Sunteți pe pagina 1din 28

NAFTA

CUPRINS

CAPITOLUL I
INTRODUCERE - SCURT ISTORIC NAFTA ………………………………………………………………………..... 3

CAPITOLUL II
CONTINUTUL SI PREVERDERILE NAFTA ………………………………………………………………………….… 7

CAPITOLUL III
COMERTUL IN CADRUL NAFTA …….…………………………………………………………………………………. 15

CAPITOLUL IV
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………..… 25

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………..……… 28

2
Capitolul I
Introducere – Scurt istoric NAFTA
Gruparile regionale constituie o realitate a lumii contemporane. In fond, miza
integrarii o reprezinta omul cu demnitatea şi libertatea sa, exprimate pe vaste spatii integrate,
democratice, viabile economic şi juste social. Privite la ansamblul mondial, ele sunt foarte
numeroase şi foarte diferite ca dimensiune şi grad de integrare. Practic, fiecare stat face parte
dintr-o grupare sau acord de cooperare. Problema care se pune, o reprezinta nu numarul
acestor grupari sau asociatii ci rolul lor in dezvoltarea economica a fiecarei natiuni şi a lumii,
in general. In ultimile cinci decenii, incercarile de integrare au fost multiple. Unele au avut
succese foarte mari in plan economic, politic sau militar, altele au ramas la faza de proiect sau
au eşuat.
Spre sfarşitul anilor '80 şi inceputul anilor '90 ai secolului trecut, pe scena politica
internationala s-au produs mutatii profunde, care au generat „revolutii” in evolutia lumii
contemporane. Astfel, se poate face referire la:
- schimbarile radicale pe arena puterii politice mondiale intervenite odata cu incheierea
rivalitatii intre marile superputeri, ca urmare a dezintegrarii politice a Europei Centrale şi
Orientale, a destramarii şi prabuşirii sistemului sovietic;
- tendinta general universala de adaptare a economiilor nationale, foste socialiste, la
modelele de dezvoltare bazate pe piata şi export;
- crearea sau proiectarea unor blocuri comerciale in jurul marilor poli economici
mondiali - Statele Unite ale Americii, Japonia şi Uniunea Europeana - menite sa conduca la
integrarea pietelor in jurul acestor poli;
- integrarea din ce in ce mai profunda a economiei mondiale, prin internationalizarea
productiei şi a pietelor financiare, dezvoltarea tehnologica şi consolidarea pozitiei
corporatiilor transnationale in productia şi comertul international;
- marirea decalajelor dintre tarile in curs de dezvoltare, pusa in evidenta de adancirea
prapastiei dintre subregiunile mai dinamice şi cele cu un nivel economic redus din Asia,
Africa sau America Latina.
Aceste schimbari au condus la o noua optica, la noi atitudini şi maniere de abordare a
problematicii dezvoltarii economiei mondiale. Recentele reforme ale politicii economice
externe din tarile in curs de dezvoltare, reflecta interesul pentru o viziune originala de
dezvoltare, compatibila cu realitatea mondiala actuala.
In opinia specialiştilor, este unanim acceptata ideea ca, dezvoltarea economiilor
nationale, practic desfaşurarea oricaror activitati economice, politice, diplomatice, culturale,
sociale este puternic ancorata de evolutia procesului de cooperare şi integrare regionala. In
contextul mondial actual, de globalizare a economiilor, cooperarea Nord -Sud ca şi cea Sud-
Sud constituie o realitate care creeaza premisele integrarii regionale, cu scop declarat de
creştere a competitivitatii tuturor statelor şi in principal a celor slab dezvoltate, pe pietele

3
internationale. Reactivarea in ultimii ani a procesului de integrare la nivel bilateral,
intraregional sau regional a presupus in primul rand, adoptarea de catre tarile in curs de
dezvoltare a unor puncte de vedere noi, bazate pe acceptarea realitatii necesitatii creşterii
interdependentelor dintre state, a liberalizarii schimburilor economice internationale, a creerii
unor mecanisme interregionale de finantare a comertului, a adoptarii unor programe comune
de dezvoltare s.a., considerate a fi factori cheie in creşterea economica nationala şi globala.
Teoria integrarii economice se refera la aplicarea unei politici comerciale
discriminatorii a unor tari, prin care se elimina barierele comerciale si se liberalizeaza
comertul numai pentru tarile care creeaza aceaste zone de liber schimb. Gradul de integrare
economica, care difera in functie de angajamentele preferentiale economice stabilite intre
tarile partenere, poate creste de la nivelul zonelor de comert liber, la uniuni vamale
imperfecte, la piete comune si pana la nivelul de uniuni economice.
In septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piata libera. Acesta a fost
primul acord de comert bilateral sem\znat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru barierele
tarifare in comertul cu bunuri dintre cele doua tari. Comertul cu servicii a fost de asemenea
liberalizat si unele demersuri au fost facute pentru protectia drepturilor intelectuale de
proprietate.
Desi SUA si Canada au avut un acord de comert liber pentru autoturisme din 1965,
evolutiile din economia mondiala, si mai ales din spatiul european au determinat aparitia unui
astfel de acord pentru toate produsele.
Ca replica la eforturile de creare in Europa Occidentala a Spatiului Economic
European, in iunie 1991 au inceput intre reprezenantii SUA, Canadei si Mexicului negocierile
privind crearea unei zone de comert liber intre cele trei tari.
Ideea crearii unei zone de comert liber a Americii de Nord a fost exprimata prima data
in anul 1990 cu prlejul intalnirii dintre presedintii SUA si Mexicului, Canada, care semnase
anterior un tratat de comert liber cu SUA , a aderat ulterior la acest proiect.
Negocierile au incput in anul 1991 si au vizat extinderea acordului dintre SUA si
Canada si pentru Mexic, printr-o intelegere numita -Acordul de Liber Schimb Nord American
(NAFTA - North American Free Trad Agreement). Acordul a fost semnat in anul 1993 de
catre liderii celor trei tari: George Bus - SUA, Brian Mulroney - Canada, Carlos Salinas de
Gortari - Mexic si a intrat in vigoare in ianuarie 1994.
Intrarea in vigoare a NAFTA reprezinta crearea celei mai mari zone de comert liber
din lume care la inceputul anului 1990 includea o populatie de circa 385 de milioane de
locuitori, avea un PIB de 6270 miliarde de dolari ( 40% din PIB-ul mondial) si participa cu
20% la comertul mondial.
Intr-un discurs foarte important, rostit la intalnirea la nivel inalt la Miami din
decembrie 1994, presedintele Clinton a transformat propunerile unilaterale pentru liber
schimb intre cele doua Americi, facute de presedintii Ronald Reagan si George Bush, intr-un
angajament formal din partea tuturor sefilor de stat din emisfera vestica. -Clinton a descris
NAFTA ca pe un prim pas vital pentru un nou tip de comunitate a natiunilor, contruit pe o
baza comuna de valori democratice, stimulat de liberul schimb al bunurilor, serviciilor si
capitalului, devotat drepturilor omului si protejarii mediului inconjurator.
In cele 22 de capitole si 7 anexe, Acordul de Liber Schimb Nord American
reglementeaza tranzactiile comerciale intre SUA, Canada si Mexic, in vederea eliminarii
obstacolelor tarifare si netarifare si are implicatie deosebita nu numai asupra relatiilor
economice, dar si asupra celor sociale si politice ale tarilor membre. Documentul face referire
la: accesul la piete, regulile de origine, reglementarile comerciale, comertul cu servicii,
investitiile, asigurarea proprietatii intelectuale, solutionarea controverselor.
Prin acest acord s-a urmarit instaurarea unei puternice aliante economice, cu un
potential urias de utilizarea a fortei de munca, a productivitatii si nivelului de trai, careia si

4
alte tari din America Latina este posibil sa i se alature in viitor si care va avea efecte deosebite
asupra relatiilor cu alte tari industriale.
In prezent, ca marime, NAFTA reprezinta a doua zona de liber schimb a lumii, unind
365 milioane de consumatori din cele 3 state intr-o singura piata libera.
Dezbaterile asupra adoptarii NAFTA au fost lungi in toate cele trei tari dar, in SUA
aceasta a divizat membrii partidelor Democrat si Republican, si a avut opozanti din partea
unor sindicate si organizatii de protectia mediului. Multi s-au temut ca se vor pierde locuri de
munca pentru ca acordul ar avea drept consecinta mutarea productiei americane in Mexic
pentru a se exploata avantajele oferite de forta de munca ieftina, dar si legislatiile mai putin
severe privind protectia mediului si a muncii. Ca raspuns la aceste probleme, la acordul initial
au mai fost adaugate inca doua acorduri suplimentare: unul privind piata muncii si un altul
referitor la protectia mediului inconjurator. In final, in noiembrie 1993, Congresul SUA si-a
dat acordul pentru NAFTA.
Aspectele cele mai inovative, dar in acelasi timp si cele mai controversate ale NAFTA
sunt reglementarile legate de protectia mediului, care sunt incluse si in acordul propriu-zis,
dar si in acordul separat numit Acordul Suplimentar asupra Mediului. Aceste prevederi fac ca
NAFTA sa fie cel mai elaborat acord de liber schimb din punct de vedere al protectiei
mediului. Acest acord suplimentar a infiintat si o Comisie de Cooperare a Mediului (CEC),
alcatuita din experti in domeniu din cele trei tari participante.
De precizat este faptul ca la momentul intrarii in viguare a acordului Canada era deja
cel mai mare partener de comert al SUA, cu 150 mld $ din comert (75% din suma venea din
sistemul comercial liberalizat). Pactul a avut ca scop eliminarea barierelor tarifare si netarifare
intre cele doua tari pana in 1998. S-au stabilit de asemenea pentru prima data un set de reguli
pentru comertul cu servicii, in care fiecare tara trebuia sa fie de acord si sa trateze sectorul de
servicii a tarii vecine exact ca si pe propriul sau sector si sa reduca costurile la serviciile ce tin
de contabili, avocati si ingineri sau alte profesii care se executa pe linia granitei. In plus,
acordul a eliminat toate restrictiile care au mai ramas in domeniul investitiilor pe piata celor
doua tari.
In septembrie 1993, SUA, Canada si Mexic semnau Acordul Nord American de
Comert Liber (NAFTA) care a fost valabil incepand cu 1 ianuarie 1994. Acest acord a adus
ulterior la comert liber cu bunuri si servicii pe toata aria Americii de Nord. Cu exporturi in
valoare de 40 mld $ si importuri din SUA in anul 1993 de 41 $, Mexic era deja al treilea
partener de comert al SUA, dupa Canada si Japonia in momentul semnarii contractului. Cel
mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comertului dintre SUA si Mexic.
Beneficiile SUA in urma existentei NAFTA au fost sporirea competitiei produselor si
pietele de resurse; la fel ca si reducerea preturilor la multe bunuri consumate de americani. De
fapt, intre 1994 si 1999 comertul bilateral SUA - Mexic a crescut la 130%. Deoarece
economia SUA este de 20 de ori mai mare decat cea a Mexicului, castigurile din NAFTA
comparate direct proportional cu PIB–ul ei (ale SUA) au fost mai mici decat cele ale
Mexicului. Mai mult decat atat, se asteapta ca NAFTA sa aduca pierderi de 150 000 locuri de
munca necalificate, dar castiguri de 325 000 locuri de munca calificate avand o crestere
generala de angajari in jur de 175 000 de locuri de munca in SUA. De fapt, in 2002 s-a
estimat un castig de locuri de munca in America variind in jurul sumelor de 90 000 pana
la 160 000, ca rezultat al existentei NAFTA. Ariile cu o salarizare mai mica din SUA, cum ar
fi Alabama sau Arkansas au avut de suferit, in timp ce ariile cu salarizare mai mare au castigat
o indexare de 3 mld $ pentru muncitori; aceasta suma fiind in detrimentul zonelor
defavorizate. Accesul la comertul liber in Mexic a permis industriilor din SUA sa importe
masiv componente din Mexic si sa mentina alte operatiuni mai degraba in SUA, decat sa
piarda locurile de munca in industrie in fata tarilor cu salarizare mica.

