Didactica scrisului

A scrie
înseamnă:
a selecta, a a exprima idei a aranja idei a prezenta idei într-o formă civilizată
organiza, a într-un limbaj în secvenţe (aşezare în pagină, lizibilitate, respectarea
dezvolta idei adecvat logice normelor de ortografie şi de punctuaţie)

Comunicarea scrisă este:

- mijloc de comunicare folosit în mod uzual;
- mijloc de dialog cu sine;
- mijloc de învăţare şi de evaluare în procesul didactic.

I. Principiile didacticii redactării

1.Diversificarea contextelor de producere a textului scris

2.Extinderea tipologiei textului scris
3.Centrarea activităţii de scriere asupra substanţei şi coerenţei mesajului
4.Dublarea actului scrierii printr-un parcurs reflexiv
5.Evaluarea dublă a scrierii – ca produs şi ca proces

II.Finalităţile lecţiilor de comunicare scrisă

a) a şti - familiarizarea cu formele comunicării scrise şi înţelegerea rolului factorilor care

determină comunicarea;
b) a şti să faci - dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă (însuşirea unor proceduri şi
convenţii specifice tipurilor de texte; aplicarea normelor de ortografie şi de punctuaţie,
deprinderea modalităţilor de a da coerenţă unui text);
c)a şti să fii şi a şti să devii - formarea unei atitudini pozitive faţă de cultura scrisă şi a unor
valori personale – conştientizarea imaginii de sine, prin scrierile imaginative.

III.Activităţi, metode şi tehnici de predare-învăţare a comunicării scrise

Conversaţia euristică – poate conduce elevul spre descoperirea elementelor de structură a

textului scris, stabilindu-se reguli ale redactării:
*un bun scriitor este un bun cititor;
*a scrie bine înseamnă a reciti şi a corecta/ a rescrie;
*scriem texte a căror lectură ne face plăcere/ ne este utilă;
*utilizăm cuvinte şi expresii care facilitează înţelegerea ideilor;
*respectăm convenţiile redactării textelor care au destinatari diferiţi.

Exerciţiul – contribuie la:

*identificarea trăsăturilor diferitelor tipuri de limbaj;
*formarea şi dezvoltarea comportamentului de emiţător (redactor) al mesajului scris;
* formarea şi dezvoltarea comportamentului de receptor (cititor) al mesajului scris;
*formularea ideilor principale ale unui text;
*rezumarea conţinutului unui text;
*redactarea diferitelor tipuri de texte (funcţionale, imaginative, interpretative etc.).
Învăţarea prin descoperire
a) descoperirea inductivă – elevul trece de la particular la general – de exemplu, în
stabilirea elementelor necesare pentru redactarea introducerii unei compuneri
narative, prin a răspunde la întrebările Cine? Cu cine? Când? Cum? Unde?;
b) descoperirea deductivă – elevul porneşte de la general spre particular – de
exemplu, scrierea corectă a ortogramelor în contexte date, folosirea corectă a
semnelor de punctuaţie.

Învăţarea prin acţiune – presupune angajarea totală a elevului în activitatea de învăţare.

(Ex.: Redactează, după modelul dat, o felicitare adresată unui coleg, cu ocazia zilei sale de
naştere.)

Utilizarea enunţurilor compuse „Pas cu pas” – valorifică şi priceperile şi deprinderile

dobândite de elev în clasele anterioare şi constituie o bună modalitate de evaluare a
progresului elevilor.
Exemplu de fişă:

Cerinţe:
1.Alcătuieşte câte un cuvânt cu fiecare dintre silabele date.
2.Formulează căte o propoziţie cu fiecare cuvânt alcătuit de tine.
3.Îmbogăţeşte propoziţiile cu expresii frumoase.
silabe cuvinte propoziţii propoziţii cu expresii
ma-
-re-
-să

Metoda termenilor-cheie – contribuie la:

*emiterea unor idei cât mai variate;
*dezvoltarea imaginaţiei;
*consolidarea deprinderilor de scriere corectă.
Etape:
-se aleg 4-5 termeni-cheie din textul care va fi studiat;
-se dă frontal următoarea sarcină de lucru: Alcătuiţi fiecare câte o povestire în care să folosiţi
cuvintele...;
-elevii scriu compunerea (de tipul „cu cuvinte de sprijin”), conform unor criterii anterior
stabilite şi bine cunoscute de ei;
-câteva texte se citesc în faţa clasei şi se discută – pot fi analizate şi evaluate conform
criteriilor în cauză;
-se adună caietele şi se corectează toate compunerile.
-în ora următoare, după o revenire asupra celor mai reuşite dintre textele scrise de copii, se
trece la studiul textului din care au fost selectate cuvintele-cheie.

