STUDIUL

4 18–24 ianuarie

Din cuptor la palat

Sabat după-amiază
Text de memorat: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi ____________,
poate să ne scoată din _____________________ și ne va scoate din
_______________, împărate.” (Daniel 3:17)

„Acești tineri, umpluți de Duhul Sfânt, declară înaintea întregii națiuni

credința lor, și anume că Acela căruia I se închină este singurul Dumnezeu
adevărat și viu. Această demonstrare a credinței lor a fost cea mai elocven-
tă prezentare a principiilor pe care le aveau. Pentru a-i impresiona pe idolatri
cu puterea și măreția Dumnezeului celui viu, slujitorii Săi trebuie să le arate
reverența lor față de Dumnezeu. Ei trebuie să arate că El este singurul pe care
Îl proslăvesc și căruia I se închină și că nicio răsplată, și nici chiar amenințarea
cu moartea nu i-ar putea determina să facă nici cea mai mică concesie în fața
idolatriei. Aceste lecții au un impact direct și esențial în experiența noastră din
ultimele zile.” – Ellen G. White, In Heavenly Places, p. 149
Deși, când vine vorba de închinare, amenințarea cu moartea poate părea de
domeniul erei preștiințifice și al superstițiilor, Scriptura ne spune că în timpul
sfârșitului, când lumea va fi „avansat” foarte mult, se va observa ceva asemă-
nător, dar la nivel mondial. Din studierea acestei experiențe putem afla despre
problemele cu care, conform Scripturii, se vor confrunta cei credincioși.

44

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 44 10/8/2019 10:49:02 AM

 Duminică, 19 ianuarie Chipul de aur

1. Ce anume l-a motivat pe împărat să facă acest chip?

Daniel 3:1-7________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

A trecut o vreme din momentul când împăratul a avut visul și până a fă-
cut chipul. Totuși se pare că împăratul nu a mai putut uita visul și faptul că
Babilonul era sortit să fie înlocuit de alte puteri. Nemulțumit să fie doar capul
de aur, împăratul a dorit să fie reprezentat de un trup întreg de aur pentru a le
transmite supușilor săi ideea că împărăția lui va rezista în toată istoria.
Această atitudine semeață ne amintește de constructorii Turnului Babel,
care, în aroganța lor, au încercat să Îl sfideze pe Dumnezeu. La fel de arogant a
fost și Nebucadnețar. El a realizat multe ca împărat al Babilonului și nu putea
trăi cu gândul că împărăția lui va trebui să dispară. Astfel, într-un efort de a se
autoînălța, el a poruncit să fie făcută o statuie care să simbolizeze puterea lui
și prin care să își asigure credincioșia supușilor săi. Deși nu este clar dacă acest
chip îl preînchipuia chiar pe împărat sau o zeitate, să ținem cont de faptul că,
în Antichitate, linia care despărțea sfera politică de cea religioasă, chiar dacă
exista, era adesea neclară.
De asemenea, să nu uităm că Nebucadnețar a avut două ocazii de a-L
cunoaște pe Dumnezeu. Prima, el i-a pus la probă pe tinerii evrei și i-a găsit de
zece ori mai înțelepți decât toți înțelepții Babilonului. Apoi, după ce toți ceilalți
învățați nu au reușit să îi relateze visul, Daniel i-a spus chiar gândurile lui, visul
și interpretarea visului. În cele din urmă, împăratul a recunoscut superioritatea
Dumnezeului lui Daniel. Surprinzător este faptul că aceste lecții de teologie nu
l-au împiedicat pe Nebucadnețar să se întoarcă la idolatrie. De ce? Cel mai pro-
babil, din cauza mândriei. Ființele umane păcătoase nu doresc să recunoască
faptul că realizările lor materiale și intelectuale sunt zadarnice și sortite pieirii.
Uneori poate și noi acționăm ca niște mici nebucadnețari, acordând prea multă
atenție realizărilor și uitând cât de neimportante sunt acestea în comparație cu
veșnicia.
Cum putem învăța să nu cădem, în vreun mod subtil, în capcana în care a
căzut Nebucadnețar?
45

