Irina Maria Marinescu

FLOAREA VIEȚII
Jocul

2020

1
 Copyright © 2020 Irina Maria Marinescu

Ediția a 2-a, revizuită

E-mail: light2gaia@gmail.com

2
 Viața-i Joc
Dna Elena Florescu, Iași

Cartea de debut literar "Floarea Vieții" a poetei Irina Maria

Marinescu ne provoacă la a admite că ne-am luat viața prea în "serios" și
că e vremea să ne-o aducem la primordialitatea trăsăturii sale principale...
"E literă de lege" trăirea simplă, naturală, bucuroasă, chiar dacă – uneori –
suntem "râsul-plânsul"!
Și pentru că e joc, poeta-regizor-scenograf-artiști își asumă să fie
mulți în Unul, conștientă că "ceilalți" sunt tot ea (el). Astfel, panoplia
caracteriologică cuprinde ființe-viețuitoare de la cele instinctiv active,
cum sunt reptiluța și maimuțica, la cele în alt registru trăitor, cum sunt
elefănțelul, musculița... Om-iduța... Atmosfera se creează deja și fiecare,
cu ifose mai mult sau mai puțin teatrale, își pregătește intrarea în
filmografia care se "reVarsă" din propriile alegeri metamorfoză.
Pentru a ne focaliza și mai mult pe noi, cititorii, poeta-regizor-
scenograf-artiști alege un limbaj etajat pe octave de înțelegere și auto-
înțelegere, stări care creează adevărate rețele de legătură între personaje,
ea (el) și diferitele scări de trăire simultană chiar în cadrul aceleiași
făpturi. Carte-n carte-n carte... ne-a pregătit autoarea și, nici mai mult, nici
mai puțin, reușește să ne atragă în "capcana" jocului, trăind propriile roluri
într-o simbioză de o complexitate care răsare din încâlceala din mintea
noastră și a ...

3
 Ilustrând căi ce ne deschid porți prin propriile descoperiri-uimire,
autoarea "atacă" artistic cu toate armele autopersiflării, umorului trist și a
revelațiilor-concluzii de a ieși din complicata viață în complexa, inter -
conectata, simpla și naturala Floare a Vieții. Măiestria autoarei constă în
faptul că trece cu ușurință de la fabulat la seriozitatea uimirii, de la malițios
și șăgalnic la copilărescul firesc, cu o viteză care poate cuprinde câteodată
doar o propoziție... sau frază...
Irina Maria Marinescu folosește costumele personaje-roluri pentru
a da drumul preaplinului adunat temporar în toate registrele octavice ale
vieții temporare multiversice, glisând printre trăiri cu ușurința unui feromon
care-și vânează saltul venit de aiurea! Propriile căutări și transfigurări
mascate-n câte un artist din ea (el) – cu genurile toate lucrează deodată,
ca să înțelegem clar că nemărginitul Este în toți, toate, tot - și chiar
așa și ESTE – fac din acest demers de debut un unicat între magia
Narniei, Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, Alice în Țara Minunilor și
Stăpânul Inelelor, ilustrând amprente ancestral mitologice ale vremurilor
când toate viețuitoarele comunicau, întrepătrunderile fluidelor-trăiri
facilitându-le asemănări indiferent de regn, specie sau rasă... așa cum se
întâmplă cu două ființe care stau mai mult timp împreună...
Asumarea acestui proces de pendulare printre complementarități și
similitudini prin joc, ne anunță că autoarea de fapt, prin împăcare cu toți,
toate, tot din ea (el), lasă să plece trecutul experimental și este pregătită
pentru un adevărat debut OM, dincolo de orice constrângere-condiționare.

4
 Alegerea stilului poveste-trăire în poveste-trăire-predare-eliberare-
naștere simultan, aduce consistență acestei lucrări inedit concepută. Cuvânt
multiplu în nivele vibratorii diferite pentru realitățile pe care le numește,
cartea este o complexitate ieșită din experimentul temporar, ce expandează
prin asumarea trăitoare la toate nivelurile, creativ, simultan. Unicitatea
poveștii sale de reGăsire de Sine constă tocmai în densitatea supraetajării
trăitoare, interconectate sincron.
Ca în orice demers autentic, aproape autobiografic de reGăsire de
Sine, această lucrare este un proces al fiecăruia dintre noi de reGăsire și
reAcceptare a propriei Esențe unice, indiferent ce roluri încă mai jucăm în
această venire.
Conștientizarea că Nemărginirea manifestă are gândirea sa supremă
cu... rost și că frumusețea și bucuria decurg din detașarea de manifestarea
însăși temporară egotică, o aduc pe artistă în procesul de deschidere a unei
porți de autoacceptare totală a ceea ce ESTE! Adevăratul "Eu" prin care
de fapt "mă reGăsesc, oglindindu-mă în Toți cei ce mă-nconjoară",
concluzionează artista:
"Eu sunt Jocul!"
"Eu sunt Bucuria jocului!"
"Eu Sunt!"

Și astfel, primul act al Jocului Florii Vieții al autoarei Irina Maria

Marinescu ne anunță că și va urma... Așteptăm urmarea Împreunei Lucrări...

5
6
 Dedicație

Tuturor acelora
care zvântă-n buzunare
Cuvânțel și Joc!

7
8
 Drăguțul meu (Drăguța mea),
Simt că s-au adunat multe ca să-mi (să-ți) spun.
Simt că scoțând ceea ce este-n mine (tine) la lumină, ajută ca întreg.

și astfel, mă pornii a scrie:

așa cum vin, pun pe hârtie epistole – simțiri ce vor a fi asimilate.

Cum aș putea eu, oare, s-ajung a mă cunoaște, când cartea mea rămâne cu
pagini neîntoarse?...
Dar tu? Cât ai lăsat să vină înspre tine din ceea ce ai vrut?...
Știi tu mai bine.

Ia-mă de mână și simte hotărârea de-a fi mereu cu tine.

...după cum vezi, nu am specificat a cărui hotărâre urmează ea să fie:

a mea, a ta, a noastră?...

Da, ține de-asumare.

Eu îmi cunosc răspunsul.
Tu?

Hai, simte hotărârea. Simte-o. Nu te grăbi, doar simte-o...

...
Mesajele acestea eu le-am parcurs în terțe, aflând comori în
- ceea ce-mi spuneam (ce îți spuneai),
- sau ce-ți spuneam,
- și îmi spuneai tu mie:

„De-ar fi să desenăm o punte, reperele-o s-adune din pulberea de ere doar

sunetul din cântec.
De-ar fi să-ncununăm o hartă, consoanele-o să spună cum și-au găsit
consoartele-n vocalele ce-s lângă.

și-atunci...
(căci ne va da de gol, ca semnătură)
vom ști – și eu și tu și noi – că Suntem... unde suntem.”

9
...
Schimbarea ne-nsoțește cu literă de lege și las ca să descopăr ce va urma
pe cale:

Ce colțișor ascunde...
Sclipire?... Emoție?... Cuțite?...
Am brațele deschise, căci le primesc pe toate.

Ce este de creat, se va crea într-un balans bazat pe-a mea (a ta) iubire:
cu – fără tine, eu mă pornesc și scriu o ghidușie.
cu tine, însă...

E o minunăție!
căci simt cum se-mbujoară prin energii complementare, când și tu vii

zglobiu, cântată...
Doamne!

...
Cândva, noi fi-vom Unul.
Când, cum?
Răbdare.

Deschide Inima.
Răsuflă.
Simte.
Fii...

Cu plecăciune, Mie.
Cu plecăciune, Ție.
Cu plecăciune, Nouă:

Sfințit Copil
Sfântă Copilă...

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

10
 Epistola 1
Rămâi cu bine, al meu (a mea) drag(ă)!
Se-aleg echipe.
De sunt doar El și Ea, atunci se va juca individual. De nu, se pun pe listă-
afini(i)Tăți... colanți, peruci, sau chiar matrapazlâci.

Este un joc cu pastiluțe care își revarsă conținutul peste haine, față,
sau câini, pisici, copii, copile... colanți, peruci, sau chiar matrapazlâci.

Care e miza? Ce urmărește jocul?

Păi mai întotdeauna se caută plăcerea de a tachina, țintind ochit – ascuns(ă)

în tranșee – și a marca apartenența de... culoare migratoare.

Este-acel joc ce-mparte generos avutul la modul

„Ce e al meu, insist: te rog ia-l tu!”
sau
„Culoarea-aceasta pe mine nu m-avantajează. Este a ta, ți-o dăruiesc!
Hai nu te mai scuza, ci poart-o tu: e chiar nuanța cu tunică văluroasă, ce
te-mbracă!”

Ce reguli sunt admise-n joc?

Păi...
mai de toate:

Ține de fiecare în a alege modul de a își garnisi platoul, boxând cu râsete,

copilării și glume inocente – ce se-ncadrează-n campionat ca și categorie de
semi-fluturiță – sau a urca încet-încet în greutate, înscrișii activând serios,
mult mai alert, l-acea categorie mega-grea cu vânătăi, ochi scoși... și vânt
pribeag, în noapte.

Ce-apare la registratură?

1. Te afișezi cu-ncredere deplină că partenerul (partenera) va ști a mângâia

– și este super, dragă musculiță, când antenuțele îi sunt catifelate.

Desigur, balanța e echilibrată când îți aduci și tu bucata ta de catifea.

...de nu, te repliază iute și-oferă muncă de echipă, căci mustul pe dată
pomenește și, necăjit, începe cu-o oțea...

11
2. Te poți plimba – târându-te pe burtă ca și reptila ce iubește solul – urmând
a oferi la lumânări de seară cina: plămada rază, mult-dornică s-abunde.

Testul cel mare e trecut când îngerași mai zboară, încă, ’n jurul mesei:
Ce gust avu mâncarea, de plăcu? Gustul pregnant de lingură de plastic?...

Un sfat rapid, în cârdășie cu-ngerașii: schimbă macazul, ia de tocmește-o

bunicuță ce va hrăni a voastre stomăcioare, căci nu de alta... dar văzură
ochii tăi, vreodată, un îngeraș ce zburdă cu burticuța... strâmtorată?...

3. Mersul piticului e chiar la modă, ca simbolistică-ntâlnită mai mult la

pinguini, când partenerul (partenera) se pregătește de culcare și... ei bine,
da, primește paharul rece turnat...
(haide să recunoaștem că cel mai bine se potrivește-a fi turnat între...)
da, da, paharul e turnat – cu sete! – pe ceea ce se-nșiruiește pe spinare.

Păi bine, pe tine cin’ te-o fi învățat să mergi pitic?...

Poate mai este-o șansă a oferi, chiar cu delicatețe, acel pahar pe-o tavă și a
zâmbi... peltic.

4. Mai e și săritura maimuțelei ce zboară pe-altă cracă, și care anunț-o

junglă-ntreagă – prin entuziasmul său – că a plonjat... dibaci.

Păi dragă surat-a trompețelei, se recomand-a merge cu regularitețe la slujbe

și la parastase, dar – vezi tu – de vrei s-atragi a ta maimuță zburătoare,
poziționează-ți picioarele către direcția de mers... și înspre casă...
și fii mai primitoare: ascult-o, vorbește-i... urează-i „Bun venit!”

5 . Mascarea scăfârliei cu-o bonetă – ca un elefănțel (sau chiar elefănțică)

ce simte-a sforăi, dar făr’ de-a fi blagoslovit(ă)...

Păi ce-ar putea să facă mai mult decât atât, decât a își acoperi... coroana?
Desigur, nu-i nicio logică în asta, dar poate că acesta este felul lui (al ei)
subtil de-a spune cum că năsucul lui (al ei) e în repaus, și-și cere dreptul la
odihnă. Nimic mai mult. Chiar nu e de speriat! Iubește-l (o) în continuare.
Iar de te ține treaz(ă) ’ntreaga noapte... doar mută-te-n livadă!

12
Și or mai fi registre ce pot fi răsfoite ca variante 6, 7, 8 și – poate – chiar
și 9: cu pescăruși ce se încurcă-n cabluri, sau ursuleți ce-și mută fundulețul
prin dulapuri, girafe ce își afișează cornițele în pub-uri și – de ce nu? –
pleșuvi ce-ajung în a vorbi cursiv, în binecuvântare, doar de... supozitoare.
Șic!

Scenariile acestea îndosariate nu au cum a reda trăirea cea din junglă, plină
de conotații, liane și dușuri înghețate:
e doar o fabulație a ceea ce ar fi, de... (nu) s-ar povesti.

Fiece cuplu, echipă, le știe pe-ale sale, cu-atât mai mult cu cât fiece
musculiță, reptilă, pitic, maimuță, elefant simte a sa filmografie și (nu) o
poate spune... (nici) Lunii, pe-nnoptat...

și da, uneori Jocul e cel ce intervine și-așează jucătorii în tabere adverse:

nu-i de speriat aceasta, cu-atât mai mult cu cât... o musculiță va trage tot la
musculiță, reptila la reptilă, piticul la pitic...

...a, da?...
mi se șopti-n colindă că ’lefănțelul are și o turturică pe care s-o accepte în
a îl însoți...

Hm...
de mă gândesc maaai bine...
Nu-s de speriat acestea?...

De-un frățior (sau surioară) își neagă partea sa de implicare în ceea ce

a-nfăptuit, el (ea) amână doar pe-alt’ dat’ capitol... ce nu s-a tipărit în a sa
carte...

Cum poate asfințirea să fi apus tacit, fără ca răsăritul să-și fi făcut rondul?...
Cum poate tresărirea să fi zvâcnit mocnit, fără de pufii ce înfioară fulgul?...

Când pofticioasa reptiluță va înțelege, cu literă de lege, că este viață și

dincolo de mese, ea va ajunge-a se transfigura, și-ncet-încet – învingătoare,
da – va părăsi, sătulă, solul. Iar ca și frățior (sau surioară) va ști în a chema
și alt-ceva... pe’alt-cineva... căci ea nu se mai oglindește-n ea... contur de
reptiluță!

13
Și vin și spun:
pastilele acelea de cicori ce fură aruncate în a prelua ostași, mandate,
cârnăciori... ei bine, pastilele acelea arată o poveste: a ei, a lui... a lor.

Bleguții...
ei fură la primire – și chiar stătură! – ca ținte de ornat culori...

Petrecerea s-a terminat, de s-a decis în acest fel de unul... Amândoi.

Curat se cere-a face și a elibera rapid ce niciun preot, nici mămica sau
rățușca, și nici mușc-ata din ogradă – nu fură, deci nu văzură.

...ufff...
drăguții toți ceilalți se costumară-n criminaliști de seamă și preLuară
surPlus ce-i va costa cândva, ca și bagaj de cală: bonus la a-nțelege și-a
experimenta din linia-ntâi...

Așa că peria este la ei – la el și ea – pentru a-ndepărta sporii acelor pastiluțe

nuanțate, căci da, odată ce vânturile urmează liniștirea, e rost de conectare
cu Izvorul.

...
Drag frățior (sau Dragă surioară),

Oriunde ești, eu îți urez a fi continuum colosal(ă)!

Îți mulțumesc nespus pentru cadourile tale multe, ce s-au pliat fidel pe cele
patru anotimpuri, și-aleg în a închide ușa căsuței noastre drăgăstos, lăsând
culcuș de vise pentr-un furnic... și-a sa furnică.

În tot ce am creat, noi furăm doi. Iar ca să înțelegi cât tu îmi ești de drag(ă),
trimit spre tine-un îngeraș – burtos – cu invitația de-a onora povestea noastră
simplă... și totOdată amplă.

