Sunteți pe pagina 1din 2

2.

Romania si Puterile Centrale

Dupa recunoasterea internationala a independentei de stat, Romania a trebuit sa


tina cont de echilibrul de forte creat in Europa. Aceasta, pe de o parte, deoarece ocupa o
pozitie strategica in Peninsula Balcanica unde se intersectau interesele economice si
politice ale Rusie, Imperiului Otoman si Austro-Ungariei, iar pe de alta parte Romania
trebuia sa se integreze strucutrilor europene de pe o noua pozitie, aceea de stat
independent si sa-si faureasca modalitati proprii de afirmare care sa ii asigure
dezvoltarea.
Experientele din timpul Razboiului de independente si de la Congresul de la
Berlin i-au determinat pe Carol si pe politicienii romani sa intelega pericolele urmarii
unor obiective de politica externa ce nu se bucurau de sprijinul uneia sau mai multora
dintre marile puteri, ajungand la hotararea de a lega tara cu una dintre ele.
Examinand posibilitatile unei aliante durabile su puternice, regale Carol si
Bratianu respingeau un partener dupa altul. Vecinii mici ai Romaniei ofereau posibilitatea
unei aliante regionale, interesele lor fiind similare, insa aceste state erau slabe sin u
puteau oferi ajutor efficient in cazul unei confruntari internationale. Franta, preferate
opiniei publice, fusese printer ultimele tari care au recunoscut independenta Romaniei, iar
relatiile comerciale erau relative modeste, fiind incapabila sa aduca avantaje importante
unei alinate. Rusia era vazuta atat de politicienii romani, cat si de populatie drept un
dusman, astfel ca nu era un candidat serios la o alianta.
Decidentii politici romani au gasit in Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si
Italia) avantajele economice pe care le cautau. Principala atractie pt ei o constituia
Germania, data fiind puterea ei militara si economia dinamica. Romania era deja legata
de Tripla Alianta dpdv economic prin exportul de grane si vite spre Europa Centrala, iar
piata financiara germana devenise o sursa importanta de imprumuturi pt Romania.
Aderarea Romaniei la Tripla Alianta s-a datorat in mare masura initiativei
cancelarului Bismarck. Obiectivul major urmarit de acesta prin atragerea Romaniei in
politica externa germana era consolidarea pozitiei Austro-Ungariei in Balcani, care se
opunea vehement unei expansiuni rusesti in aceasta regiune, recunoscand ca o Romanie
independenta ar putea deveni o forta folositoare in problemele S-E europene.
Alianta Romaniei cu Puterile Centrale a luat forma unui tratat bilateral cu Austro-
Ungaria, semnat la 30 octombrie 1883. Noii aliati au fost de accord sa-si vina reciproc in
ajutor in cazul in care unul dintre ei era atacat si au promis ca nu vor adera la nicio alianta
indrepatata impotriva unuia dintre ei. Germania a aderat la aceasta intelegere in aceeasi zi
printr-un act separate. In Romania aranjamentul a ramas secret deoarece Regele si
Bratianu stiau va va starni proteste din parte celor cu sentimente profranceze.
Avantajele obtinute de Romania prin acest tratat erau substantiale. Ea si-a atins
obiectivul principal – o alianta cu Germania, char si indirecta, si o micsorare a pericolului
de razboi cu Rusia – si a solutionat cateva dintre neintelegerile cu Austro-Ungaria, in
speta chestiunea dunareana.
Un punct slab al aliantei a fost faptul ca diplomatii austro-ungari recunosteau ca
in Romania nu exista o simpatie autentica pt tara lor. O alta slabiciune a tratatului a fost
caracterul sau secret, pe care amandoua parti s-au angajat sa-l respecte. In felul acesta,
nu-si putea atinge obiectivul principal, si anume sa serveasca drept descurajare a unui
atac rusesc impotriva Puterilor Centrale si a Romaniei.
Alianta cu Puterile Centrale a format, cu toate acestea, piatra de hotar a politcii
externe romanesti timp de 30 de ani, deoarece Regele si o parte a politicienilor romani
percepeau Puterile Centrale drept forta militara si economica cea mai puternica din
Europa. Dar ei urmareau indeaproape schimbarile din atmosfera politica a Europei si din
echilibrul dintre sistemele de aliante aflate in competitie si erau deosebit de sensibili la
orice schimbari survenite in relatiile dintre Germania si Austro-Ungaria.

S-ar putea să vă placă și