Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ISBN 13-978-973-88225-2-8
SUMAR
Cuvânt înainte 9
Universul 15
O revoluþie în cosmologie ................................. 15
Sondarea începuturilor ..................................... 24
Big Bang inflaþionar ......................................... 28
Primele stele ..................................................... 34
Materia întunecatã, energia întunecatã .............. 38
Gãurile negre primordiale ................................ 43
Cãpcãunii din Univers ....................................... 48
Apa în Univers .................................................. 52
ªi totuºi câte dimensiuni sunt? .......................... 57
Vom putea testa dimensiunile suplimentare .... 64
Dincolo de galaxie ........................................... 67
Constante inconstante? ................................... 74
Ascultând infinitul... ........................................ 77
Pãmânturi celeste ............................................ 84
Sã stingem stelele ............................................. 87
Cãutãtorul de lumi ............................................ 91
Respiraþie extraterestrã .................................... 95
5
Cãrãmizi ale vieþii ........................................ 99
Viaþa poate apãrea oriunde în Univers? ....... 102
Carbon? Siliciu? Viaþa are de ales? ............ 104
Cum de reuºeºte viaþa? ................................. 106
Naºterea stelei ............................................... 108
Viaþa stelei ................................................... 112
Viaþa va avea un sfârºit? ............................. 125
7
Cuvânt înainte
Anton Dumitriu
13
Universul
1
O revoluþie în cosmologie
În luna mai 1998, cu ocazia unui congres internaþio-
nal, unul în care se dezbãteau probleme din cosmologie,
s-a supus la vot una dintre problemele fundamentale ale
ultimilor ani. “Cosmologii prezenþi cred cã ultimele ob-
servaþii asupra supernovelor implicã - împotriva teoriilor
standard - cã expansiunea Universului se accelereazã?”
Din 60 de cosmologi prezenþi, 40 au rãspuns “da”. Aceas-
ta este o revoluþie în tulburãtoarea ºtiinþã a cosmologiei.
Post scriptum
Acest text a fost scris în 1999. Pe atunci multe ne pãreau
clare, chiar dacã ne erau învãluite de mister. Iar lucrurile s-au
mai schimbat între timp. Este o mare problemã pentru noi, cei
care încercãm sã povestim ºtiinþa. Textele noastre se demo-
deazã prea iute. ªtiam ieri ceva, înþelegeam ieri ceva, dar
acum peisajul este schimbat cu totul. În capitolele urmãtoare
veþi vede cum ºi de ce.
Sondarea începuturilor
În ziua de 30 iunie 2001, de la Centrul Spaþial Kennedy,
ºi-a luat zborul, purtatã de o rachetã Delta II, sonda MAP
(Microwave Anisotropy Probe). Între timp numele ei s-a
schimbat. Acum se numeºte Wilkinson Microwave Aniso-
tropy Probe, în onoarea lui David Todd Wilkinson (1935-
2002), un renumit cosmolog american ºi unul dintre
membri importanþi ai echipei ºtiinþifice a MAP. Misiunea
ei? O cãlãtorie cãtre începuturile Universului...
Universul timpuriu
Teoria Big Bang-ului, larg acceptatã astãzi de cãtre oame-
nii de ºtiinþã, se bazeazã pe teoria generalizatã a relativitãþii a
lui Albert Einstein ºi pe descoperirea, în 1929, a expansiunii
Universului. Aceastã expansiune ne duce la concluzia cã în
24
trecut Universul nostru era mult mai dens ºi mai fierbinte.
Pentru a vã oferi elementele unei comparaþii, vã vom spune
cã pe vremea în care densitatea medie a Universului era egalã
cu cea a aerului la nivelul mãrii, ei bine, atunci temperatura
medie a Universului era de 2,73 miliarde K! (Astãzi densita-
tea medie a Universului este de aproximativ un proton/m3.)
La asemenea temperaturi agitaþia termicã nu permitea forma-
rea atomilor primelor elemente: hidrogenul ºi heliul. Electro-
nii care strãbãteau aceastã supã primordialã capturau orice fo-
ton întâlnit în drum. De dragul analogiilor, imaginaþi-vã un
nor. Picãturile de apã care-l alcãtuiesc opresc fotonii veniþi de
la Soare, astfel încât putem vedea conturul norilor, dar nimic
în interiorul lor. Ei sunt opaci, întocmai ca Universul aflat în
primele sale sute de mii de ani de existenþã. Pe mãsurã ce
Universul s-a dilatat, s-a produs ºi rãcirea lui (întocmai ca un
gaz care îºi mãreºte volumul). La aproximativ 380.000 de ani
de la explozia iniþialã, temperatura sa a scãzut suficient de
mult, pentru ca o parte din electronii liberi sã fie capturaþi de
protoni. Astfel au apãrut pe lume primii atomi: cei de hidro-
gen. Din acest moment Universul a devenit transparent. De la
aceastã datã ia naºtere fondul cosmic de radiaþie sau, altfel
spus, radiaþia relictã.
Aceasta a fost descoperitã, din întâmplare, de cãtre doi
cercetãtori americani de la Bell Telephone Laboratories. Este
vorba de celebrii Arno Penzias ºi Robert Wilson. Aceºtia au
realizat o antenã pentru microunde, în încercarea de a desco-
peri fondul galactic de radiaþii. Încã de la primele mãsurãtori,
efectuate în 1965, au detectat o radiaþie electromagneticã, co-
respunzãtoare unei temperaturi de aproximativ 2,7 K. Ciudat
era faptul cã aceastã radiaþie avea intensitatea constantã, indi-
ferent de zona cereascã spre care era îndreptatã antena. Iniþial
au crezut cã vinovate de acest rezultat sunt aparatele folosite.
Au verificat tot ce se putea verifica. Rezultatul a rãmas ne-
schimbat. Aºa cã cei doi cercetãtori americani au comunicat
rezultatul obþinut, fãrã sã ºtie cã tocmai descoperiserã radiaþia
relictã, semnalul provenit de la începuturile Universului. Vom
25
Universul
aminti, în treacãt, cã teoreticienii prevãzuserã deja existenþa
acestui fond de radiaþii. Este vorba despre George Gamow, în
1948, ºi Ralph Alpher, împreunã cu Robert Herman, în 1950.
De ce este importantã mãsurarea
fondului de radiaþii cosmice?
Deoarece viteza de deplasare a luminii are o valoare finitã,
rezultã cã astronomii efectueazã, prin observaþiile lor, o
cãlãtorie în trecut. Astfel, dacã am putea cartografia cerul pe
lungimea de undã corespunzãtoare temperaturii de 2,7 K, am
avea o imagine a Universului la numai 380.000 de ani de la
naºterea sa. Aici se cuvine sã facem o precizare. Iniþial s-a
considerat cã fondul cosmic de radiaþii este perfect izotrop,
ceea ce ar însemna cã valoarea acestuia este constantã, indi-
ferent de direcþia pe care efectuãm mãsurãtoarea. De aici apã-
rea o problemã: cum s-au putut forma stelele ºi galaxiile din-
tr-o „supã“ perfect omogenã? Nu vom da un rãspuns la aceas-
tã întrebare. De fapt, izotropia era numai o aparenþã. Era
rezultatul imperfecþiunii instrumentelor terestre.
Teoria indica faptul cã, pentru a rezulta actuala structurã a
Universului, era necesar ca în faza iniþialã, adicã în primele
sute de mii de ani, în „supa primordialã“ sã aparã fluctuaþii de
densitate. De exemplu, în zona în care avea sã se nascã ga-
laxia noastrã, Calea Lactee, densitatea ar fi trebuit sã fie cu
0,5% mai mare decât cea din jurul ei. Astfel, odatã cu scã-
derea temperaturii Universului timpuriu, ar fi putut acþiona
efectele gravitaþionale. Cum putem vedea noi aceastã variaþie
de densitate? Simplu. Ea se traduce printr-o uºoarã modificare
localã a temperaturii echivalente a radiaþiei relicte.
Prima confirmare a acestei ipoteze a adus-o, în 1992,
satelitul american COBE (Cosmic Background Explorer), ca-
re a detectat, pentru prima oarã, mici fluctuaþii în fondul cos-
mic de radiaþii, cuprinse între 2,251 K ºi 2,7249 K. Re-
zultatele, deºi spectaculoase, nu i-au satisfãcut pe cercetãtori.
Era necesar un instrument mai precis. Acesta este WMAP.
WMAP - un termometru uriaº
Da, putem spune cã WMAP este un termometru... înalt de
3,8 m ºi cu un diametru de 5 m, cântãrind 850 kg. Sonda are
26
drept obiectiv mãsurarea temperaturii fondului de radiaþii
cosmice, cu o precizie de o milionime de grad. Pentru aceas-
ta, ea este echipatã cu douã oglinzi primare ºi douã secun-
dare, care focalizeazã radiaþia primitã pe niºte detectoare de
microunde ultrasensibile. Sã facem aici o micã precizare. De
fapt, nu vom avea de-a face cu o mãsurãtoare directã a tem-
peraturii fondului de radiaþii cosmice, ci cu una diferenþialã.
Ce ar putea sã însemne aceasta? Nimic mai simplu. Se va mã-
sura diferenþa de temperaturã a douã puncte foarte apropiate
(acesta este ºi motivul pentru care sonda este echipatã cu do-
uã rânduri de oglinzi primare). Astfel se pot obþine rezultate
mai precise. În plus, pe noi ne intereseazã fluctuaþiile, varia-
þiile de temperaturã. Mai rãmâne o problemã: cum putem se-
para semnalul util de cel parazit, provenit de la alte surse de
microunde? Pentru rezolvarea ei sonda va efectua mãsurãtori
pe cinci frecvenþe diferite, în gama 22-90 GHz. Prin prelu-
crarea matematicã a rezultatelor obþinute vor fi îndepãrtate
semnalele parazite. Mai mult decât atât, WMAP nu va fi
„aºezatã“ oriunde în spaþiu. Ei i-a fost rezervat punctul numit
L2, unul dintre cele 5 puncte Lagrange, în care suma forþelor
gravitaþionale produse de Pãmânt, Lunã ºi Soare este nulã.
Evident, în oricare din aceste puncte, sonda va fi deosebit de
stabilã, element extrem de important, dacã avem în vedere fap-
tul cã ea priveºte la peste 10 miliarde de ani-luminã distanþã.
Alegerea tocmai a punctului L2 a fost motivatã, în plus, de ne-
cesitatea ca Soarele ºi Pãmântul (surse importante de pertubaþii)
sã se afle în permanenþã în spatele oglinzilor sondei WMAP.
Obiective
Aºa cum am mai arãtat, WMAP are ca sarcinã principalã
realizarea unei hãrþi a Universului timpuriu. Importanþa aces-
teia pentru verificarea ºi dezvoltarea teoriilor cosmologice
este crucialã. Vom putea realiza un model al Universului su-
ficient de precis pentru a-i putea prezice viitorul. Astfel se va
putea rezolva ºi spinoasa problemã a densitãþii medii a Uni-
versului. Spunem spinoasã, deoarece aceasta, aºa cum arãtam
în subcapitolul anterior, îi afecteazã atât forma, cât ºi evo-
luþia. Dacã densitatea medie este mai micã decât o anumitã
27
Universul
valoare, numitã densitate criticã, atunci avem un Univers des-
chis, aflat în expansiune continuã. Dacã densitatea este mai
mare decât cea criticã, atunci Universul nostru este închis, are
o curburã pozitivã (similarã cu cea a unei sfere), iar expansiu-
nea se va opri la un moment dat, fiind urmatã de o contracþie.
Dacã densitatea este egalã cu cea criticã, atunci geometria Uni-
versului nostru este cea euclidianã. Deºi ultimele informaþii
obþinute prin experimentele Boomerang ºi Maxima par sã
încline balanþa în favoarea unui Univers plat, oamenii de ºtiinþã
aºteaptã sã vadã noile rezultate ce vor fi transmise de WMAP.
Cu ajutorul acestora vom mai putea determina un parametru
important, constanta lui Hubble. Valoarea acesteia, care re-
prezintã raportul dintre viteza de îndepãrtare ºi distanþa la care
se aflã un anumit corp ceresc, este determinatã, în principal,
prin mãsurãtori efectuate asupra stelelor variabile cunoscute sub
numele de Cefeide. Înainte de WMAP, valoarea acesteia era
consideratã a fi situatã undeva între 65 ºi 80 km/s·megaparsec.
Vedeþi ºi dumneavoastrã câtã imprecizie! Iar de valoarea
constantei lui Hubble depinde calcularea vârstei Universului.
Or, tocmai WMAP ne-a permis sã determinãm, cu o precizie de
5%, nemaiîntâlnitã pânã acum, valoarea amintitei constante...
Nu a trebuit sã aºteptãm prea mult. În 2004 deja aveam
informaþii importante de la WMAP. Dar anul 2006 avea sã ne
aducã ºi un rezultat, oarecum, neaºteptat.
Primele stele
Universul la începutul sãu. Au trecut 380.000 de ani
de la Big Bang ºi abia acum temperatura a scãzut su-
ficient de mult pentru a putea vorbi despre atomi, atomi
de hidrogen, heliu ºi ceva litiu. Era ºi multã luminã aco-
lo, luminã pe care o mai detectãm ºi astãzi, sub forma ra-
diaþiei relicte, faimoasa radiaþie de fond de 3 K. Raza de
curburã a Universului este de numai 15.000.000 zile lu-
minã. Un Univers spectaculos ºi misterios despre care
abia în ultimii ani am început sã îl „vedem” cu ajutorul
sondelor spaþiale. Una dintre ele, WMAP, ne-a transmis
imagini spectaculoase. Acum putem schiþa scenariul naº-
terii fabricilor de atomi ale Universului, putem povesti
despre primele stele...
Pustietatea
Nu ne-ar fi greu sã ne imaginãm un cer pustiu de stele, aºa
cum era la începuturile Universului. Un Univers trist... De
fapt apariþia stelelor rãmâne în continuare un teren fertil pen-
34
tru ipoteze, câtã vreme nu vom observa direct o stea creatã
din materia primordialã. ªtim acum cã Universul are 13,7 mi-
liarde de ani vechime (vârstã calculatã de cãtre oamenii de
ºtiinþã pe baza datelor transmise de WMAP). Cunoaºtem ºi
vârsta celei mai bãtrâne planete din Univers: aproximativ 12,7
miliarde de ani. Deci undeva, în intervalul de 1 miliard de ani
de la naºterea lumii, au apãrut primele stele. Din ce? Cum?
Rãspunsurile la aceste întrebãri scurte nu sunt uºor de dat.
Avem nevoie, pe lângã modele teoretice, de date rezultate din
observaþie. ªi tocmai în zona observaþiei astronomice, care
þine locul experimentului din fizicã, datele disponibile sunt
aproape nule. Sã explicãm un pic situaþia existentã în prezent.
Spuneam în deschiderea acestui articol cã la începuturile
sale Universul era alcãtuit din mult hidrogen ºi ceva urme de
elemente uºoare, cum sunt heliul ºi litiul. Elementele mai
grele au apãrut mai târziu, fiind fabricate în miezul primelor
stele. De aici apare prima noastrã dificultate. Cãutãm în Uni-
vers nori de materie interstelarã primordialã, care nu ar trebui
sã conþinã elemente grele. Calea de care dispunem în prezent
este aceea de a analiza lumina ce ne vine de la cele mai în-
depãrtate galaxii. ªi constatãm cã acolo existã deja materie
fabricatã în stele, deci nu avem de-a face cu materia primor-
dialã. Ne-am putea gândi cã o vom descoperi undeva, în afa-
ra galaxiilor, sub forma unor aglomerãri de gaz intergalactic.
Numai cã ºi aceastã cãutare nu a dat rezultate. Practic, a fost
analizatã lumina ce ne soseºte de la cele mai îndepãrtate cor-
puri cereºti: quasarii. Aceasta a traversat numeroºi nori in-
tergalactici pânã sã ajungã la noi. Dar ºi aceastã mãsurãtoare
a eºuat în descoperirea materiei începutului de Univers. În
norii intergalactici existã deja elemente grele!
Problema
Iatã o situaþie complicatã. Avem informaþii destul de bune
despre Universul la 380.000 ani de la Big Bang. Dar nu ºtim
nici cum arãtau primele stele, nici cum s-au format. Nu ºtim
pentru cã, repetãm, nu le putem observa direct, deocamdatã.
Pentru a gãsi rãspunsuri, mãcar ipotetice, oamenii de ºtiinþã au
la dispoziþie o unealtã foarte puternicã: modelarea matematicã,
adicã simularea cu ajutorul ecuaþiilor a evoluþiei sistemelor.
35
Universul
Înainte de a prezenta rezultatele la care s-a ajuns în pre-
zent, credem cã este util sã vã povestim câte ceva despre di-
ficultãþile care au trebuit sã fie depãºite.
Atunci când se formeazã o stea este necesarã existenþa
unui nor de materie care sã se comprime datoritã gravitaþiei.
Nicio problemã. Imaginile transmise de WMAP ne aratã cã
încã de la începuturi în Univers existau fluctuaþii de densitate
a materiei iniþiale, deci apãruserã deja aglomerãri uriaºe.
Avem totuºi o micã problemã. Atunci când norul inter-
stelar se comprimã temperatura acestuia creºte foarte mult
(legea este valabilã pentru orice gaz). Asta înseamnã cã avem
o creºtere a vitezei medii a componentelor gazului, ceea ce ar
trebui sã anuleze procesul de comprimare. În zilele noastre
acest surplus de energie este evacuat prin intermediul mo-
leculelor de apã (vom aborda mai târziu ºi subiectul apei din
Univers) ºi de monoxid de carbon, componente inexistente în
acele vremuri de început... Ne putem gândi cã evacuarea cãl-
durii s-a fãcut prin intermediul hidrogenului molecular. Dar
hidrogenul molecular se formeazã cu ajutorul prafului inter-
stelar, printr-un fel de condensare. Iar praf interstelar nu exis-
ta în acele timpuri. Iatã cum ne învârtim în jurul aceleiaºi pro-
bleme, a cãrei rãspuns, ce rezultã din modelãri, ar putea fi
acela cã totuºi poate apãrea steaua ºi în absenþa elementelor
mai grele, printr-un mecanism foarte ineficient. Adicã printr-o
mare risipã de materie. ªi mai trebuie sã existe ceva... trebuie
sã existe ceea ce fizicienii numesc materie întunecatã, o
materie stranie, care în prezent, la scara Universului, face ca
expansiunea Universului sã fie acceleratã.
Modelarea
Cum ar putea arãta un asemenea scenariu? Pentru a rãs-
punde ne-am folosit de modelãrile realizate de cãtre cercetãtorii
Greg Bryan, de la MIT, Michael Norman, de la Universitatea Cali-
fornia-San Diego, ºi Richard Larson, de la Universitatea Yale.
Procesul prin care s-au nãscut primele stele a început rela-
tiv repede dupã Big Bang, undeva în intervalul cuprins între
13 milioane ºi 100 milioane de ani dupã Big Bang (între timp
data naºterii primelor stele a fost plasatã la 400 milioane de
36
ani de la Big Bang, dar modelul matematic rãmâne valabil).
Iniþial s-au produs mici fluctuaþii de densitate în structura
Universului. La 100 milioane de ani (repetãm: noile date in-
dicã 400 milioane de ani) de la apariþia Universului materia
întunecatã a început sã se concentreze în zonele în care den-
sitatea era mai mare, atrãgând cu sine atomi de hidrogen. O
micã parte a acestora s-au apropiat atât de mult, încât au în-
ceput sã formeze molecule, luând astfel naºtere mari nori mo-
leculari cu diametrul cuprins între 10 ºi 1.000 parseci (un par-
sec este egal cu 3,6215 ani luminã sau, în kilometri, un parsec
este egal cu 3,0856 x 1013 km). Masa acestora a fost de or-
dinul masei a o mie de sori. În etapa urmãtoare începe com-
primarea gravitaþionalã a acestei aglomerãri de gaz. Dupã câ-
teva milioane de ani, temperatura ºi presiunea din centrul no-
rului molecular ating valori suficient de mari pentru a declan-
ºa reacþiile termonucleare. Apare prima stea. Modelãrile in-
dicã pentru ea o masã cuprinsã între 100 ºi 250 mase solare.
O stea cu adevãrat uriaºã. Dar stelele uriaºe ard foarte repede.
În centrul lor reacþiile termonucleare se desfãºoarã într-un
ritm de-a dreptul infernal. ªi se mai întâmplã cã stelele mari
trãiesc puþin, foarte puþin, dacã facem comparaþia cu Soarele
nostru. Explodeazã repede stelele uriaºe ºi aruncã în Univers
materie nouã, în care vom gãsi ºi elementele mai grele, care
uºureazã naºterea de noi aºtri ºi apariþia primelor planete. Dar
prin explozie nu se evacueazã decât ceva mai puþin de jumã-
tate din masa stelei iniþiale, restul se aglomereazã în centrul
stelei moarte, formând o gaurã neagrã supermasivã. Procesul
de mai sus ar putea explica prezenþa gãurilor negre în centrul
galaxiilor, despre care vom vorbi în altã parte.
Acesta a fost un posibil scenariu al formãrii primelor stele,
pe care l-am simplificat foarte mult. Se dau rãspunsuri la
multe întrebãri, dar nu ºtim încã dacã sunt cele corecte. Pro-
babil cã în anii ce vor veni vom dispune de modele mai de-
taliate ºi mai precise. Dar, oricum ar fi modelele matematice,
este necesarã observaþia, verificarea. Instrumentele noastre
de astãzi nu ne pot ajuta, dar putem avea speranþe pentru vii-
tor. Dacã nu se schimbã în rãu ceva pe la NASA în anii viitori
37
Universul
(mai exact în 2009) va fi lansat în spaþiu NGST (Next Gene-
ration Space Telescope), o unealtã minunatã, cu o oglindã de
8 m (de comparat cu cei 2,4 m ai lui Hubble), care ne va oferi
imagini detaliate ale galaxiilor aºa cum erau ele acum multe
miliarde de ani. Atunci vom avea confirmãri sau infirmãri ale
scenariului prezentat mai sus.
Pe mine mã frãmântã altceva. Spuneam cã cea mai bãtrânã
planetã din Univers a apãrut la numai un miliard de ani de la
Big Bang. Planetele au apãrut foarte repede în Univers. Este
posibil sã fi apãrut ºi viaþa într-un Univers tânãr?
Apa în Univers
Vai! Cât de banalã ne pare apa! De curând am aflat
cã pânã ºi pe arida Planetã Roºie încã mai curge, din
când în când, apã... ªi dacã tot pare atât de banalã, cre-
dem cã este bine sã vã spunem povestea apei în Univers.
ªi veþi vedea cã apa se naºte, cel mai adesea, datoritã
unor cataclisme cosmice. Cataclisme ca prim pas cãtre
viaþã, iatã o idee ce ar trebui reþinutã.
Cu ceva vreme în urmã satelitul ISO, care vede universul
pe lungimea de undã a radiaþiilor infraroºii, semnala existenþa
în vecinãtatea nebuloasei Orion a unei imense cantitãþi de
52
apã. Calculele oamenilor de ºtiinþã au arãtat cã în acel în-
depãrtat colþ al Universului se gãsea apã într-o concentraþie
volumicã de 1 la 2.000, adicã la fiecare 2.000 m3 de spaþiu se
aflã 1 m3 de apã. Aceastã concentraþie ar putea sã parã prea
micã pentru a prezenta vreun interes, de aceea vã mai furni-
zãm o cifrã. Apa descoperitã de ISO în nebuloasa Orion ar fi
suficientã pentru a umple de 60 ori oceanele terestre!
Acest adevãrat ocean cosmic ar trebui sã ne surprindã? Nu
neapãrat. Oricum astrofizicienii aºteptau de multã vreme o
asemenea descoperire. Nebuloasa Orion este alcãtuitã în prin-
cipal din hidrogen ºi reprezintã o zonã în care sunt gata sã se
nascã numeroase stele. Iar violenþa, cataclismele, care înso-
þesc apariþia unei stele noi, când ea expulzeazã jeturi de ma-
terie cu mare vitezã, producând unde de ºoc care comprimã ºi
încãlzesc mediul ambiant, sunt adevãrate fabrici de apã. Con-
form simulãrilor matematice unda de ºoc aduce gazul inter-
stelar la o temperaturã de peste 100 grade C, declanºând reac-
þiile chimice prin care hidrogenul se leagã de oxigen, re-
zultând vapori de apã...
Aºa cum povestim noi totul pare simplu, cum simplã este
ºi formula apei: H2O, adicã doi atomi de hidrogen se leagã de
unul de oxigen. ªi, spre norocul nostru, hidrogenul este cel
mai rãspândit element din întreg Universul, reprezentând, du-
pã cele mai multe estimãri, aproximativ 73% din masa sa. Pe
locul doi vine heliul, care înseamnã 25%, iar pe trei... oxige-
nul cu 1%. Toate celelalte elemente chimice la un loc sunt
rãspunzãtoare de 1% din masa Universului. ªi iatã, apa este
alcãtuitã din douã dintre elementele ce se aflã pe podiumul
abundenþei, ceea ce ar putea sugera cã apa ar trebui sã o în-
tâlnim foarte des.
Numai cã lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Apa este
un compus chimic foarte sensibil. Nu se poate forma la tem-
peraturi prea scãzute, dar nici la temperaturi foarte ridicate. ªi
chiar atunci când atomii de hidrogen se leagã de cei de oxi-
gen, legãtura lor nu este neapãrat de lungã duratã. Dincolo de
câteva mii de grade apa se descompune, datoritã agitaþiei ter-
53
Universul
mice. ªi se mai descompune apa ºi datoritã radiaþiilor cosmi-
ce, în special sub acþiunea celor ultraviolete.
Vedeþi? Îi este greu apei ºi sã se nascã, ºi sã supravie-
þuiascã! Mai vrem sã vã dãm o cifrã semnificativã. Numai 1%
din materia universului se gãseºte sub formã molecularã, iar
apa reprezintã o fracþiune ºi mai micã. O altã cifrã inte-
resantã, în funcþie de condiþiile specifice, numai 0,1% pânã la
30% dintre atomii de oxigen se combinã cu atomii de hidrogen
pentru a forma apa, ceea ce ar trebui sã însemne cã numai o
milionime din masa Universului este reprezentatã de apã. ªi ar
mai fi ceva, legat de lupta apei pentru existenþã, ea are nevoie
de condiþii speciale, cum ar fi pãtura protectoare a unei planete,
sau praful interstelar, cum este cel din nebuloasa Orion.
Iatã cã apa se concentreazã în anumite zone favorabile
naºterii ºi supravieþuirii ei. În acest sens suntem îndreptãþiþi
sã credem cã ceea ce vedem acum cã se întâmplã în ne-
buloasa Orion, s-a întâmplat ºi cu 4,5 miliarde de ani în urmã,
atunci când s-a nãscut Soarele nostru. În acea perioadã s-a
produs întreaga cantitate de apã pe care o posedã planetele
solare, în fabrica de apã a Sistemului Solar. Mai întâi sub for-
mã de vapori, apoi, pe mãsurã ce temperatura a scãzut, sub
forma unor minuscule grãunþe de gheaþã. Aºa a început aven-
tura apei. Miºcându-se în jurul Soarelui, împreunã cu praful
din jurul sãu, care alcãtuia nebuloasã protoplanetarã, din care,
mai apoi, au apãrut planetele.
ªi s-ar pãrea cã evoluþia apei a încetat odatã cu formarea
Sistemului Solar. Numai cã nu a fost sã fie aºa. Planetele mai
apropiate de Soare, Mercur, Venus, Terra ºi Marte, au pierdut
la început o bunã parte din apa pe care o adãposteau. Dar ea
s-a regenerat relativ repede, prin intermediul a douã procese
importante.
În primul rând activitatea vulcanicã, ce a avut o intensitate
extraordinarã în prima jumãtate de miliard de ani de la for-
marea planetelor telurice. Vulcanii au provocat reacþii chimi-
ce importante între hidrogen, silicaþii ºi oxizii de carbon de pe
tinerele planete, ca rezultat producându-se apã. Altfel spus,
planetele îºi produceau singure apa.
54
A urmat o a doua etapã. Planetele, rãcite ºi deci incapabile
sã mai producã apã în cantitãþi mari prin procesul schiþat mai
sus, au fost supuse unui intens bombardament. Asteroizi ºi
comete, veniþi din marginea Sistemului Solar, conþinând can-
titãþi uriaºe de apã îngheþatã, au izbit violent suprafaþa pla-
netelor telurice, lãsând acolo atât de preþioasa apã. Dar dintre
toate planetele amintite numai Terra a reuºit sã conserve pânã
în prezent cantitãþi imense de apã.
Mercur, prea aproape de Soare, este ºi prea fierbinte, tem-
peratura sa atingând 430 grade C. Apa, sub formã de vapori,
a pãrãsit de mult atmosfera micii planete. Totuºi, se pare cã
unele cratere aflate în vecinãtatea polilor mai adãpostesc
urme de gheaþã. Lucrurile nu au stat mai bine cu Venus. În
prima ei tinereþe, temperatura de la suprafaþa ei era de numai
30 grade C. Dar efectul de serã provocat de atmosfera sa a
dus la o creºtere vertiginoasã a temperaturii pânã la valori de
peste 400 grade C. În timp, vaporii de apã rezultaþi în urma
încãlzirii s-au pierdut în spaþiul cosmic.
Despre Marte nu avem acum prea multe de spus. Vom
preciza doar cã în zona polilor Marte adãposteºte imense
cantitãþi de gheaþã, detectate atât de Mars Odissey, cât ºi de
Mars Expres.
Pe planetele mai îndepãrtate de Soare se gãsesc, dupã
toate probabilitãþile, mari cantitãþi din apa primordialã a Sis-
temului Solar, desigur, sub formã de gheaþã. Dar nu dorim sã
insistãm acum asupra Sistemului Solar. Vom adãuga doar cã
la marginile lui, în corpurile ce se gãsesc în centura lui Kuiper
(situatã la 50 u.a. de Soare) ºi norul lui Oort (care se întinde
pânã la 50.000 u.a. de Soare), se gãsesc mari cantitãþi din
aceeaºi apã primordialã.
ªi am vrut sã trecem repede de planetele Sistemului Solar,
pentru cã dorim sã ne îndreptãm privirile cãtre Soare. Veþi
spune cã nu are rost, cã Soarele este mult prea fierbinte pentru
a adãposti apã, fie ea doar în stare de vapori. Numai cã reali-
tatea este un pic diferitã. Astronomii au descoperit urme de
apã pe suprafaþa solarã, mai exact în petele care, din când în
când, apar pe suprafaþa astrului zilei. În zona acestor pete
55
Universul
temperatura coboarã foarte mult, ajungând la „numai” 3.000-
3.200 grade C, ceea ce permite atomilor de oxigen ºi hidro-
gen sã se asocieze, formând vapori de apã. Dar aceastã apã
dispare foarte repede, odatã cu încetarea existenþei petei
solare. Motivul? Temperatura revine la 6.000 grade C, iar
agitaþia termicã este mult prea mare pentru a permite va-
porilor sã supravieþuiascã. Altfel spus, existã apã pe Soare,
dar trãieºte foarte puþin.
ªi, pentru cã tot am vorbit despre apa de pe steaua noastrã,
am putea sã ne întrebãm dacã ea poate supravieþui mai mult
pe o altã stea. Rãspunsul este afirmativ, în mãsura în care
steaua este suficient de rece, cum este cazul piticelor maro.
De fapt, ar trebui sã spunem cã, în general, apa acompaniazã
atât naºterea, cât ºi moartea stelelor. Pentru o stea cum este
Soarele nostru totul reîncepe atunci când steaua intrã în faza
de gigantã roºie, care marcheazã ultima zecime din existenþa
ei. Atmosfera lor se rãceºte foarte mult ºi numeroase ele-
mente chimice grele, printre care ºi oxigenul, sunt fabricate în
miezul lor prin intermediul reacþiilor termonucleare. Iar pro-
cesul de fabricare a apei, despre care aminteam la începutul
subcapitolului acesta (atunci când povesteam de naºterea sis-
temelor stelare), poate sã reînceapã. Aceastã afirmaþie nu este
numai o simplã consideraþie teoreticã, ci un fapt constat în
cazul stelei Betelgeuse, o remarcabilã supergigantã roºie. ªi
acest fapt nu este lipsit de consecinþe. Vaporii de apã micºo-
reazã transparenþa înveliºului exterior al stelei. Aceasta are
drept consecinþã o mai micã emisie de energie cãtre exterior,
iar straturile exterioare ale acestor stele se încãlzesc puternic.
În etapa urmãtoare, aceste straturi sunt aruncate cãtre ex-
terior, înconjurând steaua cu un imens nor de materie. În
acest nor de materie condiþiile sunt favorabile producerii de
molecule de apã... ªi povestea apei continuã. Încetul cu încetul
nebuloasa de materie se împrãºtie ºi se rãceºte. Apa se depune
pe mici grãunþi de praf interstelar, dupã un timp îngheaþã. Dar
va rezista prea mult. Sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete
molecula de apã se va rupe în elementele componente,
56
alimentând norii interstelari din care, cândva, se va naºte o nouã
stea, un nou sistem stelar. ªi iatã cã ciclul reîncepe...
Ciclul apei reîncepe, dar povestea noastrã se opreºte aici.
Dar nu ne putem înfrâna imaginaþia. Undeva, departe, foarte
departe, existã o altã planetã albastrã, o altã planetã care adã-
posteºte viaþa. ªi acolo, pe acea planetã, în faþa unui dispo-
zitiv de scris, cineva aºterne povestea apei, pe ceva ce sea-
mãnã cu hârtia noastrã.
Acum... pregãtiþi-vã de un intermezzo. Vom pune o
întrebare cât se poate de stranie...
Dincolo de galaxie
Sã fie vinovate romanele SF? Sã fie vinovate visurile
noastre? Greu de spus. Dar un lucru este aproape sigur.
Mulþi vor sã ajungã la stele, mulþi dorim sã ieºim, nu
numai dincolo de leagãnul nostru Terra, ci dincolo de
galaxia aceasta, nãscutã, în legendã, din sânul Herei,
galaxie pe care noi o numim Calea Lactee, calea laptelui.
Am avea cumva vreo ºansã pentru asta?
Greu de rãspuns la oricare dintre întrebãrile din ºapou. Ar
putea sã parã ciudatã afirmaþia noastrã: ºtiinþa umanã se aflã
abia în faza copilãriei. Bâjbâim într-un întuneric ce pare a se
lumina ici ºi colo. Asta ne mulþumeºte, numai ºi numai pen-
tru cã adevãratul mister nici mãcar nu îl intuim. Dar noi nu
putem fi mulþumiþi numai cu atât. Noi vrem sã ieºim din ga-
laxie, pentru a lua în stãpânire Universul întreg. Numai o
simplã analizã a actualelor sisteme de propulsie spaþialã ºi ne-
ar fi de ajuns sã înþelegem cã ele nu ne-ar fi de nici un ajutor,
nici mãcar pentru a ajunge la stelele din vecinãtatea noastrã.
Cãlãtoria ar dura mult prea mult, nerezonabil de mult. Iar asta
nu este singura problemã. Mai existã una legatã de combus-
tibilul necesar zborului. Dacã ne-am propune sã utilizãm pro-
pulsia chimicã actualã pentru a ajunge, în 900 de ani, la cea
mai apropiatã stea am avea nevoie de o cantitate de com-
bustibil mai mare decât masa Universului... Desigur, ne pu-
tem gândi ºi la alte sisteme de propulsie utilizate în prezent
67
Universul
sau aflate într-un stadiu avansat de proiectare: motoare io-
nice, cu plasmã sau simplele vele solare. Din pãcate nici unul
dintre acestea nu pot fi soluþii, decât, cel mult, pentru cãlãtorii
rapide prin Sistemul Solar. Ne trebuie ceva revoluþionar, ceva
care sã transforme cu adevãrat cãlãtoria noastrã cãtre stelele
din galaxia noastrã ºi dincolo de ea într-o adevãratã cãlãtorie
dus-întors.
Trebuie sã împingem fizica pânã cãtre marginile ei, pentru
a ne putea imagina un asemenea voiaj. Poate cã ar trebui sã
deformãm spaþiu-timpul, fizicienii spun cã asta ar fi posibil,
în anumite condiþii, pe care le vom arãta mai încolo. Totul
seamãnã destul de bine cu ceea ce se întâmplã în Star Treck.
Dar sã nu ne grãbim, sã începem cum se cuvine, adicã sã în-
cepem cu începutul.
Maºini de cãlãtorit în spaþiu-timp
Dacã ar fi sã o luãm cronologic ar trebui sã ne referim la
Einstein. În a sa teorie generalizatã a relativitãþii Einstein arã-
ta cã gravitaþia este rezultatul deformãrii spaþiu-timpului în
prezenþa unei mase. Plecând de aici, în 1916, Karl Schwar-
zschild propune o soluþie pentru ecuaþiile lui Einstein, din ca-
re rezulta posibilitatea existenþei unor singularitãþi în spaþiu-
timp, care, mai târziu se vor numi gãuri negre. În 1963, Roy
Kerr, un matematician din Noua Zeelandã, descoperã solu-
þiile pentru o gaurã neagrã care se roteºte, care ia naºtere prin
colapsarea unei stele care se roteºte. În acest caz forþa centri-
fugã împiedicã formarea unei gãuri negre obiºnuite (trebuie
sã þineþi seama de conservarea momentului cinetic, care face
ca gaura neagrã rezultatã sã se roteascã extraordinar de ra-
pid). Astfel ia naºtere un obiect exotic: o gaurã neagrã în for-
mã de tor. Acum sã presupunem cã vã puteþi plimba pe acest
tor fãrã ca aceasta sã dãuneze sãnãtãþii dumneavoastrã (de
fapt, veþi fi striviþi de forþa gravitaþionalã). În acest caz de pe
tor veþi fi expediaþi instantaneu în orice punct din spaþiu-timp.
Acest tip de gãuri negre conecteazã nu numai regiuni diferite
ale spaþiului, ci ºi ale timpului. O gaurã neagrã de tip Kerr este
ºi o maºinã de cãlãtorit în timp. Ar fi practicã o asemenea ma-
ºinã de cãlãtorit? Aºa cum vedem noi lucrurile acum, nu ar fi
68
prea practicã. Ar trebui sã cãlãtorim multe mii de ani luminã
pentru a gãsi una. Apoi mai rãmâne problema supravieþuirii
cãlãtoriei prin ea.
Poate ar trebui sã construim cumva niºte gãuri de vierme,
niºte wormholes? Poate cã aceastã noþiune vi se pare una SF.
Dar nu este întru-totul aºa. Fizicienii considerã cã la scarã
foarte micã, undeva în vecinãtatea a 10-35 cm, spaþiu-timpul
devine „spumos” (în englezã: quantum foam). La aceastã sca-
rã structura dominantã ar putea fi gãurile de vierme sau mici
bule, mici universuri care apar ºi dispar repede. Dacã putem
manipula spuma cuanticã, atunci am putea expanda una
dintre gãurile de vierme. Din nou vom spune cã nu este vorba
despre o idee ce þine de o imaginaþie prea bogatã. Încã din
1980 Kip Thorne, de la Caltech, demonstra cã acest lucru ar
fi posibil. Dar aceste gãuri de vierme, care ar permite cãlãtorii
în spaþiu-timp (a se citi: în spaþiu ºi în timp) sunt instabile. Avem
nevoie, pentru a le stabiliza, de ceva exotic, de ceva ce se
numeºte energie negativã. Despre ea vom vorbi ceva mai încolo.
Deocamdatã vrem sã ne oprim o clipã asupra unei alte idei.
Bula lui Alcubierre
Miguel Alcubierre (în prezent cercetãtor la Universitatea
de Stat din Louisiana, SUA) a propus în 1994 „fabricarea”
unor „bule” de spaþiu-timp. Cu ajutorul lor s-ar putea cãlãtori
cu viteze superluminice. Este încãlcatã cumva teoria relativi-
tãþii? Nu, în acest caz teoria nu este încãlcatã. Nava spaþialã
în care vom cãlãtori va sta pe loc, fiind purtatã de cãtre de-
formarea spaþiu-timpului (în primle clipe ale Universului ex-
pansiunea spaþiu-timpului s-a fãcut cu viteze superluminice).
Aceastã deformare, aceastã bulã de spaþiu-timp, se va deplasa
cu viteze superluminice, purtând în interior nava noastrã spa-
þialã. Sunã straniu, dar teoria, în principiu, o permite. Acum
rãmâne problema construirii bulei spaþio-temporale. Ideea lui
Alcubierre este cã am putea realiza aceastã bulã comprimând
spaþiul din faþa navei spaþiale ºi dilatându-l pe cel din spatele
ei. Practic, ar trebui sã deformãm dupã dorinþã spaþiu-timpul.
Cum am putea face acest lucru? O idee ne dã însãºi teoria ge-
neralizatã a relativitãþii. ªtiþi bine cã masa ºi energia defor-
69
Universul
meazã spaþiul. Realizând densitãþi uriaºe de energie putem
deforma spaþiul. Dar asta nu este de ajuns. Trebuie sã de-
formãm spaþiu-timpul într-un anume fel (vã daþi seama ºi
dumneavoastrã, nu putem sã facem ºi comprimare, ºi dilatare
de spaþiu-timp folosind acelaºi tip de energie). Aici intrã în
scenã... din nou, energia negativã, energia cu semnul minus.
Avem nevoie de ea pentru a „modela” structura spaþiu-timpu-
lui dupã dorinþã.
Energia negativã
Este greu de dat o definiþie energiei negative. Am putea
spune ce nu este energia negativã. Energia negativã nu este
energia antimateriei. Antimateria, având masã pozitivã, are
energie pozitivã. Pentru a accelera antimateria este nevoie sã
consumãm energie pozitivã. De asemenea, energia negativã
nu are nicio legãturã cu energia întunecatã, cea care duce la
accelerarea expansiunii universului.
Energia negativã nu este un concept pur teoretic. Deºi nu
a putut fi mãsuratã în mod direct, consecinþele ei se pot de-
pista în anumite experimente de fizicã, cum ar fi cel realizat
de Hendrik Casimir. Acesta a luat douã plãcuþe din aluminiu
perfect plane ºi le-a aºezat în vid, la micã distanþã între ele.
Apoi a descoperit cã între plãci ia naºtere o forþã de atracþie,
care poartã numele de forþã Casimir. De unde ar putea pro-
veni aceastã misterioasã forþã Casimir? Vidul nu este pur ºi sim-
plu un spaþiu gol de orice. Mecanica cuanticã ne spune cã în vid
se produc fluctuaþii, chiar la temperaturi egale cu zero absolut.
În vid avem fluctuaþii de energie. Cele douã plãcuþe creeazã un
soi de ecran pentru ele. Calculele au arãtat cã între cele douã
plãcuþe de aluminiu densitatea de energie este negativã.
Am putea aborda ºi altfel problema aceasta a energiei ne-
gative. Sã presupunem cã realizãm o cavitate în care den-
sitatea de energie sã fie riguros egalã cu zero. O cutie din care
sã scoatem absolut totul: atomii, particulele rãtãcitoare, fo-
tonii etc. Sã facem acel vid, teoretic, perfect. De la Heisen-
berg ºi de la principiul sãu al incertitudinii ºtim cã, la scarã
cuanticã, ar trebui ca energia sã varieze aleator. Pentru cã
densitatea totalã de energie trebuie sã rãmânã nulã, înseamnã
70
cã nu putem avea numai energie pozitivã, ci ºi ceva care adu-
natã cu ea sã ne dea zero. Deci trebuie sã avem energie nega-
tivã. Deci energia negativã ar trebui sã existe.
Bãnuim cã nu am reuºit sã aducem destulã luminã în ceea
ce priveºte energia negativã, dar deocamdatã este bine de
ºtiut cã fãrã de ea ar fi cam dificil sã construim bula lui Al-
cubierre sau o worm hole. Sã mai facem acum un pas. Ne
vom reîntoarce la Alcubierre.
Problema bulei lui Alcubierre
Rusul Serghei Krasnikov a remarcat o mare problemã a
bulei alcubierriene. Interiorul ei este complet decuplat de
Univers. Altfel spus, comandantul navei spaþiale din inte-
riorul ei nu va fi niciodatã în stare sã îºi dirijeze vehiculul du-
pã dorinþã. Practic, bula trebuie controlatã din exteriorul ei.
Pentru a rezolva aceastã problemã Krasnikov propune ca na-
va sã creeze un tunel spaþio-temporal, un fel de autostradã
superluminicã, menitã sã uneascã punctul de plecare cu cel de
sosire, similarã în reprezentare cu faimoasele gãuri de vierme
din Star Treck. Din nou avem nevoie de energie negativã (pe
care, repetãm, cel puþin deocamdatã, nu ºtim cum sã o obþi-
nem) pentru a realiza acest tunel spaþio-temporal. Cu ajutorul
ei vom construi peretele tunelului Krasnikov. Pentru a nu vã
lãsa sã visaþi prea mult, credem cã a sosit clipa numerelor. O
bulã spaþio-temporalã cu diametrul de 200 m, care sã poatã
conþine în interiorul ei o navã spaþialã, ce se poate deplasa cu
o vitezã de 10 ori mai mare decât viteza luminii, ar avea ne-
voie de o cantitate de energie negativã echivalentã cu de 10
miliarde de ori masa Universului. Iatã cã ne confruntãm cu o
imposibilitate practicã, chiar dacã teoria ne poate sugera cã
bula lui Alcubierre ar putea sã ne poarte departe în Univers.
Dar varianta tunelului Krasnikov? ªi aici existã nume-
roase probleme. Calculele sugereazã cã ar trebui sã ne limi-
tãm la gãuri de vierme de diametre submicroscopice, de
ordinul a 10-32 m, adicã destul de aproape de limita lui Plank,
care este de 10-35 m. Cam greu de strecurat o navã spaþialã
printr-un asemenea tunel superluminic. Existã ºi modele ceva
mai optimiste, dar ºi ele implicã dificultãþi majore. De exem-
71
Universul
plu, o gaurã de vierme cu diametrul de 1 m are nevoie de un
perete de energie negativã cu grosimea de numai 10-21m,
cam a milioana parte din diametrul unui proton. Energia ne-
gativã necesarã pentru a-l realiza este echivalentul energiei
produse de 10 miliarde de sori într-un an...
Cum am putea produce energie negativã?