Atât.
Rămâi cu bine, al meu (a mea) drag(ă)!

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

14
 Epistola 2
Ieșirea din Buclele Energetice
Cândva un ou.
Acum, o omiduță.

E-un mic miriapod ce mișcă valuri-vălurele de picioare, plutindu-și

corpușorul pe nisip. De o întreb unde se duce, nu știe omiduța să explice,
căci acționează precum i s-a prescris: punând un picioruș în fața celui ce
urmează a călca imediat lângă, fărâmă de milionime... după.

Cumva, se mișcă în repaus – de acționez și-i șterg picioarele cu-o... g(l)umă.

Interesant:
de o observ privind-o fiind ea, raportul e la propria-i făptură.
Nimic nu pare-a-nainta – e relativul de-a glisa, trecând... prin fragede
credule puncte.

...și iat-o omiduță – ce e în joc, dar stă pe loc – pleoștind... încă o lecție cu
fața strâmbăcioasă!

...ei, nu...
dar nu mă pot abține...

de mă pornii în a stârni c-o provocare.

Normal! Cum aș putea a nu clipi?!

Invidia mă roase, căci... hm... prea e grațioasă... Ea.

și îi cerui să-mi spună câte picioare consideră că are:

„E simplu!” – o amăgii, suav.

„Orice începe, se mai și termină. Iară la tine, te uită: ăsta-i capul!
Mai trebuie să numeri doar până la codiță câți fluturași te cară-n a lor
spate.”

...ufff...
era fărâmă-n mine ce îmi dădea ghionturi, căci eu vindeam... ce nu mă
onora. Dar după cum spusei, acea ființă – inocentă, dar... Perfidă! – chiar
nu realiza cât e de grațioasă și cum ea zgândărea... ceva, ce eu duceam...

15
a, da:
invidia era acel ceva...

Ce!? Eu n-aș fi vrut să fiu tot grațios sau grațioasă?

Să mișc din fund, picioare, clopoței, și să ajung într-o clipită a mă intitula...
astru!?...

și aruncai rapid, cu teamă și obidă ’ăle vorbe...

Da, îmi scăpară!

iar fața mea – și ea, schimonosită de-ndoieli – puncta, chiar cu tărie,

taifunul, norii... ce mă cam inundară...

„Pardon! E doar o g(l)umă!...”

dorii eu în a drege busuiocul, căci afișam febrilele-ndoieli ce le nutream...
față de mine:

era nesiguranța de-a fi Eu, clar(ă)...

era nisipul mișcător pe care eu îl vânturam...
era șontâca ...ezitare... ce (iz)gonea ciulin pribeag,
era o buclă-n închistarea-mi dorind a trece la un mâine, dar rămânând
– constant – într-un gonit ce era Azi...

Iar draga...
draga inimioară mă auzi-n clipită – căci se lăsă furată, intrată în clepsidră.
oricât de mult eu îi cerui să uite, era o pată ce se prinse, ce forase...
în dalbișorul ei, fir de mătase...

Și începu și ea.
Și începu a se gândi la ceea ce nicicând nu îi brăzdase a sa minte.
Și începu... a se vedea în fizic.

Ea...
pân’ de curând ’și purtase... inocența!
Nicicând corp’șorul, sau mediul, sau alarma ce îi suna acum...

gâl-gâl...
Ce o(!) suna acum: gâl-gâl...

16
Cât de frumos, de grațios aluneca pe unde... înainte...

Acuma, însă... era trecută-n vis:

se scufundase.
mișcarea ei cea lină se forfecă în fulger colțuros cu ascuțimi de du-te, vino
– căci mai era și vântul, loial companion...

Și-așa cum ea nu se putea privi pe ea, tot ceea ce mai reușea de oglindea
erau doar ale sale urme pe un fundal aflat...

și-ntr-un alt vis.

...da... nisipul prelucra, la rându-i, particole infime de granit...

Și frageda omidă se tot pornea a număra un-doi, de ajungea și la duzină

– moment marcat, ca bornă, c-un firicel de praf mai sclipitor. Apoi rapid
trecea la încă o duzină, de-și folosea la maxim întregul ei corp’șor, format...
(Ei, vezi să nu!? Păi... Bingo!)
din picioare:
- o parte-o deplasau fidel (sau fideluță),
- o altă parte căra borne,
- și încă una parte ținea cu maximă strictețe semnul, marcând... avansul
său statornic...

Normal că vântul, ștrengarul pișicher, nu o lăsa să termine nicicând!

dar ea, orbită de tumult, tot revenea, reîncepea – pentru a nenumărata oară –
și compartimenta picioare, pași și urme, borne din firicele, vis:

se reVărsa continuu – uitată, g(l)umată – pe un nisip tremurător...

se reVărsa continuu – uitată, g(l)umată – chiar pe ea...

...
Ai crede că Om-ida, cândva... va observa rotirea sa în bucle?
Ai crede că Om-ida va întreba vreodată vântul... cum de o poartă constant,
asiduu, înapoi?
Ai crede că Om-ida va înțelege, dară, că ea deja(!) cunoaște răspunsul
la-ntrebare, purtând mereu cu sine ale ei... picioare?...

17
De ce te uiți așa urât la mine?
Păi, ce? E vina mea că s-a lăsat răpusă – da, răpusă ea – mult prea ușor?...
Sunt ale sale bucle ce-o poartă în neștire, iar eu... chiar îi suflai să se
privească!

...da... e-adevărat că îi suflai... după ce eu... o încurcai...

Ufff... hai, lasă-mă în pace!

și eu sunt amărât(ă) – le am pe-a mele bucle de care (nu mai) scap...
De aș putea, aș lua cu mine vraja ce-o poartă pe’Om-iduță, pe care-aș
depărta-o. Chiar pe dat’!

...și nu știu cum... dar se-ntâmplă:

eu și’Om-iduța făcurăm schimb de locuri.

Dar ce să vezi!?...

Eu, ca Om-iduță, munceam exact identic... ca ea(!) când era ea, nu eu...
eu trăiam visul... ei(!), acum al meu...
și nu mai observam ceea ce-odată... crezusem că văzusem...

Ufff...
Cum de mă voluntariai pentru astfel de ițe încurcate?
și-acea invidie ce o tuflii asupra Om-iduței, te uită cum s-a-nTors fidea tot
înspre mine...
Ptiu!

Aaaaaa!...
De urlu-acum, cum este cu-acest sunet?
Se va întoarce și el, cândva, asupra mea?...

...
Cumva, eoni trecură...
sau poate doar o clipă.

și Om-iduța’n tihnă, se meta-morfoză:

se transformă în prețioasă nimfă, în adiere fină, aripi de fluture în zbor,
mătase curgătoare, vaporoasă... lină.

18
iar eu...
(pe spuza mea...)
mă transformai și eu, la rându-mi:

Eu devenii... satinul pulberii din Sori.

Eu devenii... ce-mi transmiteam în vis, cândva.
Eu devenii... un Astru!

...
Acum, ca de final, mă bag din (n)ou în seamă:

da, recunosc.
eu îmbiai gingașa Om-iduță în a se observa pe sine, iar ea se oferi rapid a
experimenta tumultul.

...dar totodată mă atinse, cu ale sale piciorușe văluroase...

E-un echilibru ce în balanță se menține – și azi și ieri și mâine și poimâine,

de timp ar fi în conținut. Acuma, da, știu bine...

...
Mai sunt și alte câteva scenarii cu stare-a se juca:

de-aș fi tăcut, această Om-iduță ar fi ajuns, posibil, mai repede l-al său liman.
(Dar fără de poveste!)

sau...
în locul meu putea fi doar un altul (sau o alta) ce se-mpletea pe scena-i în
unduiri, sughițuri, transă... nisip și vânt... în clandestin Miraj...

...
Ce ar mai fi de spus?...

Că-i gata.
Om-iduța’i acum Astru,
iar Eu... Fluture Monarh.

Hâc!

19
 ==
Aceeași bojdeucă sub... che(f)lie scăfârlie
==
Pornesc în a vorbi nițel despre mărețe zone – Akashice, le spune – cu
informație-adunată din gând, cuvânt sau stare, faptă. Pe scurt: doar energie
pură, vibratorie.

Mă pot ascunde eu față de mine?

Mă pot ascunde eu de’alt-cineva?

În vise? Da.
dar la trezire... e-o amăgire a continua în a visa...

De eu aleg a mă lăsa prins(ă) atât aici, cât și acolo, simultan,

de eu aleg a-ndepărta simțirea de ceea ce-i cuvânt sau faptă,
de eu aleg față de mine în diferit față de altul...

Cum e balanța?

chiar nu contează ce pun pe talgere s-atârne,

contează doar că ea, balanța, este strâmbă, iar eu... mă-ndepărtez pe mine
chiar de Mine...
Ups!

Cum pot să mă găsesc ca Sine?

Aliniind gândirea, simțirea, cuvântul, fapta... și restul a ceea ce-i cuprins

într-un „a Fi”. E doar o mică politețe – a mea față de mine – căci reÎnvăț a
fi integru, și-n concordanță... și-n Iubire.

Dispare teama.
și tocmai astfel, în această stare, de-ar înCerc-a alt-cineva să vină peste
mine, îl (o) privesc cu drag și cu compasiune, căci drăguțul (drăguța) vine
buluc, de fapt, chiar peste sine – deși nu știe... căci de ar ști, putința sa-i
de-a potoli...

Ei, dar ce mă fac când teama încă nu a dispărut?

Păi...
sunt momentele în care – nu vreau, nu știu, dar... mă ofer vânat:

20
Lume, lume!
E cineva aici ce stă să fie cumpărat.
Haideți, veniți: e-un chilipir!
Iar de doriți să cântăriți, ei bine, haideți de poftiți!

...ufff...
nu e prăpăd, căci mă predau și-nvăț a fi ceva mai mult atent(ă)...

Cum este când – chiar și așa – refuz din nou a învăța?

iar nu e bai:
m-alerg gânsac c-un tăvălug ce se crescu cu înc-un cot. Atâta tot!

...
Mai e o variantă când eu decid a mă expune – de-aleg ca să depind de
mediu, de una-două-trei persoane, chiar și de șoricelul cel cu stare, ce știe-a
se hrăni-n fasoane:

da, da,
plonjez candid în vulnerabilitate și mă îmbrac frumos, în bebe.

Care e diferența?

Păi...
îmi ofer șansa de a reuși, fiind mai conștient(ă).
îmi ofer șansa de a reuși, căci vreau a ști și-asum prezent în șansa mea de-a
oferi.

Ce-s toate-acestea?
De ce le-atrag în calea mea?

E nașterea ce pot s-aștern, înțelegând-o mult mai ferm.

E-a mea istorie ce-o chem, trăind-o vârstnic: în alt fel.

Și-așa apare – Tam-Tam! – Observatorul

- ce-ncepe în a recunoaște prezența buclelor din jurul său,
- ce-ncepe în a fi atent la ale sale experiențe, la cele colective,
- ce-ncepe în a observa firescul propagat pe mai departe: în natură, planetar
(...și știu eu unde?...)

21
E-atât de simplu...
Ca o joacă!

...hm...
poate acum... însă atunci când buchiseam...

E doar o acceptare – făcută-n Asumare, Iertare și Iubire, ce-s de Sine – a ceea

ce aduc aceste bucle.
E ușurința – din ce în ce mai conturată – în a mă distanța de bucle.

Cum știu în a o face?

Cum știu în a ieși din apă la liman?

Păi...
învățând a fi ceva mai mult atent(ă), și a schimba câte ceva...

Ce-i nebunia?
Ce definiție o cheamă?

A face-aceeași muncă tot mereu, și-a aștepta diverse rezultate.

Deci cum știu eu în a ieși din buclă?

Deci cum știu eu a renunța la nebunie, chemând și alte rezultate?

Schimbând un pic în azi,

schimbând un pic și-n mâine... și observând:
păstrez cumva chiar acel pic, așa cum este el, sau îl mai schimb... încă un
pic?...

...
Sunt și momente de încăpățânare: „Eu nu mă las. Mă-ncrâncenez!”
înot forțând, înot contra curentului.

Oare ce m-a pornit, când m-a pornit?...

chiar nu mai știu...

dorința mea cea mare ajunge-a fi a arăta că „Da. Eu am avut dreptate!”

Pe cine-ajută acest fapt?

22
nu știu.
în schimb, eu pot simți acele răni ce prind contur la mine, tine, el și ea...
la noi, cei scoși din matca lumii ce ne-am dat.

...da...
cei de pe mal mă văd pe mine înotând,
ei văd eforturile mele, și văd cum eu nu-naintez, ci stau, de fapt, față de ei.
dar eu, cel (cea) din apă, mă deplasez cu siguranță:
„Înot. Parcurg distanțe mari!”

...ufff...
dar ochii-i țin închiși și nu-mi dau seama cum creez: de-i contra, sau este-n
tandem, la unison cu fluviul care poartă apa...

De fapt, eu știu în a-mi da seama:

prin Simțire!

Ce simt?
e-o stare ce-n durere mă-ncleștează și chiar contorsionează? sau
e-o stare ce-mi dă o liră de cântat, ce mă îmbelșughează?...

...
Fizica ne spune cum
- din forța fluviului de-naintare se scade a mea forță, de-aleg a fi în contra,
- la forța fluviului de-naintare se-adună a mea forță, de-aleg a fi-n tandem

iar dacă forțele ar fi egale,

Eu, contur de mal, m-aș cam vedea pe mine, fir de apă,
- cum aș tot sta, de aș opta a fi în contra, sau
- cum aș ’nainta ca dublu de distanță, de-aș fi-n tandem.

Ehei, cât e de simplu:

mă-nscriu la probă, ’n canotaj.
Da, da, contați pe mine!
Desigur, am ales deja: mă-nscriu la vâsle - față!

==
E-o notă 1, de final, ce vine moț: „Hai, Pic-Pic-Pic, fii câlț-nectar!”
==

23
...
Sunt multe voci ce mă-nsoțesc, șoptindu-mi... ce ar (fi) trebui(t)...

Alegerea se cere-a fi făcută, iarăși.

iar eu aleg, aleg a ști... că Eu răspund față de Mine.

Să mă-nsoțesc cu-aceste voci? sau poate cu ’ălalte?

E important – Esențial! – s-ajung să mă-nSoțesc... cu Mine.

E tihnitor a da crezare acelei voci știute, interioare, căci dintre toți

- eu mă cunosc pe mine cel mai bine.
- eu sunt constanta-n viața mea.
și-i roditor a înțelege că-n corul vocilor ivite
- eu sunt ursit, ca Dirijor.

căci asta caut,

s-ajung a mă cunoaște.
s-ajung să fiu cel (cea) aliniat(ă) cu Sinele Divin: pe scena sfintelor concerte
să cânt armonic, celest ton.

Și vin și-mi spun:

Este nevoie-a trece repetat prin ceea ce primesc ca și mesaje, prin ceea ce
transmit ca și retur.
doar astfel reușesc a ști discerne, a mă alinia centrat față de Mine.
doar astfel reușesc s-observ balanța – de știu s-o țin, sau nu, echilibrat.

De râd, glumesc, sau zgura mă cuprinde, ce-i scris – rămâne la-ndemână,

rămâne-a fi citit cândva, în claritate.
De-o informație îmi scapă, ea poate fi văzută, înțeleasă, mestecată... într-un
acel cândva:

„Care-i vibrația mesajului?

