Sunteți pe pagina 1din 256

Cristian Român

Ultima aventurã: Universul

Aceastã carte este dedicatã:


Domnului Alexandru Mironov,
fãrã de care aceastã carte nu ar fi existat
Domnului Andrei Dorobanþu,
care mã ajutã sã înþeleg lucruri
Domnului Andrei Banc,
cel care are îndrãzneala sã premieze în fiecare an,
din propriul buzunar, jurnaliºti de ºtiinþã
Domnului ªerban Ursu,
care ºtie sã punã în ordine lucrurile
Televiziunii România de Mâine,
pentru cã acordã atenþie popularizãrii ºtiinþei
Domnului Gheorghe (George) Cohal,
pentru lungile seri în care experimentãm ºtiinþa
în bucãtãria sa
Domnilor Adrian Farcaº, Marius Paraschiv, Alexandru
Dumitriu,
cu care dezbatem pe chat-ul ªtiinþã ºi tehnicã actualitãþile
ºtiinþei
Familiei mele,
care mã suportã.
CRISTIAN ROMÂN
ULTIMA AVENTURÃ:
UNIVERSUL

Editura pentru ªtiinþã S.I.T.


2007
Coperrta: Cristian Român
Ilustraþiile pentru copertã: Space Telescope Science Institute
Redactor: Cristian Român
Tehnoredactare: Cristian Român
Corecturã: Mihaela Manea

Lucrare apãrutã cu sprijinul


Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã

Copyright © 2007 Editura pentru ªtiinþã S.I.T.

ISBN 13-978-973-88225-2-8
SUMAR

Cuvânt înainte 9

Universul 15
O revoluþie în cosmologie ................................. 15
Sondarea începuturilor ..................................... 24
Big Bang inflaþionar ......................................... 28
Primele stele ..................................................... 34
Materia întunecatã, energia întunecatã .............. 38
Gãurile negre primordiale ................................ 43
Cãpcãunii din Univers ....................................... 48
Apa în Univers .................................................. 52
ªi totuºi câte dimensiuni sunt? .......................... 57
Vom putea testa dimensiunile suplimentare .... 64
Dincolo de galaxie ........................................... 67
Constante inconstante? ................................... 74
Ascultând infinitul... ........................................ 77
Pãmânturi celeste ............................................ 84
Sã stingem stelele ............................................. 87
Cãutãtorul de lumi ............................................ 91
Respiraþie extraterestrã .................................... 95
5
Cãrãmizi ale vieþii ........................................ 99
Viaþa poate apãrea oriunde în Univers? ....... 102
Carbon? Siliciu? Viaþa are de ales? ............ 104
Cum de reuºeºte viaþa? ................................. 106
Naºterea stelei ............................................... 108
Viaþa stelei ................................................... 112
Viaþa va avea un sfârºit? ............................. 125

Marte al ºaptelea continent 131


Marte: fiºã tehnicã ........................................ 131
Din nou pe Lunã, urmeazã Marte ................. 132
Omul pe Marte .............................................. 138
Mars direct ................................................... 141
Fabricarea de carburant in situ ...................... 146
Unde este atmosfera marþianã? ...................... 148
Apa marþianã ................................................ 151
Trecutul apei marþiene .................................. 155
Din nou despre apa marþianã ........................ 157
Viaþã pe Marte? ............................................. 160
Viaþa pe Marte, alte argumente .................... 164
Posibila viaþã marþianã ................................ 167
Terraformare marþianã .................................. 173

Oamenii ºtiinþei 179


Kepler, cãutãtorul perfecþiunii cereºti .......... 180
Vlaicu, cel ce s-a ridicat la cer ..................... 184
Astronautul raþional .................................... 188
Omul ºi zborul ....................................... 198
6
ªtiinþã ºi adevãr 199
Vãzut la tv ...................................................... 199
Nu au fost pe Lunã! ........................................ 205
Radioactivitate sãnãtoasã! ............................... 210
Despre medicamente ........................................ 214
O problemã de percepþie .................................. 217
Prelucrare de rezultate .................................... 220
Manipulãri de rezultate .................................... 223
Cazul Hwang Woo Suk .................................... 228
Fuziune rece... ................................................ 234
Poliapa ............................................................. 239
O substanþã periculoasã ................................... 242
Intelligent Design vs. Evoluþionism ................ 244
Cazul Kitzmiller vs. Dover Area School District
Procesul maimuþelor reloaded ......................... 252

7
Cuvânt înainte

„Trebuie ca omul sã aibã un ideal pe mãsura colosalei


sale puteri. Dar idealul de pânã acum al majoritãþii
oamenilor se reduce la deziderate care nu ridicã cu nimic
fiinþa umanã. Un mare ideal, chiar dacã nu poate fi atins
niciodatã, este necesar omului.
Este preferabil un om cu o iluzie grandioasã unui om
încadrat într-o certitudine comodã.”

Anton Dumitriu

Cartea aceasta este rezultatul unor cuvinte mustrã-


toare pe care domnul Alexandru Mironov mi le-a
adresat cu o lunã ºi jumãtate în urmã. Îmi reproºa
Domnia Sa cã nu am finalizat textele pentru carte. Eu,
de fapt, le adunasem pe toate, dar nu mã puteam de-
cide sã le îndrept cãtre tipar. Motivul? Mereu gãseam
câte ceva de adãugat, câte ceva de completat. ªi asta
nu din pricina vreunei tendinþe perfecþioniste, ci dintr-
o cauzã mai mult decât banalã. La fiecare capitol îmi
soseau sãptãmânal informaþii noi, care conturau mai
bine subiectele pe care mi le-am propus sã vi le poves-
tesc. Aproape în fiecare clipã se întâmplã lucruri mi-
nunate în ºtiinþã, lucruri care musai trebuie povestite
9
Cuvânt înainte
în carte. ªtiinþa se miºcã mai rapid decât viteza mea de
a aºterne cuvintele necesare unei cãrþi. Reproºul dom-
nului Mironov, cãruia îi mulþumesc, m-a trezit la rea-
litate. O carte nu existã, câtã vreme nu ajunge la citi-
tori. Pe de altã parte, dorinþa mea de a cuprinde cele
mai noi întâmplãri din ºtiinþã îmi stârneºte o oarecare
neliniºte. Sã vã dau câteva exemple.
Încep cartea povestindu-vã despre marea descope-
rire din 1998, când, spre surpriza tuturor cosmologi-
lor, s-a constatat cã expansiunea Universului nu este
nici încetinitã (aceasta era ideea care domina lumea
cosmologilor), nici constantã în timp: Universul se
aflã în expansiune acceleratã! La ora la care puneam
în paginã textele din aceastã carte, în luna decembrie
a anului 2006, telescopul spaþial Hubble, ochiul nos-
tru aruncat în spaþiu, a colectat informaþii mai precise
despre aceastã expansiune acceleratã. Practic, oame-
nii de ºtiinþã l-au orientat astfel încât sã vadã un nu-
mãr de supernove de tip Ia, aflate la distanþe de pânã
la 10 miliare ani-luminã. Deºi despre acest tip de su-
pernove voi vorbi în primul capitol al cãrþii, îmi iau li-
bertatea de a vã spune ºi aici câteva cuvinte despre
ele. Acest tip de supernove se caracterizeazã prin
aceea cã ele apar în sisteme stelare binare, atunci
când avem de-a face cu o pereche piticã albã –
gigantã roºie. Pitica albã absoarbe necontenit mate-
rie din giganta roºie, pânã în clipa în care atinge
masa de circa 1,44 mase solare, dupã care devine in-
stabilã ºi explodeazã. Devine astfel o supernovã de tip
Ia. Este de remarcat un lucru: maximumul de strãlu-
cire a acestui tip de supernove este acelaºi, în orice
loc al Universului, deci le putem folosi ca pe niºte re-
pere cosmice. Nu ne mai rãmâne nimic altceva de
10
fãcut decât sã comparãm strãlucirea lor cu distanþa
pânã la ele. Astfel am descoperit cã strãlucirea super-
novelor de tip Ia aflate la mare distanþã este prea
scãzutã, ceea ce implicã un Univers aflat în expansiu-
ne. Pânã sã finalizez aceastã carte se considera cã ac-
celerarea expansiunii a început cândva, acum vreo 4-5
miliarde de ani. Dar ºtirea din decembrie 2006 avea sã
aducã informaþii noi ºi de-a dreptul surprinzãtoare.
Aceastã accelerare a început încã de acum 9 miliarde
de ani, în vremea copilãriei Universului (avea pe
atunci numai 4,7 miliarde de ani). Altfel spus, energia
întunecatã (despre care nu ºtim deocamdatã ce este cu
adevãrat, dar despre care veþi gãsi destule informaþii
în cuprinsul cãrþii), energia întunecatã, ziceam, ºi-a
fãcut repede simþitã prezenþa. De ce? Nu ºtim acum,
dar cândva vom ºti.
Cel de al doilea exemplu se referã la o informaþie
apãrutã chiar în vremea în care scriam acest cuvânt
înainte. „Vinovat” de ea este tot telescopul spaþial
Hubble. Cu ajutorul lui s-a putut carta materia întu-
necatã pentru o zonã de cer cu o suprafaþã aparentã
echivalentã cu cea a ºase Luni. Lucrul acesta este ex-
traordinar, cu atât mai mult cu cât nu prea se ºtie ce
este aceastã materie întunecatã. Unul dintre autorii
lucrãrii publicate în 8 ianuarie 2006 în revista Nature
fãcea o analogie sugestivã: este ca ºi cum am încerca
sã realizãm harta Terrei bazându-ne exclusiv pe lu-
minile oraºelor. Tehnica folositã pentru cartare a fost
una cât se poate de subtilã. A fost folosit efectul de
lentilã gravitaþionalã. Practic, razele de luminã ce ne
vin de la surse îndepãrtate sunt deviate din drum
atunci când întâlnesc mase mari. Iar materia întune-
catã, deºi nu interacþioneazã cu materia obiºnuitã
11
Cuvânt înainte
(cea din care suntem noi fãcuþi), având masã, pro-
duce, la rândul ei, devierea luminii. În etapa urmã-
toare din harta iniþialã au fost eliminate masele cu-
noscute (stele, galaxii, roiuri de galaxii etc.), iar ceea ce
a rãmas era tocmai harta materiei întunecate. Aceasta
este o realizare de excepþie, care ºi-ar fi meritat un loc
special în cartea pe care o citiþi acum. Dar, ca ºi în
cazul primului exemplu, nu a mai fost timp. Cartea
trebuia sã plece cãtre tipografie...
ªi mai am un exemplu, de aceastã datã legat de via-
þa marþianã. Americanul Dirk Schulze-Makuch ºi ger-
manul Joop Houtkooper au revenit asupra experimen-
telor de cãutare a vieþii marþiene realizate în cadrul
misiunilor Viking 1 ºi 2 (le veþi gãsi detaliate într-un
subcapitol separat). Concluzia lor? Acele experimente
nu aveau cum sã descopere vreo urmã de viaþã pe
Marte, ci, mai mult decât atât, chiar au distrus-o. Asta
pentru cã este posibil ca acolo, pe Marte, sã trãiascã
bacterii cu metabolism bazat pe apã oxigenatã, H2O2.
Apa oxigenatã prezintã douã mari avantaje pentru
metabolismul marþian: este higroscopicã, deci va ab-
sorbi urmele de vapori de apã din atmosfera mar-
þianã, ºi are un punct de îngheþ foarte scãzut (ajunge,
în funcþie de concentraþie, pânã la -56 grade C). Din
pãcate experimentele de pe Viking nu au avut în ve-
dere o asemenea ipotezã. ªi era firesc sã nu o ia în
seamã, deoarece, aºa cum ºtim cu toþii, apa oxigenatã
este un dezinfectant, deci ea ucide bacteriile. Numai
cã pe Terra existã cel puþin o bacterie, pe nume
Acetobacter peroxidans, care foloseºte în metabolism
apa oxigenatã... Mai mult decât atât, cei doi cer-
cetãtori aratã cã rezultatele obþinute de Viking 1 ºi 2
sunt consistente cu prezenþa vieþii pe Marte...
12
Am dat doar trei exemple prin care încerc sã vã ex-
plic de ce am amânat cât am putut trimiterea acestei
cãrþi cãtre tipografie.
Dar vreau sã vã mai fac o mãrturisire, pentru care
vã rog sã mã iertaþi... Eu, o spun fãrã sã încerc sã fac
pe modestul, nu sunt nimic altceva decât un traducã-
tor. Încerc sã traduc limbajul ºtiinþei într-unul accesi-
bil cât mai multor oameni. Nu ºtiu în ce mãsurã îmi
reuºeºte asta. Dar am un test de verificare.
Stimate cititor dacã, citind aceastã carte, vei simþi,
mãcar pentru o clipã, o emoþie profundã, atunci înseam-
nã cã am reuºit. Eu cred cã, dincolo de dezvãluirea mis-
terelor lumii, ºtiinþa are dimensiunea emoþiei...

13
Universul
1
O revoluþie în cosmologie
În luna mai 1998, cu ocazia unui congres internaþio-
nal, unul în care se dezbãteau probleme din cosmologie,
s-a supus la vot una dintre problemele fundamentale ale
ultimilor ani. “Cosmologii prezenþi cred cã ultimele ob-
servaþii asupra supernovelor implicã - împotriva teoriilor
standard - cã expansiunea Universului se accelereazã?”
Din 60 de cosmologi prezenþi, 40 au rãspuns “da”. Aceas-
ta este o revoluþie în tulburãtoarea ºtiinþã a cosmologiei.