Iatã o întrebare ce se cere a fi pusã. În schimb rãspunsul la
ea nu poate fi, deocamdatã, dat. Producerea energiei negative
pune probleme grele. Sã ne imaginãm cã avem un laser care
genereazã energie negativã. Legea conservãrii energiei ne
impune ca aceastã energie negativã sã fie însoþitã de pro-
ducerea unei cantitãþi egale de energie pozitivã. Aceasta ar
putea produce lucru mecanic util. Mai departe, vom îndrepta
fluxul de energie negativã cãtre un corp oarecare. Cu ajutorul
ei putem extrage cãldura din acel corp ºi astfel sã producem,
din nou, lucru mecanic. Tare ciudatã treabã. Încãlcãm astfel
legile fundamentale ale fizicii. De fapt în textul nostru s-a
strecurat o greºealã. Nu am condiþionat în niciun fel produ-
cerea de energie negativã. Iar aceste condiþionãri existã ºi
poartã numele de „inegalitãþi cuantice”. De fapt, nu poate
exista o separare deplinã între energia pozitivã ºi cea negati-
vã. Vom enunþa repede aceste inegalitãþi cuantice:
a. Un flux intens de energie negativã nu poate fi generat
decât pentru o foarte scurtã duratã de timp. El va fi urmat
de unul, mai lung, de energie pozitivã.
b. Putem genera fluxuri lungi de energie negativã, cu co-
ndiþia ca acestea sã aibã intensitate micã. În ambele cazuri
(a ºi b) pulsul de energie pozitivã care urmeazã trebuie sã
aibã o intensitate mai mare decât a celui negativ.
c. Cu cât distanþa, în timp, dintre pulsul negativ ºi cel pozitiv
este mai mare, cu atât este mai mare intensitatea pulsului de
energie pozitivã, care urmeazã dupã cel de energie negativã.
Acestea sunt cele trei inegalitãþi cuantice legate de energia
negativã. Nu dorim sã insistãm prea mult asupra lor. Dar am
dori sã vã propunem un experiment mental (gedanken expe-
72
riment, cum ar spune Einstein). Avem o cutie, prevãzutã cu o
uºiþã, pe care vrem sã o umplem cu energie negativã. O pla-
sãm în vid absolut. Acolo iau naºtere, aºa cum arãtam mai de-
vreme, pulsuri de energie negativã urmate de unele de ener-
gie pozitivã. Uºiþa noastrã va lãsa sã intre numai energia ne-
gativã, dupã care, iute de tot, se va închide. Vom face asta
pânã când vom umple cutia cu energie negativã. Simplu, nu-i
aºa? Ar fi simplu dacã nu am þine seama de un lucru esenþial.
Închiderea ºi deschiderea uºiþei înseamnã lucru mecanic, deci
energie pozitivã. Ori de cât ori închidem ºi deschidem uºiþa
facem ca în cutie sã pãtrundã energie pozitivã. Altfel spus, nu
putem izola energia negativã de cea pozitivã.
Iatã cã în faþa cãlãtoriei noastre cãtre alte stele ºi alte galaxii
apar obstacole uriaºe, pe care, deocamdatã, nu ºtim cum sã le
depãºim. Trebuie trecut dincolo de marginile fizicii prezentului.
Concluzie?
La sfârºitul unui asemenea subcapitol este nevoie sã ne în-
trebãm dacã va veni cândva vremea ca ºtiinþa sã ne deschidã
porþile Universului, pentru a putea cu adevãrat sã îl colo-
nizãm. Vã mãrturisim cu umilinþã cã nu cunoaºtem rãspunsul.
Am citit multe cãrþi vechi despre cãlãtorii spaþiale (nu este
vorba despre cãrþi SF), cãrþi scrise cu decenii înainte ca ele sã
devinã realitate. Am citit colecþia revistei ªtiinþã ºi tehnicã
încã din primii ani de la apariþie, am citit ºi Jurnalul ºtiinþelor
ºi cãlãtoriilor, care a precedat-o. Apãreau adesea articole
despre zboruri cosmice. Textele acelea le citesc acum cu du-
ioºie. Multã naivitate în ele, multe lucruri înþelese copilãreºte
acolo. Realitatea anilor ce au urmat scrierii lor a depãºit cu
mult ceea ce se întrevedea în acei ani. Credem cã aceasta va
fi ºi soarta acestui text. Cei din viitorime care îl vor citi, îi rog
de pe acum, sã ierte copilãreºtile noastre cuvinte. La început
de secol XXI ºtiam atât de puþine lucruri, dar speram atât de
mult... Speram sã deschidem autostrãzi în Univers, pe care le
numeam gãuri de vierme.
ªi aºteptãm atât de multe de la fizicã, tocmai în aceste zile
în care fundamentele ei par a se clãtina. Pentru cã descoperim...
73
Universul
Constante inconstante?
„Stâlpii fizicii trebuie scuturaþi din timp în timp.
Numai aºa le putem testa rezistenþa.” Am citat din Andy
Fabian, fizician la Universitatea Cambridge, Marea
Britanie. El se referea la câteva mãsurãtori, realizate în
ultima vreme, care ne-ar putea obliga sã schimbãm
fundamentele fizicii.
Întreaga fizicã se bazeazã pe câteva constante fundamen-
tale, cum ar fi viteza luminii, sarcina electronului, constanta
gravitaþionalã etc. Una dintre ele este ºi raportul dintre masa
protonului ºi cea a electronului, care este, cu aproximaþie,
1.836, altfel spus, protonul este de 1.836 ori mai masiv decât
electronul. Aceastã valoare a rãmas neschimbatã de la înce-
puturile Universului pânã în zilele noastre. Cel puþin aºa spu-
ne teoria. Numai cã au început sã aparã probleme. Mãsurãtori
recente, efectuate cu o precizie nemaiatinsã pânã acum, au
oferit rezultate ciudate, care pot ridica un uriaº semn de în-
trebare în ceea ce priveºte înseºi fundamentele fizicii moder-
ne. Nu ne sunt în fire exagerãrile, dar am putea sã ne aflãm în
faþa unui eveniment similar experimentului lui Michelson ºi
Morley, din 1887, care a demonstrat cã viteza luminii este in-
dependentã de sistemul de referinþã ales, fapt care a deschis
drumul cãtre Teoria Relativitãþii.
Pentru a calcula raportul maselor proton/electron este folosit
spectrul de absorbþie în UV al moleculelor de hidrogen. Practic
acest spectru de absorbþie este reprezentat de un ºir de linii
întunecate, asemãnãtoare unui cod de bare, care corespund lun-
gimilor de undã la care hidrogenul molecular absoarbe lumina.
Într-un laborator terestru, aflat la Universitatea Liberã din
Amsterdam, fizicienii Wim Ubachs ºi Elmar Reinhold au
efectuat mãsurãtori, de sute de ori mai precise decât cele rea-
lizate pânã în prezent, ale spectrului de absorbþie în UV al hi-
drogenului molecular. Rezultatul obþinut corespunde valorii
actuale a constantei noastre.
O altã echipã de cercetãtori ºi-a mutat laboratorul de cer-
cetare la VLT (Very Large Telescope) din Paranal, Chile. Este
vorba despre Alexandr Ivancic, fizician la Institutul Ioffe din
74
Sankt Petersburg, Rusia, ºi Patrik Petitjean, astronom la Ins-
titutul de Astrofizicã din Paris. Aceºtia au avut o sarcinã mai
dificilã. Ei au trebuit sã cãlãtoreascã în timp. Au folosit lu-
mina care vine de la doi quasari foarte îndepãrtaþi pentru a
analiza acelaºi spectru de absorbþie, de data aceasta folosind
nori moleculari aflaþi la 12 miliarde de ani luminã distanþã de
Terra. Aceasta echivaleazã cu o cãlãtorie în timp, pânã la
aproape douã miliarde de ani dupã Big Bang. Aici trebuie sã
facem o precizare. De aceastã datã nu a mai fost necesarã o
analizã a spectrului de absorbþie în UV, deoarece intervine
deplasarea spre roºu, datoratã expansiunii Universului. Prac-
tic, aceleaºi linii de absorbþie mãsurate pe Terra în UV co-
respund, în cazul norilor moleculari aflaþi la 12 miliarde de
ani luminã distanþã, unor linii din zona luminii vizibile.
A urmat compararea celor douã rezultate. Rezultatul a fost
unul surprinzãtor. S-a constatat cã valoarea actualã a con-
stantei noastre este cu 0,002% mai micã decât cea de acum 12
miliarde de ani. O modificare cu 20 de pãrþi la un milion ar
putea sã parã oricui nesemnificativã, numai cã, oricât de micã
ar fi variaþia, aceasta nu este cuprinsã în legile fizicii actuale.
Aºa cum spuneam mai devreme, constantele fundamentale
(cum este raportul dintre masa protonului ºi cea a electro-
nului) nu se modificã în timp.
Aici se cuvine sã discutãm puþin rezultatele obþinute de cã-
tre cele douã echipe de cercetãtori. În primul rând trebuie sã
spunem cã, în lumea cercetãtorilor, pãrerile sunt împãrþite.
Dar cu toþii sunt de acord cã implicaþiile modificãrii în timp
ale constantelor fundamentale sunt atât de profunde încât sunt
necesare dovezi suplimentare. Existã un principiu fundamen-
tal în ºtiinþã, care ne spune cã „afirmaþiile extraordinare cer
dovezi extraordinare”, deci este nevoie de studii, de mãsu-
rãtori suplimentare ºi independente. În ceea ce priveºte rezul-
tatele obþinute de cãtre cele douã echipe de cercetãtori trebuie
sã remarcãm cã acestea au un coeficient de încredere de 3,5
sigma, un termen statistic care ne spune cã existã o pro-
babilitate de 0,3% ca valorile obþinute sã fie o consecinþã a în-
tâmplãrii. Dacã vreþi, suntem siguri în proporþie de 99,7% cã
75
Universul
rezultatele sunt corecte. Vi se pare rezonabil acest grad de
certitudine? Pentru a paria la un meci de fotbal, probabil cã
acest grad de certitudine este unul rezonabil. În fizicã lu-
crurile stau un pic altfel, mai ales atunci când rezultatele nu
pot fi încadrate în teoriile actuale. John Webb, de la Univer-
sitatea New South Wales din Sidney, Australia, care l-a rân-
dul sãu a fãcut cercetãri asupra modificãrii în timp a constan-
tei noastre, remarca foarte plastic: „Nu poþi sã îþi cumperi
biletul cãtre Stockholm cu un rezultat 3,5 sigma”. El se refe-
rea, desigur, la posibilitatea obþinerii unui Premiu Nobel. Tot
el a adãugat: „Totuºi rezultatul este unul promiþãtor ºi va în-
curaja pe oricine va dori sã studieze raportul maselor proto-
nului ºi electronului”.
Cei mai sceptici în privinþa noilor mãsurãtori sunt
astronomii, ºi nu fizicienii. Ei ºtiu foarte bine cât de dificil es-
te sã mãsori spectrele quasarilor. Sunt foarte mulþi factori ca-
re pot vicia rezultatele. De exemplu, pãrþi ale norului mole-
cular pot fi mai fierbinþi decât altele sau hidrogenul din norul
studiat poate fi „contaminat” cu alte elemente. Toate acestea
pot fi surse de erori.
Dar dacã mãsurãtorile sunt corecte, iar constantele fun-
damentale nu sunt constante? Aici este bine sã spunem cã în
anii din urmã au apãrut numeroase articole ºtiinþifice care
afirmã cã, în timp, constantele fizicii nu sunt deloc constante
(ne referim aici la viteza luminii, constanta structurii fine,
constanta cosmologicã etc.) Existã ºi teorii ale stringurilor
care impun cu necesitate uºoare variaþii ale acestora. Numai
cã aceste variaþii subtile ale constantelor fundamentale ale
fizicii nu sunt prevãzute de cãtre teoria standard a
prezentului. Ar însemna sã modificãm însãºi fundamentele
fizicii. De aceea lucrurile trebuie privite cu oarecare pruden-
þã, în aºteptarea unor dovezi incontestabile. Repetãm: „afir-
maþiile extraordinare cer dovezi extraordinare”. Dar, reve-
nind la începutul articolului nostru, „Stâlpii fizicii trebuie
scuturaþi din timp în timp. Numai aºa le putem testa re-
zistenþa.”. Acum ne trebuie rãbdare. Instrumente noi, care vor
intra în funcþiune în urmãtorii ani, vor confirma sau infirma
76
variabilitatea constantelor. Atunci ori vom fi obligaþi sã
modificãm fizica (deci modul în care înþelegem Universul),
ori vom avea un argument suplimentar sã afirmãm cã legile
fundamentale ale fizicii sunt corecte. În oricare dintre varian-
te fizica va avea numai de câºtigat.
Aici încheiem intermezzo-ul nostru. Ne vom întoarce în
Universul pipãibil pentru a încerca sã rãspundem la o întreba-
re fundamentalã pentru noi, pãmântenii...
Ascultând infinitul...
Când am citit în programul colocviului „Odiseea
spaþiului 2001”, la care am avut marea bucurie sã par-
ticip, cã urmeazã o conferinþã susþinutã de cãtre Jill Tar-
ter, directoare a proiectului Phoenix, în cadrul Institu-
tului SETI (Search for ExtraTerrestrial Inteligence), mi-am
spus imediat: uite, nene, aceºtia vor aduce aici pe aceea
care i-a servit drept model lui Jodie Foster, actriþa prin-
cipalã din filmul „Contact”... vã puteþi imagina nerãb-
darea mea. Aveam ocazia sã aflu câtã ficþiune ºi câtã
realitate a fost în acel film.
La sfârºitul conferinþei nu m-a încercat nici cea mai
micã dezamãgire. Realitatea a învins filmul. Vã amintiþi
cum descoperea semnalul extraterestru eroina interpre-
tatã de Jodie Foster? Mai simplu nici cã era posibil. O
pereche de cãºti conectate la un radiotelescop erau su-
ficiente. Erau de ajuns urechile pentru a detecta muzica
unui semnal emis de cãtre o civilizaþie extraterestrã.
Chestia asta a fost ºi prima mea dezamãgire provocatã de
filmul „Contact“. Au fost ºi altele, despre care voi vorbi
mai încolo. Personajul real, Jill Tarter, era cu totul
altceva decât cel din film. În primul rând era unul uman,
un prototip al omului de ºtiinþã, al omului care îºi pune
întrebãri în încercarea de a gãsi rãspunsuri, chiar dacã
are sentimentul cã numai cei ce îi vor continua cer-
cetãrile le vor gãsi. Jill Tarter este o deschizãtoare de
drumuri. Întrebatã fiind care este legãtura dintre ea ºi
eroina filmului, Jill Tarter a zâmbit ºi a rãspuns scurt
77
Universul
„Niciuna!“. Eu, din salã, descoperisem legãtura: acei
ochi albaºtri... Întorcându-ne la film, m-a dezamãgit ºi
modul, cumplit de banal, în care a fost interpretat mesa-
jul extraterestru. La Holywood se crede, pe semne, cã re-
prezentãrile matematice sunt universale ºi cã noi suntem
capabili sã interpretãm un proiect tehnic furnizat de o ci-
vilizaþie extraterestrã.
Nimic mai fals. Deºi adevãrurile matematicii pot fi
considerate ca fiind universale, este puþin probabil ca o
altã civilizaþie sã dezvolte o matematicã avansatã identicã
cu a noastrã. Desigur, mi se va spune cã acestea sunt
constrângerile unui film artistic, cã avem de-a face, de
fapt, cu o convenþie cinematograficã. Numai cã eu cu o
asemenea afirmaþie nu pot fi de acord. Adevãrata cãutare
a civilizaþiilor extraterestre, chiar dacã se aflã în faza
copilãriei, este mai fascinantã decât filmul însuºi. A as-
culta infinitul pe toate lungimile de undã îmi aduce
aminte de un uriaº fundal de zgomote (unele produse de
cãtre civilizaþia noastrã) din care trebuie sã separãm ade-
vãrata muzicã. Nu vi se pare acest lucru fascinant?
Iar Jill Tarter, în conferinþa sa, mi-a demonstrat, dacã
mai aveam nevoie de asemenea demonstraþii, cã existã o
poezie a ºtiinþei. M-am uitat prin salã sã vãd cum reac-
þioneazã spectatorii. Nu mi-a fost greu sã descopãr o anu-
me emoþie pe chipurile lor. Undeva, în inimile lor, se
nãºtea speranþa. Speranþa cã va veni vremea când vom
putea spune: Ei sunt acolo! Jill Tarter, punct cu punct, cu
argumente strict tehnice, ne arãta cum se poate transfor-
ma aceastã speranþã în realitate. Eu nu am fãcut nimic alt-
ceva decât sã adaptez conferinþa pe care ea a susþinut-o la
Paris într-o minunatã zi de iarnã....
Proiectul Phoenix
Existã un senator american, pe nume Richard Bryan, care a
introdus un amendament pentru bugetul NASA, pe anul 1994.
Acest amendament impunea stoparea programului SETI, cel
care, aºa cum ºtiþi, încerca sã gãseascã civilizaþii extrateres-
78
tre. Cum adesea ideile proaste sunt acceptate cu entuziasm,
SETI s-a trezit fãrã finanþare guvernamentalã. Norocul este
cã pe aceastã lume nu existã numai senatori americani. Existã
ºi oameni de ºtiinþã, care cred în ideea cã ºtiinþa trebuie sã îm-
pingã cât mai departe hotarele cunoaºterii. Aceºtia au cãutat
fonduri private pentru a continua sã încerce sã-i descopere pe
extratereºtri. Pentru cã generozitatea ºi idealismul nu au dis-
pãrut de pe planetã au fost gãsiþi banii necesari, aºa cã s-a pu-
tut lansa un nou program, nãscut din cenuºa abandonatului
SETI, intitulat, nici nu se putea altfel, Phoenix.
Cãutarea
Pentru a cãuta este nevoie sã ºtim, înainte de orice, ce am
dori sã gãsim. Aceastã afirmaþie a noastrã ar putea pãrea ex-
trem de banalã, numai cã ea implicã o serie de consecinþe, ca-
re ne vor ghida cãutarea. În primul rând, ne vom gândi cã do-
rim sã descoperim o civilizaþie care a ajuns la un nivel teh-
nologic comparabil cu al nostru, cel puþin în ceea ce priveºte
mijloacele de comunicare. Altfel spus, aceastã ipoteticã civi-
lizaþie ar trebui sã comunice, la mare distanþã, prin interme-
diul undelor radio. În al doilea rând, ne vom gândi cã pentru
apariþia vieþii trebuie îndeplinite anumite condiþii, o anume
stea, o anume planetã, care orbiteazã la o anume distanþã faþã
de astrul central (pentru apariþia ºi supravieþuirea vieþii este
necesarã existenþa apei în stare lichidã). De aceea, ne vom
îndrepta antenele cãtre acele stele similare Soarelui nostru.
Aici vom face o micã menþiune. Nu ne putem aºtepta ca orice
stea similarã cu a noastrã sã aibã o planetã asemãnãtoare cu
Terra, plasatã în acel coridor al vieþii, care sã permitã existen-
þa apei în stare lichidã. Deocamdatã, tehnicile de detectare a
planetelor, aºa cum vom arãta într-un alt subcapitol, nu ne
permit decât identificarea planetelor mari, cam de dimen-
siunea lui Saturn. De aceea, este probabil cã în multe cazuri
nu ne vom îndrepta radiotelescoapele cãtre locurile favora-
bile vieþii. Noi explorãm printre posibilitãþi, în speranþa gã-
sirii certitudinilor. Oricum, cãutând în jurul stelelor similare
cu Soarele mãrim semnificativ probabilitatea descoperirii
mult aºteptatului semnal extraterestru.
79
Universul
Zona fãrã zgomot
Plecãm de la ipoteza cã existã ºi alte civilizaþii dornice sã-ºi
facã cunoscutã prezenþa semenilor întru raþiune. Bazându-ne
pe propriile noastre tehnologii, putem admite cã acestea vor
alege calea transmiterii unui semnal radio cãtre depãrtãrile
Universului. Acum vine o întrebare extrem de importantã. Pe
ce lungime de undã va fi emis acest semnal? Sã nu uitãm cã
din punctul de vedere al undelor electromagnetice Universul
nostru este extrem de zgomotos ºi astfel orice semnal emis
conºtient riscã sã se piardã, fiind acoperit de alte surse radio
naturale. Dumneavoastrã ce aþi face dacã ar trebui sã purtaþi
o discuþie importantã într-o clãdire plinã de zgomote? Aþi pu-
tea sã încercaþi sã vorbiþi suficient de tare, astfel încât sã aco-
periþi fundalul. Dar cea mai raþionalã decizie ar fi sã cãutaþi o
camerã mai liniºtitã. Care ar fi echivalentul unei asemenea
camere pentru undele electromagnetice?
Vom spune repede cã zona de microunde, cu frecvenþe cu-
prinse între 1 GHz ºi 3 GHz, îndeplineºte acest criteriu. Vom
mai spune cã în aceastã zonã se aflã ºi faimosul fond cos-
mologic, primul „sunet“ emis de cãtre Univers în momentul
naºterii sale.
Unde sã cãutãm?
A cãuta o civilizaþie extraterestrã seamãnã oarecum cu cã-
utarea unui ac într-un car cu fân. A cãuta semnele ei pe toatã
întinderea cerului ar necesita o cãutare extinsã pe o duratã in-
finitã de timp. Evident, acest mod de cãutare nu ar fi raþional.
Aºa cum arãtam mai sus, ne vom limita cãutarea cãtre zonele
mai probabile pentru gãzduirea vieþii. Proiectul Phoenix îºi
mai impune un criteriu suplimentar. Nu dorim numai sã as-
cultãm. Dorim ca ºi noi sã fim ascultaþi. Probabil cã s-a es-
timat cã un schimb de mesaje nu ar mai fi interesant dacã du-
rata dintre emiterea mesajului ºi sosirea rãspunsului este prea
mare. S-ar putea ca, primind rãspunsurile, sã fi uitat deja în-
trebãrile... Pentru Proiectul Phoenix s-a ales un numãr de
aproximativ 1.000 de stele, trecute pe trei liste. Prima listã
cuprinde 100 de stele aflate în apropierea Pãmântului la o dis-
80
tanþã maximã de aproximativ 25 ani-luminã. Pe aceastã listã
au fost introduse ºi stele care nu seamãnã cu Soarele nostru.
Motivele selecþionãrii lor þin de uºurinþa cu care se pot obser-
va, la care se adaugã o mãsurã de protecþie. Nu suntem chiar
atât de siguri cã numai în jurul stelelor de tipul Soarelui poate
apãrea viaþã inteligentã... A doua listã cuprinde 140 de stele
aflate la distanþe de maximum 65 ani-luminã de noi, care mai
întrunesc o caracteristicã suplimentarã: sunt identice cu Soa-
rele nostru. Acestea sunt de fapt principalele surse radio care
vor fi analizate în cadrul Proiectului Phoenix. Cea de-a treia
listã de þinte, cea extinsã, conþine o gamã largã de stele, aflate
la o distanþã de cel mult 200 ani-luminã de Terra. Aºa cum se
poate vedea, soluþia gãsirii acului în carul cu fân constã în
construirea a trei grãmãjoare mai mici, alcãtuite din paie atent
selecþionate...
A fi natural sau a nu fi natural...
Da, aceasta-i întrebarea. Cum ne dãm noi seama cã un
anume semnal radio este generat artificial? De fapt nu ne dãm
seama. Vom presupune cã orice semnal ce nu are semnãtura
naturalului este de origine artificialã. Acest tip de semnale va
fi analizat cu mare atenþie ori de câte ori va fi depistat. Foarte
pe scurt, putem afirma cã un semnal emis pe o bandã foarte
îngustã de frecvenþã este posibil sã fie de origine artificialã.
Spuneam cã zona de cãutare a semnalului se aflã în zona cu-
prinsã între 1 ºi 3 GHz. Pentru a gãsi semnalul cãutat, trebuie
sã divizãm aceastã bandã în cât mai multe subbenzi, cât mai
înguste. Din fericire, în momentul de faþã progresele electro-
nicii ºi ale tehnici de calcul ne permit acest lucru. Practic,
semnalul recepþionat, la un anumit moment dat, are lãþimea
de 20 MHz ºi este descompus în nu mai puþin de 50 de mi-
lioane de canale! De fapt, se face o analizã spectralã a sem-
nalului radio, cu ajutorul unui puternic dispozitiv de calcul.
Acum vine, din nou, întrebarea noastrã: este natural sau arti-
ficial un anume semnal radio? Dacã afiºãm pe un monitor in-
tensitatea semnalului radio recepþionat, sub forma unui pixel
de o luminozitate direct proporþionalã cu acesta, la fiecare
81
Universul
moment de timp ºi pe fiecare frecvenþã (figuratã pe orizontala
ecranului) vom obþine o serie de puncte luminoase. Un sem-
nal artificial ar trebui sã aibã putere constantã în timp. Deci
dacã vom reprezenta pe acelaºi monitor semnalele obþinute
pe mai multe canale sub forma unor înregistrãri succesive (în
acest caz verticala ecranului va reprezenta timpul), vom ve-
dea pe monitor ceva foarte asemãnãtor imaginii de la un te-
levizor lipsit de antenã, adicã o sumedenie de puncte rãs-
pândite oarecum la întâmplare. Cum va arãta imaginea atunci
când este recepþionat un semnal artificial? Spuneam cã aces-
ta, foarte probabil, va fi emis pe o bandã foarte îngustã de
frecvenþe ºi la o putere mai mare decât fondul cosmic. Asta
înseamnã cã pe ecranul monitorului vom descoperi o linie lu-
minoasã aproximativ verticalã. De ce aproximativ verticalã?
Iatã o întrebare bunã, care meritã un rãspuns fãrã ocoliºuri.
Vinovat de aceastã abatere de la verticalã este efectul Do-
ppler, cãci, sã nu uitãm, Pãmântul se roteºte atât în jurul pro-
priei axe, cât ºi în jurul Soarelui.
Nu-i aºa cã lucrurile par simple? Aºa ar fi dacã nu am fi
înconjuraþi de nenumãrate surse artificiale de unde radio, de
aceastã datã fabricate de niºte fiinþe foarte cunoscute nouã:
oamenii înºiºi.
Pentru a elimina sursele terestre, ori de câte ori apare un
semnal suspect de a fi artificial, intrã în funcþiune un al doilea
radiotelescop, cu ajutorul cãruia este identificatã poziþia sur-
sei de emisie.
Marele avantaj al sistemului electronic utilizat în cadrului
Proiectului Phoenix constã în faptul cã acesta poate fi mutat
oriunde este nevoie de el. Practic, de fiecare datã când existã
un radiotelescop liber, echipamentul este mutat în acea lo-
caþie (este o mare înghesuialã la radiotelscoape, astrofizi-
cienii cautã în permanenþã lucruri interesante prin Univers).
Ascultând infinitul
Primele cãutãri au început în Australia, cu ajutorul celui
mai mare radiotelescop din emisfera sudicã, Parkes, cu dia-
82
metrul antenei de 64 m, amplasat în New South Wales, în fe-
bruarie 1995. Aceastã fazã a cercetãrii a durat aproximativ 6
luni, dupã care tot echipamentul a fost trimis în California,
unde a fost supus unui program de modernizare, pentru mã-
rirea sensibilitãþii ºi a fiabilitãþii. A urmat o nouã campanie de
observare, începutã în luna septembrie a anului 1996, ce a fo-
losit radiotelescopul Green Bank din West Virginia, care
posedã o antenã cu diametrul de 42 m. Cãutarea semnalelor
extraterestre a durat, cu mici întreruperi, pânã în aprilie 1998.
De fapt, în toatã aceastã perioadã radiotelescopul Green Bank
a fost folosit doar pentru perioade scurte în cadrul Proiectului
Phoenix, radiotelescopul Green Bank având în toatã aceastã
perioadã un program de cercetãri astrofizice foarte încãrcat.
La jumãtatea anului 1998, echipamentul folosit în cadrul Pro-
iectului Phoenix a fost mutat la cel mai mare radiotelescop
din lume. Este vorba de radiotelescopul Arecibo, Puerto Ri-
co, a cãrui antenã are un diametru de aproximativ 300 m. Cer-
cetãrile continuã.
Primele rezultate
Deja a fost recepþionat primul semnal inteligent din afara
Sistemului Solar! Iatã o veste foarte bunã. Ziarele au scris
foarte puþin despre acest eveniment, care s-a petrecut în ia-
nuarie 2001. Vã veþi mira dacã voi adãuga cã oamenii de ºti-
inþã nu au avut nici cea mai micã surprizã la recepþionarea
acestui semnal. De fapt, îl cãutau. Cãci el era o ºoaptã, abia
audibilã, a unui mesager terestru. Este vorba de sonda Pio-
neer 10, cea lansatã în 1972 pentru a studia planetele Siste-
mului Solar, fiind ºi primul obiect fabricat de om care a ieºit
de sub atracþia gravitaþionalã a Soarelui, aflându-se în prezent
la aproape o zi-luminã distanþã de Terra. Detectarea acestui
semnal extrem de slab a confirmat cã este posibil ca Proiectul
Phoenix sã ne ducã la rezultatul aºteptat. Dar, chiar dacã nu
se va obþine nimic concret în urmãtoarele decenii, un lucru
este sigur. Cãutarea semenilor noºtri întru raþiune nu va în-
ceta nicicând. Deocamdatã am început sã descoperim...
83
Universul
Pãmânturi celeste
Veþi vedea, în anii ce vor veni, cum descoperiri
extraordinare în ceea ce priveºte planetele extrasolare ne
vor duce visurile dincolo de ceea ce ne imaginãm noi
astãzi. Cãci cele mai frumoase visuri sunt cele care se
bazeazã pe certitudini încântãtoare. ªi ce poate fi mai
fascinant decât sã ºtim cã undeva, în hãurile
Universului, existã viaþã, pur ºi simplu viaþã? ªi acele
hãuri vor deveni cândva drumurile noastre. Din clipa în
care vom afla cã singurãtatea civilizaþiei noastre nu
existã, exact din acea clipã, vom deveni altceva, un alt fel
de cãutãtori. ªi poate atunci ne vom înþelege mai bine
rostul nostru, nu pe aceastã planetã minusculã, ci rostul
nostru în acest Univers. De aceea, m-am bucurat când
am aflat cã una dintre temele propuse pentru colocviul
„Odiseea spaþiului 2001” purta titlul „Celelalte lumi”.
Au vorbit despre cãutarea fraþilor noºtri de dincolo de
graniþele Sistemului Solar doi dintre cei mai reputaþi
specialiºti ai Terrei: Michel Mayor, cel care a descoperit
în 1995 prima planetã extrasolarã, ºi Sergio Volonte,
coordonator al misiunilor astronomice în cadrul ESA. În
încheierea acestei introduceri trebuie sã precizez cã am
adaptat, pentru necesitãþile unei publicaþii scrise,
intervenþiile celor doi mari oameni de ºtiinþã ºi am
adãugat informaþii mai noi. La data desfãºurãrii coloc-
viului trecuse prea puþin timp de la detectarea primei
atmosfere a unei planete extrasolare. Totul începe sã se
miºte foarte repede în astronomie....
Aºa cum am mai spus, cãutarea planetelor extrasolare
este, înainte de toate, o problemã de ingeniozitate. Sã vedem
ce metode de observare stau la dispoziþia astronomilor din
zilele noastre.
Tehnica Doppler
Imaginaþi-vã o stea în jurul cãreia orbiteazã o planetã. S-ar
putea crede cã planeta nu are nici o influenþã gravitaþionalã
asupra stelei. Evident, adevãrul este ceva mai complex. Cele
84
douã corpuri se vor roti, de fapt, în jurul centrului de masã co-
mun, ca ºi cum ar fi legate între ele cu o barã lungã ºi invizi-
bilã. Asta înseamnã cã însãºi steaua va fi perturbatã în miº-
carea ei de prezenþa planetei, descriind o traiectorie circularã.
Pe jumãtate din aceastã traiectorie steaua se apropie de ob-
servatorul terestru, iar pe cealaltã jumãtate se îndepãrteazã.
De aici încolo trebuie doar sã ne mai aducem aminte de efec-
tul Doppler, care spune, în cazul nostru, cã o stea care se de-
pãrteazã de noi va avea spectrul deplasat spre roºu, iar una
care se apropie îl va avea deplasat spre albastru. Aceastã de-
plasare este proporþionalã cu viteza de îndepãrtare, respectiv
apropiere. Nu-i aºa cã este simplu? Este suficient sã îndrep-
tãm spre o stea un telescop înzestrat cu un spectrograf, urmã-
rim deplasãrile liniilor spectrale, depistãm periodicitatea cu
care acestea merg spre roºu ºi, respectiv, albastru, apoi gata...
în funcþie de rezultatele obþinute ºtim cã acolo se gãseºte o
planetã. Numai cã lucrurile nu-s chiar atât de simple. Pãmân-
tul însuºi se miºcã în jurul Soarelui, o miºcare de care trebuie
sã þinem cont. Apoi, planul orbitei stelei cercetate nu este
obligatoriu sã fie paralel cu cel al orbitei terestre. Aceasta in-
troduce o incertitudine asupra mãsurãtorilor noastre. De fapt,
cu aceastã metodã, nu putem determina masa planetei desco-
perite, ci doar o valoare care este egalã cu produsul dintre si-
nusul înclinãrii orbitei ºi masã. ªi mai existã o limitare im-
portantã. Cel puþin deocamdatã nu putem mãsura viteza re-
lativã de deplasare a stelelelor cu o precizie mai mare de 3
m/s. Asta înseamnã cã nu putem detecta cu aceastã metodã
decât planete mai mari decât Saturn. Tehnica Doppler este in-
teresantã. Cu ea s-a descoperit, de cãtre Michel Mayor, prima
planetã extrasolarã, în 1995. Dar, aºa cum am arãtat, ea este
limitatã. Trebuie cãutate alte tehnici...
Tehnica astrometricã
Spuneam cã steaua care are un companion se va deplasa în
jurul centrului de masã comun. Am putea mãsura direct
aceastã deplasare? O planetã de mãrimea lui Jupiter, orbitând
la o distanþã de 5 u.a. de o stea similarã cu Soarele, aflatã, la
rândul ei, la 10 parseci (1 parsec = 3,261 ani-luminã = 3,086
85
Universul
x 1013 km) distanþã de noi, ar produce o pendulare a stelei
centrale de circa 500 microsecunde de arc. O planetã de di-
mensiunile Terrei, aflatã la 1 u.a. de aceeaºi stea, ar produce
o pendulare de numai 0,3 microsecunde de arc. Teoretic, am
putea sã ne imaginãm urmãtoarea tehnicã. Executãm serii de
fotografii asupra aceleiaºi zone de cer la diferite intervale de
timp. Apoi nu ne-ar mai rãmâne decât sã suprapunem aceste
imagini ºi sã vedem ce stele ºi-au modificat poziþia. Imagi-
naþia noastrã nu este departe de realitate. Cu ajutorul telesco-
pului de la Mount Palomar s-au putut mãsura pe aceastã cale
oscilaþii de pânã la 100 microsecunde de arc. Mai existã o
cale de a îmbunãtãþi precizia mãsurãtorilor astrometrice. Este
vorba de tehnica interferometricã. Aceasta se bazeazã pe uti-
lizarea simultanã a mai multor telescoape ºi combinarea, în
anumite condiþii, a luminii recepþionate de ele. Astfel se poate
ajunge la rezoluþii unghiulare foarte bune. Practic, este ca ºi
cum am avea la dispoziþie o oglindã de telescop cu diametrul
egal cu distanþa dintre telescoapele care participã la ob-
servaþie. Cel mai nou observator care dispune de un aseme-
nea sistem de observaþie este Very Large Telescope, compus
din patru telescoape cu diametrul de 8,2 m, ceea ce creeazã
un telescop virtual cu diametru de 16,4 m. Acesta este rezul-
tatul unei cooperãri a institutelor astronomice europene ºi se
aflã amplasat pe muntele Cerro Paranal, în Chile.
Tehnica tranzitului
Ori de câte ori o planetã trece prin faþa stelei, în jurul cã-
reia orbiteazã, se produce o variaþie a fluxului luminos recep-
þionat de observatoarele terestre. Pentru a ne face o imagine
asupra acestui fenomen, vã vom spune cã planeta Jupiter,
trecând prin faþa Soarelui, produce o variaþie a fluxului lu-
minos, mãsurat, de cãtre un ipotetic observator extrasolar, de
aproximativ 1%, pentru o perioadã de timp de câteva ore. De
asemenea, trecerea Terrei prin faþa Soarelui produce o varia-
þie a fluxului luminos de aproximativ 0,01%. Metoda este de-
osebit de promiþãtoare, cu ajutorul ei detectându-se, la sfâr-
ºitul anului trecut, prima atmosferã a unei planete extrasolare.
86
Tehnica microlentilei gravitaþionale
ªtim cã prezenþa unei mase într-un anume loc produce o
deformare a spaþiului ºi, implicit, o curbare a traiectoriei unei
raze de luminã. Practic, în cazul nostru, planeta însoþitoare se
comportã ca o micã lentilã, o lentilã gravitaþionalã. Observa-
torul terestru va detecta o creºtere micã, dar bruscã, a lumino-
zitãþii stelei. Nu avem nimic altceva de fãcut decât sã pândim
o anumitã stea ºi sã vedem când se produce un asemenea eve-
niment. Aceastã tehnicã este deosebit de interesantã pentru
detectarea primarã a planetelor cu dimensiuni comparabile cu
ale Terrei, urmând ca mai apoi sã fie utilizate alte tehnici de
analizã. Din pãcate, cu ajutorul microlentilelor gravitaþionale
nu se pot detecta planete aflate la o distanþã mai mare de 5.000
de parseci, pentru planete care se aflã la distanþe de 500 u.a.
de astrul central.
Tehnici de detectare directã
Credem cã acestea sunt cele mai interesante tehnici de de-
tectare a planetelor extrasolare. Se pleacã de la ideea cã noi
nu putem observa planetele extrasolare datoritã faptului cã
acestea sunt prea puþin luminoase, în raport cu astrul central.
Pentru a elimina acest obstacol sunt avute în vedere douã me-
tode. Prima dintre ele este banalã. Pur ºi simplu se realizeazã
o eclipsare artificialã a astrului studiat. Nu vom intra în de-
talii, deoarece credem cã aceastã metodã, deºi ne poate ajuta
sã descoperim planete extrasolare, nu ne oferã posibilitatea
de a descoperi planete locuibile. A doua metodã se bazeazã
pe interferometrie. Practic, se utilizeazã informaþia primitã si-
multan de cãtre mai multe telescoape, dupã care, printr-o anu-
me tehnicã, este anulatã lumina provenitã de la steaua stu-
diatã. Vreþi sã ºtiþi despre ce este vorba? Treceþi repede la
subcapitolul „Sã stingem stelele”...
Sã stingem stelele
Sã presupunem cã avem un telescop amplasat în
spaþiu, deci neperturbat de atmosfera terestrã. În princi-
piu, putem obþine o rezoluþie unghiularã oricât de mare,
dacã putem confecþiona oglinzi oricât de mari. Din pã-
87
Universul
cate, aici avem de-a face cu cel puþin douã probleme in-
surmontabile. Tehnologiile disponibile astãzi limiteazã
dimensiunile, atât dimensiunile oglinzilor, cât ºi masa
telescopului pe care dorim sã-l amplasãm pe orbitã. Dacã
problemele sunt insurmontabile, atunci este mai bine sã
le ocolim. De aceastã datã încercãm sã plecãm de la re-
zultatul pe care dorim sã-l obþinem, pentru a ajunge la
soluþii aplicabile în practicã. De fapt, care este problema
noastrã? Vrem sã descoperim planete noi, în afara Sis-
temului Solar, de preferinþã de dimensiunea Terrei. Care
sunt constrângerile pe care trebuie sã le înfrângem? În
primul rând, aºa cum s-a arãtat mai devreme, avem ne-
voie de rezoluþii foarte bune ale imaginilor obþinute. În al
doilea rând, nu trebuie sã uitãm cã steaua centralã este
de miliarde de ori mai strãlucitoare decât planeta înso-
þitoare. Practic, chiar dacã am dispune de un telescop ini-
maginabil de performant, nu am fi în stare sã detectãm în
mod direct planeta cãutatã, el va fi orbit de stea. Cum am
putea depãºi aceste constrângeri? Rãspunsul este: sã uti-
lizãm interferometria!
Sã dãm, înainte de toate, o definiþie. Un interferometru as-
tronomic este un dispozitiv care „suprapune” imaginile a mai
multe telescoape, în scopul de a mãri rezoluþia unghiularã a
obiectului observat. De fapt, funcþionarea interferometrelor
astronomice se bazeazã pe teoria ondulatorie a luminii. Existã
mai multe tipuri de interferometre, dar noi ne vom ocupa nu-
mai de acela care face sã se stingã stelele.
Sã presupunem cã utilzãm douã telescoape, cu ajutorul
cãrora urmãrim o stea, pe o anumitã lungime de undã, l.
Acum sã suprapunem semnalele provenite de la cele douã te-
lescoape; dacã nu intervenim cu nimic pe traseu, atunci cele
douã semnale se vor aduna, astfel încât vom avea ceea ce se
numeºte „interferenþã constructivã”. Acum, sã introducem un
dispozitiv pe traseul unuia dintre semnalele recepþionate, care
nu face altceva decât sã defazeze unda recepþionatã cu un
decalaj de l/2 lambda (lambda e aici lungimea de undã).
Acum, dacã vom însuma cele douã semnale, vom obþine o
88
„interferenþã distructivã”, adicã vom constata cã la ieºire nu
mai avem nimic. Altfel spus, am stins steaua!
Sã mergem mai departe... Sã presupunem cã steaua ob-
servatã de noi are un însoþitor. Acesta emite la rândul sãu lu-
minã, de data acesta fiind vorba de luminã reflectatã. Noi, de
aici de pe Terra, vedem cã existã un unghi, foarte mic, între
stea ºi planetã. Înseamnã cã lumina ce vine de la planetã ajun-
ge cu oarecare întârziere, faþã de cea ce vine de la stea. Acum
ce ne mai rãmâne de fãcut? Steaua este stinsã, vrem sã vedem
planeta! Pentru aceasta nu trebuie decât sã modificãm dis-
tanþa dintre cele douã telescoape, astfel încât sã avem
interferenþã constructivã strict pentru planeta cãutatã. Astfel
am anulat defazajul, introdus de dispozitivul de întârziere.
Dar l-am anulat numai pentru planetã, care astfel devine vizi-
bilã... Sã reducem tot ceea ce am spus la o singurã frazã (bunã
de rostit la petreceri, atunci când vreþi sã arãtaþi câte ºtiþi):
prin metoda descrisã se obþin interferenþe distructive pe direc-
þia stelei ºi interferenþe constructive pe direcþia planetei. Sim-
plu, nu-i aºa?
Misiunea Darwin
Deºi existã mai multe programe de cercetare bazate pe
metoda interferometricã prezentatã mai sus (amintim aici nu-
mai proiectul NASA intitulat Terestrial Planet Finder, care se
pare cã e pe cale sã fie anulat), preferãm sã vorbim în con-
tinuare de un program european, este vorba de telescopul spa-
þial Darwin al Agenþiei Spaþiale Europene (ESA). Facem
aceasta din douã motive. În primul rând, avem ºi noi un oa-
recare patriotism continental ºi, în al doilea rând, am ocazia
sã aflu informaþii despre proiect direct de la sursã, este vorba
de domnul Sergio Volonte, unul dintre principalii coordo-
natori ai misiunii Darwin.
Telescopul Darwin va fi capabil sã detecteze planete de di-
mensiunea Terrei, aflate la o temperaturã de aproximativ 300 K,
care se rotesc în jurul unei stele similare Soarelui, la distanþe de
cel puþin 10 parseci (limita maximã va fi 20 parseci). De ase-
menea, cu ajutorul lui Darwin, se vor putea determina para-
metrii orbitali ai planetei studiate. Dar, credem noi, cea mai
89
Universul
importantã calitate a sa va fi aceea de a putea detecta ºi ana-
liza atmosfera planetei respective.
Ca domeniu de lungimi de undã în care se vor face ana-
lizele a fost aleasã o zonã din infraroºu, cuprinsã între 5 ºi 20
microni. Aceastã alegere nu este deloc întâmplãtoare. Acolo
se gãseºte linia de absorbþie a ozonului ºi, în plus, tot în
aceastã bandã se gãsesc liniile de absorbþie ale apei ºi ale dio-
xidului de carbon. O sã vedeþi în alt subcapitol de ce sunt im-
portante aceste linii spectrale...
Pentru a atinge aceste obiective ambiþioase, Darwin este
alcãtuit din ºase telescoape, fiecare cu un diametru de 1,5 m,
care vor fi amplasate împreunã în spaþiu în punctul L2 (locul
în care gravitaþia Soarelui o anuleazã pe cea a Pãmântului).
Având în vedere faptul cã observaþiile se vor efectua în in-
fraroºu, toate instrumentele de bord vor fi rãcite pânã la
aproximativ 5 K. Principala dificultate a misiunii vine din
faptul cã între telescoape nu va exista o legãturã rigidã, ceea
ce obligã la folosirea unor sisteme de navigaþie extrem de
precise. Sã nu uitãm cã, pentru a putea observa o planetã ex-
trasolarã, cu ajutorul tehnicilor interferometrice trebuie con-
trolatã cu mare precizie distanþa dintre telescoape. Dacã
lucrurile vor merge conform planificãrii, dacã ESA nu se va
confrunta cu reducerile bugetare cu care se luptã NASA în
prezent, atunci înseamnã cã, în 2015, ochiul pãmântenilor va
avea ocazia sã facã acea descoperire pe care o aºteptãm de
atâta vreme. Acolo, undeva, în Univers, existã o micã sorã
de-a noastrã...
Încheiem aici mica noastrã cãlãtorie cãtre Pãmânturile
celeste. Sã nu uitãm nicio clipã cã acesta este numai începutul
unui drum lung. Oricum, cu riscul de a ne repeta, putem
spune cã în deceniile urmãtoare vom ºti, cu siguranþã, dacã
suntem, sau nu, singuri în Univers. Atunci va putea începe o
nouã aventurã, o nouã frontierã va fi depãºitã. Dar asta este o
altã poveste...
Pânã una alta, aº vrea sã vã mai dau o soluþie pentru des-
coperirea pãmânturilor din cer. Este o idee atât de simplã...