Dar a răspunsului ce vine după?
Iar fiecare, din care joacă-clinchet se înfruptă?
S-au întâlnit, deja? S-au așezat, voios cântându-se-mpreună?”

și-acesta este un exemplu-n care – pe-acele forțe, ce sunt în fizic(ă) și fură

explicate printre fluvii – invit a se-ntâlni privindu-se în ochi. Copii.

24
Eu sunt o cărticică răsfoită în diferite jocuri, căci exersând, pot a percepe-
un pic mai mult.
Eu sunt cor(d) prim – suflu divin, asimilând unirea sa cu Sine.
Eu sunt, ca dar, și orășelul în care mă descopăr plimbându-mă, sorbindu-l
pas cu pas.
Eu sunt fuior – doină ecou, sprințar horindu-mă cu-o lume:
„Cuvânt!... Cuvânt!... Cuvânt!...”

==
E-o notă 2, tot de final, ce vine boț: „Hai, ciucuraș, fii chihlimbar!”
==

...
Și mă pornesc.
Pornesc în a cânta pe felurite note:

Eu mă aleg a mă Vedea.
Eu mă aleg a mă Ierta.
Eu mă aleg a curăța și a decide calea mea.
Eu mă aleg a vindeca și-a-nchide uși, căci doar așa pot trece alte praguri.

Eu mă aleg a m-arăta.
Eu mă aleg a colinda – atât cât este-n a afla – cu Inimi rezonante.
Eu mă aleg a onora contracte, ce-s de suflet. De car eu crucea, mă aleg, căci
simt cum... da, ajută.

Eu mă aleg: nu vând nimic, și-omagiez – candid, smerit – Esența. ’n fiecare.

Eu mă aleg: nu iau nimic, decât ce-mi este pregătit. iar la surplus de gabarit,
îmi cer – din nou – Iertare...

Eu mă aleg, căci am clădit un Taj Mahal pentru-a mea sărbătoare! E templul

nostru-al Tuturor, pe energii complementare.

Eu mă aleg: Eu sunt iubirea vieții mele de hoinar ce întâlni Ființa,

- căci doar iubind-o eu pe ea – Eu mă Iubesc pe Mine!
- și doar iubindu-mă pe mine – Eu o Iubesc, iarăși, pe Ea!

Eu mă aleg a privi Cerul.

Eu mă aleg a Deveni.
Eu mă aleg a Fi... Akashica povestioară ce cântă, ce cuvântă... despre Sine!

25
 ==
Nota 1
==

Sunt filme ce-s de referință: „Ziua cârtiței”, „Edge of Tomorrow” și vreo

alte câteva, filme-n care personajul se trezește – consecvent – într-aceeași
dimineață. Ca atare, îndemnat, se pornește dumnealui a ieși din a sa buclă,
tot gândindu-se la buclă.

Ei, ce crezi? Va reuși?

„Da, desigur!” – spunem noi, colindând a sa portiță.

însă el urmeaz-a ști ce se-ascunde sub bundiță...

și cumva încetișor, ostoit, epuizat, după multe înCerc-ări, se deschide-a

explora și a-și îndruma Ființa, ajungând în a servi și-a se bucura-n simțirea:
de. a. Fi!

O... Superb!
căci uitând de a sa buclă, el ajunge-a se trezi într-o dimineață... după!

vin și întreb:
În ce constase intriguța sa zeloasă?

Păi...
la-nceput veni surpriza. Ca un bumerang.
iar apoi el s-a pliat, devenind... stratificat.
Și acesta fuse scopul: de a îl Trezi!

Ce fuse fain?

Personaju-a evoluat:
el s-a dumirit cât îi e de necesar a se înSoți.
Cei din jur habar n-aveau de prezența ’ălei bucle ce-l ținea captiv...
ca atare, îndemnat, s-a mobilizat. Și s-a oferit!

...
Mai este-un film ce-mi place mult, căci el se proiectează... la cel’lalt pol.
e „Doctor Strange” ce – cu Curaj, Tărie (ce-i de caracter) și cu Perseverență –
plonjează-n bucla ce fu aleasă: chiar. de. El!

26
Sunt calități fertile, importante, ce vin de îl servesc, plus mamițica
’Nțelepciune, Claritate, și încă două sfinte: relicve... Monumente!
iar toate-toate... îl slujesc.

Ei, ce să zic...
Așa și eu pot a juca în filme!
De vrei, putem juca chiar amândoi.
Ei, ce zici, vrei?...
Desiiigur: purtăm și două pelerine.
Rămâne, deci, e stabilit:
în următorul sequel vor fi – Păzea! – „2 Doctori Strange”.

Ce este fain, e că eroul determină pe adversar în a se confrunta... cu-o frică,

iar adversarul are de ales între-o victorie, ce-i iluzorie, sau... libertatea sa
de-a Fi.
(Interesant: se pare că-i acea trăire... ce-i cunoscută de mai mulți...)

Eroul!...
Minunatul!...

Se-oferă pe sine-n sacrificii, iar provocarea ce-o lansează ’l răsplătește

dăruindu-i:
- ieșirea sa din buclă, atunci când planețica-i e salvată, și
- afișarea Măreției sale prin perspectiva „It’s not about me!” – Nu fuse
despre mine!

...oare cum este a glisa pe-un sunet sol, ca undă stea?...

...
Mintea 3D nu este pregătită a urmări și-a înțelege aceste bucle ce apar, chit
că sunt pentru... creșterea de Sine! Păi din moment ce ele nu aduc ființa în
puncte de pornire înghețate, făptura nu-și dă seama că un capitol din
povestioara vieții sale revine în spirală, trăind ceva ce, într-un fel, deja a
mai bifat. Și uite-așa se-adună complexități cu elemente ce perturbă, ce vin
și se reVarsă ținându-se de mână...

Realitatea colectează, astfel, cam... țâșpe inundații.

iară făptura e pierdută printre luntrii, purtând pe piept un trifoiaș cu trei sau
patru foi... căznite. Pământii...

27
...
Ce ar mai fi de spus?...

A, da:
că bucla poate fi chiar ne’nȚel-easă atunci când leagă laolaltă... mai multe
vieți.

Ha, ha!
Ce mă distrez!

Mesaj
De sunt, sau nu, cu mine – schimbarea are loc și este spre-a mea... folosire!
(De crezi sau nu, mă doare-n cot! Na!)
dar cel mai simplu de-Aspirat este... când Eu mă am cu Mine!

...
Eheeei!
Păi cum să mă abțin?...
Fiind în detașare, e chiar hilar:

O, Doamne!
De al meu nume este Shakespeare – Oho! – teribil m-aș mai amuza scriind
a mea povestioară și a intra în buclă ca strașnic jucător: actor (actriță)!

„Mai știi?...” – urechile-mi prinseseră-ntrebarea, de mă lăsară să-i pătrund

și sensul...

poate așa eu joc deja, improvizând din când în când, în câte un moment de
exaltare... sau uitare... condimentând – pe ici, pe colo – cu câteva fărâme-n
plus de... fermecare...

Mesaj
E a mea joacă ce-atinge lumea largă, căci Totul este conectat:
eu sunt un suflețel dansa(n)t... din „Visul unei nopți de vară”!

28
 ==
Nota 2
==

Mesajul ce-i transmis, atrage un răspuns care prezintă starea:

e receptivă, atentă, neatenă... sau are-ntreaga sa atenție turnată-asupra sa?

Ei, cine!?... Cum cine?...

Păi chiar vorbii degeaba?...
Ființa!

...ufff... Ființa...
(și-ajung s-o spun... aproape chiar șoptit...)

Mesaj
Drăguțul Cosmos emite, mulându-se mănușă nevoilor de sine – Mie!
Drăguțul Cosmos emite și îmi arată calea, plecând din umerașul în care
m-agățai:

în înȚel-egere, Răbdare și Grijă părintească, El mă ghideaz-a învăța din

lecții... ce se predau plenar la școala Sa.
Și da – odată și odată, eu le voi învăța.

...Ups!...
lecții... ce se predau...
lecții... ce se predau... mie...
mie mi se predau...

Ha! Ce tare!

Eu sunt un vânător!?...
Iar din moment ce lecțiile mă-ndeamnă – asiduu – în a le învăța,
sunt și... vânat!?...

Ups!
Vânatul vânător, sau vânătorul ce-i vânat
sunt eu – în tot acest drăguț, ce-i Cosmos...

și-nghit un nod.

Ha!

29
 ==
Nota autorului (sau chiar a autoarei)
==

Cele de-aici sunt scrise pentru aducere aminte și-a ajuta ieșirile din bucle.
Cele de-aici sunt scrise pentru credința ce o port: eu știu a înțelege mai mult
decât ce Este.
Cele de-aici sunt scrise simțind cum că... (nu) fuse despre mine.
Cele de-aici sunt scrise făr’ a-mbia drăguțul personaj a deveni erou (sau
eroină).
Cele de-aici sunt scrise pentru-a consolida credința ce o port.

==
Nota autoarei (sau chiar a autorului)
==

Și-acum mă pot retrage.

Iertată, rogu-te, fiindu-mi ciorbița mea de vorbe, dar fură multe-multe ce își
dădură ghionturi.

Ce crezi, că mă născui a scrie?...

Stai liniștit, nu fu ușor: și eu – mă jur! – am suferit.

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

30
 Epistola 3
Cuvântul și Jocul
Este interesant în a observa cât și cum din ceea ce spun se întoarce ca undă
de energie la mine, cât și cum reușesc să percep din ceea ce îmi transmit:
este contemplarea momentului în diferite ipostaze, cel (cea) de Acum
intercalându-se cu cel (cea) de Atunci – cel (cea) care se poate să fi fost,
sau să fi urmat.
este înțelegerea de a mă (fi) însoți(t) de materie – în oceanul acesta imens
al imaginației, ce lasă la fiece respirație loc creației – înțelegând, de fapt,
necesitatea de a mă (fi) detașa(t) de ceea ce, poate, este doar vis.
Eu sunt parte integrantă a ceea ce Este, după cum și Totul este în mine.
Eu conturez ființarea, după cum și Fractalul îmi poartă Ființa...

Paleta de culori este din ce în ce mai intensă și mai diversificată,

colțișoarele sunt din ce în ce mai detaliate, iar jocul reGăsirii mă îndeamnă
să cresc viteza descoperirii de Sine. Mă joc și mă abandonez jocului,
recunoscând figura sa paternă și protectoare, ce mă însoțește mereu.

Eu sunt Jocul!

Practic creșterea și comunic părinților mei că sunt pregătit(ă) în a mă

implica în jocuri din ce în ce mai complexe, căci recunosc centrarea
interioară în care îi și mă regăsesc, conectându-ne. Ei și eu ființăm într-o
ființă, experimentând jocul, explorarea.

Cuvântul este acoperit de simțire, iar eu chem sprijin în a mă exprima pe

înțeles.

ReTrăiesc starea copilului (copilei) ce comunică ușor cu părinții săi,

conectarea realizându-se la nivel subtil, căci gângurelile sunt amestecate,
aducând laolaltă plânsetul și râsetul, ziua de azi – cu cea de ieri și cea de
mâine...
ReTrăiesc călătoria sinelui ce înțelege jocul și menirea sa – ca Sine și Joc.
Iubesc aceste aspecte ale mele și le las să fie, încurajându-le dezvoltarea,
căci sunt minunate și susțin evoluția întregului.

31
Îmi Amintesc de mine, cel (cea) de Acum.
Îmi Amintesc de mine, cel (cea) de Atunci – cel (cea) care se poate să fi fost,
sau să fi urmat.
E înțelegerea necesității de a integra ceea ce simt să-mi fi transmis la
diferite momente ale devenirii mele.

Copilul (copila) din mine își amintește cu plăcere de unul din jocurile
copilăriei – Telefonul fără fir – pe care continui să îl joc: este amintirea
răsfățului de a vorbi uneori clar, alteori alintat, tare sau șoptit, repede sau
încet, după cum era – este – dispoziția de moment, oferind șanse în a păstra
până la capăt sensul cuvântului, sau a impacta pe parcurs schimbarea sa,
pentru amuzamentul general.

Hm...
Zâmbesc larg, căci contemplu bucuria pe care o duc cu mine dintotdeauna,
și pe care am regăsit-o de curând... Contemplu, de fapt, Iubirea de Sine și
zâmbesc mie, oferindu-mi cadoul Prețuirii de Sine...
Inima mea se dilată, o simt... mă învelește complet...

Îmi îndrept, iarăși, atenția spre joc.

Este ales un cuvânt și aruncat în focul creației: fiece verigă a lanțului

– și anume tot Eu, în diferită prezentare – își aduce contribuția prin felul
său unic, de moment.
Interesant este că trăirea e mai intensă atunci când cuvântul se întoarce
schimbat, iar fiece verigă este invitată în a prezenta ceea ce a înțeles și
transmis la rându-i, cu voie sau fără de voie.

Mă Privesc în ipostaza copilului (copilei) ce se joacă cu copii, când veselia

și detașarea oferă multiple cereri curajoase de reîntoarcere în joc – căci
Jocul e Primordial.
Mă Privesc în ipostaza copilului (copilei) ce se joacă cu copii ce au uitat că
sunt copii – căci rezultatul jocului este perceput mai intens decât bucuria de
a juca.
Privesc copiii și integrez ceea ce aduce ca trăire jocul în ambele variante,
oferind spațiul de iubire necesar creșterii...

32
Jocul
Mă Îndeamnă în a fi șugubăț (bea-ță-ță) și a-l lăsa să se dezvolte de la sine.
Alinierea de acum
Mă Îndeamnă în a selecta cuvântul, a-i păstra sensul și a-i urma vibrația.
Observ chemarea unui nou joc în evoluția mea – acela de a jongla –
contemplând posibilitatea renunțării la cuvânt, și invitând în viața mea o
nouă cunoaștere, aceea de a transmite simultan ambele concepte: de a Fi și
a (nu) Fi.

La început a fost – este – Cuvântul.

Poate că Acum este momentul întoarcerii la început și a elibera Cuvântul...

Contemplu ceea ce tocmai mi-am transmis:

eliberarea Cuvântului...
restructurarea întregii mele fundații...

ÎnȚel-egerea de a mă (fi) înSoți(t) de Materie...

ÎnȚel-egerea necesității de a mă (fi) Detașa(t) de Vis...

Este moment de introspecție.

Continui în a exersa conversația cu mine însumi (însămi)...

Eu. Cuvânt...

33
Post Scriptum ce fu-nTocmit doar la final, după... ’ălalte scrisorele:

E o poveste ce se țese pe fundal.

E viziunea cu Sfere multe de Lumină, ce captivă povestitorul.
E viziunea ce nu-l lăsă a se-odihni, de-l așezu la scris.

Și-acesta scrise... Chiar începu a scrie!

dar... curios!?... se închega un alt-ceva...

cumva, pe semne, acele sfere nu vrură să divulge – încă – povestea lor.
și-așa povestitorul, surprins, primi de știre în a scrie despre cuvântul din
telefonie:

Pe negândite, el divulgă crâmpee ca de astre, ce fură mai-nainte și de alți

alții... doar șoptite...

Era acel ceva ce ale sale buze nu mestecaseră-nainte.

Era povestea ce prezenta un cuvânțel trimis de către Vatman în a ajunge la

capătul cel’lalt de tren, căci, pare-se, acolo e-o ușiță ce-i... când deschisă,
când închisă... curent ce face acel tren în a zbura mai iute, sau mai molcom,
pe ale sale șine de... teren...