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 45 10/8/2019 10:49:02 AM

 Luni, 20 ianuarie Chemarea la închinare

2. Ce paralelă putem observa între ce s-a întâmplat în timpul lui Daniel și ce se

va întâmpla în viitor?
Daniel 3:8-15_______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

Apocalipsa 13:11-18_____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

Chipul de aur din valea Dura, nume care în limba akkadiană înseamnă „loc
îngrădit”, dădea impresia că locul acela era un templu întins. De parcă nu ar fi
fost de ajuns, cuptorul din apropiere putea foarte bine să se asemene cu un
altar. Muzica babiloniană trebuia să facă parte din serviciul de închinare. Sunt
enumerate șase tipuri de instrumente muzicale, dorind parcă să sugereze ca-
racterul desăvârșit și eficiența ritualului de închinare.
Astăzi suntem asaltați din toate părțile de invitații de a adopta un stil
de viață nou, ideologii noi, de a renunța la angajamentul nostru față de au-
toritatea lui Dumnezeu, așa cum este prezentată în Cuvântul Său, și de a fi
credincioși succesorilor contemporani ai Imperiului Babilonian, nu Domnului.
Uneori, farmecul lumii pare irezistibil, dar noi ar trebui să ne reamintim că doar
Dumnezeului Creator ar trebui să Îi fim credincioși.
Conform profeţiilor, noi trăim în ultimele zile ale istoriei acestui pământ.
Apocalipsa 13 anunță că locuitorilor pământului li se va cere să se închine chi-
pului fiarei. Această entitate va face ca „mici și mari, bogați și săraci, slobozi
și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa
13:16).
Sunt menționate șase categorii de oameni care își vor arăta credincioșia
față de chipul fiarei: „mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi”. Numărul
fiarei, care este 666, evidențiază tot cifra șase. Acest lucru ne arată că acel chip
înălțat de Nebucadnețar era o ilustrare a ceea ce va face Babilonul escatologic
în ultimele zile (vezi Daniel 3:1 pentru reprezentarea lui șase și șaizeci). Am face
bine să fim foarte atenți la ce ne transmite această relatare și cum conduce
Dumnezeu în mod suveran tot ce se întâmplă în această lume.
Închinare nu înseamnă doar a te pleca înaintea unui obiect sau persoane
și a-ți declara pe față credincioșia. În ce alte moduri, mult mai subtile, putem
ajunge să ne închinăm la altceva și nu Dumnezeului nostru?
46

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 46 10/8/2019 10:49:03 AM

 Marți, 21 ianuarie Încercarea de foc

Pentru cei trei evrei, închinarea la acel chip, impusă de împărat, era o con-
trafacere evidentă a închinării de la Templul din Ierusalim, a modului în care
ei se închinaseră până atunci. Deși dețineau poziții în imperiu și erau loiali îm-
păratului, credincioșia lor față de Dumnezeu stabilea o limită loialității față de
om. Ei erau dispuși să continue să îi slujească împăratului ca administratori
credincioși, totuși ei nu se puteau uni cu ceilalți în această sărbătoare.
3. Ce mesaj transmit versetele de mai jos și în ce mod a influențat poziția
adoptată de acești tineri?
Exodul 20:3-6______________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

