Modulul II

Activitatea 2.3.b.
Practici stereotipe și clișee didactice
Din perspectiva cauză efect, clișeul generează rutină, lipsă de interes, plictiseală. Clișeul este
de fapt tendința de a generaliza, de a reduce totul la șabloane predefinite, aspect care poate apărea fără a-l
conștientiza.
Din păcate, clișee și practici stereotipe există la tot pasul și, cu siguranță, la aproape toți
dintre noi. Am enumerate câteva dintre aceste aspecte, pe care eu le-am sesizat:
• utlizarea aceluiași exemplu în situații diferite;
• lipsa de flexibilitate şi de toleranţă faţă de răspunsurile personale ele elevilor, într-o altă
formă decât cea predată;
• tratarea uniformă, neparticularizată, a tuturor elevilor;
• folosirea unor cuvinte și expresii devenite aproape ticuri verbale;
• dorința de a avea în clasă liniște perfectă;
• instaurarea în clasă a unei atmosfere tensionate, stresante, mai ales atunci când se face
recapitularea sau verificarea cunoştinţelor;
• formulele de adresare mereu aceleași, uneori sarcastice;
• limitarea la spațiul clasei (orice oră poate fi desfășurată afară, la muzeu, la teatru, în parc, la
zoo);
• îngrădirea creativității elevilor prin prezentarea unor modele/lucrări standard (arte);
• memorarea mecanică (matematica are caracter practic, nu doar teoretic);
• predarea pur teoretică, fără experimente, demonstrații, exemple concrete (științe);
• utilizarea unor prelegeri lungi în care se folosesc termini inaccesibili.
Rolul profesorului constă mai mult în cel de stimulare şi dirijare, iar motivaţia activităţii reiese din
paticiparea entuziastă a cadrului didactic. Elevul e implicat atât în procesul de predare, de învăţare şi de
evaluare, iar disciplina devine autodisciplină a muncii şi interesului, asigurată de satisfacţia cooperării.
Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al
elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să medieze între elev şi lumea cel înconjoară.
El trebuie nu numai să organizeze spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alături de elevi la elaborarea
cunoştintelor; să servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante
dintre elevi.
Disciplina: ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE
Clișee didactice:
- considerarea acestei discipline lipsită de importanță și înlocuirea ei cu altele considerate a fi „de bază”
(matematica sau limba română);
- lucrul individual care să urmeze strict modelul, în detrimentul creativității elevului.
Cauze:
- considerarea disciplinei ca fiind inutilă, lipsită de importanță în formarea și dezvoltarea școlarului mic;
- rutina, deseori neconștientizată a cadrului didactic;
Soluții:
- conștientizarea utilității disciplinei în predarea integrată a conținuturilor altor discipline (MEM, CLR, MM,
DP) ;
- rolul cadrului didactic de a da acestei discipline un caracter practic- recreativ-creativ-atractiv;
- rolul cadrului didactic de a orienta elevul spre obținerea produsului finit;
- oferirea posibilității de a personaliza lucrările prin stimularea creativității elevilor.

Disciplina: ȘTIINȚE ALE NATURII

Clișee didactice:
- lecțiile se desfășoară preponderent frontal;
- elevii notează copiind mecanic datele de pe tablă;
- conceptele din programă cu care operează fizica sau chimia nu sunt înțelese/ sunt prea dificile pentru
elevii din clasele mici;
- experimentele lipsesc sau sunt fără implicarea elevilor, adevărate demonstrații;
Cauze:
- stilul de predare al profesorului;
- lipsa interdisciplinarității și a metodelor de predare interactive;
- lipsa unei abordări intuitive, prin joc sau prin activități de investigare;
- predarea acestei discipline strict la clasă.
Soluții:
- realizarea unei predări interactive, centrată pe elev, prin utilizarea metodelor și mijloacelor moderne;
- crearea unei diversități a activităților de învățare în vederea stimulării interesului elevilor;
- experimentele să fie realizate de către elevi sub îndrumarea și supravegherea cadrului didactic;
- folosirea unor resurse educaționale digitale;
- corelarea cunoștințelor cu experiența de viață a elevilor;
- desfășurarea orelor, pe cât posibil, în spațiul destinat temei abordate.