Un Univers care se dilatã


La începutul secolului, înainte ca Einstein sã punã noi ba-
ze fizicii, se credea cã Universul are o dimensiune etern con-
stantã. Universul era staþionar. Chiar ºi Einstein privea cu
neîncredere propriile sale ecuaþii, pentru cã ele descriau un
Univers nestaþionar. A umblat la ecuaþii, a introdus un termen
suplimentar, pentru ca formulele sale sã corespundã ideii sale
preconcepute. Dar, cam prin aceeaºi perioadã, mãsurãtorile
miºcãrilor galactice, efectuate de Edwin Hubble, demonstrau,
fãrã urmã de îndoialã, cã galaxiile îndepãrtate se distanþeazã
mai rapid de Pãmânt decât cele apropiate, confirmând astfel
ecuaþiile relativitãþii generalizate care, în fapt, descriu, prin
faimoasa ecuaþie cosmologicã, un Univers aflat în expansiu-
ne. Despre ecuaþiile lui Einstein vom vorbi ceva mai încolo.
15
Universul
Acum vom spune cã, pentru a-ºi efectua mãsurãtorile, Hubble
s-a bazat pe efectul Doppler. Atunci când o galaxie se înde-
pãrteazã de noi apare o deplasare spre roºu, proporþionalã cu
viteza, a liniilor spectrale. Dupã catalogarea unui numãr imens
de galaxii s-a putut calcula o constantã de proporþionalitate,
care reprezintã raportul dintre viteza de îndepãrtare ºi
distanþã, faimoasa constantã a lui Hubble. Conform ultimelor
mãsurãtori, valoarea acceptatã pentru constanta lui Hubble
este 70 km/s/megaparsec. De aici putem calcula vârsta Uni-
versului ca fiind undeva în jurul a 10 miliarde de ani (între
timp datele transmise de cãtre sonda WMAP ne-au oferit o
nouã vârstã pentru Univers: 13,7 miliarde de ani.) Iatã o cifrã
al cãrei sens putem sã-l înþelegem cu uºurinþã. Dar ce ne
facem: vârsta Universului intra în contradicþie cu valoarea de-
terminatã pentru anumite corpuri cereºti, care au o vârstã
cuprinsã între 15 ºi 20 de miliarde de ani! Asta da con-
tradicþie! Pentru a explica acest paradox, astrofizicienii aveau
în vedere ipoteza conform cãreia la depãrtãri foarte mari re-
laþia dintre deplasarea liniilor spectrale ºi distanþã ar trebui sã
se modifice, fie datoritã faptului cã viteza de expansiune se
modificã în timp, fie datoritã unei curburi a spaþiului. De
aceea, mãsurarea acestei modificãri a devenit unul dintre ma-
rile obiective ale cosmologiei, o sarcinã cu adevãrat dificilã
deoarece implicã mãsurarea distanþelor pânã la galaxii ex-
trem de îndepãrtate, de la care ne vine foarte puþinã luminã.
Ne ajutã moartea stelelor
Obstacolul de care aminteam mai sus ar putea fi depãºit
dacã am gãsi o sursã puternicã de energie în aceste galaxii
foarte îndepãrtate. Care ar putea sã fie aceasta? Moartea unei
stele: supernova. De fapt este vorba despre un anumit tip de
supernove, cele de tip Ia. Una dintre explicaþiile producerii ei
este urmãtoarea. O stea îºi începe existenþa strãlucitoare în
momentul în care forþa gravitaþionalã comprimã suficient de
mult o mare cantitate de hidrogen, declanºându-se astfel reac-
þia termonuclearã. Energia astfel degajatã provoacã o creºtere
a presiunii, care, la rândul ei, echilibreazã forþa gravitaþiona-
lã: steaua îºi începe “funcþionarea la valoarea nominalã”. Pe
16
mãsurã ce combustibilul nuclear este epuizat, presiunea devi-
ne insuficientã pentru menþinerea echilibrului, iar steaua se
va prãbuºi în ea însãºi pânã când volumul sãu va fi egal,
aproximativ, cu cel al Terrei, iar densitatea sa va fi de un mi-
lion de ori mai mare decât cea a materiei obiºnuite. Steaua a
devenit o piticã albã. Cele mai multe pitice albe îºi desfãºoarã
existenþa în anonimat, fãrã sã mai emitã luminã perceptibilã
de pe Pãmânt. Totuºi, cele care fac parte dintr-un sistem binar
(douã stele care sunt legate între ele prin forþa gravitaþiei) pot
aspira materie suplimentarã din companionul lor, pânã la
limita a circa 1,44 mase solare. Atunci devin atât de dense, în-
cât se comprimã brusc. Cãldura care rezultã declanºeazã o
explozie termonuclearã care distruge complet pitica albã,
aruncând în spaþiul interstelar uriaºe cantitãþi de materie, cu o
vitezã care poate atinge 10.000 km/s. Strãlucirea supernovei
variazã, atingând maximumul dupã aproximativ trei sãptã-
mâni, dupã care luminozitatea sa începe sã scadã. Superno-
vele au strãluciri maxime variate, dar s-a constatat cã cele
foarte luminoase dureazã mai mult decât cele mai slabe. Prac-
tic, s-a putut stabili o relaþie precisã între strãlucirea maximã
ºi intervalul de timp dupã care ea este atinsã. În ultimii zece
ani, prin studiul minuþios al supernovelor de tip Ia din veci-
nãtatea noastrã, s-a ajuns ca ele sã devinã adevãrate etaloane
ale cerului.
Supernove prea puþin luminoase
Tehnologiile moderne, mai ales utilizarea dispozitivelor
CCD (ele sunt folosite ºi la videocamere sau la scanere), care
permit ocolirea incomodelor plãci fotografice ºi realizarea di-
rectã a unor imagini numerice de înaltã rezoluþie, au dus la
creºterea randamentului observaþiilor astronomice. Urmãrind
acelaºi sector de cer la intervale de câteva sãptãmâni ºi com-
parând imaginile obþinute se pot detecta cu uºurinþã superno-
vele apãrute în galaxiile foarte îndepãrtate. Deoarece dis-
pozitivele CCD ne permit sã mãsurãm cu precizie numãrul de
fotoni care alcãtuiesc fiecare element al imaginii (pixel), o
simplã operaþie aritmeticã (o scãdere) ne poate indica diferen-
17
Universul
þele dintre douã imagini succesive. Dacã facem abstracþie de
zgomotul de fond ºi de existenþa stelelor variabile, atunci
imaginea rezultatã este neagrã, mai puþin cazul în care a apã-
rut o supernovã. Acestea fiind spuse, restul decurge de la
sine. Este suficient sã realizãm un program informatic, care
sã permitã identificarea supernovelor, astfel încât sã ne ofere
informaþii despre variaþia, în timp, a strãlucirii ºi am creat un
sistem de monitorizare a supernovelor. La acesta vom adãuga
informaþiile privitoare la deplasarea spre roºu (care, aºa cum
spuneam, ne oferã informaþii asupra îndepãrtãrii lor faþã de
Pãmânt) ºi vom avea la dispoziþie un material foarte intere-
sant, care va da bãtaie de cap cosmologilor. Cercetãtorii ame-
ricani: Craig Hogan, conducãtorul Departamentului de astro-
nomie al Universitãþii Washington, Robert Krishner, de la
Universitatea Harvard, ºi Nicholas Suntzeff, astronom la Ob-
servatorul Cerro Tololo, Chile, au mers pe acest drum. Dupã
ce au studiat zeci de supernove foarte îndepãrtate, ei au con-
statat cã erau mult mai puþin luminoase decât le-ar fi impus
teoria. Diferenþa nu era deloc neglijabilã: 25%. Oare care sã
fie cauza?
Ipoteze, ipoteze, ipoteze...
Prima idee care ne vine în minte ar fi existenþa unui nor de
praf interstelar, ce ar absorbi o parte din lumina care ne vine
de la supernovele îndepãrtate. Aceastã ipotezã a fost respinsã
cu rapiditate, deoarece se constatase cã absolut toate super-
novele îndepãrtate, indiferent de direcþia în care le observam,
ne trimiteau mai puþinã luminã decât ar fi impus calculul te-
oretic. Ar fi trebuit ca undeva, la mare distanþã de noi, sã
existe un înveliº uniform de praf, care sã absoarbã fotonii su-
pernovelor îndepãrtate. Acesta nu a putut fi confirmat de nicio
altã observaþie astronomicã sau calcul teoretic.
A doua idee implicã existenþa unor lentile gravitaþionale.
Din câte ºtiþi, conform teoriei relativitãþii, traiectoria luminii
este curbatã, atunci când ea trece prin preajma unei mase
mari. Uneori acest efect amplificã luminozitatea surselor, al-
teori o micºoreazã. El ar putea explica, într-o anumitã mãsu-
18
rã, scãderea luminozitãþii supernovelor. Dar calculele au de-
monstrat cã acest efect devine important numai pentru obiec-
te care se aflã la distanþe ºi mai mari decât supernovele studiate
de cercetãtorii americani, aºa cã ºi aceastã ipotezã a fost respinsã.
Acum trecem direct la douã ipoteze care ar putea explica,
cu adevãrat, fenomenul ciudat pe care noi l-am descris mai sus.
Geometrie neeuclidianã
Conform ecuaþiilor lui Einstein, spaþiul nostru ar putea
avea o curburã negativã... Pentru a fi ceva mai expliciþi, sã fa-
cem o micã analogie cu o lume bidimensionalã. Fiinþele care
ar trãi într-o lume bidimensionalã perfect planã, în care s-ar
aplica axiomele lui Euclid, ar descoperi, ca ºi noi, cã pe-
rimetrul cercului este 2πr. În schimb, dacã lumea lor ar avea
forma unei ºei (adicã o lume cu o curburã negativã), ar con-
stata cã perimetrul cercului este mai mare de 2πr. Dacã spa-
þiul nostru ar avea o curburã negativã, atunci sfera de radiaþie
produsã de o supernovã ar avea o suprafaþã mai mare decât în
cazul unui spaþiu euclidian. Deci densitatea de radiaþie pe su-
prafaþa ei ar fi mai redusã, ceea ce ar explica luminozitatea
mai redusã a supernovelor îndepãrtate.
Expansiune acceleratã
Supernovele îndepãrtate ar putea fi mai puþin luminoase
decât ar fi trebuit ºi dintr-un motiv mai banal. Ele sunt la dis-
tanþe mai mari decât ne indicã deplasarea spre roºu. Altfel
spus, constanta lui Hubble nu-i constantã... Miºcarea corpu-
rilor se accelereazã pe mãsurã ce Universul îmbãtrâneºte. De
ce se întâmplã acest fenomen ciudat? Existã cumva o forþã
antigravitaþionalã care acþioneazã numai la mari distanþe?
Existã o formã stranie de energie a vidului, care creeazã o for-
þã de respingere?
Teoretic, expansiunea Universului poate fi de trei tipuri:
ea se poate desfãºura cu vitezã constantã, se poate încetini sau
se poate accelera. În fiecare dintre cele trei cazuri dimensiu-
nea Universului creºte în timp.
19
Universul
O ecuaþie fundamentalã
Oamenii de ºtiinþã, atunci când au de rezolvat o problemã
nouã, încearcã, într-o primã etapã, sã elaboreze un model sim-
plificat al fenomenului studiat, dupã care îl comparã cu realita-
tea. Apoi apar corecþiile ºi, implicit, modele mai perfecþionate.
Nici teoriile cosmologice, cele care încearcã sã studieze
evoluþia Universului, în întregul sãu, nu s-au abãtut de la
acest principiu. Cosmologii iau în calcul gravitaþia, deoarece
ea guverneazã obiectele cosmice la distanþe mari ºi presupun
cã Universul este omogen ºi izotrop. Primul model de
Univers a fost elaborat de Einstein, în 1917. Pentru simpli-
tate, el a înlocuit obiectul real, un ansamblu discontinuu de
obiecte cereºti, printr-un „fluid” în care rolul moleculelor era
jucat de galaxii. Acestui obiect i-a “aplicat” teoria genera-
lizatã a relativitãþii ºi a obþinut niºte ecuaþii. La început, a cre-
zut cã Universul nostru este staþionar, adicã nu se roteºte, nu
se dilatã ºi nici nu se contractã. În acest caz, ecuaþiile scrise
de Einstein erau simple ºi frumoase.
Din pãcate, pentru a pãstra legãtura cu observaþiile as-
tronomilor, el a fost nevoit sã introducã o constantã, faimoa-
sa constantã cosmologicã λ, care strica ansamblul matematic
al modelului, fiind, dupã cum recunoºtea el însuºi, o “com-
plicare a teoriei, reducând simplitatea logicã”.
Prin anii 1920, rusul A. Friedmann gãseºte niºte soluþii
pentru ecuaþiie lui Einstein, descriind un Univers nestaþionar,
care se poate dilata sau contracta. Iniþial, Einstein a respins cu
vehemenþã ideea unor asemenea modele. Dar, ca orice om cu
adevãrat genial, el ºi-a recunoscut la scurt timp greºeala, dupã
ce mai mulþi cosmologi au ajuns la concluzii similare cu cele
ale lui Friedmann. Iar faimoasele mãsurãtori ale lui Hubble
nu au fãcut altceva decât sã înscrie cosmologia pe drumul pe
care-l parcurge ºi în zilele noastre. ªi se cuvine aici sã spu-
nem ceva. Acea constantã λ, introdusã de Einstein, este strict
necesarã pentru descrierea Universului. Ea ne este impusã de
noile observaþii. Altfel spus, chiar atunci când a crezut cã s-a
înºelat, Einstein a avut dreptate!
20
Densitate ºi evoluþie
Dacã presupunem cã λ=0, lucrurile par a fi simple. Putem
stabili niºte scenarii de evoluþie a Universului. Astfel, dacã
densitatea medie a Universului este mai micã decât o anumitã
valoare, numitã ºi ρcr, atunci forþa gravitaþionalã va fi prea
slabã pentru a opri expansiunea. Universul se va dilata la ne-
sfârºit. Dacã densitatea acestuia este egalã cu ρcr, atunci am
avea un Univers staþionar. Dacã, în sfârºit, densitatea sa este
mai mare decât ρcr, atunci dupã expansiune va urma un pro-
ces de contracþie, deci avem un Univers care “pulseazã”, latã
cum, în câteva rânduri, am putut descrie viitorurile probabile
ale Universului în care trãim. Desigur, lucrurile nu sunt, nici
pe departe, atât de simple, pentru cã....
Ce densitate are Universul?
latã o problemã fundamentalã pentru cosmologie. Dum-
neavoastrã ce aþi face pentru a mãsura densitatea Universu-
lui? Cu siguranþã aþi lua un anumit volum din spaþiul cosmic,
aþi determina masa conþinutã în el ºi apoi aþi trece la calcu-
larea densitãþii, o simplã împãrþire. Metoda este foarte co-
rectã, în mãsura în care puteþi determina, cu o precizie rezo-
nabilã, cantitatea de materie. Numai cã rezultatele obþinute vã
vor nemulþumi. Densitatea va fi, cu siguranþã, prea micã pen-
tru a putea fi confirmatã, mãcar aproximativ, de dinamica ac-
tualã a Universului. Sã nu credeþi cã metoda pe care v-am
propus-o este greºitã. La ea au apelat ºi astrofizicienii de sea-
mã ai secolului nostru. Ei au constatat cã densitatea medie a
Universului reprezintã doar 10% din valoarea care ar fi trebuit
sã explice valoarea actualã a constantei lui Hubble. Dacã teoria
este corectã, atunci e necesar sã cãutãm o explicaþie. Primul
lucru care ne vine în minte este sã considerãm cã am luat în
calcul doar o micã parte din materia conþinutã în Univers, res-
pectiv materia vizibilã (cea pe care o putem detecta cu
telescoape). Probabil cã mai existã ºi alte forme de materie, ne-
detectabilã cu instrumentele optice, adicã o materie invizibilã.
Dar daca l nu este egalã cu zero?
Dacã λ este diferitã de zero, atunci ea ºi nu materia ar de-
termina evoluþia Universului. În acest caz, influenþa materiei
21
Universul
tinde sã scadã: atunci când diametrul Universului se dublea-
zã, densitatea sa scade de opt ori. Practic, într-un Univers
aflat în expansiune, importanþa constantei cosmologice tinde
sã creascã foarte rapid. Dacã luãm în calcul o constantã cos-
mologicã pozitivã, atunci el se va dilata în continuare, ca ºi
cum la distanþe mari ar acþiona o forþã antigravitaþionalã,
chiar dacã densitatea Universului este mai mare decât ρcr.
În anii 1930, Paul Dirac ºi, mai târziu, Richard Feynman,
Julian Shwinger ºi Shinichiro Tomonaga au demonstrat cã
spaþiul vid este mult mai complex decât ne imaginãm noi. El
este plin de particule, care apar din nimic ºi dispar atât de ra-
pid, încât nimeni nu le poate detecta în mod direct. Aceste
particule, numite virtuale, sunt niºte obiecte extrem de ciu-
date ºi totuºi ele pot produce efecte mãsurabile, modificând
proprietãþile cuantice ale atomilor (anumite experimente au
verificat acest lucru), fapt care demonstreazã, indirect,
existenþa lor.
Dacã aceste particule virtuale pot modifica proprietãþile
atomilor, ele ar putea modifica ºi expansiunea Universului?
latã o nouã întrebare la care va trebui sã gãsim, nu neapãrat
acum, un rãspuns. În 1967, astrofizicianul sovietic lacov Zel-
dovici a demonstrat cã energia particulelor virtuale ar putea
contribui la valoarea constantei λ. Calculele de mecanicã
cuanticã au dus la un rezultat surprinzãtor: ar trebui sã existe
un ansamblu de particule virtuale, care sã acopere toate lun-
gimile de undã posibile! Dacã am aduna energia tuturor aces-
tor particule ar rezulta o valoare infinitã... Inacceptabil. Mai
mult decât atât, dacã am neglija anumite efecte cuantice, infe-
rioare unei anumite lungimi de undã, energia vidului ar fi de
120 de ori mai mare decât energia conþinutã în toatã materia
din Univers! latã, în sfârºit, un rezultat extraordinar. Sã
vedem dacã el este ºi plauzibil.
Paradox
Acest rezultat ar duce la o valoare uriaºã a constantei cos-
mologice. Dacã am pune aceastã valoare în ecuaþiile care mo-
deleazã dinamica Universului, ne-am trezi în faþa unui rezul-
tat imposibil. Întindeþi mâna dreaptã ºi priviþi-vã degetele.
22
Dacã valoarea constantei cosmologice ar avea valoarea sta-
bilitã pe baza datelor de mai sus, atunci nu ne-am mai vedea
niciodatã degetele... ele s-ar îndepãrta de noi cu o vitezã mai
mare decât cea a luminii... Faptul cã noi ne putem vedea li-
niºtiþi nu numai degetele, ci ºi stelele aflate aproape de mar-
ginea Universului, ne conduce la concluzia cã trebuie sã ne
întoarcem din nou la ipoteze. Pentru a rezolva dificultatea
apãrutã se presupune cã o lege fizicã, încã necunoscutã,
anuleazã constanta cosmologicã. Teoreticienii s-ar debarasa
cu plãcere de aceastã constantã, dar observaþiile astronomice
sugereazã cã ea ar trebui sã fie totuºi diferitã de zero.
Nu existã încã un rãspuns la întrebãri
Conform ultimelor teorii (acest text a fost scris în anul
1999), constanta cosmologicã ar trebui sã contribuie cu 40%
pânã la 70% din energia necesarã pentru ca Universul sã fie
aºa cum îl ºtim. Steven Weinberg ºi colegii sãi de la Uni-
versitatea Austin studiazã aceastã problemã pe baza prin-
cipiului antropic. Dacã Universul nostru nu este decât unul
dintr-o infinitate de universuri posibile, singurul care poate
adãposti viaþa aºa cum o ºtim noi, atunci am putea estima va-
loarea constantei cosmologice studiind în care dintre uni-
versuri s-ar putea dezvolta viaþa inteligentã. Steven Weinberg
a obþinut pe aceastã cale o valoare, care este apropiatã de mã-
rimea aparentã a constantei cosmologice. În acelaºi timp,
mulþi teoreticieni nu sunt de acord cu metoda folositã. Ei cred
cã mãrimea constantei cosmologice ar trebui sã rezulte direct
din aplicarea legilor fizicii. Unii dintre ei au continuat lu-
crãrile lui Dirac, care s-a arãtat interesat de numerele rezul-
tate din combinarea algebricã a unor constante fundamentale.
Astfel el a stabilit cã vârsta Universului este invers propor-
þionalã cu constanta gravitaþionalã ºi cã deci aceasta din urmã
ar scãdea în timp. De aceea, constanta cosmologicã ar putea,
la rândul ei, sã se modifice de-a lungul existenþei Universului.
Aceastã idee, propusã de James Peebles ºi Bharat Ratra de la
Universitatea Princeton, acum zece ani, a fost revitalizatã de
recentele mãsurãtori asupra supernovelor de tip Ia.
23
Universul
Concluzie parþialã
De fapt nu putem stabili depcamdatã care dintre teoriile
prezentate mai sus sunt purtãtoarele adevãrului. Am dorit sã
prezentãm, e drept, foarte pe scurt, dilemele actuale ale cos-
mologiei (repet: este vorba de anul 1999). Poate cã unii vor
spune cã oricum ea, cosmologia, nu are nicio finalitate prac-
ticã. Nici nu are vreuna. Dar cred cã tocmai studiul evoluþiei
Universului ne-ar putea duce cu adevãrat, nu numai cu ima-
ginaþia, mai aproape de stele. Vom descoperi lucruri noi, vom
ºti sã ne aducem mai aproape de ele.