Deuteronomul 6:4________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

Urmând instrucțiunile împăratului, toți oamenii, la sunetul instrumentelor

muzicale, trebuiau să se plece și să se închine chipului de aur. Doar cei trei –
Șadrac, Meșac și Abed-Nego – au îndrăznit să nu dea ascultare împăratului.
Numaidecât, câțiva babilonieni au adus această problemă înaintea împăratului.
Acuzatorii au căutat să-i stârnească mânia, spunându-i: (1) că însuși împăratul îi
pusese pe cei trei tineri cârmuitori peste ținuturile Babilonului, (2) că bărbații
evrei nu slujesc dumnezeilor împăratului și (3) că ei nu se închină chipului de
aur înălțat de el (Daniel 3:12). Dar, în ciuda mâniei împotriva lor, împăratul le-a
oferit celor trei o a doua șansă. El s-a arătat dispus să repete întreaga proce-
siune pentru a le oferi ocazia celor trei să își retracteze poziția și să se închine
chipului. Dacă refuzau, aveau să fie aruncați în cuptorul aprins. Nebucadnețar
și-a încheiat apelul cu cea mai arogantă pretenție: „Care este dumnezeul acela
care vă va scoate din mâna mea?” (vers. 15).
Înzestrați cu un curaj supranatural, ei i-au răspuns împăratului: „Iată,
Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne
va scoate din mâna ta, împărate. Și, chiar de nu ne va scoate, să știi împărate că
nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care
l-ai înălțat!” (vers. 17,18).
Deși știau că Dumnezeul lor îi putea elibera, ei nu aveau această garanție.
Totuși au refuzat să se supună poruncii împăratului, chiar știind că puteau fi
arși de vii. Cum putem avea și noi o astfel de credință?
47

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 47 10/8/2019 10:49:03 AM

 Miercuri, 22 ianuarie Al patrulea bărbat

4. Ce s-a întâmplat? Cine era al patrulea bărbat?

Daniel 3:19-27_____________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

După ce soldații i-au aruncat pe cei trei tineri credincioși în foc, Nebucadnețar,
năucit, a observat o a patra persoană în cuptorul cu foc. Atât cât știa, el a iden-
tificat cea de-a patra persoană ca fiind „un fiu de dumnezei” (vers. 25).
Împăratul nu a putut spune mult, dar noi știm cine era cel de-al patrulea băr-
bat. El a apărut înaintea lui Avraam înainte de distrugerea Sodomei și Gomorei,
a luptat cu Iacov lângă pârâul Iaboc și i S-a descoperit lui Moise în rugul aprins.
El era Însuși Hristos înainte de întrupare, venit să arate că Dumnezeu stă alături
de copiii Săi în vreme de necaz.
Ellen G. White spune: „Dar Dumnezeu nu i-a uitat pe ai Săi. Când martorii
Lui au fost aruncați în cuptorul aprins, Mântuitorul li S-a descoperit în persoa-
nă și, împreună, au mers prin mijlocul focului. În prezența Domnului căldurii
și al frigului, flăcările și-au pierdut puterea mistuitoare.” – Profeți și regi, pp.
508–509
Dumnezeu spune în Isaia: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile
nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprin-
de” (Isaia 43:2).
Deși ne plac astfel de relatări, ele ridică și întrebări în cazul celor care nu
au fost eliberați miraculos când au fost persecutați pentru credința lor. Cu
siguranță că acești bărbați cunoșteau experiența lui Isaia și Zaharia, care fuse-
seră dați la moarte de niște împărați necredincioși. În toată istoria sacră, chiar
până în zilele noastre, creștinii credincioși au îndurat suferințe îngrozitoare
care pentru ei, cel puțin aici, nu au avut ca final o eliberare miraculoasă, ci o
moarte dureroasă. Acesta este un caz în care cei credincioși au fost eliberați în
mod miraculos dar, după cum bine știm, de obicei lucrurile nu stau așa.
De ce eliberare minunată vor avea parte cu siguranță toți copiii credincioși
ai lui Dumnezeu, indiferent de felul în care îşi încheie viaţa pe acest pământ?
(Vezi 1 Corinteni 15:12-26.)
48

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 48 10/8/2019 10:49:03 AM

 Joi, 23 ianuarie Secretul din spatele credinței

Privind la experiența lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, poate ne întrebăm:

Care este secretul unei credințe atât de puternice? Cum au putut să aleagă
mai degrabă să ardă de vii decât să se închine acelui chip? Gândește-te la toate
modalitățile în care și-ar fi putut motiva supunerea față de împărat. Totuși,
deși știau că puteau muri, așa cum s-a întâmplat cu mulți alții, ei au ales să stea
neclintiți.
5. Ce învățăm din pasajul de mai jos despre credință?
Evrei 11______________________________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________