Nu. Vatmanul nu transmitea senzații – de e mai bine, de-i mai rău –

El doar dorea a conspecta cum o ușiță poate impacta... acea călătorie...

Cuvântul trece gingaș prin vagoane – înghesuit și ușuit – iar la final de tren
este somat a spune tot, a-i prezenta pe călători:

„Cum fură-aceștia? Ce fremătară?

Cum s-au dat huța-n scrânciob, de mișcară?
Iar de vorbiră, ce intonație avură?
Cine era în veselie, copilăros și pus pe șotii gârlă?
Dar scufundat în bâldâbâc?
Cine era, ca bombonel, doar suspendat și umflățel, tot ronțăindu-se pe el,
timbrându-se – vai, vai... – prin colțuri?”

Cuvântul astfel oropsit – nițel mai mult, sau doar puțin cinstit – era-ndemnat
a observa, a se forma-transfigura, și-a deveni un psiholog onest, atent,
centrat pe călătorii care... nu prea știau – defel – cum ajunseseră în tren...

34
Cuvântul – călător la rându-i din născare – se costumă... în păstorel.

...
Și-așa sări povestitorul nostru de la acele Sfere de Lumină, la ceea ce...
pe semne, tot mai călătorea...

Și-așa s-a închegat de-o carte-n stele, căci de aici pân’ la-ncheiere fură
chemate, puse-n șirag multe crâmpeie: epistole ce s-au crescut una pe alta,
ce dospiră, pân’ la acel moment în care... da, chiar la acel moment în care...
Sferele veniră!

...și-atunci... povestitorul se opri.

...
Toate acestea – nu pot să spun de ce – d(o)ar fură!
ele-au venit pe rând, și au lăsat povestea sferelor să fie scrisă... ca ornament
final.

și pot să jur că de povestitorul nostru s-ar fi grăbit a divulga vreo rotunjime

prematură, a’ noastre file ar fi planat ca joc de domino scindat, cu mai
puține piese – ca o dantură știrbă, ce nu ar fi avut impact...

Și-nchei aici al meu post scriptum, lăsându-te pe tine să decizi: chiar

meritară acele Sfere de Lumină să aștepte pân’ la final, când...

...un sfârșit veni?...

De simți – Tu – a citi pe mai departe, haide:

’nToarce și foaia... cea-la-la-la-laltă.

și sper ca bucuria mea să fie – puțin... mai mult... – molipsitoare!

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

35
36
 Epistola 4
Și îmi cerui Iertare
Îmi amintesc momentul dinspre seară.
Ce cred?... Că era vară. O zi senină, pare-se.
dar pentru mine...

Interesant...
Mă tot gândesc la cum am evoluat.
Pun pe tapet: Eu, cel (cea) de-acum... Eu, cel (cea) din amintire...
căci cam așa verific – compar doar două zile.

Sufletul meu era-ncărcat, drăguțul. Tracasat...

Hm... mă întreb:
De nu aș fi avut acces la un cuvânt, i-aș fi exclus trăirea?...
Păi nu, desigur. N-ar fi decât dorința mea de-a mă îndestula – din nou –
cu-ocaua mică.

„Opusul său, cel antonim, ia: în exil să plece!

Hai dară, faini însurăței, colindul vostru vi-l mutați acolo unde sunteți
așteptați!
Cu bine, deci: Auf Wiedersehen! Bye-bye! Au revoir!”

E gata.
și-mi frec pălmuțele cu foc, plin(ă) de încântare, că mai scăpai de înc-un
moft, acela de-a fi...

Hârș... hârș... hârș...

Ce pitpalac? Iar m-am pierdut în vorbe.

...ufff... ia revino dumneata la treburile noastre...
Hai!

...așa, și deci:
- sufletul meu, da...
- încărcat, da...
- drăguțul, da...
Sigur, sigur!

37
...hm...
ce vrei de la mine?...
acum eu mă simt bine!

Ce rost mai are să mă duc spre stări care deprimă?

Păi nu îți plac mai mult acum?
Eu da. Chiar m-aș cam lua cu mine!

...ufff...
biiine, fie...

...
Da, chiar îmi amintesc momentul dinspre seară: multe veniră și tot așa,
s-au dus – nimic special, ci doar cotidian. Îmi amintesc că era vară, chiar de
nu percepeam căldura soarelui de-afară.

Eram o mașinuță plimbată-n trafic de un pilot nebun.

acum pot recunoaște-acele semne, îmi sunt clare, dar pe moment... eram
atât de prins(ă) în mrejele țesute chiar de mine... că de, mă pricepui: făcui
un nod de fire, și mă-mpletii... din cap până-n picioare.

Pilotul era doar mental – contrat în trafic, angajat în a șofa după cum se
alerga.
Mașina era nouă... destul. Ea era-n fizic – atentă precum pășea, a evita caca
de tigru.
Simțirea... se cam limita – când claxona cu judecăți, mânca de pe la peco,
când se uita de pe vizor și parfuma poluând, pardon... cam de un deget.
Radioul... decise-a amuți nițel, lăsând pe-alți alții responsabili cu...
undele-le-le domniei lui... De-atâta tracasare se resimțea, dragul de el,
și mai scotea un icnețel doar la hop-ici, hop-coloșa... discret.
Hopii, în schimb, însoțitori hiperactivi, molfă(lă)iau – emoțional – vâltori.
Cu sârg se-auto-nsărcinaseră a prezenta – aurifer – celor mai sus enumerați,
colegilor de drum, senzații...

...mda...
Hopii, Simțirea și Pilotul intraseră în horă: ei se evidențiau, livrau, nu era
timp de stat, ca Radioul!
Mașina însă, un concept, ducea pe toți la țintă: pasivă, to(n)ți
o-mbrobodeau, iar ea, docilă, se mula... formă, dându-le feedback.

38
Și-n seara-aceea tot ansamblul intră la o revizie, unde-un mecanic priceput
porni... scoțând pe rând, pe rând, pe rând: puchini, țambale, mucișori...
și chiar o bramburică.

Isteț mecanic, chiar citit, știa ce să îmi facă, livrând serviciile-așa:

„Poftești? Dorești?
No, ține, c-o să-ți placă!”

Eu mai crâcneam, gesticulam,

el îmi tăia din faruri:
„ReVino-ți, dară, te ascunzi! Chiar vrei să-nchegi fanfară?”

și delicat, chiar maiestuos, mă îndemna să-ncep să știu de mine, să sparg

tipare și să zbor... spre înălțimi mai line.

...și uite-așa mă aducea: din vorbe făurite!

dar ce știu eu?...

chiar să fi vrut a tălpăși cu-o fugă sănătoasă, mecanicul cel meșterit era...
Măreț, un Munte!
cum să îl sar, să-l ocolesc?
stătui...

ca pietricică.

Mai mult de-atât:

eu îmi cedam, căci poftuiam a mă-nfrupta din ceea ce se prezenta, din ceea
ce se preVedea
a fi Măreț, a fi... tot cât un Munte!

iar Radioul, în extaz, vibra acum, drăguțul: se exprima cu mult alai, cu

multă-nSuflețire, eliberând – chiar grosier – sclipiri de înNoi-re!

...
Mi s-a cerut să-i Iert pe Toți.

și-am spus-o... ca pe-o poezie.

A fost ușor, a fost semeț, eram mândră de mine!

39
Mi s-a cerut ca să mă Iert.

dar... n-am putut... nodul din mine nu voia... chiar nu voia să plece...
durerea clar o resimțeam, ca o morișcă-n vintre:

ochii s-au umezit rapid,

gura s-a încleștat, nătânga,
emoția presa crescândă-n tremurat, vuind... taifunuri crunte...

iote...
ce îmi făcui eu mie?!?...

erau blocaje evidente ce se-angrenaseră în luptă, iar paradigma prezenta ca

variantă: a accepta câștigătorul ce-a pierdut, sau pierzătorul câștigat...
Și-atât!

...eu eram șarpele ce își mușcase coada...

Mecanicul, empatic, veni iute la mine:

îmi acordă primu-ajutor, salvându-mă de-acest imens impact. Major...

Lupta a fost pe viață și pe moarte...

și-ncet-încet, eu am decis a ventila plămânii... cu un Suflu... și-apoi cu încă
unul... și un altul... și tot așa...

mecanicul mă îndemna, ghidându-mă în a-mi da voie a experimenta:

...eu să mă Iert pe mine...

„Hai, spune. Fă-o. Repetă după mine.”

„Așa. Da. Hai. E bine.”

„E suficient pentru acum, revizia e gata.

Poți colinda mai multe zări, tu poți a te-nSoți... cu Tine!”

...da, șarpele se disipa... eu devenisem... Cercul...

Mecanicul trecu apoi la altă mașinuță

și asistai cum – uneori – lupta e amânată... cu-a sa alegere, de posesor...

40
...
Acesta fuse nodul cel mare de dat jos, ce m-a marcat deplin pe calea
reGăsirii – moment ce îl cinstesc mereu, căci este... scriJelit în mine!...

Și îl Iubesc!
Și mă apreciez acum pentru curajul de-a da voie:

...a accepta – spășit – ce îmi făcui eu mie...

...și a elibera – smerit – cerându-mi sfânt, Iertare...

Eu mă descopeream:
Eu reNăscusem iarăși.
Eu...

În sfârșit!

Pășeam alăturea de mine și observam cărarea cu trecătorii săi marcați de

către mine: eram în vise diferite – ce se întretăiau – și, somnoroși...
reacționam smucit, incontrolat, atunci când ne mai atingeam, răniți de-o
amăgire...

Am înțeles ce-nseamnă a (nu) putea fi ajutat(ă), cât timp (nu) m-ajut

singur(ă):

Eu las fluidul ca să curgă.

Doar Eu(!) mă las pe mine să Vreau, să Pot, să Știu, să Simt, să Fiu...
în veșnica Iubire!

...
Crezi că o dată fuse suficient? Că mă-nvățasem minte?...

da, vezi să nu!...

însă acum știam a mă opri și-a liniști... ecoul Uitărilor de Sine...

deja știam cum să mă iert și să-i alin pe cei atinși de mine:

Iertarea, Acceptarea și Iubirea – ce toate sunt de Sine – deschid mărețe

porți pe calea reGăsirii.

41
...
Acel’ a fost momentul meu de cotitură – în acea seară.
și-atunci am început să fiu iar tril, cu-adevărat:

Pasăre.
Zbor.
Pheonix.

Fiu. Fiică. Eu.

Chemare.

...înseninată seară...
ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

42
 Epistola 5
Bucăți de Suflet. Tudor
Trec clipe cu de toate:
trăiri multiple aduse laolaltă, întrePătrunse, fără-nceput și fără de final.

Mă reGăsesc femeie.
Mă reGăsesc bărbat. sau doar copil(ă)...

Cine pe cine-aduce?

privesc și las să fie:

să curgă... cu – fără de alean.

Încă mai simt pe frunte sărutul tatei, când El tocmai trecuse de Hotar:
sufletul său mă alina, drăguțul, căci eu eram speriat(ă), eu nu-l lăsam să
plece, eu nu înțelegeam...
A fost o noapte lungă de doi ani jumătate, în care mândrul Soare se duse la
culcare... dar nu m-am supărat.

Copilul meu decise nici El să nu mai vină, iar eu simții durerea, prinzându-i
suflețelul cu lacăt lâng-al meu – din nou din neștiință, mai bine-zis, uitare,
iar cu-o așa iubire... nu mă iubeam nici eu...
Alți șase ani trecură, mișcările cerate fiindu-mi înghețate – rotițe-a fi dințate
în ceas automat...

„Lasă-i să plece...” – mi s-a transmis șoptit, cândva.

Ce grozăvie!...
rădăcinuțe-au prins a încolți: ochi bulbucați, gura-ncleștată, plămânii goi,
frisoane...

„Lasă-i să plece!” – strigai și eu la rându-mi, îngenunchind, plângând,

cerându-le Iertare...

bucăți de suflet reȚinusem, ce nu mă completau.

bucăți de suflet eu ceDasem, din ce-mi aparținea.
în suferință, ciobite nopți tot legănam... purtându-mi pașii spre alte suflete
rănite ce, ca și mine, nici că se vedeau...

43
...
Până-ntr-o zi, când întâlnii un suflet de copil chemat să mângâie durerea:
Neînfricat, venise-a înteți schimbarea multora din noi.

„Să îmi spui Tudor!”

copilul meu purtase-același nume, iar vârsta lor se potrivea ca și plecare,

urmată de-ntrupare.

...și-am acceptat s-atingă rana pe care înc-o ascundeam...

...și-am acceptat s-o vindec...

în suferință mă lăsasem prins(ă), până ce Tudor ne-a eliberat – pe mine, el,

pe cel ținut legat...

„Lasă-l să plece, tu-l ții în închisoare...” – veni mesaj de îngeri:

Tudor spre Rai se îndrepta, iar eu – în neFiință, ghețar – încătușam...

Și-atunci...

am înțeles sărutul tatei, în Iubire, căci ridicam o închisoare ce nu mă ajuta:

nu pentru El, ci mie – absent – mi-o ofeream...
Și-am înțeles ce-nseamnă liberul arbitru și-a respecta decizii, chit că
impactul asupra-mi... mă destabiliza...
Și-am înțeles cum să-ndulcesc amarul , eliberând percepții ce mă țineau...
murit(ă)...
Și-am înțeles Icoana ce-i mai presus de mine, căci în finețea umbre-i
– ascuns – nu cuprindeam...
Și-am înțeles oceanul și bucuria vieții, a stropului de rouă ce liber – doar
liber! – se și reÎntregea...
Și-am înțeles Iubirea de Sine și de Ei...

Și-am înțeles Iubirea!

Eliberând bucăți de suflet ce nu-mi aparțineau, chemându-le pe-a mele,

eu m-am văzut străluce în raze clare și bine conturate:
părul bălai, copil(ă) plutind(ă) spre Înalt,
iertat(ă) iară... pentru o joacă pe care nu o stăpâneam...

44
Și-am înflorit, găsindu-mă pe mine.
Și-am înflorit ca nestemată fină.
Și-am înflorit, aflându-mi rost.
Și-am înflorit, lăsând doar ca să Fie!

...
La cel de-al doilea Tudor, când s-a-ntâmplat... deja știam să-i las zbor liber
către Stele...

Inima mea plină îl oglindește astăzi, când ne privim în gânduri:

Neînfricat războinic continuă să fie, luptând de pe nivele ce-i sunt mai
potrivite.

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

45
46
 Epistola 6
Întrebarea ce mă potoli
„Consideri tu că meriți ca să fii iubit(ă)?”
netam-nisam, în fața mea erau doi ochi ce mă fixau.

„Ce întrebare!?!” – gândii eu, iar pe elastic așezai amuzament și teamă

deopotrivă: acei ochi... chiar mă sfredeleau.

„Oare-o să-mi placă ce-or găsi?

Păi dacă tot porniră ei, ce rost mai are căutarea-mi?
Ce fel de joacă-i asta? Și eu pot, dară, să-i provoc!...”

și în nesiguranța-mi, emoții mixte întindeam pe-acel elastic, simțind

Tic-Tac-ii gonguind...

„Oare chiar vreau să-mi pierd puterea?

Ce este-n mine, de ascund? Simt că urmeaz-o confruntare...”

„Și totuși...” – eu mă hilizii – „iată că sunt doar patru combinații de răs-

punsuri: nu-nu, nu-da, da-nu, da-da...”