Post scriptum
Acest text a fost scris în 1999. Pe atunci multe ne pãreau
clare, chiar dacã ne erau învãluite de mister. Iar lucrurile s-au
mai schimbat între timp. Este o mare problemã pentru noi, cei
care încercãm sã povestim ºtiinþa. Textele noastre se demo-
deazã prea iute. ªtiam ieri ceva, înþelegeam ieri ceva, dar
acum peisajul este schimbat cu totul. În capitolele urmãtoare
veþi vede cum ºi de ce.

Sondarea începuturilor
În ziua de 30 iunie 2001, de la Centrul Spaþial Kennedy,
ºi-a luat zborul, purtatã de o rachetã Delta II, sonda MAP
(Microwave Anisotropy Probe). Între timp numele ei s-a
schimbat. Acum se numeºte Wilkinson Microwave Aniso-
tropy Probe, în onoarea lui David Todd Wilkinson (1935-
2002), un renumit cosmolog american ºi unul dintre
membri importanþi ai echipei ºtiinþifice a MAP. Misiunea
ei? O cãlãtorie cãtre începuturile Universului...

Universul timpuriu
Teoria Big Bang-ului, larg acceptatã astãzi de cãtre oame-
nii de ºtiinþã, se bazeazã pe teoria generalizatã a relativitãþii a
lui Albert Einstein ºi pe descoperirea, în 1929, a expansiunii
Universului. Aceastã expansiune ne duce la concluzia cã în
24
trecut Universul nostru era mult mai dens ºi mai fierbinte.
Pentru a vã oferi elementele unei comparaþii, vã vom spune
cã pe vremea în care densitatea medie a Universului era egalã
cu cea a aerului la nivelul mãrii, ei bine, atunci temperatura
medie a Universului era de 2,73 miliarde K! (Astãzi densita-
tea medie a Universului este de aproximativ un proton/m3.)
La asemenea temperaturi agitaþia termicã nu permitea forma-
rea atomilor primelor elemente: hidrogenul ºi heliul. Electro-
nii care strãbãteau aceastã supã primordialã capturau orice fo-
ton întâlnit în drum. De dragul analogiilor, imaginaþi-vã un
nor. Picãturile de apã care-l alcãtuiesc opresc fotonii veniþi de
la Soare, astfel încât putem vedea conturul norilor, dar nimic
în interiorul lor. Ei sunt opaci, întocmai ca Universul aflat în
primele sale sute de mii de ani de existenþã. Pe mãsurã ce
Universul s-a dilatat, s-a produs ºi rãcirea lui (întocmai ca un
gaz care îºi mãreºte volumul). La aproximativ 380.000 de ani
de la explozia iniþialã, temperatura sa a scãzut suficient de
mult, pentru ca o parte din electronii liberi sã fie capturaþi de
protoni. Astfel au apãrut pe lume primii atomi: cei de hidro-
gen. Din acest moment Universul a devenit transparent. De la
aceastã datã ia naºtere fondul cosmic de radiaþie sau, altfel
spus, radiaþia relictã.
Aceasta a fost descoperitã, din întâmplare, de cãtre doi
cercetãtori americani de la Bell Telephone Laboratories. Este
vorba de celebrii Arno Penzias ºi Robert Wilson. Aceºtia au
realizat o antenã pentru microunde, în încercarea de a desco-
peri fondul galactic de radiaþii. Încã de la primele mãsurãtori,
efectuate în 1965, au detectat o radiaþie electromagneticã, co-
respunzãtoare unei temperaturi de aproximativ 2,7 K. Ciudat
era faptul cã aceastã radiaþie avea intensitatea constantã, indi-
ferent de zona cereascã spre care era îndreptatã antena. Iniþial
au crezut cã vinovate de acest rezultat sunt aparatele folosite.
Au verificat tot ce se putea verifica. Rezultatul a rãmas ne-
schimbat. Aºa cã cei doi cercetãtori americani au comunicat
rezultatul obþinut, fãrã sã ºtie cã tocmai descoperiserã radiaþia
relictã, semnalul provenit de la începuturile Universului. Vom
25
Universul
aminti, în treacãt, cã teoreticienii prevãzuserã deja existenþa
acestui fond de radiaþii. Este vorba despre George Gamow, în
1948, ºi Ralph Alpher, împreunã cu Robert Herman, în 1950.
De ce este importantã mãsurarea
fondului de radiaþii cosmice?
Deoarece viteza de deplasare a luminii are o valoare finitã,
rezultã cã astronomii efectueazã, prin observaþiile lor, o
cãlãtorie în trecut. Astfel, dacã am putea cartografia cerul pe
lungimea de undã corespunzãtoare temperaturii de 2,7 K, am
avea o imagine a Universului la numai 380.000 de ani de la
naºterea sa. Aici se cuvine sã facem o precizare. Iniþial s-a
considerat cã fondul cosmic de radiaþii este perfect izotrop,
ceea ce ar însemna cã valoarea acestuia este constantã, indi-
ferent de direcþia pe care efectuãm mãsurãtoarea. De aici apã-
rea o problemã: cum s-au putut forma stelele ºi galaxiile din-
tr-o „supã“ perfect omogenã? Nu vom da un rãspuns la aceas-
tã întrebare. De fapt, izotropia era numai o aparenþã. Era
rezultatul imperfecþiunii instrumentelor terestre.
Teoria indica faptul cã, pentru a rezulta actuala structurã a
Universului, era necesar ca în faza iniþialã, adicã în primele
sute de mii de ani, în „supa primordialã“ sã aparã fluctuaþii de
densitate. De exemplu, în zona în care avea sã se nascã ga-
laxia noastrã, Calea Lactee, densitatea ar fi trebuit sã fie cu
0,5% mai mare decât cea din jurul ei. Astfel, odatã cu scã-
derea temperaturii Universului timpuriu, ar fi putut acþiona
efectele gravitaþionale. Cum putem vedea noi aceastã variaþie
de densitate? Simplu. Ea se traduce printr-o uºoarã modificare
localã a temperaturii echivalente a radiaþiei relicte.
Prima confirmare a acestei ipoteze a adus-o, în 1992,
satelitul american COBE (Cosmic Background Explorer), ca-
re a detectat, pentru prima oarã, mici fluctuaþii în fondul cos-
mic de radiaþii, cuprinse între 2,251 K ºi 2,7249 K. Re-
zultatele, deºi spectaculoase, nu i-au satisfãcut pe cercetãtori.
Era necesar un instrument mai precis. Acesta este WMAP.
WMAP - un termometru uriaº
Da, putem spune cã WMAP este un termometru... înalt de
3,8 m ºi cu un diametru de 5 m, cântãrind 850 kg. Sonda are
26
drept obiectiv mãsurarea temperaturii fondului de radiaþii
cosmice, cu o precizie de o milionime de grad. Pentru aceas-
ta, ea este echipatã cu douã oglinzi primare ºi douã secun-
dare, care focalizeazã radiaþia primitã pe niºte detectoare de
microunde ultrasensibile. Sã facem aici o micã precizare. De
fapt, nu vom avea de-a face cu o mãsurãtoare directã a tem-
peraturii fondului de radiaþii cosmice, ci cu una diferenþialã.
Ce ar putea sã însemne aceasta? Nimic mai simplu. Se va mã-
sura diferenþa de temperaturã a douã puncte foarte apropiate
(acesta este ºi motivul pentru care sonda este echipatã cu do-
uã rânduri de oglinzi primare). Astfel se pot obþine rezultate
mai precise. În plus, pe noi ne intereseazã fluctuaþiile, varia-
þiile de temperaturã. Mai rãmâne o problemã: cum putem se-
para semnalul util de cel parazit, provenit de la alte surse de
microunde? Pentru rezolvarea ei sonda va efectua mãsurãtori
pe cinci frecvenþe diferite, în gama 22-90 GHz. Prin prelu-
crarea matematicã a rezultatelor obþinute vor fi îndepãrtate
semnalele parazite. Mai mult decât atât, WMAP nu va fi
„aºezatã“ oriunde în spaþiu. Ei i-a fost rezervat punctul numit
L2, unul dintre cele 5 puncte Lagrange, în care suma forþelor
gravitaþionale produse de Pãmânt, Lunã ºi Soare este nulã.
Evident, în oricare din aceste puncte, sonda va fi deosebit de
stabilã, element extrem de important, dacã avem în vedere fap-
tul cã ea priveºte la peste 10 miliarde de ani-luminã distanþã.
Alegerea tocmai a punctului L2 a fost motivatã, în plus, de ne-
cesitatea ca Soarele ºi Pãmântul (surse importante de pertubaþii)
sã se afle în permanenþã în spatele oglinzilor sondei WMAP.
Obiective
Aºa cum am mai arãtat, WMAP are ca sarcinã principalã
realizarea unei hãrþi a Universului timpuriu. Importanþa aces-
teia pentru verificarea ºi dezvoltarea teoriilor cosmologice
este crucialã. Vom putea realiza un model al Universului su-
ficient de precis pentru a-i putea prezice viitorul. Astfel se va
putea rezolva ºi spinoasa problemã a densitãþii medii a Uni-
versului. Spunem spinoasã, deoarece aceasta, aºa cum arãtam
în subcapitolul anterior, îi afecteazã atât forma, cât ºi evo-
luþia. Dacã densitatea medie este mai micã decât o anumitã
27
Universul
valoare, numitã densitate criticã, atunci avem un Univers des-
chis, aflat în expansiune continuã. Dacã densitatea este mai
mare decât cea criticã, atunci Universul nostru este închis, are
o curburã pozitivã (similarã cu cea a unei sfere), iar expansiu-
nea se va opri la un moment dat, fiind urmatã de o contracþie.
Dacã densitatea este egalã cu cea criticã, atunci geometria Uni-
versului nostru este cea euclidianã. Deºi ultimele informaþii
obþinute prin experimentele Boomerang ºi Maxima par sã
încline balanþa în favoarea unui Univers plat, oamenii de ºtiinþã
aºteaptã sã vadã noile rezultate ce vor fi transmise de WMAP.
Cu ajutorul acestora vom mai putea determina un parametru
important, constanta lui Hubble. Valoarea acesteia, care re-
prezintã raportul dintre viteza de îndepãrtare ºi distanþa la care
se aflã un anumit corp ceresc, este determinatã, în principal,
prin mãsurãtori efectuate asupra stelelor variabile cunoscute sub
numele de Cefeide. Înainte de WMAP, valoarea acesteia era
consideratã a fi situatã undeva între 65 ºi 80 km/s·megaparsec.
Vedeþi ºi dumneavoastrã câtã imprecizie! Iar de valoarea
constantei lui Hubble depinde calcularea vârstei Universului.
Or, tocmai WMAP ne-a permis sã determinãm, cu o precizie de
5%, nemaiîntâlnitã pânã acum, valoarea amintitei constante...
Nu a trebuit sã aºteptãm prea mult. În 2004 deja aveam
informaþii importante de la WMAP. Dar anul 2006 avea sã ne
aducã ºi un rezultat, oarecum, neaºteptat.