Pentru a ne forma o astfel de credință, noi trebuie să înțelegem mai întâi ce

este credința. Unii oameni au o percepție cantitativă a credinței; ei își măsoară
credința prin răspunsurile pe care par să le primească din partea lui Dumnezeu.
Merg la mall și se roagă pentru un loc de parcare. Dacă se întâmplă să găseas-
că un loc liber de îndată ce ajung, trag concluzia că au o credință puternică.
Dacă toate locurile sunt ocupate, poate cred că Dumnezeu nu răspunde la ru-
găciune, deoarece credința lor nu este suficient de puternică. Acesta este un
mod periculos de a percepe credința, fiindcă se încearcă o manipulare a lui
Dumnezeu și nu sunt recunoscute suveranitatea și înțelepciunea Lui.
Adevărata credință, cea manifestată de prietenii lui Daniel, este măsu-
rată prin calitatea relației noastre cu Dumnezeu și încrederea absolută în
El, care vine ca urmare a relației. Credința autentică nu caută să modeleze
voia lui Dumnezeu după voia noastră, ci ea predă voința noastră voinței lui
Dumnezeu. După cum am văzut, cei trei tineri evrei nu știau cu exactitate ce
avea Dumnezeu pregătit pentru ei când au hotărât să îl înfrunte pe împărat și
să Îi rămână credincioși Lui. Ei au hotărât să facă ce este bine, indiferent de
consecințe. Așa ar putea fi caracterizată credința matură. Noi dăm dovadă de
credință adevărată când aducem dorințele noastre înaintea Domnului în ru-
găciune, dar avem încredere în El să înfăptuiască ce este mai bine pentru noi,
chiar dacă, pentru moment, nu înțelegem ce se întâmplă sau de ce.
Ce rol au acele încercări ale vieţii, pe care le considerăm mici, uşoare?
49

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 49 10/8/2019 10:49:03 AM

 Vineri, 24 ianuarie Un gând de încheiere

„Învățăturile care trebuie scoase din experiențele tinerilor evrei de pe câm-

pia Dura sunt importante. În zilele noastre, multor slujitori ai lui Dumnezeu, cu
toate că nu sunt răufăcători, le va fi dat să sufere umilințe și abuzuri din mâinile
acelora care, inspirați de Satana, sunt plini de invidie și fanatism religios. Mânia
omului va fi trezită îndeosebi împotriva acelora care sfințesc Sabatul poruncii
a patra și, în cele din urmă, un decret universal îi va denunța pe aceștia ca me-
ritând moartea.
Timpul de suferință care stă înaintea poporului lui Dumnezeu va cere o
credință care să nu se clatine. Copiii Săi trebuie să facă cunoscut că singurul
obiect al închinării lor este El și că niciun motiv, nici chiar amenințarea cu moar-
tea, nu-i poate determina să facă nici cea mai mică concesie închinării false.
Pentru inima credincioasă, poruncile oamenilor mărginiți și păcătoși se vor
prăbuși fără însemnătate în fața Cuvântului veșnicului Dumnezeu. Adevărul va
fi ascultat chiar dacă preţul ar fi închisoarea, exilul sau moartea.” – Ellen G.
White, Profeți și regi, pp. 512–513

Studiu la rând:

Iov 20–26,
Evanghelizare, subcapitolul „Evitarea organizării excesive”

1. Despre cine spune Iov că li se întâmplă să „li se stingă candela”?

2. Ce anume și cu ce scop i s-a sugerat lui Iov să arunce în țărână și în prundul

pâraielor?