„Ufff... și ei m-așteaptă...” – ochii sfredelitori, pe care eu îi căutasem

pentru-a găsi răspunsuri împreună.

„Ce mi-o fi trebuit?...

Ei, na! Acuma hai: curaj, mieluțule, curaj! Unde ți-e glasul?...”

„Ce rost avură-acele școli, de nu mă pregătiră pentru viață?

Sau Eu(!) n-am fost atent(ă) ’a învăța ce se cuvine?...
Sau Eu(!) nu am știut să cer?...”

(iertarea de cu sine o bifasem. nu mai simțeam ranchiună pe ceea ce-mi

făcusem și preVedeam că m-aștepta o confruntare, cât de cât, mai lină...)

Acum e-acum!
și m-aruncai, spunând cu voce potrivită: „Da.”

„Spune mai tare de atât!”

Ochii sfredelitori și intuiția-mi vorbiră că e nevoie de-Asumare...

47
Răspuns de-oștean din frontu-ntâi veni din partea-mi, spunând cu glas mai
sigur: „Da!”
...retroactiv, mă văd: mustața – ce deabia-mi mijise; haine-atârnânde – cu
două numere mai mari; cureaua care le ținea...

...ufff...
și reușii în a ieși din ambuscadă. Tic-Tac-ii se-ncheiară, nu-i mai simțeam
apăsători...
Ochii trecură-glonț la alt oștean de seamă: drăguțul... și el simțea chemarea
noastră, ’a tuturor...

...
Și îmi văzui de drum recăpătându-mi aripi, cu-acea sămânță plantată în
adânc: Pământ fertil în juru-i, udată-n Apa pură, fortificată-n Soare și
oferindu-i Suflu – urmam a o încuraja să crească vorbindu-i, prețuind-o
cu-ntreaga mea făptură, lăsând-o ca să fie Ea... Iubirea!

Și începui a mă Iubi!

Acel’ a fost momentul când...

plin(ă) de înCântare, mă reNăscusem iarăși – pasăre Pheonix ce-și cântă-
avântul spre mări de Înălțimi!

Acum aș fi în stare s-acopăr pagini cu

„Eu merit ca să fiu Iubit(ă)! Eu merit ca să fiu Iubit(ă)! Eu merit ca să fiu
Iubit(ă)!...”,
căci mi-e foarte clar că Merit(!) și simt puternic suflul a ceea ce-am creat
– cu Mine, pentru Mine, sărbătorindu-mă pe Mine:

Eu m-am creat pe Mine!

Ce înCântare-i în a fi Iubit(ă)!...
...
Și vin și-ntreb, la rându-mi:
„Consideri Tu că meriți ca să fii Iubit(ă)?”
„Îți reCunoști valoarea?”
„Simți tu că lumea asta a câștigat, prin Tine, încă un oștean?...”

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

48
 Epistola 7
A intra în Energia cuiva
Ce a fost mai întâi: oul sau găina?

E faină întrebarea, căci este o mingiuță scăldată în culoare, ce este aruncată

dorind a captiva. Prin râset, voioșie, atenția se duce ușor... spre alt-ceva.

Ține de fiecare în a se observa și conștient alege putința-i de-a urma:

- a înteți mesajul (a-mbrățișa mingiuța, o arunca la rându-i) sau
- o lăsa să fie și a se cuminți.
Alegerea-i prezentă, doar claritatea-i – posibil – bifată a lipsi.

De fapt, mingiuța noastră – la fel ca multe alte surate ale sale – e scoasă
la mezat:

Atrage, nu atrage?
De-aTrage, păi... disTrage. Atenția, ce-i energie...
Și, ce?! Ar mai conta?...

...
Observi cât de ușor te-am luat cu mine, ducându-te spre ce mi-a cășunat?!?

E doar o joacă!
aparent naivă, dar care, ea, se poate complica, emoția captând intensitatea a
ceea ce, de fapt, eu las a se-ntâmpla...

Exemplele-s multiple, prezente zi de zi și chiar clipă de clipă:

disTragerea implică consum de energie lăsat să treacă spre cel ce a lansat
mingiuța înspre mine.

Câți parteneri pot fi în joc?

Nenumărați, o mie, sau doi, sau... eu și numai eu.

Cel mai interesant este atunci când joc doar eu cu mine, căci umplu
Universuri...

Și este-o nebunie!

49
La doi, mai mulți, o mie, deja este maree ce pleacă și se-ntoarce, uitând
poate de mine, preluând ca energie pe-un altul și pe-un altul – ce poate că,
la rându-i, preluase de la altul...

Mai pot eu spune, oare, că eu sunt Eu, și-atât?

Se-amestecă percepții, emoții fel și care, un cumul de situații ce-s ale

tuturor, sau... E dificil a spune, căci nu mie-mi revine a decreta ce simte...
Cine?...

Este o-nlănțuire cu cei ce mă-nconjoară: un fir subtil leag-al meu nod cu

fiecare altul aflat în conectare, și tot așa – vecinul se prinde de ai săi.
E-un mecanism complex: sinapse ce leagă între ele trompe(te)le cu-ovule,
celulele grăbite, buimacii neuroni... E un sistem, știu bine. E-un organism
în sine!

...și iată cum Fractalul se reCreează iarăși în ambele direcții, depinde

cum privesc: scala e net școlită – superior ’nflorită, sau doar îmbobocită,
sămânț-a fi rodită – raport mereu la Unu.

Tot ce îmi mai rămâne, e doar să mă găsesc...

Un strop de limpezime ar face diferența în plasa care-i leagă pe doi, mai

mulți, o mie.

Un strop ce nu se prinde?

De-i Claritate-n nume, e-un strop ce se lansează și se propagă singur,

solicitând nodacii în a se observa, fiind în corelare cu starea de-a
des-prinde și de-a se conecta la Sinele părinte, urmând o altă cale,
aceea de-a... ’nălța!

...
Mingiuța vine, zburdă. Plină de veselie!
Observ disTragerea ce-ndeamă înspre ea, și o privesc tăcut(ă), aflat(ă) ’n
armonie – a mă elibera.

ea poate, încă, s-aTragă vecini de-ai mei, ce-aleg a se juca la fel.

ca înainte.

50
eu, însă, ca nimfă de Om-idă, m-arunc îmbobocit(ă) în hora care schimbă
a mea grădină mică – înlocuind vecinii, rețeaua, Fractalul, conturul...
sinergia.

Interesant – cum suntem cu toții în mișcare, jucând puțin aici, acolo,

sau chiar și mai încolo, iar jocurile toate se prind înlănțuite, cuprinse
mai departe de-un singur Organism:

E lanțul trofic ce tinde spre Unime.

Iupi!
E-a mea simțire că-i sfânt nectar...
Amin!

51
 ==
Spune-mi cu cine te-nFrățești,
ca să te văd cum înFlorești
==

La naștere copilul vine curat, imaculat, cu o imensă bucurie de a Fi:

ochișorii săi mari și sclipitori, gângurelile pline de voioșie, corpușorul său
cald și parfumat transmit încântarea de a descoperi tot ceea ce îl înconjoară.
Energia copilului este pură, luminoasă, iar cei ce se conectează cu micuțul
ajung a fi impactați de vibrația sa, căci trăsăturile sale sunt seducătoare,
deschid inimi, reamintind Puterea Iubirii.

El este conectat în permanență la energia colectivă, ce îi răspunde ca

rezonanță vibratorie la propriile stări.
El este încurajat să fie... El!
...
Crescând, dinamica se schimbă: copilului i se cere în a se mula pe tipicul
celor lângă care stă, și a prelua din programele lor limitative, temeri, răni,
speranțe, vise. Micuțul este vulnerabil, dornic în a face pe plac și foarte
deschis în a primi ceea ce i se oferă.

Pe măsură ce se nasc în el conflicte interioare, nepermițându-i-se, uneori,

în a fi cel ce simte-a fi, copilul trăiește stări contradictorii – experimentând
durerea, recurgând la măști și oferind tuturor celor implicați... posibilitatea
de a trece, aparent ușor, mai departe. El nu știe cum să își vindece prezentele
răni – ce sunt, în parte, și ale celor din jurul său – reușind în a le gestiona
prin a afișa fațete... ce nu îi aparțin.

Subconștient, atunci când prin schimbarea sa de energie ajunge să susțină

dinamica înconjurătoare, i se transmite că măștile sale sunt binevenite
și că s-a integrat... normalității. Desigur, e mai ușor a se adapta mediului,
a se conforma acestuia, decât a rămâne-un răzvrătit – consumul de energie
fiind mult prea mare.
Manifestarea poate astfel continua, acoperind – fiziologic – copilăria, ado-
lescența, maturitatea și – de ce nu? – senectutea. El va decide când se va opri.

Ce face el este cu rost, căci a venit ca să susțină ceea ce Este: fiece

experiment din viața sa implică explorare, trăire, simțire... Cunoaștere
de Sine și de Tot.

52
...între timp...
Copilul poate deveni părinte și transmite din experiențele sale propriilor
copii. Generațiile de dinaintea sa îi sunt prezente, însoțindu-l prin
programele limitative, temeri, răni, speranțe, vise – însușite... mai mult
sau mai puțin conștient.

El este în continuare conectat la energia colectivă, pe frecvența pe care

o susține în fiece clipă: atât acțiunile, cât și rezultatele obținute, oglindesc
starea în care se află la momentul implicării sale.

...și vine un moment când...

Prin trezirea lăuntrică, copilul-profund ajunge în a-și observa stările
conflictuale în care nu se mai regăsește: a venit momentul în a le identifica,
a le accepta, a le vindeca și a le elibera...
În ritmul său.

Apare detașarea, renunțarea la a mai afișa măști.

Apare centrarea și manifestarea creativă a ceea ce simte că vine din
interiorul său. Simte nevoia de a se arăta pe El – așa cum este. Atenția este
focalizată pe sine, nemairisipindu-și energia spre exterior... cel puțin, nu
atât de mult ca mai-nainte.
Începe a înțelege că fiecare este răspunzător pentru propriile alegeri și,
totodată, răspunzător în a accepta consecințele acelor alegeri.

Bineînțeles că nu îi va reuși din prima, dar important este că sămânța a

încolțit și se dezvoltă!

Urmează o spirală de suișuri și coborâșuri, fiindu-i de ajutor în a observa că

vârfurile acestor mișcări ascendente-descendente nu coincid, semn că totul
avansează în multiple direcții, spre binele comun.

Propria schimbare implică o nouă atitudine de viață, noi abordări, rezultate

inedite: credința în propriile puteri și în reușita personală, cunoașterea care
i se relevă, deschiderea îndreptată spre a fi în serviciu, de a experimenta
iubirea de sine și iubirea față de aproapele său, determină manifestarea
trăirii așa cum și-o dorește, deschizându-i-se noi și noi orizonturi.

Perseverența și practica vor fi partenerii săi de reușită.

53
Ceea ce ar putea să îl rețină în a urma această cale, ar fi membrii fostului
colectiv – de care s-a atașat și față de care s-ar putea simți responsabil.
Desprinderea poate fi dificilă, în funcție de legăturile pe care le-a creat de-a
lungul jocului vieții, dar înțelege – din ce în ce mai mult – că răspunderea
sa este îndreptată, în primul rând, față de El.

Situațiile ce l-au condus cândva înspre a afișa măști, se vor evidenția din ce
în ce mai puțin, căci el este din ce în ce mai bine pregătit în a le accepta și
gestiona.

Se vindecă și se închid răni – deschise încă de când avea doar câțiva

anișori, când era vulnerabil și dornic a se conforma. Totodată, poate vedea
și rănile celor de lângă el, le poate înțelege suferința, și poate percepe copii
lor interiori – care, ca și el, doreau în a face pe plac celor lângă care au
crescut.

Este un perpetuum mobile ce a implicat generații, și care... poate fi oprit

prin El, cel ce înțelege.

Știind că fiecare alege momentul său de Trezire, el va învăța să susțină

ființarea tuturor celor din jur, respectându-le liberul arbitru. Cu răbdare și
compasiune.

...pe de altă parte...

Persoanele ce sunt puternic ancorate în programele limitative, temeri, răni,
speranțe, vise, simt nevoia să protejeze copilul intrat pe calea reGăsirii de
Sine, considerând că e de datoria lor în a-i cere acestuia a nu experimenta
situații fel de fel.

Subconștient, ele doresc în a-și păstra confortul personal, urmând tipare:

teama de necunoscut, dinamica schimbată, teama de-a fi judecate a nu se fi
implicat, le pot provoaca noi suferințe.

Istoria revine:
ele îi cer copilului în a renunța la sine, în a nu fi El.
ele nu înteleg că acel copil-profund – în caz că s-ar supune cererilor lor –
și-ar încălca liberul arbitru și nu s-ar onora pe sine.
ele nu înțeleg că insistând în acest mod, de fapt, cheamă durere pentru toți...

54
Și astfel se evidențiază spiritul de turmă puternic înrădăcinat:
copilul continuă în a nu fi luat în seamă, nu este susținut în a se manifesta.
Credința lor rămâne neclintită:
„El are-o toană ce-i va trece, sigur nu este a lui...”
căci da, această toană nu vine dinspre ele... Nu de această dată.

...
Cu Iubire și Lumină...
Acceptare, Detașare...
Retragere, Compasiune... fiecare simte, construind o cale-a sa.

El a fost dalba oiță – învățând a observa, ajutând... de se va vrea.

și urmând a sa chemare, se-nfrățește cu păstori ce-l susțin a se afla.

Pe-ndelete – el, copilul – reDevine

...sunet stea...

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

55
56
 Epistola 8
Opușii în Perechi se-adună
Sunt singur(ă) în sală.
E-o Liniște curtată doar de vid.
E-acea neFiințare: Nimic (nu) Este și totuși... e o mișcare de Tot, a
curgerii-n fluid.

Întorc privirea și observ unda care se perindă: e în suspensie... și zvâc!

imaginea-n mișcarea-i se formează pe-a mea direcție de-avânt.

Am propagat ceva: o Sistolă ce-atinge Armonia țesută-n Haosul din stele

și care-anunță, cu ecou, pornirea mea.
Interesant... percep contur lăsat în plasa care-o prinde, și din a cărei fire
ricoșează înapoi spre sursă: Diastolă bătândă, Flux și Reflux, maree...

De Nicăieri și Pretutindeni zburdă un glas de gânduri:

„Hai, înc-un test!”

îmi mișc din nou privirea, iar filmul... da, prompt schimbă imaginea și el.

„Oare ce este-a explora?”

„E-o joacă, da, desigur.

Ha, ha! E-o invitație – a mea față de mine – în a crea la cum îmi vine!”

și mă Pornesc:
„Pășește. Și aleargă. Uită-te-n Sus și-n Jos. Învârte-te. Plutește. Zburdă în
salturi. Și ia-o de la capăt.”
prin gând, simpla privire – rapid! – executa toți pașii.

m-Opresc din nou. prelung...

simt frica.
„Ce e asta?...”

Imaginea preia nuanțe mai Întunecate ce-apar pe cooolțuri de ecran...

și se întind spre centru, îndepărtând Lumina...

Ecranul, filmul, imaginea, gândirea... ce oare mi-a hipnotizat simțirea?...

57
„E o uitare?... Sau doar o amorțire?...
Cine sunt eu? Ce caut? Mai bine, chiar: ce sunt?
Ce formă am, de am așa ceva? Dar sala-n care eu mă aflu?
Iar lângă mine, oare, mai este alt-ceva? Acel ceva e ca și mine, tot mut și
proaspăt nou-născut într-ale jocului pornire?”