Big Bang inflaþionar


Sonda WMAP (Wilkinson Map Anisotropy Probe),
despre care tocmai aþi citit, a adus multe clarificãri asu-
pra a ceea ce era Universul în prima sa tinereþe. Iatã cã,
în 2006, echipa de cercetãtori care prelucreazã datele
transmise de cãtre sonda plasatã (ºtiþi deja) în punctul La-
grange 2 (L2), la aproximativ 1,5 milioane km de Terra,
vine sã ne aducã informaþii noi ºi extraordinare.
Prima centralizare a datelor transmise de cãtre WMAP a
fost fãcutã publicã în februarie 2003. Erau 241 de pagini pli-
ne de ºtiinþã purã care ne fãceau cunoscut Universul, aºa cum
era el la mai puþin de 380.000 de ani de la Big Bang. Imagi-
28
nile transmise de WMAP au fãcut înconjurul lumii. Ele ne
dezvãluiau un Univers primar plin de mici fluctuaþii de tem-
peraturã, semn al fluctuaþiilor de densitate de materie din
acea vreme. Practic vedeam seminþele din care au rãsãrit ga-
laxiile. Rezultatele erau cu adevãrat impresionante, motiv pen-
tru care revista Science a plasat pe primul loc în topul ºtiinþei
anului 2003 rezultatele obþinute de WMAP. Lucrurile nu s-au
oprit aici.
Fondul cosmologic de radiaþii
Aveam informaþii mai bune decât oricând despre radiaþia
relictã (CMB - Cosmic Microwave Background), dar în ºtiinþã
se cere continuu creºterea preciziei mãsurãtorilor. Este nevoie
de o precizie sporitã tocmai pentru a putea verifica ipotezele
ºtiinþei, de aici rezultând ºi posibilitatea de a alege între teorii.
Înainte de a trece mai departe vom reveni, cât se poate de
scurt, asupra problemei radiaþiei relicte, a fondului cosmo-
logic de radiaþii. Vom repeta cele spuse mai devreme. Mate-
ria, aºa cum o cunoaºtem noi, s-a nãscut la circa trei minute
dupã Big Bang, în momentul în care temperatura Universului
a scãzut suficient de mult, ajungând la 109 K. În acest mo-
ment se formeazã nucleele uºoare. Protonii ºi neutronii se
combinã ºi apar nucleele de hidrogen, deuteriu, heliu ºi litiu.
Electronii liberi interacþioneazã puternic cu fotonii, astfel cã
Universul este opac. Am putea sã-l asemuim cu o ceaþã din
care lumina nu poate sã iasã. Abia dupã vreo 380.000 de ani
universul se dilatã suficient, iar temperatura scade destul de
mult pentru ca electronii sã fie capturaþi de nucleele sin-
tetizate dupã cele trei minute de la Big Bang. În acest moment
Universul devine transparent. Un flux de radiaþii intens, cu
temperatura echivalentã de circa 3.000 K, este emis în acest
moment. În timp, datoritã expansiunii Universului tempe-
ratura acestei „lumini” iniþiale a scãzut la numai 2,7 K. Acest
fond de radiaþii primordiale îl mãsurãm acum cu WMAP.
Polarizarea radiaþiei cosmologice ºi primele stele
Revenind la WMAP, vom spune cã în rezultatele pre-
zentate în februarie 2003 aveam, de fapt, o hartã de tempe-
29
Universul
raturi care prezenta fluctuaþii foarte mici, dar semnificative,
de ordinul a 200 microK. Aºa cum spuneam mai devreme
tocmai aceste fluctuaþii reprezintã urma „seminþelor” din care
aveau sã aparã mai târziu galaxiile, stelele. Dacã fondul cos-
mic de radiaþii ar fi fost perfect omogen, atunci Universul ar
fi acum o uriaºã supã de atomi de hidrogen, heliu ºi litiu, sin-
gurii sintetizaþi pe parcursul primelor sute de mii de ani de
existenþã ai Universului nostru. Rezultatele din 2003 confir-
mau teoria, dar ele nu erau de ajuns. Aveam nevoie de o pre-
cizie mai bunã. În plus unele teorii indicau necesitatea ca
acest fond de radiaþii sã fie polarizat, adicã undele electro-
magnetice, simplist vorbind, sã vibreze într-un singur plan.
Pentru aceasta oamenii de ºtiinþã care folosesc WMAP au fost
nevoiþi sã recurgã la tot soiul de artificii tehnologice subtile.
Practic, întreg softul aparatelor de la bordul WMAP a fost
rescris. Astfel s-a putut creºte precizia de mãsurare de 100 de ori!
Acum vine obiºnuita noastrã analogie. Unii dintre dum-
neavoastrã sunt pescari. De obicei este bine sã pescuieºti în
locurile în care balta are peºte. Numai cã nu se prea poate
vedea dincolo de luciul apei, vã împiedicã lumina reflectatã
de cãtre suprafaþa lacului. Ar fi o soluþie sã vedeþi dincolo de
suprafaþã, în adâncimea apei? Existã una, dacã se întâmplã sã
cunoaºteþi puþinã fizicã. Astfel aþi ºti cã lumina reflectatã este
polarizatã. Este suficient sã luaþi un filtru polarizor, care lasã
numai lumina polarizatã într-un anume plan. Astfel puteþi
„obtura” reflexia, strãlucirea nedoritã ºi sã vedeþi în adâncul
apei. Lyman Page, fizician la Universitatea Princeton, remar-
ca, în cazul lui WMAP, cã „pe noi ne-a interesat strãlucirea”.
Sã vedeþi de ce. Între noi ºi momentul de la 380.000 de ani de
la Big Bang existã, conform teoriei, un nor, o ceaþã de elec-
troni rezultaþi din activitatea primelor stele apãrute în Uni-
vers. Aceastã ceaþã de electroni produce polarizarea radiaþiei
cosmologice, prin mecanisme asemãnãtoare reflexiei. (De
fapt este vorba despre împrãºtierea fotonilor de cãtre electro-
nii aflaþi între noi ºi fondul cosmologic de radiaþii.) Dacã vom
putea determina direcþiile de polarizare a radiaþiei de fond,
atunci vom putea afla lucruri interesante. De exemplu, putem
30
sã determinãm momentul apariþiei primelor stele. Despre ele
vom scrie noi un subcapitol întreg. Pânã la WMAP se avansa
ca datã a naºterii primelor stele undeva în prima sutã de mi-
lioane de ani de dupã Big Bang. Alte date mãreau intervalul
la 200 de milioane de ani. Or, tocmai aici WMAP ne-a adus
precizãri. Noile date ne-au permis sã „vedem” polarizarea ra-
diaþiei de fond. De aici s-a obþinut o nouã valoare: primele
stele au apãrut la 400 milioane de ani dupã Big Bang. Dacã
ne-am opri aici ºi încã ar fi o informaþie extraordinarã. Numai
cã harta direcþiilor de polarizare a radiaþiei cosmologice ne
mai ajutã la ceva. Cu ajutorul ei putem elimina, prin calcul,
efectele parazite ale „ceþii de electroni” de care aminteam mai
sus. Obþinem astfel o hartã mult mai precisã a fondului cos-
mologic de radiaþii. Aceastã nouã hartã ne oferã prima confir-
mare palpabilã a teoriei inflaþionare, confirmare aºteptatã de
mai bine de 25 de ani.
Perioada inflaþionarã
Teoria Big Bang-ului, cea clasicã, explicã destul de bine
fondul cosmologic de radiaþii ºi originea elementelor uºoare.
Totuºi ea nu poate rãspunde la câteva întrebãri fundamentale.

l De ce este Universul, la scarã mare, este atât de uniform?


l De ce sunt atât de mulþi fotoni în Univers?
l Ce proces fizic a produs fluctuaþiile iniþiale în densitatea
materiei?

La aceste întrebãri încearcã sã rãspundã teoria inflaþio-


narã, dezvoltatã de Alan Guth, Andrei Linde, Paul Steinhardt
ºi Andy Albrecht. Aceastã teorie presupune o perioadã de ex-
pansiune extrem de rapidã (o expansiune exponenþialã) ime-
diat dupã declanºarea Big Bang-ului. Pentru a descrie aceastã
expansiune mã voi folosi de minunata carte Melodia secretã
– ºi omul a creat Universul, scrisã de astrofizicianul Trinh
Xuan Thuan, carte apãrutã la editura Eonul dogmatic în 2005.
„Cum a fost posibil ca regiuni diametral opuse ale cerului,
aparent fãrã niciun contact vizibil, sã îºi coordoneze proprie-
31
Universul
tãþile cu o precizie atât de mare?” De fapt, dacã expansiunea
ar fi fost una normalã, ºi nu una exponenþialã, inflaþionarã,
am fi avut un Univers de coºmar pentru minþile noastre,
deoarece proprietãþile lui ar fi fost diferite în funcþie de punc-
tul în care ne-am fi aflat. „Dupã inflaþie întreg Universul obser-
vabil abia avea dimensiunile unei portocale, adicã aproxima-
tiv 10 cm. [...] Deoarece în faza inflaþionarã el a crescut de 1050
ori, el era parte dintr-un mic spaþiu cu diametrul de 10-49 cm,
adicã de miliarde de miliarde de miliarde de ori mai mic decât
nucleul unui atom. Acest Univers de început (la 10-35 s) era
atât de mic, încât fiecare parte infinitezimalã pe care o conþi-
nea era în contact cu fiecare dintre celelalte. Lumina, care era
calea de comunicaþie preferatã între aceste regiuni ºi care cã-
lãtorea cu viteza de 300.000 km/s, parcursese deja 10-25 cm,
chiar dacã a avut la dispoziþie timpul infinitezimal de 10-35 s.
Zona posibilã de comunicaþie era deja de un milion de miliar-
de de miliarde de ori mai mare decât Universul ºi diversele
regiuni nu întâlneau nicio problemã în a-ºi coordona proprie-
tãþile pentru a fi perfect asemãnãtoare. Dupã inflaþie, la 10-32
s, regiunile universului-portocalã nu mai sunt în contact unele
cu altele, dar ele îºi «amintesc» faptul cã au fost.” Se pare cã
faptul cã Universul observabil este plat, adicã euclidian, este
explicatã tot de aceastã fazã inflaþionarã, deoarece „geo-
metria spaþiului s-a aplatizat în timpul inflaþiei, aºa dupã cum
suprafaþa unui balon se aplatizeazã atunci când balonul se
umflã. Suntem cu toþii conºtienþi de faptul cã o sferã are o
curburã cu atât mai micã cu cât raza sa este mai mare. Cres-
cându-ºi dramatic dimensiunea, Universul devine plat.”.
Vreau sã precizez un lucru. Un Univers plat nu este unul plan,
ca o foaie de hârtie. Este doar unul euclidian, unul în care, de
pildã, suma unghiurilor unui triunghi este de 180 de grade.
Dar numãrul mare de fotoni din Univers? Dar fluctuaþiile
iniþiale în densitatea materiei? La aceste întrebãri rãspunsul
ne vine tot de la teoria inflaþionarã. Explicaþia fizicã riguroasã
este dificil de dat într-o carte de popularizare a ºtiinþei. Vom
spune doar cã întreaga materie din Universul cunoscut este
rezultatul unui fenomen extraordinar. La momentul t=10-43 s,
32
adicã la momentul din care fizica noastrã poate oferi rãs-
punsuri, întregul Univers avea numai 10-33 cm ºi o tem-
peraturã enormã, 1043 K! Materia nu existã, existã numai vi-
dul cuantic. Este momentul în care apare spaþiu-timpul ºi gra-
vitaþia. Teoria inflaþionarã ne vorbeºte despre fluctuaþii în vi-
dul cuantic, fluctuaþii care duc la apariþia de perechi de
particule ºi antiparticule virtuale, de perechi de particule ºi
antiparticule fantomã. Ceva se întâmplã ºi spaþiul explo-
deazã. La momentul t=10-35 s Universul îºi scade tempe-
ratura de 10.000 de ori, forþa nuclearã slabã se separã acum
de forþa electrostaticã. Universul începe sã „cristalizeze”
eliberând o mare energie cãtre vidul cuantic, ceea ce declan-
ºeazã inflaþia de care aminteam mai devreme. Între t=10-35 s
ºi t=10-32 s Universul creºte de 1050 ori! În aceastã perioadã
particulele ºi antiparticulele fantomã devin reale. Apar
quarcii, electronii, neutrinii ºi antiparticulele lor. Începe un
proces frenetic de anihilare, rezultând fotoni. Aceºtia, la
rândul, lor dispar aproape imediat, pentru a se transforma în
perechi de particulã-antiparticulã. Este mai mult decât un
infern. Dar se întâmplã ceva, ceva aproape straniu. Natura
favorizeazã materia. Existã un mic excedent de materie, astfel
la fiecare miliard de antiquarci existã un miliard de quarci
plus unul. Astfel materia învinge, pe mãsurã ce Universul
continuã sã se rãceascã. Dar pentru fiecare quark avem 1
miliard de fotoni. Aceasta este explicaþia datã de teoria
inflaþionarã pentru numãrul mare de fotoni din Univers. Cât
despre fluctuaþiile în densitatea materiei, tot teoria inflaþionarã
ne spune cã ele sunt rezultatul fluctuaþiilor iniþiale din vidul
cuantic din care a explodat Universul... ªi sã vã mai spunem
ceva, un lucru ce ar putea pãrea cã þine de SF: teoria inflaþionarã
prevede existenþa universurilor paralele!
Ce aduce nou WMAP? Aici este punctul cel mai important
al expunerii noastre. Noua hartã a radiaþiei cosmologice confir-
mã, pentru prima oarã, modelul inflaþionar al Big Bang-ului.
Practic ea ne lasã sã „vedem” pânã cãtre momentul de început
al Universului. Reacþiile fizicienilor nu s-au lãsat aºteptate. Ei
remarcau cu entuziasm cã „Este o zi mare pentru cosmolo-
33
Universul
gie” (Andrei Linde, acum profesor la Stanford, unul dintre
întemeietorii teoriei inflaþionare), „Am depãºit o limitã” (Da-
vid N. Spergel, profesor la Princeton), „Este prima dovadã
pentru inflaþie” (Michael Turner, cosmolog la Universitatea
din Chicago). Cât despre Alan Guth, profesor la MIT, cel
care „inventat” teoria inflaþionarã, el s-a mulþumit sã zâm-
beascã pentru sine, în timp ce strãbãtea de-a lungul ºi de-a la-
tul sala în care se desfãºura o conferinþã de fizicã...
Aceasta a fost întâmplarea pe care am þinut sã v-o po-
vestim. În ceea ce ne priveºte, credem cã a mai fost fãcut un pas
cãtre cunoaºtere, un pas cãtre începutul Universului. Cu si-
guranþã lucrurile nu se vor opri aici. În câþiva ani ESA va lansa
un nou satelit, Planck, care va avea aceeaºi misiune ca WMAP:
scrutarea începuturilor lumii. Acela va fi un instrument mult
mai perfecþionat decât WMAP ºi se va apropia de limitele
fizice de mãsurare. Vom avea rãspunsuri suplimentare la în-
trebãri. Dar aceasta este o altã întâmplare din fascinantul uni-
vers al ºtiinþei, o întâmplare pe care, cu mare nerãbdare,
aºteptãm sã v-o povestim. Deocamdatã sã trecem cãtre...