3. Ce spunea Iov că face Dumnezeu pentru cei silnici, când ei nu mai trag
nădejde de viață?

4. Despre ce spunea Iov că „numai adierea lor ușoară ajunge până la noi”?

5. Din ce cauză înaintarea adevărului devine de zece ori mai grea decât este
în realitate?

50

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 50 10/8/2019 10:49:03 AM

 MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

I. Privire generală
Text-cheie: Daniel 3:17,18.
Pasaje biblice: Daniel 3; Apocalipsa 13:11-18; Exodul 20:3-5; Deuteronomul
6:4; 1 Corinteni 15:12-26; Evrei 11.
Introducere: Experiența prietenilor lui Daniel ne oferă un exemplu con-
cret despre ce înseamnă să fii pus la încercare din cauza credincioșiei față de
Dumnezeu.
Temele studiului:
1. Închinare. Cel mai semnificativ lucru implicat în această relatare este în-
chinarea. Cel mai probabil, Nebucadnețar nu cerea închinare exclusivă. Cei trei
tineri evrei puteau continua să I se închine Dumnezeului lor, Iehova. Dacă s-ar
fi plecat înaintea chipului, ar fi fost scutiți de orice neplăcere.
2. Credincioșie. Convingerile lor puternice nu le-au permis celor trei tineri
evrei să facă vreun gest care să contravină religiei lor. Pentru ei, anumite acțiuni
aveau consecințe profunde.
3. Eliberare. Deși nu se îndoiau deloc de puterea lui Dumnezeu de a-i salva
din foc, cei trei tineri nu erau siguri că acest lucru avea să se întâmple. Această
nesiguranță este redată prin cuvintele „și chiar de nu” (Daniel 3:18). Astfel,
ei au ales mai degrabă să moară decât să își compromită credincioșia față de
Dumnezeu.
Aplicația. În viață, toți ne confruntăm cu situații în care trebuie să luăm o
poziție clară și hotărâtă prin care să arătăm cui îi suntem credincioși. Cea mai
importantă lecție pe care o învățăm din acest episod cu cuptorul încins nu este
eliberarea celor trei robi evrei. Principalul mesaj constă în faptul că Domnul i-a
întărit – nu le-a fost teamă de moarte – și a pășit alături de ei prin foc.

II. Comentariu
1. Închinare. Se pare că Nebucadnețar a înțeles foarte bine mesajul trans-
mis prin statuia făcută din mai multe metale din visul lui. El nu se mulțumea să
fie doar capul de aur. El dorea ca împărăția lui să fie reprezentată de toată sta-
tuia, din cap până în picioare. Cu acest obiectiv în minte, el a încercat să uzurpe
atributele Creatorului. Făcând acest chip (ebraică: tselem), împăratul, în mod
ironic, imita actul prin care Dumnezeu a creat omenirea după chipul (tselem)
Său (Geneza 1:26,27). Astfel, Nebucadnețar, plin de mândrie, a făcut un chip.
Dar acesta nu era o simplă lucrare de artă, ci un obiect de închinare.
Acuzația adusă celor trei robi a fost că nu se închinau chipului de aur, că nu
slujeau dumnezeilor lui Nebucadnețar (Daniel 3:12,14). Pluralul „dumnezei”
51

