ocupă cu studierea
factorilor care influențează starea de sănătate a colectivităților de copii și tineri, în scopul
eliminării sau al restrângerii acțiunii factorilor vătămători și al folosirii celor cu acțiune
pozitivă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor și promovarea sănătății copiilor și tineretului.

Fenomenul fiziologic prin care copilul se deosebeşte de adult este creşterea. Această
noţiune cuprinde totalitatea fenomenelor care duc la o dezvoltare armonioasă a greutăţii şi
înălţimii copilului. Prin creştere nu trebuie însă să înţelegem mărirea greutăţii, lungimii şi
ţesuturilor în general, ci, paralel cu acest proces are loc şi modificarea “calitativă” a structurii şi
funcţiilor organismului copilului.

Factorii maturizării la această vârstă:

- condițiile de viață;
- condițiile de muncă;
- stimulii psihici (culturali-educaționali)
- condițiile sezonier-climatice

Dezvoltarea psihofiziologică

Nivelul dezvoltării staturale, ponderale și ale perimetrului toracic 7-11 ani

 Băieți, mediul urban

Înălțime: de la 121,5 cm 141,5 cm
Greutate medie: 7 ani – 22,9 kg 11 ani – 33,9 kg

 Băieți, mediul rural:

Înălțime:valori cu 4 – 7 cm mai reduse pentru dezvoltarea staturală
Greutate: valori cu 3 – 6 kg mai mici

 De la 7 la 10 – 11 ani datele privind înălțimea și greutatea băieților sunt mai mari

decât pentru fete

1
  Fetele au o dezvoltare staturo-ponderală mai rapidă decât băieții între 10-11 ani
 Prima încrucișare a curbei dezvoltării se face în prezent mai devreme decât în urmă
cu câțiva ani

Ritmul creșterii 7 – 10 /11 ani

- ritm relativ lent al creșterii la această vârstă

- rata anuală de creștere a înălțimii: 4-5 cm
- rata anuală de creștere în greutate: 2-3 kg
- rata de creștere pentru perimetrul toracic: 1,5 -2 cm
 Fenomenul este similar atât la fete cât și la băieți, cu deosebirea că ritmul de creștere se
accentuează mai precoce la fete, mai târziu la băieți

Modificări corporale în perioada prepuberală

- băieții prezintă un aspect corporal infantil

- modificările fetițelor:
 până la 8 – 9 ani – creștere lentă a uterului, apoi o creștere mai rapidă
 10 – 11 ani creștere mai evidentă greutății, creșterea intensă a înălțimii, modificări
funcționale ale mucoasei vaginale
Consecințe ale tulburărilor de dezvoltare la această vârstă:
- dezadaptări la viața de colectivitate
- întârziere a dezvoltării afectivității
- dizarmonie cu dezvoltarea musculară insuficientă
- oboseală crescută

Dezvoltarea funcțională a aparatului respirator

- cutia toracică ia forma exterioară de adult, schimbându-și înfățișarea infantilă

- volumul inspirator se amplifică prin coborârea treptată a sternului și accentuarea oblicității
coastelor
- se trece de la respirația predominant abdominală la cea de tip toracic

Tulburările respiratorii determinate de unele anomalii pot constitui factori de perturbare

funcțională a sistemului nervos (tulburări ale atenției).

2
 Caracteristici evolutive ale aparatului circulator

- cordul rămâne în urmă în raport cu dezvoltarea somatică în cazuri de creștere rapidă și

intensă corporală, cu consecințe hemodinamice negative –fenomene de excitabilitate crescută
a mușchiului cardiac

Caracteristicile dezvoltării aparatului digestiv și aparatului urinar

- premolarii definitivi și incisivii centrali inferiori se schimbă la 6 ani, incisivii centrali

superiori la 8 ani, caninii la 9-11 ani
- caracteristicile funcționale ale aparatului digestiv impun fragmentarea meselor în 3 mese
principale și o gustare

Dezvoltarea sistemului osteomuscular și a motricității

- intense procese de creștere și diferențiere

- forța musculară a copiilor de 10 ani reprezintă 40% din forța maximă (atinsă la 25 ani)

Dezvoltarea creierului

- creierul atinge deja aproape greutatea celui adult încă de la 6 ani (1200-1300 g)
- se dezvoltă legăturile nervoase dintre diferitele zone corticale și subcorticale

Dezvoltarea vorbirii

- se realizează importante perfecționări fonetice ale limbajului vorbit

- se constată frecvența mai redusă a dificultăților copii de pronunțare a unor foneme sau
cuvinte
- lexicul se dezvoltă rapid: la intrarea în școală copilul posedă un vocabular activ de 800-900
cuvinte și la sfârșitul clasei a IV-a acest fond lexical este de 1500-1600 cuvinte
- se perfecționează structura gramaticală a limbajului vorbit
- se constituie stilul personal în exprimarea verbală
- pot apărea tulburări ale ritmului vorbirii – în special tahilalii sau balbismul (mai ales la
băieți)