5
Unele dintre locurile de munca castigate de Mexic nu au venit de fapt din SUA, ci din
alte tari precum Malayesia, unde in zilele noastre salariile sunt aproximativ egale cu cele din
Mexic. Ca si o conditie NAFTA, SUA a mai negociat o serie de acorduri suplimentare cu
Mexic in ceea ce priveste locurile de munca si standardele mediului inconjurator (pentru a
preveni ca firmele din SUA sa-si mute sediile in Mexic, unde pot avea mai multe avantaje in
ceea ce priveste legile de mediu, salarizarea si forta de munca) dar in acelasi timp sa-si
protejeze unele industrii americane de unele importuri, care le-ar putea periclita integritatea si
balanta comerciala.
Mexic a beneficiat de NAFTA astfel:
1. exporturile au crescut datorita accesului la enorma piata americana
2. s-a incurajat „reintoarcerea” de capital ( capital ce a parasit Mexicul in cautare unor
piete mai mari si mai sigure in strainatate, cu precadere in SUA)
3. reforme structurale interne mai rapide.
Cu toate acestea, Mexic-ul a suferit o pierdere de locuri de munca si « intrari » in agricultura,
dar aceste pierderi au fost mai mult sau mai putin acoperite de « intrarile » in industrie.
Tabelul 1 prezinta rezultatele estimate pe termen lung ale impactului NAFTA asupra
Mexicului in 2005. Intre 1995-2005, PIB-ul real al Mexicului a fost estimat sa creasca cu o
rata de 5.2% pe an cu NAFTA, iar fara NAFTA cu doar 3.8%. Alte rezultate asteptate:
1. NAFTA a sperat de asemenea sa reduca rata inflatiei din Mexic de la 14.5% la 9.7% per an,
iar rata de interes pe termen scurt de la 18.3% la 13%
2. sa sporeasca intrarile de investitii directe straine de la 6 mld $ la 9.2 mld $ si sa creasca
exporturile de la 8.3% la 10.4%
3. sa mareasca deficitul de comert de la 9.7 mld $ la 14 mld $ si intrarile de capital de la 10.6
mld $ la 14.7 mld $ per an. Exceptand 1995 (cand Mexicul a suferit o grava criza economica
si financiara) si perioada 2000-2002 (cand Mexicul a fost afectat de cresterea lenta si de
recesiunea din economia Americii). Mexic s-a descurcat foarte bine in realizarea obiectivelor
sale.

Cu timpul, cresterea pietei muncii si marirea salariilor in industrie vor fi motive pentru
care se va reduce presiunea asupra mexicanilor de a emigra spre SUA. Mexic a trecut peste
adanca criza financiara in anul 1997 si peste recesiunea din 1995, concentrandu-se apoi pe o
crestere pe termen lung rapida. Succesul inregistrat de NAFTA a incurajat alte tari din lume
sa initieze diverse forme de integrare la nivel regional. Chiar daca aceste forme de integrare
au avut sau nu succes, efectul major al acestei integrari economice intre tari este distributia
castigurilor printre / intre membri. De fapt, beneficiile sunt in mare masura alocate celor mai
avansate tari din grup.

6
CAPITOLUL II
CONTINUTUL SI PREVERDERILE NAFTA
NAFTA este o zona de liber schimb de un tip aparte şi nu s-a pus problema, pana in prezent,
sa evolueze in directia crearii unei piete comune care sa permita pe larg şi libera circulatie a factorilor
de productie. Exista cercuri de interese in toate cele trei tari care critica aceasta omisiune din tratat, ele
argumentand ca din moment ce se prevede o libera circulatie a capitalului este eronat ca nu se prevede
şi libera circulatie a celuilalt factor de productie şi anume forta de munca.

Aceasta atitudine nu a depaşit stadiul retoricii pentru ca a fost evident ca o liberalizare mai
cuprinzatoare nu va obtine acordul in SUA şi Canada, care se opun ideii ca forta de munca mai putin
calificata şi mult mai ieftina din Mexic sa primeasca acces liber pe pietele lor. Aceasta este o realitate
inexorabila in cazul integrarii intre tari cu nivel mediu al veniturilor redus şi tari cu venituri pe locuitor
mult mai mari.

Statisticile arata ca mişcarile de forta de munca intre Mexic şi SUA, legale sau clandestine,
sunt mult mai pronuntate decat intre tarile membre UE. In concluzie, cele 3 state SUA, Mexic si
Canada au ajuns la un punct comun, si anume ca o astfel de relatie comerciala precum este Nafta, le-ar
fi prielnica

SUA a efectuat in perioada incheierii acordului o trecere surprinzatoare de la vechile sale idei
de multilateralism, la o optiune mai rezervata in domeniul comertului international, şi anume
regionalismul.

Aceasta schimbare de politica a avut la baza doua cauze:

Mai intai, erau frecvente şi suparatoare nemultumirile grupurilor americane cu privire


la procesul de liberalizare comerciala impus de GATT. Desigur ca o economie ca cea americana nu se
putea simti multumita sa negocieze de la egal la egal cu state mult mai putin dezvoltate şi sa nu-şi
poata impune punctul de vedere datorita regulilor GATT. Stagnarea comertului international in unele
domenii foarte dinamice cum ar fi serviciile, investitiile şi drepturile de proprietate intelectuala este
atribuita, de asemenea, tot tipului de relatii comerciale impuse de GATT.

A doua mare cauza a inclinatiei SUA catre regionalism a fost extinderea şi adancirea Uniunii
Europene. Pentru SUA devenea clar faptul ca in Europa regionalismul a devenit o politica activa şi
eficienta. Adancirea integrarii europene nu a fost insa cauza principala a declanşarii procesului de
integrare american, ci a constituit un context favorabil pentru lansarea sa. NAFTA nu era vazut atunci

7
ca un adversar al UE, ci se aştepta ca, la un moment dat, sa se produca o apropiere intre aceste puteri
regionale.

Canada nu are o istorie indelungata in privinta politicilor de liberalizare a comertului


international. De fapt, Canada este ultimul stat industrializat care s-a aliniat la procesul de liberalizare
a schimburilor comerciale (schimbare petrecuta in cadrul Rundei Tokyo, finalizata in 1979). Chiar şi
acum, media tarifara canadiana este de peste 8 %, valoare de doua ori mai mare decat a SUA. In
perioada premergatoare lansarii NAFTA, Canada avea o activitate economica dominata de crearea de
filiale şi sucursale cu activitati productive puternic protejate de importuri şi cu desfacere indeosebi pe
piata SUA. Productivitatea medie a muncii in Canada se situa cu peste 25 % sub cea a SUA, iar
Canada nu reuşea sa obtina succese notabile in diversificarea pietelor sale de export. Canada avea
cateva motive bine intemeiate sa sustina regionalizarea.

Canada avea in primul rand nevoie de investitii pentru a realiza economii de scara şi deci se
impunea o anumita liberalizare a procesului investitional. O alta speranta a Canadei era sa reuşeasca sa
sparga barierele vamale americane devenite mai restrictive şi mai rafinate. Canada a fost prima care a
solicitat, dupa crearea NAFTA, instituirea unei comisii cu sarcina de a armoniza legislatia comerciala
din cele trei tari. De asemenea, Canada era conştienta de rolul ei de punte de legatura intre nou-
formatul acord şi vechea Uniune Europeana (cu care Canada are legaturi mai profunde decat celelalte
doua state, dintr-o inertie a istoriei).