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 51 10/8/2019 10:49:03 AM

 sugerează că acel chip era probabil o reprezentare a zeilor babilonieni și nu a
unei singure zeități. Dimensiunea chipului (60 x 6 coți) trimite la sistemul sexa-
gesimal al Babilonului, în opoziție cu sistemul decimal folosit în Egipt. Mai mult,
proporția chipului (10/1) indică faptul că acesta nu respecta proporțiile norma-
le ale trupului uman (5/1 sau 6/1). În afară de cazul în care chipul includea și
un piedestal înalt, el ar fi arătat mai mult ca un stâlp gigantic sau o coloană și
probabil că fusese doar parțial sculptat.
Promovând un asemenea eveniment liturgic, împăratul probabil că inten­
țio­na să își asigure susținerea căpeteniilor, a miniștrilor etc., pentru programul
și ideologia imperiului. În lumea veche, religia și politica erau strâns legate.
Patriotismul era exprimat prin adorarea zeilor naționali. Astfel, refuzul celor
trei robi de a se închina chipului de aur nu a fost doar o faptă de răzvrătire re-
ligioasă, ci o respingere pe față a pretențiilor totalitare ale ideologiei politice și
religioase din Babilon. Robii evrei nu acceptau să îi dea imperiului ceea ce I se
datora doar lui Dumnezeu.
2. Credincioșie. Avertizându-l împotriva idolatriei, Moise îi amintea poporului
că „singurul vrednic să primească închinarea israeliţilor era Dumnezeul care îi
scosese din «cuptorul de fier al Egiptului» ca să fie moștenirea Lui (Deuteronomul
4:20; cf. 1 Împărați 8:51; Ieremia 11:4). Moise i-a somat să păzească legământul
și, din nou, să nu își facă niciun idol. În al doilea apel al său, Moise a spus că ei
nu trebuiau să se dedea la idolatrie pentru că Dumnezeul lor este «un foc mistu-
itor, un Dumnezeu gelos» (Deuteronomul 4:24). Văzând viitorul, Moise le spunea
israeliţilor că, dacă aveau să cadă în idolatrie, Dumnezeu avea să îi scoată din
țara făgăduită și să îi ducă în țările în care se practica idolatria. Dar, dacă aveau
să se întoarcă la închinarea și ascultarea doar de Dumnezeu, El nu avea să-i pă-
răsească şi nici să-i lase să fie nimiciţi. El avea să Își aducă aminte de legământul
Lui. Dumnezeu îi salvase din cuptorul robiei egiptene pentru a-i face poporul Lui.
În schimb, El le cerea să Îi fie credincioși și să I se închine numai Lui.” – Wendy
Widder, Daniel, Grand Rapids, MI, Zondervan, 2016, p. 65
Robii evrei nu au stat nicio clipă să se gândească dacă să renunțe la adevă-
ratul Dumnezeu. Ei ar fi putut găsi motive pentru o astfel de decizie – evitarea
unei confruntări cu împăratul: „Ne plecăm înaintea acestui chip, dar, în inima
noastră, noi Îi vom rămâne credincioși lui Dumnezeu. Cui îi pasă dacă ne ple-
căm capul!” Dar ei nu au făcut aşa. Trebuie să menționăm că, în acel mediu po-
liteist din vechiul Orient Apropiat, nicio zeitate nu cerea credincioșie exclusivă.
Puteai alege să îi fii credincios lui Marduk și să te închini și zeiței Iștar. Înainte
de robie, mulți israeliți au căzut în această capcană. Ei I se închinau Domnului,
dar, în același timp, le aduceau jertfe lui Baal și altor zei despre care credeau
52