„Dar stai puțin: fui o privire... și-acum un Zumzăit s-a cam lipit de mine,
slut!”

Mă scutur: alung gândul, emoția, simțirea... mă-Nchid de tot.

Las clipele să treacă.

...eu mă Calmez, se pare...

da, îmi e bine...
și rePornesc pe-acel ecran:

„Ce taaare!...
Ei bine... Da!”

Observ cum eu coordonez ceea ce las să se întâmple:

Eu sunt cel (cea) la care filmul meu Răspunde!
A, da? Eu eram Întrebarea?

„Ce taaare!...
Uaaau! E-un carusel! Ce fain(ă) sunt!”

Sunt Vocea cu unduiri Suave, sau Grave, sau complexe!

Sunt Vestea ce anunță că Agitația-i prezentă cu un rost!

„Cum pot să cer balansului să fie, fără de talgerele sale?

Cum de știui ce este Visul sau Trezirea? Când mi le însușii?
Ce noi cuvinte sunt în mine – ce-odată spuse, se pliază ca gând și formă pe
ecran?”

„Ține de mine-a hotărâ ce, cine, cum, când, unde, de ce... plus câte și mai
câte!
Pe cine să aduc cu mine, ca și companion de joacă?
Să mă creez mai Înainte, sau După – pentru a ști interpreta?”

Desigur, reperul e mereu la mine:

58
„Ce pot Eu face?
Ce știu și simt a Fi?
Ce Univers în devenire, Eu Sunt?
Și cum de ceea ce creez m-Aspiră... înapoi la Mine?”

și tot așa-mi vorbii eu mie, spunându-mi că-i doar un joc nevinovat pe

care-l las să fie, dorind în a afla răspunsuri la întrebările... ce curg fluid...

„Dar nu... nu, nu... Nu pot a mă abține!

Ce Simplu este a-mi da voie!”

și mă pornii pe ritm înflăcărat, Umplând și jocul:

„ ...de vreau...
Eu știu a fi un pom, o floare, un fluture, un soare, un nor sau o cireașă,
o broască chiar râioasă, o casă care cântă, un munte, strop, răcoare, plus
o omidă mare, boare de vânt ce-adie, nisip bob-înșirat, bărcuța surâzândă
la ploșnița sa hâtră, o păpădie beată, un tunet argintat, o fragedă căpriță,
un elefant blazat, un pârț contrat de-o guașă a clipei ce stă-n față,
și-n ultima instanță – ?!?... – mândruța boroboață ce-mbracă o cămașă,
jurând pe a sa glie cum că ea nici că știe ce poartă, ca și ie...”

și-așa imaginea primi culoare, sonor și gust, miros... cu licurici ce – care mai
de care – buluc se-ngrămădiră în a o și pleoști, ornată pe margini de ecran.

E-amuzament, nimic mai mult!

E înc-o-aniversare!
...
și se roti spirala, Golind bocceaua:
trecui în altă-aniversare, de veteran ce duce-acum o altfel de desagă...

astfel, iau adierile de vânt

și le aduc în mine din ce în ce mai Amplu...

Inspir – Expir, trăind natura-n unduiri:

Zi – Noapte, Cald și Rece, Farmec – Tristețe, Extaz – Durere, Copil –

Bătrân, Sosit – Plecat, Zenit – Abis, Curat – Murdar, Putere – Umilință,
Smerenie și Judecată, Bombordament și Relaxare, Iubire – Teamă,
Yin și Yang, Zeiță, Zeu și...

59
...da, ’nțeleg...

ceea ce Este, de fapt... nu Este, totodată.

Tot ce-am creat e balansat de-opusul său, înSoțitor chezaș în nemurire...
și da, chiar eu, la rându-mi, am o pereche surată undeva.

„Ei, na!
Opus al meu, ai face bine-a te Opri, căci de curând am cam călcat în
străchini!
...de fapt, știi ce?... Continuă. unul din noi e Sus, pe val, și te-nSoțesc în
Unul, privindu-te de Jos.”

desigur: Aici este și-Acolo.

E Bine – Rău?...
Știu doar că este vis visat cu rost,

căci da, acele cioburi creară și ele-o muzică mai amplă – de unduiri de
șolduri – ce mă ghidară...
(Atenția-i spre cioburi, da?)
mă ghidară a accepta și Rai și Iad și globul de poveste ce le-nfășoară
pe-amândouă...
(Hei, la cele două amândouă, atenția-i spre... păi... ce tot spui?... ei, cum
să nu?!... tărâmurile-s două, nu doi... Hai, fie, uit-o!)

...
Revin.
E-acest Acum.

Simțirea este că m-am cam jucat destul în timpi și spații planetare, jonglând
cu Vechi și Nou, Măreț și Mic, identic... Cu – Fără de opus...

Cum pot să știu că am Uitat ceva, cât timp acel ceva nu este-n Amintirea-
mi?

...este un Adevăr de-al meu – nu știu de nu-i Minciună – căci în visare-i

oglindit, și-i poate reflectorizat, cum sunt și eu încă-ntr-un vis ce se visează
Trezindu-se, cu-a sa atenție pe Vis...

60
...
M-opresc.
Revin încă o dat’.

și da, iubesc surata ce sună ca și mine pe foșnetul de stele: la ea mă-ntorc,

Pereche!
și nu... nu, nu... Nu-s Singur(ă) în sală.
gata cu joaca de-a experimenta perechi virtuale ce se ciocnesc, goninde să
prindă o efemeridă!

și mă Opresc în... neMișcare.

Revin la starea de-nceput, la liniștea curtată doar de vid...

Vidul în vid se recreează, trecând ca și Fractalul prin Materialitate.

Înc-o percepție-acceptată:
„Invit domnița dragă Liniștirea a se lăsa curtată și de mai Zgomotoasa con-
substanțialitate. Haide, găsiți-vă menirea și fiți... transcendere-n balans!”

...
E o etapă ce mă conduce-acum prin labirint de gânduri, forme, simțuri...
ce-s ale tuturor. Iar din această sală descopăr cum noi Toți avem acces la
multitudine de filme prin Unul (Una)!

Ce, cine, când și care le-a creat?

Ce cred?...
Că este insignifiant.

Știu doar că undeva, cândva, eu am atins și-am fost atins(ă)... ca privitorul

(privitoarea) ce era privit(ă).

...
E munca mea de gângurit și asumat.
Iar totodată – de știi, nu știi – ce faci și tu, e-n continuare a mea muncă:

eu mișc puțin, tu miști puțin, iar plasa preia unda, o propagă...

dând Viață – Moarte și Început... cu – fără de Final.

61
Ce-o Fi, o Fi... sau Nu, sau Da...
iar când se vor urni, atunci se vor Porni, chiar dacă Stau.

Prin cine, care, unde, ce și cum?

Civilizații. Ere. Atomi. Sclipiri. Creații.

Totul e relativ.
Opușii se ajung, se-ntrePătrund și se invită în a-și experimenta perechea:
Josul devine Sus, iar Susul Jos... g(l)umind!

Hai de Închide ochii și vezi Acum ceea ce n-ai văzut Atunci când îi aveai
Deschiși:
Răspunsuri la-ntrebări se pregătesc s-Apară... sau poate doar acele
Întrebări vor Dispărea?...

Toate-s în curgerea ce pleacă din Uitare, Zgomot, Haos...

și ce prin reGăsire și Liniște - Armonie...
devine Tot... Nimic... și iarăși Tot... Nimic... și iarăși Tot...

Ce-ar fi Trăirea fără de Opuși?...

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

62
 Epistola 9
Treceri spre Aici, Acum... și-Acasă
Ei, și apăru simțirea de a clarmuta: casa, locul de muncă, bunurile
materiale, cerc de prieteni, clanurile medicale, orășelul, chiar finanțe
drămuii, tocmind... una escapadă de proporții fistichii!

...cel puțin pe a mea planșă, desenată epopeic...

Și-mi făcui o bocceluță ce se prelungea c-un mop, dar pe drum spre-

aeroport hotărâi a păstra bățul, cedând capul său de sperietoare prietenei
însoțitoare, ce pe loc urma a sta.

Unde mă dusesem, dară?

Peste multe mări și țări, unde-acel melanj de hrană, limbă, de etnii și

dialecte, de tradiții și religii, de cultură și de caste colorate conform pielii...
m-au adus de multe ori a goli tabula rasa a mea minte tocătoare de grandori.

...drept să spun, aș fi spus grauri, căci pe-aceștia-i simt adesea rătăcind

prin a mea minte... încă mai dezbat cu mine de ei zboară în favoarea-mi,
sau mă-mbie – nonșalant – la desert de hara-kiri...

Da, da, da, desertu-mi place!

Cât gramaj să fie-a( )trage la un graure-scufie?
o Om-idă ce se-avântă pe-un nisip ce se-nclepsidră?

...ufff, mintiușcă nătăfleață...

de nu s-o-nnoda buchet, exersând caligrafie...

„Nu pleca!” – strigă spre mine al meu frate-nfricoșat.

„Chiar nu știi despre erupții, de tsunami, de lăcuste ce-au impact masiv în
cete?...
O, da, da... și este-o boală... dă frisoane! Să citești despre malaaarie!
Și nu-mi spune că... de sățiosul ca-ni-ba-ba-lism nu știi!?... Cum, când
este-n floare, de-i servit noapte și zi?”

și drăguțul se întinse înspre mine timp de cinci zile la rând, chiar dorindu-și
să mă știe mai aproape, aparent în siguranță, lângă casa dumnealui.

63
Eu, nimic!
Plecai în trombă, confident(ă) c-oi găsi... ceva soi de viță rară.

...și mă dusei lăstărică.

Hotărâi a lăsa sorții să decidă clipa: „Sari!”, iară eu să sar pe-o treaptă cu
arome feng și shui.

Însă...
mai-nainte de plecare mângâiai – cu multă trudă și iubire – inimioara ce se
frânse sub a mea-ncăpățânare... Promisei a-i scrie zilnic și îi explicai
– constant – că-i a mea sfântă menire a mă dănțui... ca mine.

Trecu timpul...

și pășind eu cătinel în regatul cel bogat viermuind de suflețele, mă-mpletii

– chiar frumușel – boț cu boții celălalți. Iar când împlinii – vezi, Doamne –
jumătate de-anișor, eu descoperii minunea: peste Tot... eram tot Eu!

...da... ’ăl soi de viță rară ce simțisem că m-așteaptă, de fapt era reGăsirea
în oglinzile din boți.

Dezbrăcasem-un rând de haine într-un mediu complet nou, și așa

înțelesesem că... de-aș popula un Marte, Eu mă înSoțesc Mereu!
Iar natura – servitute – oferi prompt în Acum: univers visat de mine...
pentru mine... alegându-mă pe mine... oriunde și orișicând!

Ups!...
și m-am speriat, vezi bine...
Cum să fac să ies din bucla-aceasta tămâioasă, să-i schimb izul, și s-o iau...
chiar de la cap’?...

Căutasem nou capitol a începe-n a mea viață, dar descoperii trezirea într-o
zi... ce cândva o mai fumasem...

...mai lăsai un an să treacă – mai pictând, mai explorând – până când simții
în oase să mă-ntorc Aici, Acasă, și să beau – de-această dată, cu paharul –
tămâioasa românească.
...da, știam: fuga de sine nu ajută chiar pe nimeni...

64
Bocceluța fuse gata, era rândul ei la-ndemn:
„Haide, dară, simte vântul cel prielnic ce ne cheamă!”

Astfel, întocmii rețeta:

Pasul 1 - Curățat atent balastul – caracatițe, meduze, fosilele clăpăuge,
peștii cei mai papagali;
Pasul 2 - Săltat zvârluga – ancora înviorată;
Pasul 3 - Suflat în pânze cu-aer viu, de libertate;
Pasul 4 - Ia, te du!

Și sosii(!) ’n acest Acasă încărcat(ă) cu de toate:

- mătură, făraș, lavete, detergenți și-nălbitoare,
- un mănunchi de mici spatule ce transmit subliminal – de ce nu? chiar
sublingual – petelor întărâtate să cedeze-ngenunchiate,
- mop, săpun, perii de vase,
- și-un aspirator micuț car’ să prindă chiar pe dată firicelul de nisip ce l-oi
răspândi – vezi, Doamne – când centrez și dau cu capul... ti-ti-rez!

...da, normal...
nu astă lume avea forța ca să schimbe starea mea, cum eu eram,
ci doar Eu, pornind din mine, transmiteam spre ea cerința – folosind cu sârg
săpunul, albitura, periajul de pe dinte...

A, da, da – și să nu uit:
acel mic aspirator – lătrățel și pus pe șotii – mi-a adus și un ciclop.
Hodoronc-tronc, mă trezii: ciclop el, ciclop și eu... ciclopuind amândoi!

...ufff...
O moțaaată – zburătoare rătăcită – apăru de nicăieri. Cu un ochi imens
în frunte calcă țaaanțoș, mișcând capul în sincron cu-a ei mișcări.

Ce-i mai plaaace!... Stă pe scenă, proțăpită.

„Haide, huși! Pleacă de-aicea! Du-te, du-te!”
și s-a dus...

...iar mă dusei la o joacă, mă suii în carusel și... încet, încet, încet... mă

mutai pe astă treaptă cu arome feng și shui, ce știusem c-o să-mi placă.
Păi normal că ea, treapta, ea veni, căci doar eu o tot chemasem. Doar că
– uite! – se-mplini... chiar în ’ăst gonit Acasă...

65
...
Ți-amintești de-acea schimbare ce-o făcusem, schimbând lumi?
Ce o dată?!?... Nu mă mulțumii cu-o dată!
O făcui de două ori!

De-astă daaată...

o pornii desțelenit(ă) în poiana cu trifoi.

Îmi reașezasem lumea: eu eram la interior și cream sferic în juru-mi – case,
ulițe, pridvori... iară clopotul rupestru îmi cânta adeseori.
Îmi părea că mă mutasem într-un peisaj de vis, ce-nrămat fu pe perete și în
care eu plonjasem... pe’n-de-le-te, încântat(ă) de primirea fastuoasă...

Doamne, ce minunăție!...

Peisajul fuse plat – doar lung și lat – dar ținu de-a mea dorință a-l îmbogăți
nițel: cu-adâncime și textură, clinchet, nuanțe, valuri, zgură... da, plus ceva
zgură, ca o mică pomenire de-a avea... și ce sări...

De tăceam, auzeam inimi.

De priveam, vedeam feeric.
De gustam, mă îmbătam.
De-nhalam, glisam cu ere... Și mai mult, chiar:
De rugam, copacii se deschideau pentru vizita de seară.

Freamăt dirija natura prin vânt, ploaie, ’naripate, iarmaroc de animale;

dar – cel mai alert – isonul, îl țineau dalbele văii.

Ce romantic!...

Stâna se lăsase-namorată de grandoarea munților și, mămoasă, ea pe toți

adăpostea.

...da, e-o amintire dragă...

Stâna întorcea spre mine veghea sa de ocrotire: câini, ciobani mă adoptară,
iar ieduții mă lăsară să gust lapte, ca și ei.

...dar... cum e cu joaca?...

Pentru zvâcul necesar, aduceam ici-colo-n glastre și un show-room cu

bondari.

66
Ha, ha, ha...
Haios de-a dreptul!

Da, așa e, amuzant. Însă pe moment, borțoșii... chiar erau întărâtați!