In Mexic erau inca la moda idei conform carora integrarea economica nord-americana ar duce
la dependenta statelor mai putin dezvoltate de economiile statelor dezvoltate. Aceste idei erau in
special alimentate de un sentiment cu radacini istorice de suspiciune fata de orice initiative americane.
Insa, odata cu lansarea unei noi strategii economice a Mexicului, de substituire a importurilor şi de
extindere a exporturilor, era imposibil de ignorat imensa piata nord-americana. Atunci cand
conducatorii mexicani au inceput sa realizeze ca investitiile straine directe provenind din Europa nu
vor fi suficiente şi ca piata europeana nu se va deschide semnificativ pentru produsele industriale
mexicane, ideea unei zone de liber schimb americane a parut o scapare pentru economia acestui stat cu
o industrie emergenta. Un alt aspect care a contat mult in decizia finala a Mexicului a fost faptul ca
majoritatea leader-ilor politici şi economici mexicani erau de formatie americana, fiind absolventi ai
marilor universitati din SUA şi avand adanc inradacinata conceptia economiei de piata. Astfel, s-a
creat un adevarat curent in cercurile economice mexicane care sustinea in modul cel mai vadit
realizarea acordului de liber schimb. S-a lansat atunci un pachet de reforme care facea ireversibil
cursul economic pentru orice echipa guvernamentala ulterioara şi motiva autoritatile din SUA sa
priveasca “cu alti ochi” eforturile vecinului mai putin dezvoltat. Cercurile de interese din Mexic
exprimau un sprijin masiv pentru crearea NAFTA, sprijin mai important decat cel oferit de unele
grupuri de interese din SUA. Se apreciaza insa ca gradul de cunoaştere şi intelegere reala a efectelor
crearii zonei de liber schimb era mai redus in Mexic decat in SUA. Datorita compozitiei şi atitudinii
diferite a Senatului şi a Camerei Deputatilor, guvernul mexican a avut grija ca problema participarii la
NAFTA sa fie lansata in Senat şi nu in Camera Deputatilor, unde oponentii erau mult mai numeroşi.
Cea mai mare parte a media, indeosebi televiziunea, a sprijinit initiativa NAFTA. Astfel, deşi este
relativ simplu de analizat ratiunea autoritatilor mexicane in acest domeniu, este mult mai dificil sa se
aprecieze şi sa se evalueze exact perceptia publica fata de participarea la NAFTA şi de modificarea
atitudinii fata de SUA. Lipsa unui pachet de
organisme executive puternice şi importante nu trebuie sa ne conduca la concluzia ca NAFTA nu
dispune de o retea institutionala specifica. Intr-adevar, NAFTA se diferentiaza fata de alte aranjamente
integrationiste deoarece nu este dotata cu instrumente executive de tipul Comisiei Uniunii Europene.
Acest lucru a fost convenit in mod deliberat pentru a minimiza dimensiunea politica a procesului.

8
Exista un fel de Comisie a NAFTA cu sediul la Mexico City, dar aceasta nu este un organ executiv cu
actiune permanenta şi nici o autoritate autonoma cu initiativa legislativa. Ea are, in special, rolul de a
sprijini rezolvarea diferendelor intre cele trei parti şi de a servi ca un forum de discutii intre ele. Ea
seamana mai mult cu Consiliul European decat cu Comisia Europeana. NAFTA difera, de asemenea,
de Uniunea Europeana şi prin faptul ca nu este dotata cu mecanisme de gestionare a transferului de
resurse de la economiile mai puternice catre Mexic. Crearea acestor mecanisme ar fi facut improbabila
aprobarea acordului in SUA şi Canada. Cu toate acestea, informal, cand Mexicul, confruntat cu marea
criza financiara, a avut nevoie de sprijin financiar la finele anului 1994, acesta a fost oferit totuşi, cu
destula promptitudine şi generozitate. Cu toate acestea, NAFTA functioneaza cu ajutorul unor
organizatii care sunt in aşa fel create incat sa fie perfect adaptabile conditiilor schimbatoare ale unor
relatii internationale de schimb foarte dinamice. Aceste institutii (care au rang de “organizatie”, adica
dispun de un anumit grad de autonomie), sunt conduse de reprezentanti ai tuturor celor trei tari
membre.

La aparitia sa, NAFTA a avut mai multe semnificatii:

 NAFTA a reprezentat schimbarea politicii SUA in directia regionalizarii, in pofida vechilor ei


conceptii despre multilateralitate;
 NAFTA este o grupare economica integrationista intre superputerea economica a lumii, SUA,
şi doua tari cu un potential diferit: Canada (tara membra G7) şi Mexic, o tara cu economie in
dezvoltare;
 alaturarea a doua tari cu venit pe locuitor foarte ridicat uneia cu un venit substantial mai
scazut, ne conduce la concluzia ca unul dintre scopuri a fost şi acela de a deplasa axa de
dezvoltare economica spre sud;
 NAFTA nu a luat naştere din nisip, ci s-a bazat inca din faza negocierilor pe indelungatele
relatii comerciale dintre SUA şi Canada, respectiv SUA şi Mexic.

Cele şapte institutii pe care se bazeaza NAFTA sunt:

1. Comisia pentru Liberul Schimb (Free Trade Comission)

2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

3. Secretariatul NAFTA

4. Comisia pentru Cooperare in Domeniul Muncii

5. Comisia pentru Cooperare in Domeniul Mediului Inconjurator

(CEC)

6. Banca Nord-Americana de Dezvoltare (NADB)

7. Comisia pentru cooperare cu statele vecine in domeniul

mediului inconjurator (BECC)

1. Comisia pentru Liberul Schimb

9
Acest organism este baza NAFTA şi este alcatuit din miniştrii de comert ai celor trei tari. De
fapt, Comisia nu este o institutie in sensul propriu, deoarece se reuneşte doar cand este nevoie sau la
intalnirile anuale.

Aceasta Comisie are doua roluri majore:

- supravegheaza implementarea completa a NAFTA pana in 2008; - mediaza conflictele dintre membri
NAFTA.

Comisia Liberului Schimb (FTC) este cel mai important grup executiv care a sarbatorit şase intalniri
guvernamentale, dintre care ultima a avut loc la Ottawa pe 23 aprilie 1999, prilej cu care, miniştrii
comertului din Canada, SUA şi Mexic au comemorat cea de a V-a aniversare a NAFTA.

Au fost subliniate efectele pozitive pe care le-a avut acordul asupra economiilor lor şi
beneficiile aduse cetatenilor din America de Nord. In opinia Comisiei, dinamismul comertului intra-
regional a diminuat mult impactul economic negativ al vizelor financiare mexicane. Miniştrii au aratat
ca, de la omologarea NAFTA, forta de munca a crescut cu 10% in Canada (cca. 1,3 milioane de slujbe
noi), 22% in Mexic (2,2 milioane slujbe) şi mai mult de 7 % in SUA (12,8 milioane locuri de munca).

2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

Munca de zi cu zi pentru implementarea NAFTA este dusa de mai mult de 25 de comisii


trilaterale, grupuri de lucru şi birouri subsidiare (pentru aspectele tehnice ale problemelor). Toate
aceste institutii sunt prezidate de cate un membru din fiecare tara, provenind din diferitele agentii ale
statelor, in functie de aria pe care o acopera respectiva comisie. Astfel, comisiile sunt organizate pe
domenii cum ar fi: agricultura, comert, justitie, transporturi, protectia mediului, imigratie, etc.

Grupurile de lucru sunt insarcinate cu administrarea activitatilor

derivate din functionarea zonei de liber schimb. Aceste grupuri de lucru vizeaza urmatoarele activitati:

• armonizarea sau asigurarea compatibilitatii intre normele tehnice şi standardele industriale;

• uniformizarea reglementarilor pentru mijloacele de transport care vor avea dreptul sa traverseze
teritoriile celor trei tari cu normele sanitare şi fitosanitare;

• simplificarea şi uniformizarea regulilor de origine;

• accelerarea procesului de armonizare a formalitatilor vamale şi

liberalizare comerciala;

• facilitarea comertului in sectoare sensibile, cum ar fi: agricultura, textile şi confectii, telecomunicatii;

• adoptarea de proceduri unitare pentru derularea relatiilor financiare intre cele trei tari membre.

3. Secretariatul NAFTA

10
Fiecare tara şi-a stabilit un secretariat NAFTA propriu pentru a asista Comisia pentru Liberul
Schimb, in munca sa de a facilita rezolvarea anumitor probleme de disputa intre membrii NAFTA.
Secretariatul administreaza, in special, procesul de rezolutie a disputelor din cadrul Capitolelor 11, 14,
19 şi 20 din NAFTA. Astfel, Secretariatul NAFTA, este un mecanism de solutionare a diferendelor
comerciale, indeosebi cele legate de anchetele de dumping şi de subventionare a exporturilor privind
agricultura şi aspectele financiare. Metodologia de solutionare a divergentelor cu privire la actiunile
dedovedire a practicilor comerciale neloiale este oarecum inovativa şi are menirea de a atenua
proceduri arbitrare care actioneaza rapid şi superficial, generand discriminare şi facand nefunctionala
zona de liber schimb. Fiecare secretariat national pastreaza un registru asemanator cu cele
caracteristice tribunalelor de justitie. Suplimentar, secretariatele NAFTA au in subordine şi diferite
alte comisii şi grupuri de lucru.

4. Comisia pentru Cooperare in Domeniul Muncii

Comisia pentru Cooperare in Domeniul Muncii, constituita dintr-un Consiliu Ministerial şi un


Secretariat, este o organizatie creata sub patronajul NAALC (Acordul Nord-American pentru
Cooperare in Domeniul Muncii). Acesta este primul tratat din istoria SUA care leaga regulamentele de
munca de un standard international. NAALC a dat Acordului de Liber Schimb o latura sociala care i-a
obligat pe ceilalti doi parteneri ai SUA sa asigure conditii de munca mai bune, un nivel de trai mai
ridicat şi sa respecte cele 11 principii stabilite de comun acord.

Cu toate acestea, exista şi critici la adresa NAALC referitoare la faptul ca drepturile colective
de protectie sociala şi dreptul de libertate a formarii de asociatii de protectie a organizatorilor nu sunt
aplicabile. Justificarea oficiala pentru aceasta problema a fost faptul ca includerea acestor drepturi ar
putea aduce prejudicii discutiilor in continua desfaşurare cu privire la relatiile de munca. Un acord
puternic ar fi trebuit sa cuprinda toate principiile de protectie sociala. O alta observatie critica este şi
cea cu privire la perioada prea lunga de timp necesara pentru a realiza şi solutiona o plangere la
NAALC. Intradevar, poate dura ani intregi de la completarea unei plangeri şi pana la obtinerea unui
acord ministerial pentru rezolvarea problemei. NAALC se justifica prin aceea ca Ministerele Muncii şi
NAO (National Administrative Office) trebuie sa aiba la dispozitie suficient timp pentru a examina şi
evalua reclamatiile in vederea identificarii celor mai bune solutii. Oricum, cea mai mare problema nu
este pana la urma, perioada de timp necesara, ci faptul ca plangerile şi petitiile depuse au avut pana
acum rezultate slabe.4 NAALC işi are cartierul general stabilit in Dallas.