3
 Dezvoltarea limbajului citit

- însușirea limbajului citit este mai dificilă decât învățarea limbajului vorbit
- se realizează în trei trepte: lectura subsilabică (6/7 ani), lectura silabică, învățarea lecturiii
cuvintelor și a grupurilor de cuvinte; lectura curentă, monotonă (9-10 ani) și apoi lectura
expresivă (după 10 ani)
- tulburările de limbaj se numesc dislexii- apar mai frecvent la băieți, la copii cu tulburări de
lateralizare, la stângaci, la cei care au vorbit târziu și au un vocabular sărac

Formele frecvente de manifestare a dislexiilor sunt:

- inversiunea literelor care se aseamănă într-un cuvânt;

- permutarea de silabe sau grupuri de litere;
- inversiunea de cuvinte.

Factorii care favorizează dislexiile:

- deficiențele de vedere și auz;

- întârzieri în dezvoltarea vorbirii;
- deficiențe ale dezvoltării intelectuale, erori pedagogice;
- lipsa de stimulare în ambianța copilului.

Dezvoltarea limbajului scris

 Tulburările de scriere sunt numite disgrafii

Condițiile însușirii scrisului:

- să se orienteze în spațiul grafic

- să controleze vizual gestul grafic
- să aibă o dezvoltare normală a inteligenței
 Randamentul activității intelectuale crește de circa 8-10 ori în intervalul de timp de la
clasa I la clasa a IV-a
 Se dezvoltă posibilitatea de însușire a unor scheme operaționale (algoritmi), cu ajutorul
cărora se rezolvă sarcinile impuse de procesul instructiv-educativ

4
 Maturizarea afectivă

- viața afectivă devine mai complexă

- mediul social poate favoriza o dezvoltare echilibrată a vieții afective
- structurarea personalității- lent

Semnele ale tulburărilor de dezvoltare a personalității:

- comportament neadecvat față de realitate

- preferința pentru folosirea anumitor obiecte și evitarea folosirii altora
- activitate cognitivă fie insuficientă, fie exagerat focalizată su exagerat împrăștiată
- viață imaginativă extrem de săracă, sau magico-halucinatorie
- atitudine constrângătoare abstractă sau concretă
- posibilități de comunicare reduse
- stări durabile de anxietate
- deficiențe funcționale în sfera limbajului și distorsiuni ale schemelor obișnuite motorii

Important: să se cunoască semnele precoce ale unei deteriorări sau dezorganizări psihice în
vederea intervenției medicale de specialitate

Semne ale tulburărilor de dezvoltare a personalității:

- comportament neadecvat față de realitate

- preferința pentru folosirea anumitor obiecte și evitarea folosirii altora
- activitate cognitivă fie insuficientă, fie exagerat focalizată su exagerat împrăștiată
- viață imaginativă extrem de săracă, sau magico-halucinatorie
- atitudine constrângătoare abstractă sau concretă
- posibilități de comunicare reduse
- stări durabile de anxietate
- deficiențe funcționale în sfera limbajului și distorsiuni ale schemelor obișnuite motorii

Tipuri de tulburări:

- tulburări ale poftei de mâncare(4,5%)

- enurezisul (4-5%)
- tulburări de vorbire, mai frecvente la băieți (3-4%) decât la fete (1-3%)

5
- tulburări neurovegetative - fenomene vasculare (cefalee, amețeli) sau fenomene spastice
(dureri abdominale)
- hiperemotivitate
- tulburări de tip depresiv
- tulburări de tip schizoid
- tulburări de tip paranoid
- manifestări perverse-furt, minciună, delincvență gravă

Măsuri de igienă corporală

Igiena cavității bucale

- periaj de 2 – 3 ori pe zi câte 2 – 3 minute (după mese și în special seara, înainte de somn)
- reducerea consumului de dulciuri și a băuturilor carbogazoase

Igiena mâinilor

- tăierea scurtă a unghiilor

- spălarea mâinilor cu apă caldă și săpun înainte de a mânca, după fiecare utilizare a toaletei și
când se vine de afară

Igiena părului

- pieptănatul zilnic
- spălarea părului cu apă și șampon cel puțin o dată pe săptămână sau mai des dacă este nevoie

Igiena corpului

- curățarea pielii prin spălare zilnică, folosind apă și săpun

Igiena îmbrăcămintei

- purtarea de haine curate adecvate anotimpului și ocaziei

- după activități sportiv – recreative unde se transpiră trebuie schimbate hainele
- lenjerie intimă schimbată zilnic