90
Cãutãtorul de lumi
De mai multã vreme NASA a lansat propuneri de fi-
nanþare pentru programe spaþiale de vârf, programe me-
nite sã ducã mai departe cunoaºterea Universului. Au
fost acordate mai multe granturi pentru soluþii ingenioa-
se, dar nouã ni s-a pãrut a fi cu adevãrat o soluþie neaº-
teptatã cea pe care ne-a semnalat-o colaboratorul ºi prie-
tenul nostru, Adrian Farcaº.
Pentru a observa o eclipsã de Soare fãrã niciun fel de risc
existã multe metode. Dintre ele, cea mai simplã, pe care am
folosit-o la eclipsa din octombrie 2006, este urmãtoarea. Se ia
un carton, i se dã o gaurã cu un ac (eu am folosit o andrea)
dupã care se lasã lumina Soarelui sã treacã prin orificiu. Ima-
ginea astfel obþinutã se proiecteazã pe perete sau pe duºumea
sau pe un ecran bine gândit. Cu un asemenea dispozitiv de o
maximã simplitate se poate urmãri în liniºte eclipsa de Soare.
Test
Se pot folosi cele arãtate mai sus pentru a fotografia pla-
nete extrasolare?
Rãspuns
c Da
c Nu
Interpretare
Dacã aþi ales prima variantã de rãspuns, atunci înseamnã
cã sunteþi o persoanã cu o largã viziune asupra viitorului. Da-
cã aþi ales varianta a doua, atunci înseamnã cã nu.
Povestea
În 1998 a fost înfiinþat Institutul pentru Proiecte Avansate
al NASA (NASA Institute for Advanced Concepts - NIAC),
pentru a studia acele idei care reprezintã „concepte revoluþio-
nare pentru domeniul aerospaþial”, ce ar putea sta la baza vi-
itoarelor programe avansate ale NASA. S-au fãcut foarte
multe propuneri, iar cele mai interesante vor fi finanþate de
NIAC. Amintim aici doar câteva. Wendy Boss de la Univer-
91
Universul
sitatea de Stat din Carolina de Nord propune „reproiectarea
de microorganisme pentru a le face sã supravieþuiascã pe
Marte”. Robert Winglee de la Universitatea Washington stu-
diazã „Propulsia prin fascicule de plasmã accelerate în câmp
magnetic (MagBeam)”. Aceastã listã ar putea continua, dar
cred cã deja v-aþi fãcut o idee despre direcþiile în care doreºte
NIAC sã îndrepte misiunile pe termen lung ale NASA.
În acest context, ideea de a folosi un simplu orificiu pentru
a putea observa direct planete extrasolare pare atât de simplã
încât ne pare cu adevãrat revoluþionarã. Propunerea aparþine
profesorului Webster Cash de la Universitatea din Boulder,
Colorado. El s-a gândit cã prin realizarea unei camere obs-
cure de mari dimensiuni s-ar putea observa direct planete care
se rotesc în jurul altor Sori.
Conceptul este simplu. Se realizeazã un ecran uriaº, cu
diametrul de aproximativ 1 km. În centrul acestui ecran se de-
cupeazã o gaurã cu diametrul de aproximativ 10 m. Acest
ecran este trimis în cosmos. A doua componentã este repre-
zentatã de un telescop cu oglinda principalã de diametru
aproximativ egal cu cel al orificiului din ecran. Se trimite ºi
telescopul în cosmos. Aici în cosmos lucrurile se complicã
puþin. Trebuie sã aliniem cele douã componente, astfel încât
telescopul sã „vadã” orificiul din ecran. ªi mai e ceva: dis-
tanþa dintre cele douã componente trebuie sã fie de aproxi-
mativ 200.000 km. Ideea este sã lãsãm sã treacã prin orificiu
numai lumina ce vine de la planeta cãutatã, ecranând lumina
stelei. Dacã reuºim sã îndeplinim toate condiþiile de mai sus,
atunci înseamnã cã am realizat un NWI (New Worlds Imager
– în româneºte am putea spune fotograful de lumi noi).
Înainte de a gândi la dificultãþile pe care le vom întâmpina,
sã vedem ce am putea obþine cu NWI. Webster Cash ne spune
el însuºi cã „am putea vedea la o distanþã de 10 parseci (32,6
ani-luminã sau 256 trilioane de km) o zonã în care existã mai
mult de o mie de stele, o planetã de dimensiunile Pãmân-
tului”. NWI, dacã va fi realizat, va putea „vedea” detalii de
aproximativ 100 km, adicã ne va putea da imagini de conti-
92
nente, oceane, aglomerãri noroase, practic vom putea avea
imagini de detaliu ale unei planete extrasolare, o performanþã
foarte bunã pentru o simplã gaurã într-un ecran. Dar nu fo-
tografiile planetelor îndepãrtate sunt cele mai importante in-
formaþii pe care ni le va oferi NWI, vor fi cele obþinute prin
analiza spectralã a atmosferei. Dacã în atmosfera planetei stu-
diate se vor descoperi cantitãþi mari de oxigen, atunci vom
avea o justificare serioasã pentru a afirma cã acolo existã via-
þã... mai încolo veþi afla ºi de ce.
Cam acestea ar fi obiectivele NWI. Am vorbit despre sim-
plitate ºi despre rezultate extraordinare. Numai cã… Numai
cã apare mereu acelaºi postulat ingineresc. Tot ce este simplu
într-o parte, cu siguranþã va fi complicat în altã parte. Este
simplu de descris camera obscurã cu care putem fotografia
planetele. Aþi vãzut ºi dumneavoastrã, noi am putut sã îl des-
criem într-un singur paragraf. Dar la punerea în practicã avem
probleme mari. Cum sã aliniem perfect cele douã componen-
te? Amintiþi-vã cã între ele distanþa este de 200.000 km. Ar
trebui sã putem sã le orientãm cu o precizie de 0,5 secunde de
arc. Acest unghi echivaleazã cu cel sub care vedem o mone-
dã, atunci când ea se aflã la vreo 10 km. ªi mai trebuie sã asi-
gurãm, cu o precizie de un metru, distanþa dintre cele douã
componente, adicã distanþa dintre telescop ºi ecran (vã
reamintim, aceasta este de 200.000 km!). ªi mai avem o pro-
blemã cu orificiul. Care ar fi forma idealã pentru el? O ale-
gere greºitã a formei ar putea duce la obþinerea de imagini în-
ceþoºate (o problemã care apare ºi în cazul camerelor obscure
realizate de amatori).
Acum, bãnuim cã veþi fi de acord cu noi atunci când afir-
mãm cã încã mai sunt destul de multe obstacole de trecut
pânã când soluþia va trece de la idee cãtre practicã. Începusem
prin a vã spune cã Institutul pentru Studii Avansate al NASA
finanþeazã proiecte de avangardã. Ce credeþi, Cash a obþinut
banii? Nu vã mai supunem la niciun test. Vã vom spune noi
cã gaura spaþialã a primit o finanþare de 400.000 de dolari, o
93
Universul
sumã suficientã pentru a se efectua experimentele ºi studiile
necesare confirmãrii fezabilitãþii NWI. Vor mai trece ani buni
pânã când vom vedea planetele extrasolare. Pânã atunci...
ªtire de ultim moment
De la interferometrul de la observatorul Keck din Mauna
Kea (Hawaii) avem o ºtire de ultim moment. Este vorba din
nou despre interferometrie. Vã reamintim cã prin tehnici in-
terferometrice se poate obþine anularea semnalului luminos
ce vine de la steaua observatã, astfel cã obiectele ce orbiteazã
în jurul ei pot deveni vizibile. Acestea fiind spuse, sã trecem
mai departe. Astronomii de la observatorul Keck au reuºit sã
„stingã”, prin metoda amintitã mai devreme, de 100 de ori lu-
mina venitã de la 3 stele apropiate. Acest rezultat reprezintã
un succes excepþional. El deschide calea observãrii directe a
planetelor extrasolare, iar aceastã cãutare va începe mult mai
devreme decât am sperat vreodatã. Este foarte probabil sã se
poatã identifica planete de dimensiunea Pãmântului.
Concluzie
Este în firea omului ca el sã fie condus de o curiozitate im-
posibil de stãvilit. Suntem ceea ce suntem pentru cã tot tim-
pul omul a cãutat sã deschidã uºi pe care, aparent, Natura le
þinea închise. Iar poarta aceasta pe care se pãºeºte acum, cea
prin care vom vedea cu aparatele noastre lumi din afara Sis-
temului Solar, este una plinã de consecinþe profunde. Poate
vom înþelege cã rostul întregului Univers este acela de a rãs-
pândi viaþa. Sau poate, dimpotrivã, vom afla cã suntem sin-
guri într-un Univers primitor numai pentru noi, fiinþele de pe
Pãmânt. Oricare ar fi rãspunsul, noi ne vom schimba. ªi, gân-
diþi-vã o clipã: este posibil ca el sã ne fie oferit de cãtre o idee
simplã, de o banalã gaurã în cer.
Poate cã ar fi bine sã aflaþi de ce este atât de importantã
cãutarea pãmânturilor celeste... De aceea poate cã ar fi bine
sã citiþi chiar acum subcapitolul ce urmeazã.
94
Respiraþie extraterestrã
Credem cã una dintre marile provocãri ale ºtiinþei mo-
derne, în special ale astrofizicii ºi astrobiologiei, este cãu-
tarea vieþii în Univers. Nu ne vom opri acum asupra con-
secinþelor, greu de imaginat, pe care le-ar avea o aseme-
nea descoperire. Vrem doar sã marcãm începutul unui
drum, care va duce, cu siguranþã, la descoperirea acelor
planete ce adãpostesc viaþa.
Începutul
Pe la mijlocul lunii noiembrie a anului 2000 pe fluxul de
ºtiri al NASA s-a publicat o informaþie senzaþionalã: a fost
detectatã prima atmosferã a unei planete extrasolare. Este
vorba de o planetã gigantã (cu masa de aproximativ 70% din
masa lui Jupiter), care orbiteazã în jurul unei stele, HD
209458, similare Soarelui nostru. Aceastã planetã a fost des-
coperitã în 1999 ºi are douã particularitãþi interesante: se aflã
foarte aproape de astrul central, la numai 6,5 milioane de ki-
lometri ºi efectueazã o revoluþie completã în numai 3,5 zile (un
corp ceresc tare grãbit!). Fiind atât de aproape de stea, tempe-
ratura la suprafaþa planetei atinge aproximativ 1.100 grade C,
dincolo de punctul de topire al cuprului... Astronomii numesc
acest tip de planete Jupiteruri fierbinþi, dintr-un motiv lesne
de înþeles. Dar ne-am abãtut de la subiect. Planeta de care
vorbim trece periodic prin faþa astrului în jurul cãreia or-
biteazã. Asta înseamnã cã am putea sã-i detectãm atmosfera,
urmãrind spectrul stelei. Sã ne justificãm afirmaþia.
Cãutarea atmosferei
Este evident cã în cazul planetelor extrasolare nu putem
vedea în mod direct atmosferele care le înconjoarã. De aceea
se apeleazã la o tehnicã indirectã, prin care se detecteazã pre-
zenþa gazelor care alcãtuiesc respectivul înveliº gazos. Este
vorba de spectroscopia de absorbþie. Mai explicit, atunci când
un fascicul de luminã albã trece printr-un gaz, anumite lun-
gimi de undã sunt absorbite de acesta. Dacã vizualizãm spec-
95
Universul
trul luminii obþinute, vom remarca un anumit numãr de benzi
întunecate, specifice pentru fiecare gaz în parte. Astfel, cu
aceastã metodã, vom afla nu numai faptul cã o anumitã
planetã are o atmosferã, dar putem sã identificãm ºi gazele
care o compun.
Pe aceste consideraþii s-au bazat ºi cercetãtorii americani,
care îºi propuseserã sã demonstreze practic faptul cã existã
înveliºuri gazoase ºi în jurul planetelor, care nu aparþin Siste-
mului Solar. Aºa cã au aranjat ca, timp de câteva zile, teles-
copul spaþial Hubble sã-ºi aþinteascã privirea cãtre steaua HD
209458, unde, aºa cum spuneam, se ºtia cã existã o planetã.
De ce a fost aleasã aceasta ºi nu o alta? Considerentul princi-
pal a fost acela cã perioada micã de revoluþie a planetei per-
mitea efectuarea unui numãr mare de observaþii comparative
într-un interval scurt de timp. Mãsurãtorile au demonstrat cã
spectrul stelei HD 209458 se modifica periodic, apãrând pe-
riodic linii de absorbþie noi, corespunzãtoare sodiului gazos.
Mãsurându-se aceastã periodicitate s-a constatat cã ea coincide
cu momentele în care planeta trecea prin faþa stelei... Concluzia
nu putea fi decât una singurã. Existã atmosferã planetarã!
La ce bun?
Aceastã descoperire ar putea sã parã doar senzaþionalã,
adicã lipsitã de importanþã practicã. Numai cã adevãrul este
altul. Ne aflãm în faþa a ceva care ar putea sã modifice funda-
mental modul în care privim Universul. Este mai puþin im-
portant faptul cã existã planete posesoare de atmosferã, în
schimb dacã, analizând compoziþia atmosferei, am putea de-
monstra cã acolo, dincolo de marginile Sistemului Solar,
existã viaþã, atunci lucrurile capãtã o dimensiune cu totul no-
uã. Dar cum se face cã o atmosferã este un indicator al vieþii
pe planeta pe care o înconjoarã?
Respiraþie extraterestrã
Este adevãrat, fiinþele trãitoare pe alte planete ar putea sã
fie complet diferite de ceea ce cunoaºtem noi pe Terra. Din
96
fericire, anumite constrângeri fizico-chimice fac ca oxigenul
ºi dioxidul de carbon sã joace aproximativ acelaºi rol oriunde
existã viaþã.
Sã luãm exemplul oxigenului. În mod normal, acesta, fiind
foarte reactiv, se combinã cu rocile terestre sau cu gazele vul-
canice. Oxigenul prezent în atmosfera terestrã este un gaz
straniu. El nici mãcar nu ar trebui sã existe, decât sub forma
diferiþilor compuºi chimici. Acelaºi lucru este valabil ºi pen-
tru metan. Acesta, fiind un gaz uºor, chiar dacã a existat în
atmosfera primordialã, ar fi trebuit de multã vreme sã scape
de sub influenþa atracþiei gravitaþionale terestre. Cifrele aratã
o concentraþie de metan de 100.000 ori mai mare decât ar fi
normal. De unde provin aceste gaze, care nu ar trebui sã
existe în atmosfera terestrã? Evident, ele sunt rezultatul pro-
ceselor biologice, oxigenul fiind datorat fotosintezei, iar me-
tanul rezultã în urma proceselor de descompunere a materiei
organice. Dar mai avem ceva ce ar trebui sã cãutãm noi. Este
vorba de vaporii de apã. Prezenþa lor în atmosfera unei planete
de aiurea ne-ar indica prezenþa apei lichide pe suprafaþa ei.
Acum ce ne-ar mai rãmâne de fãcut? Rãspunsul este sim-
plu. Sã cãutãm urmele anumitor gaze în jurul respectivei
planete. Se pare cã existã un consens în rândul exobiologilor:
cel mai interesant indicator al vieþii ar fi ozonul, care are o
bandã de absorbþie la 9,6 microni, adicã în zona infraroºie a
spectrului. Existã câteva motive pentru aceastã preferinþã. În
primul rând banda de absorbþie a ozonului se aflã într-o zonã
de transparenþã a atmosferei terestre, ceea ce-l face accesibil
detectãrii de cãtre observatoarele amplasate pe Terra. Al
doilea motiv este faptul cã ozonul se distribuie în zona supe-
rioarã a atmosferei, el fiind rezultatul unor fenomene foto-
chimice, care se desfãºoarã la altitudini mari. Aflându-se în
aceastã zonã el este mai uºor de detectat. Totuºi, prezenþa
ozonului, deºi ne oferã o indicaþie directã existenþei oxigenu-
lui în respectiva atmosferã, el nu ne poate oferi o informaþie im-
portantã. Nu vom putea afla cu suficientã precizie cât oxigen
este în straturile joase ale atmosferei. De exemplu, dacã
97
Universul
atmosfera terestrã ar conþine numai 1% din oxigenul care exis-
tã acum, atunci stratul de ozon ar fi cu numai 40% mai redus.
Sã presupunem acum cã am detectat în jurul unei planete
un strat de ozon, dar nu gãsim urme de alþi indicatori ai vieþii
(metan, apã, NO2 etc.). Este suficientã detectarea ozonului
pentru a putea afirma cã pe acea planetã existã viaþã? Rãs-
punsul ar fi cã „foarte probabil acel oxigen este rezultatul
unei activitãþi biologice”. Sã ne imaginãm un proces abiotic
prin care s-ar putea genera oxigen. Sub acþiunea luminii stelei
centrale, apa se poate descompune în hidrogen ºi oxigen. Ar
putea fi aceasta o cale de generare a oxigenului ºi apoi a ozo-
nului? Procesul enunþat mai sus nu se poate produce la nive-
lul solului, ci numai la altitudini mari. Atmosfera reprezintã
un ecran puternic pentru radiaþiile care ar putea duce la diso-
cierea apei. Dar, cel puþin pentru planete similare cu Terra,
aerul altitudinilor mari este extrem de uscat. Rezultã cã pe
aceastã cale ar fi generate cantitãþi extrem de mici de oxigen,
respectiv, ozon.
Tehnici de cãutare
Dupã tot ceea ce am afirmat mai sus, a sosit momentul sã
vedem care sunt cãile practice de detectare a vieþii pe plane-
tele de dincolo de graniþa Sistemului Solar. Pentru a sis-
tematiza lucrurile, sã vedem ce cãutãm noi de fapt. Cãutãm o
planetã de dimensiuni apropiate de cele ale Terrei (planetele
gigant ies din discuþie, deocamdatã, deoarece este puþin pro-
babil ca acestea sã ofere condiþii pentru apariþia vieþii aºa cum
o ºtim noi), care sã se afle la o distanþã nici prea micã, nici
prea mare de astrul central (trebuie sã permitã existenþa apei
lichide la suprafaþa ei). Pentru aceasta, dintre tehnicile pre-
zentate într-un subcapitol anterior cea mai interesantã pare a
fi detectarea directã, prin metode interferometrice. Tocmai
despre ele era vorba mai devreme. Dacã nu aþi citit pânã
acum, vã sfãtuiesc sã daþi paginile înapoi! Dupã aceea, li-
niºtiþi sufleteºte, veþi putea vedea câte ºanse are viaþa în Uni-
vers. Vom începe cu...
98
Cãrãmizi ale vieþii
Unde au apãrut primele cãrãmizi ale vieþii? Un prim
rãspuns: în stele! Acolo, în urma unor reacþii termonu-
cleare, o adevãratã alchimie la scarã cosmicã, au apãrut
toþi atomii din care sunt alcãtuite trupurile noastre. Apoi
stelele au murit, aruncând în spaþiu materia nou creatã.
Dar drumul cãtre materia vie este unul cu mult mai com-
plicat, cu mult mai misterios ºi, tocmai de aceea, mai fas-
cinant. Unele date oferite de astrofizica zilelor noastre in-
dicã drumuri surprinzãtoare cãtre materia vie. ªtim de
multã vreme cã în spaþiul interstelar existã molecule
organice. Iar o descoperire, publicatã la sfârºitul lunii
septembrie 2004, vine sã ridice o parte din vãlul de mis-
ter. Despre aceasta dorim sã discutãm în cele ce urmeazã.
ªtirea este scurtã, ºi poate fi cuprinsã în douã fraze.
Astronomii americani, utilizând radiotelescopul Robert C.
Byrd Green Bank (GBT), au descoperit o aglomerare de mo-
lecule de zaharuri simple într-un nor de gaz aflat la 26.000 de
ani-luminã de noi, în apropierea centrului galaxiei noastre.
Aceastã descoperire sugereazã cã elementele fundamentale
ale vieþii s-au nãscut întâi în mediul interstelar.
Este evident cã aceastã ºtire este mult prea seacã pentru a
fi bãgatã în seamã, în ciuda faptului cã este una dintre cele ce
ne vor ajuta sã ne schimbãm modul în care înþelegem lumea.
De aceea vom intra în detalii. De fapt molecula descoperitã
este glicoaldehida, un zahar alcãtuit din numai opt atomi, iar
norul de gaz în care a fost descoperitã are un diametru de câþi-
va ani-luminã poartã numele de Sagittarius B2. Pentru a fi co-
recþi cu adevãrul vom mai spune cã încã din 2000 fuseserã
descoperite molecule de glicoaldehidã în respectivul nor, dar
în zone cu temperaturi mai ridicate. Importanþa anunþului din
acest an constã în faptul cã, de aceastã datã, au fost iden-
tificate molecule de glicoaldehidã, în regiunile reci ale noru-
lui, în zone aflate la numai opt grade deasupra lui zero abso-
lut. De ce ar trebui sã stârneascã atâta atenþie temperatura scã-
zutã? Motivul este simplu: la o asemenea temperaturã agitaþia
molecularã este practic absentã. ªi mai existã un punct foarte
99
Universul
important de semnalat. Datele indicã prezenþa unei cantitãþi
uriaºe de zaharuri interstelare în acea zonã rece a norului Sa-
gittarius B2.
Acum a sosit momentul unei informaþii. Trebuie sã vã
spunem ce este glicoaldehida. Aceasta este un compus orga-
nic alcãtuit din doi atomi de carbon, doi de oxigen ºi patru de
hidrogen. Glicoaldehida (numitã ºi 2-carbon zahar) reacþio-
neazã cu 3-carbon zahar, rezultând 5-carbon zahar (numit ºi
ribozã). Acum vine partea importantã a acestui paragraf. Ri-
boza reprezintã un fel de coloanã vertebralã pentru molecule
de ADN ºi ARN, despre care ºtim de multã vreme cã sunt
purtãtoarele codului genetic!
Acum sã revenim cu picioarele pe Pãmânt. Pe Pãmânt
reacþiile chimice amintite mai sus se produc în apa lichidã.
Este clar cã în spaþiul interstelar condiþiile sunt cu totul dife-
rite. Atunci cum a fost posibilã apariþia glicoaldehidei în
Sagittarius 2B? Cercetãtorii americani ne propun ºi un mic
scenariu. Conform acestuia molecule simple, cum ar fi cele
de apã, bioxid de carbon, amoniac etc., se depun pe suprafaþa
ºi în interiorul micilor grãunþi de praf interstelar. Atunci când
o undã de ºoc (produsã pe parcursul procesului de formare a
stelelor) loveºte grãunþii de praf este furnizatã suficientã ener-
gie pentru a asambla moleculele simple, indicate mai sus, în
unele complexe. Îndatã ce efectul undei de ºoc dispare, mo-
leculele nou formate se rãcesc, dar îºi pãstreazã structura.
Se vede uºor cã, deºi existã o mare diferenþã între chimia
terestrã ºi cea interstelarã, rezultatele sunt similare.
Aceastã concluzie, care a fost prezentatã ºi în alte studii re-
cente, ne indicã faptul cã reacþiile chimice prebiotice (prin ca-
re se formeazã „cãrãmizile” moleculare necesare pentru apa-
riþia vieþii) se pot produce chiar ºi în norii interstelari, cu mult
timp înainte ca aceºtia sã se aglomereze pentru a forma sis-
teme solare. Altfel spus, la fiecare sistem stelar existã deja ma-
teria primã pentru apariþia vieþii. Existã totuºi un mic impe-
diment. În momentul în care steaua se naºte se degajeazã o
mare cantitate de energie, care duce la distrugerea fragilelor
molecule prebiotice. Tocmai aici vine noua descoperire sã
100
aducã o clarificare importantã. Moleculele prebiotice se pot
forma ºi în zonele extrem de reci din partea exterioarã a no-
rului, loc în care pot supravieþui. Iar aici este ºi zona de for-
mare a cometelor, care vor deveni „transportoare” de material
organic cãtre planetele nou formate. Am putea spune chiar cã
aceste comete sunt cele ce însãmânþeazã cu viaþã.
Acum, pe mãsurã ce ºtiinþa ne aduce informaþii din spaþiile
îndepãrtate, începem sã înþelegem cã viaþa nu este o întâm-
plare, ci mai degrabã o necesitate. Germenii ei sunt peste tot
în Univers. Rãmâne doar o problemã de timp ca noi, sau ur-
maºii noºtri, sã o detectãm.
Post scriptum
Telescopul spaþial Spitzer, al NASA, a descoperit, în vara
anului 2005, componente fundamentale ale materiei vii în
vremea „copilãriei” Universului nostru.
Trebuie spus cã telescopul spaþial Spitzer vede Universul
pe lungimea de undã a radiaþiilor infraroºii. Aceasta a fãcut
posibilã detectarea de molecule organice la numai câteva mi-
liarde de ani de la Big Bang. Moleculele descoperite sunt des
întâlnite pe planeta noastrã, oamenii de ºtiinþã numindu-le
„hidrocarburi aromate policiclice”. Acestea sunt considerate
drept cãrãmizi fundamentale ale vieþii. Trebuie sã mai spu-
nem cã acest tip de molecule sunt des întâlnite în galaxia
noastrã, pãrând a fi prezente oriunde se formeazã stele ºi
sisteme planetare. Numai cã moleculele detectate pânã în pre-
zent sunt relativ tinere. Spitzer a „cãlãtorit” mai departe în
timp, „cu 10 miliarde de ani în urmã”, aºa cum declara dr. Lin
Yan, de la centrul ªtiinþific Spitzer de la Caltech, Pasadena.
Spitzer a descoperit componente organice în galaxii în care
procesul de formare a stelelor este rapid. Acest tip de galaxii
este aproape invizibil pentru telescoapele care supravegheazã
cerul în zona vizibilã a spectrului, deoarece conþin mari can-
titãþi de praf interstelar, care absorb lumina. Acelaºi praf in-
terstelar, încãlzindu-se, este foarte strãlucitor în infraroºu,
tocmai pe lungimile de undã în care Spitzer „vede” Univer-
sul. Analizând, cu ajutorul unui spectrometru, lumina ce vine
101
Universul
de la acest tip de galaxii au fost descoperite liniile specifice
compuºilor organici. Este interesant de remarcat cã aceste
semnãturi ale materialelor organice a permis cercetãtorilor ºi
mãsurarea distanþei pânã la aceste galaxii, distanþã care este
mai mare de 10 miliarde de ani-luminã. Dr. George Helou de
la Centrul ªtiinþific Spitzer: „Aceste componente complexe ne
indicã momentul în care noi vedem aceste galaxii: la numai
câteva generaþii succesive de stele. Planetele ºi viaþa au avut
posibilitatea sã aparã foarte devreme în Universul nostru.”.
Condiþia unu
Aceastã primã condiþie se referã la masa stelei. Cele gi-
gante strãlucesc frumos, dar au o duratã de viaþã mult prea
scurtã (sub un miliard de ani) pentru a lãsa vieþii timp pentru
a apãrea ºi evolua. La capãtul celãlalt, stelele prea mici (cu
mase de ordinul unei zecimi din masa Soarelui) pur ºi simplu
nu se aprind ºi deci nu vor lansa în spaþiu energia necesarã
apariþiei vieþii. Putem spune cã Soarele nostru este foarte
aproape de o stea medie capabilã sã susþinã viaþa. Acesta este
motivul pentru care viitoarele noastre cercetãri se vor îndrep-
ta cãtre stele asemãnãtoare cu a noastrã.
Condiþia doi
Tot despre masã vom vorbi, dar de aceastã datã despre
masa planetei. De acest parametru se leagã un parametru
foarte important pentru viaþã. Este vorba despre compoziþia
atmosferei. O planetã prea masivã nu ar lãsa sã evadeze în
102
spaþiu gazele uºoare, cum ar fi hidrogenul. Dar acesta se va
combina cu azotul, rezultând amoniac, sau cu carbonul, re-
zultând metan, am avea o atmosferã similarã cu cea de pe Ju-
piter, o atmosferã nefavorabilã vieþii. Nici planetele foarte
mici nu ar putea adãposti viaþa. Ele vor lãsa sã scape hidro-
genul, ce ne punea probleme în cazul planetelor prea masive,
dar pe lângã el va evada în spaþiu oxigenul ºi vaporii de apã.
Atmosferele subþiri ale planetelor mici mai au ºi un alt incon-
venient: nu se pot proteja împotriva meteoriþilor ºi radiaþiilor
ultraviolete. Din nou putem spune cã planeta noastrã albastrã
este numai bunã pentru apariþia ºi evoluþia vieþii.
Condiþia trei
Distanþa faþã de stea este, la rândul ei, un parametru critic
pentru existenþa vieþii. Aºa cum o ºtim noi, viaþa este bazatã
pe apa aflatã în stare lichidã. Avem deci un interval restrâns
de temperaturi în interiorul cãreia viaþa este posibilã, de aici
se impune ca planeta respectivã sã se afle la o anumitã distan-
þã faþã de propria stea. În cazul nostru, dacã orbita Pãmântu-
lui s-ar modifica numai cu puþin, atunci viaþa nu ar mai exista.
Condiþia patru
Aceastã din urmã condiþie este legatã de compoziþia ºi
structura planetei. Asupra compoziþiei planetei în ceea ce pri-
veºte conþinutul de elemente chimice nu vom insista, în
aceastã zonã fiind permise variaþii destul de mari, cu condiþia
ca acolo sã existe acele ingrediente necesare vieþii. Dar mai
existã un aspect important: structura internã a planetei. Spre
norocul nostru, Pãmântul posedã un miez lichid, ceea ce per-
mite generarea unui câmp magnetic suficient de intens pentru
a ne proteja împotriva radiaþiilor nocive emise de Soare.
Naºterea stelei
Sunt o stea obiºnuitã, una asemãnãtoare cu Soarele
vostru. Altfel spus sunt o stea galbenã, de mãrime medie.
Existenþa mea a început la vreo ºapte miliarde de ani de
la naºterea Universului ºi, este bine sã vã spun, sunt în
mare mãsurã rodul stelelor care m-au precedat. Cumva
ele sunt mamele ºi bunicile mele.
Sunt o stea din Populaþia I, adicã o stea tânãrã, din a doua
generaþie de stele apãrute în Univers. Voi puteþi sã vã daþi
seama de asta analizându-mi compoziþia. Veþi vedea cã în mi-
ne sunt mulþi atomi din elemente mai grele decât heliul. Apoi
veþi putea judeca singuri, deoarece ºtiþi deja cã în Universul
primordial nu exista, în ceea ce priveºte materia obiºnuitã,
decât hidrogenul, heliul ºi ceva litiu. Restul elementelor chi-
mice au fost fabricate de cãtre cele de dinaintea mea, prin niº-
te mecanisme pe care am sã vi le povestesc eu ceva mai târ-
ziu. Dar sã ºtiþi, chiar ºi Soarele vostru, cãruia îi sunt sorã,
este o stea din Populaþia I.
108
Naºterea mea a fost un proces îndelungat, dacã mã gân-
desc la felul în care voi simþiþi trecerea timpului. Cumva a
fost ºi rodul întâmplãrii. Undeva, în locul în care urma sã mã
nasc eu, a existat o creºtere de densitate a materiei, o nebu-
loasã, un nor molecular. Dar asta nu era de ajuns. Trebuia sã
se mai întâmple ceva. De pildã, trebuie sã moarã o stea. Un
lucru trist, veþi spune, dar aºa este cu viaþa noastrã a stelelor.
Nebuloasa din care ne naºtem este prea liniºtitã. Ne trebuie
ceva violent, o zguduiturã care sã trezeascã din amorþealã
materia interstelarã. De exemplu o undã de ºoc, produsã de o
supernovã, care marcheazã sfârºitul unei stele. Aceasta a pro-
dus mari perturbaþii în materia interstelarã din care m-am nãs-
cut eu. Aº vrea sã vã spun cã asemenea unde de ºoc se produc
ºi atunci când se ciocnesc galaxii. Eu am avut noroc, nu am
avut de aºteptat decât vreo 2 miliarde de ani de-ai voºtri. Nu
departe de locul în care m-am nãscut eu a murit o stea. Sura-
tele mele îmi spun cã a fost o stea tare glorioasã, o stea care a
fabricat multã materie. Acum din ea a rãmas o stea neutronicã,
dar vã voi povesti eu mai târziu despre cum mor stelele.
În momentul în care se declanºeazã naºterea noastrã, ma-
teria începe sã se aglomereze cãtre centrul nebuloasei. Aici
ne aduce servicii speciale gravitaþia, cãreia i ne supunem ºi
noi, stelele, ºi dumneavoastrã. Dacã mã lãsaþi sã simplific un
pic lucrurile, aº putea spune cã gazul interstelar, din pricina
gravitaþiei, începe sã se comprime. Spun asta pentru a avea
ocazia sã vã pun o micã întrebare. Dacã luaþi o pompã de bici-
cletã (voi umanii aveþi niºte mijloace de transport tare drã-
gãlaºe) ºi îi astupaþi orificiul de ieºire, dupã care comprimaþi
aerul în pompã, ce se întâmplã? Nu-i aºa cã aerul comprimat
de dumneavoastrã se încãlzeºte? Acelaºi lucru se întâmplã ºi
la scarã mare, în Univers. Gazul din nebuloasã începe sã se
încãlzeascã, numai cã în cazul meu a fost vorba despre o
comprimare gravitaþionalã. Existã un moment, pe perioada
naºterii noastre, când materia din care ne naºtem noi ajunge
sã fie suficient de densã încât devenim „adiabatic opace”. Es-
te un termen complicat pe care îl folosiþi voi umanii. De fapt
109
Universul
este ceva mai simplu. Pânã în momentul în care ajungem sã
fim „adiabatic opace” noi radiem, adicã cedãm cãldurã în ex-
terior. Din momentul în care ajungem, aºa cum atât de com-
plicat spuneþi voi, sã fim „adiabatic opace”, întreaga cãldurã
generatã în procesul de comprimare o pãstrãm numai pentru
noi, motiv pentru care ne încãlzim din ce în ce mai tare. De-
venim protostele! Din momentul în care a început sã se aglo-
mereze materia din nebuloasã a trecut numai o fracþiune de
clipitã, câteva sute de mii de ani de ai voºtri.
O protostea nu e o stea, ci numai un fel de embrion. Încã
nu pot fabrica energie. Încã nu am ajuns sã trãiesc cu adevã-
rat, ci doar mã pregãtesc pentru întâmplãrile titanice ce vor
urma. Gravitaþia îºi vede în continuare nestingheritã de trea-
bã, temperatura creºte în continuare. Altfel spus, energia mea
internã creºte numai pe seama gravitaþiei. De fapt, fenomenul
acesta depinde de masa protostelei. Cele mai mici se contrac-
tã, scãzându-ºi luminozitatea, pânã când opacitatea interioru-
lui se micºoreazã, rezultând o creºtere a temperaturii ºi lumi-
nozitãþii protostelei. Cele care sunt masive au dintru început o
opacitate mai scãzutã ºi la ele nu vom remarca în aceastã pe-
rioadã o creºtere a luminozitãþii, ele se contractã pur ºi simplu.
ªi vine acel moment magic... Momentul în care în centrul
nostru temperatura atinge valori de ordinul a 10.000.000 K.
Este clipa fantasticã în care hidrogenul începe sã fuzioneze.
Este clipa în care m-am nãscut. Este clipa în care intru pe sec-
venþa principalã, aºa cum atât de frumos o numiþi voi. În
aceastã clipã, mã iertaþi cã o spun aºa, încep sã generez vânt
stelar, care împinge cãtre exterior o parte din materia din în-
veliºul meu. Oricum eu eram înconjuratã de un disc uriaº de
praf ºi gaz (la scara voastrã de reprezentare a lumii). Aºa, la
naºterea mea, am fãcut ceva curãþenie în jurul meu. A fost
mica mea contribuþie pentru naºterea fiicelor mele, planetele.
Dar de aceastã contribuþie, mãruntã, aº zice eu, depind acele
adãposturi pentru viaþa ce va fi sã vinã. Asta þine de legile na-
turii, dar vã rog sã îmi daþi voie sã mã las entuziasmatã de
aceste legi. Vã întreb eu pe dumneavoastrã, ce am fi noi, ste-
lele, dacã nu ar fi nimeni sã se bucure de lumina noastrã? În-
110
tunecimii nu îi pasã de luminã, întunecimea nu poate cuprin-
de nimic, întunecimea nu poate simþi, întunecimea nu se poa-
te bucura. Pentru asta este nevoie de poeþi, adicã de voi oa-
menii. Numai ei ne pot înþelege, numai ei ne pot arãta nouã
cã suntem frumoase. O sã vã povestesc eu cândva despre ra-
sele din Univers ºi despre poeziile lor.
Nu e aºa cã vi se pare simplã naºterea noastrã? Aºa pare
numai din pricinã cã eu am simplificat lucrurile. Nu vreau sã
vã ameþesc cumva cu cifrele pe care sunteþi obligaþi sã le pu-
neþi în calculele voastre pentru a ne înþelege natura. Dar tre-
buie sã vã spun cã pentru a ne naºte trebuie sã acumulãm des-
tulã materie. Dacã masa protostelei este cuprinsã undeva în
intervalul 1/12 ºi 1/100 mase ale Soarelui vostru, atunci, deºi
apar protostele reacþia de fuziune nu se poate declanºa, steaua
nu poate ajunge sã trãiascã. Cãldurã produc ele, e adevãrat,
dar cãldura este produsã prin contracþie (diametrul ecuatorial
scade cu câþiva mm de ai voºtri în fiecare an terestru). Nu
ating la suprafaþã cine ºtie ce temperaturã, abia dacã puteþi
mãsura acolo vreo 1.800 K amãrâte. Voi le numiþi pitice ma-
ro, eu, dacã nu vã supãraþi pe mine, le numesc avortoni ste-
lari. Nu este uºor sã ajungi o stea. Numai în galaxia voastrã pu-
teþi numãra aproximativ 1.000 de miliarde de pitice maro. Noi,
stelele, cele care fabricãm energie, suntem ceva mai puþine.
Numãrãtorii voºtri nu s-au hotãrât încã, dar ei vã pot spune cã
suntem între 200 ºi 400 miliarde de stele în Calea Lactee.
Sã nu uit sã vã spun (mi-am notat asta pe o protuberanþã),
puteþi asista ºi dumneavoastrã la naºterea stelelor. Este de
ajuns sã vã uitaþi la nebuloasa din constelaþia Orion. Nu este
prea departe de Terra. Lumina de la ea ajunge la voi dupã o
cãlãtorie scurtã, de numai 1.500 ani. Cristi mi-a spus cã v-a
oferit o imagine a ei acum douã luni. Frumos din partea lui, e
o dovadã cã ne respectã. Este o nebuloasã mare, care are un
diametru aparent aproape cât al Lunii (care se aflã la numai
câteva secunde luminã distanþã de Terra). Acolo este o ade-
vãratã maternitate de stele. Dintre cele ce se nasc acum câteva
zeci îmi seamãnã mie, seamãnã Soarelui vostru. Puteþi astfel
sã asistaþi, aproape în direct, la naºterea stelelor. Nu gãsesc în
111
Universul
Univers multe spectacole mai fascinante decât acesta: naº-
terea stelelor. Poate doar moartea lor îl egaleazã. Dar sã nu ne
emoþionãm prea mult. Sã trecem la urmãtorul capitol al po-
veºtii mele. E vorba despre...
Viaþa stelei
Întocmai ca oamenii ºi noi, stelele, dupã naºtere,
începem sã trãim cu adevãrat. Numai cã în cazul nostru,
nu ºtiu de ce, dar îmi sunã frumos, vorbiþi despre
secvenþa principalã. Despre aceastã etapã în existenþa
noastrã vreau sã vã povestesc mai departe.
Înainte de vã povesti câte ceva despre metabolismul meu
(care este infinit mai simplu decât al vostru) vã voi vorbi des-
pre multiplele rase de stele. Se vede uºor pe cer cum unele
dintre noi sunt galbene, altele albastre, altele roºiatice... Voi
vorbiþi despre „clase spectrale”, folosind din nou una dintre
acele sintagme ºtiinþifice exacte, dar de neînþeles în afara
unui grup (mai mare sau mai mic) de iniþiaþi. De aceastã datã
am sã vã iert, pentru cã aþi adãugat o propoziþie drãguþã ºi
uºor de þinut minte (pentru tereºtrii care ºtiu limba englezã):
„Oh Be A Fine Girl, Kiss Me”. Prima literã a fiecãrui cuvânt
din aceastã scurtã propoziþie desemneazã o clasã spectralã.
Desigur, sunt mai multe culori, ºi deci clase spectrale, pentru
stele. Dar eu nu ºtiu sã fac propoziþii prea lungi în limba celui
pe care voi îl numiþi Shakespeare. Oricum, trebuia sã mã o-
presc numai la câteva, la cele a cãror luminã activeazã retina
voastrã. Nu-mi prea plac mie tabelele, dar nevrând sã vã înºi-
rui numere vã invit sã vã uitaþi pe tabelul cu clasele spectrale,
care însoþeºte acest umil text al meu. Vedeþi cã existã o legã-
turã strânsã între culoare ºi temperatura stelei. Acesta este un
aspect foarte important, aspect cãruia vã rog sã îi acordaþi aten-
þie. Vã sfãtuiesc sã vã întrebaþi de unde vine aceastã legãturã.
Pânã una alta, am sã vã spun cã steaua voastrã, ca ºi mine, este
una galbenã, cu o temperaturã de circa 5.000-6.000 K.
112
Tabel de stele
Clasa Temperatura masa/ raza/ durata de viaþã
(K) masa Soarelui raza Soarelui (mld. ani)
O 48.000 – 33.000 90 – 23 14,4 – 9,56 0,002 – 0,009
B 33.000 – 10.500 17,5 – 3,35 8,47 – 2,96 0,010 – 0,475
A 9.520 – 7.580 2,9 – 1,6 2,71 – 1,71 0,583 – 1,290
F 7.200 – 6.200 1,6 – 1,19 1,64 – 1,26 1,600 – 6,880
G 6.030 – 5.570 1,050 – 0,642 1,13 – 0,875 9,180 – 17,900
21,00
K 5.250 – 4.060 0,790 – 0,606 0,786 – 0,641 – foarte lungã
M 3.850 – 2.510 0,510 – 0,100 0,626 – 0,092 foarte, foarte lungã
Acum, dupã acest tabel, sã ne ocupãm puþin ºi de lumi-
nozitatea stelelor. Voi ºtiþi sã o mãsuraþi foarte bine ºi mi-a
plãcut foarte mult desenul a doi astronomi tereºtrii, Ejnar
Herstzprung ºi Henry Norris Russell, care au avut ideea, la
începutul secolului XX al vostru, sã deseneze pe o coalã de
hârtie un grafic simplu. Pe linia orizontalã au pus temperatura
stelei ºi pe cea verticalã au pus luminozitatea ei. Apoi au des-
coperit uimiþi (asta cred eu, cã au fost tare uimiþi) cã, dupã ce
au desenat meticulos punctele pentru numeroase stele, prin
ele pot duce o curbã. Punctele desenate de ei erau grupate în
vecinãtatea unei curbe. Altfel spus, cei doi au constatat cã e
valabilã urmãtoarea proporþionalitate:
L~M3,5, aici L este luminozitatea raportatã la luminozi-
tatea Soarelui, iar M e masa stelei raportatã la masa Soarelui.
Vã rog sã mã iertaþi pentru lipsa numerelor, sã mã iertaþi
pentru lipsa de precizie. Dar cred cã mai bine este sã vã ofer
o imagine calitativã a lucrurilor, ci nu una exactã. Exactitatea
poate plictisi. Pe mine întotdeauna mã plictiseºte. Exactitatea
nu lasã loc întâmplãrii.
V-am vorbit despre diagrama Herstzprung-Russell. Acum
cred cã vã puteþi da seama cã în loc de temperaturã puteþi pu-
ne clasa spectralã. Pentru fiecare gamã de temperaturi avem
o singurã clasã spectralã... Ah, vai, m-am molipsit ºi eu... vo-
iam sã zic culoarea stelei. Dar, pentru cã tot am pomenit de
spectre, bãnuiesc cã ºtiþi deja cã ele vã ajutã sã analizãm com-
poziþia diferitelor materiale. Tot ele vã sunt de un adevãrat fo-
113
Universul
los pentru a analiza compoziþia stelelor. De fapt, atunci când
se analizeazã spectrul unei stele nu vedeþi nimic altceva decât
atmosfera stelei (deocamdatã, pânã voi ajunge sã vã poves-
tesc despre structura mea, o vom numi simplu ºi familiar vo-
uã: atmosferã). Altfel spus, culoarea, deci clasa spectralã, este
datã de compoziþia atmosferei stelare. Sper sã nu vã plictisesc
prea tare, dar cred cã e bine sã ºtiþi, mãcar pe scurt, din ce
sunt fãcute atmosferele diferitelor rase de stele.
Clasa O liniile spectrale ale hidrogenului sunt foarte
slabe, în schimb sunt prezente cele ale heliului molecular ºi a
celui ionizat (vã ajut eu cu interpretarea: existã o legãturã di-
rectã între intensitatea liniilor spectrale ale unui element ºi
concentraþia acestuia, deci liniile spectrale slabe ale hidroge-
nului ne indicã o concentraþie foarte scãzutã de hidrogen în
atmosfera stelelor de clasa O)
Clasa B liniile spectrale ale hidrogenului au inten-
sitate slabã spre medie, sunt prezente cele ale heliului neutru
Clasa A liniile spectrale ale hidrogenului sunt intense,
apar linii spectrale ale ionilor de calciu
Clasa F liniile spectrale ale hidrogenului sunt slabe,
sunt mai intense cele ale ionilor de calciu, apar linii spectrale
slabe ale unor elemente mai grele
Clasa G spectrul este dominat de liniile ionilor de fier
ºi calciu, liniile hidrogenului sunt foarte slabe
Clasa K apar linii puternice ale metalelor, sunt prezen-
te benzile corespunzãtoare moleculelor CN ºi CH, liniile hi-
drogenului practic dispar
Clasa M apar benzi puternice ale TiO ºi VO, de ase-
menea existã linii corespunzãtoare metalelor, liniile hidroge-
nului practic nu mai existã.
ªtiu umanilor cã v-am cam plictisit. V-am plictisit, deºi nu
am fãcut decât o cât se poate de sumarã trecere în revistã a ti-
purilor de stele. Dar nu am ce sã vã fac. Voi trãiþi cam o sutã
de ani, noi trãim miliarde. Noi avem timp, ºi vrem ca ºi voi
sã ºtiþi asta. Iar timpul nostru este altfel decât al vostru. Apro-
po, sã nu uit. ªi între noi, stelele, existã timpuri diferite. Une-
114
le trãiesc cât o clipitã (nu luaþi asta în sensul vostru, ci al nos-
tru, e vorba de milioane de ani), în timp ce altele pot trãi mai
mult decât vârsta de acum a Universului. Totul este o pro-
blemã aproape exclusiv legatã de masã.