În exact acele clipe jocul meu își arăta... doar o alt-a sa fațetă, chiar
grotească-aș declara.

Ce putui în a le face?...
De vorbit, n-avui cu cine, căci știau ei ce știau... îmbiau mieros albine, să
adere-n sindicat. Iară prada... fală mare! – o duceau ca pe-un trofeu, să
convingă mai departe de dreptatea dumnealor...

și-n ’ăst fel primii orgolii concentrate-asupra lor:

grupuri-grupuri perindară pe tărâmul tuturor.

...și-nțepat(ă) și flămând(ă), cu armura ronțăită-n dințișori de șoricel,

prăfuit(ă), obosit(ă), eu stătui și ținui piept...
Mai salvai câte-o furnică, greiere, broscuță mică – cocoloși ascunși sub
ochi – dar... înțelesei prea bine:

Cine-și leagă... și dezleagă șiretul la încălțări.

...și-nvățai, aflai de mine și de ceilalți frați ai mei, iară jocurile toate le

văzui din rându-ntâi: brotăcel, bondar, albină, furnicuță, greieraș – orice rol
eu îl jucasem: testul fuse pe imaș!

Acu’, că trecu secerătoarea și-am hambarele preapline, decorat(ă) fui...

c-un Suflu.

...da...
și știui... ca din glastra orișicui... eu să mă retrag pe mine, lăsând reguli ca
să fie pentru cei ce hotărâră „cum, de ce și pentru cine”... Mai exact, doar
pentru ei.

bine, bine... haide, spune:

Ca recoltă strânsă-n grâne, ce abundă-n vistierie?

Păi...
tabloul meu de viață este vesel, și-l trăiesc ca-n Ramayana:

67
Yang și Yin se reGăsiră!

...ufff...
nu pot s-opresc – ceea ce mi se năzare ca imagine-lumină – o fetiță minionă,
asiatică de fel, arătându-și inocența și-mpletind din degețele și pălmuțe...

Inimioară zâmbitoare!

Mie mi-o oferă-n dar, bucuroasă pentru mine.

ș’Inimioara-i
găsi liber, iar Acum... este în mine!

O, Doamne!...
Tu ce Ești mereu cu mine, simt cum bineCuvântezi Treimea!
și Iubesc, inima-i mare,
Uite: am crescut și Eu...

...
Revenind la începuturi:

da, mă roase conștiința...

și-uite-așa pornii la drum – cătinel, mișcând din șolduri, îndreptându-mă
hai-hui.

De mă-ntrebi unde-oi fi mâine, chiar nu știu. Nu am un plan.

am trecut de faza asta.

Eu Acum sunt în Aici și sărbătoresc mulțimea, mări și zări, țara, poiana,

furnicuța, greierașul... și fetița minionă.

Eu, în Spirit, Dumnezeu – ca fiind Toți laolaltă, mă sărbătoresc...

Acasă!

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

68
 Epistola 10
Odă Casei Primordiale!
Odă Mamei!
Veni timpul... sănătatea-mi să mă zgâlțâie nițel:
somn lin fuse și se duse, de-apăream... nu eram eu!

Pașii mă duceau, bleguții, dar... mergeau de capul lor...

Ce surpriză...
acum aflu că pe-atunci se-nstaurase stat în stat: ochi deserveau... mai
multe capuri!

Însă vocea!? Vocea-aceea!?...

ufff, șireata... m-a dus cu vorba. N-o mai cred! La colț cu ea!

Cum de nu realizasem presiunea ce-o creasem?

...înțeleg, da, nu e greu...

de mergeam, eram năuc(ă), căci plimbam pe ai mei umeri orologiu... casă
pentru cuci și cuce ce stăteau – ’nghesuiți și-nghesuite – printre gânduri,
vijelii...

Și-a fost zbor de cârmuire:

- Cucele se-umflau în pene, țesând la greu rămurele – arbore genealogic
ce cu trudă l-au legat și apoi l-au afișat... pe portiță.
- Cucii – lăudau averea strânsă și lăsată moștenire gurilor înCiocănate.
- Gândurile, ponosite, tocau frunze – Țaca-Țaca! – în neștire, adormite.
- Vijelii – una sau două... până-n zece mii, oricum – se-nvârteau printre-
ocupanți și plângeau strașnic, amarnic, cum că nimeni nu-nțelege... starea
lor. (A cui, de fapt?...)

Și-a fost zarvă-ndelungată, de-au planat pene mai multe, plus scântei ce
se-adunară – nevricoase – într-un tunet ca de toamnă, risipind din frunze...

și-așa azi, și-așa și mâine, până când... veni sclipirea:

De doresc eu bucuria-n a mai lâncezi nițel – aici, în această viață – orologiul

...treb’ să plece!

69
și făcui curat:
- Arborele – cel crescut de generații – fu deeezmierdat, cu iubire măngâiat.
- Gurile, ciocanele, vor decide singurele ce avere vor să ducă mai depart’.
- cât despre acele Frunze ce scăpară-n tocător, fură-n van, ducă-se iute!
C-un planor.
- Stările, capricioase, fură-ndemnate să nu se baricadeze, ci-n iubire să
lucreze. (...iar de nu și nu și nu, să bea lapte. Mult! Galoane!)

...daaar...
cadoul cel mai mare ce mi-l oferii, fu a-mi onora căsuța ce constă din...
corpul fizic.

Da, Casa mea Primordială!

începută-n corpul mamei, casă ce o tot crescui de-o mai înmulții în...
bicepși, pectorali și gambe, sau – ca grupă, grupa 2 – șolduri, bust, popou și
gene... Casa mea Primordială în sfârșit fu decorată cu medalia de Seamă!
Și iubită! Prețuită!...

Cum de așteptai atâta?

Ce înseamnă în sfârșit?

clipele trecură gârlă, dar acum, că mă trezii – cât de cât, și știu prea bine –
hotărăsc:
Mai am multe de făcut, iar mesajul în sfârșit îl transform în început!

...
Ea, Mama...
Minunata mamă la cadou contribui: puse uter la bătaie, și-mpreună
– amândoi sau amândouă – noi, meșteșugari de seamă, plănuirăm de-o
căsuță super faină!

Fu un cântec, fu plăcere de nenumărate ori:

„Tu aduci surcele, Eu scântei cu foc.
Tu aduci merinde, Eu colind în zori...”

Și-mi plăcu terbil:

de-abia așteptai să-ncep a mea muncă – lucrând în Lumină, să plantez
Pământul!

70
„Dragă mamă,

’Ți cer iertare pentru-acele clipe-n care... puiul răzvrătit din mine tooot
cotcodăcea spre tine... Știu că ți-am creat emoții: de curând, cu-atât mai
pline, inedite – ioc(!) putință de-ncadrare.

Și dorind a mă-nțelege, ne trezirăm – amândoi sau amândouă – că tu ai

pășit cu mine pe-un teren necunoscut, unde, echipată-n ninja, ai atins cu al
tău scut un ortac, un brotăcel ce în saltul său speriat și-a scrântit... un
copănel.

Dragă mamă, gingășia ta mă mișcă!

și observ – constant – grija ta de-a proteja, oferindu-mi... chiar și ce-i doar
pentru tine.

Nu te supăra...
știu: copiii noștri se mai ceartă, uneori, și le-ofer a mea iubire, oblojindu-le
din răni...

Te Iubesc, Mama mea dragă!

stângăcirăm împreună... și crescurăm...
și e minunat!”

...
Revenind la căsuța ce mă poartă-n astă lume:

O prietenă-mi descrise cum corp’șorul ăsta fizic e format dintr-o pleiadă de

bacterii, ciupercuțe, viermișori, atomi, celule ce trăiesc în simbioză, și cu
Toții suntem...
Eu!

Eu – un regat ce încunună, tone de scântei adună bogăția Lumi(i )lor!

...să mă sperii de bacterii?...

Cum ar fi ca și natura să-și doreasc’ a-ndepărta albinuțele, bondarii?...

Florile ar dispărea!

iar de-aicea lanțul trofic s-ar debalansa rapid, ajungând ca să se mute-n

orologiul ce mai are – încă – vreo doi cuci... și ceva cuce...

71
Corpul fizic e un mecanism măiestru:
uns cu multe alifii, el știe a merge strună, de-i lăsat cumva a Fi.

Că se coace, că se spală, că se naște sau că moare, rostu-i rost(!) făr’ ca

mintea să contribuie-n vreun fel... Chiar și limba – cea ghidată de cu frică –
invitată-i... a se potoli nițel!
De-s lăsate ’ăle gânduri, secondate-n vijelii... toarnă ploi, rugină multă,
scârțâieli la-ncheieturi. Chiar n-ajută!

Mai contează-averi sau vrajbe ce s-au agățat... cam scai?...

Chiar contează, când un cioclu – pirpiriu și dichisit – trece-ncovoiat prin
fața-mi ridicându-și pălăria, salutându-mă... ochit?...

Și-am decis!

Am Ales a mă întoarce-n bucuria de a Fi!

Am Ales a simți Clipa și Căldura și Lumina și Iubirea orientate către corp:

fără el... n-ar fi trăire!

fără el... n-aș fi un Eu!

...
Mă gândesc acum la toate,
toate câte le-am trăit – ca diversitate amplă –
și-n recunoștință mută, plecăciune fac, spășit...

Toate!
onorându-mă smerit...

Lista de comori se-ntinde-n lung și-n lat și mai presus:

Mare ce-i nețărmurită, Zări, Corole nesfârșite, pretutindeni... născând Lumi.

Odă!
Da, odă! Bucuriei de a Fi!

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

72
 Epistola 11
Sfere de Lumină
Stăm de vorbă.
Ea-mi explică... că-i captivă. Chiar insistă!

Este-un cerc care-o învârte, iar de mișcă... amețește înCerc-ând a evada.

Astfel, continuă a-și spune că-i mai bine să nu miște – stând în centru,
așteptând ca învârtirea să se-oprească de la sine: astăzi, mâine... cert,
cândva!

Ea nu mișcă.
Amețește, de se mișcă. Și așteaptă ca rotirea s-ostenească, să decidă în a
sta. Însă, chiar și așteptarea este... energie ce-o consumă, obosește, o
răpune...

Chiar nu poate... Nu mai poate să aștepte!

Și lansează rugi o mie, așteptând în continuare... alt-ceva... pe’alt-cineva...

E domnița ce visează ca eroul din poveste să se-arate, s-o ajute-a evada. Ea

nu vede... chiar nu vede că eroul așteptat e, de fapt, a sa făptură...
Ga-ran-tat!

Și se zbate și tot strigă, plânge, urlă, insistând... pe ce (nu) merge.

și-uite-așa se înfășoară rotocoale – singură, cu-a sa voință – chiar domnița
mea...

A tocmit vreo țâșpe umeri pentru-a colecta din apa ce-i izvor curgând în
fluvii din tristețea ochilor, și-acei umeri colectori – încărcați de-atâta debit,
chiar încovoiați de-a dreptul – cară-acuma... apa ei și apa lor. Câtiva dintre
ei uitară de măsuri de preVedere și pășiră – curajoși, nevoie mare – peste
limita admisă, sucombând mareelor: presiunea fu prea mare, și-asistența-i
necesară – Nino-Nino! – ufff... și pentru ei...
...
Revenind la ea – domnița ce dorește-a fi salvată:

Stăm de vorbă.
Prezentarea mea-i vorbește despre vraja ce o-nvârte rotocoale-n rotocoale,
lângă alte rotocoale.

73
Îi vorbesc despre balaur, cum că el o însoțește – Pretutindeni! – și doar ea
poate să scape: de-nceput, să-i dea arvună mizilic, nimica toată, doar un
mic ceva...

Și-i vorbesc despre Iubire și... uitarea de iubire – ce conduce la-nvoiala... de

a suferi.
Și-i vorbesc despre Iubire: ce-i a ei, a lui, a lor...

Îi arăt că se învârte. Iar ce simte, de fapt simte și un altul – ce se-nvârte

lângă ea... chiar lângă ea...

...da, m-ascultă...
și oprește apa-n fluvii să mai curgă, dând răgaz aripilor a se aciua pe-o
cracă, cracă supraVie-țuitoare... marelui potop.

Spune că ea înțelege că e-o muncă ce se cere-a fi lucrată: Ea cu ea, altul cu

El... și că știe ce să facă mai depart’.
Mulțumește și ne despărțim pe dat’: Eu cu eu și ea cu Ea – fiecare pe-a sa
part’.

...
și noi iară ne-ntâlnirăm...
și o luarăm de la cap’: rotocoale, fluvii, umeri, inundații, gârlă, mâzgă...
’mbelșugat!

Chiar sunt ani de când pornirăm cu penset-a ne uita:

grațioși sau grațioase, rând pe rând analizarăm – de respiră, de-i fortificat,
de merge, vascularizația...

Da. Competența mea de doctor îi spusese – ’n mod constant – că un mușchi

e mai vivace folosindu-l, antrenându-l, dându-i rost, a-l integra! De îl lași în
rătăcire, el uitându-se pe sine, își va pierde-a sa menire, depresiv și
uscățel...

Ufff, domniță...
Hotărăsc a mă opri.
Disponibil(ă) eu fusei mai mereu față de tine, și-acest fapt chiar nu ajută!

74
Tu te-nfrupți la al meu sân, ști’nd că mâine o să fie, tot aici, lapte cald,
în armonie. Iar flămândă – mâine, dară – tu vei alerga în spume și-o vom
luarăm... de la cap’. Ei... Ia să vezi cum te înțarc!

Crezi că pot eu ca să pufăi... ’n plămânașii tăi suflare?

Eu să-i fac să se înfoaie după plac sau... înCântare?

Tu chiar crezi că eu – cobzarul, păpușar decizional – voi urca pe a ta

scenă și voi mânui dibace, doar din ițe...
(după cum este mai bine... pentru cine?...)
ce?...

...
Ea îmi povestea cum are, dar nu are niciun ban.
Eu îi explicam – pe dată – că puterea e la ea.

Ea, scuzându-mi-se...
(Mie? Ei?... Eu știu. Dar ea?...)
îmi mai spuse că... nu-i trebuie... că, de fapt, chiar(!) nu-i trebuie vreun
ban...

„Ei...” – îi replicai eu iară,

„Asta este ce-ai creat.
Ce ai vrut – privește, dară: ai primit. Chiar cu vârf și îndesat!”

și cu... delicatețe-n voce...

O-ndemnai să se contemple, să privească rotocoale ce-s tivite... chiar de

ea...
O-ndemnai să înțeleagă că... trăiește(!) – chiar de nu e conștientă – în
balans...
O-ndemnai să se observe în răspunsuri: ce transmite ea spre sine prin
cuvinte...
O-ndemnai să mai plonjeze și în alt-ceva – demarând ’ăl nou capitol ce-l
poftește, ’o primenește...
O-ndemnai s-accepte faptul că mișcarea-n siguranță o menține chiar în
starea-n care este...
O-ndemnai să se observe-n Măiestrie, căci ea știe cum să facă: să creeze,
deja știe. Doar atenția să-i fie... îndreptată spre exact(!) ceea ce vrea.

75
...da, drăguța...
’i simt durerea... o simțisem și la mine, mai demult...
pentru ea e greu s-accepte că plămânii ei inspiră ’ăl expir trimis cândva...
tot de ea... și către ea...

Și refuză.
Se avântă cu furie în a-mi arăta – iar mie – cum că eu nu înțeleg ceea ce...
(nu) merge...