Primele stele
Universul la începutul sãu. Au trecut 380.000 de ani
de la Big Bang ºi abia acum temperatura a scãzut su-
ficient de mult pentru a putea vorbi despre atomi, atomi
de hidrogen, heliu ºi ceva litiu. Era ºi multã luminã aco-
lo, luminã pe care o mai detectãm ºi astãzi, sub forma ra-
diaþiei relicte, faimoasa radiaþie de fond de 3 K. Raza de
curburã a Universului este de numai 15.000.000 zile lu-
minã. Un Univers spectaculos ºi misterios despre care
abia în ultimii ani am început sã îl „vedem” cu ajutorul
sondelor spaþiale. Una dintre ele, WMAP, ne-a transmis
imagini spectaculoase. Acum putem schiþa scenariul naº-
terii fabricilor de atomi ale Universului, putem povesti
despre primele stele...
Pustietatea
Nu ne-ar fi greu sã ne imaginãm un cer pustiu de stele, aºa
cum era la începuturile Universului. Un Univers trist... De
fapt apariþia stelelor rãmâne în continuare un teren fertil pen-
34
tru ipoteze, câtã vreme nu vom observa direct o stea creatã
din materia primordialã. ªtim acum cã Universul are 13,7 mi-
liarde de ani vechime (vârstã calculatã de cãtre oamenii de
ºtiinþã pe baza datelor transmise de WMAP). Cunoaºtem ºi
vârsta celei mai bãtrâne planete din Univers: aproximativ 12,7
miliarde de ani. Deci undeva, în intervalul de 1 miliard de ani
de la naºterea lumii, au apãrut primele stele. Din ce? Cum?
Rãspunsurile la aceste întrebãri scurte nu sunt uºor de dat.
Avem nevoie, pe lângã modele teoretice, de date rezultate din
observaþie. ªi tocmai în zona observaþiei astronomice, care
þine locul experimentului din fizicã, datele disponibile sunt
aproape nule. Sã explicãm un pic situaþia existentã în prezent.
Spuneam în deschiderea acestui articol cã la începuturile
sale Universul era alcãtuit din mult hidrogen ºi ceva urme de
elemente uºoare, cum sunt heliul ºi litiul. Elementele mai
grele au apãrut mai târziu, fiind fabricate în miezul primelor
stele. De aici apare prima noastrã dificultate. Cãutãm în Uni-
vers nori de materie interstelarã primordialã, care nu ar trebui
sã conþinã elemente grele. Calea de care dispunem în prezent
este aceea de a analiza lumina ce ne vine de la cele mai în-
depãrtate galaxii. ªi constatãm cã acolo existã deja materie
fabricatã în stele, deci nu avem de-a face cu materia primor-
dialã. Ne-am putea gândi cã o vom descoperi undeva, în afa-
ra galaxiilor, sub forma unor aglomerãri de gaz intergalactic.
Numai cã ºi aceastã cãutare nu a dat rezultate. Practic, a fost
analizatã lumina ce ne soseºte de la cele mai îndepãrtate cor-
puri cereºti: quasarii. Aceasta a traversat numeroºi nori in-
tergalactici pânã sã ajungã la noi. Dar ºi aceastã mãsurãtoare
a eºuat în descoperirea materiei începutului de Univers. În
norii intergalactici existã deja elemente grele!
Problema
Iatã o situaþie complicatã. Avem informaþii destul de bune
despre Universul la 380.000 ani de la Big Bang. Dar nu ºtim
nici cum arãtau primele stele, nici cum s-au format. Nu ºtim
pentru cã, repetãm, nu le putem observa direct, deocamdatã.
Pentru a gãsi rãspunsuri, mãcar ipotetice, oamenii de ºtiinþã au
la dispoziþie o unealtã foarte puternicã: modelarea matematicã,
adicã simularea cu ajutorul ecuaþiilor a evoluþiei sistemelor.
35
Universul
Înainte de a prezenta rezultatele la care s-a ajuns în pre-
zent, credem cã este util sã vã povestim câte ceva despre di-
ficultãþile care au trebuit sã fie depãºite.
Atunci când se formeazã o stea este necesarã existenþa
unui nor de materie care sã se comprime datoritã gravitaþiei.
Nicio problemã. Imaginile transmise de WMAP ne aratã cã
încã de la începuturi în Univers existau fluctuaþii de densitate
a materiei iniþiale, deci apãruserã deja aglomerãri uriaºe.
Avem totuºi o micã problemã. Atunci când norul inter-
stelar se comprimã temperatura acestuia creºte foarte mult
(legea este valabilã pentru orice gaz). Asta înseamnã cã avem
o creºtere a vitezei medii a componentelor gazului, ceea ce ar
trebui sã anuleze procesul de comprimare. În zilele noastre
acest surplus de energie este evacuat prin intermediul mo-
leculelor de apã (vom aborda mai târziu ºi subiectul apei din
Univers) ºi de monoxid de carbon, componente inexistente în
acele vremuri de început... Ne putem gândi cã evacuarea cãl-
durii s-a fãcut prin intermediul hidrogenului molecular. Dar
hidrogenul molecular se formeazã cu ajutorul prafului inter-
stelar, printr-un fel de condensare. Iar praf interstelar nu exis-
ta în acele timpuri. Iatã cum ne învârtim în jurul aceleiaºi pro-
bleme, a cãrei rãspuns, ce rezultã din modelãri, ar putea fi
acela cã totuºi poate apãrea steaua ºi în absenþa elementelor
mai grele, printr-un mecanism foarte ineficient. Adicã printr-o
mare risipã de materie. ªi mai trebuie sã existe ceva... trebuie
sã existe ceea ce fizicienii numesc materie întunecatã, o
materie stranie, care în prezent, la scara Universului, face ca
expansiunea Universului sã fie acceleratã.
Modelarea
Cum ar putea arãta un asemenea scenariu? Pentru a rãs-
punde ne-am folosit de modelãrile realizate de cãtre cercetãtorii
Greg Bryan, de la MIT, Michael Norman, de la Universitatea Cali-
fornia-San Diego, ºi Richard Larson, de la Universitatea Yale.
Procesul prin care s-au nãscut primele stele a început rela-
tiv repede dupã Big Bang, undeva în intervalul cuprins între
13 milioane ºi 100 milioane de ani dupã Big Bang (între timp
data naºterii primelor stele a fost plasatã la 400 milioane de
36
ani de la Big Bang, dar modelul matematic rãmâne valabil).
Iniþial s-au produs mici fluctuaþii de densitate în structura
Universului. La 100 milioane de ani (repetãm: noile date in-
dicã 400 milioane de ani) de la apariþia Universului materia
întunecatã a început sã se concentreze în zonele în care den-
sitatea era mai mare, atrãgând cu sine atomi de hidrogen. O
micã parte a acestora s-au apropiat atât de mult, încât au în-
ceput sã formeze molecule, luând astfel naºtere mari nori mo-
leculari cu diametrul cuprins între 10 ºi 1.000 parseci (un par-
sec este egal cu 3,6215 ani luminã sau, în kilometri, un parsec
este egal cu 3,0856 x 1013 km). Masa acestora a fost de or-
dinul masei a o mie de sori. În etapa urmãtoare începe com-
primarea gravitaþionalã a acestei aglomerãri de gaz. Dupã câ-
teva milioane de ani, temperatura ºi presiunea din centrul no-
rului molecular ating valori suficient de mari pentru a declan-
ºa reacþiile termonucleare. Apare prima stea. Modelãrile in-
dicã pentru ea o masã cuprinsã între 100 ºi 250 mase solare.
O stea cu adevãrat uriaºã. Dar stelele uriaºe ard foarte repede.
În centrul lor reacþiile termonucleare se desfãºoarã într-un
ritm de-a dreptul infernal. ªi se mai întâmplã cã stelele mari
trãiesc puþin, foarte puþin, dacã facem comparaþia cu Soarele
nostru. Explodeazã repede stelele uriaºe ºi aruncã în Univers
materie nouã, în care vom gãsi ºi elementele mai grele, care
uºureazã naºterea de noi aºtri ºi apariþia primelor planete. Dar
prin explozie nu se evacueazã decât ceva mai puþin de jumã-
tate din masa stelei iniþiale, restul se aglomereazã în centrul
stelei moarte, formând o gaurã neagrã supermasivã. Procesul
de mai sus ar putea explica prezenþa gãurilor negre în centrul
galaxiilor, despre care vom vorbi în altã parte.
Acesta a fost un posibil scenariu al formãrii primelor stele,
pe care l-am simplificat foarte mult. Se dau rãspunsuri la
multe întrebãri, dar nu ºtim încã dacã sunt cele corecte. Pro-
babil cã în anii ce vor veni vom dispune de modele mai de-
taliate ºi mai precise. Dar, oricum ar fi modelele matematice,
este necesarã observaþia, verificarea. Instrumentele noastre
de astãzi nu ne pot ajuta, dar putem avea speranþe pentru vii-
tor. Dacã nu se schimbã în rãu ceva pe la NASA în anii viitori
37
Universul
(mai exact în 2009) va fi lansat în spaþiu NGST (Next Gene-
ration Space Telescope), o unealtã minunatã, cu o oglindã de
8 m (de comparat cu cei 2,4 m ai lui Hubble), care ne va oferi
imagini detaliate ale galaxiilor aºa cum erau ele acum multe
miliarde de ani. Atunci vom avea confirmãri sau infirmãri ale
scenariului prezentat mai sus.
Pe mine mã frãmântã altceva. Spuneam cã cea mai bãtrânã
planetã din Univers a apãrut la numai un miliard de ani de la
Big Bang. Planetele au apãrut foarte repede în Univers. Este
posibil sã fi apãrut ºi viaþa într-un Univers tânãr?