Dacã îmi îngãduiþi o analogie, vã pot spune cã cele mai
pirpirii, cele mai slãbuþe, cele cu o masã mai micã, trãiesc mai
mult. Oricum, o stea nu poate fi oricât de micã. O stea trebuie
sã aibã o masã de cel puþin 4% din masa Soarelui vostru. Alt-
fel o stea nu poate trãi, altfel avem de-a face avorton stelar.
ªtiaþi cã aveþi ºi voi în Sistemul Solar o stea care nu s-a mai
nãscut? Spuneþi-mi mie, ºtiaþi? Este vorba despre Jupiter,
marea voastrã planetã. Jupiter, care este alcãtuit în bunã mã-
surã din hidrogen, dar are o masã prea micã pentru a putea de-
clanºa metabolismul stelar. Este nevoie de presiuni ºi tempe-
raturi foarte mari pentru a declanºa fuziunea hidrogenului, iar
Jupiter, care reprezintã circa 77% din masa tuturor planetelor
din Sistemul Solar, este mult prea sfrijit, mult prea lipsit de
forþã gravitaþionalã pentru a deveni stea. Ar trebui sã aibã ma-
sa de vreo 80 de ori mai mare decât cea de acum pentru a lu-
mina pe cer. Jupiter, nu vã supãraþi pe mine, este un avorton
stelar. ªi totuºi Jupiter radiazã în spaþiu de douã ori mai multã
energie decât primeºte de la Soare. Fãrã a fi o stea, Jupiter vã
este o planetã extraordinarã. Nu îmi place sã laud chestiile
acestea care profitã de lumina noastrã, dar fãrã Jupiter (care
atrage multe dintre obiectele cereºti care ar putea pune capãt
vieþii pe Terra) voi nu aþi exista. Iar fãrã voi, spuneþi-mi,
rogu-vã, noi ce rost am mai avea?
Stelele gigante, adicã cele obeze, au o speranþã de viaþã
foarte scurtã. În interiorul lor metabolismul se desfãºoarã cu
o intensitate colosalã (o sã vã spun mai târziu ºi de ce), ceea
ce le consumã rapid. O stea de numai 15 ori mai mare decât
cea a Soarelui vostru are o speranþã de viaþã de numai 10 mi-
lioane de ani, faþã de cele aproximativ 10 miliarde de ani cât
poate trãi o stea ca Soarele. Vã dau ºi aici o micã formulã em-
piricã, ºi vã rog sã þineþi seama cã ea este valabilã numai ºi
numai pentru stele.
115
Universul
T~M-2,5, unde T este durata de viaþã raportatã la durata de via-
þã a Soarelui, iar M este raportul dintre masa stelei ºi masa Soarelui.
Pentru a încheia prin a sistematiza aceastã parte a poveºtii
mele vã rog sã mã lãsaþi sã îmi trag un pic sufletul, timp în
care am sã vã rog sã aveþi bunãvoinþa sã priviþi din nou cãtre
tabelul meu de stele.
Metabolism stelar
Aþi parcurs tabelul meu de stele? Atunci e bine. Vã va fi
mai uºor mai departe cu povestea mea. Nu aþi parcurs tabelul
meu de stele? Tot bine este, dar sunt sigurã cã ceva va lipsi în
înþelegerea dumneavoastrã. Numesc asta lipsa privirii cali-
tative asupra fenomenelor, dar nu veþi avea probleme, sper
asta din tot sufletul meu stelar, în a îmi înþelege cuvintele.
Vã mai amintiþi despre povestea naºterii mele? Vã spu-
neam acolo cã vine o clipã în care în noi se declanºeazã reac-
þiile de fuziune, clipã în care începem sã trãim cu adevãrat.
Ce simple par acum lucrurile! De fapt existenþa noastrã este
una dintre cele mai agitate, mult mai agitatã decât a oricãruia
dintre voi. Încercaþi sã vã imaginaþi numai amploarea meta-
bolismului nostru. Este un metabolism aflat mereu la mar-
ginea prãpãstiei, la marginea morþii. Este necesarã, în fiece
clipã, realizarea unui echilibru: un echilibru între forþele care
duc cãtre contracþie (aici e vorba de gravitaþie) ºi cele ce duc
înspre expansiune (provocatã de reacþiile termonucleare). Vi
se pare cã echilibrul acesta este unul uºor de realizat? Atunci
sunteþi într-o mare eroare. O eroare provocatã de Soarele
vostru. Vi se pare cã, având o stea stabilã de atâtea miliarde
de ani, stabilitatea devine o caracteristicã pentru toate stelele.
Noroc cã aveþi telescoape. Prin ele vedeþi cã lucrurile nu stau
chiar aºa. Stelele masive (v-am rugat sã vã uitaþi pe tabelul
meu de stele) au o viaþã foarte agitatã ºi scurtã ºi cu sfârºit
violent. Acolo gravitaþia face ca în centrul lor temperatura ºi
presiunea sã atingã valori, cum sã le zic eu..., extraordinare.
Datoritã gravitaþiei în nucleul stelei reacþiile termonucleare
sunt..., iar nu gãsesc cuvintele corecte..., mai mult decât foar-
te violente. Combustibilul stelar se consumã rapid, iar echili-
brul se rupe. ªi din clipa în care echilibrul este rupt steaua se
116
îndreptã cãtre moarte. Din tabelul meu de stele aþi aflat deja
cã ele mor tinere... Dar, aºa cum veþi afla în alt capitol, aºa
cum aþi aflat ºi din capitolul despre naºterea mea, moartea
stelelor aduce viaþã. ªi asta nu este o figurã de stil, din acelea
cu care vã obiºnuiesc poeþii, ci este adevãrul curat. Iertaþi-mã
din nou... ºtiþi... adevãrul este atât de frumos, încât numai
Universul îl poate cuprinde.
Dar sã nu mã las ºi eu copleºitã de emoþie. Vouã vã trebuie
ºi altceva. Vã trebuie lucruri simple, nu vreau sã supãr pe ni-
meni. Cred ºi eu cã lucrurile simple au o mare importanþã.
Totul este simplu. Dacã gravitaþia este mai puternicã, atunci
steaua se contractã (contactându-se se încãlzeºte), iar dacã
presiunea internã este mai tare, steaua se dilatã. Nu-i aºa cã
este simplu?
Aº vrea sã vã spun acum cã dacã m-aº baza numai ºi nu-
mai pe încãlzirea datã de contracþia gravitaþionalã, atunci aº
putea da cãldurã numai pentru vreo 15 milioane de ani, ºi asta
cu preþul contractãrii mele cu o vitezã de 15 m/an. Nu uitaþi
cã eu sunt o stea asemãnãtoare cu Soarele vostru... Dacã nu
ar fi ºi altceva care sã asigure energia, nici viaþa, nici voi,
umanii, nu aþi mai putea exista. Noroc cã fizica naturii este
mult mai complexã. Noroc cã existã reacþiile termonucleare.
Este simplu de înþeles rostul lor, dacã vã ofer formula gene-
rãrii energiei de cãtre o stea, de cãtre orice stea. În reacþiile
termonucleare, adicã de fuziune, ce au loc în interiorul meu,
atunci când scrieþi ecuaþiile de masã, veþi constata cã masa ce
intrã în reacþie este ceva mai mare decât cea care iese din
reacþie. Unde dispare masa? Unde dispare materia? Ce se în-
tâmplã cu ea? Ce devine materia? Dacã nu aþi fi avut pe
planeta voastrã un om, pe care voi îl numiþi Einstein, dar pe
care noi, stelele, îl numim Om, dacã nu l-aþi fi avut pe Ein-
stein, atunci nu aþi fi ºtiut. V-ar fi fost misterioasã energia ste-
lelor. Ei bine, Einstein v-a arãtat cã E=mc2. Este un lucru
fundamental acesta: masa se transformã în energie, masa este
echivalentã cu energia! Aº putea spune scurt cã metabolismul
nostru are la bazã convertirea materiei în energie ºi asta ar fi
suficient. Dar îmi dau seama cã voi aveþi nevoie de ceva mai
mult de atât.
117
Universul
Într-o stea ca mine, adicã într-una de tipul Soarelui vostru,
temperatura din nucleu nu depãºeºte 15 milioane K. ªtiþi cã
temperatura unui gaz este proporþionalã cu energia cineticã a
atomilor care îl compun. La aceastã temperaturã viteza ato-
milor de hidrogen este atât de mare încât atunci când nucleele
se ciocnesc fuzioneazã. Am sã vã scriu eu reacþiile de fuziu-
ne, care stau la baza metabolismului meu. Nu luaþi creion, nu
luaþi hârtie, vi le notez eu:
H1 + H1 = H2 + e+ + ne
De fapt, de fuzionat fuzioneazã nucleele de hidrogen, care,
sper cã ºtiþi, sunt alcãtuite dintr-un singur nucleon: un proton
(de aceea scriem H1). Rezultã un nucleu de deuteriu (H2,
nucleu alcãtuit dintr-un proton ºi un neutron). Sã mergem
ceva mai departe. În reacþie au intrat doi protoni ºi pânã acum
au ieºit un proton ºi un neutron. Practic, un proton (ºtiþi voi
bine cã are sarcinã pozitivã) este transformat în neutron (care,
desigur, este neutru din punct de vedere electric). Pentru a
avea egalitatea corectã, înseamnã cã trebuie sã mai iasã ºi un
pozitron (un „electron pozitiv”, un antielectron, pe care l-am
notat cu e+) ºi un neutrino (ne). Sper cã nu vi se pare foarte
complicat. Oricum, nu conteazã cum vi se pare. Metabolis-
mul vostru este mult mai complicat decât al meu, care este de
o frumuseþe ce nu îºi are seamãn, tocmai datoritã simplitãþii
sale. Ideea este cã mai apare ceva: energie. Dacã aþi calcula
masele care intrã în reacþia de fuziune ºi apoi a celor care ies
din reacþie, dupã care aþi calcula diferenþa de masã ºi aþi în-
mulþi-o cu viteza supremã (aºa numesc eu viteza luminii) ri-
dicatã la pãtrat aþi putea vedea cã din aceastã reacþie rezultã
0,4 MeV energie.
Sã nu uitãm de pozitron. Acesta se va anihila iute cu un
electron rezultând douã cuante gamma plus 1,02 MeV.
Reacþiile de fuziune nu se opresc aici. De îndatã ce avem
destul deuteriu pot încep reacþii noi:
H2 + H1 = He3 + g
În cuvinte se spune cã fuzioneazã douã nuclee de deuteriu
(astea au fost fabricate ceva mai devreme, din prima reacþie
118
pe care v-am scris-o) cu unul de hidrogen ºi rezultã heliu 3
plus o cuantã gama. ªi în acest caz se obþine energie, de
aceastã datã 5,49 MeV.
Heliul 3 poate fuziona mai departe? Poate. Va rezulta he-
liu 4, un heliu puternic, un heliu stabil, un heliu care nu va
vrea sã fuzioneze decât în condiþii speciale. Condiþiile aces-
tea vor apãrea atunci când voi fi pe moarte...
În cele ce urmeazã voi pune pe hârtia voastrã trei cãi prin
care se ajunge la heliu 4. Nu voi da explicaþii multe, dar în pa-
rantezã voi scrie gama de temperaturi în care aceste reacþii au
probabilitatea maximã de producere ºi energia rezultatã.
1. He3 + He3 = He4 + H1 + H1
(10-14 milioane K, 12,86 MeV)
2. He3 + He4 = Be7 + g
Be7 + e- = Li7 + n
Li7 + H1 = He4 + He4
(14-23 milioane K, 0,8 MeV)
3. He3 + He4 = Be7 + g
Be7 + H1 = B8 + g
B8 = Be8 + e+ + n
Be8 = He4 + He4
(mai mari de 23 milioane K, 15 MeV).
În mine (asta înseamnã cã ºi în Soarele vostru) grupele de
reacþii 1, 2 ºi 3 se petrec toate în acelaºi timp. Dar temperatu-
ra maximã din nucleul meu este de circa 15 milioane K. Aþi
putea crede, dupã ce aþi citit valorile temperaturilor pe care
le-am trecut între paranteze, cã vor avea loc numai reacþiile
din grupa 2. Ar fi o judecatã ºi pripitã ºi greºitã. Valorile pe
care vi le-am dat reprezintã gama de temperaturi la care pro-
babilitatea de producere a reacþiilor este maximã (recitiþi cele
scrise mai sus ºi o sã vedeþi cã aºa este). Dacã analizãm sta-
tistic lucrurile, vom vedea cã frecvenþa reacþiilor din grupa 1
este 91%, cele din grupa 2 au o frecvenþã de 9%, iar cele din
grupa 3 au o frecvenþã de 0,9%.
ªtiþi de ce am avut curajul sã vã plictisesc cu toate aceste
ºiruri de litere ºi numere? Fãrã ele nu aº fi putut sã vã de-
119
Universul
monstrez cã noi, stelele, facem ºi altceva decât energie. Noi
fabricãm materie! Universul nostru, atunci când s-a nãscut,
nu conþinea decât hidrogen, heliu ºi ceva litiu. Restul elemen-
telor chimice, ne mândrim cu asta, noi le fabricãm!
Dar staþi o clipã. Vreau sã vã mai ofer câteva informaþii
calitative, sã vedeþi ºi voi cât de mãreþe suntem. Pentru cã la
cursul nostru de relaþii cu oamenii ni s-a spus cã este musai
sã ne referim la Soarele vostru, am sã vã dau niºte valori drã-
guþe (aºa mi s-a spus sã vã spun) legate de el.
În nucleul Soarelui (acest nucleu are raza egalã cu 0,2 raze
solare, deci este o chestie relativ micã), densitatea este de
150.000 kg/m3. În fiecare secundã 8,9 x 1037 protoni (adicã
nuclee de hidrogen, sper cã nu aþi uitat) sunt convertiþi în nu-
clee de heliu. Asta înseamnã cã în fiecare secundã Soarele
pierde (corect este sã spunem cã el converteºte în energie)
4,26 milioane de tone de materie. De aici rezultã o energie de
8,9 yottawaþi eliberatã de Soare în fiecare secundã. V-am cam
încurcat cu yottawatul, dar vã spun cã un yottawat este egal
1024 W. Fotonii emiºi în timpul reacþiilor de fuziune (sub
formã de radiaþii gama ºi X) ajung la suprafaþã ºi se îndreaptã
cãtre voi dupã ce parcurg un drum foarte lung ºi complicat. Ei
sunt în permanenþã absorbiþi ºi reemiºi pe traseul lor, aºa cã
durata cãlãtoriei este cuprinsã (în funcþie de sursa din care m-am
informat) în zeci de mii sau milioane de ani. Sã þineþi seama de
faptul cã raza Soarelui vostru este de numai 700.000 km...
Tot ce v-am spus despre metabolism este valabil pentru
stelele de talia mea. În stelele mari predominantã devine o al-
tã cale de producere a energiei prin fuziune. Este vorba des-
pre ciclul CNO (carbon-oxigen-azot). Am sã vã pun pe hârtie
aceste reacþii, fãrã sã intru prea mult în detalii. Deocamdatã
este bine sã ºtiþi cã sunt necesare temperaturi ºi presiuni mai
mari decât în stelele de mãrimea Soarelui, pentru ca acest
ciclu sã devinã principala sursã de energie.
C12 + H1 = N13 + g
N13 = C13 + e+ + n
C13 + H1 = N14 + g
120
N14 + H1 = O15 + g
O15 = N15 + e+ + n
N15 + H1 = C12 + He4
129
Marte,
al ºaptelea Continent
2
Marte: fiºã tehnicã
l Diametrul mediu al Planetei Roºii este de 6 780 km,
adicã aproximativ jumãtate din cel al Planetei Albastre.
l Suprafaþa marþianã are aproximativ aceeaºi întindere ca
uscatul terestru.
l Marte cântãreºte aproximativ 6,4 x 1023 kg ºi are o
densitate medie de 3,933 kg/m3.
l Nu are câmp magnetic.
Date orbitale
l Distanþa medie între Soare ºi Marte este de aproximativ
227,7 milioane km, adicã 1,5 u.a.
l Orbita sa este puternic elipticã, distanþa faþã de Soare
variind între 206,3 milioane km ºi 249,2 milioane km.
l Un an marþian dureazã 687 de zile terestre, iar o zi pe
Planeta Roºie are 24 ore, 37 minute ºi 23 secunde.
Condiþii de mediu
l Presiunea atmosfericã pe planeta Marte este extrem de
redusã, reprezentând aproape 1/180 atm.
l Atmosfera este compusã din dioxid de carbon (95,3%),
azot (2,7%) ºi argon (1,6%).
131
Marte, al ºaptelea continent
l Marte este bântuit de furtuni puternice de praf ºi nisip,
viteza vântului atingând adesea valoarea de 40 m/s.
l Temperatura marþianã medie este de -53 grade C, variind
între -128 grade C ºi 27 grade C.
l Cele patru anotimpuri marþiene sunt mult mai lungi decât
cele terestre. Primãvara dureazã 171 zile, vara - 199 zile,
toamna - 171 zile, iar iarna - 146 zile.
Relief extrem
l Cel mai înalt punct de pe suprafaþa marþianã este
Olympus Mons, un uriaº crater vulcanic, care se ridicã
pânã la 26 km înãlþime.
l Canionul Valles Marineris este cea mai mare formã de
relief de acest tip cunoscutã în Sistemul Solar. Se întinde
pe o lungime de 4.000 km, iar adâncimea sa variazã
între 5 ºi 10 km.
Sateliþi
l Marte posedã doi sateliþi naturali, botezaþi Phobos
(teamã) ºi Deimos (teroare).
NASA în crizã?
Nu vom intra direct în subiect. Înainte de orice, dorim sã
vã povestim câteva întâmplãri din spatele scenei spaþiale. De
fapt, în ianuarie 2004 preºedintele Bush Jr. spunea cã ameri-
canii vor trimite oameni pe lunã “nu mai târziu de 2014”. Pla-
nul iniþial era prea optimist. Din nefericire prea marile pro-
132
bleme ale NASA, care s-au fãcut simþite ºi cu ocazia misiunii
STS 114 a navetei spaþiale, împiedicã o accelerare a progra-
mului spaþial american. De fapt, am putea spune cã NASA se
aflã în plinã crizã.
NASA este acum pusã într-o situaþie fãrã precedent: tre-
buie sã cumpere tehnologie spaþialã, inclusiv capsule Soiuz,
de la ruºi. Fãrã precedent nu este achiziþionarea de echi-
pament rusesc, ci faptul cã legile americane nu permit acest
lucru. În anul 2000 administraþia Bush publica o lege prin ca-
re se interzicea achiziþionarea de tehnologii spaþiale din þãri
care sprijinã programele nucleare ºi cele de înarmare ale
Iranului. Rusia se aflã pe lista þãrilor aflate în embargou. Dar
nerezolvarea satisfãcãtoare a problemelor legate de scutul ter-
mic al navetei, la care se adaugã probleme de organizare, de
finanþare etc., fac ca NASA sã nu-ºi mai poatã atinge obiec-
tivele importante pentru urmãtorii ani. Singura soluþie care
mai rãmâne pentru continuarea programului spaþial american
rãmâne achiziþionarea de echipament rusesc. NASA trebuie
sã gãseascã o soluþie de ocolire a legii. De fapt, nu de ocolire,
ci de modificare a ei. Pe 15 septembrie 2005 preºedintele Co-
mitetului pentru Relaþii Externe a Senatului american, Richard
G. Lugar, a introdus un amendament la legea federalã, prin
care se permite companiilor americane sã achiziþioneze echi-
pament rusesc pânã în 2012. Procedura este destul de com-
plicatã ºi va consuma destul timp. Trebuie convinºi 100 de
senatori pentru ca amendamentul sã treacã. Mai existã o va-
riantã, scurtã ºi simplã: preºedintele Bush sã semneze o hârtie
prin care sã ateste cã Rusia nu încalcã embargoul impus Ira-
nului. Dar ºi soluþia scurtã ºi simplã are cusururile ei. Implicã
prea multe consecinþe în plan internaþional.
Drumul spre Lunã
Deºi NASA se aflã într-una dintre perioadele ei dificile,
analizarea proiectelor ce îi vor duce pe americani din nou pe
Lunã a continuat, aparent, fãrã nicio problemã. Prima jumã-
tate a lunii septembrie a fost plinã de informaþii, de speculaþii.
Vineri, 16 septembrie 2005, prestigiosul site www.space.com,
anunþa lumii întregi cã luni, 19 septembrie, NASA va face pu-
133
Marte, al ºaptelea continent
blice detalii privitoare la expediþia lunarã. Am aºteptat cu ne-
rãbdare ziua de luni, pentru a vedea cu ce au americanii de
gând sã paveze reîntoarcerea pe Lunã. Nu am fãcut pariuri,
dar eram aproape sigur cã se are în vedere realizarea unei noi
navete spaþiale, o navetã mai simplã ºi mai robustã. Firma
Lockheed Martin anunþase deja cã a realizat un anteproiect de
navetã, care ar fi putut înlocui cu succes actuala navetã ame-
ricanã, aºa cã siguranþa afirmaþiei noastre pãrea justificatã. ªi
nu micã ne-a fost surpriza, atunci când am constatat cã ne în-
ºelasem! NASA a anunþat cã viitorul CEV (Crew Exploration
Vehicle), care va purta numele de Orion ºi va fi realizat de cã-
tre Lockheed Martin, nu va mai fi o navetã spaþialã, ci o cap-
sulã, similarã acelei folosite în misiunile Apollo. Practic
NASA a fãcut un pas înapoi în timp, un pas de mai bine de
30 de ani. Sã nu se înþeleagã cumva cã suntem de pãrere cã
soluþia tehnicã ce poartã numele de navetã spaþialã este sem-
nul progresului, iar capsulele spaþiale ar fi ceva ce þin de tre-
cut. Dimpotrivã! Navetele spaþiale au un extraordinar de ma-
re dezavantaj: au aripi. Iar aceste aripi, în spaþiul cosmic, nu
au nici un rost. Ele sunt folosite numai pe perioada dintre
reintrarea în atmosferã ºi aterizare, în tot restul timpului fiind
doar un balast inutil. Iar atunci când ai de gând sã trimiþi ceva
cãtre Lunã sau cãtre Marte trebuie sã fii atent la fiecare gram
inutil, deoarece costurile implicate sunt uriaºe. Cu siguranþã,
tocmai acest gen de judecãþi au stat la baza deciziei NASA de
a reveni la capsulele spaþiale. De altfel, însuºi Michael
Griffith, ºeful NASA, recunoºtea într-o discuþie cu condu-
cerea publicaþiei USA Today cã decizia, din anii 1970, de a
trece la construcþia navetelor spaþiale a fost o mare greºealã,
o greºealã care a costat viaþa a 14 astronauþi din 1982 pânã în
prezent. Griffith a criticat ºi decizia construirii Staþiei Spa-
þiale, un obiectiv care a înghiþit foarte mulþi bani, dar care i-a
þinut pe oameni aproape de Terra, în loc sã îi poarte mai de-
parte în Sistemul Solar.
Misiunea
Vã spuneam cã asistãm la o revenire la ideile ce au stat la
baza misiunilor Apollo. Dar, aºa cum remarcau jurnaliºtii
134
americani, acum avem de-a face cu un “program Apollo cu
steroizi”. Sã vedem repede despre ce este vorba. Avem ºi
acum un modul de comandã ºi un modul lunar, care vor pleca
împreunã spre Lunã. Numai cã, de aceastã datã, o misiune lu-
narã nu va implica utilizarea unui singur vehicul purtãtor
(cum era cazul rachetelor Saturn V), ci a douã lansatoare.
Unul dintre ele va ridica pe orbitã modulul de comandã,
Orion, în care vor locui astronauþii pe perioada zborului cãtre
Lunã ºi înapoi, iar cel de-al doilea lansator va plasa pe orbita
terestrã modulul lunar împreunã cu treapta de accelerare, care
va imprima ansamblului modul de comandã - modul lunar,
viteza necesarã pentru a scãpa de atracþia gravitaþionalã a
Terrei. O altã mare deosebire faþã de misiunile Apollo constã
în faptul cã pe orbita lunarã nu va mai rãmâne niciun as-
tronaut, întreg echipajul Orion debarcând pe Lunã cu ajutorul
modulului lunar. Pentru a fi mai clari vom încerca sã vã pre-
zentãm o misiune tipicã.
Misiunea lunarã va începe cu plasarea pe orbitã a mo-
dulului de alunizare împreunã cu treapta de accelerare. Pentru
aceasta este nevoie de un lansator superputernic, capabil sã
satelizeze sarcini utile de pânã la 124 t, numit Ares V. Spe-
cialiºtii americani au optat pentru utilizarea a cât mai multor
componente de la lansatoarele deja existente. Astfel, cu foarte
mici modificãri, vor fi folosite acceleratoarele cu combustibil
solid, care echipeazã în prezent naveta americanã. Motoarele
cu combustibil lichid, la rândul lor, vor fi variante modificate
ale celor ce echipeazã în prezent aceleaºi navete americane.
O noutate apare totuºi, pentru motoarele de pe modulul lunar
s-a optat pentru realizarea unora capabile sã funcþioneze cu
metan-oxigen. Motivul pentru care se va apela la aceastã
versiune ne dã speranþe pentru viitoarele misiuni marþiene.
Aºa cum vom arãta în acest capitol, existã studii avansate
pentru producerea de carburant direct pe Marte, utilizând
pentru aceasta atmosfera marþianã ºi un reactor chimic relativ
simplu. Iar carburantul obþinut este tocmai metanul! Faptul cã
modulul lunar va fi echipat cu un motor metan-oxigen ne su-
135
Marte, al ºaptelea continent
gereazã cã NASA îºi ia foarte în serios obiectivul final: tri-
miterea omului pe Marte.
La ceva timp (maximum 30 de zile) dupã plasarea pe or-
bita terestrã a modulului lunar împreunã cu treapta de acce-
lerare urmeazã cea de-a doua lansare: racheta purtãtoare, nu-
mitã Ares I, va trimite în spaþiu capsula ce va purta în pân-
tecele ei pe cei patru astronauþi ce urmeazã sã fie trimiºi cãtre
Lunã. Aparent Orion nu se deosebeºte foarte mult de vechile
capsule Apollo. De fapt diferenþele vor fi majore, nu de alta,
dar au trecut mai bine de 35 de ani de la proiectarea celor din
urmã. Acum avem de-a face cu o capsulã de 25 t, care va pu-
tea adãposti pânã la ºase astronauþi (capsulele Apollo trans-
portau numai trei). Pentru misiunile lunare s-a optat pentru un
echipaj alcãtuit din patru persoane. Iar Orion va fi realizat în
aºa fel încât sã poatã transporta oameni ºi (sau) materiale pe
ISS ºi, într-un viitor nu chiar îndepãrtat, cu modificãri mini-
me, sã poatã duce oameni cãtre Marte.
În cea de-a treia etapã se va realiza întâlnirea pe orbita te-
restrã a celor douã componente (modulul lunar + treapta de
accelerare ºi Orion), urmatã de înscrierea pe traiectoria lunarã.
În vecinãtatea Lunii se va ajunge dupã aproximativ trei zile.
Întregul complex spaþial se va înscrie pe o orbitã circum-
selenarã, dupã care vor urma pregãtirile în vederea aseleni-
zãrii. Aici apare încã o mare deosebire faþã de misiunile
Apollo. Tehnicile de cuplare pe orbitã sunt astãzi atât de bine
automatizate încât pe orbitã nu va mai rãmâne niciun astro-
naut, cu toþii vor debarca pe Lunã. Acolo vor putea rãmâne în
jur de o sãptãmânã, dupã care urmeazã decolarea ºi cuplarea
cu Orion. Aici trebuie sã facem câteva remarci. În primul
rând debarcãrile lunare nu se vor mai face în zone din
vecinãtatea ecuatorului (cum era cazul misiunilor Apollo), ci
se vor orienta cãtre regiuni ce prezintã interes în ceea ce pri-
veºte realizarea de baze lunare. Michael Griffith: “Aceastã
arhitecturã ne oferã un acces global la suprafaþa lunarã.
Apollo era limitat la zonele din vecinãtatea ecuatorului. Oa-
menii de ºtiinþã sunt interesaþi de regiunile aflate la mare dis-
tanþã de ecuator. Acestea ne-ar permite, deºi nu ni se cere în-
136
cã, sã realizãm o prezenþã permanentã pe Lunã, pregãtindu-ne
pentru Marte.”. Cadenþa misiunilor umane cãtre Lunã va fi de
una la maximum 6 luni, ceea ce ar lãsa sã se înþeleagã cã ba-
zele lunare vor deveni realitate, dincolo de 2020. Permiteþi-mi
câteva consideraþii personale. Vom pleca de la întrebarea:
“prezintã Luna vreun interes pentru umanitate?”. Sunt foarte
mulþi aceia care vor da un rãspuns negativ la întrebarea
noastrã. În fond, pe termen mediu, Luna nu poate fi folositã
ca resursã pentru o exploatare economicã. Dar noi credem cã
dincolo de interesul economic mai existã ceva. Putem privi
Luna, ºi bazele lunare, ca o etapã importantã în colonizarea
spaþiului. Acolo, aproape de casã, putem testa toate mijloa-
cele necesare pentru asigurarea supravieþuirii viitorilor co-
loniºti spaþiali. Sunt multe lucruri care aºteaptã rãspunsuri ºi
oricum, dacã apar probleme grave, ne este mai uºor sã ne în-
toarcem de pe Lunã decât de pe, sã zicem, Marte. Apoi mai
existã interesul ºtiinþific. De exemplu, pe Lunã am putea pla-
sa telescoape ºi radiotelescoape, care sã nu fie influenþate în
niciun fel de agitata atmosferã terestrã. Iar vidul lunar ne poa-
te ajuta sã realizãm experimente imposibile pe Terra. Ne gân-
dim, de pildã, la un uriaº accelerator de particule, cu ajutorul
cãruia sã intrãm mai adânc în tainele materiei. ªi mai este
importantã baza lunarã dintr-un motiv ce þine de viitorul
explorãrii spaþiale. Acolo, pe Lunã, în absenþa atmosferei ºi
sub acþiunea unei forþe gravitaþionale reduse, se pot expedia,
cu costuri minime, cãtre destinaþii îndepãrtate, mesagerii vii-
toarelor misiuni spaþiale (cu sau fãrã echipaj uman). Imagina-
þi-vã cã pe Lunã se pot amplasa “praºtii” electromagnetice
care pot accelera vehicule pânã la viteze ce le vor permite sã
atingã marginea Sistemului Solar. Credem cã Luna va trebui
sã devinã cât mai repede un adevãrat avanpost al umanitãþii.
Dar sã revenim la subiectul nostru. Dupã plecarea de pe
Lunã ºi revenirea echipajului pe Orion va urma întoarcerea
cãtre Terra. Drumul va dura, ca ºi dusul, aproximativ trei zile.
Reintrarea în atmosferã se va face direct, fãrã ca Orion sã se
mai înscrie pe orbita terestrã (întocmai ca la misiunile Apo-
llo). Frânarea finalã se va face cu ajutorul unor paraºute.
137
Marte, al ºaptelea continent
Trebuie spus cã s-a renunþat la opþiunea amerizãrii (aleasã pen-
tru misiunile Apollo), Orion va putea ateriza. Pentru a micºora
impactul la aterizare vor fi folosite niºte baloane care se vor
umfla în apropierea solului ºi (eventual) niºte retrorachete.
Cam aºa vor arãta viitoarele misiuni lunare. Dar...
Cât vor costa ele?
Studiile preliminare aratã cã programul lunar al NASA,
pânã în 2020, anul în care americanii se vor întoarce pe Lunã,
va costa aproximativ 104 miliarde dolari. Griffith arãta cã
aceasta reprezintã numai jumãtate din costurile implicate de
debarcarea primului echipaj pe Selena. Dar, având în vedere
experienþa trecutului, credem cã NASA este prea optimistã.
Atât în cazul navetelor spaþiale, cât ºi în cel al Staþiei Spaþiale
cererile de finanþare au crescut într-un ritm ameþitor de îndatã
ce se trecea la punerea în operã a proiectelor. Oricum suma
necesarã revenirii oamenilor pe Lunã este una foarte micã,
dacã o comparãm cu cea cheltuitã pentru o zi de rãzboi în
Irak. Sã ne amintim cã întoarcerea pe Lunã reprezintã primul
pas cãtre un obiectiv mai ambiþios. Nu cunoaºtem acum data
exactã a acestui zbor, dar sperãm cã se va desfãºura în ori-
zontul anilor 2030. Vom încerca o schiþã a acestui zbor, o
schiþã elaboratã pe baza datelor de care dispunem acum.
Omul pe Marte
Pentru toatã lumea, dificultatea majorã pentru o
cãlãtorie o constituie distanþa. În ceea ce priveºte planeta
Marte, care rar se apropie la mai puþin de 80 de milioane
de km de Pãmânt, dificultatea devine obstacol. Un obsta-
col pe care trebuie sã-l trecem cât mai repede. Sã vedem
ce s-ar putea face în acest sens.
Wernher von Braun, unul dintre pãrinþii zborului spaþial
ºi-a imaginat, în 1952, utilizarea unei întregi flote spaþiale,
care ar fi cântãrit, la decolare, aproape 40.000 t. Costul misiu-
nii era uriaº, câteva mii de miliarde de dolari, dar în acea vre-
me cosmosul mai presupunea încã ceva romantism. Acum,
într-o lume prea realist-materialistã, lucrurile se complicã.
138
Totuºi, unele estimãri (optimiste) ne oferã un cost de aproxi-
mativ 100 miliarde dolari, repartizate de-a lungul unui dece-
niu. În asemenea condiþii, zborul unui om spre Marte nu ar
mai fi o chestiune atât de imposibilã. Nu de alta, dar acum
avem tehnologiile necesare.
Drumul cel mai scurt
Pentru rachetele disponibile astãzi cea mai economicã
traiectorie cãtre Marte ar fi orbita de transfer Hohmann. Ea
are forma unei elipse, tangentã la orbitele Terrei ºi ale lui
Marte, utilizând la maximum miºcarea orbitalã terestrã pen-
tru deplasarea vehiculul spaþial. Practic, lansarea ar trebui sã
se producã în momentul în care Marte se aflã cu 45° în faþa
Pãmântului (aºezare care se repetã la fiecare 26 de luni). Ple-
carea de pe Marte se va putea efectua atunci când Pãmântul
se aflã cu 75° în avans faþã de Planeta Roºie. Zborul va cu-
prinde o etapã, iniþialã, de accelerare ºi una, finalã, de frânare.
În rest, sunt necesare numai mici corecþii ale traiectoriei. Da-
cã vehiculul va pleca direct de pe sol, atunci va trebui sã-i im-
primãm o vitezã de 11,5 km/s, pentru a putea scãpa de sub ac-
þiunea gravitaþiei terestre ºi sã-l plasãm pe traiectoria ce duce
cãtre Marte. În cazul (cel mai probabil) în care se opteazã
pentru asamblarea pe orbitã a mai multor module, atunci,
deoarece acestea se vor afla deja la o vitezã de 7,9 km/s, vor
fi suficienþi numai 3,6 km/s suplimentari. În apropierea lui
Marte va trebui sã frânãm vehiculul de transport pânã la 5,5
km/s, pentru a-l plasa pe o orbitã în jurul Planetei Roºii, dupã
care se pot trimite la sol vehiculele de debarcare... Durata zbo-
rului interplanetar va fi de aproximativ 224 de zile dus ºi 237
de zile pentru întoarcerea pe Terra. Numai cã echipajul va fi
obligat sã petreacã pe Marte 458 de zile. Misiunea ar trebui sã
dureze, în total, 919 de zile adicã peste 2,6 ani. Iatã cã traiec-
toria cea mai economicã reprezintã o cãlãtorie lungã, care
atrage cu sine costuri suplimentare. Am putea sã o scurtãm?
NASA propune o altã categorie de traiectorii, care implicã
intervenþia sistemului de propulsie ºi dupã ce vehiculul spa-
þial s-a desprins de sub influenþa atracþiei terestre. În schimb,
pe drumul de întoarcere, nava va fi lãsatã pur ºi simplu sã ca-
139
Marte, al ºaptelea continent
dã cãtre Soare, pentru a putea folosi planeta Venus drept praº-
tie pentru revenirea pe Terra. Un asemenea voiaj ar dura 224 de
zile, pentru a ajunge pe Marte, 30 de zile pentru explorarea
planetei ºi alte 291 de zile pentru revenirea pe Terra. Un total de
545 de zile, adicã mai puþin de 1,5 ani. Este drept, cãlãtoria este
mai scurtã, în schimb se va consuma mai mult combustibil.
Mai existã ºi alte variante, cum ar fi cele bazate pe mo-
toare ionice sau vele solare, care sunt studiate intens de cãtre
toate agenþiile spaþiale terestre. Aceste sisteme de propulsie
sunt foarte economice, dar au marele dezavantaj cã produc
forþe de tracþiune scãzute. În acest caz, pentru a scãpa de sub
influenþa atracþiei terestre vehiculul va descrie o spiralã în jurul
Pãmântului, pânã când va atinge viteza de plecare. Aceastã
etapã va fi foarte lungã (deoarece acceleraþiile vor fi mici).
Evident, acest procedeu nu va putea fi folosit decât pentru
trimiterea sondelor nepilotate sau ale materialelor necesare, de
exemplu, pentru construirea viitoarelor colonii marþiene.
Omul
Din câte s-a putut vedea, deocamdatã, nu putem spera la
cãlãtorii marþiene mai scurte de 1,5 ani. Apare o întrebare?
Omul, obiºnuit cu mediul terestru, va rezista unei asemenea
încercãri? Ziarul britanic Times, din 21 aprilie 2001, ne oferã
un rãspuns la aceastã legitimã întrebare. “Specialiºtii noºtri
considerã cã, din punct de vedere medical, vom putea trimite
oameni pe Marte în 2020”, afirmã profesorul rus Anatoli Gri-
goriev. Este adevãrat, ruºii au un avans considerabil în faþa
celorlalte naþiuni spaþiale, deoarece ei au experimentat de
multã vreme efectele zborurilor cosmice îndelungate (în spe-
cial ale imponderabiltãþii) asupra organismului uman. “Rusia
ar putea oferi un sprijin medical complet pentru o misiune
marþianã. Acest lucru este recunoscut de toatã lumea, mai pu-
þin de NASA”, afirmã acelaºi Egorov. La aceasta ar mai tre-
bui sã adãugãm, în treacãt, remarca fãcutã de preºedintele
rus, Putin, cu ocazia aniversãrii a jumãtate de veac de la isto-
ricul zbor al lui Gagarin. “Trebuie sã ne refacem prestigiul ºi
puterea spaþialã.” Din nefericire, preºedintele rus nu a dat de-
talii. Oricum, nu putem spera ca ruºii sã declanºeze o nouã
140
cursã spaþialã. Din punct de vedere financiar, în aceastã clipã,
sunt la pãmânt. Un lucru este clar - ºi trebuie subliniat ca
atare - din punct de vedere medical nu sunt probleme cu
zborul omului spre Marte.
Totuºi...
De fapt, problema trimiterii unui om spre Marte þine mai
degrabã de partea financiarã decât de cea inginereascã. Încã
din secolul trecut ar fi fost posibil ca paºii omului sã se în-
tipãreascã pe solul roºu al planetei Marte. Dar, dincolo de
orice problemã financiarã, suntem nevoiþi sã remarcãm o lip-
sã de entuziasm generalizatã, la scara întregii planete, în ceea
ce priveºte explorarea spaþialã. În prezent, pânã ºi NASA,
care plãteºte foarte bine, întâmpinã mari dificultãþi în gãsirea
de specialiºti competenþi, în ciuda anunþului preºedintelui
Bush din 2003. Poate-i ajutãm noi...
Mars direct
Robert Zubrin... Iatã numele unui personaj fantastic.
Un om în carne ºi oase care îºi permite (auzi îndrãznea-
lã!) sã viseze omul cãlãtorind cãtre Marte. Iar Zubrin nu
este un simplu visãtor. Profitând de o serioasã pregãtire
în domeniul aerospaþial (fost inginer la Lockheed-Martin),
el ia lucrurile în serios.
κi sprijinã visele pe calcule atât de serioase, încât este ad-
mirat ºi de cãtre specialiºtii de la NASA. Marea lui îndrãz-
nealã sare peste etape. Zubrin îºi propune, nici mai mult, nici
mai puþin, decât sã-i imite pe primii mari exploratori. Adicã
sã plece la drum cu minimum de resurse, pentru a fabrica la
destinaþie tot ceea ce este necesar pentru întoarcerea acasã. ªi
pentru a-ºi atinge scopul, nu are nevoie de alte tehnologii de-
cât de cele ale prezentului. Iar Zubrin este atât de entuziast...
În timpul simpozionului “Odiseea spaþialã 2001”, despre care
v-am povestit ºi în capitolul anterior, a fost necesarã interven-
þia translatorului. Grãbit sã îºi expunã toate ideile, în prea
scurtul timp ce îi fusese alocat, vorbea nãucitor de repede!
Mie puþin îmi pãsa, reportofonul meu poate derula banda pe
141
Marte, al ºaptelea continent
mai multe viteze... În schimb, translatorul rãmânea în urmã
cu prea multe fraze, pentru ca traducerea sa sã mai fie în-
þeleasã de cineva. Zâmbind, Zubrin ºi-a moderat tempo-ul ex-
punerii. Asta timp de câteva minute. Apoi, parcã speriat de
timp, vorbea din nou repede... Intervenea din nou transla-
torul... ºi ciclul acesta se relua de la capãt. Concluzia este
simplã. Visãtorii nu au niciodatã suficient timp. Lor numai
viitorul le dã dreptate. Iar Zubrin este prieten cu viitorul.
În aºteptarea oamenilor
Sã ne purtãm gândurile cãtre viitor. Sã numim anul de-
clanºãrii marii expediþii marþiene A0. În acel an, o rachetã
purtãtoare, de mãrimea aceleia care a dus oamenii cãtre Lunã,
decoleazã de pe cosmodromul de la Cape Canaveral. Ca sar-
cinã utilã, în greutate de 45 t, are un vehicul nepilotat, care va
fi îndreptat cãtre Marte. Acesta, dupã o cãlãtorie de ºase luni,
va ateriza pe suprafaþa marþianã. Misiunea sa este una vitalã.
El va fi folosit ca vehicul de revenire pe Terra. La bordul sãu
se va gãsi tot ceea ce este necesar pentru supravieþuirea echi-
pajului de-a lungul reîntoarcerii cãtre casã. Tot acolo se vor
afla câteva mici vehicule robot plus unul mai mare,
presurizat, alimentat cu un amestec de metan ºi oxigen.
Acesta din urmã are cea mai importantã misiune în aºteptarea
oamenilor... El va coborî pe suprafaþa marþianã ºi va începe
imediat sã fabrice combustibilul necesar revenirii pe Terra.
Pentru aceasta va dispune de o centralã nuclearã cu o putere
de aproximativ 100 kW ºi de un mic reactor chimic, care va
fabrica apã (din care va extrage prin electrolizã oxigen ºi
hidrogen) ºi gaz metan. Dar, despre felul în care se va fabrica,
direct pe Marte, combustibilul necesar plecãrii de acolo, vom
vorbi într-un subcapitol separat, intitulat “Producere de
carburant in situ”. Câteva cifre vom da totuºi. În total se vor pro-
duce 108 t de metan ºi oxigen, adicã o cantitate de 18 ori mai ma-
re decât materialele aduse pe Marte, pentru a fabrica necesarul de
combustibil. Voiajul de întoarcere spre Terra va consuma numai
96 t de carburant, diferenþa de 12 t fiind lãsatã pe Marte, pentru a
alimenta echipamentele ce vor rãmâne pe acolo.
142
Primii oameni în drum spre Marte
Dacã aceastã primã bazã marþianã (automatã) îºi va înde-
plini cu succes misiunea, atunci în anul A0+2 (adicã la doi
ani dupã plecarea primului vehicul cãtre Marte) vor decola,
cãtre Planeta Roºie, alte douã vehicule, dintre care unul sin-
gur va purta oameni la bord, în numãr de patru. ªi spunem cã
aceºtia vor fi purtaþi cãtre Marte din simplul motiv cã, o datã
înscriºi pe traiectoria spre Marte, aceºtia nu vor avea mare lu-
cru de fãcut, altceva decât sã se lupte cu plictiseala... Aceasta
este una din marile probleme ale cãlãtoriilor interplanetare.
Sã nu uitãm cã pânã ºi Terra va deveni, pentru acei cãlãtori ai
spaþiului, o micã ºi neînsemnatã stea..., iar comunicaþiile cu
cei lãsaþi acasã se vor desfãºura din ce în ce mai lent. Undele
radio ajung pe Marte la minute bune dupã ce au fost emise...
Cu siguranþã, existã soluþii simple pentru a o rezolva. De pil-
dã, o bogatã colecþie de jocuri video, întreþinerea unei mici
sere, cercetãri ºtiinþifice asupra spaþiului interplanetar etc.
Spuneam cã aceasta este numai una dintre probleme. Mai
existã ºi altele. De exemplu, radiaþia cosmicã. Lipsiþi de câm-
pul magnetic terestru, mesagerii tereºtrii vor fi supuºi unei
mari doze de radiaþii. Zubrin nu este un naiv. El ia în consi-
derare acest risc. Soluþia propusã de el este ingenioasã. Nu va
îngroºa pereþii navei, ci va aºeza rezervele de apã ºi alimente,
astfel încât sã realizeze un ecran protector. Calculele i-au arã-
tat lui Zubrin cã astfel doza rezidualã de radiaþii, adicã cea la
care va fi supus echipajul, va mãri riscul apariþei cancerului
cu 1%, ceea ce este echivalent cu riscul de cancer al unui fu-
mãtor, care nu-ºi schimbã nesãnãtosul obicei pe perioada
zborului cãtre Marte. Altfel spus, pericolul nu este eliminat,
ci doar redus la o valoare acceptabilã pentru niºte oameni ce
doresc sã ne poarte mesajul cãtre alte planete. O altã
problemã este imponderabilitatea. Misiunile de lungã duratã,
desfãºurate pânã în prezent, demonstreazã cã omul nu poate
suporta, fãrã consecinþe medicale majore, starea de impon-
derabilitate pentru timp îndelungat. Soluþia propusã de Zu-
brin este, din nou, una simplã. Capsula care-i adãposteºte pe
astronauþi va fi legatã cu un fir lung de unul dintre rezer-
143
Marte, al ºaptelea continent
voarele golite în timpul înscrierii pe traiectoria cãtre Marte,
dupã care acest sistem va fi pus sã se roteascã în jurul centru-
lui comun de greutate. Astfel va fi asiguratã o gravitaþie artifi-
cialã echivalentã cu 0,4 g. Vedeþi? Zubrin nu neglijeazã nimic.
