Didactica limbii

I. Obiectivele comunicării gramaticale specifice ciclului primar:

1. pronunţarea clară, precisă şi articularea corectă a fonemelor;
2. scrierea corectă a cuvintelor, a propoziţiilor şi a textelor prin care se transmite un
mesaj;
3. emiterea orală sau scrisă a unor comunicări bine structurate, a unor mesaje logice, uşor
de receptat, în care să se respecte normele limbii literare;
4. îmbunătăţirea, diversificarea şi nuanţarea capacităţii de expresie;
5. înţelegerea şi utilizarea lexicului potrivit mesajului de exprimat;
6. utilizarea construcţiei enunţurilor adecvată condiţiilor şi conţinutului comunicării.

II. Principiul concentric în abordarea noţiunilor de limbă

(bazat pe teoria psihogenetică a lui Jean Piaget)

- elevii îşi însuşesc treptat noţiunile de limbă şi îşi îmbogăţesc exprimarea

ciclul achiziţiilor fundamentale etapa pregramaticală transferul cunoştinţelor în

ciclul de dezvoltare (III-IV) etapa gramaticală viaţa cotidiană

III.Etapele învăţării noţiunilor gramaticale în ciclul primar

Demersul didactic inductiv:

(cf. Georgeta Corniţă, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed.
Umbria, Baia Mare, 1993)
a) etapa de observare, de descoperire şi de exersare empirică a mecanismului limbii;
b) etapa de învăţare a noţiunilor şi de formulare a definiţiilor şi a regulilor;
c) etapa de consolidare şi de aplicare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.

Modelul propus de Vistian Goia (1995), pornind de la R.M.Gagné şi H. Klausmeister:

a) etapa familiarizării conştiente cu fenomenul gramatical – intuirea pornind de la
exemple concrete;
b) faza analizei şi distingerii planului gramatical de cel logic – elevii atribuie valoare
gramaticală cuvântului, nu obiectului semnalat prin cuvânt;
c) faza însuşirii regulilor şi definiţiilor;
d) faza fixării şi operării superioare cu noţiunile de limbă.

Modelul propus de Alina Pamfil în Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri

didactice deschise, construit după J.R. Anderson:
a) etapa cognitivă – elevul înmagazinează conştient cunoştinţe noi de natură statică;
b) etapa asociativă – elevul asimilează progresiv reguli de folosire a cunoştinţelor pentru
a efectua sarcini de lucru complexe;
c) etapa de autonomie – operaţiile sunt automatizate şi permit elevului să facă apel la
aceste cunoştinţe pe măsura ce are nevoie de ele.
 IV.Metode şi tehnici de predare-învăţare

Învăţarea prin exerciţiu (învăţarea prin acţiune)

Tipuri de exerciţii

formă conţinut funcţie gradul de complexitate gradul de

participare
-fonetice -introductive -de repetiţie
-lexicale -de bază -de recunoaştere -dirijate
-orale -morfologice -de consolidare -de exemplificare -semidirijate
-scrise -sintactice -de evaluare -de completare şi înlocuire -independente
-ortografice -corective -de transformare
-de punctuaţie -aplicative -creatoare
-creative -cu caracter ludic

Cerinţe de respectat în folosirea metodei:

1.formularea clară şi precisă a sarcinilor de lucru;
2.corelarea gradului de dificultate cu particularităţile de vârstă ale elevilor;
3.gradarea exerciţiilor – ordonarea după gradul de dificultate;
4.diversitatea exerciţiilor;
5.monitorizarea efectuării exerciţiilor, în vederea corectării/ confirmării imediate;
6.alegerea momentului potrivit din lecţie pentru introducerea unui anumit tip de exerciţiu;
7.dozarea exerciţiilor în funcţie de obiectivele urmărite.

Etape parcuse în tehnica dictării:

1.citirea textului ce urmează a fi dictat în întregime, pentru familiarizare;
2.dictarea pe unităţi logice (propoziţii sau structuri logice);
3.recitirea textului dictat pentru autoverificare individuală;
4.corectarea textului dictat (frontal, pe grupe, în perechi) şi analiza greşelilor;
5.concluzii, recomandări – sarcini de lucru frontale/ pe grupe/ în perechi/ individuale/
pentru remedierea greşelilor.

Conversaţia – catihetică/ euristică.

Este important să-i obişnuim pe elevi:

1. să formuleze clar şi precis întrebările;
2. să nu formuleze o nouă întrebare până nu află răspunsul la cea anterioară;
3. să se folosesacă de cunoştinţele deja asimilate pentru a formula noi întrebări.

Demonstraţia – folosirea unor raţionamente însoţite de mijloace intuitive, care contribuie la

construirea de reprezentări;
- directă (cu ajutorul obiectelor, fenomenelor) / figurativă (cu ajutorul reprezentărilor
grafice) / cu ajutorul modelelor/ cu ajutor audio-vizual/ cu ajutorul softurilor
educaţionale.

Învăţarea prin descoperire se derulează independent sau semiindependent – inductiv/

deductiv/ analogic.
Problematizarea – predarea prin rezolvarea de „probleme” (confruntare între cunoscut şi
surprinzător).

Valoarea formativă a metodei:

-fortifică structurile cognitive;
-stimulează spiritul de explorare;
-formează un stil personal activ de muncă;
-conferă autonomie funcţională şi curaj în depăşirea unor conflicte intelectuale;
-dezvoltă creativitatea.

Jocul de rol – asumarea unui rol ligvistic

Exemple:
 Eşti „a”. Arată, într-un scurt monolog, rolul tău ca sunet, literă sau cuvânt.
 Imaginaţi-vă şi interpretaţi o convorbire între un substantiv şi un adjectiv despre
relaţiile care se pot stabili între aceste părţi de vorbire.

Compunerea gramaticală – tip de exerciţiu potrivit în etapa construirii sensului, a evaluarii

performanţelor, a asigurării retenţiei şi transferului.
Exemplu:
Redactează o compunere gramaticală de 8-10 rânduri în care sa-ţi descrii cel
mai bun prieten, utilizând cel puţin zece adjective.

Analiza lingvistică – tip complex de exerciţiu

1.Analiza fonetică
-extragerea din enunţ a unui cuvânt;
-descompunerea cuvântului în elemente fonetice componente (silabe, vocale,
consoane);
-stabilirea ordinii sunetelor;
-stabilirea accentului – omografe!
-stabilirea modului cum se grupează sunetele – diftongi, triftongi, hiat;
-stabilirea grafemelor corespunzătoare fonemelor (litere, grupuri de litere);
-stabilirea valenţelor expresive ale sunetelor.

2.Analiza lexicală
-sinonime, omonime, antonime, derivare, compunere, familii de cuvinte.

3.Analiza morfologică – precizarea categoriilor gramaticale.

4.Analiza sintactică – funcţii sintactice.

5.Analiza ortografică
-identificarea ortogramelor;
-stabilirea componentelor gramaticale;
-organizarea silabică a componentelor;
-marcarea în scris (cratima sau apostroful);
-stabilirea conformităţii pronunţiei cu grafia;
-aplicarea normelor prin diverse exerciţii.
 6.Analiza punctuaţiei – însoţeşte analiza sintactică.

Învăţarea cu ajutorul calculatorului (+tabla inteligentă, softuri educaţionale etc.)

– instrument de căutare de informaţii,

de aplicare de cunoştinţe în exerciţii construite;
de evaluare.

V.Mijloace de învăţământ

-materiale grafice şi figurative: scheme, planşe, liste, tabele (a nu se neglija estetica);

-materiale audio-vizuale.