Materia întunecatã, energia întunecatã


ªtirile care le primim în ultimii ani despre Univers
sfideazã logica, sfideazã modul nostru de a vedea lumea.
Credeam într-un Univers în care materia cu care suntem
obiºnuiþi este predominantã. Numai cã lucrurile nu stau
în niciun fel aºa. Numai 4-5% din Univers este alcãtuit
din materie, din materia aceasta din care noi înºine
suntem fãcuþi. Restul de 95%? Nimeni nu ºtie
deocamdatã ce reprezintã aceste 95%. Se vorbeºte despre
materie întunecatã ºi energie întunecatã, dar aceste
sintagme vor doar sã acopere ceva ce nu cunoaºtem încã.
Ipoteza materiei întunecate s-a nãscut din constatãrile as-
trofizicienilor. Aceºtia au un mare avantaj: dispun de cel mai
mare laborator cu putinþã. Un laborator în care ei nu pot or-
ganiza experimente, dar în care pot observa fenomene ciudate,
care trebuie sã îºi gãseascã explicaþia. Iar în acest imens labo-
rator se întâmplã lucruri care nu prea pot fi explicate cu ajutorul
a ceea ce ºtim acum. De fapt, misterul este destul de vechi.
Iatã un exemplu, vechi de cinci decenii. Prin 1933 un as-
trofizician german, pe numele sãu Fritz Zwiky, studia miº-
carea galaxiilor îndepãrtate încercând sã le estimeze masa,
mãsurându-le strãlucirea. Apoi a folosit diferite alte metode
de estimare, bazate pe viteza de rotaþie a galaxiilor, ºi a ajuns
la niºte rezultate aiuritoare: masa roiurilor galactice îndepãr-
tate era de 400 de ori mai mare decât cea calculatã iniþial.
Discrepanþa dintre masa calculatã ºi cea estimatã a cãpãtat ºi
38
un nume: „Problema masei lipsã”. Problema nu este rezolvatã
nici în prezent ºi, mai mult decât atât, ea s-a complicat. ªi s-a
complicat mai mult din 1998, când astrofizicienii au fãcut un
anunþ extraordinar, care a fãcut obiectul primului nostru sub-
capitol. Expansiunea Universului se accelereazã!
A sosit acum momentul unor scurte precizãri. Relativita-
tea generalizatã postuleazã cã prezenþa unei mase oarecare
curbeazã spaþiul. Analogia care descrie acest postulat este
deja clasicã: cea a unei bile aflatã pe o coalã perfect elasticã.
Dar Teoria generalizatã a Relativitãþii poate fi aplicatã în ca-
zul întregului Univers, caz în care vom putea stabili structura
spaþiu-timpului la scarã mare. Trebuie numai sã cunoaºtem
cât mai bine felul în care masa ºi energia sunt distribuite în
Univers. Simplificând la maximum modelul cosmologic pu-
tem spune cã, dacã densitatea materiei în Univers este mai
micã decât 2 x 10-23 g/cm3, atunci curbura Universului este
negativã (pe o suprafaþã cu curburã negativã dreptele paralele
se îndepãrteazã una de alta, iar suma unghiurilor unui tri-
unghi este mai micã de 180 grade). Dacã densitatea materiei
este egalã cu valoarea de mai sus, atunci curbura Universului
este nulã, avem de-a face cu un Univers plat (în acest caz sunt
valabile teoremele geometriei euclidiene). ªi, în sfârºit, dacã
densitatea este mai mare decât cea indicatã mai devreme,
atunci curbura Universului este pozitivã (cum este cea a unei
sfere, iar în acest caz nu existã drepte paralele ºi suma un-
ghiurilor unui triunghi este mai mare de 180 grade).
În discuþia noastrã mai existã un aspect important: legã-
tura dintre densitatea medie a materiei în Univers ºi viteza sa
de expansiune. Într-un Univers alcãtuit numai din materie,
masele se vor atrage reciproc, ceea ce va constitui o frânã în
calea dilatãrii, care ar trebui sã încetineascã pe mãsura trece-
rii timpului. Dar teoria relativitãþii vorbeºte despre o echiva-
lenþã între materie ºi energie, motiv pentru care modelele de
Univers trebuie sã þinã cont de o eventualã densitate de ener-
gie diferitã de zero, la scara Universului. De altfel, în mode-
lul lui Einstein, pentru ca Universul sã fie staþionar (adicã sã
nu se dilate sau sã se contracte) a fost introdus un termen su-
39
Universul
plimentar, faimoasa constantã cosmologicã λ. Aceastã con-
stantã joacã un rol foarte important: în anumite condiþii, den-
sitatea de energie fiind diferitã de zero, ar apãrea o forþã re-
pulsivã, care ar contrabalansa efectele gravitaþionale. ªtim deja,
datoritã lui Hubble, cã Universul se aflã în expansiune. Acum sã ne
reamintim constatarea din 1998, conform cãreia aceastã expan-
siune se accelereazã. Ceva trebuie sã provoace acest fenomen. Ce?
Rãspunsurile se aflã deocamdatã la stadiul ipotezelor. Un
lucru este cert. Materia aceasta, cu care suntem noi obiºnuiþi,
pe care o putem vedea sau pipãi, reprezintã doar o foarte micã
parte din compoziþia întregului Univers, doar vreo 4%! Res-
tului, pânã la 100%, i se adaugã cuvântul „întunecat”: materie
întunecatã, energie întunecatã, asta ca sã sublinieze mai mult
misterul. Dar de unde ºtim cã avem numai 4% materie obiº-
nuitã? Vorbeam mai sus despre curbura Universului, care de-
pinde de densitatea de materie. Iar curbura Universului a
putut fi determinatã cu o precizie suficient de bunã, prin mã-
surãtori efectuate asupra fondului cosmologic de radiaþii.
Acest fond de radiaþii reprezintã prima „pâlpâire” a Univer-
sului, la aproximativ 380.000 de ani dupã Big Bang (pânã în
acel moment densitatea ºi temperatura acestuia erau atât de
mari încât niciun foton nu putea „circula” liber, Universul era
opac). Mãsurãtorile au fost fãcute de-a lungul timpului cu
sonda spaþialã COBE, a urmat mãsurãtorile experimentului
Boomerang (care s-a folosit de baloane ridicate în stratosferã)
ºi apoi, în 2003, mãsurãtorile efectuate de WMAP (Wilkinson
Microwave Anisotropy Probe). Interpretarea tuturor acestor
rezultate a dus la o concluzie clarã. Trãim într-un Univers plat,
adicã într-un Univers în care este valabilã geometria euclidianã.
Dacã Universul este euclidian, atunci trebuie sã avem o
anumitã densitate de materie, a cãrei valoare am indicat-o
mai sus. Iar dacã facem comparaþia cu ceea ce mãsurãm di-
rect obþinem o valoare foarte micã, de numai 4% din ceea ce
ar trebui, pentru a ne da un Univers plat... Revenim la ideea
noastrã: trebuie sã mai existe ceva. Ar trebui sã putem explica
acest „ceva” apelând la ipoteze.
Ne este foarte uºor sã ne gândim cã avem de-a face cu
materie obiºnuitã, dar care nu este accesibilã instrumentelor
40
noastre. Este vorba despre ceea ce astrofizicienii numesc
MACHOs (Massive Astrophysical Compact Halo Objects).
Candidate pentru acest tip de materie întunecatã ar putea fi
gãurile negre primordiale, despre care vom vorbi de îndatã ce
terminãm acest capitol. Acestea ar fi putut fi „fabricate” în
numãr suficient de mare în perioada timpurie a Universului,
astfel încât sã-l influenþeze ºi în prezent, ducând la mani-
festãrile neaºteptate pe care le-am descris mai sus. Aceste
MACHOs ar mai putea fi ºi altceva: pitice maro sau planete
gigante, care nu emit luminã proprie. Acest tip de obiecte
sunt analizate cu atenþie de cãtre astrofizicieni, dar mai existã
o ipotezã, mai fascinantã ºi mai plinã de perspective de ne-
bãnuit în prezent.
Este vorba despre WIMPs (Weakly Interacting Massive
Particles), care poartã nume, deocamdatã, neobiºnuite nouã:
neutralino, axoni etc. Aceste particule ipotetice ar avea capa-
citatea de a nu interacþiona decât foarte slab cu materia
obiºnuitã. Astfel, este posibil ca în fiecare clipã trupurile
noastre sã fie strãbãtute de milioane de asemenea particule în
fiecare secundã, particule ce cãlãtoresc cu milioane de km/h,
fãrã ca acestea sã interacþioneze cu materia din care suntem
alcãtuiþi. Nici mãcar Pãmântul sau corpurile cereºti cele mai
masive nu ar fi un obstacol pentru WIMPs. De fapt, avem de-
tectat deja asemenea particule care interacþioneazã slab: neu-
trinii. Numai cã neutrinii au masã neglijabilã, în timp ce
WIMPs, aºa cum le aratã ºi numele, ar trebui sã fie particule
masive. Sã nu credeþi cã aceste particule au fost scoase din
vreun joben de cãtre astrofizicieni. Ele sunt prevãzute de cã-
tre cea mai modernã ºi exoticã ramurã a fizicii, cea a super-
stringurilor. Aceastã teorie încercã sã unifice forþele naturii fo-
losindu-se de un Univers multidimensional (ºapte dimensiuni
suplimentare se adaugã celor cu care suntem noi obiºnuiþi).
Pentru frumuseþea ipotezelor din teoria superstringurilor vom
deschide o micã parantezã. Este bine sã ºtiþi cã, potrivit aces-
tei teorii, la dimensiuni foarte mici, undeva în jurul a 10-35m,
particulele elementare dispar. Rãmân numai niºte mici defor-
mãri ale spaþiului, un soi de corzi ce vibreazã într-un spaþiu
41
Universul
cu 11 dimensiuni (de aici vine ºi numele de teoria super-
stringurilor). Ei bine, particulele elementare sunt tocmai re-
zultatul combinãrii acestor corzi. Altfel spus materia însãºi
este rezultatul combinãrii unor vibraþii la scarã subcuanticã.
Încheiem aici mica noastrã parantezã.
Revenind acum la materia întunecatã trebuie sã ne punem
obiºnuita întrebare: cum am putea verifica o asemenea ipo-
tezã? Una dintre cãi ar fi sã fabricãm noi înºine materie
întunecatã. Este posibil aºa ceva? Se pare cã da, deoarece în-
cepând cu 2007 la CERN, în Elveþia, va fi pus în funcþiune un
superaccelerator de particule, în inelul cãruia se vor ciocni
protoni ºi antiprotoni de foarte mare energie, energie încã
neatinsã pe Terra. Se sperã cã în urma acestor ciocniri vom
gãsi urmele clare ale materiei întunecate. ªi mai existã o cale.
Deºi, aºa cum spuneam, particulele WIMPs interacþioneazã
foarte slab cu materia, totuºi aceastã interacþiune se produce.
Mai multe grupe de cercetãtori din lumea întreagã au propus
diferite metode pentru a o detecta. Imaginaþi-vã un cristal în
care atomii sunt aproape „îngheþaþi”, prin aducerea lui la tem-
peraturi cât mai apropiate de zero absolut. Apoi vom urmãri
ce se întâmplã cu atomii din reþeaua cristalinã, deoarece în ur-
ma interacþiei cu WIMPs vom avea o foarte uºoarã creºtere a
agitaþiei acestor atomi. Desigur, precizia de mãsurare este
esenþialã într-un asemenea experiment, deoarece, sã nu ui-
tãm, WIMPs înseamnã particule masive care interacþioneazã
slab cu materia obiºnuitã.
Dacã pânã acum am vorbit despre materia întunecatã,
trebuie sã ne oprim puþin ºi asupra energiei întunecate, vino-
vatã, aºa cum se arãta mai înainte, de accelerarea expansiunii
Universului. Aici lucrurile sunt ºi mai complicate, de aceea
noi le vom simplifica. Întâi vom face o afirmaþie: vidul nu es-
te vid ºi nici nu poate fi vid. Acolo se produc fluctuaþii la sca-
rã cuanticã, apar ºi dispar particule, existã deci energie, nu-
mitã chiar aºa: energia vidului. Iar aceastã energie calculatã
de fizicieni este cu 120 de ordine de mãrime mai mare decât
cea calculatã de cosmologi. Diferenþa este uriaºã ºi pune mari
probleme oamenilor de ºtiinþã. Iar aceastã energie a vidului
42
este cel mai bun candidat pentru energia întunecatã, care ar
trebui sã reprezinte aproximativ 73% din întregul Univers. O
valoare uriaºã pentru ceva ce nu ºtim, deocamdatã, ce repre-
zintã. Dar ºi în acest caz vom avea, în anii ce vin, expe-
rimentele corespunzãtoare. De fapt, se va relua un experiment
mai vechi, realizat încã din 1948 de cãtre fizicianul olandez
H.G.B. Casimir. Acesta a folosit douã plãci de aluminiu pla-
sate în vid, foarte aproape una de alta. Între ele au apãrut forþe
de atracþie ºi de respingere (foarte slabe) care oglindeau toc-
mai fluctuaþiile de energie la nivelul cuantic al vidului. În anii
noºtri avem la dispoziþie un instrument mult mai sensibil:
joncþiunea Josephson. Cu ajutorul acesteia se pot mãsura
fluctuaþiile din vidul cuantic, atunci când este rãcitã pânã în
apropiere de 0 K. Aºteptând rezultatele acestor experimente,
trebuie sã mai introducem, în fugã, un cuvânt nou: quintesen-
þa, a cincea esenþã, dincolo de elementele-standard ale alchi-
miºtilor: pãmântul, aerul, focul ºi apa. Acesta ar putea fi cu-
vântul ce va fi folosit în viitor pentru a numi energia întu-
necatã. ªi credem cã acest cuvânt ilustreazã foarte bine ceea
ce ºtim acum. ªtim cã ne aflãm în faþa unui mare mister care
trebuie sã-ºi gãseascã rezolvarea. Acesta este rostul ºtiinþei.