Sosirea...
Ajungând în apropierea planetei Marte, la momentul
A0+3, cosmonauþii vor abandona cablul ºi rezervorul folosit
pentru generarea gravitaþiei artificiale ºi se vor pregãti de ate-
rizare. Ideal ar fi ca aceasta sã aibã loc în imediata apropiere
a primei baze instalate pe Marte. Desigur, se pot întâmpla
multe lucruri, iar locul de aterizare al modulului pilotat sã se
afle la mare distanþã de vehiculul de reîntoarcere. Câtã vreme
aceasta este mai micã de 1.000 km, nu sunt probleme. Un ro-
ver presurizat, cu suficiente rezerve de energie la bord, îi poa-
te duce pe cosmonauþi în locul dorit. Dacã distanþa este mai
mare, atunci, chiar ºi atunci, existã o soluþie. Vã amintiþi, de-
sigur, cã în A0+2 sunt lansate douã vehicule, dintre care unul
singur este purtãtor de oameni. Cel de al doilea, nepilotat, va
sosi în vecinãtatea marþianã ceva mai târziu, numai bine pen-
tru a i se programa aterizarea în apropierea locului în care, ce-
va mai devreme, au sosit oamenii... Iar dacã lucrurile se vor
desfãºura conform planului, adicã nu vor fi probleme cu locul
de aterizare al primului echipaj, acest modul nepilotat va în-
cepe activitatea, devenitã deja o rutinã, de generare a rezerve-
lor de carburant, necesare pentru urmãtoarele misiuni marþie-
ne cu echipaj uman.
...pe Marte
Echipajul pãmântean va rãmâne pe Marte timp de 500
zile, perioadã în care, aºa cum este de aºteptat, se va desfã-
ºura un intens program de cercetãri ºtiinþifice. Ca o parantezã,
Zubrin are deja în vedere anumite specializãri pentru membrii
echipajului, alcãtuit din patru oameni. El va fi compus dintr-un
biogeochimist, un geolog/paleontolog, un inginer de zbor/pilot
ºi un “om bun la toate”. Acesta din urmã va fi chiar coman-
dantul misiunii, care, pe lângã o bunã stãpânire a tehnicii pi-
lotajului, va trebui sã fie în stare sã asigure asistenþã medicalã
144
echipajului ºi sã cunoascã foarte bine obiectivele ºtiinþifice
ale misiunii. Analizând structura echipajului, se pot deduce ºi
obiectivele principale ale primelor cercetãri marþiene. Ele vor
trebui sã gãseascã resursele necesare pentru stabilirea pri-
melor colonii pe Planeta Roºie. Astfel, vor fi cãutate, în pri-
mul rând, resursele de apã. Deocamdatã, presupunem cã
aceasta s-ar putea gãsi, sub formã de gheaþã, undeva în sub-
solul marþian. Apoi vor trebui sã fie identificate cãile prin
care plantele terestre vor putea fi aclimatizate pe Marte, în ve-
derea unui program, mult mai amplu, de terraformare a Pla-
netei Roºii... Dar, dacã stãm sã ne gândim bine, în 500 de zile
de cercetare a suprafeþei se pot face nenumãrate lucruri in-
teresante. Rãmâne doar a fi programate ca atare...
Întoarcerea acasã
Aºa cum am mai spus, pentru revenirea pe Terra va fi uti-
lizat primul modul ajuns pe Marte, cel lansat la A0, care între
timp ºi-a generat combustibilul necesar. Celelalte douã mo-
dule vor începe, deja, sã-ºi fabrice carburantul necesar re-
venirii urmãtoarelor echipaje... Zubrin prevede cã ar putea fi
trimiºi oameni cãtre Marte, la fiecare doi ani, utilizându-se
numai 15% din resursele mobilizate în prezent pentru naveta
spaþialã americanã...
Dar întoarcerea spre casã, în ciuda nerãbdãrii cu care îi
vom aºtepta pe acei oameni care ne-au deschis drumul cãtre
alte planete, va fi una lipsitã de istorie. Lucrul cel mai impor-
tant se va fi întâmplat deja...
Zubrin ºi NASA
Nu puteam încheia acest subcapitol fãrã a vã mai spune
ceva. NASA a lansat propriul sãu program de expediere a
omului cãtre Marte. Un program foarte ambiþios, ale cãrui
costuri se ridicau la 500 miliarde de dolari. Zubrin ºi-a
prezentat propriul concept în faþa aceloraºi specialiºti. S-au
fãcut calcule. Mars Direct este perfect realizabil, aceasta a
fost concluzia celor de la NASA. Iar costurile s-ar ridica la 50
miliarde dolari..., adicã numai a ºasea parte din bugetul
american destinat apãrãrii... Iar Zubrin, entuziastul raþional,
145
Marte, al ºaptelea continent
nu se lasã. Doreºte sã obþinã finanþãri ºi din fonduri private...
ªtie el ce ºtie...
Da, dar...
Pentru anul 2001, NASA avea programatã misiunea Mars
Surveyor 2001. Aceasta, pe lângã faptul cã ar fi adus pe Mar-
te un mic vehicul robot, ar fi trebuit sã verifice una dintre eta-
pele cheie ale “Mars Direct”-lui, propus de Zubrin. Este
vorba de producerea, pe suprafaþa marþianã, a combusti-
bilului necesar întoarcerii pe Terra. Din pãcate misiunea a
fost anulatã, în urma dezastruosului final al misiunii Mars Po-
lar Lander. Aºa cã aºteptatul experiment a fost amânat. Ne-ar
fi plãcut sã vã putem oferi o datã când acesta va fi efectuat.
Din nefericire, nu o ºtim nici noi, dar se pare cã el se va des-
fãºura undeva în perioada 2009-2015. Din fericire, cunoaº-
tem mecanismele de bazã ale generãrii de combustibil, care
au fost prezentate la colocviul Odiseea Spaþialã 2001 de cãtre
Christopher Mac Kay, specialist la NASA în probleme de te-
rraformare, aºa cã putem sã vã oferim detalii interesante.
Menþionãm cã prezentarea specialistului NASA a abordat pe
larg ºi problema terraformãrii propriu-zise.
Cum putem produce oxigen pe Marte?
Aºa cum arãtam, unul dintre obiectivele principale al son-
dei Mars Surveyor 2001 ar fi trebuit sã fie acela de a verifica
posibilitatea generãrii de combustibil direct din atmosfera
146
marþianã. La bordul sãu ar fi trebuit sã existe un mic dispo-
zitiv, capabil sã producã oxigen.
Metoda folositã, deja testatã pe Terra, se bazeazã pe re-
ducerea cataliticã electrochimicã a dioxidului de carbon la
temperaturi înalte, pe o matrice din zirconiu, la temperatura
de 750 grade C, rezultând astfel monoxid de carbon ºi oxigen.
De fapt, dioxidul de carbon este trecut printr-un electrolit
solid, realizat din zirconiu impurificat cu oxid de ytriu. Struc-
tura cristalinã a acestuia permite numai trecerea ionilor de
oxigen, sub acþiunea unui potenþial electric. Testele au arãtat
cã astfel se pot produce 0,5 cm3 de oxigen în fiecare minut.
Lucrurile ar putea sã parã simple. Dar nu este chiar aºa. În
primul rând, avem nevoie de o sursã de energie electricã.
Aceasta ar fi trebuit sã fie reprezentatã, conform proiectului
iniþial, de un nou model de panouri solare, care ar fi trebuit sã
furnizeze o putere de aproximativ 0,1 W, suficientã pentru
desfãºurarea experimentului. În al doilea rând, sã nu uitãm cã
presiunea atmosferei marþiene este foarte scãzutã (aproxi-
mativ 1/180 atmosfere). De aceea s-a imaginat un dispozitiv
cu ajutorul cãruia urma sã fie comprimat gazul care intra în
generatorul de oxigen. În al treilea rând, sã nu uitãm cã Marte
este o planetã pe care bântuie furtunile de praf, deci a mai fost
necesar ºi un sistem eficient de filtrare a aerului, înainte de
intrarea în generatorul de oxigen.
Din câte se poate vedea lucrurile nu erau deloc simple.
Practic, toate subansamblurile care intrau în componenþa ge-
neratorului de oxigen ar fi fost încercate pentru prima oarã în
condiþii marþiene.
O altã variantã
ªi iarãºi intervine Zubrin în discuþie... el propune altceva.
Sã generãm nu numai oxigen, ci ºi metan. Astfel am putea fa-
brica atât carburantul, cât ºi oxidantul necesar reîntoarcerii pe
Terra. De fapt, principiul de funcþionare nu diferã foarte mult
de cel ales de NASA pentru Mars Surveyor 2001. Numai cã
de aceastã datã este necesar sã se aducã de pe Terra cantitãþi
suficiente de hidrogen (care oricum este carburantul pentru
navele spaþiale).
147
Marte, al ºaptelea continent
Zubrin propune utilizarea reactorului Sabatier, care se
bazeazã pe reacþia chimicã la temperaturã înaltã dintre
hidrogen ºi dioxid de carbon. Astfel:
CO2 + 4H2 = CH4 + 2H20
Spuneam cã aceastã reacþie are loc la o temperaturã de 300
grade C. De aici am putea trage concluzia cã sunt necesare
dispozitive de încãlzire, care, la rândul lor, ar consuma multã
energie. Numai cã reacþia scrisã mai sus este una exotermã,
ceea ce înseamnã cã, dupã declanºarea reacþiei, este necesar
un aport foarte mic de energie din exterior.
În etapa urmãtoare au loc douã procese. În primul rând,
gazul metan obþinut este stocat, dupã ce în prealabil a fost
comprimat pânã la punctul de lichefiere. În al doilea rând, apa
este supusã unui proces de electrolizã, rezultând astfel hidrogen
(care intrã din nou în reacþie cu dioxidul de carbon) ºi oxigen.
Aºa cum se poate vedea, soluþia propusã de Zubrin este mai
simplã ºi, cel puþin aparent, mai eficientã. Mai mult decât atât,
Zubrin a testat-o (pe Terra, bineînþeles), încã din 1993. Dispo-
zitivul sãu s-a dovedit a fi viabil. De ce nu a ales NASA varianta
lui Zubrin? Motivul este simplu. Varianta lui Zubrin necesitã un
dispozitiv prea greu pentru a fi amplasat la bordul micilor sonde
ce sunt trimise în prezent. Ea este o variantã a viitorului.
În loc de concluzie
Se pare cã viitoarea misiune Mars Sample Return va fi aceea
care va verifica una dintre soluþiile propuse mai sus. Dacã
rezultatele vor fi cele aºteptate, va fi pentru prima oarã când
omul reuºeºte sã desfãºoare un proces tehnologic pe suprafaþa
altei planete. ªi acela nu va fi decât primul pas, doar primul...
ªtirea...
“Este cu adevãrat uimitor! Avem cea mai bunã dovadã
directã a existenþei apei în subsolul marþian. ªi aceastã apã se
gãseºte acolo în cantitãþi cu mult mai mari decât ne aºtep-
tasem”, declara William Boynton, cercetãtor la Universitatea
Arizona, unul dintre responsabilii programului de cercetare al
misiunii Mars Odyssey. Aºa cum ºtim, Mars Odyssey nu a
aterizat pe suprafaþa marþianã. Atunci de unde putem ºti noi
cã acolo se gãseºte apã, cu atât mai mult una subteranã?
Spectrometria...
Aºa cum explica acelaºi Boynton, “spectrometrul de ra-
diaþii gamma ne ajutã sã aflãm compoziþia planetei Marte,
mai ales în ceea ce priveºte conþinutul de hidrogen”.
În principiu, lucrurile stau cam aºa: atunci când o su-
prafaþã planetarã este bombardatã de radiaþii cosmice (sã nu
uitãm cã atmosfera marþianã este foarte puþin densã), atomii
care o compun emit neutroni de mare energie. Aceºtia pot sã
evadeze pur ºi simplu (pierzând uneori energie) sau sã in-
teracþioneze cu nucleele atomice (ciocnire elasticã sau captu-
rã), provocând o emisie de radiaþii gama care sunt specifice
(din punctul de vedere al energiei) elementului cu care au in-
teracþionat neutronii respectivi. De aici concluzia - este su-
ficient sã analizãm spectrele de radiaþii gamma ºi fluxurile de
neutroni emise de suprafaþa planetarã pentru a-i determina, cu
suficientã precizie, compoziþia.
151
Marte, al ºaptelea continent
Pentru aceasta este necesar un instrument de mãsurã
specific. Pentru Mars Odyssey a fost realizat unul, foarte per-
formant, de cercetãtorii americani de la Universitatea Arizo-
na ºi cei de la Los Alamos Laboratory în colaborare cu oame-
nii de ºtiinþã ruºi. Echipamentul realizat de aceastã echipã de
cercetãtori este cunoscut sub acronimul GRS (Gamma Ray
Spectrometer) ºi este alcãtuit din trei subsisteme. Pentru o
descriere completã a acestora vã invit sã vizitaþi site-ul
grs.lpl.arizona.edu, iar noi vom face doar o prezentare cât se
poate de sumarã.
Primul subsistem, evident, este spectrometrul de radiaþii
gamma, realizat la Universitatea din Arizona, care nu este alt-
ceva decât un cristal de germaniu, în greutate de 1,2 kg, pe
care se aplicã o tensiune electricã de 3.000 V. În absenþa ori-
cãrei surse de radiaþii exterioare prin acesta nu circulã niciun
fel de curent electric. Dar, în momentul în care cristalul este
lovit de fotoni de înaltã energie (alt nume pentru radiaþia
gamma) se produce un curent electric, proporþional cu ener-
gia radiaþiei incidente. Acest curent este prelucrat de elec-
tronica de la bordul sondei ºi convertit în spectru energetic.
Al doilea subsistem, detectorul de neutroni de înaltã
energie, HEND (High Energy Neutron Detector), este reali-
zat de oamenii de ºtiinþã ruºi. Acesta are la bazã un element
scintilator, adicã un dispozitiv care emite fotoni, atunci când
este traversat de un flux de neutroni. Prin analiza acestor
scintilaþii se poate trasa spectrul neutronilor veniþi de pe su-
prafaþa marþianã.
Al treilea subsistem, spectrometrul de neutroni, a fost rea-
lizat de cãtre cercetãtorii de la Los Alamos Laboratory ºi,
principial, nu se deosebeºte prea mult de instrumentul realizat
de ruºi, numai cã, spre deosebire de acesta, el este realizat ast-
fel încât sã traseze ºi spectrul neutronilor de joasã energie.
Aproape fãrã sã ne dãm seama am început sã vorbim despre
neutroni... Chiar aºa, de ce ar fi nevoie sã vorbim despre
fluxul de neutroni?
Vã spunem repede cã neutronii veniþi de pe suprafaþa mar-
þianã ne oferã date destul de precise despre conþinutul în
152
atomi de hidrogen a acesteia. Iar când spunem hidrogen pu-
tem spune, aproape cu certitudine, cã o pereche din aceºtia
este legatã la un atom de oxigen, rezultând... apa. Dar hidro-
genul are particularitatea cã încetineºte neutronii rapizi ºi îi
absoarbe pe cei de joasã energie. Aceste interacþii sunt anali-
zate de cãtre spectrometrele neutronice, care astfel ne oferã
informaþii asupra conþinutului de hidrogen. Veþi spune cã
acelaºi lucru îl face ºi spectrometria gama, numai cã aceasta
nu ne permite sã “vedem” în sol la adâncimi mai mari de 15
cm, în timp ce spectrometria de neutroni ne permite sã “pã-
trundem” pânã la adâncimi de peste 1 m.
Rezultatele...
Aºa cum spuneam la începutul acestui subcapitol, canti-
tatea de apã descoperitã în subsolul marþian este de-a dreptul
surprinzãtoare. În zonele calotelor polare masa apei (aflatã,
desigur, în stare solidã) reprezintã 20 pânã la 50% din masa
totalã a stratului. Având în vedere cã densitatea gheþii este
mult mai scãzutã decât cea a rocilor, înseamnã cã, dacã ne re-
ferim, de aceastã datã, la volum, conþinutul de apã este de
peste 50%! Tocmai acest fapt l-a fãcut pe Boynton sã facã
afirmaþia cu care am început articolul... De fapt, dacã ne gân-
dim bine avem acolo, pe Marte, o “gheaþã murdarã” ºi nu un
strat de roci cu urme de apã, ceea ce, trebuie sã recunoaºtem,
este un lucru extraordinar.
Gheaþa marþianã nu este rãspânditã uniform pe suprafaþa
planetei. Datele obþinute pânã în prezent indicã prezenþa
acesteia, în cantitãþi mari, la latitudinile mari. “Semnãtura in-
tensã a hidrogenului a fost semnalatã atât în zona Polului
Sud, cât ºi a Polului Nord, dar nu ºi în zonele imediat înve-
cinate polilor. Aceasta pare a se datora faptului cã zonele ca-
lotelor polare sunt acoperite sezonier de zãpadã carbonicã
(dioxid de carbon îngheþat). Pe mãsurã ce se apropie pri-
mãvara în emisfera nordicã, stratul de zãpadã carbonicã din
nord se va subþia ºi vom putea evalua mai bine cantitatea de
hidrogen aflatã acolo”, explicã Wiliam Feldman, cercetãtor la
Los Alamos Laboratory.
153
Marte, al ºaptelea continent
Din pãcate, datele colectate pânã în prezent indicã mai de-
grabã absenþa apei la latitudini mai mici de 55 grade. Probabil
cã presiunea atmosfericã foarte scãzutã, combinatã cu tem-
peraturile relativ ridicate din timpul verilor marþiene au fãcut
ca apa, pur ºi simplu, sã se evapore. De fapt, s-a detectat ceva
hidrogen la aceste latitudini (echivalentul unui conþinut de
apã de sub 1%), dar se pare cã acesta este legat chimic de ele-
mentele din roci ºi nu de oxigenul apei... Dar sã nu uitãm cã
mãsurãtorile efectuate de Mars Odyssey nu pot trece dincolo
de 1 m adâncime, aºa cã suntem îndreptãþiþi sã sperãm cã la
adâncimi mai mari vor fi descoperite în viitor rezerve impor-
tante de gheaþã.
Sã nu uitãm cã Mars Odyssey nu face altceva decât sã des-
chidã niºte drumuri. Tot ceea ce ºtim pânã în prezent nu sunt
decât datele preliminare, care urmeazã a fi prelucrate în conti-
nuare pentru realizarea unei hãrþi cât mai exacte a apei marþiene. Sã
amintim în treacãt cã sonda ESA, Mars Express, la rândul ei, are
instrumentele aþintite cãtre Marte în cãutarea apei. ªi a gãsit-o...
Concluziile...
Este un lucru clar: prezenþa apei pe Marte are implicaþii
profunde pentru explorarea viitoare a Planetei Roºii. În pri-
mul rând, acolo unde este apã putem spera sã existe viaþã. Nu
ne gândim acum la viaþa prezentã, care este puþin probabilã
(sã nu uitãm cã avem de-a face cu apã în stare solidã, iar pen-
tru viaþã este necesarã forma lichidã a ei). Ne putem gândi, în
schimb, la viaþa apãrutã pe Marte cu mult timp în urmã, în
vremurile în care pe suprafaþa ei existau întinse suprafeþe aco-
perite cu apã (urmele lor se vãd cu claritate pe fotografiile
transmise de sondele spaþiale).
În al doilea rând, sã ne aducem aminte cã una dintre eta-
pele principale ale unei viitoare misiuni marþiene cu echipaj
uman este tocmai producerea in situ a carburantului necesar
întoarcerii spre casã. Iar existenþa unei cantitãþi atât de mari
de apã pe Planeta Roºie face ca acest lucru sã poatã fi realizat
mult mai uºor decât puteam spera noi, cu numai câþiva ani în
urmã. Iar acum, cu ajutorul sondei europene Mars Express
ºtim mai multe despre apa marþianã. Avem chiar...
154
Trecutul apei marþiene
Vãlurile de mister care acoperã Marte, misterioasa
planetã, cea roºie, cea de-a patra de la Soare, încep sã fie
îndepãrtate de cãtre sondele trimise de pe Pãmânt,
cunoscuta planetã, cea albastrã, cea de-a treia de la Soare.
Aflatã pe orbita marþianã de mai bine de doi ani sonda
Mars Express începe sã tragã concluzii. De fapt oamenii de
ºtiinþã îºi elaboreazã propriile concluzii, pe baza datelor
transmise de cãtre instrumentele aflate la bordul sondei euro-
pene. De curând au fost publicate interpretãrile datelor colec-
tate de cãtre instrumentul OMEGA de la bordul lui Mars Ex-
press. OMEGA (Observatoire pour la Mineralogy, l’Eau, les
Glaces et l’Activité) este un spectrometru pentru cartografie-
rea mineralogicã în vizibil ºi infraroºu, cu o rezoluþie de circa
10 m2. Un asemenea instrument este foarte util pentru a cu-
noaºte ºi înþelege evoluþia apei marþiene. Desigur, ºtim deja,
de la roverele americane, cã pe Marte a existat apã lichidã.
Dar optimismul nostru trebuie sã fie unul raþional, unul bazat
pe confirmãri repetate, obþinute prin interpretarea datelor
transmise de cât mai multe instrumente. ªtim cã pe Marte a
existat apã. Din pãcate zonele cercetate de Spirit ºi Oppor-
tunity (cele douã rovere marþiene) sunt relativ mici, iar din
datele transmise nu putem generaliza apa lichidã, din trecutul
marþian, pentru întreaga suprafaþã a planetei.
Apoi ne-ar mai trebui sã ºtim dacã istoria ei este una li-
niºtitã, una care sã ne ofere, mãcar pentru trecutul marþian, o
imagine idilicã, una care sã dea speranþe apariþiei vieþii pe
Marte. Dacã pe Marte au existat în urmã cu miliarde de ani
oceane, mãri, lacuri sau fluvii, atunci urmele lor au rãmas
pânã astãzi, iar noi le-am putea descoperi analizând compo-
ziþia rocilor de la suprafaþa planetei. Acesta este rostul in-
strumentului OMEGA. Dacã echipa OMEGA a ESA nu a de-
tectat cantitãþi mari din aceºti compuºi, ar însemna cã visul
nostru, în care cel puþin în primele douã miliarde de ani a
existat un climat cald ºi umed pe Marte (favorabil apariþiei
vieþii), ar rãmâne doar un vis. Dar sã privim în istoria mar-
þianã, aºa cum ne este ea povestitã acum de cãtre oamenii de
ºtiinþã ai ESA.
155
Marte, al ºaptelea continent
Istoria începutului
Simplele observaþii fotografice din trecut ne indicau faptul
cã pe Marte a existat apã lichidã. Dar fotografiile nu ne pu-
teau spune dacã apa marþianã a existat pe suprafaþa planetei o
perioadã lungã de timp. Este posibil ca urmele de eroziune sã
fie produse în timp relativ scurt, pentru ca apoi apa sã disparã.
Pentru a putea decide dacã apa a zãbovit o perioadã mai lungã
pe suprafaþa marþianã este obligatoriu sã analizãm compoziþia
mineralelor care acoperã planeta. Aceasta a fost misiunea
instrumentului OMEGA de pe Mars Express. Practic au fost
cãutate roci hidratate, care se formeazã numai în prezenþa
apei lichide. Timp de 18 luni OMEGA a colectat date. A fost
detectatã prezenþa a douã tipuri de minerale hidratate: filo-
silicaþi ºi sulfaþi hidrataþi, în zone izolate, dar de mare întin-
dere, pe suprafaþa marþianã. Ambele tipuri de minerale nu pot
apãrea decât prin acþiunea apei lichide asupra rocilor de la
suprafaþã, dar ele ne indicã douã procese ºi douã perioade
complet diferite.
Filosilicaþii apar prin acþiunea apei asupra rocilor vulca-
nice. Pentru a renunþa la termeni tehnici, vã vom spune cã ar-
gilele noastre, terestre, conþin cantitãþi mari de filosilicaþi,
produºi prin procese geologice similare celor de pe Marte.
Acest tip de argile au fost descoperite în zone puternic eroda-
te de pe suprafaþa planetei roºii, ceea ce indicã vechimea lor
extremã. Scenariul propus de cercetãtorii de la ESA este ur-
mãtorul. Imediat dupã formarea planetei, atmosfera densã ºi
bogatã în CO2 a dus la producerea unui efect de serã foarte
accentuat, care a permis apei lichide sã rãmânã la suprafaþa pla-
netei, acþionând astfel asupra solului ºi ducând la apariþia filo-
silicaþilor descoperiþi de OMEGA. Aceasta a fost era Noachia-
nã, favorabilã declanºãrii unor mecanisme prebiotice. Din pã-
cate ea nu a durat mai mult decât câteva sute de milioane de
ani. A fost doar o clipã, doar un act scurt. Sistemul Solar era
o zonã nesigurã în acele vremuri, iar meteoriþii sosiþi din spa-
þiu bombardau în permanenþã suprafaþa marþianã. Atmosfera
s-a subþiat rapid, iar efectul de serã a scãzut rapid în intensi-
tate. Se încheie actul întâi. Apa îngheaþã...
156
A urmat actul doi, la distanþã de milioane de ani. Per-
sonajul principal este de aceastã datã vulcanismul marþian.
Atmosfera marþianã îºi recapãtã ceva din densitate ºi presiu-
ne, este o atmosferã care se îmbogãþeºte în bioxid de sulf.
Pentru o imagine mai clarã asupra acelei vremi tumultoase,
vã vom spune cã cel mai mare crater din Sistemul Solar,
Oplimpus Mons, atunci a apãrut... Temperatura la suprafaþa
marþianã creºte din nou. Apa se combinã acum cu bioxidul de
sulf din atmosfera marþianã. Încep ploi acide. Apa de pe su-
prafaþa planetei se îmbogãþeºte în sulfaþi, peisajul marþian se
transformã. Depunerile de sulfaþi, dupã sublimarea apei, de în-
datã ce presiunea atmosfericã ºi temperaturile scad, lasã în urmã
suprafeþe cu aparenþã acvaticã. Dar nu lasã nicio ºansã vieþii.
Singura fereastrã pentru ea este acea perioadã scurtã, de
numai câteva sute de milioane de ani, din Noachian.
În încheiere dorim sã vã spunem ce am aflat de curând, tot
cu ajutorul lui Mars Express ºi tot despre apã. De aceastã datã
ea ne este spusã de cãtre un alt instrument, un radar capabil
sã vadã în adâncimea solului marþian. Acest instrument are ºi
el un nume: MARSIS (Mars Advanced Radar for Subsurface
and Ionosphere Sounding). Acesta a detectat în zona polului
Nord marþian un depozit de gheaþã aproape curatã, gros de un
km. Aºteptãm ca datele sã fie reanalizate ºi verificate, pentru
a vã povesti despre apa prezentului marþian. Iar dacã ea se
aflã în cantitãþi atât de mari pe Marte, atunci Planeta Roºie se
apropie cu paºi repezi de colonizarea umanã. Acolo va fi
noua Americã?
Viaþã pe Marte?
Analizele efectuate de cãtre roverul Opportunity au
demonstrat faptul cã pe Marte a existat cândva apã lichi-
dã. De aici concluzia pe care o putem enunþa este simplã,
dar plinã de implicaþii. Este foarte posibil ca pe Marte sã
fi existat cândva viaþã. La acestea va trebui sã adãugãm,
începând cu ziua de 30 martie 2004, faptul cã Agenþia
Spaþialã Europeanã (ESA) a comunicat lumii întregi o
informaþie de o valoare extraordinarã.
ªtirea
Cãtre sfârºitul anului 2003 nu mai puþin de patru exploratori
marþieni ajungeau în vecinãtatea Planetei Roºii. Sonda japo-
nezã Nozomi (care, de fapt, fusese scoasã din funcþiune de
cãtre ºocurile electromagnetice produse de exploziile solare
de anul trecut), Mars Express (ce a trimis spre suprafaþa mar-
þianã robotul Beagle, care a încetat sã comunice cu Terra ime-
diat ce a ajuns acolo, în ziua de Crãciun) ºi cele douã rovere
americane se pregãteau de explorare. Se vede clar: Marte este
în centrul atenþiei.
160
Dar eroul principal al articolului nostru este, de aceastã
datã, Mars Express. Unul dintre instrumentele de la bordul
sãu, PFS (spectrometru Fourier de înaltã rezoluþie), a trans-
mis cãtre casã o serie de informaþii importante privitoare la
compoziþia atmosferei marþiene. Alãturi de ceea ce ºtiam deja
s-a aflat un ceva nou. În atmosfera marþianã se gãseºte metan.
Concentraþia acestuia este foarte scãzutã, aproximativ 10,5
pãrþi la un miliard. Desigur, aceastã valoare nu ar trebui sã ne
stârneascã prea mult interes. Numai cã… existã un “numai
cã”. Iatã despre ce este vorba. Gazul metan este un compus
chimic foarte sensibil, distrugându-se uºor sub acþiunea fac-
torilor chimici sau fizici. Sã luãm exemplul planetei noastre.
La noi metanul intrã rapid în reacþie cu oxigenul atmosferic.
Al doilea mecanism de descompunere este legat de acþiunea
radiaþiilor ultraviolete, care distruge legãturile chimice dintre
atomii moleculei de metan. Primul mecanism distruge foarte
repede molecula de metan (ea are o ºansã de supravieþuire de
numai doi ani), în timp ce al doilea este mai lent (descompune
metanul într-un secol). Desigur, condiþiile pe Marte sunt
foarte diferite de cele existente pe planeta noastrã. În primul
rând, oxigenul se aflã acolo în concentraþii foarte mici, ceea
ce implicã faptul cã acest mecanism va avea o importanþã
foarte micã pe Planeta Roºie. Lucrurile se schimbã atunci
când ne referim la acþiunea radiaþiilor ultraviolete. Marte,
deºi este mai departe de Soare decât Terra, va primi un flux
important de radiaþii ultraviolete deoarece nu posedã un strat
protector de ozon. Calculele oamenilor de ºtiinþã aratã clar:
gazul metan din atmosfera marþianã supravieþuieºte numai
câteva sute de ani (în jur a 300 sau, mai exact, 340 de ani).
Dar Mars Express tocmai a detectat urme de gaz metan, deci
suntem nevoiþi sã afirmãm cã existã o sursã care produce
acest gaz metan.
Surse posibile de gaz metan
Pentru a ne putea continua raþionamentul trebuie sã identi-
ficãm posibilele surse de gaz metan. Prima sursã care poate fi
luatã în consideraþie este reprezentatã de activitatea geolo-
gicã, în primul rând activitatea vulcanicã. Ar trebui sã detec-
161
Marte, al ºaptelea continent
tãm, cumva, emisii de sulf, care însoþesc de obicei, pe Terra,
emisiile de metan ºi, mult mai semnificativ, ar trebui sã pu-
tem mãsura temperaturi crescute în zona erupþiilor vulcanice.
Deocamdatã niciunul dintre instrumentele de la bordul son-
delor care se rotesc în jurul lui Marte (Mars Global Surveyor,
Mars Odissey ºi Mars Express) nu a indicat prezenþa vul-
canilor activi pe Marte. Tot prin mecanisme geologice gazul
metan poate fi generat prin reacþia Fisher-Tropsh. Pe planeta
noastrã aceastã reacþie (în care hidrogenul reacþioneazã cu
monoxidul de carbon în prezenþa unui catalizator, cel mai
adesea oxidul de fier, pentru a se produce metan) se deruleazã
la nivelul dorsalelor oceanice. Ca o parantezã trebuie sã spu-
nem cã existã teorii conform cãrora, cu miliarde de ani în ur-
mã, când activitatea geologicã pe Terra era mult mai intensã,
asemenea reacþii au dus la sinteza substanþelor organice care
au stat la baza apariþiei vieþii. La nivelul lui Marte ar trebui sã
ne imaginãm cã acolo existã locuri în care apa, neapãrat li-
chidã, bogatã în monoxid de carbon, se gãseºte în prezenþa
oxizilor de fier, ceea ce ar genera gazul metan detectat de
Mars Express.
Gazul metan marþian ar putea fi generat de surse extra-
marþiene. Asta ar putea însemna cã un obiect din sistemul
solar, probabil o cometã, a izbit, acum mai puþin de 300 de
ani, suprafaþa marþianã, rãspândind în atmosferã gazul metan.
Dar, pânã acum, nu am putut vedea pe Marte urma vreunui
crater recent de mari dimensiuni. Ne-am mai putea imagina
noi o ploaie de micrometeoriþi bogaþi în substanþe organice,
care sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete s-ar descompune în
gaz metan… Nici aceastã din urmã ipotezã nu este confirmatã
de datele pe care le primim de pe Marte.
ªi ne mai rãmâne o ipotezã, cea mai fascinantã cu putinþã:
ipoteza biologicã. Ar fi posibil ca pe Marte sã existe forme de
viaþã (probabil, bacterii) capabile sã reziste în condiþiile exis-
tente acolo. Metabolismul acestora ar genera gazul metan de-
tectat de Mars Express. Tot în zona ipotezelor cea mai proba-
bilã localizare a acestor forme de viaþã este reprezentatã de
zona ecuatorialã, unde temperaturile sunt ceva mai blânde,
162
atingând, vara, +27 grade C. Combinând aceastã informaþie
cu certitudinea existenþei unei cantitãþi de gheaþã sub scoarþa
marþianã (este drept, datele indicã prezenþa ei masivã la lati-
tudini mai înalte), ne putem imagina urmãtorul scenariu. În
zonele ecuatoriale existã zone unde sunt rezerve de apã în-
gheþatã care, periodic, se topesc. Acolo încep sã se dezvolte
bacterii metanogene, care îºi obþin energia prin combinarea
hidrogenului cu dioxidul de carbon, iar, ca rezultat al acestui
metabolism, rezultã metan. Veþi spune cã, date fiind con-
diþiile termice de pe Marte, gheaþa supravieþuieºte o perioadã
îndelungatã a anului, chiar ºi în zonele ecuatoriale, iar popu-
laþia bacterianã ar fi trebuit sã disparã de multã vreme. Numai
cã pe Planeta Albastrã am constatat o capacitate uluitoare de
supravieþuire a anumitor bacterii. Cosmonauþii americani din
misiunea Apollo 12 au adus acasã, în 1969, o bucatã dintr-un
aºa-numit “cablu biologic” de pe sonda Surveyor 3 (lansatã în
1967). Ei bine, imediat ce acest “cordon biologic” a fost adus
în laboratoarele terestre, bacteriile cu care fusese “infectat”
au revenit la viaþã, dupã ce, timp de mai bine de doi ani, au
stat în condiþiile spaþiului cosmic!
Informaþii suplimentare
Având în vedere ipotezele enumerate mai sus, va trebui sã
decidem cumva care dintre ele reprezintã adevãrul. Mars Ex-
press va trebui sã realizeze, în lunile viitoare, o hartã globalã
a distribuþiei gazului metan în atmosfera marþianã. Pe aceastã
cale vom vedea dacã existã anumite zone mai bogate în me-
tan ºi locul în care se aflã acestea. Dacã ele vor fi distribuite
în zona ecuatorialã, atunci ipoteza biologicã ar cãpãta un ar-
gument suplimentar. Apoi ar fi extrem de utilã o misiune
viitoare care sã aibã drept obiectiv analiza izotopicã a meta-
nului marþian. Pe Terra organismele proceseazã în cadrul
metabolismului numai izotopul 12 al carbonului (C12). Dar
mai existã un izotop stabil al carbonului, C13. De aici rezultã
cã metanul de origine biologicã va fi îmbogãþit în C12. (În pa-
rantezã trebuie sã spunem cã sonda pierdutã în ziua de
Crãciun a anului 2003, Beagle 2, avea la bord un instrument
capabil sã realizeze analize izotopice…) Pentru a avea cer-
163
Marte, al ºaptelea continent
titudini va trebui sã mai aºteptãm o vreme, pânã când progra-
mele de explorare a planetei Marte vor aduce informaþii
suplimentare.
La sfârºit, ne permitem sã favorizãm noi, prin prisma spe-
ranþelor noastre, ipoteza existenþei, în prezent, a vieþii mar-
þiene. Asta pentru cã astfel ni se permite sã mai deschidem un
capitol al drumului ºtiinþei. O ºtiinþã care ne dãruieºte în fie-
care clipã cunoaºterea Universului în care trãim. O ºtiinþã ca-
re, cu tot scepticismul ei, ne va demonstra cã umanitatea nu
este singurã în Univers. Un Univers care pare sã facã tot po-
sibilul pentru a organiza materia cãtre viaþã. ªi poate va veni
vremea în care descoperirea supremã va fi fãcutã: nu suntem
singura inteligenþã cãutãtoare de rãspunsuri.
La data care se finaliza acest text, a mai apãrut o ipotezã
privitoare la posibila origine a gazului metan din atmosfera
marþianã. Este vorba despre pungi uriaºe de gaz în subsolul
Planetei Roºii, din care se elibereazã ceea ce a detectat Mars
Express. Iar acest gaz metan ar avea douã posibile origini:
geologicã sau... biologicã.
Terraformare marþianã
Existã visãtori. Existã vise. Existã dorinþa omenirii de
a-ºi întinde cât mai departe frontierele. Dorim sã
colonizãm planetele din Sistemul Solar. Putem duce la
îndeplinire aceastã misiune? Rândurile urmãtoare doar
schiþeazã un proiect, care se va întinde, cu siguranþã, de-a
lungul a sute ºi mii de ani.
Tema
Înainte de a analiza problema terraformãrii planetei Marte
trebuie sã ne stabilim obiectivul. Dorim ca Marte sã devinã
un loc la fel de primitor ca ºi Pãmântul? Rãspunsul este evi-
dent afirmativ. Numai cã, aºa se întâmplã ºi în ºtiinþã, trebuie
sã fim realiºti. Chiar dacã vom reuºi sã realizãm, pe mici su-
prafeþe, ecosisteme închise, acoperite de cupole protectoare,
în care sã ne simþim ca acasã, este foarte probabil ca, la scara
întregii planete, rezultatele sã fie mult mai modeste, deºi
spectaculoase. Sã începem mai întâi prin a ne propune câteva
obiective mai simple, la scarã planetarã, realizabile cu teh-
nologiile cunoscute în prezent.
1. Creºterea temperaturii medii la nivelul solului cu 60 grade C.
2. Creºterea masei atmosferei ºi, drept consecinþã,
3. aducerea apei lichide la suprafaþa planetei ºi
4. realizarea unei protecþii eficiente împotriva radiaþiilor ultraviolete.
5. Creºterea conþinutului de O2 ºi N2 în atmosfera marþianã.
Este evident cã ne-am propus niºte obiective ambiþioase,
dar, cu excepþia primului punct, ne-am ferit sã dãm cifre. Vom
rãmâne doar la nivelul analizei posibilitãþilor pe care le avem.
1. Creºterea temperaturii
Aceastã etapã este cea mai importantã dintre toate. Avem
la dispoziþie multe posibilitãþi. Ne vom imagina mai întâi me-
canisme care sã-l amplifice, de data aceasta la nivelul at-
173
Marte, al ºaptelea continent
mosferei marþiene. Aºa cum se ºtie, aceasta este compusã, în
proporþie de 95,5%, din CO2. Ne-am aºtepta ca efectul de
serã sã fie deja prezent pe Marte. Numai cã presiunea atmo-
sfericã este foarte redusã, doar 0,6% din cea cu care suntem
obiºnuiþi, aici pe Pãmânt. Ar fi necesar sã “injectãm” o canti-
tate suplimentarã de CO2, din care avem din belºug (unele
studii, mai vechi, presupun existenþa, în formã solidã, a unei
cantitãþi de CO2 echivalentã cu 1 barr), sub formã de gheaþã
carbonicã, la poli. Numai cã pentru aceasta ar trebui sã creºtem
temperatura la suprafaþa planetei. Iatã cum, din nebãgare de
seamã, am ajuns într-un cerc vicios. Pentru a creºte temperatura
avem nevoie de CO2, care, la rândul lui, nu poate fi obþinut
decât prin încãlzirea planetei. Trebuie sã cãutãm o altã cale.
Existã ºi alte gaze, care produc un efect de serã mult mai
intens. Margarita Marinova, studentã la MIT, propune utiliza-
rea perfluorocarburilor (PFC) pentru a iniþia încãlzirea Pla-
netei Roºii. PFC-urile prezintã unele avantaje. În primul rând,
ele produc un efect de serã foarte puternic (de câteva mii de
ori mai intens decât cel produs de CO2). În al doilea rând, se
descompun foarte greu sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete
(CFC-urile, din care face parte ºi banalul freon, se descompun
în atmosfera marþianã, neprotejatã la radiaþiile ultraviolete, în
câteva zile). În al treilea rând, ele nu au un impact nefavorabil,
direct, asupra organismelor vii. Marinova explicã: “atunci
când vom declanºa încãlzirea planetei Marte, ar fi bine sã ge-
nerãm efectul de serã pe întreg spectrul radiaþiilor infraroºii.
Dupã un timp, datoritã încãlzirii, gazul carbonic va fi eliberat
în atmosferã ºi procesul va continua de la sine”. Cât ar putea
sã dureze un asemenea proces? Depinde. Marinova este de
pãrere cã “problema este legatã de rapiditatea cu care vom re-
uºi sã producem aceste gaze. Dacã am construi pe Marte 100
de fabrici, alimentate fiecare de cãtre un reactor nuclear,
atunci dupã 100 de ani am reuºi sã creºtem temperatura cu
aproximativ 6 pânã la 8 grade C”. Putem sublinia acum scara
uriaºã la care trebuie gânditã terraformarea marþianã. Chiar
dacã vom utiliza resurse extraordinare (100 de fabrici de
PFC!), ne vor trebui 800 de ani pentru a ajunge la o tempe-
174
raturã peste punctul de îngheþ al apei. Pentru acestea ar trebui
sã avem instalate pe Marte centrale nucleare capabile sã pro-
ducã peste 50.000 MW! O valoare de neimaginat. Gândiþi-vã
cât ar costa sã le construim pe Marte... Pentru a grãbi procesul
este nevoie ºi de alte soluþii. Ce am mai putea face?
Rãmânând în zona amplificãrii de serã, vom aminti, în
treacãt, încã o posibilitate. Dirijarea cãtre Marte a unor co-
mete (sau asteroizi) bogate în gaz metan ºi amoniac. Din pã-
cate, asupra acestui subiect nu avem informaþii suplimentare.
Sã încercãm sã imaginãm ºi alte metode de încãlzire...
Putem umbla la albedoul planetei. Ce vrea sã însemne al-
bedou? Acesta mãsoarã cantiatea din radiaþia primitã de la
Soare, reflectatã din nou în spaþiu. ªtim cã hainele negre nu
sunt potrivite vara. Absorb prea multã energie de la Soare.
Dar dacã am “înnegri” Planeta Roºie? Ar fi o soluþie. O aco-
perim cu ceva... Dar, dacã încercãm sã discutãm realist, nu
vom putea face acest lucru la scarã planetarã. Ar fi bine sã
cãutãm numai zonele ceva mai deschise la culoare. Unde s-ar
gãsi acestea? Evident, în zona calotelor polare marþiene.
Acum nu ne mai rãmâne decât sã ne gândim la un procedeu
fezabil din punct de vedere tehnic. Avem la dispoziþie mai
multe soluþii. Ne putem imagina un procedeu prin care sã
acoperim cu praf (marþian, desigur) calotele polare. O altã
idee ar fi sã utilizãm... plante modificate genetic, pe care sã le
cultivãm la poli. Oricare ar fi soluþia, unele estimãri ne indicã
posibilitatea ca, în numai 100 de ani, dacã vom putea reduce
albedoul calotelor polare cu numai câteva procente, vom
declanºa eliberarea gazului cabonic, astfel încât temperatura
pe Marte sã fie peste punctul de îngheþ al apei.
Mai existã încã o soulþie pentru modificarea climei mar-
þiene. Utilizarea unor oglinzi uriaºe, cu diametrul de 125 km,
plasate la altitudinea de 214.000 km de Marte. Acestea ar
putea ridica temperatura medie cu aproximativ 5 grade C.
Dacã le-am îndrepta spre poli, efectul asupra eliberãrii gazu-
lui carbonic ar fi semnificativ. Numai cã apare o micã pro-
blemã. Calculele aratã cã masa acestor oglinzi ar fi de ordinul
a 200.000 t. Acum, când ne chinuim sã trimitem cãtre Marte
175
Marte, al ºaptelea continent
sonde de numai câteva sute de kg, acest obiectiv ar putea sã
parã nerealist. Dar în viitor?
2. Creºterea masei atmosferei
Dacã vom îndeplini obiectivele de la punctul 1 al listei
noastre, atunci, implicit, vom reuºi sã creºtem masa atmo-
sferei marþiene. Din pãcate, este greu de estimat la ce nivel
vom ajunge, dacã vom ridica temperatura medie la suprafaþa
planetei cu 60 grade C.
3. Aducerea apei lichide la suprafaþa planetei
În prezent, presiunea ºi temperatura la suprafaþa planetei
nu permit existenþa apei lichide, decât pentru perioade scurte
de timp. Din nou, dacã obiectivul de la punctul 1 va fi atins,
atunci nu vom mai avea nicio problemã. Dar, în ceea ce pri-
veºte apa, ascunsã, probabil, în strãfundurile planetei, am mai
avea o soluþie, de o violenþã extremã. Am putea dirija niºte
asteroizi sã loveascã suprafaþa marþianã. Am putea produce
astfel o cantitate de energie echivalentã cu 10 TW/an. Acesta,
pe lângã faptul cã ar putea transforma direct în apã gheþurile
subterane, ar putea favoriza evaporarea calotelor polare, ceea
ce ar sprijini punctul 1, încãlzirea atmosferei. Mai existã, teo-
retic, o soluþie violentã. Bombardarea planetei cu încãrcãturi
termonucleare (din care avem pe Pãmânt prea multe). Evi-
dent, soluþiile violente nu reprezintã o rezolvare pentru pro-
blema pe care ne-am propus-o. Dincolo de dificultãþile teh-
nice (imposibil de rezolvat astãzi) este greu de estimat care
vor fi consecinþele pe termen lung ale aplicãrii lor. Vom rã-
mâne deci, pânã la noi informaþii, la nivelul punctului 1.