6
 Igiena încălțămintei

- încălțăminte comodă ce trebuie curățată după fiecare purtare

- ciorapi curați schimbați zilnic

Activitate și odihnă

Interval orar Activitate

07.00 – 07.30 Mic dejun + pregătirea pentru școală
08.00 – 12.00 Activitate școlară
12.00 – 13.00 Recreere pe drumul spre casă
13.00 – 13.30 Masa de prânz
13.30 – 14.30 Activități casnice, lecturi, desene animate
14.30 – 16.00 Repaus (somn)
16.00 – 17.00 Rezolvarea temelor date la școală
17.00 – 19.00 Joacă în aer liber
19.00 – 19.30 Servirea cinei
19.30 – 21.30 Televizor (desene animate sau emisiuni educative), lectură de povești,
pregătirea lucrurilor necesare următoarei zile, pregătirea de somn (spălarea
dinților și a corpului)
21.30 – 07.00 Somn

Boli cauzate de lipsa de igienă:

- boala diareică este cauzată de infecțiile microbiene (microbii pătrund în organism pe cale
bucală, fiind prelevati de pe mâinile murdare sau alimentele contaminate – prost conservate
sau nespălate)
- parazitoză intestinală ce generează dureri acute la nivelul abdomenului
- gripa și virozele respiratorii. Virusurile care le declanșează se transmit prin secrețiile
expulzate în urma unui strănut, a unei crize tusive. Acest lucru poate fi evitat prin acoperirea
nasului și a gurii pentru a nu transmite microbii.

Boli care pot fi luate de la animale:

- turbarea este provocată de un virus ce atacă sistemul nervos al animalului și poate fi transmis
omului prin salivă. Este nevoie imediată de tratament antirabic.

7
- Tricofiția (pecinginea). Este provocată de o ciupercă ce atacă firul de păr, cauzând
mâncărimi ale pielii.
- Boli alergice cauzate de părul animalelor sau puful păsărilor

Măsuri de prim ajutor:

Arsurile. Dacă ne-am fript degetele prindem cu ele partea de jos a urechii care absoarbe căldura.
Locul cu arsura se ține sub un jet de apă rece. La arsuri grave se aplică pansamente uscate, sterile
(vata nu se aplică direct pe rană). Hainele care ard se sting prin rostogolire (nu fugă!) sau
înăbușire cu o pătură, palton sau covor sau cu apă.

Așchiile pătrunse în corp se vor îndepărta doar de medic întrucât pot destupa un vas de sânge pe
care l-a rupt și provoacă o hemoragie gravă.

Hemoragia externă. Poate fi oprită apăsând cu degetul sau cu mâna cu ajutorul unei comprese,
fie prin legarea cu un garou la distanță de rană (în acest caz legătura nu se ține mai mult de o oră
și jumătate și se slăbește la fiecare 15 minute pentru a evita moartea țesuturilor din zonă).

Fracturile. Primul ajutor constă în imobilizarea oaselor în poziția găsită, cu ajutorul unor atele.
În cazul fracturilor cu rană se oprește mai întâi hmoragia. La fracturile de coloană vertebrală
bolnavul nu trebuie mișcat.

Rănirile. Se oprește mai întâi hemoragia. Se curăță rana cu substanțe dezinfectante de la mijloc
spre exterior. Se aplică apoi comprese sterile și se bandajează.

Apendicita. Apare des la copii și se manifestă prin dureri în partea dreaptă și de jos a
abdomenului însoțită de vărsături și puls accelerat. Primul ajutor până la venirea medicului:
repaus, administrarea de lichide, aplicarea unei comprese reci, fără frecții pe abdomen sau
administrare de calmante!

Sângerarea nazală. Repaus pe un scaun având capul aplecat ușor înainte. Se ține apăsată nara 10
– 15 minut. Se poate introduce un tampon de vată.

Electrocutarea. Persoana aflată în contact cu curentul electric NU trebuie atinsă direct cu mâna.
Se izolează victima de curent prin întreruperea curentului de la tabloul electric sau ruperea
cablului cu o bucată de lemn. După aceasta, în caz de oprire a inimii și a respirației se face masaj
cardiac și respirație artificială.

8
Degerături. Băi alternative calde și reci, mersul desculț pe covor aspru pentru stimularea
circulației.

Intoxicațiile. Provocarea de vărsături prin introducerea a două degete în gura victimei până la
baza limbii și le mișcă ușor. Nu se dă lapte, apă sau ulei care grăbesc trecerea otrăvii din intestin
în circulația sângelui. Se va reculta și păstra voma care va fi prezentată medicului pentru analiză.

Înțepături de insecte. Se aplică o compresă rece.

Mușcături de șarpe. Se leagă membrul cu o fașă spre rădăcina sa pentru a împiedica întoarcerea
sângelui spre inimă. Scurgerea sângelui din rană spală otrava introdusă prin mușcătură. Nu se
curăță rana.