Gãurile negre primordiale


Vã vom povesti despre gãurile negre primordiale, care
s-au format cândva, la începutul Universului nostru.
Vorbim despre gãurile negre din pricinã cã s-ar putea ca
ele sã ne ajute sã construim cãrãrile prin care, peste ani,
vom cãlãtori cãtre cele mai îndepãrtate galaxii.
Cât de micã poate fi o gaurã neagrã? ªtim, aproape sigur,
cã în centrul galaxiilor se aflã gãuri negre supermasive, cu
masa echivalentã cu câteva sute de milioane de mase solare.
Dar cât de micã ar putea fi o gaurã neagrã? Teoria spune cã
cea mai micã gaurã neagrã cu putinþã ar trebui sã aibã diametrul
de 10-33 cm, cãruia i-ar corespunde o masã de 2 x 10-2 g. Adicã
ar avea o dimensiune mai micã decât a particulelor elementare
43
Universul
ºi o masã de miliarde de miliarde de ori mai mare decât a ori-
cãrei particule elementare cunoscute nouã.
Istoria gãurilor negre nu este chiar nouã, ea datând încã de
pe vremea lui Laplace, care a arãtat cã ar putea exista corpuri
cereºti cu o masã atât de mare încât nici mãcar razele de lu-
minã sã nu le poatã pãrãsi, din pricina forþei gravitaþionale
uriaºe. Dar, oricât de mare ar fi fost intuiþia marelui astronom
francez, el nu avea cum sã bãnuiascã câtã stranietate poartã
cu sine asemenea corpuri cereºti. A trebuit ca geniul unui
Einstein sã schimbe fizica ce stãtuse la baza ipotezei lui La-
place: fizica newtonianã. ªi aceastã fizicã nouã, creatã de
Einstein, a adus cu sine un ºir lung de noi teorii, printre care
ºi cele referitoare la gãurile negre. Nu vom intra în detalii, ci
ne vom referi de acum înainte strict la subiectul nostru.
În 1974 geniul fizicii ce poartã numele de Stephen Haw-
king, cãutând sã înþeleagã proprietãþile gãurilor negre la nivel
cuantic, a enunþat ipoteza existenþei gãurilor negre primor-
diale, ale celor de la începutul timpului. Acestea, apãrute cu
mult timp în urmã, ar dispãrea acum, inundând spaþiul cu iz-
bucniri de particule de energie foarte înaltã. Ipoteza a fost pri-
mitã cu mult scepticism, aºa cum se întâmplã adesea în ºti-
inþã. Dar tot în ºtiinþã se întâmplã cã, atunci când faptele tind
sã confirme ipotezele, ipotezele sunt acceptate.
ªi se mai întâmplã cã interesul oamenilor de ºtiinþã pentru
aceste obiecte tinde sã creascã, deoarece ei ar putea fi can-
didaþii perfecþi pentru a explica materia întunecatã, cea care,
conform informaþiilor transmise de cãtre sonda WMAP, alcã-
tuieºte cea mai mare parte a Universului nostru. Aceastã mis-
terioasã materie întunecatã ar explica foarte bine ceva ciudat:
expansiunea Universului se accelereazã, în loc sã se înceti-
neascã. Iar gãurile negre primordiale, în mãsura în care ar
putea fi detectate, ar reprezenta un laborator ideal pentru
testarea celor mai noi teorii din fizicã, cele care încearcã sã
unifice mecanica cuanticã ºi cele ale relativitãþii generale.
ªi totuºi aceste gãuri negre ale începutului de Univers nu
seamãnã cu cele ce se supun teoriei einsteiniene. Conform
acesteia o gaurã neagã ia naºtere prin prãbuºirea gravitaþio-
44
nalã a unui astru ce trebuie sã aibã o masã de minimum trei
mase solare, altfel materia nu ar ajunge la o densitate su-
ficient de mare. Un asemenea obiect poate fi observat indi-
rect. Materia ce ajunge în vecinãtatea ei este atrasã într-un
vârtej ameþitor, cu vitezã din ce în ce mai mare, iar particulele
încãrcate vor emite radiaþii electromagnetice ce pot fi detec-
tate de aparatele terestre. Cea de-a doua cale constã în urmã-
rirea miºcãrii aºtrilor, pentru a vedea dacã aceºtia au înso-
þitori invizibili, ºi cea de-a treia cale constã în a detecta defor-
mãrile spaþiului provocate de existenþa gãurii negre. Cu aju-
torul acestor metode s-au putut identifica mulþi candidaþi la
titlul de „gaurã neagrã”.
Dar ce se întâmplã cu gãurile negre primordiale? Aici tre-
buie sã facem o precizare. Acestea, conform teoriei, trebuie
sã aibã o masã extraordinar de micã, fiind uºoare ca fulgul
sau ca firul de praf. Iar asemenea gãuri negre minuscule nu ar
mai produce efectele cataclismice ale surorilor lor, gãurile
negre clasice. Dar am putea totuºi sã le detectãm. Cãci ele se
evaporã, se evaporã cuantic! Este o afirmaþie ciudatã, deoare-
ce ne-am aºtepta ca ele sã atragã din ce în ce mai multã ma-
terie, iar masa lor în timp ar trebui sã creascã. Numai cã me-
canica cuanticã aplicatã în acest caz indicã altceva (de aceea
vorbim de evaporare cuanticã). Pentru a explica acest feno-
men trebuie sã vã spunem cã în vidul cel mai perfect, în vidul
teoretic, apar perechi de particule virtuale. Avem de-a face cu
o adevãratã „materializare” din nimic. Cum energia trebuie sã
rãmânã nemodificatã, înseamnã cã suma energiei celor douã
particule trebuie sã fie zero, adicã una sã posede energie ne-
gativã, iar cealaltã energie pozitivã (poate vã pare ciudatã
aceastã energie negativã, luaþi-o deocamdatã ca pe o afir-
maþie ºi vã promitem cã vom reveni asupra acestui subiect).
În mod normal aceastã generare de perechi de particule din
neant nu duce la rezultate spectaculoase, cãci ele se anihi-
leazã instantaneu. Numai cã în vecinãtatea unei gãuri negre,
chiar a uneia foarte uºoare, spaþiul este puternic deformat. Pe-
rechea de particule apãrutã din neant este supusã unei puter-
nice forþe gravitaþionale, iar cele douã particule nu mai au
45
Universul
cum sã se anihileze reciproc. Conform teoriei lui Hawking,
particula cu energie negativã va fi atrasã de gaura neagrã, în
timp ce particula cu energie pozitivã are ºansa sã evadeze.
Astfel ia naºtere radiaþia Hawking. Este ca ºi cum gaura nea-
grã ar pierde masã ºi ar emite luminã… Acest fenomen este
cu atât mai important cu cât masa gãurii negre este mai micã.
Viteza de evaporare creºte odatã cu scãderea masei, astfel cã
gãurile negre primordiale se vor evapora din ce în ce mai ra-
pid (la scara de timp a Universului). Existã o limitã dupã care
evaporarea înceteazã? Teoriile moderne din fizicã susþin cã
evaporarea ar trebui sã înceteze în clipa în care masa gãurii
negre atinge limita de 10-5 g. Astfel, Universul ar putea fi
populat cu nenumãrate gãuri negre minuscule, vestigii ale
celor primordiale, având efecte sesizabile asupra Universului.
Sã revenim acum asupra evaporãrii gãurilor negre uºoare,
deoarece astfel am putea identifica o cale prin care sã le pu-
tem descoperi în adâncurile Cosmosului. O gaurã neagrã cu
masa de 1015 g (masa pãmântului dintr-un deal) se va evapora
în aproximativ 15 miliarde de ani deci, având în vedere cã
vârsta Universului este de 13,7 ani, rezultã cã ar trebui sã pu-
tem detecta radiaþia Hawking emisã de ea.
Vom reveni mai încolo la radiaþia emisã prin evaporarea
gãurilor negre primordiale, pentru cã trebuie sã ne oprim, preþ
de câteva fraze, asupra originii lor. Recapitulãm: în primele
momente de la Big Bang Universul întreg nu era decât o supã
de particule elementare nediferenþiate. Agitaþia termicã era
atât de mare încât, în urma ciocnirilor succesive, nu puteau
apãrea nici mãcar cei mai simpli atomi, iar fotonii erau
imediat absorbiþi. Universul era ca un nor, era opac. Abia la
vreo 380.000 de ani dupã Big Bang aceastã supã a devenit
transparentã. Asupra acestui moment avem informaþii destul
de bune, oferite de radiaþia cosmologicã (sau de fond, sau
relictã). Acest fond de radiaþii nu este perfect uniform (cum
ar fi în cazul unei supe omogene), lucru demonstrat de son-
dele Cobe ºi WMAP. Au existat fluctuaþii de densitate în su-
pa originarã, ceea ce a dus la apariþia stelelor ºi galaxiilor, dar
ºi a gãurilor negre primordiale. Acestea din urmã erau sufi-
46
cient de depãrtate una de alta, astfel încât nu s-au influenþat
reciproc, mai pe scurt, au rãmas aºa cum erau la început, adi-
cã uºoare. ªi dacã sunt uºoare, am spus mai sus, se evaporã
rapid, ºi dacã se evaporã emit radiaþie Hawking, din ce în ce
mai intensã pe mãsurã ce masa lor scade, deci ne oferã calea
prin care am putea sã le detectãm.
Nu ne rãmâne decât un mic pas. Urmãrim radiaþia cosmi-
cã. De foarte multã vreme fizicienii sunt intrigaþi de un fe-
nomen bizar. Cam o datã la 100 de ani fiecare kilometru pã-
trat de pe planeta noastrã este „izbit” de cãtre o particulã cu o
energie de 1020 eV. Este deci vorba despre un fenomen foarte
rar. Dar raritatea unui fenomen nu ne scapã de cãutarea unei
explicaþii. Or una dintre explicaþii ar fi tocmai aceasta: par-
ticula de înaltã energie provine din evaporarea unei gãuri ne-
gre primordiale. „Ar putea fi”, iatã una dintre expresiile cu
care oamenii de ºtiinþã pot fi de acord, dar nu pentru multã
vreme. Pentru ºtiinþã sunt necesare dovezi suplimentare.
Trebuie sã ne mutãm aparatele de mãsurã dincolo de
atmosfera terestrã, în Cosmos. Dacã vom detecta, simultan,
izbucnirea unui flux de neutri, protoni, antiprotoni ºi radiaþii
X nu am putea spune cã originea acestuia este o gaurã neagrã
primordialã. Dar, dacã am detecta un flux puternic de radiaþii
în care abundã antiprotonii de înaltã energie, am putea spune
cã aceºtia sunt rezultatul evaporãrii unei gãuri negre de mici
dimensiuni, deci a unei gãuri negre de la începuturile Univer-
sului. Un instrument capabil sã detecteze un asemenea flux
de antiprotoni va fi amplasat (cât de curând nu ºtim, datoritã
problemelor pe care le are NASA) la bordul ISS. Este vorba
despre AMS (Alpha Magnetic Spectrometrer – spectrometru
magnetic de radiaþii alfa, radiaþii alfa care nu sunt altceva de-
cât protoni). Vor fi descoperite gãurile negre primordiale cu
ajutorul aparatelor pe care le vom trimite în spaþiu? Rãs-
punsul, la nivelul certitudinii, este greu de dat. Dar, probabil,
anii ce vin ne vor aduce confirmarea existenþei gãurilor negre
ale începutului de Univers. ªi atunci va trebui sã mai facem
câþiva paºi cãtre viitor. Fizica ne îndreaptã cu paºi uriaºi cãtre
o nouã fizicã. O nouã fizicã ce va deschide multe porþi cãtre
47
Universul
noi necunoscuturi. O fizicã ce va purta, cu adevãrat, paºii
omului cãtre marginile Universului. Dar aceasta este o altã
poveste, care meritã, cu siguranþã, o altã carte, cu mult mai
groasã decât cea de faþã. Deocamdatã ne vom mãrgini la un
alt spectacol oferit de Univers, legat tot de gãurile negre. Este
vorba despre...