Scrierea liberă – tema textului de redactat este la liberă alegere.

Metoda „Ştiu – Vreau şă ştiu – Am învăţat” – fixează cunoştinţele despre o temă, oferă
deschidere spre noi informaţii, contribuie la realizarea unor corelaţii între cunoştinţele
anterioare şi cele noi.
Etape:
-se împarte clasa în grupe şi se cere întocmirea unei liste cu informaţii cunoscute de ei despre
tema dată;
-răspunsurile vor fi utilizate pentru a completa prima rubrică a tabelului de pe tablă şi de pe
fişele de lucru:
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

-elevii vor formula întrebări pentru a arăta ce doresc să afle în legătură cu tema de studiu,
acestea vor fi trecute în a doua coloană a tabelului;
-se citeşte un text pe tema dată, text ce va furniza răspunsuri unora dintre aceste întrebări;
-răspunsurile descoperite se trec în a treia coloană a tabelului;
-dacă este cazul, întrebările rămase fără răspuns pot fi lăsate ca temă de cercetare acasă sau
pot fi aduse texte cu informaţii suplimentare de către profesor într-o oră următoare.

Eseul de 5-10 minute – contribuie la formarea şi exprimarea unei păreri personale, ajută
elevul să stabilească legături între textul citit şi experienţa de viaţă, dezvoltă imaginaţia
creatoare, demonstrează posibilitatea interpretării diferite a aceluiaşi text.
Etape:
-profesorul cere elevilor, mai ales la finalul studiului unui text, să scrie un eseu de 5-10
minute, în care să exprime anume trăiri generate de studiul textului, să comenteze aspecte
controversate, să formuleze opinii personale;
-elevii scriu eseul;
-câteva eseuri sunt citite şi discutate în clasă etc.

IV.Particularităţi ale situaţiei de comunicare şi sarcini de lucru posibile (anexa 1)

V.Tipuri de text (anexa 2)
VI.Structura lecţiei de comunicare scrisă

Tipuri de compuneri:
după forma de elaborare orale
scrise
după modalitatea de elaborare colective
semicolective
individuale
după modul de expunere narative
descriptive
dialogate
după materialul de sprijin pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive
pe baza unui text cunoscut
pe baza unor proverbe, zicători, ghicitori
după desene proprii
pe baza observaţiilor şi impresiilor proprii
prin analogie
după tehnica folosită cu început dat
cu sfârşit dat
cu cuvinte de sprijin
cu propoziţii de sprijin
compuneri libere
compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie oficială
compuneri gramaticale
 În elaborarea unei compuneri, profesorul îi învaţă pe elevi să parcurgă anumite etape
(anexa 3).

Scrierea unui text presupune metodic etapele:

1.Pregătirea – culegerea materialelor, înţelegerea sarcinii şi a scopului acesteia;
2.Planificarea – structurarea şi ordonarea ideilor;
3.Redactarea;
4.Verificarea – relectura şi revizuirea;
5.Evaluarea/ reflecţia.

VII.Tipuri de scriere (anexa 4)

VIII.Forme de evaluare a activităţii de redactare

Cerinţe ale unei corectări eficiente:

-se realizează la timp
-se folosesc modalităţi diverse, pentru a evita monotonia;
-este adecvată particularităţilor de vârstă;
-urmăreşte efectuarea conştientă a scrierii;
-se realizează o evidenţă a greşelilor, pentru a urmări în timp evoluţia elevului şi elaborarea
unor exerciţii individualizate de remediere;
-implică treptat şi diferenţiat elevii în activitatea de autocorectare şi corectare reciprocă;
-are caracter sistematic şi încurajator, stimulează reflecţia elevului asupra propriei munci
(anexa 5).