4. Protecþia împotriva radiaþiilor UV
Iatã un punct delicat, asupra cãruia nu ne vom opri prea
mult, deoarece nu am gãsit estimãri în documentaþia consul-
tatã. Avem la dispoziþie un procedeu simplu (în teorie) care
este legat de rezolvarea punctului 5. Într-o atmosferã bogatã
în oxigen este suficient sã producem descãrcãri electrice de
mare intensitate pentru a produce ozon ºi astfel sã obþinem o
protecþie eficientã împotriva radiaþiilor UV.
176
5. Creºterea conþinutului de O2 ºi N2
Chiar dacã vom reuºi sã îndeplinim condiþiile din punctele
anterioare, realizarea unei atmosfere respirabile va rãmâne
obiectivul-cheie al întregului proces de terraformare a planetei
Marte. Pentru supravieþuirea plantelor ar fi nevoie ca presiunea
parþialã a oxigenului din atmosferã sã ajungã la cel puþin 1 mbarr
(omul are nevoie de un minimum de 120 mbarr). Dacã solul
marþian ar conþine superoxizi, ne-am putea imagina cã prin des-
compunerea lor vom putea obþine oxigenul necesar. Calculele
aratã ca ar fi nevoie de 2.200 TW/an pentru fiecare mbarr de
oxigen. O cifrã aproape imposibilã, altfel decât scrisã pe o
coalã de hârtie. Am putea apela la unele plante primitive (în
mãsura în care vom reuºi sã creºtem puþin presiunea atmosfe-
rei), ele vor consuma aceeaºi cantitate de energie (o pot lua
direct de la Soare), dar prezintã avantajul cã se pot dezvolta
ºi fãrã o atenþie specialã din partea viitorilor terraformatori.
Revenind la cifre, acestea indicã faptul cã, dacã vom realiza
o combinaþie optimã între cele douã procedee, atunci într-un
mileniu vom putea respira pe Marte!
În loc de concluzie
Aºa cum aþi vãzut, terraformarea planetei Marte rãmâne o
problemã de rezolvat pentru generaþiile viitoare. Pentru a
grãbi procesul, v-am propus doar o temã de reflecþie. Dar
credem, ºi o credem cu strãºnicie, cã nu avem încotro. Trebuie
sã luãm în stãpânire Marte. Asta ca un prim pas. Acolo vom
învãþa sã depãºim piedici. Acolo vom vedea cã omul poate.
Omul poate sã cucereascã întreaga galaxie. Lãsãm generaþiilor
ce vin o întrebare pe termen foarte lung: ce vom face dacã
planetele pe care vom debarca sunt ocupate deja?
177
Oamenii ºtiinþei
3
Prieteni ai mei pe care-i ºtiu mai degrabã din cuvintele
scrise de alþii. Oameni care au fost, oameni care mai
sunt, oameni care au o trãsãturã comunã: au avut cu-
rajul de a înfrunta adevãrul. Vã voi povesti doar despre
patru dintre ei: Kepler, Vlaicu, Armstrong ºi Vuia. Fie-
care dintre ei a purtat umanitatea pe cãrãrile întorto-
cheate ale cunoaºterii. Vã rog sã nu-mi reproºaþi alege-
rea, aº fi putut face oricare alta. Dar, de acestã datã, las
raþiunea rece sã se odihneascã o vreme, pentru a-mi lãsa
inima sã grãiascã. De fiecare dintre cei patru mã simt
strâns legat, cãci ei sunt o micã parte dintre prietenii mei
care, oriunde aº fi, mã vor însoþi mereu. ªi mai vreau sã
mã iertaþi dacã voi vorbi mai puþin ortodox despre
realizãrile lor. Vreau, de aceastã datã, sã las loc omului.
Nu aþi remarcat asta despre marii oameni ai ºtiinþei ºi
tehnicii? Le cunoaºtem bine realizãrile, dar ignorãm
omul care le-a adus în cãrþile noastre. Prea des ni se par
aceºtia un soi de semizei, care nu au avut mai nimic de
fãcut. Doar atât, ºi-au pus geniul sau curajul la muncã ºi
gata, au intrat direct în cãrþile de istorie. Vã spun eu:
omul este ºters, uneori, din cãrþi, tocmai din pricinã cã a
schimbat faþa cunoaºterii. Supravieþuiesc numai
consecinþele faptelor sale. ªi vã mai cer o îngãduinþã.
Lãsaþi-mã sã le vorbesc direct lor, ca ºi cum ar fi lângã
mine. Dacã mã gândesc eu bine, acolo sunt ei...
179
Oamenii ºtiinþei
Kepler, cãutãtorul perfecþiunii cereºti
Dragã prietene Kepler, te-ai nãscut într-un veac tare frã-
mântat. Un veac presãrat cu rãzboaie religioase sângeroase,
care te-au alungat de colo-colo. Ai stat în pântecele mamei
tale exact 224 zile, 9 ore ºi 53 minute. Chiar tu ai notat cifrele
astea pe undeva, în horoscopul familiei. De unde ºtiu asta? Ai
uitat cã de amar de vreme caut date despre tine, pentru a te
aduce mai aproape de mine? ªtiu, dragã prietene, ai iubit me-
reu precizia. ªtiu destul de multe ºi despre familia ta. Exoticã
familie ai mai avut... Tatãl mercenar, mama vrãjitoare. Tu,
atins de variolã în copilãrie, ai devenit în timp un om teribil
de bolnãvicios. Sau erai numai ipohondru?
Eu mã mir: de unde a venit în cele din urmã forþa ta? De
unde? Eu bãnuiesc aºa: cãutai tu pe undeva perfecþiunea, ar-
monia ultimã a lumii. Ai avut ºi mare noroc, într-o vreme în
care ºtiinþa argumenta cu pasaje din Biblie, profesorul tãu de
astronomie, Maestlin, de la Universitatea din Tubingen, care,
deºi oficial susþinea modelul ptolemeic al lumii, þi-a deschis,
în particular, drumul cãtre Copernic. Încerc sã-mi imaginez
fascinaþia cu care încercai în acei ani sã descoperi tainele
cerurilor. În fond, modelul lui Ptolemeu pãrea perfecþiunea
întruchipatã: sfere, cercuri cu centrele pe alte alte cercuri, pe
care rãtãcitoarele astre, planetele, se miºcã la nesfârºit. Era un
model perfect în cuvinte, în desene, cercul fiind figura care ar
fi trebuit sã întruchipeze armonia divinã. Tocmai de aceea bi-
serica l-a adoptat ºi apãrat pe Ptolemeu cu atâta încãpãþânare.
Nu contau faptele, conta aceastã armonie. Tu, devenind un
adept al lui Copernic, ai încercat, la început, sã gãseºti o nouã
armonie a lumii, una care sã fie însãºi realitatea. Te jucai cu
geometria. Credeai cã undeva, în perfecþiunea formelor, se
aflã divinul. Era în 1595, 9 iulie (aceeaºi dorinþã de exacti-
tate!), când ai desenat o figurã geometricã pe tablã ºi ai avut
o minunatã intuiþie. Apoi ai încercat sã transformi intuiþia în
model. Modelul tãu, modernii ºtiu cã este greºit, era în-
duioºãtor de simplu. Ai luat frumos poliedrele regulate. Mai
întâi un tetraedru, cãruia i-ai circumscris o sferã, sferei i-ai
circumscris un cub ºi aºa mai departe. O închipuire foarte
180
armonioasã, cu atât mai mult cã numãrul sferelor ce pot fi
construite pe aceastã cale sunt ºase, adicã exact numãrul de
planete cunoscute la acea vreme. Sfere pe care ar fi trebuit sã
se gãseascã orbitele planetelor. ªi acesta ar fi putut fi punctul
în care sã te opreºti. Altora le-ar fi pãrut frumuseþea de ajuns
pentru a argumenta modelul. Eu nu uit nici mãcar o clipã cã
în vremea aceea, în care trãiai tu, ºtiinþa încã se mai baza pe
goalele cuvinte ale speculaþiilor aride. Aºa era pe atunci. Elo-
cinþa, puterea datã cuvintelor, þinea loc de mãsurãtoare. Dar
în tine sãlãºluia îndoiala, nevoia de a verifica modelul. Ai fost
tot timpul un om sãrac, uneori gonit din oraºe. Confesiunea ta
fãcea din tine un pribeag, în acele vremuri. Dar nu despre asta
vreau sã-þi spun acum. Aveai nevoie de confirmãri pentru
modelul tãu. ªi ai avut norocul ca lucrarea ta, Mysterium
cosmographicum, în care îþi susþineai armoniosul model, sã
fie cititã ºi de Tyho Brahe, un personaj bogat ºi oarecum ex-
centric, care, bucurându-se de mai toate plãcerile timpului
sãu, a gãsit nimerit sã mãsoare drumul planetelor pe cer.
Timp de 20 de ani, utilizând instrumente aflate la limita de
sus a preciziei ce se putea obþine cu tehnologiile secolului 16,
acesta a completat meticulos tabele lungi cu numere. Avea ºi
el un model al lumii, dar nu era în stare sã-l facã sã co-
respundã cu propriile sa!e observaþii. La el în centrul Uni-
versului se afla maiestuos Pãmântul, în jurul cãruia se învâr-
tea Luna, iar undeva, la foarte mare distanþã, orbita Soarelui,
în jurul cãruia se miºcau, pe niºte cercuri, planetele. Uff...
dragã prietene, mi-e drag ºi Tyho..., dar mã oboseºte modelul
sãu. El nu avea nici mãcar acea iluzie de argument: armonia
divinã. Relaþia ta cu Tyho Brahe a fost, din câte ºtiu eu, fur-
tunoasã. Scriai despre el: “opinia mea despre Tycho este ur-
mãtoarea: este un om excesiv de bogat, dar nu ºtie sã-ºi fo-
loseascã cum trebuie bogãþia, cum este cazul celor mai mulþi
bogãtaºi. Totuºi, trebuie mãcar sã încerci sã lupþi cu ei, pentru
a da folos bogãþiei”. Cu greu ai pus mâna pe numerele lui,
abia dupã ce acesta a murit, în 1601, ai avut ce visai tu: mã-
surãtori precise. M-am tot întrebat cum ai folosit acele cifre,
în fond nu erau decât niºte unghiuri. Care a fost calea ta de a
181
Oamenii ºtiinþei
trasa orbitele planetelor? La ºcoalã nimeni nu a putut sã mã
ajute. M-au ajutat cãrþile. Acolo am descoperit geniul tãu. Ai
fãcut aºa. Ai luat un moment de timp, T0, în care Soarele,
Pãmântul ºi Marte se aflau pe aceeaºi linie. Dupã o revoluþie
completã în jurul Soarelui, Marte va reveni în poziþia în care
se afla la T0, în timp ce Pãmântul se va afla într-o altã poziþie,
T1. Din tabelele lui Tyho Brahe ai luat unghiurile T0ST1 (S
este punctul în care se aflã Soarele) ºi ST1M. Apoi, consi-
derând distanþa Soare-Marte la momentul T0 egalã cu cea de
la momentul T1 (sã nu uitãm cã aºa ai fãcut, ai luat mometul
T1 ca fiind acela în care Marte a efectuat o orbitã completã,
deci a revenit în punctul iniþial), ai putut trasa triunghiul SMT.
Apoi ai mai luat un moment T2 în care Marte ajungea din nou
în punctul în care se afla la T0 ºi ai continuat sã aplici, din
nou, procedeul. De douãsprezece ori l-ai aplicat ºi ai obþinut
12 puncte (ultimele douã puncte corespundeau unor momente
de timp de dupã moartea lui Tyho). Apoi a trebuit sã verifici
dacã aceastã curbã obþinutã de tine este cu adevãrat un cerc.
Nu prea ieºea circularã orbita Pãmântului pe care ai trasat-o.
Mai mult decât atât, Pãmântul nu pãrea a avea o vitezã
uniformã pe orbitã ºi asta era pentru tine, atunci, de-a dreptul
îngrozitor. Armonia cerea miºcare circularã ºi uniformã! Dra-
gã prietene Kepler, de aceea te iubesc eu. Pentru dezamãgirea
ta de atunci. Pentru minuþia cu care ai reluat calculele cãutând
greºeala din ele. Care nu era. Încerc sã-mi imaginez clipa în
care ai înþeles cã lumea e guvernatã de alte legi decât cele în
care credeai cu tãrie. Nu-mi iese din minte aceastã imagine,
dragã prietene. Cred cã a fost una dintre cele mai luminoase
clipe ale tale. Asta þi-a dat curajul sã treci mai departe. Sã in-
terpretezi rezultatele ºi sã ai curajul sã afirmi cã ai descoperit
legile de miºcare ale planetelor, aºa cum ne învaþã la ºcoalã,
fãrã a ne spune nimic despre tine. Spuneai tu despre acea
clipã: “M-am lãsat pradã bucuriei, zarurile au fost aruncate.
Nimic din ceea ce am trãit pânã acum nu se comparã cu ceea
ce simt acum. Tremur, sângele meu arde.”. Aº adãuga cuvin-
telor tale pe cele spuse de prietenul meu Einstein. Zicea el cã
ai trãit “într-o vreme când existenþa unei legitãþi generale, pri-
182
vind desfãºurarea fenomenelor naturale, nu era acceptatã fãrã
rezerve. Cât de mare trebuie sã fi fost credinþa în aceastã legi-
tate, pentru ca ea sã-i fi dat forþa necesarã de a consacra, în
singurãtate, zeci de ani unei munci dificile ºi rãbdãtoare de cer-
cetare empiricã a miºcãrilor planetelor ºi a legilor matematice
ale acestor miºcãri, fãrã a avea nici sprijin, nici înþelegere din
partea contemporanilor.”. Dragã prietene Kepler, eu mai ºtiu
cã ne-ai dãruit simplitatea Universului prin toatã munca ta.
Am vrut sã ºtiu mai multe despre tine. Mi s-a spus cã ai
fost ºi astrolog de profesie, la curtea împãratului Rudolf al ll-
lea. Fãceai horoscoape pentru bani. Ai prognozat geruri cum-
plite ºi invazii ale turcilor. Unii spun cã nu credeai în astro-
logie. Nici eu nu cred. Dar tu, tu dragã prietene, aveai în min-
te ideea cã mersul astrelor pe cer ne influenþeazã destinele.
Altfel nu ai fi fãcut horoscoape întregii tale familii. ªi (nu-i
aºa?) a doua ta soþie, Susana, nu a trebuit sã treacã proba de
foc a horoscopului întocmit de tine? ªtiu cã acesta a fost unul
dintre criteriile tale. Dar mai ºtiu ceva, dragã prietene, nu te
mulþumea astrologia din vremea ta. Credeai în ea, dar în ace-
laºi timp nu reuºeai sã gãseºti legitãþi pentru ea. Oscilai între
încredere ºi neîncredere... Cât timp ai pierdut în aceastã
cãutare, dragã prietene! Ai scris tu pe undeva “cum este in-
fluenþat caracterul unui om de configuraþia astrelor din mo-
mentul naºterii? Ea acþioneazã asupra omului în timpul vieþii
întocmai ca sfoara cu care þãranii leagã dovleceii pe tarla:
nodurile nu fac sã creascã dovleceii, dar le determinã forma.
La fel acþioneazã ºi Cerul: el nu-i dã omului obiceiuri, istorie,
fericire, soþie, copii, bogãþie, soþie..., dar el îi modeleazã
condiþia”. Ce frumos îmi sunã aceste cuvinte, atunci când le
iau ca pe o poezie. Cãci aveai dreptate, dragã prietene, cerul
acesta ne modeleazã.
Ai mai scris tu ºi pamflete, ºi poezii. Dar mie mi-a plãcut
cel mai mult micul tãu roman sf, Somnium. în numai 18
pagini purtai omenirea cãtre Lunã. Ai lãsat acolo niºte cu-
vinte care te purtau în afara epocii tale. Cãlãtorii aceia purtaþi
cãtre Lunã aveau probleme cu respiraþia la înãlþimi, din pri-
cinã cã nu mai aveau aer ºi, mai apoi, ai amintit ceva ºi despre
183
Oamenii ºtiinþei
imponderabilitate. Bãnuiai tu toate acestea încã de pe atunci.
Trebuie sã mã opresc aici, dragã prietene, însã îþi voi mai
scrie cândva.
Dar nu mã pot opri mai înainte de a cita epitaful de pe
mormântul tãu: “Dupã ce am mãsurat cerurile, acum mãsor
umbrele. Spiritul meu s-a întors la cer, corpul meu s-a adã-
postit în pãmânt”.
Astronautul raþional
Dragã prietene, tu te mai afli încã în Universul acesta real.
Cu tine m-aº putea întâlni chiar mâine. Ar fi de ajuns sã sta-
bilesc o întâlnire, apoi sã mã sui în avion pentru a vorbi la ne-
sfârºit cu tine. Visez... Dacã ar fi cu putinþã întâlnirea asta, a
noastrã, eu aº alege sã vorbim noaptea, pe Lunã Plinã. Dar
ºtiu, prietene al meu, cã tu eºti un mut. Urãºti protocolul ºi pe
ziariºti. Au aceºtia din urmã un miros de hãitaºi. Le pasã prea
puþin de tine, cautã numai senzaþionalul în cuvintele tale.
Simplul tãu gest de a bea o canã cu apã, l-ar descrie cu sute
188
de cuvinte. Vor scrie ei, vãzându-te cum bei apa aceea, cum
cã au înþeles ascunzi o tainã pe care te-ai hotãrât sã o duci cu
tine sub pãmânt. Nu sunt eu dintre aceia, dar tu nu ai de unde
ºtii. În schimb eu te ºtiu pe tine. ªtiu cã ai ales singurãtatea,
în locul luminilor reflectoarelor. Dar tu ai stat de vorbã cu
Oriana Fallaci, sora mea, înainte de a pleca spre Lunã. ªi ea
a scris o carte minunatã despre voi, cei ce vã pregãteaþi sã
mergeþi pe Lunã, este vorba despre “Dacã Soarele moare”.
Era sarcinã de serviciu pentru tine acel interviu.
Îþi spunea Oriana: “Cred cã aþi fost în al nouãlea cer când
aþi devenit astronaut”.
Tu: “Nu prea ºtiu. Sã mã gândesc...”.
Ea: “Nu v-aþi gândit încã la asta?!?”.
Tu: “Pentru mine nu a fost decât o simplã mutare dintr-un
birou în altul. Eram într-un birou ºi m-au trimis în ãsta. Ei, da,
cred cã mi-a fãcut plãcere. Oricând îþi place sã te ºtii avansat.
Singura mea ambiþie este sã contribui la reuºita acestui
program. Nu sunt un romantic”.
Chiar aºa? Bunul meu prieten, chiar aºa? Tot sarcinã de
serviciu a fost ºi aceea de a îþi lua brevetul de planorist la numai
16 ani? Zborurile acelea, din adolescenþa ta, nu au pus pe tine
nici mãcar puf de romantism? Mã îndoiesc, dragã prietene. Dar
sã continui cu interviul pe care þi l-a smuls sora mea.
Zice ea: “De aceea nu aveþi gustul aventurii”.
Tu rãspunzi: “O, Doamne! Urãsc pericolul, mai ales dacã
este inutil, ºi pericolul este latura cea mai enervantã a
meseriei noastre. Cum se poate transforma în aventurã o
realizare absolut normalã a tehnologiei? ªi de ce sã îþi riºti
viaþa pilotând o navã cosmicã? E tot atât de ilogic pe cât îþi
riºti viaþa folosind mixerul electric pentru o bãuturã frappe.
Cum nu-i deloc periculos sã-þi faci o bãuturã frappe, tot astfel
nu-i deloc periculos sã pilotezi o navã cosmicã. O datã
aplicatã regula asta, cade ºi ideea cu aventura, cu gustul de a
merge sus numai pentru a merge...”.
Dragã prietene, cum banalizezi tu toatã aceastã aventurã, în
care ai purtat o omenire întreagã! Dar zãu, mi-ai dat o idee...,
189
Oamenii ºtiinþei
o disertaþie despre legãtura dintre mixer ºi nava cosmicã...,
am sã las asta pentru mai târziu. Acum sã mã întorc la ce îi
spuneai surorii mele, Oriana.
Tu, vorbind despre pericol ºi despre posibilitatea de a nu
fi primul pe Lunã: “... Vedeþi, nu-i înþeleg pe aceia care tot
sperã sã fie primii. Astea sunt prostii, copilãrii, reminiscenþe
romantice, nedemne de epoca raþionalã în care trãim. ªi apoi,
este exclus cã aº accepta sã merg sus, bãnuind cã nu m-aº mai
întoarce, în afarã de cazul când n-ar fi indispensabil din punct
de vedere tehnic. Vreau sã spun cã este riscant sã încerci un
reactor, dar acest lucru este indispensabil din punct de vedere
tehnic. A muri în spaþiu sau pe Lunã nu este indispensabil din
punct de vedere tehnic ºi, ca atare, între a muri încercând un
reactor ºi a muri pe Lunã eu aleg prima variantã. Dumnea-
voastrã nu?”.
Oriana: “Eu nu. În faþa unei astfel de dileme, aº alege
imediat moartea pe Lunã. Cel puþin, vãd Luna”.
Tu: “Copilãrii, prostii. Sã mori pe Lunã! Ca sã vezi Luna.
Dacã ar fi sã stai un an, doi..., poate, nu ºtiu. Nu, nu, ºi aºa ar
fi un preþ prea mare, pentru cã este iraþional. Oh, de-am reuºi
mãcar sã alungãm surlele ºi trâmbiþele.”.
Raþionalul meu prieten! Tu nu ºtii, dar eu am o micã poe-
zie de-a ta. Una adresatã unui grup de copii, la cea de-a noua
aniversare a cãlãtoriei tale.
“Cu nouã veri în urmã, am plecat într-o vizitã,
Pentru a afla dacã Luna este o roatã de caºcaval.
Când am ajuns acolo, oamenii de pe Pãmânt m-au
întrebat: «Aºa este?»
Le-am rãspuns: «Nu-i caºcaval, nu-s albine, nu-s
copaci.»”
Atâta le-ai scris. Acelor copii, cred eu, le-ai dat ºtiinþã. Aº
fi preferat sã le dai puterea viselor, cãci tu ai trãit cam tot ce
poate visa un pãmântean.
Te-ai nãscut în 1930, pe 5 august, în statul Ohio, într-o lo-
calitate cu nume imposibil: Wapakoneta. Dupã ce ai terminat
colegiul, ai primit o bursã a Marinei, pentru a studia ingineria
190
aerospaþialã, la Universitatea Purdue. Studiile acestea le-ai
început frumos de tot, dar a trebuit sã le întrerupi, din pricinã
cã patria te-a chemat sub arme. Ai plecat la rãzboi, dragã
prietene, undeva în Coreea, pe cerul cãreia ai purtat 78 de mi-
siuni de luptã, între 1950 ºi 1952. Ai luat ºi trei medalii, semn
al vitejiei tale (una raþionalã, desigur). Apoi, dragã prietene,
te-ai întors la facultate, un student bãtrân printre colegii tãi,
care nu simþiserã mirosul aspru al rãzboiului. Dupã ce ai ter-
minat facultatea te-ai angajat ca pilot de încercare ºi inginer
la baza Edwards. Era (cred cã mai este ºi acum) un loc de vis
acolo, mai ales pentru tine, dragul meu prieten raþional. Chiar
tu spuneai despre acele zile cã “au fost cea mai fascinantã pe-
rioadã” din viaþa ta. Aveai de încercat pãsãri metalice nemai-
vãzute, despre care doar se bãnuia cã pot zbura. Perioada
aceea a culminat cu zborurile la bordul avionului X-15, ale
cãrui performanþe nici astãzi nu-s egalate.
Dar s-a întâmplat cã acolo, cel puþin de douã ori, ai fost la
marginea vieþii. Odatã, pe vremea când erai copilot pe unul
dintre acele B29, care purtau cãtre înãlþimi primele avioane
supersonice. De-odatã s-a oprit motorul patru, apoi cel cu
numãrul trei, s-a produs ºi o explozie, una dintre elice s-a
rupt, perforând fuselajul ºi forfecând niºte cabluri de control.
Situaþie fãrã de ieºire... Tu, împreunã cu comandantul avio-
nului, te-ai descurcat cumva ºi v-aþi întors cu bine pe pãmânt.
Apoi ai mai avut un incident la o aterizare cu avionul acela
minunat, X-15. ªi atunci ai reuºit sã scapi fãrã vreo zgâ-
rieturã. Dar puteai sã mori. Dar puteai sã te lecuieºti sã tot în-
cerci avioane nemaivãzute. Tu nu te-ai lecuit, dragã prietene,
nu era deloc raþional sã te lecuieºti.
În 1962 ai candidat pentru al doilea grup de astronauþi ai
NASA. Ai fost ales, împreunã cu foarte puþini fericiþi, dintre
300 de candidaþi. Dupã antrenamente riguroase ai plecat în
cosmos, pentru a pregãti paºii omului pe Lunã. Nu ºtiai cã tu
vei fi primul care va deschide drumul... nu ºtiai, nu sperai...,
iartã-mã, dragã prietene, dar nu era raþional sã speri. Ai zburat
în martie 1966 cu Gemini 8, împreunã cu David Scott (acela
cu care m-am întâlnit eu acum un an). ªi iar ai fost pe mar-
191
Oamenii ºtiinþei
ginea vieþii. Dupã ce v-aþi cuplat cu racheta Agena, capsula
voastrã a luat-o razna ºi a început sã facã tumbe. Vã roteaþi cu
o turã pe secundã, iar cei de la sol credeau cã nu o sã rezistaþi,
cã organismul vostru va ceda. În timpul ãsta tu i-ai spus, calm
ºi raþional, lui Scott cã îþi sar ochii din orbite! Nu ºtiu cum
poate asta sã sune calm, dar aºa era tonul vocii tale, acolo în
înaltul cerului. Ai luat decizia bunã, te-ai decuplat de Agena,
ai trecut pe comandã manualã ºi ai amerizat. Doi ani mai târ-
ziu fãceai zboruri cu un soi de copie a modulului lunar. învã-
þai deja sã ajungi pe Lunã... Maºinãria aceea s-a stricat ºi s-a
îndreptat furioasã cãtre pãmânt. Asta se întâmpla la o al-
titudine de 60 m. Tu, calm, te-ai catapultat ºi ai scãpat cu bi-
ne. Am vãzut secvenþele acestea la televizor, le-am vãzut ºi
atunci, le-am vãzut ºi de curând. Mirarea mea a rãmas ace-
eaºi. Cum ai putut sã acþionezi corect, când aveai la dispoziþie
mai puþin de o secundã?! Spune-mi, dragã prietene...
Toate aceste întâmplãri au fãcut din tine alegerea fireascã
pentru Apollo 11. Prin anii 1970 se spunea cã erai uns cu mult
noroc, de aceea ai fost tu cel preferat. ªtim amândoi ce era
acest noroc al tãu. Eu îl numesc sânge rece. Dar tot ai avut
niºte probleme. Deºi tu erai comandantul misiunii, s-a propus
la un moment dat ca Aldrin sã fie cel ce va pune primul bo-
cancul pe Lunã. Au fost multe discuþii în acest sens. Pânã la
urmã a decis, normal, raþiunea. Eraþi doi pãmânteni îmbrãcaþi
în costume de cosmonaut, în spaþiul acela, teribil de strâmt,
din modulul lunar. Iar uºa se afla în dreptul tãu. Nu avea cum
sã iasã Aldrin cel dintâi, ar fi trebuit sã se reproiecteze mo-
dulul, sau sã vã schimbaþi atribuþiunile, ori ambele variante
erau imposibile. ªi mai ºtiu, dragã prietene, cã erai tare dur la
antrenamente, tu, civilul, scoteai untul din militarii din
echipajul tãu. Voiai ca totul sã meargã cãtre perfecþiune. Aºa
eºti tu. Deºi... tu, primul om pe Lunã, ai spus cã “piloþii nu se
bucurã atunci când merg pe jos. Lor le place sã zboare”. Sim-
plu spus, numai cã tu nu mergeai pe jos, când pãºeai pe Lunã.
Zburai deasupra capetelor noastre, cel puþin asta-mi spune
mie raþiunea.
192
Am citit cu atenþie comunicaþiile tale cu baza, am vãzut,
secundã cu secundã, ce-ai spus, tu ºi ceilalþi prieteni ai mei,
Aldrin ºi Collins. Mã emoþioneazã acele discuþii ori de câte
ori le citesc. Am ºi comunicaþiile cu solulul. Tu ºi cu Aldrin
eraþi Vulturul (Eagle).
Eagle: 540 picioare, jos cu 30 (picioare pe secundã)..., jos
cu 15... 400 picioare, jos cu 9... înainte... 350 picioare, jos cu
4... 300 picioare, jos 3,5... 47 înainte... 1,5 jos... 13 înainte...
111 înainte? Coborâm frumos... 200 picioare, jos cu 4,5... jos
cu 5,5... 5%... 75 picioare... 6 înainte... s-au aprins becurile
(se semnaliza cã în rezervoare a rãmas puþin combustibil
n.r.)... jos cu 2,5... 40 picioare? Jos cu 2,5, se ridicã praful...
30 de picioare, jos cu 2,5... vãd umbra... 4 înainte... 4
înainte... ne deplasãm uºor spre dreapta... O.K.
Eagle: Luminile de contact! O.K. stop motor... decuplez
comanda motorului de coborâre...
Houston: Vã auzim, Eagle.
Eagle: Houston, aici este Tranquility Base. Eagle a
aselenizat!
Houston: Recepþionat Tranquility. Confirmãm cã sunteþi
pe sol. Sã ºtiþi cã aici o sumedenie de bãieþi deveniserã al-
baºtri. Acum respirãm din nou. Vã mulþumim foarte mult!
Mai departe Eagle devine Baza Tranquility.
Tranquility: Vã mulþumim... Ni s-a pãrut foarte lungã par-
tea finalã. Pilotul automat pentru aselenizare ne îndrepta cãtre
un crater cam cât un teren de fotbal, cu mulþi bolovani ºi pi-
etre mai mici, care erau rãspândiþi pânã la o distanþã de unu
sau douã diametre. A trebuit sã preluãm comanda ºi sã
zburãm manual deasupra acestor roci, pentru a gãsi o zonã
acceptabilã pentru aselenizare.
Houston: Recepþionat. Este minunat de aici Tranquility.
Terminat.
Tranquility: Ar trebui sã vã dãm detalii despre ceea ce ne
înconjoarã. Pare o adevãratã adunãturã de contururi, unghiuri,
granularitãþi, avem o mare varietate de roci.
193
Oamenii ºtiinþei
Houston: Recepþionat Tranquility. Sã ºtiþi cã aici sunt
multe feþe zâmbitoare, la fel ºi în restul lumii.
Tranquility: Aici sunt încã douã.
Columbia: ªi sã nu o uitaþi pe cea din modulul de
comandã! (Este vorba despre Michael Collins, cel rãmas pe
orbita lunarã.)
Dar sã continui cu ceea ce ºtiu. Uite, spuneai undeva cã:
“aselenizarea nu a fost nici pe departe o treabã uºoarã. Calcu-
latorul de bord, exact ca orice maºinã, a gãsit de cuviinþã sã o
ia razna, exact în cele mai dificile faze ale coborârii. Se aprin-
seserã beculeþele de semnalizare a avariilor, întocmai ca un
brad de Crãciun!”. Prietenul Aldrin chiar a zis mai târziu:
“eram aproape sã intrãm în panicã”. Asta înseamnã cã proble-
mele chiar erau grave, cel puþin aºa arãta maºinãria aia
exactã. Asta este o poveste întreagã, pe care poate o voi spune
cândva. Pe la 1.000 m aþi preluat voi o parte dintre sarcinile
calculatorului. Dar privind pe geam aþi descoperit cã sistemul
automat de dirijiare vã duce cãtre o zonã prea accidentatã.
Decizia voastrã a fost rapidã ºi decisivã, aþi preluat complet
controlul zborului ºi aþi cãutat o zonã mai netedã. Aþi
aselenizat când în rezervor abia mai rãmãsese combustibil
pentru câteva zeci de secunde de zbor. Erai vesel când ne spu-
neai: “Tranquility Base here. The Eagle has landed”! Normal
ar fi trebuit sã dormiþi, mai înainte de a ieºi pe Lunã. Dar tu
þi-ai trãdat raþiunea... ºi i-ai convins pe cei de la sol sã ieºiþi
afarã cât mai repede. A urmat apoi primul tãu pas, acolo pe
astrul nopþii. Ai spus vorbele acelea nemuritoare, pe care le
învãþaseºi pe de rost încã de acasã: “one small step for man,
one giant leap for mankind”, deºi, se pare cã, de fapt, ai spus
“one small step for a man, one giant leap for mankind”. Dis-
puta asupra acestui “a” se întinde pânã în zilele de astãzi...
Dragã prietene, dupã zbor te-ai retras. Nu ai mai vrut sã se
mai ºtie de tine. Acum ºtiu cã ai o fermã într-un loc mai izo-
lat. Eu cred cã ai nevoie de liniºte. Eu cred cã dupã Lunã, abia
atunci ai început sã visezi. ªtii? Eu chiar cred cã visele noas-
tre te-au dus pe Lunã, iar acum tu te simþi dator sã le trãieºti,
la rândul tãu.
194
ªi vreau sã o mai citez încã o datã pe sora mea Oriana, iatã
ce spunea ea despre voi... citeºte cu mare atenþie aceste cu-
vinte ale ei, pe care ea le-a gândit dupã ce v-a cunoscut pe
voi, oamenii spaþiului. “Raiul nu existã, iadul nu existã, mi-
lostenia nu existã, dar viaþa continuã sã existe, chiar dacã un co-
pac moare, dacã un om moare, dacã un Soare moare. Crede-ne
ºi tu, tatã, crede împreunã cu mine. Nu mã lãsa sã cred numai
eu, alãturi de ei. M-au convins, m-au convertit, m-am raliat lor:
ºi-mi produc atâta teamã, tatã. Pentru cã raþiunea este de partea
lor. ªi raþiunea produce întotdeauna teamã.”
Omul ºi zborul
Nu am vrut sã scriu despre Vuia. Îmi este cumplit de
greu sã scriu despre fraþii mei. Îmi este greu sã scriu
despre ei cu acele cuvinte riguroase care relateazã, fãrã
pic de inimã, viaþa ºi faptele lor. Iar Traian Vuia este
unul dintre fraþii mei. Este omul care, dincolo de
performanþele tehnice, a fost cel care a dat un nou sens
unui vis: zborul.
Aº putea spune cã Vuia s-a nãscut în ziua de 7 august 1872
în Surducul Mic (acum Traian Vuia), un sãtuc din Banat. Aº
mai putea adãuga cã a început prin a studia ingineria în Bu-
dapesta, dar nu îºi finalizeazã studiile politehnice. Urmeazã
apoi dreptul, tot în Budapesta, ºi obþine titlul de doctor în
1901, dupã care, în 1902 pleacã la Paris. În februarie 1903
depune la Academia Francezã faimosul sãu memoriu asupra
“aeroplanului automobil”. Memoriul a fost respins de cãtre
academicieni, care erau incapabili sã vadã dincolo de teh-
nologia zilei. Vuia nu renunþã ºi, pe 15 mai, înregistreazã la
Oficiul de Patente maºina sa de zburat. Obþine patentul cu
numãrul 332106. Urmeazã apoi aventura tehnologicã, con-
struirea avionului Vuia 1, cu care zboarã în ziua de 18 martie
1906. Vuia 1 efectueazã noi zboruri în 24 iunie, 12 ºi 19 au-
gust 1906. ªi aºa mai departe. Dar aceste cuvinte nu îl pot cu-
prinde pe Vuia. În ele îl gãsim pe cel din arhive. Iar Vuia este
dincolo de dosare. Iatã ce spunea Vuia despre întâmplarea din
18 martie 1906.
195
Oamenii ºtiinþei
“Zi frumoasã de primãvarã, cer senin, albastru. Puþin vânt
din nord-est la stânga pilotului. Aparatul a fost împins de la
hangar la ºoseaua care duce de la Montesson la Sena. Cã-
zanul a fost aprins pe la orele 3 ºi dupã 5 minute pilotul ºi-a
ocupat locul þinând mâna stângã pe volanul de direcþie ºi cu
cea dreaptã vana gazului CO2 în motor; aparatul s-a pus, fãrã
zgomot, în miºcare, accelerând viteza de înaintare. Pilotul
lasã cu mâna dreaptã vana ºi ia maneta de expansiune a ga-
zului în motor. Maºina continuã sã accelereze ºi dupã un
parcurs de 50 metri pierde contactul cu pãmântul, fãrã ca pi-
lotul sã-ºi dea seama de momentul decolãrii. Supleþea maºinii
cu vapori s-a arãtat în toatã eleganþa ei. În acest rãstimp
maneta de expansiune lunecã pe sectorul ei ºi ajunge la punc-
tul mort. Motorul se opreºte brusc, elicea este calatã ºi vântul
lateral suflã maºina la dreapta contra unui arbore, oca-
zioneazã stricãciuni la aripa din dreapta ºi la elice. Maºina ca-
de, reia contactul cu solul. Aparatul se ridicase la circa un
metru înãlþime ºi a parcurs 12 metri în aer.”
Aºa povestea fratele acesta al meu. Ar fi putut sã facã o re-
latare plinã de emfazã, plinã de vorbe mari. În fond era pri-
mul om al Pãmântului care zbura fãrã niciun fel de ajutor din
exterior. Dar nu, el preferã sã vorbeascã rece, inginereºte.
Vuia era un om modest, lipsit de capacitatea de a se autori-
dica în slãvi. El declanºa o revoluþie, era conºtient de asta.
Dar voia sã lase numai faptele sã vorbeascã pentru el. De
aceea îl iubesc pe Traian Vuia, fratele meu din cer. Poate cã
modestia lui era exageratã, poate cã modestia lui era sã îl lase
pradã uitãrii. Sã nu uitãm cã la zborul lui nu au fost chemaþi
ziariºtii, care ar fi putut sã îi poarte numele cãtre slavã. Sã nu
uitãm cã Santos Dumont, brazilianul cel bogat, a repetat per-
formanþa fratelui Vuia abia în octombrie 1906. Iar el, brazi-
lianul, este citat ca fiind cel ce primul s-a ridicat de la sol cu
mijloace proprii. ªi asta numai pentru cã Dumont, om de lu-
me, a reuºit sã invite la test o armatã de jurnaliºti. Santos Du-
mont se pricepea la “relaþii publice”. Vuia era prea modest,
prea tãcut, prea retras în visul lui, pentru a face din zbor un
spectacol mediatic. Vuia, acest frate al meu, avea acea capa-
196
citate rar întâlnitã la oameni, capacitatea de a vedea viitorul,
pentru ca apoi sã încerce sã îl aducã repede în prezent. Visa
Vuia la elicoptere, a ºi construit el câteva. Dar era cu mult
înaintea vremii lui. Iatã ce scria în 1943.
“Sã notãm în treacãt cã aviaþia actualã nu este încã o operã
desãvârºitã. Avionul, din considerentele expuse mai jos, nu
ne dã încã navigaþia aerianã propriu-zisã. Avionul, prin solu-
þia «aeroplan», este o etapã. Zborul omenesc nu atinge perfec-
þiunea pãsãrilor sau a insectelor. Pionierii aviaþiei ºtiu cã so-
luþia zborului prin «aeroplan» este o soluþie analiticã. În avi-
on zborul se obþine prin douã organe distincte: sustentaþia
prin planuri înclinate având o vitezã, pe care i-o dã rotaþia eli-
cei. La pasãre zborul este rezolvat pe cale sinteticã. Miºcarea
aripei dã paserii sustentaþia ºi propulsiunea. La avion dominã
principiul «pas de vitesse, pas de vol». La paseri viteza nu
este o condiþie vitalã a zborului. Aeroplanul este cunoscut de
mult. George Cagley i-a determinat toate organele, dar stadiul
tehnicei nu-i dãdu-se încã viaþa, adecã viteza, elementul vital
al zborului în soluþia «aeroplan». Se ºtie însã cã s-au fãcut
cercetãri, eforturi ºi încercãri în direcþia unei soluþii a
zborului omenesc sintetic: ortopter, ornitopter, elicopter etc.
Viitorul va arãta piedicile care s-au opus pânã azi acestor so-
luþii sintetice.”
Sã construieºti ºi sã zbori cu primul avion al lumii, dar sã visezi
la lucruri dincolo de el... iatã ce îl caracteriza pe fratele meu.
De fapt, destinul lui Vuia a fost acesta: sã fie mereu cu un
pas înaintea lumii. El a încercat mereu sã ducã omenirea în-
spre depãºirea de limite. ªi a reuºit. Dar ne este atât de greu
sã mãsurãm preþul plãtit, sã înþelegem singurãtatea omului ce
construia viitorul... Dar dacã mã întreabã cineva despre Vuia,
eu mã mulþumesc sã zâmbesc. Un anume zâmbet... Vuia, cu
siguranþã, nu a fost un om. El a fost însuºi zborul.
197
ªtiinþã ºi adevãr
4
Vãzut la tv
Într-una dintre serile trecute uitându-mã eu la tele-
vizor, pe unul dintre canalele postului public, am aflat o
emisiune foarte interesantã: o emisiune de ºtiri. Deºi tim-
pul meu disponibil este redus la un minimum ce tinde
veºnic cãtre un zero absolut, mi-am lãsat treburile pentru
cã ce vedeam acolo îmi atrãgea atenþia.
ªi a venit o clipã... Pe ecran au apãrut un domn din Franþa
ºi o doamnã de la noi, plus, desigur, frumoasa moderatoare a
emisiunii. Domnul din Franþa este un mare specialist în astro-
logie, ni se spune. ªi ni se mai spune cã dumnealui este unul
dintre acei astrologi recunoscuþi pe plan mondial, cu mai
multe cãrþi publicate. Timp de câteva minute bune s-a vorbit
despre astrologie. Iar domnul din Franþa este un astrolog
mare. Faptul cã este ºi un erudit medievist ni se comunicã
dintru început, dar mai apoi rãmâne numai astrologia. Dom-
nul din Franþa este capabil sã explice, prin prisma astrologiei,
de ce s-a întâmplat cutare lucru. Altfel spus, domnul din
Franþa este capabil sã facã prognoze pentru trecut! Am fost
profund impresionat. Oamenii din studioul unuia dintre cana-
lele televiziunii publice discutau la un mare nivel intelectual.
Cuvinte, sintagme, concepte, totul sugera o solidã capacitate
de a mânui cuvintele. Singura problemã era cea legatã de ade-
vãr. Acolo, în emisiune, nimeni nu punea la îndoialã nimic.
199
ªtiinþã ºi adevãr
Astrologia, aºa cum îi stã ei bine în mass media româneascã,
este o ºtiinþã adevãratã, una veche de mii de ani. Domnul din
studio avea capacitatea “ca prin calcule, prin interpretarea
hãrþilor astrologice” sã spunã “despre lucruri care s-au do-
vedit cã s-au întâmplat”. A scris domnia sa ºi douã cãrþi des-
pre astrologie. Unele care se ocupã nu de destine individuale,
ci despre felul în care astrele influenþeazã soarta naþiunilor. ªi
ce ne spune domnul din Franþa? Ne spune cã astrologia este
un soi de mijloc de navigaþie. “Astrologia nu este decât o bu-
solã care îþi permite sã navighezi în funcþie de busolã.” Te
ajutã sã ºtii dacã o perioadã este favorabilã, iar dacã perioada
este mai puþin favorabilã te ajutã sã te pregãteºti cum se
cuvine. Aº fi sperat sã ni se arate ceva dovezi în acest sens.
Adicã în ce fel poziþia unor astre pe cer creeazã condiþii fa-
vorabile sau mai puþin favorabile. Ni s-a servit obiºnuitul text
cu armonia “care existã în Cosmos, între marele Cosmos, în-
tre stele, ºi mai ales dintre Sistemul Solar, în care locuim, ºi
propriile vieþi, ºi propriile noastre existenþe, fie cã este vorba
de planul individul, fie cã este vorba de un plan colectiv.”
Clar? Vã spuneam eu, se rosteau cuvinte meºteºugite. ªi tot
eu vã spuneam cã existã o problemã legatã de adevãr. Unde
este adevãrul astrologiei? Permiteþi-mi o micã digresiune.
Este foarte la modã astrologia în zilele noastre... faþã de ea,
vorba unui mare astronom din veacurile trecute, astronomia
este cu adevãrat o rudã sãracã. Oricum aceastã sorã sãracã nu
apare decât arareori în media româneascã. Am mai spus-o noi
ºi cu altã ocazie, astrologia este consideratã, în opinia adepþi-
lor sãi, drept o ºtiinþã. În ceea ce ne priveºte nici mãcar nu are
importanþã de este sau nu este. Avem o altã problemã: ea ne
poate oferi vreo informaþie despre evoluþia unui om? (Nu fo-
losesc cuvântul destin, pentru a nu o limita, pentru a o lãsa sã
zburde pe oriunde ºi-ar dori astrologul.) Nu reuºesc sã înþeleg
de ce nu se cautã dovezi în acest sens. Ne stau la dispoziþie
douã metode destul de puternice. Aº începe cu niºte teste
complexe, prin care sã se poatã mãsura (dacã putem spune
aºa) caracteristicile pe care le poate prognoza astrologia. Am
aplica aceste teste la un numãr mare de persoane, iar rezul-
tatele obþinute le-am da astrologilor cerându-le sã ne spunã,
200
mãcar aproximativ, în ce zodie sunt cei chestionaþi. Nu am
avea nevoie de o concordanþã absolutã ci, mãcar, de una care
sã iasã din cadrul simplei întâmplãri. Pentru cea de-a doua
metodã pe care o propunem nici mãcar nu ar fi nevoie de as-
trologi. Ar fi suficientã o bazã de date care sã conþinã grupe
de oameni nãscuþi în acelaºi loc, la aceeaºi orã (totul cu o cât
mai micã marjã de aproximaþie). Dupã care nu avem nimic
altceva de fãcut decât sã verificãm dacã existã, între cei nãs-
cuþi în acelaºi loc la aceeaºi orã ºi în aceaºi zi, elemente de
concordanþã, din acelea pe care le care le sugereazã astro-
logia. Formalismul matematic în domeniul statisticii este cât
se poate de bine pus la punct, iar concluziile ar fi certe. Aþi
auzit cumva de vreo tentativã în acest sens? ºtiþi cumva sã
existe vreo confirmare experimentalã, în sensul celor spuse
mai sus, a astrologiei? "Doamne fereºte, vor spune astrologii,
nici nu avem nevoie de aºa ceva. Astrologia este veche de mii
de ani, deci este o ºtiinþã, deci comunicã adevãruri!"