5. Comisia pentru Cooperare in Domeniul Mediului Inconjurator

Aceasta Comisie a fost creata in cadrul NAAEC (Acordul Nord- American pentru Cooperare
in Domeniul Mediului Inconjurator) şi işi are sediul la San Antonio. Comisia are rolul de a mari
cooperarea şi participarea in masa la conservarea mediului natural nord-american. Scopurile comisiei
sunt de a supraveghea respectarea legilor privitoare la mediu şi de a preveni eventualele surse de
conflict din cauza nerespectarii regulilor referitoare la mediu in relatiile comerciale. In acest sens,
NAAEC a realizat programe care sa permita o mai buna informare regionala, vaste expertize tehnice şi
reglementari care sa determine implementarea programelor de cooperare trilaterala. Comisia NAAEC

11
a adresat apeluri referitoare la comertul cu produse agricole care pot fi afectate de o folosire abuziva a
produselor chimice periculoase pentru sanatatea omului şi a planetei.

Un alt punct de reper in actiunile de conservare a mediului inconjurator il reprezinta


ecosistemele naturale ale Americii de Nord, pastrarea pe cat posibil a mediului natural, pentru aceasta
fiind alocate sume de bani uriaşe şi realizate proiecte de mare anvergura prin intermediul Bancii de
Dezvoltare Nord-Americana.

In cadrul intalnirii de la Banff, Alberta, din 27 – 28 iunie 1999, NAAEC a anuntat crearea Planului de
Actiune Regionala Nord – American (NARAP), care are in vedere folosirea in conditii proprii a
substantelor chimice. Acest plan de actiune reia angajamentul Comisiei pentru Cooperarea Mediului
Inconjurator (CEC) privind reducerea folosirii agentilor chimici poluanti ce afecteaza sanatatea
populatiei, in special copiii. Consiliul a ajuns, de asemenea, la un acord privind crearea unui plan de
actiune cu scopul monitorizarii şi evaluarii mediului inconjurator, pe baza unor actiuni şi masuri de
sustinere a folosirii in conditii proprii a substantelor chimice.

6. Banca Nord-Americana de Dezvoltare

Principalul rol al NADB (North-American Development Bank), al carei sediu este la San
Antonio, este de a finanta proiectele elaborate de BECC şi de a acorda asistenta statelor vecine
grupului “celor trei” la realizarea de diferite programe pe termen lung şi chiar de a oferi avantaje
financiare clare acestor tari vecine. (ex: finantarea infrastructurilor transfrontaliere). Din decembrie
2000, NADB a autorizat credite, garantii şi/sau resurse neachitabile valorand 182 milioane USD
impartite intre 22 de proiecte de baza in Aqua Prieta, Alton, Brawley, Calexico, Ciudad Juarez, Del
Rio, Donna, El Paso J.R., El Paso Lower Valley,Heber, Mercedes, Mexicali, Naco, Texas, Puerto
Penasco, Reynosa, Roma, San Diego, Tijuana şi Westmorland. Aceste proiecte reprezinta o investitie
totala de 614 milioane USD şi beneficiaza 5,5 milioane locuitori de pe ambele parti ale granitei Mexic
– SUA. NADB a semnat contracte de credit şi/sau resurse neachitabile pentru Fondul de Baza al
Regiunii de Granita (BEIF) pentru 15 din cele 22 de proiecte aprobate: 6 imprumuturi de 11,5
milioane USD şi 11 fonduri de investitii aprobate de BEIF valorand 94,4 milioane USD. In total,
creditul valorand 49,75 milioane USD a fost furnizat pentru 14 din aceste proiecte.

7. Comisia pentru cooperare cu statele vecine in domeniul mediului inconjurator

Rolul acestei comisii este de a asista statele vecine şi comunitatile locale la realizarea de
proiecte de infrastructuri in legatura cu protectia mediului. De asemenea, BECC are rolul de a evalua
fezabilitatea şi compatibilitatea cu normele de poluare ale echipamentelor firmelor care solicita sprijin
financiar de la NADB. BECC are şi misiunea de a popularize actiunile de prevenire a poluarii. Din
ianuarie 2000, BECC a atestat 33 de proiecte, valorand aproape 695 milioane USD şi a furnizat
asistenta tehnica cu scopul de a le asigura viabilitatea. Dintre aceste proiecte, 21 sunt alocate de-a
lungul frontierei de sud a SUA şi 12 sunt alocate de-a lungul frontierei SUA cu Mexic. Aceste
programe aduc beneficii pentru 7 milioane de locuitori din coridorul mexican şi american.

12
Continutul şi prevederile NAFTA

Preambulul acordului expune principiile care constituie fundamentul acestuia. Tarile


participante işi exprima intentia de a promova creşterea economica prin expansiunea comertului şi a
oportunitatilor investitionale, creşterea competitivitatii internationale cu respectarea protectiei
mediului, dezvoltarea economica sustinuta şi protejarea, amplificarea şi punerea in practica a
drepturilor fortei de munca, precum şi imbunatatirea conditiilor de munca in cele trei state.

Obiectivele acordului sunt:

a) eliminarea barierelor comerciale şi facilitarea transportului de bunuri şi servicii la nivel de granite


teritoriale, intre teritoriile partilor semnatare ale Acordului;

b) promovarea conditiilor pentru concurenta loiala in interiorul zonei de liber schimb;

c) creşterea substantiala a oportunitatilor investitionale;

d) protejarea corespunzatoare a drepturilor de proprietate intelectuala in teritoriile fiecarei parti


semnatare;

e) stabilirea procedurilor adecvate pentru aplicarea tratatului şi solutionarea conflictelor;

f) stimularea cooperarii trilaterale, regionale şi multilaterale pentru extinderea şi marirea beneficiilor


acestui Acord.

Pentru situatii conflictuale se stabileşte ca prevederile tratatului prevaleaza tuturor celorlalte


conventii, cu unele exceptii (ex: cele referitoare la mediu).

Acordul prevede eliminarea totala a taxelor vamale la intrarea in fiecare tara membra
NAFTA, a marfurilor originare din Mexic, Canada şi SUA pe parcursul unei perioade de tranzitie, iar
pentru determinarea celor care se bucura de acest regim sunt stabilite reguli de origine foarte stricte.
Acestea sunt formulate pentru a face ca avantajele oferite de NAFTA sa nu se acorde decat bunurilor
produse in America de Nord, pentru a stabili reguli clare şi a obtine rezultate previzibile, dar şi pentru
a reduce obstacolele administrative pentru exportatorii, importatorii şi producatorii ce-şi realizeaza
activitatile in virtutea acordului.

Conform regulilor de origine, un produs se considera originar din zona atunci cand este produs
in totalitate in America de Nord sau, in cazul in care contine materiale importante, acestea trebuie sa
fie astfel transformate incat sa li se schimbe categoria tarifara. Uneori, pe langa aceasta conditie,
respectivul produs trebuie sa contina un anumit procentaj de materii prime nationale. O clauza de
minim permite bunurilor ce contin cantitati foarte reduse de materiale “neoriginare” (nu mai mult de 7
% din pretul lor) sa se bucure de tratament preferential.

Dispozitiile in materie de administratie vamala stabilesc:

 reglementarile uniforme ce asigura aplicarea, administrarea şi interpretarea comuna a regulilor


de origine;

13
 un certificat de origine uniform, precum şi cerinte de certificare
 şi proceduri pe care sa le urmeze cei ce solicita tratament preferential;
 reguli comune pentru contabilizarea marfurilor;
 reguli, atat pentru importatori, cat şi pentru autoritatea vamala in ceea ce priveşte verificarea
originii marfurilor;
 hotarari prealabile asupra originii bunurilor emise de autoritatea vamala a tarii importatoare;
 un grup de lucru trilateral care se va ocupa de modificarea ulterioara a regulilor de origine şi
reglementarilor uniforme;
 termene specifice pentru rezolvarea rapida a controverselor intre tarile semnatare in materie de
reguli de origine.
Nici o tara semnatara nu va putea, invocand diferite motive de export, sa returneze, sa reduca
sau sa renunte la:

a. o taxa vamala antidumping sau cu caracter protectionist ce este compatibila cu o lege


interna a unei tari sau nu este incompatibila cu Acordul privind rezolvarea disputelor fiscale referitoare
la legile Antidumping şi Protectioniste;

b. o renta oferita sau primita de pe urma unui bun importat ce reiese dintr-un sistem
preferential referitor la administrarea restrictiilor cantitative la importuri, taxelor vamale sau
nivelurilor de tarifare preferentiale;

c. tarife vamale platite sau datorate pentru un bun importat pe teritoriul sau şi substituit apoi
cu un bun identic sau similar, care este apoi exportat spre teritoriul altei tari.

CAPITOLUL III
COMERTUL IN CADRUL NAFTA

Motivatii nationale pentru integrarea regionala

Crearea NAFTA a avut implicatii deosebite atat asupra relatiilor economice cat si asupra
celor politice si sociale ale tarilor Americii de Nord. Inca de la inceput el s-a dorit a fi un

14
avertisment dat Comunitatii Economice Europene, care va avea de suferit daca nu va proceda
la liberalizarea intr-o masura mai mare a accesului pe pietele tarilor comunitare.
Dincolo de motivatiile comune, specifice gruparilor integrationiste regionale, fiecare
dintre cele trei state semnatare ale Acordului NAFTA au avut motivatii specifice, care au
fundamentat decizia de creare a zonei de comert liber.