și clipește des:
ochișorii-i se-nfioară scăldați în scufundătoare, căutând eroi...

Tăcere.

Iau avânt și-i transmit ferm – dar cu multă duioșie – c-am decis a mă retrage.
îi explic că n-o ajută cum că eu îi sunt aproape, disponibil(ă) mereu.
și-o întreb ce șanse-ar fi de a avansa, când privirea sa ar sta... tot mijind
la bani...

Cum ar fi să mă plătească pentru timpul meu (și-al ei) în lucrarea noastră

amplă de-a înfrânge, cu toptanul, toți acei balauri grei?!...

Ea m-ascultă.
Recunoaște că-i posibil să se fi mișcat mai mult – să devină mai alertă,
mai sprințară – căci da, ’ăl ponos de stimul... chiar ar fi contat...

Tăcere...
Ea cu ea... și eu cu Eu...

...
Relaxat(ă), liniștit(ă), uite cum mi se năzare:

Ce-i cu banii? Cum de ei au apărut?

Cum de au așa putere, de... subJug?... Ce, suntem vite?...
Ce-am predat?... de ne-am predat...
Ce am vrut, de-am acceptat?...

Și apare... Viziunea:

76
Banul, punct centrat vine spre mine – Luminos și în Iubire – raze trimițând
el sferic, uniform, echilibrat.

Totul este așezat. Este-o ordine a firii.

și-acest centru, banu-n speță, leagă – în relații clare – legături armonioase

cu-orice punct de pe-a sa sferă.

Chiar mai mult de-atât se-arată:

Orice punct de pe-a sa sferă este punct centrat, la rându-i, emanând raze
multiple, punți ce duc – ca noi relații – spre-alte puncte, ce formează alte
sfere. Și așa se tot creează...

plasa Sferelor Lumină:

Floarea Vieții – ce susține Universul înflorat. Da, FLOAREA VIEȚII!

și-n ’ăst fel...

Fiece suflu – ciuf, concept, materie – are, ca și implicare, a susține în balanță
sfera sa-nconjurătoare!

De se mișcă mai haotic, dezechilibrându-și sfera, de fapt destabilizează

puncte ce pe sfera-i se plimbau. iar mișcarea-nlănțuită răspândește mai
departe doar o undă sâsâită, ce descrie cu strictețe al său șarpe... îmbufnat:

- o substanță grea, mai hâtră, leag-o undă coroiată, iar răspunsu-i va fi am-
plu, anunțând apoteotic – în materia cea grea – șarmul său de... cochețică.
- când substanța-i rafinată, unda-i doar va mângâia – atingând pe ici, pe
colo – fin scuzându-se, gentil, pentru-a sale stângăcii...

Ptii... ce-mi place!

Cum știu – de doresc eu asta – a echilibra sfera ce-i pornită în a divaga?

...da, ascult...
Aha, e simplu!

A mă conCentra pe ea și a o păstra cu mine: forță Eu, forță și Ea.

și mai vin cu o postură ce e musai de-oferit: a adăuga Iubire! Ne-gre-șit!

77
Care-i scopu-acestor sfere? ce aduc, dară, prin ele?
Se convoacă, se adună...

Da. Știu eu!

Scopul meu... Scopul sferei ce mă ține...

Hei, ce faci?!...

Păi nu spusei, dară?...

„Fi-e-ce suflu – ciuf, concept, materie – are, ca și implicare, a susține în
balanță sfera sa-nconjurătoare!”
Povestindu-mă pe mine, descriind eu sfera mea, povestesc – în rezonanță –
sfere toate... scopuri toate!

ca urmare...
Ce transmit în a mea sferă către-un punct țintit, se propagă mai departe:
- ca oglindă înspre mine, revenind,
- cât și ca ecou vestire, înspre puncte de pe sfera ce comunică cu mine prin
al său nucleu.

Și așa înlănțuite, sfere multe se adună, se-nmulțesc formând buchet:

Floarea Vieții(!) desenată... doar de mine!

Ufff...
Hai, că e ușor!

...ce tot spui tu în surdină?...

Păi, desigur! Ai și tu o Floare-a Vieții ce-o tivești de zor!

deci...
Povestea unei sfere e povestea și-unei alte: ecou luuung ce se transmite
înapoi, sau mai departe.

Când s-a declanșat ecoul?

și prin cine, ce, de ce?...

Nu îmi pasă.
De te-ntreabă, tu alege.
Eu-am plecat într-ale mele, sfericind cu spor!

78
Revenind, deci, la-ntrebarea:
„Care-i scopu-acestor sfere? ce aduc, dară, prin ele?”

ca exemplu:
Ce-aș transmite în relația cu banii, de aș spune că „îi am, dar nu îi am”?...
Ce-aș transmite prin emoția simțită în a-i vrea, dar renega, retrăgându-mă
spre spate, punând palmele în fața-mi – ca un scut – și oprindu-i prin:
„Nu, chiar nu-mi trebuie vreun ban”?...

Eu Aleg(!) în a Simți(!) plinul banilor!

Și-a transmite SusȚinut(!) că-i Iubesc, Doresc, și-i invit în Armonie a mă
însoți!

Scopul meu... Scopul sferei ce mă ține...

Haaai, că e ușor!

Scopul nostru, deci, constă-n a echilibra cât mai multe-astfel de sfere. Și-a
le-mpreuna!
Cântul uneia din sfere să transmită și să fie... cântul Tuturor!

...Uaaau... Pe bune?...
Hai, că nu-i ușor...

Că vorbiși despre cântare,

da, pe-aceea o’nȚel-eg: e-o vibrație Solară!

...daaar...
Scopul este-a... ’mpreUna... sfere?...
Sfere ce-ar ajunge... Una?...

...orice punct aflat pe-o sferă s-ar muta la interior:

centrii lor ar coincide; punți, relații, raze toate s-ar plia... într-un nucleu...

Na! Să mă văz acum: ia de mănâncă...

Tot ușor mi se năzare?...
De avu volum, lungime, uite cum se colapsară!

...ăst’ idee-i chiar mai tare decât toți acei Opuși – frățiori și surioare – ce-n
pereche ar pleca... valsând.

79
Staaai nițel...
hai să-mi explic:

Toate-acele sfere multe, luminoase...

...ele-ar sucomba, adunându-se în ele... și creând, născând...
...o, Doamne... tremur...
...toate-acele centre clare adunate într-un punct, ar ajunge-a da născare la...
...renumit aspirator... Aspir-a-Tor!...
...Găurica ce e Neagră... ce ar colecta... Tot, Toate... Observarea... Visul...
Gândul... Suflul... Expandarea...

și respir cu greu...
mai exact... Deloc!

Staaai nițel...

mintea mea
(din nou și iarăși, pentru-a câta țâșpea oară?...)
e golită magistral... Tabula rasa!

Mă pornii a povesti despre Floarea Vieții mele – Luminoasă, cu-a ei Sfere –

și-am ajuns, suflând apneic, la... Găurica mea cea Neagră!?...

...de ar fi...
...de s-ar rula...
...de-ar rămâne-n amintirea unui firicel de praf... el ar spune o poveste ce
se-ntinde între doi catâri Big Bang... ce cărară – fiecare înspre cel’lalt –
...Universuri!?!...

...daaar... Pe bune!
Cine-ar crede-un firicel?!?...

Iupi! Nimenea nu-l crede!

Ptiu, scăpai! Fui la mustață!

și rapid resuscitai inimioara care fuse...

...oare?... fuse?... se născuse?...

80
...
și-ncântat(ă) ...și smerit(ă), extaziat(ă) de... ceea ce tocmai aflai...
povestii companioanei dintre versuri Universul ce-i format numai din sfere
(Încă!... Da, încă!...)
și gentil lăsai acel Badabum(!) final de fabulă cu doi catâri pe-alt’ dat’...

Păi, desigur! Păi normal că-i povestii:

Ce-i al meu, este al nostru!

Mai mult... Mai puțin... nu încă...

Și ținui a întări că e simplu și ușor, bașca eliberator!

...ufff... așa e...

doar că orice mașinuță – de-i oprită ea pe loc – pân’ să se tureze strună,
are-o mică opintire... ca și hop...

„Da...” – ea spuse.
„Pentru mine-i clar, știu bine... M-am decis.” – și suflă iar...
„Da, voi merge la alt doctor, și îl voi plăti pe-acesta – ca să simt și eu ceva...”

„M-oi urni, cu siguranță!

Doar așteaptă... și-o să vezi schimbarea mea!”

...
Revenind la Sfere...
da, mesaje eu primii – de la ea... și de la ele.

Câte puncte neVăzute am adus pe a mea sferă, în relații declanșând

– pe neSimțite – câte-un angrenaj: eu - ele?...
De nu Văd, cum știu eu oare ce-i Ascuns... chiar sub privirea-mi?...

Heeei... Pe bune?!...
știi că doare...

De nu Văd, cum știu eu oare ce-i Ițit... în amintirea-mi?...

Iar de-mi spune cineva, cât accept în a vedea?...

81
...da...
sunt muuulte... necuprins de multe... știu, nu știu a le-observa...

Însă...
Pe ce Văd și Vreau și Pot și Știu și Simt a Fi... Eu clădesc Soare(!) ce
cândva... transforma-se-va în Tor!

Da...
Răbdare...
Abandon...

Las... să fie în Născarea-mi...

Las... să mai dospească puțin...

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

82
 Devenire

Aceștia-s mesagerii mei Aceștia-s mesagerii tăi

ce au plecat ce au plecat
– peltici – – peltici –
în căutarea-mi(ți). în căutarea-ți(mi).

Mai am o Lume-a scrie! Mai ai o Lume-a scrie!

și-așa cum va veni, și-așa cum va veni,
urmează a afla. urmează a afla.

De simt eu conectarea De simți tu conectarea

și dorul reGăsirii, și dorul reGăsirii,
frământ cu drag plămada frământă, hai, plămada

(Heeei... (Heeei...
Ce-mi place cum dospesc!) Ce-ți place cum dospești!)

și cred fără de preget și crezi fără de preget

că Suntem, că Suntem,

că Toți clădim, susținem că Toți clădim, susținem

Corole de Lumină grandioase Corole de Lumină grandioase
ce-ajung a se atinge, ce-ajung a se atinge,
se-ntrePătrund se-ntrePătrund
și devin... și devin...
Una! Una!

... ...
Mă uit acum la mine. Te uită-acum la tine.

Mă Uit acum pe mine, Te Uită-acum pe tine,

citindu-mă pe Mine... citindu-te pe Tine...

Nimic din ce-i Aici (nu) e al meu. Nimic din ce-i Aici (nu) e al tău.
Nu am cronologie. Nu ai cronologie.
Eu (nu) sunt Eu. Tu (nu) ești Tu.

83
 ...ufff...
iarăși cântarea-mi
se duse pe grave note muzicale...
și da,
în Tot ceea ce Este,
Nimic (nu) s-a schimbat,
ci-i doar o joacă.
Totul!
Privesc, zâmbesc:
Nimicu-i transformat
și delicat – Acum –
El este iar...
Nimic.
...
Cu grație
mă-nclin în fața
Mea și-a Ta,
și-alerg fuguța, dară,
mă duc să sar prin Sori:
fetiță - băiețel,
bărbat - femeie,
Copil(ă)!
Da, Copil(ă) - Lumina Ochilor!
mă joc jonglând măiestru
cu Azi și ieri și mâine,
Aici și Pretutindeni,
cu Mine, Tine, Noi,
tivind o floricică
ce mă adună-n poală,
ștergându-mi obrăjorii
de urme de noroi.
84
...ufff...
iarăși cântarea-ți
se duse pe grave note muzicale...
și da,
în Tot ceea ce Este,
Nimic (nu) s-a schimbat,
ci-i doar o joacă.
Totul!
Privește și zâmbește:
Nimicu-i transformat
și delicat – Acum –
El este iar...
Nimic.
...
Cu grație
te-nclini în fața
Ta și-a Mea,
și-alergi fuguța, dară,
te du să sari prin Sori:
fetiță - băiețel,
bărbat - femeie,
Copil(ă)!
Da, Copil(ă) - Lumina Ochilor!
te joci jonglând măiestru
cu Azi și ieri și mâine,
Aici și Pretutindeni,
cu Tine, Mine, Noi,
tivind o floricică
ce te adună-n poală,
ștergându-ți obrăjorii
de urme de noroi.
... ...
Și ca să-nchei în trombă, Și ca să-nchei în trombă,
mă fofilez te fofilezi
– Bip-Bip! – – Bip-Bip! –

lăsând ca și coiotul lăsând ca și coiotul

din Acme din Acme
să afle-al său mister: să afle-al său mister:

chiar dacă-n bombe șchioape chiar dacă-n bombe șchioape

găsește armonia mărețelor idei, găsește armonia mărețelor idei,
El e isteț, năstrușnic, El e isteț, năstrușnic,
neînfricat, vânjos, neînfricat, vânjos,

și va veni o vreme... și va veni o vreme...

să simtă cu folos. să simtă cu folos.

... ...
Cu bine! Cu bine!

și-o ultimă bomboană: și-o ultimă bomboană:

„Privește-mă în vise...” „Privește-te în vise...”

Cine-a vorbit?... Cine-a vorbit?...

Eu, Tu?... Tu, Eu?...
să fie acel... Noi?... să fie acel... Noi?...

ᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥᴥ

85
86
 Cuprins

Viața-i joc – Dna Elena Florescu 3

Drăguțul meu (Drăguța mea) 9

Epistola 1 – Rămâi cu bine, al meu (a mea) drag(ă)! 11
Epistola 2 – Ieșirea din Buclele Energetice 15
Epistola 3 – Cuvântul și Jocul 31
Epistola 4 – Și îmi cerui Iertare 37
Epistola 5 – Bucăți de Suflet. Tudor 43
Epistola 6 – Întrebarea ce mă potoli 47
Epistola 7 – A intra în Energia cuiva 49
Epistola 8 – Opușii în Perechi se-adună 57
Epistola 9 – Treceri spre Aici, Acum... și-Acasă 63
Epistola 10 – Odă Casei Primordiale! Odă Mamei! 69
Epistola 11 – Sfere de Lumină 73
Devenire 83

Al Cincilea Legământ (fragment) – Don Miguel Ruiz, Don Jose Ruiz 89

87
88
 Al Cincilea Legământ
(fragment)
Don Miguel Ruiz
Don Jose Ruiz

Un artist creează o operă de artă. Aceasta nu poate fi considerată

bună sau rea, corectă sau incorectă, dar poate reflecta într-o măsură mai
mare sau mai mică frumusețea și fericirea.
Dacă vei începe să te consideri un artist, totul va deveni posibil în
viața ta. Cuvintele vor deveni pensula ta, iar viața ta va deveni pânza pe
care pictezi. Tu poți picta orice îți dorești. Dacă preferi, poți copia chiar
opera unui alt artist. Pensula cu care pictezi va exprima întotdeauna felul în
care te privești pe tine însuți, dar și în care privești realitatea din jurul tău.
Altfel spus, tu îți pictezi propria viață, iar felul în care arată aceasta depinde
de maniera în care te folosești de cuvinte.
Dacă vei reflecta asupra acestui mecanism, vei înțelege cât de
puternic este cuvântul, privit ca instrument al creației. Dacă vei învăța să te
folosești în mod conștient de acest instrument, vei putea schimba chiar
istoria cu ajutorul lui. A cui istorie? A vieții tale, desigur. Pe scurt, vei
putea schimba povestea ta.

89