Îndrãznesc acum sã spun cã astrologia ºi adevãrul sunt do-
uã domenii care nu se intersecteazã în niciun fel. Dar mã tot
întrebam, urmãrind ºi alte emisiuni de ºtiri ale acelui post pu-
blic: unde sunt subiectele legate de ºtiinþã? Mãcar acolo, stre-
curate în grabã, câte ceva dintre extraordinarele întâmplãri
din ºtiinþã? Mai nimic. Mi-am amintit atunci cã am discutat
cu unul dintre responsabilii uneia dintre televiziunile comer-
ciale. Îl întrebasem de ce simte nevoia sã aibã o emisiune de
astrologie ºi nu una de astronomie. Mi-a rãspuns cã nici nu
îmi pot imagina ce mare audienþã are emisiunea cu pricina.
Un motiv plauzibil pentru o televiziune comercialã, care, la
noi, vâneazã - cu orice preþ - audienþa. Trãiascã audienþa!
Ea trebuie sã primeascã nu adevãruri, ci numai ce doreºte ea
sã audã. Sã fie acesta un motiv acceptabil pentru o televiziune
publicã? Oare nu cumva acolo are trebui sã existe alte cri-
terii? Oare ºtiinþa nu mai are niciun rost în lumea asta, a noas-
trã? Nu ne ajutã ele sã ne apropiem de adevãr? Altfel spus,
adevãrul ºtiinþei nu mai trebuie sã conteze?
De ce scriu aceste rânduri, de ce abordez o temã, care uno-
ra ar putea sã parã minorã? Am mai spus-o. O fac pentru cã
mã tem. Îmi este de-a dreptul fricã. Încet, încet, vom deveni
201
ªtiinþã ºi adevãr
un popor din acela zâmbitor, gata sã ia de bun orice se spune
la televizor. Mânuitori abili de telecomenzi, dar lipsiþi de un
minimum de capacitate de a separa adevãrul de minciunã.
Gândirea criticã, redusã la un minimum absolut, acceptã orice.
Nu mã credeþi? Atunci sã vã mai spun cã, în urmã cu vreo doi
ani, tot pe televiziunea publicã, în perioada tranzitului lui Ve-
nus, în loc sã se vorbeascã despre acest fenomen rar, s-a gãsit
de cuviinþã sã ni se vorbeascã despre efectele astrologice ale
spectacolului ceresc. Erau în studio ºi doi veritabili oameni
de ºtiinþã, dar nu prea au putut vorbi... probabil pentru cã ar
fi scãzut audienþa. ªi vã rog sã constataþi ce se întâmplã
acum. Aþi vãzut (de data aceasta pe televiziunile comerciale)
pe acea doamnã care s-a ridicat la Rai ºi a revenit pe Pãmânt
pentru a ne oferi relatãri de acolo? Sau pe acei domni care ne
tot anunþã cutremure catastrofale? Unul dintre ei se uitã la
niºte particule care plutesc într-un lichid, iar celãlalt se uitã la
vedeniile proprii, îi ºtiþi? Au scos oameni din casã cu “previ-
ziunile” lor. Sunt bine cunoscuþi pe plan naþional, în schimb
Preºedintele Academiei este un anonim pentru mulþi dintre
români. Sã nu fie acesta un motiv de teamã? Atunci, aþi auzit
de acel domn care de vreo doi ani tot anunþã rãzboiul me-
teorologic împotriva României? Elucubraþii pe bandã rulantã,
enunþate cu toatã seninãtatea de acel “expert”, de cãtre acel
“savant”. Pentru el nu conteazã ce spune Administraþia Na-
þionalã de Meteorologie. Nu conteazã în niciun fel. El propu-
ne sã analizãm apa de ploaie. Dar sã vedem comunicatul dat
de ANM în 28.06.2006.
Nu au fost pe Lunã!
Asta este! Existã acum noi dovezi, cum cã, de fapt,
aselenizarea americanilor nu este decât o uriaºã min-
ciunã! Dovada? Vreþi dovezi? Nimic mai simplu, în ediþia
sa dintr-o duminicã, un anume mare cotidian cu difuzare
naþionalã aduce argumente de netãgãduit în aceastã
privinþã! Oare aºa sã fie? Sã vedem ºi noi despre ce este
vorba....
Citãm din publicaþia cu pricina, cuvânt cu cuvânt:
“Miercuri seara, la ora 20:45 (21:45 ora Bucureºtiului), pos-
tul de televiziune francez ARTE a transmis un film tulburãtor
intitulat «A-t-on marché sur la Lune?» (S-a pãºit pe Lunã?),
care reia, cu argumentele logicii deductive ºi ale declaraþiilor
unor persoane importante ale vremii, aceeaºi mare suspiciune
205
ªtiinþã ºi adevãr
istoricã. Problemele ridicate în acest film realizat sub forma
unui reportaj-anchetã sunt atât de grave încât realizatorii,
temându-se probabil de cine ºtie ce consecinþe, i-au adãugat
un final artificial, din care lipseºte argumentul ºtiinþific aflat,
se pare, în posesia profesorului Rãzuº.”.
Am vãzut ºi eu documentarul cu pricina. De la primele
secvenþe am fost ca fermecat. Nixon, temându-se cã nu vor
putea fi transmise imagini în direct de pe Lunã a dat ordin sã
se realizeze o înscenare pe Terra. Pentru aceasta a fost ales
Kubrick, cel care realizase deja extraordinarul film 2001 -
Odiseea spaþialã. Acesta, împreunã cu o echipã minusculã
(numai patru oameni ai CIA), a realizat faimoasele secvenþe
pe care le ºtim cu toþii. Povestea este cunoscutã de toatã lu-
mea ºi, pânã sã vãd acest documentar, asta credeam cã este:
o simplã poveste a unora cu imaginaþie în exces. Numai cã în
film se aduceau argumente de necontestat: mãrturiile unor
foºti consilieri ai preºedintelui Nixon! Puteam sã nu cred cã
am de-a face cu o chestie serioasã? Puteam! Erau multe trãs-
nãi acolo, care ar fi trebuit sã-mi atragã atenþia. Nu mi-au
atras mai nimica. Aºa cã a doua zi am dat sfoarã pe chat-ul
nostru... cã americanii... cã aºa ºi pe dincolo... auzi nene! Dar
cum fac eu de fiecare datã m-am apucat sã verific. Rezultatul
verificãrilor mele: zero. NASA nu a reacþionat în niciun fel la
documentarul difuzat de prestigiosul canal ARTE (pe care vã
recomand sã-l urmãriþi searã de searã). Am intrat ºi pe site-ul
postului francez. Se vorbea acolo despre emisiunea vãzutã de
mine, erau trimiteri cãtre alte site-uri de unde aº fi putut afla
mai multe. Nu am aflat absolut nimic. În cele din urmã am
descoperit, tot pe ARTE, un interviu cu realizatorul emi-
siunii. L-am citit. Am rãmas blocat câteva clipe, dupã care
am izbucnit în râs... era o frumoasã înscenare toatã chestia
aceea care nu mã lãsase sã dorm toatã noaptea. (Interviul îl
puteþi citi ºi dumneavoastrã la sfârºitul acestui subcapitol.) Se
mai comit ºi în revista noastrã pãcãleli din acestea, dar la
sfârºitul fiecãrui articol de acest tip se dau lãmuririle de rigoare.
Documentarul despre care v-am povestit nu a prea dat lãmuriri.
Aºa cã am rãmas pãcãlit mai bine de jumãtate de zi!
206
De ce vã povestesc toate acestea? Motivul este tocmai
“argumentul ºtiinþific” de care pomenea textul din care am ci-
tat la începutul articolului. Cui aparþine acest argument?
Domnului profesor Rãzuº îi aparþine puternicul argument. Ci-
ne este acest domn profesor? Este autorul unei descoperiri ºti-
inþifice de importanþã capitalã, motiv pentru care o publicaþie
serioasã, La Revue Polytechnique de Geneve, l-a propus pen-
tru decernarea Premiului Nobel. Ce spune aceastã descope-
rire? Spune cã lumina nu se reflectã în vid, decât într-un mod
particular. Sã citãm din publicaþia româneascã. “Lumina nu
se reflectã în vid DECÂT SUB UN UNGHI DE ZERO
GRADE. (Am omis în articolul din 16 iulie sã fac aceastã
precizare, extrem de importantã. În fizicã fenomenul se nu-
meºte reflexie totalã, adicã unghiul de incidenþã este egal cu
unghiul de reflexie.)“ Vã rog eu frumos de tot sã nu zâmbiþi,
aveþi puþinticã rãbdare. Aºa scrie la gazetã. Mare descoperire.
ªi aceastã mare descoperire aduce cu sine argumentul final.
Nu era posibil ca pe “ecranul cãºtii de cosmonaut a lui Arm-
strong” sã “aparã, în vid, imaginea celuilalt cosmonaut, Buzz
Aldrin jr.”! Argumentul, firesc, este urmat ºi de concluzia
strict necesarã: imaginile de pe Lunã sunt un fals. Uff... asta
scrie, asta spunem. Numai cã... mã tot gândesc eu la acea
reflexie în vid... nu-mi dã pace reflexia... reflexie totalã...
adicã unghiul de incidenþã este egal cu unghiul de reflexie,
dar mai înainte spunea cã se reflectã numai sub un unghi de
zero grade... Cu majuscule scrie la gazetã... cu majuscule!
Neapãrat trebuie sã fac un experiment! Un clopot de sticlã, o
oglindã, o pompã de vid... dar eu nu am decât oglinda... Nu
pot verifica teoria domnului profesor Rãzuº. Dar Luna, draga
de ea, cea pe care astronauþii nu au ajuns, are atmosferã? N-are!
E vid acolo? Este! Deci sã aplicãm teoria la Lunã. O vedem
cu toþii de când a apãrut omul pe Pãmânt. Aºa cum se arãta în
citatul dat mai înainte, se reflectã lumina (cea a Soarelui) la
un unghi de zero grade ºi unghiul ãsta este egal cu cel de
incidenþã. Aºa sã fie. Asta ar însemna (ajutaþi-vã de un mic
desen) cã pentru a vedea Luna trebuie ca Soarele sã se afle pe
aceaºi linie cu Pãmântul. Numai atunci am vedea-o. În rest
207
ªtiinþã ºi adevãr
Luna nu ne-ar reflecta nici o razã a Soarelui, deci ar fi, practic
invizibilã. Un disc negru pe un cer negru. Sã mergem mai de-
parte, noi vrem sã vedem Luna! Avem douã situaþii. Ori Pã-
mântul se aflã între Lunã ºi Soare, dar atunci am avea eclipsã
de Lunã, ori Luna se aflã între Soare ºi Pãmânt, dar în acest
caz nu am vedea Luna, nefiind luminatã decât partea sa in-
vizibilã nouã, oameni cu picioarele pe Pãmânt... ªi ºtiþi care
este marele nostru noroc? Luna este lipsitã de suflet ºi dorinþã
de a ºti. Ea nu cunoaºte teoria domnului profesor Rãzuº. Dacã
ar fi altfel... gândiþi-vã numai la câte poezii nu s-ar mai fi
scris, la câte cântece nu s-ar mai fi compus... ce am fi noi fãrã
Sonata Lunii?
Nu este de ajuns argumentul cu Luna? Mai vreþi? Bine...
Telescopul spaþial Hubble îºi desfãºoarã activitatea în vidul
cosmic? Dacã da, are el o oglindã mare? Vã spun eu cã are.
Cum de ne transmite imagini din Univers? Clar, nici acesta
nu cunoaºte faimoasa teorie...
ªtiu eu acum ce întrebare vã puneþi. Cum de a fost posibil
ca autorul sã fie propus pentru Premiul Nobel de cãtre o se-
rioasã revistã din Geneva? Permiteþi-mi sã comit ºi eu în final
o micã presupunere. Au glumit aceia cu domnul profesor... se
mai întâmplã asta la case ºi mai mari.
Poate aþi zâmbit, poate nu... dar eu vreau sã trag acest sem-
nal de alarmã. Timpurile moderne aduc cu sine o cantitate
imensã de informaþie. Prin ea suntem uºor de manipulat. Pu-
tem fi fãcuþi sã credem orice, absolut orice. ªi cred cã trebuie
cu toþii sã învãþãm repede ºi, înainte de toate, cum sã deose-
bim adevãrul de minciunã. Asta nu ne învaþã nimeni.
Post scriptum
Interviu cu William Karel
(extrase din interviul publicat pe site-ul ARTE)
Cum de aþi avut ideea sã realizaþi un documentar-pãcãlealã,
mai apropiat de comedie decât de filmele serioase pe care le-aþi
realizat pânã în prezent?
208
Realizasem deja un film despre Hollywood, bazat în între-
gime pe minciunã. Împreunã cu departamentul film docu-
mentar al ARTE ne-am spus: de ce nu am realiza mãcar o datã
un “documinþit“ (documenteur), cuvânt inventat de Agnes
Varda? Ne bazam pe seriozitatea postului ARTE, dar ne gân-
deam ºi la amuzament. [...]. Plecând de la principiul cã nu
trebuie sã credem tot ce ni se povesteºte, fãcând-i pe martori
sã mintã, prin trucarea arhivelor, prin manipularea subti-
trajului sau a dublajului, am cãutat un subiect atât universal,
cât ºi istoric [...]. Ne-am gândit la imaginile primilor paºi ai
omului pe Lunã. Acest subiect se preta foarte bine ideilor
noastre, de trei decenii existã o dezbatere asupra acestor ima-
gini. L-am vãzut într-un jurnal la TF1 pe Godard spunând:
“aceastã transmisiune directã a fost un fals!”. Dubiile lui erau
susþinute de fapte reale: Aldrin a devenit alcoolic, Nixon nu a
asistat la lansarea rachetei, astronauþii au fãcut sute de mii de
km pentru a se plimba numai trei ore pe Lunã... Ni s-a pãrut
un subiect destul de ciudat.
Cum aþi procedat cu protagoniºtii filmului dumneavoas-
trã? Cum i-aþi convins sã intre în joc?
Niciunul dintre ei nu a intrat în joc! Ideea era sã deturnãm
interviurile, nu am avut nevoie de niciun martor, nici de oa-
menii de la NASA, nici de soþia lui Kubrik, nici de fratele
acesteia. Erau numai 7 actori cãrora li s-a dat un text ºi au in-
terpretat rolul anumitor martori. Imaginile cu consilierii lui
Nixon erau extrase din documentarul “Oamenii de la Casa
Albã”. Pentru a le deturna mãrturiile a fost de ajuns sã avem
un “fals” martor, secretara lui Nixon, pentru a face întreaga
istorie credibilã. “Adevãraþilor” martori le-am spus cã facem
un film despre Kubrick, despre filmul sãu, despre Lunã sau
despre NASA ºi apoi am pus niºte întrebãri vagi...
Dincolo de exerciþiul de stil, filmul dumneavoastrã nu este,
de asemenea, o denunþare a sistemului mediatic, o punere în
gardã în ceea ce priveºte modul în care ne raportãm la imagini?
În ceea ce priveºte Luna, dacã nu ar fi fost imagini nu ar
fi existat evenimentul. ªi apoi... cinematograful influenþeazã
209
ªtiinþã ºi adevãr
actualitãþile. Au existat punerea în scenã a debarcãrii de la
Iwo Jima, fotografiile refãcute ale capturãrii Reichstagului,
debarcarea americanilor în Somalia refãcutã de douã-trei ori
pentru camerele de luat vederi... Iar în timpul rãzboiului din
Golf sau cel, mai recent, din Afganistan, nu am vãzut decât
câteva luminiþe verzi ºi nici mãcar o imagine adevãratã...
Cred cã este important sã demonstrãm importanþa unei
imagini, sau absenþa ei, într-un eveniment.
Radioactivitate sãnãtoasã!
Adesea mi se reproºeazã o anume rigiditate, o anumitã
neacceptare a unor “adevãruri”. Mi se spune cã ºtiinþa
nu este în posesia cunoaºterii absolute, aºa cã ar trebui
sã iau în considerare ºi lucruri neacceptate de ºtiinþã,
asta în numele deschiderii, în numele progresului. Iar eu
repet neobosit cã am nevoie de dovezi certe pentru a
accepta o afirmaþie. O dovadã concludentã mã poate face
sã accept absolut orice, chiar dacã fundamentele ºtiinþei
actuale s-ar prãbuºi în neant.
Trãim tot felul de mode, ni se indicã tot felul de produse-mi-
racol, care par cã sunt bune pentru orice. Cei mai mulþi le
acceptã, fãrã a cere vreo dovadã. Lucrurile nu ar fi grave,
dacã nu s-ar fi ajuns în ultima vreme ca o sumedenie de vin-
decãtori sã ne propunã tot felul de tratamente universale. Ca
un fãcut, lipsesc în totalitate studiile clinice serioase. Numai
“martori”, aleºi dupã nu se ºtie care criterii, vin sã ne mãrtu-
riseascã minunea. Nu voi da exemple acum, nu voi intra în
detalii, dar am de fãcut o observaþie. La televizor apar, în ca-
drul unor emisiuni de tip teleshoping, aºa-zise cabinete de
medicinã naturistã, care sunt capabile sã vindece aproape
orice boalã, oricât de gravã ar fi. Iniþial vindecau pânã ºi can-
cerul. Apoi a venit CNA-ul ºi a interzis sã se facã publicã o
asemenea afirmaþie. În reclama de la televizor cuvântul
cancer a fost înlocuit. Acum vindecau neoplasme... A fost in-
terzis ºi neoplasmul. Dar lista bolilor ce ni se spune cã vor fi
vindecate dacã se apeleazã la un anume cabinet a rãmas
210
oricum uriaºã. CNA-ul a mai luat o decizie salutarã. S-a decis
cã trebuie afiºat pe ecran faptul cã “metoda nu este atestatã
medical”. Mãsura este salutarã, dar, din nefericire, este inu-
tilã. Anunþul apare pe ecran în fugã, undeva, la sfârºitul re-
clamei. Nu mã gândesc cã ar trebui interzise asemenea re-
clame, deºi îmi pare cã ele se joacã cu speranþele unor oameni
aflaþi în impas. Dar nu pot sã nu mã întreb de ce nu poate
apãrea pe ecran, în permanenþã, informaþia aceea importantã,
care ar ajuta la informarea corectã a telespectatorului:
“METODA NU ESTE ATESTATÃ MEDICAL”.
De ce insist asupra acestui subiect? În primul rând, deoa-
rece vãd cu îngrijorare felul în care prolifereazã aceºti “vin-
decãtori” în societatea româneascã. În al doilea rând, pentru
cã am exemple clare, care demonstreazã pericolul imens ge-
nerat de necunoaºtere. Despre ele voi vorbi în continuare.
ªtim cu toþii acum cã substanþele radioactive sunt foarte
dãunãtoare pentru sãnãtate. Numai cã, în urmã cu mai puþin
de un secol, în vremea când ele abia începeau sã fie desco-
perite, au stârnit o adevãratã modã a acþiunii lor benefice. Au
apãrut repede etichete pentru apa mineralã, care anunþau cu
litere uriaºe cã bãutura cu pricina este radioactivã! Asta mã-
rea vânzarea! Mai mult decât atât, pe unele etichete scria:
“apã cu radon”. Minciunã clarã, cãci timpul de înjumãtãþire
al radonului este de 3,82 zile, aºa cã nu mai avea cum sã
rãmânã în sticlã...
Apoi a apãrut un nou produs pe piaþã. Compania ame-
ricanã Radium Ore Revigator a lansat pe piaþã un rãcitor ra-
dioactiv, “cel mai bun” ºi “ºtiinþific” de pe piaþã. Acesta era
burduºit cu carnotitã, un mineral care conþine uraniu ºi radiu.
Sub acþiunea radiaþiilor generate de acesta se produceau
dezintegrãri, rezultând atât de “beneficul” radon. Era sufi-
cient sã pui seara sticla cu apã în rãcitor. Dimineaþa aveai
parte de o apã rece “revigorantã” ºi “beneficã” pentru sãnã-
tate... nu-i aºa? Doar conþinea radonul cel bun la toate!
Au mai apãrut ºi alte produse “sãnãtoase” ºi “naturale”.
Ce ziceþi de pãturi radioactive? Acestea conþineau materiale
radioactive, dar, din fericire pentru utilizatorii creduli, nu
211
ªtiinþã ºi adevãr
aveau cum face prea mult rãu, deoarece nivelul de radiaþii
generat de ele era extrem de scãzut. Dar, datoritã succesului de
piaþã al produselor radioactive, au început sã aparã produse cu
adevãrat periculoase. Un exemplu ar fi Radiendoctrinator,
produs tot în SUA. Acesta era o cutiuþã de 5 x 7,5 cm, care
conþinea o folie impregnatã cu radiu, ce genera o dozã de ra-
diaþii suficient de mare pentru a produce iluminarea unui
ecran fluorescent aflat în apropiere. Acest dispozitiv trebuia
pus în vecinãtatea glandelor endocrine ºi fãcea numai bine.
Cel puþin aºa promiteau producãtorii.
Apoi lucrurile au evoluat. Din nou succesul de piaþã ºi-a
pus pecetea peste produsele radioactive. Au apãrut farsorii.
Farsori în sensul cã ofereau produse radioactive, fãrã ca ele sã
posede aceastã “calitate”. În consecinþã au început sã aparã
certificatele de garanþie. Prin ele se certifica doza de radiaþie
pe care o primea consumatorul! Acum aceste întâmplãri pot
sã vã parã ca aparþinând zonei suprarealiste a lumii, dar ele
oglindesc o realitate care a existat cu adevãrat. O realitate
care, sub o altã formã, existã ºi acum. Nu era loc de contes-
tare. Nimeni nu avea nevoie de dovezi. Aici greºesc, de do-
vezi era nevoie, ºi le cereau chiar producãtorii. Dar sã vedem
în ce sens erau cãutate dovezile. Iatã, compania Bailey Ra-
dium Laboratories of East Orange din New Jersey a oferit
1.000 de dolari oricui ar fi demonstrat cã apa Radithor, pro-
dusã de ea, nu conþine cantitãþile de toriu ºi radiu inscrip-
þionate pe etichetã. Nimeni nu a câºtigat premiul. Producãto-
rul nu minþea. Apa pe care o vindea era cu adevãrat radioac-
tivã. Numai cã prea târziu s-a pus problema esenþialã: apa ra-
dioactivã era beneficã sau era dãunãtoare? Între timp a apãrut
scandalul. Un binecunoscut industriaº al vremii, Eben Bayers,
care se lãuda cã zilnic consumã cel puþin trei sticle de Radithor,
a murit, în 1932, tocmai din pricina mult lãudatei ape. Dacã
ar fi fost vorba despre un om obiºnuit, probabil cã nu s-ar fi
produs prea multã neliniºte. Dar Bayers era un om cunoscut
în vremea sa, aºa cã în Wall Street Journal a apãrut un articol
demascator. Ecourile acestuia au obligat autoritãþile america-
212
ne sã ia mãsuri, cerând sã se demonstreze eficienþa produse-
lor radioactive. Asta nu înseamnã cã produsele radioactive
“bune pentru sãnãtate” au dispãrut imediat de pe piaþã. Abia
pe la începutul anilor 1960 ele ºi-au dat obºtescul sfârºit. Nu
se ºtie câte victime a fãcut ignoranþa de la începutul secolului
trecut. Dar este interesant sã vedem ce spuneau “firmele ra-
dioactive” în apãrarea lor.
În 1928, într-o broºurã editatã de Radium Ore Revigator
se spunea negru pe alb: “Produsele radioactive sunt dãunã-
toare pentru sãnãtate? Cei mai mulþi îºi pun aceastã între-
bare din cauzã cã pare natural sã le privim ca pe niºte medi-
camente. Rãspunsul este urmãtorul: produsele radioactive nu
sunt medicamente, ci elemente naturale prezente în apã, exis-
tând în aproape orice apã, fie ea de izvor sau de puþ. Însãºi
Natura ne oferã aceste elemente benefice ºi este de la sine în-
þeles cã trebuie sã le adãugãm noi înºine atunci când ele lip-
sesc. Acelaºi lucru facem când nu este suficient oxigen în ca-
merã: atunci când aerul devine prea închis, deschidem ferestre-
le. Guvernul Statelor Unite ºtie cã radioactivitatea apei naturale
nu este suficient de intensã pentru a deveni dãunãtoare.”.
Nu vi se pare cunoscut acest text? Nu îl întâlnim în nume-
roase prezentãri de produse naturiste? Nu am nimic împotriva
unor asemenea produse. Se ºtie cã multe dintre ele sunt chiar
utile. Problema apare când nu avem o demonstraþie ºtiinþificã
a eficienþei lor. Vãd la televizor reclame în care þi se aratã
cum poþi slãbi mâncând oricât de mult, cu condiþia sã fo-
loseºti un mic “patch” impregnat cu produse sutã la sutã na-
turale. Se evitã citarea vreunui studiu care sã demonstreze ac-
þiunea beneficã a acestuia, în schimb ni se prezintã niºte per-
sonaje fericite ºi slabe (care oricum nu ar avea nevoie de vreo
curã de slãbire). Noi trebuie sã credem. Eu nu pot sã cred.
ªi mai existã un pericol major. Chiar dacã nu fac neapãrat
rãu, unele cabinetele “naturiste” îi pot împiedica pe pacienþi sã
meargã la doctor. Oamenilor li se oferã speranþa cã oricât de
gravã ar fi boala, este suficient sã urmeze o anume curã, sã bea
anumite ceaiuri sau sã se lase tratat cu bioenergie. Astfel se
213
ªtiinþã ºi adevãr
naºte o iluzie periculoasã, o iluzie care poate agrava boala. De
aceea cred eu cã ar trebui luate mãsuri. Nu unele care sã
interzicã ceva, ci, pur ºi simplu, sã se cearã demonstrarea clinicã
a eficienþei tratamentelor propuse de vracii zilelor noastre.
Post scriptum
Am trãit sã o vãd ºi pe asta. Dupã ce am încheiat capitolul
de mai sus, am vãzut pe un post de televiziune cum ni se
recomanda sã apelãm la nu mai ºtiu ce cabinet obscur, care
oferea soluþii “energetice” împotriva a nenumãrate boli.
Acolo o ºedinþã de tratament pentru pensionari costã numai
200.000 de lei, în timp ce medicamentele ar fi mult mai
scumpe... În plus, ai avantajul cã sunt vindecate ºi bolile de
care nu ai habar! Nu glumesc, asta s-a spus în acea emisiune.
Mãrturisesc cã îmi vine sã devin din ce în ce mai rigid, mai
intolerant, faþã de o asemenea stare de lucruri, care ia amploa-
re la noi în þarã.
Despre medicamente
Credulitatea oamenilor se transformã adesea într-o
sursã de venituri pentru tot soiul de indivizi. Nu am stat
sã facem statistici privitoare la emisiunile dedicate vinde-
cãtorilor ºi leacurilor lor minunate (sper cã ghilimele se
subînþeleg). Nu se ºtie dacã aceste tratamente au vreo altã
eficienþã decât uºurarea buzunarelor unor oameni naivi,
din simplul motiv cã ele nu sunt testate în niciun fel, aºa
cum se întâmplã cu medicamentele ºi tratamentele medi-
cale serioase. Dar medicamentele produse de marile com-
panii farmaceutice sunt cu adevãrat eficiente? Acolo nu
existã posibilitatea manipulãrii publicului?
În principiu, pentru omologarea unui medicament trebuie
parcurºi anumiþi paºi standardizaþi, prin care se autentificã
eficacitatea acestuia ºi lipsa efectelor secundare. Totuºi în
aceastã procedurã complicatã existã destule fisuri, destule
posibilitãþi de manipulare a rezultatelor obþinute, astfel încât
companiile farmaceutice pot lansa pe piaþã medicamente care
214
sã nu producã rezultatele înscrise pe prospectul de utilizare.
Acesta este ºi motivul pentru care 11 publicaþii medicale de
prestigiu din lumea întreagã au simþit nevoia sã cearã infor-
maþii precise despre testele clinice efectuate în vederea omo-
logãrii medicamentelor.
Redactorii ºefii ai celor 11 publicaþii, organizaþi în Comi-
tetul Internaþional al Editorilor Jurnalelor Medicale (Inter-
national Committee of Medical Journal Editors - ICMJE) au
luat deja o decizie importantã. Nu se vor mai publica rezul-
tatele testelor clinice, dacã nu vor fi fãcute publice specifi-
caþiile testelor încã înainte de a începe. Altfel spus, încã
înainte de a verifica eficienþa unui anume medicament, vor
trebui sã fie trecute într-un registru public informaþii, cum ar
fi: mãrimea lotului de pacienþi, durata ºi procedura testului,
precum ºi efectele ce se aºteaptã a fi obþinute. Trebuie sã re-
marcaþi cã aceste date sunt extrem de importante. Medi-
camentele nu trebuie testate la întâmplare, aºa, numai pentru
a “vedea ce iese”, ci trebuie analizate din timp, prin diferite
metode ce stau la dispoziþia producãtorilor, capacitãþile lor te-
rapeutice. Un alt aspect important al acestei abordãri constã
în faptul cã nu vor mai putea fi ascunse publicului testele
clinice eºuate. În momentul de faþã marile companii farma-
ceutice au o aureolã luminoasã de infailibilitate, lucru, cel
puþin uneori, departe de adevãr.
De multã vreme se încearcã sã se ofere publicului in-
formaþii complete asupra testãrilor la care sunt supuse pro-
dusele farmaceutice nou lansate pe piaþã, dar pânã în prezent
argumentele nu fost suficient de puternice pentru a depãºi re-
zistenþa producãtorilor de medicamente. Pentru a fi corecþi,
pentru a nu ne plasa în tabãra celor ce nu au decât de criticat,
trebuie sã spunem cã existã deja semnale pozitive, venite de
la marile companii. Dar acestea au venit abia dupã ce lu-
crurile ajunseserã deja într-un impas. Se întâmplã cã pro-
curorul general statului New York a acþionat în justiþie gigan-
tul GalaxoSmithKline, pentru medicamentul Paxil. În re-
chizitoriu se arãta cã au fost ascunse publicului informaþii ca-
215
ªtiinþã ºi adevãr
re sugerau faptul cã numitul medicament, un antidepresiv,
poate induce tendinþe suicidare în proporþii mãrite, faþã de
lotul martor, care primise numai un placebo. Aici se cuvine
sã vã spunem acest mic amãnunt. Atunci când se testeazã un
medicament sunt alese douã loturi de pacienþi. Unul dintre ele
va primi medicamentul adevãrat, iar celãlalt va primi unul
inactiv. Este foarte important ca niciunul dintre pacienþi sã nu
cunoascã ce tip de produs a primit. În etapa urmãtoare se
comparã efectele asupra celor douã loturi ºi se considerã cã
medicamentul este eficient numai dacã a avut efecte benefice
asupra lotului care l-a primit în proporþii semnificativ mai ma-
ri decât în cazul lotului martor. Se apeleazã la aceastã pro-
cedurã tocmai din cauzã cã omul are uneori capacitatea de a se
vindeca numai crezând în eficacitatea unui anume tratament.
Revenind la compania GalaxoSmithKline, vom spune cã
aceasta a acceptat plata unei despãgubiri de 2,5 milioane de
dolari ºi a decis publicarea pe site-ul propriu a datelor com-
plete privitoare la testelor clinice efectuate. Ca rezultat al
acestei întâmplãri alþi lideri în domeniul farmaceutic au decis
crearea unei baze de date în care fiecare companie sã îºi poatã
publica rezultatele testelor clinice, atât a celor reuºite, cât ºi a
celor nereuºite. Acest semnal este unul pozitiv, dar el nu
poate înlãtura neîncrederea ICMJE, care solicitã ca toate da-
tele sã fie administrate de cãtre agenþii nonprofit, care sã
impunã standarde pentru validarea rezultatelor înscrise în
baza de date. Este dat ºi un exemplu în acest sens, site-ul
administrat de cãtre US National Library of Medicine pe care
îl puteþi gãsi la adresa www.clinicaltrials.gov.
De ce am insistat asupra acestui subiect? Vedeþi, adevãrul
nu poate fi influenþat de nimic. El este pur ºi simplu adevãr.
Desigur, ar fi prea mare orgoliul omului de ºtiinþã, dacã ar
susþine cã este în posesia adevãrului absolut, dar scopul ºti-
inþei acesta este: sã ne apropiem, bazaþi pe rigoare, de întreg
adevãrul ce ne poate fi accesibil. Dar în domeniul medical,
acolo unde miza financiarã este enormã, banul poate impune
drept adevãr rezultate insuficient verificate (asta ca sã ne ex-
216
primãm delicat). Iar pentru ca banul sã nu mai decidã trebuie
stabilite criterii clare de verificare, criterii care sã poatã lãsa
porþi deschise înºelãtoriilor.
O problemã de percepþie
Unde se aflã adevãrul atunci când vorbim despre
ºtiinþã? Chiar dacã mã repet o voi spune: la noi, în þara
în care multã, prea multã lume crede în tot soiul de
fantezii, rãspunsul este greu de dat în câteva cuvinte. De
aceea vrem sã vã oferim un mic exemplu despre adevãrul
ºtiinþei sau, mai bine zis, despre felul în care falsul devine
adevãr, atunci când sunt încãlcate regulile elementare
ale cãutãrii ºtiinþifice.
Suntem în anul 1903, în oraºul Nancy, Franþa. ªeful ca-
tedrei de fizicã a universitãþii din localitate, un profesor re-
putat, Rene Blondlot, este pe cale sã realizeze o descoperire
epocalã. Pe 2 februarie trimite cãtre Academia de ªtiinþe o
comunicare prin care semnaleazã polarizarea radiaþiilor X. La
scurtã vreme dupã aceasta, pe 23 martie, revine cu o comu-
nicare rectificativã: radiaþiile polarizate descoperite de el nu
sunt radiaþii X, ci o nouã categorie de radiaþii. Aceste radiaþii,
invizibile, erau capabile sã strãbatã lemnul, aluminiul, hârtia
neagrã ºi erau emise de cãtre orice substanþã, cu excepþia lem-
nului verde (adicã a unui lemn care nu fusese uscat). Pe 11
mai sunt anunþate noi proprietãþi interesante ale noilor ra-
diaþii: ele erau capabile sã mãreascã luminozitatea unei surse
luminoase slabe ºi creºteau sensibilitatea ochiului, dupã o
scurtã expunere la acþiunea noilor radiaþii. Pe 26 mai se sta-
bileºte ºi un nume pentru noile radiaþii, ele vor fi numite ra-
diaþii N, în cinstea oraºului Nancy. În sfârºit, pe 29 februarie
1904, Blondlot anunþã descoperirea unor radiaþii cu efect in-
vers (ce atenuau luminozitatea), pe care le-a numit radiaþii N1.
Primirea descoperirilor lui Blondlot a fost una deosebit de
favorabilã, mai ales datoritã faptului cã fizicianul francez era
o persoanã respectabilã, un om foarte scrupulos în realizarea
experimentelor. Academia de ºtiinþe îi decerneazã un premiu
lui Blondlot. Toatã lumea fizicii era cuprinsã de o adevãratã
217
ªtiinþã ºi adevãr
frenezie. Aproape 30 de lucrãri ºtiinþifice din toatã Europa
confirmau rezultatele lui Blondlot. Peisajul minunat al noii
descoperiri era umbrit doar de faptul cã mai multe laboratoare
din Germania ºi din Marea Britanie, repetând experimentul
fizicianului francez, nu au reuºit în niciun chip sã identifice
faimoasele radiaþii N. Acesta a fost motivul pentru care re-
vista Nature, una dintre cele mai prestigioase reviste de ºtiin-
þã ale Pãmântului, a decis cã lucrurile trebuie analizate mai în
detaliu. S-a trecut repede la fapte, iar redacþia revistei a trimis
la Nancy un fizician de la Universitatea John Hopkins, pe nu-
mele sãu Robert Wood.
Wood nu a fãcut nimic altceva decât sã solicite sã parti-
cipe la un experiment realizat de Blondlot. A profitat de oca-
zie ºi a subtilizat prisma de aluminiu (prin care trecea lumina
pentru a fi separate radiaþiile N) într-un moment de neatenþie
a fizicienilor francezi. Începe experimentul, iar francezii, pri-
vind cãtre ecranul ce trebuia sã devinã luminos sub acþiunea
radiaþiilor N, îi aratã lui Wood cum începe respectivul ecran
sã aibã o strãlucire slabã.
Vã rog sã reþineþi: fizicienii francezi observau radiaþiile N,
chiar în absenþa dispozitivul care ar fi trebuit sã le producã!
Lucrurile s-ar fi putut opri aici. Numai cã existã ºi o con-
tinuare. Unul dintre asistenþii lui Blondlot a remarcat lipsa
prismei din aluminiu, aºa cã a propus repetarea experimentului.
De aceastã datã, desigur, nici urmã de radiaþii N! Toatã lumea
ºtia cã experimenteazã fãrã prismã… Numai cã… Wood pu-
sese deja prisma la locul ei, tot fãrã sã fie observat de cineva.
Vã rog sã reþineþi ºi asta: fizicienii francezi nu mai vedeau
efectele radiaþiilor N, deºi, de aceastã datã, prisma din alu-
miniu era la locul ei…
Lucrurile sunt clare acum, dar poveste este ceva mai com-
plicatã. Echipa lui Blondlot a afirmat, pânã cãtre 1905, cã re-
zultatul experimentului lor este dependent de sensibilitatea
ochiului observatorului. Aceasta era explicaþia pentru care
nici germanii, nici englezii nu reuºiserã sã detecteze radiaþiile
N! Numai ochii latinilor posedã acea capacitate minunatã
pentru a le observa…
218
Problema era cu totul alta, iar Wood a demonstrat-o din
plin. Este necesar ca observatorul experimentului sã nu cu-
noascã dinainte ceea ce urmeazã sã vadã, deoarece oricare
dintre noi avem tendinþa de a “vedea” ceea ce credinþa noas-
trã ne indicã a fi adevãrul. Altfel spus, experimentul trebuie
sã fie independent de experimentator. Dar experimentul lui
Blondlot mai implica ºi o mãsurare obiectivã. Determinarea
creºterii luminozitãþii surselor slabe sub acþiunea radiaþiilor N
se fãcea cu ajutorul unor plãci fotografice. Acolo se putea ve-
dea clar, de cãtre oricine, cum sursa devenea mai luminoasã.
Am putea crede cã aici nu mai avea cum sã intervinã dorinþa
experimentatorului. Numai cã mijloacele aflate la dispoziþia
experimentatorilor la început de secol XX erau foarte puþin
precise. Pur ºi simplu, din dorinþa, inconºtientã, de a obþine
rezultatul aºteptat, timpul de expunere al plãcilor fotografice
era ceva mai mare, atunci când sursa luminoasã era expusã la
“radiaþiile N”.
Nu am vrea sã rezulte din cele scrise mai sus cã am dori
vreo clipã sã diminuãm valoarea fizicianului Blondlot. Blon-
dlot era un fizician de o valoare de necontestat. El nu a dorit
nicio clipã sã înºele pe cineva. El nu dorea glorie de dragul
gloriei, el cãuta sã dezvãluie tainele lumii fizice. Singura lui
dorinþã era sã aducã rezultate noi în fizica începutului de
secol, iar radiaþiile invizibile erau un subiect aflat în moda
vremii, dupã senzaþionalele descoperiri ale lui Bequerel ºi
Roentgen. Dar în ºtiinþã, mai înainte de orice, important este
adevãrul, adevãrul ce poate fi experimentat, adevãrul ce poate
fi dovedit nu numai prin cuvinte. Din pãcate acest lucru este
adesea uitat. Adevãrul rezultat în urma experimentului poate
rãsturna tot ce a clãdit ºtiinþa, dar este necesar ca experimen-
tul sã fie riguros ºi repetabil. Din pãcate asistãm la o ade-
vãratã ofensivã. Ni se explicã prea des cã unele experimente
nu sunt luate în seamã de cãtre ºtiinþã, uitându-se sã se spunã
cã experimentul nu reuºeºte decât experimentatorului care
crede cu tãrie (aº zice cu fanatism) în el. Este plinã þara cu
cãrþi în care pseudoºtiinþa este ridicatã la rang de adevãr, ade-
vãr respins de ºtiinþã, deoarece aceasta este “rigidã”, “inchi-
219
ªtiinþã ºi adevãr
zitorialã”, “opacã la nou” etc. Astrologia este ºtiinþã, crista-
lele vindecã, reîncarnarea este demonstratã ºtiinþific, un per-
sonaj cu o ansã de radiestezist în mânã ne demonstreazã cã
banii emit radiaþii periculoase, un altul susþine cã nu a mai
consumat niciun fel de aliment încã din copilãrie… ºi câte ºi
mai câte… Poate asta nu ar trebui sã ne deranjeze. Numai cã
deja se vãd consecinþele. Mã repet aici: cu ceva vreme în ur-
mã, în cadrul unei emisiuni de televiziune, despre care nu
meritã sã vorbim, s-a fãcut un sondaj în rândul telespecta-
torilor. Întrebarea era simplã: credeþi cã tranzitul planetei
Venus prin faþa Soarelui vã va influenþa destinul în acest an?
Aproape 60% dintre telespectatori au rãspuns da…
Prelucrare de rezultate
Mai devreme vã relatam despre felul în care, uneori,
ideile preconcepute pot denatura experimente serioase,
influenþând simþurile. Acum dorim sã vã arãtãm cã nici
cele mai perfecþionate aparate nu rezistã în faþa omului,
atunci când acesta falsificã rezultatele obþinute.
Anul 1999, primãvara, Laboratorul Naþional Lawrence
Berkeley (Lawrence Berkley National Laboratory, LBNL).
Se anunþã o descoperire extrem de importantã: a fost “fabri-
cat” elementul 118! Echipa de la Berkeley a utilizat un ci-
clotron de 88 þoli (223,52 cm) în care ioni de kripton (numãr
de ordine 36, în tabelul lui Mendeleev) erau acceleraþi pânã la
o energie de 449 MeV, dupã care erau trimiºi cãtre o þintã: o
foiþã foarte subþire de plumb (numãr de ordine 82). Expe-
rimentul a durat câteva zile, iar nucleele rezultate în urma
impactului erau analizate cu ajutorul unor detectoare specia-
lizate, de înaltã sensibilitate, care furnizau datele, convertite
în numere, adicã în mãrimi fizice, ce urmau sã fie analizate
de cãtre cercetãtori. Aici trebuie sã subliniem faptul cã rezul-
tatele mãsurãtorilor au fost stocate într-un calculator, fãrã
vreo intervenþie umanã directã. Apoi a urmat analiza lor, cu
ajutorul unei aplicaþii specializate numitã Goosy. Pe monitor
au apãrut concluzii fãrã de echivoc. Pe parcursul experimen-
tului, prin fuzionarea nucleelor de kripton cu cele de plumb,
220
au apãrut câteva nuclee ale unui element nou, cel ce ar trebui
sã aibã numãrul de ordine 118 în tabelul lui Mendeleev.
Acesta nu era stabil, având o duratã de viaþã de numai o mi-
ime de secundã, dupã care se descompunea (fisiona) în ele-
mente mai uºoare: mai întâi în nucleul cu numãrul de ordine
116, apoi în cel cu numãrul 114, urma cel cu numãrul 106,
dupã care urmele de nuclee grele dispãreau. Importanþa sin-
tezei elementului cu numãrul 118 este greu de supraestimat.
Teoria indicã ceva foarte important în lumea elementelor su-
pergrele: dincolo de elementul cu numãrul de ordine 120 ar
putea sã existe o zonã de stabilitate, în care elementele sinte-
tizate nu s-ar dezintegra la scurt timp dupã ce au fost obþinute,
fapt care ar putea avea implicaþii practice la care, în prezent,
abia dacã putem sã ni le imaginãm. Anunþul obþinerii elemen-
tului 118 a fãcut mare vâlvã în rândul fizicienilor, iar pu-
blicarea anunþului în Physical Review Letters a stârnit un val
de reacþii cât se poate de favorabile. Toatã lumea era de acord
cã noua descoperire deschidea perspective extraordinare în
înþelegerea materiei. ªi mai era un lucru important de sem-
nalat, de data aceasta în zona politicã a ºtiinþei. Echipa care fãcuse
descoperirea nu era una americanã, ci una americano-germanã,
care, în cadrul unui program de colaborare, efectua experimente
cu acceleratorul de la Berkeley. Secretarul american al De-
partamentului Energiei din acea vreme, Bill Richardson, de-
clara: “Aceastã extraordinarã descoperire deschide poarta cã-
tre viitoare dezvãluiri ale structurii nucleelor atomice ºi sub-
liniazã importanþa vizitatorilor strãini, demonstrând ceea ce
am pierde, dacã nu le-am acorda accesul la laboratoarele
noastre. ªtiinþa nu recunoaºte frontierele ºi noi am pierde ca-
pacitatea de a asigura progresul ºtiinþific, dacã am închide ac-
cesul la laboratoarele noastre pentru cercetãtorii din restul lu-
mii.”. Cuvinte cât se poate de corecte, cãci ºtiinþa nu este a
unei singure naþiuni, ci a umanitãþii.
Au urmat verificãrile. Aºa cum o tot spunem, ºtiinþa însãºi
se îndoieºte de propriile adevãruri, chiar ºi atunci când rezul-
tatele experimentale sunt cât se poate de clare. De aceea
experimentul a fost repetat în mai multe laboratoare, iar cele
221
ªtiinþã ºi adevãr
mai multe tentative s-au fãcut la Institutul Riken din Japonia.