Statele Unite ale Americii


Majoritatea analistilor apreciaza ca doua au fost motivatiile principale care au determinat
SUA sa abandoneze inclinatia spre sustinerea neconditionata a multilateralismului si sa se
orienteze catre gruparile regionale.
O prima motivatie ar fi frustrarea produsa grupurilor de interese americane de catre lipsa
de dinamism a procesului de liberalizare comerciala gestionat de Acordul General pentru
Tarife si Comert (GATT). Sustinatorii regionalismului au adus argumente serioase in favoarea
abandonarii orientarii exclusive catre clauza natiunii cele mai favorizate, aratand ca, in
problemele mai dificile, in care negocierile multilaterale se aflau in impas (serviciile,
investitiile, drepturile de proprietate intelectuala), aranjamentele comerciale regionale vor gasi
solutii mai eficiente, contribuind astfel si la dinamizarea procesului de liberalizare
multilaterala.
Al doilea set de argumente in favoarea inclinatiei SUA spre valentele regionalismului a
derivat din provocarile lansate de adancirea procesului de integrare europeana. Era evident ca,
pe termen mediu si lung, tarile aflate in afara gruparilor economice regionale vor avea de
suferit in relatiile cu concurentii din interiorul unor asemenea blocuri comerciale. De aceea,
devenea din ce in ce mai dificil ca SUA sa nu se implice in grupari integrationiste pentru a nu
discrimina partenerii terti, cata vreme exportatorii americani pierdeau in concurenta de pe
piata vest europeana. Adancirea integrarii europene nu a fost cauza aparitiei NAFTA ci a creat
un context favorabil; in ciuda avertismentului care s-a dorit a fi lansat Uniunii Europene,
multi analisti au apreciat ca cele doua grupari nu vor fi rivale, ci vor sfarsi prin a avea mai
multe interese comune decat divergente.
In afara acestor motivatii, SUA spera ca va atrage un volum mai mare de capital si
know-how japonez in emisfera occidentala si totodata sa isi creeze noi surse de aprovizionare
cu materii prime, largi piete de desfacere si sa creasca competitivitatea propriilor produse, ca
urmare a deplasarii productiei in noile zone geografice si fortei de munca ieftine.

Canada
Motivatiile canadiene, desi la fel de puternice, au avut la baza ratiuni economice
diferite. Piata canadiana era mult mai protectionista decat cea americana, Canada intrand in
procesul de liberalizare multilaterala doar la inceputul anilor 1980. In plus, economia
canadiana era foarte dependenta de cea americana in ceea ce priveste exporturile si atragerea
de investitii. In conditiile in care SUA ameninta cu o politica extrem de restrictiva pentru
exportatorii canadieni in anii 1980, devenea necesara negocierea unei zone de liber schimb.
Astfel, putem sintetiza cele doua obiective majore ale Canadei in crearea NAFTA:

1. atragerea de fluxuri de investitii in capacitati de productie suficient de


mari pentru a maximiza efectele economiei de scala;
2. protejarea de protectionismul american.

NAFTA a reprezentat pentru guvernul canadian un proiect mai degraba problematic


decat promitator. Canada se temea sa liberalizeze comertul in relatie cu o tara ale carei
venituri erau net inferioare comparativ cu cele nationale si a carei pondere in comertul
exterior era nesemnificativa. In plus, opozantii canadieni se temeau ca NAFTA ca aduce

15
beneficii numai SUA, Mexicul si Canada fiind doar “spitele” unei roti la care SUA reprezenta
“butucul”. Chiar daca ulterior, o parte din temeri s-a dovedit nefondate, Mexicul devenind
chiar liantul intre America de Nord si America Centrala si Latina si oferind posibilitatea
extinderii pe viitor a organizatiei. Canada a intrat in NAFTA cu pasi ezitanti.

Mexic
In cazul Mexicului, NAFTA a constituit un nou pas intr-un proces de liberalizare
economica inceput la mijlocul anilor 1980. In 1982, dupa ce Mexicul isi crescuse tarifele si
stabilise diferite bariere netarifare ca raspuns la criza balantei de plati, rata medie a tarifului
vamal era de 27%, importatorii fiind nevoiti sa ceara aprobari pentru toate importurile
realizate. Mexicul a inceput apoi o serie de reforme economice majore (reducerea ponderii
importurilor care necesitau licente la 36% in 1985, 27% in 1986 si 22% in 1988; reducerea
ratei maxime a tarifului vamal de la 100% in 1982 la 20% in 1988 si a ratei medii a tarifului
vamal la 25% in 1985, 19% in 1987 si 10% in 1988116; privatizarea celei mai mari parti a
intreprinderilor de stat si liberalizarea unor sectoare majore ale economiei; reducerea inflatiei
de la 187,8% in 1987 la 6,4% in 1994117; liberalizarea investitiilor straine de capital) care a
culminat cu aderarea tarii la GATT in 1986. In ciuda acestui val de reforme, expertii mexicani
alimentau ideea ca integrarea nord-americana ar conduce la adancirea decalajelor economice
in favoarea partenerilor mai dezvoltati. Mai mult decat atat, gandirea stiintifica mexicana era
tributara scolii latino-americane, care postula teoria “dependencia”, a exploatarii statelor mai
putin dezvoltate de catre marile puteri economice prin comertul liber. Aceste doua curente
ideologice, alaturi de traditia adanc inradacinata a mexicanilor de suspiciune fata de
initiativele marelui vecin de la Nord, au facut ca integrarea in NAFTA sa fie destul de dificila.
Spre deosebire de Uniunea Europeana, NAFTA nu a creat un set de legi supranationale
care sa fie respectate unanim de cele trei tari si nici nu a creat organe executive, de tipul
Comisiei Europene. Comisia NAFTA cu sediul la Mexico City are doar rolul de a sprijini
rezolvarea diferendelor dintre cele trei state si de a facilita discutiile economice dintre ele.
O alta trasatura care diferentiaza NAFTA de UE este lipsa unui mecanism de transfer
al fondurilor dinspre economiile mai puternice catre Mexic, fapt ce ar fi facut imposibila
adoptarea acordului in Canada si SUA. Totusi, partenerii din NAFTA au acordat un sprijin
important guvernului mexican atunci cand acesta s-a confruntat cu o criza economica la doar
cateva luni dupa intrarea in NAFTA.
In plus, ceea ce impiedica Zona de Comert Liber Nord-Americana sa se transforme
intr-o Piata Comuna, este opozitia cercurilor de interese din SUA si Canada care nu doresc
extinderea tratatului si catre zona liberei circulatii a fortei de munca, intrucat aceasta ar
periclita, in viziunea lor, situatia economica a populatiei din propriile state.

Comertul cu bunuri

NAFTA include principiul fundamental al tratamentului national, care se refera la faptul ca


bunurile importate de o tara membra NAFTA din alta tara membra nu vor face obiectul discriminarilor.
Aceasta se extinde şi asupra dispozitiilor provinciale şi statale.
Dispozitiile privind accesul la piete stabilesc reguli referitoare la tarife şi alte taxe, precum şi
restrictii cantitative printre care cote, licente şi permise, plafoane de pret la import sau export. De
asemenea, se imbunatateşte şi devine mai sigur accesul la piete ale marfurilor produse şi comercializate
in America de Nord.

16
NAFTA prevede eliminarea treptata a tuturor taxelor vamale asupra bunurilor considerate de
provenienta nord-americana; pentru majoritatea bunurilor, acestea vor fi inlaturate imediat sau in 5 sau
10 tranşe anuale egale, iar pentru produsele sensibile, in 15 etape. Ca punct de plecare pentru aceste
reduceri se vor lua taxele in vigoare la 1 iulie 1991, inclusiv cele ale Tarifului General Preferential al
Canadei şi cele ale Sistemului Centralizat de Preferinte ale Statelor Unite.
In ceea ce priveşte restrictiile la import şi export, cele trei tari vor elimina interzicerile şi
restrictiile cantitative, precum cote şi licente de import, dar fiecare stat işi rezerva dreptul de a impune
restrictii cum sunt cele de protejare a mediului sau cele sanitare. De asemenea, exista reguli speciale in
cadrul produselor agricole, auto, energie şi textile.
Tarile semnatare nu vor aplica noi taxe pentru formalitatile vamale. Mexicul a eliminat aceste
taxe asupra bunurilor originare din America de Nord la 30 iunie 1999, iar SUA a facut acelaşi lucru
pentru marfurile din Mexic la aceeaşi data. Pentru Canada, taxele SUA au fost eliminate la 1 ianuarie
1994, conform Acordului de Liber Schimb intre SUA şi Canada.

Textile si imbracaminte

Aceasta sectiune contine reguli pentru comercializarea de fire şi fibre textile şi


imbracaminte, iar dispozitiile tratatului prevaleaza asupra Acordului Multifibre şi a altor
conventii internationale. Cele trei tari vor elimina imediat sau progresiv, intr-o perioada de
maxim 10 ani, taxele vamale asupra produselor textile fabricate in America de Nord. De
asemenea, SUA va elimina imediat cotele de import pentru produsele mexicane de acest tip şi
progresiv pe cele pentru produse mexicane manufacturate care nu indeplinesc regulile de
origine.
In materie de produse textile, tratatul contine reguli de origine specifice. Pentru
majoritatea produselor, pentru a se bucura de un tratament preferential, acestea trebuie sa fie
realizate din fire fabricate in tarile membre. Pentru unele produse precum bumbacum şi
fibrele sintetice se cere ca acestea sa fie realizate din fibre produse in tarile membre.

Produse auto

NAFTA va elimina barierele din calea comertului cu automobile, camioane, autobuze


şi parti auto, eliminand restrictiile privind investitiile in acest sector de-a lungul unei perioade
de 10 ani.Fiecare tara va elimina de-a lungul perioadei de tranzitie toate taxele vamale asupra
acestei categorii de produse; intre SUA şi Canada, comercializarea acestora este deja in mare
parte scutita de taxele vamale, ca urmare a CUFTA.
In conformitate cu regulile de origine, pentru a obtine tratament preferential, produsele
auto trebuie sa aiba un continut national (stabilit conform regulii costului net) de 62,5 %
pentru automobile şi camioane uşoare şi de 60 % pentru restul de produse auto.