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 52 10/8/2019 10:49:03 AM

 că le erau de mai mare ajutor în anumite aspecte ale vieții. Doar Dumnezeul
legământului, Dumnezeul evreilor cerea exclusivitate din partea închinătorilor
Lui (Exodul 20:3-5; Deuteronomul 6:4) și robii evrei au trăit la înălțimea acestei
așteptări.
3. Eliberare. Eliberarea celor trei tineri evrei nu se datorează nicidecum
bunăvoinței împăratului, ci intervenției supranaturale a lui Dumnezeu. Faptul
că acel cuptor a fost încins „de șapte ori” (Daniel 3:19) poate fi un mod figurat
de a spune că a fost încălzit la maximum. Cel mai probabil, împăratul dorea
să se asigure că niciunul nu va scăpa din acel foc. Dacă un foc de o intensitate
mai mică avea să le prelungească pedeapsa și tortura, intensitatea mai mare
a focului avea să îi ucidă pe loc. Se pare că Nebucadnețar dorea să facă din
execuția lor un spectacol public, cu prețul contestării autorității sale. Foarte
interesant, Ieremia menționează doi profeți mincinoși care au fost „arși în foc”
de Nebucadnețar (Ieremia 29:21,22).
Deși cei trei robi evrei credeau cu tărie că Dumnezeu putea să îi protejeze,
ei știau totuși că Dumnezeu nu făcea întotdeauna acest lucru (Daniel 3:17,18).
„Plângerile scrise pe paginile psalmilor dau mărturie de acest lucru. În Psalmii
7:21,23; 8:24; 11:32-35 este clar faptul că există momente în care copiii credin-
cioşi ai lui Dumnezeu vor fi chemaţi să îndure suferință, uneori chiar să moară
ca martiri. Ca răspuns la această aparentă nedreptate și la punerea la îndo-
ială a credincioșiei față de poporul Său sau a suveranității Sale, ne este dată
făgăduința învierii (...) și a judecății (12:1-4). Moartea nu este o barieră pentru
credincioșia lui Dumnezeu sau suveranitatea Sa.” – E.C. Lucas, „Daniel”, în T.
Desmond Alexander și Brian S. Rosner, ed., New Dictionary of Biblical Theology,
Downers Grove, IL, InterVarsity Press, 2000, p. 235
Un lucru care merită comentat este absența vădită a lui Daniel. Comentatorii
creștini și Talmudul au venit cu mai multe ipoteze ca motiv pentru absența sa:
(1) Daniel era plecat cu afaceri; (2) avea permisiunea din partea împăratului să
se retragă; (3) era atât de respectat de Nebucadnețar, încât nimeni nu îndrăz-
nea să se plângă de el; (4) probabil că prezența lui nu era necesară; (5) poate
era bolnav; (6) Daniel nu mai era implicat în guvernare; (7) Dumnezeu l-a ținut
deoparte pe Daniel pentru ca oamenii să nu poată spune că „datorită lui au fost
eliberați cei trei”. Acest rezumat este din cartea Daniel, de Peter A. Steveson,
Greenville, SC, Bob Jones University Press, 2008, p. 56.
Deși unele opțiuni par mai rezonabile decât altele, adevărul este că nu știm
unde se afla Daniel în acel moment. Dar, bazându-ne pe descrierea pe care
Biblia o face caracterului lui Daniel, putem fi siguri că Daniel nu s-a închinat și
nici nu a fost prezent la acea ceremonie.
53

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 53 10/8/2019 10:49:03 AM

 III. Aplicaţia
1. La fel ca tinerii robi evrei, și Mardoheu a refuzat să se plece înaintea lui
Haman (Estera 3:1-5). În ambele cazuri, Domnul a adus eliberarea slujitorilor
Săi. Totuși acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Isaia și Ioan Botezătorul
și-au pecetluit credința prin viața lor. În lumina acestor situaţii, te simți pregătit
să suporţi consecințele neplăcute ale convingerilor tale drepte? De ce da sau
de ce nu?
2. Experiențele anterioare, în privința hranei de la masa împăratului (Daniel
1) și a tâlcuirii visului lui Nebucadnețar (Daniel 2), cumva i-au pregătit pe cei
trei să facă față probei focului. Ce teste sau experiențe anterioare te-au pregă-
tit pentru încercările de mai târziu?
3. Studiul din această săptămână ne conduce la autoexaminare. Pune ur-
mătoarele întrebări membrilor grupei:
• Numește câteva lucruri la care suntem ispitiți să ne închinăm în zilele
noastre. În ce mod noi, deşi creștini, suntem acaparați încet, dar sigur, de închi-
narea la altceva, nu la Dumnezeu?
• Unde putem trage o linie de demarcație între angajamentul de neclintit
față de Dumnezeu și fanatism?
• Când vine vorba de relația ta cu cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, se
poate face compromis? Dacă da, cum și în ce situații? În ce puncte, dacă sunt,
putem sau ar trebui să facem compromis? Cum putem face diferența între
compromis și dorința de a fi prudent?
• Ți-ai pune viața în pericol refuzând să faci un simplu gest? Consideri că
te-ai putea conforma în exterior, în timp ce în inima ta ai rămâne credincios?
• Ce ai alege: Să mori pentru adevăr sau să eviți o criză și să trăiești? Explică.

54

Instructori_1_2020_CORECTAT.indd 54 10/8/2019 10:49:03 AM