Eºec total. Elementul 118 nu apãrea niciunde. Aceasta nu
constituia cu adevãrat o problemã esenþialã, ci ilustra, mai
degrabã, un eveniment cu o probabilitate redusã, altfel spus,
cei de la Berkeley au avut mare noroc. Dar lipsa verificãrii
aducea o vagã umbrã de îndoialã, aºa cã experimentele au
fost reluate, în primãvara anului 2001, chiar la laboratorul
unde se fãcuse descoperirea. Nu a existat nicio confirmare a
apariþiei elementului 118, cu o singurã excepþie. Datele pre-
lucrate de cãtre cercetãtorul bulgar Ninov (membru al echipei
germane) arãtau cã elementul 118 apãruse din nou! Numai
cã, de aceastã datã, rezultatele au fost prelucrate independent
cu douã softuri diferite. Unul nu indica nimic, celãlalt arãta cã
elementul 118 apare. Undeva era o problemã cât se poate de
gravã, aºa cã s-a înfiinþat o comisie de anchetã, care a analizat
atât protocolul experimentului, cât ºi interpretarea rezulta-
telor. Iar concluziile au fost de-a dreptul surprinzãtoare.
Aplicaþia Goosy, folositã de Ninov, era corectã. Iar ea mai
oferea o facilitate: se putea vedea felul în care datele de in-
trare au fost stocate în calculator. Astfel s-a putut vedea cã
unele dintre ele au fost modificate intenþionat! Iar modificã-
rile se produseserã tocmai de la tastatura calculatorului lui
Ninov. Dacã nu am fost destul de clari, vom spune acelaºi lu-
cru cu alte cuvinte: prelucrarea datelor era corectã, numai cã
acestea fuseserã falsificate. Restul istoriei noastre are mai pu-
þinã importanþã. Ninov s-a dezvinovãþit, susþinând cã nu are
niciun amestec în falsificarea experimentului. Parola calcu-
latorului sãu era cunoscutã de toatã lumea ºi, drept con-
secinþã, oricine putea sã modifice datele experimentale. Dar
asta nu poate fi o scuzã pentru nimeni, atunci când este vorba
de ºtiinþã. Aºa cã, fãrã menajamente, Ninov a fost concediat
pentru “neglijenþe în ceea ce priveºte procedura de prelucrare
a datelor”. ªi noi ºtim de pe acum: Ninov va fi privit în veci
cu multã îndoialã, nimeni nu va mai avea încredere în ceea ce
va încerca sã comunice lumii ºtiinþifice. Este de ajuns o sin-
gurã minciunã, pentru ca nimeni sã nu te mai creadã. ªtiinþa
nu este scutitã de minciunã, dar în ºtiinþã minciuna are cu
222
adevãrat picioare scurte ºi se plãteºte aspru, cel ce minte îºi
pierde pentru totdeauna credibilitatea.
Între timp, la sfârºitul anului 2006, a fost obþinut cu ade-
vãrat elementul 118. Dar asta este o altã poveste...
Manipulãri de rezultate
V-am prezentat deja atitudinea mea faþã de nenu-
mãratele personaje care susþin, pe canalele mass media,
tot soiul de nãzbâtii numite, de ei, “ºtiinþifice”. Cel mai
tare mã deranjeazã uºurinþa cu care afirmaþii perfect ab-
surde sunt luate ca adevãruri. Din pãcate nici în lumea
ºtiinþei de la cel mai înalt nivel lucrurile nu stau cu mult
mai bine. Vreau acum sã vã povestesc despre falsuri care
au zguduit lumea domeniului drag mie: nanotehnologia.
Hendrik Schön, acesta este numele personajului nostru.
Foarte de tânãr devenise la începutul secolului acestuia una
dintre marile stele ale lumii ºtiinþifice. Într-un clasament în-
tocmit de MIT, în vremea când avea numai 27 de ani, el
figura în “Top 100” al personalitãþilor “ale cãror idei vor
schimba faþa lumii”. A fost propus ºi pentru a fi rãsplãtit cu
Premiul Nobel. Iatã o carierã ce se anunþa a fi cu adevãrat una
de succes. Înzestrat cu un talent de experimentator ieºit din
comun, Hendrik Schön publica lucrãri dupã lucrãri cu o
vitezã ameþitoare. La un moment dat, în 2001, ajunsese sã pu-
blice un articol pe sãptãmânã! ªi publica nu oriunde, ci în
Science ºi Nature, care sunt, aºa cum desigur ºtiþi, cele mai
prestigioase reviste ºtiinþifice din lume. Un om extraordinar
Hendrik Schön acesta! Iar cercetãrile lui se grupau în jurul
unui domeniu care este pe cale sã deschidã noi perspective în
zonele nanotehnologiilor ºi microelectronicii. Printre altele el
reuºise sã realizeze primul tranzistor molecular, despre care a
publicat un articol în Science, în iulie 2001. Acesta este cel
mai mic tranzistor cu putinþã, tranzistorul de la capãtul legii
lui Moore. Aºa cã succesul de care se bucura Hendrik Schön
este cât se poate de explicabil, cât se poate de firesc. Metoda
pusã la punct de Hendrik Schön pãrea sã fie foarte promi-
223
ªtiinþã ºi adevãr
þãtoare. Nu erau necesare tehnologii scumpe. Nici mãcar de
camerã albã (de genul celor folosite în fabricile de circuite in-
tegrate) nu mai era nevoie. Se lua o plãcuþã de siliciu, se rea-
liza cu ajutorul unui dispozitiv special, o gaurã microscopicã
pe care se depunea un electrod de aur. Apoi plãcuþa era scu-
fundatã într-o soluþie, puternic diluatã, de tiol (îl cunoaºteþi
sub numele de mercaptan). Concentraþia era bine calculatã,
astfel încât, statistic, o singurã moleculã de tiol apãrea pe
electrodul din aur. Altfel spus, molecula de tiol se autoasam-
bla pe electrodul din aur. Apoi se mai realizau doi electrozi
din aur, unul deasupra ºi unul în partea lateralã a moleculei de
tiol. Acesta era tranzistorul molecular. O chestie cât se poate
de simplã. O chestie cât se poate de extraordinarã, o chestie
de strãpungere tehnologicã. (Spre norocul nostru, la vremea
respectivã stãteam mai prost cu documentarea, altfel, cu
siguranþã, un articol foarte elogios ar fi plecat de la tastatura
noastrã. Zic “spre norocul nostru” pentru cã... Dar sã nu ne
grãbim.) Sã ne întoarcem la povestea noastrã.
Încã înainte de publicarea articolului pe care l-am sem-
nalat mai devreme, din laboratoarele Bell, acolo unde se des-
fãºurase experimentul, începuserã sã aparã zvonuri ciudate.
Se spunea cã existã asemãnãri surprinzãtoare (citeºte: du-
bioase) între diagramele ce însoþeau unele dintre articolele lui
Schön. Se întâmplau lucruri surprinzãtoare cu diagramele lui
Schön. Profesoara Lydia Sohn de la Universitatea Berkeley,
California, a constatat, cu surprindere, cã în douã ºiruri de
mãsurãtori, în cadrul aceluiaºi articol, nivelul zgomotului era
identic, în ciuda faptului cã ele se desfãºuraserã la tempe-
raturi foarte diferite. Or lucrul acesta este anormal, deoarece
nivelul de zgomot creºte cu temperatura. Avertizat asupra
acestei probleme, Schön trimite repede o scrisoare cãtre Nature,
arãtând cã dintr-o “regretabilã eroare” încurcase diagramele.
Numai cã bulgãrele de zãpadã o luase vertiginos la vale,
devenind repede de neoprit. Profesorul Paul McEuen, de la
Universitatea Cornell, a descoperit o altã lucrare a lui Schön,
care avea aceeaºi diagramã de zgomot... Lucrãrile lui Schön
nu mai prezentau încredere. Au fost luate la puricat toate ar-
224
ticolele lui. Au fost identificate mai mult de 25 de articole
suspecte. Erau prea multe, chiar ºi pentru o stea a ºtiinþei.
În mai 2002, Laboratoarele Bell au înfiinþat o comisie,
condusã de profesorul Malcolm Beasley, pentru a verifica “o
posibilã fraudã”. Comisia a început prin a trimite chestionare
cãtre coautorii articolele lui Schön. Au fost contactaþi direct
ºi li s-au luat interviuri principalilor cosemnatari ai lucrãrilor
ºtiinþifice publicate de acesta (Zhenan Gabo, Bertram
Batlogg ºi Christian Kloc). În acelaºi timp au fost verificate
ºi variantele electronice ale lucrãrilor suspecte, care conþi-
neau ºi datele procesate numeric. S-au mai cerut ºi copii dupã
datele primare, obþinute în timpul experimentelor. Aici sur-
prizã. Ele nu mai existau. Fuseserã ºterse din calculator!
Schön a explicat (cu candoare, aº zice eu) cã le-a ºters din pri-
cinã cã nu mai avea loc pentru ele în memoria calculatorului.
ªi, pentru ca lucrurile sã capete un contur mai frumos, nu mai
avea nici eºantioanele pe care experimentase..., fuseserã
aruncate sau se pierduserã.
Nu mai lungim povestea. În 25 septembrie 2002 comisia a
publicat concluziile finale. Raportul de 127 de pagini
detaliazã 24 de acuzaþii de fraudã (folosesc acest cuvânt, deºi
în raport este folosit misconduct, care este ceva mai blând).
În raport se arãta cã cel puþin pentru 16 dintre ele existã do-
vezi clare. Fãrã a enumera toate falsurile vom spune cã s-a
constat cã Schön a folosit acelaºi set de date în mai multe
lucrãri publicate. Uneori schimba valorile din grafice, pentru
a face sã parã cã au fost obþinute în condiþii diferite. Alteori
“scala” diagrama, înmulþind valorile de pe ordonatã sau de pe
abscisã cu o valoare constantã (nici mãcar nu se obosea sã
aleagã constante mai complicate, cu multe zecimale, folosea
valori de tipul 1,5, 2 etc.) Alte rezultate erau de o precizie ex-
traordinarã, incredibil de atins. Tot amintitul personaj a mai
folosit, pentru trasarea diagramelor, funcþii matematice ba-
nale (altfel spus nici nu a mai fost necesar experimentul; el
lua o funcþie matematicã oarecare, îi trasa graficul ºi apoi pu-
nea pe abscisã ºi ordonatã mãrimile de care avea nevoie). Vã
mãrturisesc cã nu mi-aº fi imaginat niciodatã cã în ºtiinþa de
vârf pot fi posibile asemenea manipulãri mitocãneºti de date.
225
ªtiinþã ºi adevãr
Mã aºteptam sã se mai “tragã” din când în când de rezultatele
experimentale (nu înseamnã cã asemenea metode ar fi scu-
zabile), dar la o atât de grosolanã falsificare nici în coºmaruri
nu le-aº fi putut imagina.
Ce spunea Schön despre toate acestea? Comisia de anche-
tã nota cã “Schön nu a dat de bunã voie nicio informaþie la în-
trebãrile legate de rezultate ºi metodele folosite pânã în clipa
în care nu era pus în faþa dovezilor”. Într-o scrisoare trimisã
comisiei Schön spunea cã nu este de acord cu “anumite
afirmaþii ºi concluzii din raport”, dar “admite cã a fãcut unele
greºeli în munca ºtiinþificã, pe care le regretã”. Apoi adaugã
cã “nu a dorit niciodatã sã înºele pe nimeni sau sã profite de
încrederea ce i-a fost acordatã” ºi cã “a observat experimental
diferitele efecte fizice prezentate în lucrãrile sale”.
Cred cã lucrurile vã sunt acum destul de clare în ceea ce îl
priveºte pe Schön. Dar sã nu uitãm un lucru. Publicaþiile sale
aveau coautori. Aceºtia de ce nu sunt blamaþi? Aici este o mi-
cã problemã. Comisia de anchetã a analizat ºi responsa-
bilitatea coautorilor. S-a constatat cã aceºtia nu pot fi acuzaþi
de fraudã din simplul motiv cã... nu au participat la mãsurã-
torile efectuate de Schön. Mulþi dintre ei nu fãcuserã altceva
decât sã furnizeze materialele necesare experimentelor. Alþii
nu fãcuserã decât sã-l sfãtuiascã pe Schön, dar fãrã a asista
vreodatã la experimente. Aici este o altã problemã. Aºa cum
arãta comisia “ne aflãm în ape necunoscute. Nu existã standarde
de comportament bine stabilite pentru asemenea situaþii”.
Cam atât voi spune acum despre cazul Schön. Cei ce doresc
detalii suplimentare pot citi raportul comisiei de anchetã la
http://www.lucent.com/news_events/pdf/researchreview.pdf .
Problema fraudelor din lumea ºtiinþificã rãmâne în conti-
nuare una acutã. În zona biologiei lucrurile sunt, ºi vor rãmâ-
ne, complicate. Asta deoarece organismele (oricare ar fi ele)
nu sunt perfect identice. Sã vã dau un exemplu. Doi ºoareci
identici, supuºi aceluiaºi agent cancerigen, nu vor dezvolta
tumori canceroase identice. De aceea biologii încearcã sã ela-
boreze proceduri din ce în ce mai sofisticate pentru a asigura
repetabilitatea experimentalã ºi pentru a elimina erorile sau
226
fraudele. Dar în lumea fizicii? Aici lucrurile par a fi mai sim-
ple. Experimentele pot fi repetate la nesfârºit, ducând, în li-
mita erorilor de mãsurare, la acelaºi rezultat. Putem afirma
(aveam eu aceastã convingere) cã aici nu este loc de fraudã. Pot
exista greºeli, dar nu înºelãtorii. Nu era numai pãrerea mea.
Martin Blume, redactor ºef la American Physical Society
(APS), declara cã anual apar 6 pânã la 12 acuzaþii privitoare la
articolele publicate, dar ele se referã mai ales la plagieri,
citãri eronate sau la cel care este cu adevãrat autorul arti-
colului. “Foarte rar, mai corect spus niciodatã nu avem infor-
maþii despre fabricarea datelor [...] chiar dacã noi nu avem in-
formaþii în acest sens, asta nu înseamnã cã nu se întâmplã.”
Blume considerã cã nimeni nu ar îndrãzni sã falsifice datele
experimentale pentru a afirma cã a obþinut rezultate extraor-
dinare decât în cazul în care “ar fi foarte încrezãtor” cã va
apãrea cineva care i-ar confirma, cândva, experimentele.
De fapt lucrurile sunt cu mult mai grave. Existã ispita
banilor alocaþi pentru cercetare. Pentru a obþine o finanþare
(care poate reprezenta multe milioane de dolari) ai nevoie de
un CV cât mai bogat, cu cât mai multe lucrãri publicate. Sunt
în joc sume uriaºe, la care râvnesc foarte mulþi cercetãtori.
Banul, banul este cel ce duce, uneori, la prostioare de genul
celor fãcute de Schön. (Vã spuneam la începutul articolului
cã ajunsese sã publice un articol pe sãptãmânã!) Ar trebui sã
fii un înger pentru a nu cãdea în ispitã... Dar articolele pu-
blicate în revistele ºtiinþifice nu sunt avizate de experþi? Sigur
cã sunt avizate, ºi acesta ar trebui sã fie un filtru drastic, prin
care sã nu scape nicio încercare de fraudã. Numai cã acest
filtru este uneori ineficient. Donald Levy, editor la Journal of
Chemical Physics afirma: “referenþii trebuie sã considere cã
autorii sunt de bunã credinþã. Dacã am pleca de la presu-
punerea cã existã fraude, atunci ar fi imposibil de evaluat arti-
colul. Ar fi foarte dãunãtor pentru progresul ºtiinþei sã ana-
lizãm fiecare lucrare asupra posibilitãþii de fraudare”. Aceste
consideraþii sunt cât se poate de corecte. ªtiinþa evolueazã ra-
pid ºi nu mai este timp. Nu mai este timp pentru o analizã
completã a fiecãrui articol publicat. Un fals nedescoperit poa-
227
ªtiinþã ºi adevãr
te îndrepta ºtiinþa cãtre bãlãrii. ªi de aici apare primejdia. O
primejdie care planeazã ameninþãtor asupra ºtiinþei. Vor fi tot
mai mulþi aceia care vor profita de graba cu care sunt
examinate lucrãrile pentru a-ºi strecura falsurile. Soluþia? Nu
sunt eu cel ce o poate oferi. Voi spune doar ce au fãcut cei de
la laboratoarele Bell. Cercetãtorii de la Bell sunt obligaþi
acum sã înregistreze pe un server central toate datele
experimentale, iar preprinturile vor fi stocate tot într-un
server la care sã aibã acces oamenii de ºtiinþã din
laboratoarele Bell, pentru a le putea comenta. De asemenea a
fost elaborat un cod etic al cercetãrii care sã ghideze toate
procedurile experimentale. Desigur, orice s-ar face, loc
pentru minciunã mai rãmâne. Dar noi trebuie, suntem
obligaþi, sã sperãm cã adevãrul va învinge totdeauna
minciuna...
Fuziune rece...
Din nefericire, aºa cum am arãtat deja, chiar ºi în elita
ºtiinþei se petrec tot soiul de lucruri care fac ca rezultatele
sã fie puse sub un grav semn al întrebãrii. În cele ce
urmeazã dorim sã prezentãm o posibilã, subliniem, o
posibilã fraudã ºtiinþificã de proporþii.
Anul 2002. Rusi Taleyarkhan, care lucra în acea vreme la
Oak Ridge National Laboratory, împreunã cu Richard Lahey
Jr., profesor la Institutul Politehnic Rensselaer, anunþau ceea
ce ar putea deveni o soluþie definitivã pentru problemele
energetice ale umanitãþii: fuziunea nuclearã. ªi nu orice fel de
fuziune, ci una rece, realizatã cu echipamente relativ simple,
o fuziune “pe masa din bucãtãrie”. Ideea celor doi nu era toc-
mai nouã. Se ºtia de mai multe vreme cã undele sonore de
mare frecvenþã care se propagã printr-un mediu lichid pot
produce, în anumite condiþii, bule, care mai apoi colapseazã
rapid, producând local mari concentrãri de energie. Aceste
concentrãri de energie, din interiorul fiecãrei bule, sunt su-
ficient de intense pentru a produce plasmã, care, la rândul ei,
ar putea declanºa fuziunea nuclearã. Citez acum din ºtirea pu-
blicatã de cãtre revista Science în 8 martie 2002. “Într-un ase-
menea dispozitiv [cum este cel realizat de cãtre Rusi
Taleyarkhan ºi colab.], micile bule de gaz conþinute în lichid
234
implodeazã prin folosirea undelor sonore de înaltã presiune.
Bulele care implodeazã ating niveluri suficient de ridicate de
presiune ºi temperaturã pentru a emite scurte impulsuri lu-
minoase. Alãturi de aceºti fotoni, Rusi Taleyarkhan ºi colab.
au raportat producerea de tritiu ºi de neutroni de înaltã ener-
gie, corelate cu momentul în care se producea sonoluminis-
cenþa, provocatã de unda de ºoc asociatã colapsãrii bulelor
[de gaz din lichid]. Se pare cã aceºtia sunt rezultatul obþinerii
de temperaturi mai înalte decât cele normale în timpul co-
lapsãrii bulelor [de gaz] în dispozitivele de sonoluminiscenþã,
printr-o atentã selectare ºi preparare a mostrelor de lichid ºi
prin optimizarea dispozitivului [experimental]. La fel ca neu-
trinii solari, neutronii, neavând sarcinã electricã, pot scãpa
din dispozitivul de sonoluminiscenþã ºi o parte dintre ei pot fi
detectaþi cu ajutorul detectoarelor. Autorii au prezentat date
care indicã faptul cã au fost atinse densitatea ºi temperaturile
foarte înalte (mai mari de 106 K) necesare pentru producerea
fuziunii deuteriu-deuteriu.”
Pe scurt, în dispozitivul experimental se obþinea fuziunea
nucleelor de deuteriu. Drept lichid a fost folositã o acetonã
mai “specialã” în care o parte dintre atomii de hidrogen erau
înlocuiþi cu izotopul greu, deuteriul. Fãcând o asociere cu apa
grea, am putea spune cã a fost folositã o “acetonã grea”. Sã
mai spunem cã în experimentul din 2002 a fost utilizatã ºi o
sursã exterioarã de neutroni, pentru a amplifica fenomenul de
producere a bulelor. Desigur, aºa cum se întâmplã mereu în
ºtiinþã, aceastã descoperire neaºteptatã a fost privitã cu o oa-
recare neîncredere de cãtre comunitatea ºtiinþificã, mai ales
pentru cã amintirea scandalului fuziunii reci raportate de cã-
tre Fleishman ºi Pons în 1989 lãsase urme adânci. Erau nece-
sare noi confirmãri, noi experimente care sã confirme rezul-
tatele iniþiale. Iar confirmãrile au venit. În 2004 Taleyarkhan
publicã în Physical Review E un articol cu titlul “Additional
evidence of nuclear emissions during acoustic cavitations”
(Dovezi suplimentare despre emisiile nucleare în timpul ca-
vitaþiei acustice) în care anunþã cã fenomenul de fuziune se
produce pe perioade mai lungi decât se estimase iniþial. Apoi,
în 2005 doi studenþi ai lui Taleyarkhan, Yiban Xu ºi Adam
235
ªtiinþã ºi adevãr
Butt, de la Universitatea Purdue (universitate la care se mu-
tase cercetãtorul american), publicã, la rândul lor, un articol,
în Nuclear Engineering and Design, prin care se confirmã
producerea fuziunii nucleare pe principiul enunþat de cãtre
profesorul lor.
O altã confirmare vine în ianuarie 2006, ºi a fost publicatã
în Physical Review Letters. De aceastã datã o echipã interna-
þionalã de cercetãtori (de Institutul Politehnic Rensselaer,
Universitatea Purdue – SUA –, ºi de la Academia Rusã de
ªtiinþe) nu mai folosesc o sursã suplimentarã de neutroni
(sursa a fost utilizatã în experimentele anterioare ºi a fost un
motiv de contestare a rezultatelor finale). Sonofuziunea este
confirmatã încã o datã. Unul dintre autorii articolului din
Physical Review Letters este... Taleyarkhan.
Vã rog sã remarcaþi cã toate aceste confirmãri au legãturã
directã cu Taleyarkhan...
În alte laboratoare nu s-a încercat reproducerea experi-
mentului? Din câte v-aþi dat seama, dispozitivul experimental
nu este unul complicat sau scump. Desigur, s-a mai încercat
ºi de cãtre alþii reproducerea fuziunii reci. În 2002 doi cer-
cetãtori, D. Shapira ºi M.J. Saltmarsh, de la Oak Ridge
Laboratory (locul în care Taleyarkhan efectuase primele ex-
perimente), publicã în numãrul din septembrie al pres-
tigioasei Physical Review Letters articolul intitulat: “Nuclear
Fusion in Collapsing Bubbles - Is it There? An Attempt to
Repeat the Observation of Nuclear Emissions from Sonolu-
minescence” (Fuziunea nuclearã în bulele care colapseazã –
este ceva acolo? O încercare de a repeta observarea emisiilor
nucleare [produse] prin sonoluminiscenþã). Articolul cuprin-
de rezultatele repetãrii experimentului lui Taleyarkhan, de
aceastã datã folosindu-se detectoare de neutroni mai sofis-
ticate. Noile date aratã cã spectrul de energie a fluxului de
neutroni înregistraþi par a avea o distribuþie aleatoare. Simplu
spus, emisia de neutroni nu coincidea cu momentul colapsãrii
bulelor, deci nu avem de-a face cu fuziune nuclearã. Ta-
leyarkhan a replicat imediat spunând cã totuºi chiar ºi re-
zultatele colegilor lui indicã producerea fuziunii. Un al doilea
236
experiment a fost organizat, de cãtre cine credeþi? De cãtre
BBC! Compania britanicã de presã (al cãrei exemplu l-am
dori urmat ºi la noi) a apelat la doi dintre cei mai mari spe-
cialiºti în sonoluminiscenþã, Seth Puterman ºi Ken Suslick,
pentru a repeta experimentul cu dispozitive similare celor uti-
lizate de cãtre cercetãtorul american. Rezultatele lor au fost
analizate de cãtre patru oameni de ºtiinþã independenþi, care
includeau un expert în sonoluminiscenþã ºi un specialist în
detectarea neutronilor. Concluzia? Nici urmã de fuziune!
În martie 2006 contestãrile ajung la apogeu. De data
aceasta sunt atacate direct rezultatele publicate de cãtre Ta-
leyarkhan. În scenã intrã cercetãtorul american Brian Na-
ranjo, doctorand la Universitatea California (care, întâm-
plãtor sau nu, lucreazã sub conducerea lui Seth Puterman – pe
care l-am amintit mai devreme – la o altã variantã de fuziune
nuclearã – despre care vom vorbi cu o altã ocazie). Naranjo
publicã un articol în revista Nature în care aratã cã spectrul
energetic al neutronilor emiºi în timpul sonofuziunii din arti-
colul din ianuarie 2006 nu are semnãtura caracteristicã a
fuziunii, ci se suprapune foarte bine peste cel al neutronilor
emiºi de elementul radioactiv Californiu 252! Sã îl citãm pe
Naranjo: “Spectrul publicat este total inconsistent cu ne-
utronii de 2,45 MeV [care ar fi trebuit sã fie produºi în timpul
fuziunii], ridicând îndoieli asupra afirmaþiilor privitoare la
producerea fuziunii”. Pentru a preciza lucrurile voi spune cã
acest Cf 252 este o sursã radioactivã folositã pe scarã largã în
laboratoarele de fizicã nuclearã.
Revista Nature nu s-a mulþumit cu atât. S-a interesat ºi în
rândul colaboratorilor lui Taleyarkhan de la Universitatea
Purdue. A aflat lucruri interesante. Lefteri Tsoukalas ºi Ta-
tjana Jevremovic, cercetãtori la amintita universitate,
încercaserã ºi ei de mai mult timp sã reproducã experimentul
lui Taleyarkhan, conform datelor din articolul publicat în
2002. Eºec total, niciun rezultat semnificativ. Se constata o
creºtere a numãrului de bule care implodau în lichid atunci
când se folosea o sursã exterioarã de neutroni, dar nici urmã
de tritiu! Spre sfârºitul anului 2003 Tsoukalas reuºeºte sã îl
237
ªtiinþã ºi adevãr
ademeneascã pe Taleyarkhan sã vinã la Universitatea Purdue.
Dar, îndatã ce acesta a sosit la universitate comportamentul
sãu a devenit bizar. Jevremovic povesteºte cã nu a reuºit sã
obþinã niciun detaliu asupra echipamentului folosit de cãtre
Taleyarkhan. Nicio informaþie, nicio lãmurire, nici mãcar
date primare nu a reuºit sã obþinã. Iar acesta este un compor-
tament bizar pentru un adevãrat om de ºtiinþã. Mai mult decât
atât, el a retras o parte din echipamentul cu care cercetãtorii
de la Universitatea Purdue încercau sã producã sonofuziunea,
mutându-l în afara campusului! ªi, ca sã punã capac la toate,
în ianuarie 2005 s-a opus vehement publicãrii unor rezultate
obþinute de cãtre cercetãtorii de la Universitatea Purdue, din-
tr-un motiv simplu: infirmau sonofuziunea! În iulie 2005 cere
oficiului de presã al universitãþii sã nu anunþe decât “re-
zultatele pozitive” despre experimentele de sonofuziune... La
Universitatea Purdue s-au obþinut ºi rezultate pozitive, le-am
amintit ceva mai devreme. Numai cã... revista Nuclear Engine-
ering and Design nu era chiar una independentã. Avea drept co-
editor, pe cine credeþi? Aþi ghicit cu siguranþã: pe Taleyarkhan.
Sã mai comentãm? Sã mai comentãm! Revista Nature este
o revistã al cãrei cuvânt atârnã foarte greu în lumea ºtiinþei.
Acesta este motivul pentru care la Universitatea Purdue s-a
declanºat o anchetã internã, anchetã finalizatã în iunie 2006.
Concluziile ei? Niciuna! Sã fim mai exacþi, niciuna care sã fie
fãcutã publicã. În anunþul publicat de universitate se spune
sec: “recomandãrile comisiei ºi paºii urmãtori vor fi trataþi ca
o problemã internã [a universitãþii]”. Groaznic! Dintotdeauna
lumea ºtiinþei a fost una deschisã. Un loc în care dezbaterile
îºi au locul. Veºnica îndoialã, veºnicul scepticism al omului
de ºtiinþã este calea pe care se pãºeºte cãtre adevãr. Or, în-
cepem sã constatãm cã lucrurile nu stau chiar aºa. Existã fon-
duri uriaºe pentru cercetare ºi multã bãtãlie pentru ele. Îmi
pare cã banul începe sã perverteascã spiritul ºtiinþei.
Aº vrea sã mã iertaþi pentru cã am înºirat foarte multe date
în articolul meu. Am vrut sã vã faceþi o imagine cât mai
exactã asupra desfãºurãrii evenimentelor. ªi sã nu-mi cereþi
sã vã spun dacã Taleyarkhan a fraudat sau nu, chiar dacã
238
tonul articolului meu este unul acuzator. Eu nu pot spune ni-
mic atâta vreme cât nu pot avea acces la toate datele pro-
blemei. Vreau doar sã vã spun cã sonoluminiscenþa ar putea
fi, cel puþin teoretic, o cale cãtre fuziune. Poate cã asta a re-
prezentat o ispitã pentru cercetãtorul american. Oricum, cu
ºtiinþa asta se întâmplã ceva... spuneau strãmoºii cã banul e
ochiul Necuratului.
Poliapa
Repet: drumul ºtiinþei nu este unul lipsit de erori.
Adesea se fac greºeli, unele dintre ele fiind chiar de-a
dreptul copilãreºti, dupã trecerea anilor. Dar, de cele mai
multe ori, metoda ºtiinþificã de cunoaºtere a lumii oferã
cãile prin care greºelile sã fie eliminate. ªi aceasta deoa-
rece ºtiinþa, dincolo de teorii, are nevoie de experimente
clare, care sã îi confirme afirmaþiile. Acum a sosit mo-
mentul sã vã povestesc despre apa polimerizatã…
Povestea noastrã începe undeva pe la începutul anilor
1960. Fizicianul sovietic Nikolai Fediakin, care lucra într-un
mic laborator din oraºul Kostroma, a efectuat un ºir de
experimente care au avut un rezultat surprinzãtor. Atunci
când apa purã se condensa sau trecea prin niºte tuburi ca-
pilare (cu diametrul interior mai mic de 20 microni), fabricate
din cuarþ, ea se separa în douã, o apã normalã ºi o apã de 20
de ori mai vâscoasã, de circa 1,3 mai densã decât apa nor-
malã, cu un punct de fierbere în jur de 150 grade C ºi unul de
îngheþare de circa -40 grade C. Aceastã nouã apã, vedeþi ºi
dumneavoastrã, era una cât se poate de ciudatã. Rezultatul era
mult prea extraordinar ca sã nu merite o analizã mai detaliatã.
Aºa cã experimentele au fost repetate la Moscova, împreunã
cu Boris Deriagin, un adevãrat savant specializat în chimia
fizicã, renumit pentru lucrãrile sale din domeniul straturilor
coloidale subþiri. Deriagin mai era renumit ºi pentru meti-
culozitatea cu care efectua fiecare experiment. Iar expe-
rimentele riguroase ale lui Deriagin au confirmat existenþa
acestei ape stranii. Rezultatele au fost prezentate în mai multe
publicaþii sovietice de specialitate, inclusiv în limba englezã.
239
ªtiinþã ºi adevãr
Dar nimeni nu pãrea sã bage de seamã existenþa acestei ape
anormale. Lucrurile s-ar fi oprit aici pentru multã vreme dacã
în 1966 Deriagin nu ar fi þinut câteva conferinþe în Marea Bri-
tanie, unde a adus la cunoºtinþã oamenilor de ºtiinþã din oc-
cident informaþiile legate de apa anormalã.
Imediat, în ciuda neîncrederii generale, au fost declanºate
noi experimente, care sã verifice existenþa acestei noi ape. ªi
dintr-o datã, ca la o apãsare pe un buton, au început sã curgã
lucrãrile ºtiinþifice care confirmau rezultatele cercetãtorilor
sovietici. Chiar ºi marina americanã a devenit brusc inte-
resatã de subiect, deoarece specialiºtii militari întrevedeau
aplicaþii militare pentru aceastã apã ciudatã, sau poliapã
(polywater), cum o voi numi în continuare.
Iar cel mai spectaculos rezultat a venit în anul 1969 când
un grup de cercetãtori de la Biroul de Standarde al SUA a pu-
blicat un articol în care era prezentat spectrul de infraroºu al
acestei poliape. Acest spectru prezenta niºte benzi stranii, ca-
re nu corespundeau cu nimic din ceea ce se cercetase pânã
atunci. Au fost fãcute comparaþii cu mai bine de 100.000 de
spectre cunoscute ºi nu a fost gãsit nimic asemãnãtor cu ben-
zile poliapei. De aici ei au tras concluzia cã avem de-a face
cu o apã polimerizatã (de aici ºi numele de poliapã). În po-
liapã, moleculele de H2O se leagã între ele, formând o struc-
turã hexagonalã.
Unii cercetãtori indicau niºte lucruri ciudate cu aceastã
apã. “Poliapa este mai stabilã decât apa obiºnuitã”, spuneau
ei. “Poliapa nu existã aici, pe Pãmânt, pentru cã nu sunt con-
diþii pentru ea, dar poliapa ar putea fi un fel de germene, care
ar putea contamina apa normalã, transformând-o în apã poli-
merizatã. Dacã cercetãtorii ar produce cantitãþi mai mari de
poliapã, atunci ar exista riscul polimerizãrii apei terestre.” Se
sugera chiar cã pe Venus întreaga apã s-a transformat în po-
liapã, datoritã condiþiilor de acolo. Cercetãtorul britanic F.J.
Donahoe a publicat în 1970 un articol alarmant, intitulat “Is
Venus a Polywater Planet?”, în care spunea cã: “Eu cred cã
acest polimer este cel mai periculos material de pe Pãmânt.
Trebuie depuse toate eforturile pentru a asigura securitatea
240
totalã înainte de a produce [poliapa] în scopuri comerciale.
De îndatã ce nucleii de polimer se vor dispersa în sol va fi
prea târziu pentru orice acþiune. [...] Ameninþarea este mai
mare decât cea a oricãrui virus cunoscut, dacã nu vom lua
mãsurile de siguranþã necesare.”. Vã daþi seama cã aceastã
poliapã ar fi riscat sã distrugã toatã viaþa de pe Pãmânt. Noroc
cã se producea în cantitãþi extrem de mici... Felix Frank, un
cercetãtor american care s-a ocupat de cazul poliapei, relata o
poveste oarecum amuzantã despre un cercetãtor care, ajutat
de “un student foarte rãbdãtor”, a încercat luni în ºir sã obþinã
cantitãþi mai mari de poliapã. A reuºit sã fabrice o “picãturã
ceva mai mare”...
De fapt aici era ºi problema pe care o ridicau cei ce se în-
doiau de existenþa poliapei. Aceºti sceptici nesuferiþi spuneau
cã, probabil, poliapa nu este decât rezultatul unor contaminãri
din laborator. În scenã intrã ºi marele fizician Richard
Feynman, care a declarat cã “Nu cred în existenþa poliapei,
deoarece, dacã ea ar exista, ar trebui sã credem în existenþa
unor fiinþe care nu mai au nevoie de mâncare. Ar fi suficient
ca ele sã bea apã ºi sã excrete poliapã [folosind energia de-
gajatã prin conversia apei în forma ei mai stabilã, pentru a-ºi
alimenta metabolismul]”. Adepþii poliapei ripostau spunând
cã ºtiu ei bine ce fac, cã au asigurat ca nicio contaminare sã
nu se producã pe timpul experimentelor. Iar experimentele se
desfãºurau pe bandã rulantã, articole apãreau cu sutele, dar
lucrurile rãmâneau neclare. Poliapa nu putea fi prinsã în te-
orie, nu putea fi explicatã în niciun fel.
Dar lucrurile aveau sã se lãmureascã în 1972, printr-o ade-
vãratã loviturã de teatru. Denis Rousseau de la Laboratoarele
Bell, înfuriat din pricina incertitudinilor legate de poliapã,
decide sã foloseascã propria transpiraþie, în loc de apã purã.
Rezultatul a fost colosal. A obþinut ºi în acest caz ceea ce
pânã atunci se credea a fi apã polimerizatã! Punct! Expe-
rimente ulterioare au demonstrat cã atunci când sunt asigurate
condiþiile necesare, când este înlãturatã cu grijã orice po-
sibilitate de contaminare, poliapa nu mai apare. Iar imaginile
obþinute cu ajutorul microscopului electronic au arãtat cã, de
241
ªtiinþã ºi adevãr
fapt, eºantioanele de poliapã conþin urme de contaminanþi de
la siliciu pânã la fosfolipide. Lucrurile erau acum atât de clare
încât aproape peste noapte toþi cercetãtorii, inclusiv cei so-
vietici, au renunþat la poliapã.
Vreau sã precizez cã în acest caz nu avem de-a face cu o
fraudã ºtiinþificã. Nimeni nu a dorit sã obþinã glorie pe cãi ne-
cinstite. Avem doar experimente efectuate în condiþii in-
corecte. Metoda ºtiinþificã de cunoaºtere are marele avantaj
cã poate elimina, mai greu sau mai uºor, acest tip de erori.
Oamenii de ºtiinþã verificã în permanenþã rezultatele ob-
þinute, repetã la nesfârºit experimentele, tocmai din pricinã cã
ei sunt conduºi de o formã de scepticism sãnãtos, care nu ia
în seamã orice afirmaþie, câtã vreme nu existã certitudinea
experimentelor corecte. Vedeþi ºi dumneavoastrã cât de uºor
se poate greºi, chiar în ºtiinþa serioasã...
O substanþã periculoasã
De curând s-a descoperit cã sistemele de alimentare cu
apã au fost contaminate cu un compus chimic foarte
periculos. Acest compus chimic este incolor, inodor, lipsit
de gust ºi se dizolvã complet în apã. Pânã în prezent nu a
fost luatã nicio mãsurã împotriva acestui compus chimic
periculos. Substanþa de numeºte monoxid de dihidrogen
ºi are urmãtoarele proprietãþi:
l Este utilizatã ca solvent industrial ºi ca agent de rãcire
l Este utilizatã la fabricarea polistirenului
l Este utilizatã în experimente pe animale
l Este utilizatã pentru aplicarea pesticidelor
l Este utilizatã în centralele nucleare
l Accelereazã procesul de ruginire a oþelului
l Contribuie la procesele de eroziune a solului
l Inhalarea acestei substanþe poate produce moartea în
numai câteva minute
l În anumite condiþii produce arsuri severe
l Are o contribuþie majorã la efectul de serã
242
l Poate distruge betonul ºi sticla, contribuie la degradarea
ºoselelor
l Au fost semnalate cazuri în care a produs defecþiuni
electrice
l A avut o contribuþie majorã la catastrofa navetei spaþiale
Challanger
l În þãrile lumii a treia provoacã anual mii de morþi,
deoarece guvernele de acolo nu pot controla ameninþarea
l Cantitãþi mari din aceastã substanþã se gãsesc în râuri,
lacuri, oceane ºi în sistemul de distribuþie a apei potabile;
deja a contaminat apa freaticã
l Guvernul nostru cheltuieºte milioane de dolari pentru a
încerca sã controleze acest compus chimic periculos
l În fiecare zi sute de laboratoare secrete primesc ºi folosesc
mii de tone din aceastã substanþã mortalã
l Mai multe agenþii guvernamentale urmãresc continuu
gradul de contaminare
l Guvernul a refuzat sã interzicã producerea, distribuirea ºi
folosirea acestui compus chimic datoritã “importanþei lui
pentru sãnãtatea economicã a naþiunii”.
Sã acþionãm acum, pentru a stopa contaminãrile viitoare!
Cãutaþi mai multe informaþii despre acest produs chimic! Ceea
ce nu ºtiþi poate aduce rãul, dumneavoastrã ºi întregii lumi!
Textul de mai sus este unul real. Mai mult decât atât, cu o
singurã excepþie, conþine numai adevãrul. Excepþia este re-
ferirea permanentã la pericol. Monoxidul de dihidrogen nu
este altceva decât acid hidroxilic sau hidrogen hidroxid sau...
H2O, adicã apã, apã din aceea banalã, din care bem cu toþii.
Totul a început cu o glumã, prin 1989, când afiºe cu textul de
mai sus au împânzit campusul universitãþii Santa Cruz. Ideea
s-a nãscut în capetele a trei tineri, Eric Lechner, Lars Norpchen
ºi Matthew Kaufman, care, la rândul lor, citiserã un articol
despre “hidroxidul de hidrogen” într-un ziar din Michigan.
Gluma este glumã, pânã în clipa în care este luatã în serios. Aþi
putea crede cã nu e cazul. Ba este! Iatã o ºtire din 2004:
243
ªtiinþã ºi adevãr
Aliso Viejo, Calif. – Oficialii oraºului erau atât de îngri-
joraþi despre proprietãþile periculoase ale monoxidului de
dihidrogen încât au avut în vedere interzicerea paharelor de
polistiren, dupã ce au aflat cã acest compus chimic este fo-
losit la fabricarea lor. “Este neplãcut”, declara city manager-ul
David J. Norman, “asistenþii noºtri nu s-au informat cum tre-
buie”. Se pare cã asistenþii au cãzut victimã unuia dintre site-
urile Web, în care se atrãgea atenþia cã monoxidul de di-
hidrogen este “un compus chimic fãrã miros ºi fãrã gust” care
poate produce moartea atunci când este inhalat. Ca urmare,
consiliul local a planificat pentru sãptãmâna urmãtoare vo-
tarea unei hotãrâri prin care sã se interzicã folosirea obiec-
telor din polistiren la evenimentele sponsorizate de primãrie.
Printre motivele interzicerii figura ºi faptul cã la fabricarea
polistirenului este folositã o substanþã care “ameninþã
sãnãtatea ºi siguranþa oamenilor”. Mãsura a fost înlãturatã de
pe agenda consiliului local, dar Norman crede cã oraºul încã
poate cere interzicerea paharelor de polistiren.
Acum vã aduceþi ºi dumneavoastrã aminte cu par-
lamentarii noºtri indignaþi de poluarea cu hidrogen ºi oxigen
a apei potabile... Însã mie problema îmi pare atât amuzantã,
cât ºi gravã. Uºor dãm crezare cuvintelor scrise, fãrã sã mai
le trecem prin ceea ce ar trebui sã fie filtrul nostru critic. Nu
conteazã cã nu prea înþelegem termenii folosiþi în expunere,
luãm de bun ce ni se spune. ªi nu mã refer aici numai la
ºtiinþã, ci la mai toate informaþiile care ni se servesc. Am în
minte o replicã, pe care am auzit-o la tv: “scrie la ziar, deci
este adevãrat!”.
Post scriptum
Sper cã am reuºit sã vã ofer o imagine cât de cât clarã asu-
pra noilor probleme cu care se confruntã evoluþionismul dar-
winist. Sper cã am reuºit sã vã prezint clar conflictul, pãs-
trând, în acelaºi timp, distanþa potrivitã, pentru ca lucrurile sã
se vadã suficient de clar, cãci adesea numai din depãrtare apar
clare contururile reale ale lumii.
Poate s-ar nimeri, în acest moment, sã venim cu comen-
tariile noastre.
260
De fapt problema pe care am prezentat-o este una de prin-
cipiu. ªtiinþa ar trebui sã þinã seama de faptul cã adevãrul sãu
ar putea rãni pe cineva? Ea trebuie sã gãseascã numai acele
adevãruri care convin? Avem nevoie de o ºtiinþã izolatã, un-
deva departe, în propriile sale adevãruri? Va trebui ea sã as-
cundã rãspunsurile pe care le gãseºte? Acestea sunt numai câ-
teva dintre întrebãrile care mi-au venit în minte atunci când
lucram la aceste din urmã subcapitole. Pentru prima oarã în
viaþa mea m-am simþit obligat sã fiu atent la tot ceea ce se
poate desprinde din cuvintele mele. Aproape cã devenisem
un politician. La fel cred cã se va întâmpla cu orice om onest
care are rãbdare sã parcurgã ceea ce s-a scris în ultima vreme
despre subiectele pe care le-am tratat mai sus.
Eu cred cã ºtiinþa este mai mult decât o cale spre cu-
noaºtere. ªtiinþa este o sursã de bogãþie spiritualã, atunci când
o înþelegi. Ce cãutãm noi, oamenii? Cãutãm rãspunsuri la în-
trebãri sau numai anumite rãspunsuri? În fond am fi putut re-
nunþa de mult la ºtiinþã. De mult am fi putut înceta sã mai
ºtim ceva. Era ºi aceasta o cale. Una idilicã, una prin care am
fi putut sã ne integrãm în naturã, fãrã a o mai perturba. Poe-
ziile noastre ar fi fost la fel de frumoase, sentimentele noastre
ar fi fost, cel puþin, la fel de profunde. Tot oameni am fi fost.
Numai cã am fi pierdut mult timp pentru a ne clãdi casele,
pentru a ne aduna recoltele sau pentru a ne þese hainele. Ne-ar
fi rãmas prea puþin timp pentru noi ºi, cu siguranþã, mai toþi
am fi suportat lipsuri aspre, lipsuri care ne-ar fi menþinut la
marginea existenþei. ªi am fi murit tineri, înainte ca ochii
noºtri sã poatã desprinde acel straniu fior al trecerii vremii.
De fapt... cred am fi pierdut întreg Universul.
Sunt multe rãspunsuri pe care le mai are ºtiinþa de dat, sunt
multe pe care deja ni le-a oferit. Poate cã existã o limitã.
Poate cã ºtiinþa nu ne va putea spune cine suntem noi cu
adevãrat. Poate cã pentru asta este nevoie de acel ceva ce sã-
lãºluieºte numai în sufletul omului. Îmi este evident cã ºtiinþa
are nevoie de un dialog cu restul cunoaºterii omeneºti. ªtiinþa
este a omului deci trebuie sã capete umanitate, pentru a nu de-
veni numai un monument al raþiunii, al gândurilor reci. În-
261
ªtiinþã ºi adevãr
drãznesc sã afirm cã ºtiinþa trebuie sã ne poatã oferi bucurie,
o realã bucurie. Dar mai cred, în acelaºi timp, cã ºtiinþa
trebuie sã rãmânã ceea ce este, fãrã a se încerca impunerea de
concluzii care nu þin seama de faptele rezultate din
experiment. ªtiinþa trebuie sã rãmânã o cale pentru a afla
adevãrurile naturii, fãrã a i se comanda dintru început unele.
Cred cã aºa, numai aºa, vom înceta sã ne mai temem.
262