Energie şi produse petrochimice de baza

Aceasta sectiune stabileşte drepturi şi obligatii cu privire la petrolul brut, gaz natural,
carbune, electricitate şi energie nucleara. Dispozitiile NAFTA in materie de energie şi
produse petrochimice incorporeaza prevederile OMC legate de restrictiile cantitative la export
şi import. Astfel, acordul stabileşte ca tarile participante nu vor putea impune preturi maxime
şi minime de import, impozitele şi taxele aplicate vor fi numai acelea pe care le suporta şi
produsele nationale, iar sistemul de acordare a licentelor de import va fi conform tratatului.

17
Agricultura

NAFTA stabileşte acorduri bilaterale intre Mexic şi Canada şi Mexic şi SUA pentru
comertul cu produse agricole. In ambele cazuri exista diferente structurale intre sectoarele
agricole şi, ca urmare, se stabileşte un mecanism tranzitoriu de salvgardare. In ceea ce
priveşte relatiile SUA şi Canada, se aplica in continuare dispozitiile CUFTA. Dispozitiile
trilaterale au in vedere sprijin intern pentru acest sector şi subventii la export.

In cazul barierelor tarifare şi netarifare exista diferente intre cele


doua tratate bilaterale:

1. Comertul intre Mexic şi SUA

Au fost eliminate toate barierele netarifare şi inlocuite cu un sistem de tarife/cote.


Acestea permit in fiecare tara adaptarea mai uşoara a produselor sensibile; s-au stabilit
anumite cote din import liber de taxe vamale, aceste cote urmand a fi marite cu 3 % in fiecare
an. Importul ce va depaşi aceasta cantitate va fi supus unor taxe vamale ce vor fi reduse
progresiv intr-o perioada de 10 sau 20 de ani.
La intrarea in vigoare a tratatului s-au eliminat taxele vamale pentru o gama larga de
produse ce reprezinta aproape jumatate din volumul valoric al comertului agricol bilateral.
Restul vor fi eliminate intr-o perioada de 10 ani, cu exceptia celor pentru o serie de produse
foarte sensibile (precum porumbul şi fasolea pentru Mexic şi zaharul pentru SUA), care vor fi
eliminate in 15 ani.

2. Comertul intre Canada şi Mexic

Canada şi Mexic vor elimina barierele tarifare şi netarifare in calea comertului cu


produse agricole, cu exceptia celor aplicate produselor lactate şi avicole, uleiului şi zaharului.
Canada va elimina imediat restrictiile la importurile de grau, orz, carne şi margarina şi ambele
tari vor elimina imediat sau in 5 ani restrictiile tarifare la majoritatea importurilor de fructe şi
produse horticole şi in 10 ani pentru restul.
Cu exceptia produselor avicole şi lactate, Mexicul va inlocui licentele de import cu
taxe vamale care vor fi in general eliminate in 10 ani.

Transport terestru

Tratatul stabileşte un calendar pentru indepartarea barierelor din calea comertului cu


servicii de transport terestru intre Mexic, SUA şi Canada şi pentru stabilirea de norme tehnice
şi de securitate compatibile pentru transportul terestru.

Acest calendar contine prevederi diferite cu privire la :

18
1. camioane şi autobuze - cuprinde detalii privind acordarea licentelor de transport
pentru operatorii din cele trei tari.
2. cale ferata - conform tratatului, operatorii din SUA şi Canada vor continua sa-şi
comercializeze liber serviciile, sa construiasca şi sa detina infrastructura feroviara in
Mexic care, la randul sau, se va bucura in continuare de tratament similar pe piata
Americii de Nord.
3. Servicii portuare - exista dispozitii de liberalizare a serviciilor portuare in legatura cu
transportul maritim: Mexicul permite participarea cu 100 % a investitorilor canadieni
şi din SUA in instalatii şi servicii portuare pentru intreprinderi ce-şi transporta
marfurile proprii, iar pentru restul, acest lucru este permis numai cu acordul Comisiei
Nationale a Investitiilor Straine.

Servicii financiare

Referitor la aceasta problema, NAFTA stabileşte un ansamblu de principii:


• furnizorii de servicii financiare din tarile membre se pot stabili in oricare din tarile
membre şi pot oferi aceste servicii in teritoriul zonei de liber schimb;
• tratament nediscriminatoriu;
• transparenta (informatii asupra conditiilor pentru stabilirea in tara, formalitati, publicarea
solutionarii cererii in maxim 120 de zile, centre de informatii referitoare la legislatia in
sectorul financiar);
• posibilitatea de a se lua masuri pentru stabilitatea sistemului financiar şi a balantei de
plati.

In principiu, NAFTA este un acord comercial şi, ca atare, are ca scop principal
perfectionarea structurilor economice ale tarilor participante. In vederea crearii unei zone de
liber schimb in cadrul NAFTA, s-a pus accent pe inlaturarea progresiva a taxelor vamale şi a
barierelor netarifare in calea comertului cu marfuri intre tarile membre. Sub auspiciul NAFTA
, au fost eliminate toate barierele netarifare la schimbul cu produse agricole intre SUA şi
Mexic. Aceste bariere, incluzand politica Mexicului de “permitere a importurilor” (care fusese
singura şi cea mai mare bariera la vanzarile de produse americane in Mexic), au fost
transformate fie in taxe pe valoarea adaugata, fie in taxe normale. In plus, multe taxe vamale
au fost imediat eliminate, altele urmand a fi eliminate pe parcursul a 5, 10 sau 15 ani.
Eliminarea imediata a taxelor vamale s-a aplicat unui mare numar de produse agricole.
De fapt, mai mult de jumatate din valoarea comertului cu produse agricole a devenit “duty-
free” chiar cand acordul a intrat in vigoare.
De la crearea NAFTA, SUA a inregistrat o creştere considerabila a comertului cu
celelalte doua tari membre, Canada şi Mexic. In vederea reducerii barierelor din calea
comertului intre tarile membre NAFTA, nivelul mediu al taxelor vamale mexicane s-a situat
la 10 % in 1993,

de 2, ori mai mare decat cel al SUA, in timp ce in 1999, nivelul taxelor vamale mexicane a
scazut la 2 %, iar barierele netarifare au fost eliminate in cea mai mare masura. In cazul
relatiilor comerciale intre SUA şi Canada, situatia a continuat sa fie aceeaşi celei dinaintea
crearii NAFTA, cu mentiunea ca aproape toate schimburile de marfuri intre cele doua tari sunt
in prezent scutite de taxe vamale.
Avand in vedere aspectul tarifar al comertului regional in cadrul NAFTA, se constata
o sporire considerabila a gradului de deschidere a pietei mexicane. Bunurile şi serviciile SUA
şi ale Canadei au acces pe piata mexicana. Prin intermediul NAFTA, tarifele mexicane au fost
reduse de la 10 % la 3 %, iar importante bariere netarifare (mai ales in sectorul industriei

19
de automobile) au fost eliminate.
La 1 ianuarie 2002 a avut loc cea de a opta aniversare a NAFTA, care detine acum un
record de viata de mari proportii. Cu toate ca autorii NAFTA au promis ca acest pact va crea
noi beneficii şi caştiguri in fiecare din zonele implicate, cum ar fi crearea a 200.000 de noi
locuri de munca in SUA, salarii mai mari in Mexic, combaterea poluarii şi ingrijirea mediului
inconjurator, toate acestea au eşuat a se materializa complet sub auspiciile NAFTA.
Dupa 8 ani de existenta, NAFTA n-a reuşit sa treaca nici cel mai prudent test: acela de
a nu provoca rau. Sub NAFTA, conditiile nu numai ca nu s-au imbunatatit, dar chiar s-au
inrautatit in multe domenii, iar multe din angajamentele asumate in 1993 pentru ca acordul sa
fie aprobat, nu au fost indeplinite.
Cu toate acestea, colaborarea din cadrul NAFTA a atras şi alte cereri de aderare din
partea unor state puternice din America Latina, cum ar fi: Chile, Brazilia, Argentina,
Uruguay, Venezuela, Columbia.

Inainte şi dupa NAFTA:

 In total, schimbul de marfuri intre Statele Unite, Canada şi Mexic a crescut de la $ 297
miliarde in 1993 la $ 883 miliarde in 2006, o creştere de 198% ;

 SUA, exporturile de bunuri in Canada şi Mexic a crescut de la $ 142 miliarde in 1993


la $ 364.6 miliarde in 2006, o creştere de 157% ;

 Marfurile importate din SUA de catre Canada şi Mexic au crescut de la $ 151


miliarde in 1993 la $ 500.7 miliarde in 2006, o creştere de 231% ;

 SUA - serviciile exporturilor in Canada şi Mexic au crescut cu 125 la suta, incepand


din 1993, ajungand la $ 61.7 miliarde in 2006 (preliminar de estimare) iar serviciile de
importuri din aceste doua tari de $ 23.4 miliarde de euro.

 SUA - investitiile straine directe (ISD) in Canada şi Mexic au crescut cu 289 la suta,
incepand din 1993, ajungand la $ 331.2 miliarde lei in 2006 iar cele din Canada si
Mexic in Statele Unite (stoc) de $ 166.1 miliarde de euro.

Dar totusi ce a realizat NAFTA in realitate pentru cei ce conteaza cel mai mult si anume
cetatenii statelor membre ?!

Efectele NAFTA asupra locurilor de munca din SUA :


- 1 milion de locuri de munca la nivel national sunt pierdute si distribuite intre toate cele 50
de state şi Districtul Columbia. Cei mai afectati din punct de vedere al stramutarii totale

20
de locuri de munca, includ: California (-123995), Texas (-72257), Michigan (-63148),
New York (-51582), Ohio (-49886), Illinois (-47701), Pennsylvania ( -44173), Florida (-
39987), Indiana (-35157), Carolina de Nord (-34150), şi Georgia (-30464).
- Cele mai grele lovite state membre, ca pondere din totalul de ocupare a fortei de munca,
sunt: Michigan (-63148, -1.44%), Indiana (-35157, -1.19%), Mississippi (-11630,
-1.03%), Tennessee (-- 25588, -0.94%), Ohio (-49886, -0.92%), Rhode Island (-4482,
-0.91%), Wisconsin (-25403, -0.90%), Arkansas (-10321, -0.89%), Carolina de Nord (-
34150, -0.89%), Şi New Hampshire (-5502, -0.87%).

NAFTA reprezinta un comert liber şi investitii de acord cu conditia ca investitorii cu


un set unic de garantii menite sa stimuleze investitiile straine directe şi de circulatie, in special
din Statele Unite şi in Canada, Mexic. Dar nu s-au luat masuri de protectie in partea centrala a
acordului de munca sau mentinerea standardele de mediu. Ca rezultat, NAFTA a inclinat o
economie echitabila in favoarea investitorilor şi impotriva lucratorilor şi a mediului,
provocand o scadere a salariilor si a calitatii mediului.

NAFTA, de asemenea, nu a reuşit sa ridice standardul vietii a celor mai sarace parti
din emisfera de cetateni, multi dintre ei traind in Mexic. Salariile reale ale muncitorilor
mexicani au scazut in ciuda unui puternic deceniu de creştere a PIB (SALAS 2001.Un studiu
major a concluzionat ca NAFTA nu a ajutat poporul mexican si economia acestuia sa tina
pasul cu creşterea cererii pentru locuri de munca. Sectorul agricol, unde aproape o cincime
din mexicani lucreaza, a pierdut 1.3 milioane de locuri de munca.

NAFTA aduce multe dezbaterii in contradictoriu iar parerile sunt impartite.Legat de


locurile de munca se sustine ca afluxul de importuri si capital din Mexic duce doar la o
eliminare a locurilor de munca din SUA,iar pe de alta parte ca explozia de exporturi din SUA
va duce la adaugarea a sute de mii de locuri de munca pentru cetatenii americani.

Un alt argument impotriva NAFTA este certitudinea cu care acesta va face rau
mediului inconjurator deoarece industria se va muta spre sud,in Mexic,unde este clara lipsa de
reglementari in aceasta directie dar si lipsa motivatiei ca acestea sa fie impuse.Si nu exista
nici o indoiala ca industria Mexicului dauneaza mai mult decat cea a SUA.

Efecte pentru Mexic

In opinia sustinatorilor, NAFTA a facut Mexicul mai atractiva pentru investitorii straini in
doua feluri:
a) cerand Mexicului sa permita intrarea si iesirea libera a investitiilor in toate
sectoarele, si
b) eliminand barierele comerciale (facand deci productia pentru export in SUA mai
profitabila).
Drept rezultat, companiile americane si-au crescut investitiile pe termen lung in fabricile
mexicane. NAFTA a incurajat de asemenea investitiile speculative pe termen scurt pe piata
bursiera mexicana.

21
Sursa: Banca Mondiala, Global Development Finance, 2002

Exporturile mexicane in Statele Unite ale Americii au crescut de la 49,4 miliarde USD in
1994 la 131,3 miliarde in 2001, Mexicul devenind astfel al doilea partener comercial al SUA
(dupa Canada). Cresterea exportului a contribuit cu mai mult de 50% la cresterea reala a PIB-
ului mexican.

Sursa: US Census Bureau, “U.S. Trade Balance with Mexico “, 2003

Majoritatea analistilor sunt de acord ca in pofida cresterii investitiilor straine directe si a


exporturilor, muncitorii mexicani s-au bucurat de beneficii neinsemnate.
In ciuda faptului ca productivitatea muncii in industrie a crescut cu 47,7% in intervalul
1993 – 2001, acest lucru nu a coincis cu cresterea proportionala a salariilor reale ci,
dimpotriva, cu reducerea lor. Valoarea reala a salariului minim a scazut cu aproape 18% in
timp ce salariul mediu in industrie a scazut cu aproape 21%.
Acest fapt a condus la nemultumiri si greve repetate ale muncitorilor mexicani si a aratat
slabiciunile mecanismului de sporire a drepturilor muncitorilor din cadrul Acordului NAFTA
pentru forta de munca.
In acelasi context trebuie amintit Raportul Grupului Bancii Mondiale din mai 2001 care
demonstreaza ca numarul mexicanilor care traiesc sub pragul saraciei a crescut de la 50,97%
in 1994 la 58,40% in 2000, fapt ce vorbeste de la sine despre “beneficiile” Acordului NAFTA
pentru Mexic.

22
Saracia in Mexic

Sursa: Banca Mondiala


Si in alte doua domenii de interes – protectia mediului si datoria externa – NAFTA si-a
aratat limitele. Astfel, un studiu intreprins de Universitatea Tufts arata ca nivelul poluarii
aerului s-a dublat in Mexic de la intrarea in vigoare a NAFTA, si asta in ciuda promisiunilor
facute de promotorii acordului de a investi masiv in infrastructura de mediu. Mai mult decat
atat, acest studiu demonstreaza ca desi in perioada dezbaterii acordului a avut loc o crestere a
numarului de inspectii periodice la intreprinderile poluante, acestea au incetat imediat dupa
intrarea in vigoare a acordului.
Spre deosebire de Uniunea Europeana care a transferat resurse catre natiunile sarace
pentru a le ajuta sa indeplineasca anumite standarde inainte de integrare, NAFTA nu a
furnizat un astfel de ajutor pentru Mexic. Povara datoriei totale a Mexicului era, in 2000, cu
10 miliarde de dolari mai mare decat in primul an de implementare a NAFTA, si asta in ciuda
platilor de 50 miliarde USD anual facute in contul serviciului datoriei externe in aceasta
perioada. Aceasta conjunctura a impus Mexicului atragerea de investitii straine in moduri care
au subminat calitatea mediului si drepturile muncitorilor.
Efecte pentru SUA si Canada
In ciuda promisiunilor facute de oficialii americani, exporturile SUA in Mexic au crescut
mai incet decat exporturile mexicane in SUA de la crearea NAFTA. Drept consecinta, micul
excedent inregistrat de SUA in comertul cu Mexicul inainte de semnarea Acordului NAFTA,
s-a transformat intr-un deficit insemnat. Acest lucru nu i-a impiedicat pe oficialii de la Casa
Alba sa prezinte Acordul drept un succes, argumentand ca procesul de liberalizare continua a
comertului mexican se datoreaza in mare masura apartenentei vecinului sudic la Acord.
In ceea ce priveste situatia locurilor de munca, opiniile sunt la fel de impartite. In timp ce
unele studii arata ca de la intrarea in NAFTA, economia americana a creat milioane de noi
locuri de munca (numarul civililor angajati in economie crescand de la 120,3 milioane in 1993
la 135,1 milioane in 2001) concomitent cu o scadere a ratei somajului de la 6,9% in 1993 la
sub 4% in 2001,134 altele insista, dimpotriva, asupra celor mai mult de 400 000 de americani
reformati profesional in cadrul unor programe speciale ale NAFTA pentru persoane afectate
de exodul intreprinderilor americane in Mexic si Canada. Mai mult, aceleasi studii arata
impactul negativ generat asupra comunitatilor americane de la granita cu Mexicul de mutarea
productiilor in tara vecina, in special, in domeniul electronicii si aparatelor electrotehnice.
In plus, studii suplimentare arata ca, de la intrarea in vigoare a NAFTA, sectorul
industrial canadian a inregistrat un declin de 13%. Diferenta de venituri intre cele mai bogate
10% dintre familii si cele mai sarace 10% a crescut de la 50 - 1 la 314-1, Canada fiind
obligata sa isi reduca programele sociale sub presiunea concurentiala a NAFTA.

23
CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Extinderea procesului de regionalizare la scara planetara prin aparitia unor noi grupari
de cooperare şi integrare economica, a determinat tarile dezvoltate din America de Nord sa se
gandeasca şi ele la o forma de asociere care sa le reprezinte mai bine interesele şi sa le

24
acopere de risc in relatiile economice cu celelalte state ale lumii, aflate şi ele in astfel de
raporturi.
Se ştie ca gruparile regionale promoveaza relatiile dintre statele partenere iar in raport
cu tertii, in functie de nivelul de integrare, adopta o politica diferentiata. Ori, lipsa
perspectivei constituirii unei astfel de grupari intre tarile continentului nord-american, ar fi
condus la pierderi considerabile in relatiile comerciale cu parteneri precum Uniunea
Europeana sau ASEAN care au liberalizat schimburile economice intre statele membre şi au
impus restrictii fata de terti, prin politica comerciala promovata. Primul pas in rezolvarea
acestei probleme regionale l-a reprezentat semnarea unui acord privind liberalizarea
comertului intre Statele Unite ale Americii şi Canada, cu efecte inca din 1 ianuarie 1989.
Treptat, pana in anul 1999, au fost eliminate toate taxele vamale asupra marfurilor şi
serviciilor intre cele doua state. Deşi Mexicul era un stat cu economie in curs de dezvoltare,
aderarea la principiile fundamentale ale comertului liber a constituit una din deciziile cele mai
importante pe care trebuia sa o adopte dupa o lunga perioada de protectionism. Aceasta
hotarare a fost luata datorita oscilatiilor importante ale pretului petrolului, datoriilor externe
foarte mari şi nivelului redus al eficientei muncii. Inca din anul 1987 taxele vamale au fost
reduse la 50%, restrictiile cantitative au fost in mare parte eliminate, ca de altfel şi controlul
asupra preturilor.
Un motiv al creerii NAFTA l-a reprezentat şi dificultatile intampinate de GATT in
definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protectionismului.
Semnarea documentelor la nivelul şefilor de state din SUA, Canada şi Mexic la 17 decembrie
1992 a precedat ratificarea din noiembrie 1993 a Acordului Nord American de Liber Schimb
(NAFTA) şi intrarea sa in vigoare la termenul stabilit, ianuarie 1994. Aceasta zona reuneşte
economii cu stadii de dezvoltare diferite şi ofera, in opinia multor experti occidentali, noi
perspective in comertul regional international.
Scopul initial al realizarii unei grupari de integrare, a fost acela de a crea o zona de
liber schimb, cu functia prioritara de alternativa şi contraponderare la cea vest–europeana.

Prin acest acord s-a urmarit crearea unei puternice aliante economice, cu un potential
uriaş de utilizare a fortei de munca in conditii de inalta productivitate şi randament, care sa
determine creşterea nivelului de trai şi careia sa i se alature in viitor şi alte state astfel incat sa
genereze efecte deosebite asupra relatiilor economice cu alte tari sau grupari regionale.
NAFTA vizeaza stimularea schimburilor comerciale şi a investitiilor directe intre tarile
semnatare, cuprinzand nu numai un program foarte ambitios de eliminare a taxelor vamale şi
de reducere a barierelor netarifare ci şi dispozitii explicite asupra guvernarii afacerilor in zona
de liber schimb. Aceste dispozitii includ in special reguli cu privire la investitii, servicii,
proprietatea intelectuala, concurenta şi şederea temporara a oamenilor de afaceri pe teritoriul
unui stat membru. Efectele creerii NAFTA vor avea implicatii deosebite atat asupra relatiilor
economice cat şi asupra celor politice şi sociale ale tarilor nord-americane. Pe plan mondial,
ele vor genera in acelaşi timp modificarea raportului de forte dintre statele Uniunii Europene
şi Asiei de Sud-Est (in special al Japoniei) şi vor conduce la constituirea unei zone cu un
potential comercial pana acum greu de imaginat. Acordul va produce schimbari importante de
atitudine in relatiile SUA - Japonia - Piata Comuna a UE şi se apreciaza ca NAFTA va asigura
conditiile ca SUA sa atraga un volum tot mai mare de capital şi know-how japonez in
emisfera occidentala.
NAFTA este o grupare in curs de actiune despre a carei constituire nu se poate spune ca a fost
un succes de rasunet sau un eşec total. Integrarea unor economiii cu stadii diferite de
dezvoltare nu este un proces uşor şi nici simplu, iar obiectivele initiale pot sau nu sa fie
validate in timp. Acest Acord este un conglomerat eterogen de state, inegale ca putere
economica, potential şi oferta.

25
Schimburile comerciale la nivel de zona au crescut, luand o amploare fara precedent.
Pentru Canada, SUA reprezinta cel mai important partener comercial, cu care deruleaza peste
doua treimi din importurile şi exporturile totale. La nivel bilateral, SUA şi Canada dezvolta
cele mai importante relatii pe plan mondial. Şi pentru Mexic, SUA constituie principalul
partener comercial, in timp ce schimburile economice Mexic-Canada sunt mai reduse ca
amploare. Dupa intrarea in vigoare a NAFTA, economia canadiana a crescut cu o rata medie
anuala de 3,8%, permitand inca de atunci Canadei sa se plaseze intre fruntaşii Grupului tarilor
industrializate dezvoltate. Acest spor a fost şi efectul creerii a aproximativ 2,1 milioane locuri
de munca, reprezentand o creştere cu aproximativ 16% comparativ cu numarul slujbelor
existente inainte de constituirea NAFTA.
Deşi schimburile comerciale la nivelul gruparii au crescut, luand o amploare fara
precedent, totuşi, s-au inregistrat şi foarte multe probleme inca de la inceput. Producatorii
americani au fost nemultumiti şi au protestat impotriva eliminarii taxelor vamale şi importului
de fructe din Mexic la preturi mult mai mici, care au afectat semnificativ propriile vanzari;
unele sindicate au protestat pentru reducerea locurilor de munca, drept efect al transferului
unei parti din productia indigena pe teritoriile mexicane care ofereau costuri de productie mult
mai reduse. Aceeaşi temere pentru pierderea slujbelor s-a manifestat şi in Canada. In Mexic
au existat unele suspiciuni cu privire la pierderea suveranitatii odata cu crearea NAFTA.
Ulterior, toate temerile s-au aplanat, fiecare stat membru inregistrand creşteri economice
importante ca efect al dezvoltarii schimburilor comerciale.
Dupa intrarea in vigoare a Acordului, la 1 ianuarie 1994, volumul total al comertului
şi investitiilor intre Canada, SUA şi Mexic a crescut an de an. In anul 2000, comertul cu
marfuri Canada-SUA a inregistrat 588,7 miliarde USD. Schimburile comerciale bilaterale
intre Canada şi Mexic s-au dublat dupa anul 1994, ajungand in 2000 la 14,1 miliarde USD.
Din punct de vedere structural, 86,6% din exporturile totale ale Canadei sunt destinate
partenerilor NAFTA. Dupa 1 ianuarie 1998, aproape toate taxele aplicabile schimburilor
comerciale dintre Canada şi SUA au fost eliminate. Unele taxe continua sa fie aplicate totuşi
la diferite grupe de produse. NAFTA a prevazut eliminarea aproape completa pana la 1
ianuarie 2003 a tuturor taxelor vamale aplicabile comertului cu produse de origine intre
Canada şi SUA. De asemenea, incepand cu ianuarie 2001 s-au convenit reduceri tarifare
“accelerate”, pana la eliminarea totala a taxelor la produsele chimice, farmaceutice etc.
provenite din Mexic.
Din 1 ianuarie 2001, taxele vamale mexicane aplicate produselor canadiene variaza
intre 0 şi 4%, mentinandu-se un nivel mai ridicat pentru anumite produse agricole (porumb,
orz, boabe uscate comestibile, pasari etc.) care sunt supuse contingentelor tarifare.
Crearea zonelor de liber schimb implica fara dubii şi sacrificii mari din partea
membrilor. Consecintele sunt de multe ori dureroase:

1) unele sectoare economice care nu sunt competitive in plan global ar putea fi


eliminate;
2) multe locuri de munca ar putea fi reduse iar pentru unele societati ar putea exista
riscul falimentarii datorita deplasarii resurselor economice spre zone care ofera avantaje
comparative mai mari;
3) beneficiile devin adesea efectul calitatii inalte a produselor şi al reducerii costurilor,
ceea ce ar putea determina o redefinire a notiunii de productie interna şi o accentuare a
externalitatilor.

Sustinatorii cei mai infocati ai constituirii NAFTA au fost corporatiile transnationale


care sunt pregatite cel mai bine sa faca fata oricarei concurente, astfel ca, şi-au putut extinde
afacerile extrem de uşor in tarile membre. Mexicul, unde productia industriala nu s-a bazat pe

26
tehnologii foarte performante, a oferit o mare oportunitate pentru companiile straine, in relatia
productivitate-cost de productie. NAFTA a creat producatorilor canadieni posibilitatea de a-şi
utiliza integral potentialul, extinzandu-şi sfera de activitate pe o piata nord-americana foarte
vasta, mai bine integrata şi mai eficienta. Producatorii din zona de liber schimb au acces la
marfuri şi produse intermediare de cea mai buna calitate, la preturi rezonabile şi scutiri de
taxe pentru produsele provenite din toata America de Nord, astfel ca, cererea consumatorilor
este satisfacuta acum de produse şi servicii de cea mai buna calitate.
Accesul tot mai liber la piata, stabilirea unor reguli explicite asupra comertului şi
investitiilor straine directe, au facut din NAFTA o regiune foarte atractiva pentru membrii
sai dar şi pentru companiile multinationale din afara zonei. Efectele NAFTA sunt multiple;
unul dintre acestea este legat de promovarea tendintelor liberale asupra comertului in toata
America Latina. Chile a negociat, inca de la crearea gruparii, un acord cu NAFTA. Multe alte
state au incheiat acorduri bilatarale sau multilaterale pentru reducerea treptata a taxelor
vamale. Dupa cum s-a mai precizat, ele pregatesc terenul pentru un proiect foarte ambitios,
respectiv, crearea unei zone de liber schimb care sa includa toate statele americane.
Remarcand succesele inregistrate de Mexic in special in relatia cu SUA, multe tari in curs de
dezvoltare sprijina aceasta idee.

In concluzie am putea enumera urmatoarele aspecte:


- NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergura, fiind un model de
cooperare de tip interguvernamental, fara a dispune de organisme supranationale;
- Tratatul nu are obiective de natura politica;
- Prin acest acord s-a urmarit instaurarea unei puternice aliante economice, cu un uriaş
potential de utilizare a fortei de munca şi de creştere a nivelului de trai, caruia este posibil sa i
se alature in viitor şi alte tari din occident şi care va avea efecte deosebite asupra relatiilor cu
alte state industrializate;
- Beneficiile NAFTA au fost multiple; unul dintre acestea a fost promovarea
tendintelor liberale de comert in toata America Latina;
- Prin crearea NAFTA, statele membre şi-au largit posibilitatile de desfacere a
produselor şi şi-au imbunatatit competitivitatea propriilor produse, ca urmare a deplasarii
productiei spre zonele geografice care ofera forta de munca mai ieftina şi bine calificata;
- Multe alte state au incheiat acorduri bilaterale sau multilaterale pentru reducerea
treptata a taxelor vamale; ele pregatesc terenul pentru un proiect foarte ambitios: crearea unei
zone de liber schimb care sa includa toate statele americane. Multe tari in dezvoltare sprijina
aceasta idee, observand avantajele obtinute de Mexic in relatiile cu SUA;
- NAFTA este un conglomerat eterogen de state, inegale ca putere economica şi oferta;
- Efectul crearii NAFTA va avea implicatii deosebite, atat asupra relatiilor economice
cat şi asupra relatiilor politice şi sociale ale tarilor Americii de Nord. Ea va produce in acelaşi
timp modificarea raportului de forte fata de tarile UE şi Japonia şi va determina crearea unei
zone cu potential comercial greu de imaginat;
- NAFTA va permite SUA atragerea unui volum tot mai mare de capital şi know-how
japonez in emisfera occidentala etc.

BIBLIOGRAFIE

- Zona de liber schimb a Americilor - o noua etapa in procesul de integrare regionala -


Zaharia, Radu ; Suta, Nicolae, cond. st. Publicat la A.S.E., 2002 

27
- http://www.biblioteca.ase.ro/catalog/detalii.php?c=3&q=integrare
%20economica&st=s&tp1=1&tp2=1&tp3=1&tp4=1&tp5=1&tp6=1&dela=300&ct=124157
- http://www.europeana.ro/comunitar/bibliografie/suta%20-%20integrarea%20economica.htm
- www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1980
- www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1869
- http://www. economice.ulbsibiu.ro/rom/studenti/cursuri/file/globalizare.doc

28