Cãpcãunii din Univers


Observaþiile fãcute cu ajutorul VLT (Very Large
Telescope) de la Paranal, Chile, au condus la descope-
rirea faptului cã în centrul galaxiei Centaurus A (NGC
5128), aflatã la o distanþã de 11 milioane de a.l. ne noi, se
aflã o gaurã neagrã supermasivã.
Observaþiile au început încã din 1997, când telescopul
spaþial Hubble a primit misiunea sã urmãreascã aceastã ga-
laxie. Cu ajutorul lui s-a putut observa un uriaº nor de gaz ce
pãrea a fi înghiþit de cãtre un obiect misterios. Dar aceste ob-
servaþii iniþiale nu au fost suficiente. Pentru astronomi mis-
terul nu are decât un singur rost. Acela de a fi elucidat. ªi, aºa
cum spuneam, VLT a adus rãspunsul final. Un obiect mon-
struos, un soi de cãpcãun galactic, înghite cantitãþi uriaºe de
materie în centrul galaxiei Centaurus A. Acum cei mai mulþi
astrofizicieni cred cã în centrul galaxiilor se aflã o uriaºã
gaurã neagrã.
Ce simple ar putea sã parã informaþiile din paragraful de
mai sus! ªi, totuºi, la aceastã concluzie nu s-a putut ajunge
decât dupã nenumãrate cãutãri, presãrate cu ipoteze abando-
nate pe traseu.
Cãutarea a început prin studierea a nenumãrate galaxii, pâ-
nã cãtre marginile Universului. Cele mai multe dintre ele sunt
liniºtite, aºa cum avem norocul sã fie Calea Lactee, galaxia ce
adãposteºte Sistemul Solar. Dar existã ºi o altã categorie de
galaxii. Undeva în centrul lor se produc fenomene titanice, de
acolo emiþându-se cantitãþi uriaºe de energie. Acestea sunt
galaxiile active. Pentru a vã face o imagine, vã vom spune cã
dintr-o sferã cu diametrul de numai 30 de a.l. din centrul aces-
tor galaxii se emite mai multã energie decât din întreaga galaxie
48
(Calea Lactee are un diametru de aproape 100.000 de a.l.).
Celor ce iubesc clasificãrile le vom spune cã existã trei tipuri de
galaxii active: galaxiile Seyfert, radiogalaxiile ºi quasarii.
Galaxiile Seyfert sunt galaxii spirale, ale cãror nuclee sunt
de 10 ori mai luminoase decât ar fi normal. Despre ele ºtim
cã gazul din nucleul lor se deplaseazã cu viteze ridicate, de
mii de km/s.
Radiogalaxiile au fost descoperite în anii 1950, sub forma
unor puternice surse radio (de unde le vine ºi numele). Prima
dintre ele a fost Cygnus A, aflatã la 600 milioane de a.l. de
Terra, ºi reprezintã una dintre cele mai puternice surse radio
din întreg Universul. Aceastã emisie intensã de unde electro-
magnetice este provocatã de deplasarea electronilor cu viteze
apropiate de viteza luminii în câmpuri magnetice intense, fe-
nomen cunoscut ºi sub numele de radiaþie sincrotron.
La începutul anilor 1960 au fost reperate alte surse radio
punctuale. Numai cã de aceastã datã liniile lor spectrale nu
pãreau sã corespundã niciunui element cunoscut. Aceste sur-
se au primit numele de quasari (cea ce înseamnã „aproape
stea”). Dar de ce liniile spectrale nu corespundeau nici unui
element cunoscut? Rãspunsul a venit repede. De fapt ele
corespundeau hidrogenului, dar erau puternic deplasate cãtre
roºu, ceea ce înseamnã cã aceste surse se aflã la distanþe foar-
te mari, de ordinul miliardelor de ani luminã. ªi încã un fapt
remarcabil. Spectrele luminoase ale quasarilor sunt similare
cu cele obþinute pentru galaxiile Seyfert.
Dar de unde vine aceastã imensã cantitate de energie emi-
sã de galaxiile active? Iatã o întrebare importantã, la care as-
trofizicienii au cãutat rãspunsuri. Ideea de la care s-a plecat a
fost urmãtoarea. Trebuie sã identificãm un mecanism prin ca-
re sã poatã fi accelerat gazul din nucleul galaxiilor Seyfert,
electronii pânã la viteze apropiate de viteza luminii, în cazul
radiogalaxiilor ºi strãlucirea quasarilor. În urma mãsurãrii lu-
minozitãþii s-a ajuns la concluzia cã sursa de energie este datã
de extraordinare concentrãri de masã, între un milion ºi un
miliard de mase solare. Mai rãmânea sã se stabileascã cu ce
avem de-a face. Cu supernove, ciocniri de stele, galaxii sau
gãuri negre?
49
Universul
În cele din urmã explicaþia acceptatã a fost cea legatã de
existenþa unei gãuri negre în miezul galaxiilor active. De ce?
Înainte de toate este o problemã de randament. Niciodatã un
obiect ceresc obiºnuit nu va putea egala cantitatea de energie
emisã de nucleul galaxiilor active. Cantitatea de energie emi-
sã de o stea ºi, prin însumare, a întregii galaxii, provine din
conversia unei pãrþi din masa sa în energie, rezumatã splen-
did de formula lui Einstein: E = mc2. Aceastã conversie a ma-
sei în energie se produce în urma reacþiilor de fuziune nucle-
arã din centrul stelelor, prin care atomii de hidrogen se trans-
formã în atomi de heliu. Dar randamentul reacþiei de fuziune
este relativ mic, de circa 0,7%. Pentru a fi mai clari, sã vedem
la ce se referã randamentul în acest caz. Dacã se converteºte
în heliu un kg de hidrogen, numai 7 g din masa ce intrã în
reacþie este transformatã în energie, restul se transformã în
heliu. Dar în cazul quasarilor ar fi nevoie ca masa a mii de
sori sã fie convertitã complet în energie, în fiecare an, pentru
a putea sã le explicãm luminozitatea! Cifrele de mai sus nu
pot sã nu dea de gândit, pentru cã ele oglindesc mecanisme
prea puþin probabile pentru a explica energia quasarilor. Tre-
buia imaginat un mecanism nou. ªi acesta a fost, aºa cum
deja bãnuiþi, gaura neagrã. În cazul gãurii negre, calculele o
aratã, este suficient ca aceasta sã „înghitã” anual 0,02 pânã la
20 de mase solare pe an. O cifrã cu totul rezonabilã... Iar gau-
ra neagrã ar trebui sã aibã o masã cuprinsã între 100 de mi-
lioane ºi un miliard de mase solare.
Credem cã este bine sã repetãm câte ceva din cele spuse în
subcapitolul de mai înainte despre ceea ce este o gaurã nea-
grã. Cel mai simplu este sã spunem cã aceasta este un corp
ceresc cu densitate extraordinar de mare, atât de mare încât
nici mãcar lumina nu mai poate scãpa de pe suprafaþa ei. Un
corp cu masa cât a Pãmântului ar trebui sã aibã un diametru
de numai 8 mm pentru a fi o gaurã neagrã. Poate ar mai trebui
sã vã imaginaþi curbura spaþiului. Orice masã curbeazã spa-
þiul ºi cea mai sugestivã imagine, furnizatã de însuºi Einstein,
este cea a unei foi de cauciuc pe care aºezãm niºte bile (care
ar reprezenta corpurile cereºti). Foaia de cauciuc se va defor-
ma. Închipuiþi-vã cã pe aceastã foaie de cauciuc am aºeza un
50
obiect cu densitate infinitã, foaia de cauciuc se va deforma in-
finit, formând un soi de puþ (ne imaginãm cã nu se va rupe,
este un obiect ideal aceastã coalã de cauciuc). Acum trebuie
sã ne imaginãm ce s-ar întâmpla cu materia care este aspiratã
de acest „puþ gravitaþional”. Este evident cã ea va fi accele-
ratã pânã la viteze relativiste, emiþând puternice fluxuri de
radiaþii X. Extraordinara capacitate a gãurilor negre de a con-
verti materia în radiaþii nu este singurul argument în favoarea
ipotezei cã în centrul galaxiilor active se gãsesc gãuri negre su-
permasive. La aceasta se adaugã ºi observaþiile astronomice.
Telescopul spaþial, deja bãtrânul Hubble, ne-a oferit ima-
ginea centrului radiogalaxiei M87, un disc de gaz cu dia-
metrul de numai 500 a.l. Mãsurãtorile efectuate asupra aces-
tui disc au dat valori atât de mari, încât nu puteau fi explicate
decât prin prezenþa în centrul nucleului galaxiei a unei mase
de 3 miliarde mase solare! Alte observaþii, cum au fost cele
asupra galaxiei Seyfert NGC 4258, au dus la concluzii simi-
lare. În acest caz, vaporii de apã care orbeazã în jurul nucle-
ului acestei galaxii sunt acceleraþi atât de puternic încât emit
o intensã radiaþie în zona microundelor. Conform calculelor,
acolo, în centru acestei galaxii, se gãseºte, într-un volum de
numai 6 luni luminã, un obiect cu masa echivalentã a 40 mi-
lioane de sori...
Argumentele expuse pânã acum duc la o singurã ºi inevi-
tabilã concluzie. În centrul galaxiilor active se gãsesc gãuri
negre supermasive. Dar în cazul galaxiilor mai liniºtite, cum
este ºi Calea Lactee, ce am putea afirma? Nucleul galactic al
Cãii Lactee se aflã la 26.000 de a.l., în direcþia constelaþiei
Sagitarius. În luminã vizibilã nu avem cum vedea mare lucru,
nucleul fiind bine ascuns de cãtre un nor pe praf interstelar.
Spre norocul nostru acest nor este transparent pentru radiaþia
infraroºie ºi pentru undele radio. Iar radioastronomii au repe-
rat acolo, de mai multã vreme, o sursã radio extrem de com-
pactã, cu diametrul de 120 milioane km. Zona este încon-
juratã de o alta, cu diametrul de câþiva a.l., în care se gãseºte
o mare densitate de astre care circulã cu mare vitezã. Iar
aceastã vitezã nu poate fi explicatã decât prin prezenþa unui
puternic câmp gravitaþional, deci a unei mase mari, în centrul
51
Universul
galaxiei. Calculele, cele mai bune unelte ale oamenilor de
ºtiinþã, indicã prezenþa unei mase de 2,6 milioane mase sola-
re, într-o zonã de numai 17 zile luminã. Aceasta este semnã-
tura foarte citeaþã a unei gãuri negre supermasive în centrul
galaxiei noastre!
Iar prezenþa unei gãuri negre în centrul Cãii Lactee ne
duce imediat cu curiozitatea cãtre alte galaxii similare cu a
noastrã. Ar trebui sã depistãm ºi acolo gãuri negre. ªi chiar
aºa s-a ºi întâmplat. Iatã galaxia Andromeda, vecinã cu noi,
de care ne despart numai 2,5 milioane a.l. Mãsurãtorile efec-
tuate asupra stelelor ce se gãsesc în imediata vecinãtate a cen-
trului galactic au indicat (mai trebuie sã o spunem?) prezenþa
unei mai concentrãri de materie, de ordinul a 30 de milioane
de mase solare...
Galaxiile active adãpostesc o gaurã neagrã supermasivã în
centrul lor. Acelaºi lucru se întâmplã ºi în cazul galaxiilor
asemãnãtoare cu a noastrã. Nu putem evita întrebarea: gaura
neagrã supermasivã este o componentã inevitabilã a centrelor
galactice? Cei mai mulþi astrofizicieni rãspund afirmativ. Dar
de la acest rãspuns apar alte douã întrebãri importante: când
ºi cum s-au format aceste obiecte fabuloase? Iar rãspunsul es-
te, deocamdatã, greu de dat. Nu ne mai ajutã teoria de care
dispunem în prezent. Dar, aºa cum spunem adesea, tocmai în
asta stã frumuseþea ºtiinþei. Ea înlãturã vãlul misterelor pen-
tru a ne pune în faþã altele, mai profunde. Dar noi, acum, vom
aborda un subiect aproape banal. Vom vorbi despre apã...

Apa în Univers
Vai! Cât de banalã ne pare apa! De curând am aflat
cã pânã ºi pe arida Planetã Roºie încã mai curge, din
când în când, apã... ªi dacã tot pare atât de banalã, cre-
dem cã este bine sã vã spunem povestea apei în Univers.
ªi veþi vedea cã apa se naºte, cel mai adesea, datoritã
unor cataclisme cosmice. Cataclisme ca prim pas cãtre
viaþã, iatã o idee ce ar trebui reþinutã.
Cu ceva vreme în urmã satelitul ISO, care vede universul
pe lungimea de undã a radiaþiilor infraroºii, semnala existenþa
în vecinãtatea nebuloasei Orion a unei imense cantitãþi de
52
apã. Calculele oamenilor de ºtiinþã au arãtat cã în acel în-
depãrtat colþ al Universului se gãsea apã într-o concentraþie
volumicã de 1 la 2.000, adicã la fiecare 2.000 m3 de spaþiu se
aflã 1 m3 de apã. Aceastã concentraþie ar putea sã parã prea
micã pentru a prezenta vreun interes, de aceea vã mai furni-
zãm o cifrã. Apa descoperitã de ISO în nebuloasa Orion ar fi
suficientã pentru a umple de 60 ori oceanele terestre!
Acest adevãrat ocean cosmic ar trebui sã ne surprindã? Nu
neapãrat. Oricum astrofizicienii aºteptau de multã vreme o
asemenea descoperire. Nebuloasa Orion este alcãtuitã în prin-
cipal din hidrogen ºi reprezintã o zonã în care sunt gata sã se
nascã numeroase stele. Iar violenþa, cataclismele, care înso-
þesc apariþia unei stele noi, când ea expulzeazã jeturi de ma-
terie cu mare vitezã, producând unde de ºoc care comprimã ºi
încãlzesc mediul ambiant, sunt adevãrate fabrici de apã. Con-
form simulãrilor matematice unda de ºoc aduce gazul inter-
stelar la o temperaturã de peste 100 grade C, declanºând reac-
þiile chimice prin care hidrogenul se leagã de oxigen, re-
zultând vapori de apã...
Aºa cum povestim noi totul pare simplu, cum simplã este
ºi formula apei: H2O, adicã doi atomi de hidrogen se leagã de
unul de oxigen. ªi, spre norocul nostru, hidrogenul este cel
mai rãspândit element din întreg Universul, reprezentând, du-
pã cele mai multe estimãri, aproximativ 73% din masa sa. Pe
locul doi vine heliul, care înseamnã 25%, iar pe trei... oxige-
nul cu 1%. Toate celelalte elemente chimice la un loc sunt
rãspunzãtoare de 1% din masa Universului. ªi iatã, apa este
alcãtuitã din douã dintre elementele ce se aflã pe podiumul
abundenþei, ceea ce ar putea sugera cã apa ar trebui sã o în-
tâlnim foarte des.
Numai cã lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Apa este
un compus chimic foarte sensibil. Nu se poate forma la tem-
peraturi prea scãzute, dar nici la temperaturi foarte ridicate. ªi
chiar atunci când atomii de hidrogen se leagã de cei de oxi-
gen, legãtura lor nu este neapãrat de lungã duratã. Dincolo de
câteva mii de grade apa se descompune, datoritã agitaþiei ter-
53
Universul
mice. ªi se mai descompune apa ºi datoritã radiaþiilor cosmi-
ce, în special sub acþiunea celor ultraviolete.
Vedeþi? Îi este greu apei ºi sã se nascã, ºi sã supravie-
þuiascã! Mai vrem sã vã dãm o cifrã semnificativã. Numai 1%
din materia universului se gãseºte sub formã molecularã, iar
apa reprezintã o fracþiune ºi mai micã. O altã cifrã inte-
resantã, în funcþie de condiþiile specifice, numai 0,1% pânã la
30% dintre atomii de oxigen se combinã cu atomii de hidrogen
pentru a forma apa, ceea ce ar trebui sã însemne cã numai o
milionime din masa Universului este reprezentatã de apã. ªi ar
mai fi ceva, legat de lupta apei pentru existenþã, ea are nevoie
de condiþii speciale, cum ar fi pãtura protectoare a unei planete,
sau praful interstelar, cum este cel din nebuloasa Orion.
Iatã cã apa se concentreazã în anumite zone favorabile
naºterii ºi supravieþuirii ei. În acest sens suntem îndreptãþiþi
sã credem cã ceea ce vedem acum cã se întâmplã în ne-
buloasa Orion, s-a întâmplat ºi cu 4,5 miliarde de ani în urmã,
atunci când s-a nãscut Soarele nostru. În acea perioadã s-a
produs întreaga cantitate de apã pe care o posedã planetele
solare, în fabrica de apã a Sistemului Solar. Mai întâi sub for-
mã de vapori, apoi, pe mãsurã ce temperatura a scãzut, sub
forma unor minuscule grãunþe de gheaþã. Aºa a început aven-
tura apei. Miºcându-se în jurul Soarelui, împreunã cu praful
din jurul sãu, care alcãtuia nebuloasã protoplanetarã, din care,
mai apoi, au apãrut planetele.
ªi s-ar pãrea cã evoluþia apei a încetat odatã cu formarea
Sistemului Solar. Numai cã nu a fost sã fie aºa. Planetele mai
apropiate de Soare, Mercur, Venus, Terra ºi Marte, au pierdut
la început o bunã parte din apa pe care o adãposteau. Dar ea
s-a regenerat relativ repede, prin intermediul a douã procese
importante.
În primul rând activitatea vulcanicã, ce a avut o intensitate
extraordinarã în prima jumãtate de miliard de ani de la for-
marea planetelor telurice. Vulcanii au provocat reacþii chimi-
ce importante între hidrogen, silicaþii ºi oxizii de carbon de pe
tinerele planete, ca rezultat producându-se apã. Altfel spus,
planetele îºi produceau singure apa.
54
A urmat o a doua etapã. Planetele, rãcite ºi deci incapabile
sã mai producã apã în cantitãþi mari prin procesul schiþat mai
sus, au fost supuse unui intens bombardament. Asteroizi ºi
comete, veniþi din marginea Sistemului Solar, conþinând can-
titãþi uriaºe de apã îngheþatã, au izbit violent suprafaþa pla-
netelor telurice, lãsând acolo atât de preþioasa apã. Dar dintre
toate planetele amintite numai Terra a reuºit sã conserve pânã
în prezent cantitãþi imense de apã.
Mercur, prea aproape de Soare, este ºi prea fierbinte, tem-
peratura sa atingând 430 grade C. Apa, sub formã de vapori,
a pãrãsit de mult atmosfera micii planete. Totuºi, se pare cã
unele cratere aflate în vecinãtatea polilor mai adãpostesc
urme de gheaþã. Lucrurile nu au stat mai bine cu Venus. În
prima ei tinereþe, temperatura de la suprafaþa ei era de numai
30 grade C. Dar efectul de serã provocat de atmosfera sa a
dus la o creºtere vertiginoasã a temperaturii pânã la valori de
peste 400 grade C. În timp, vaporii de apã rezultaþi în urma
încãlzirii s-au pierdut în spaþiul cosmic.
Despre Marte nu avem acum prea multe de spus. Vom
preciza doar cã în zona polilor Marte adãposteºte imense
cantitãþi de gheaþã, detectate atât de Mars Odissey, cât ºi de
Mars Expres.
Pe planetele mai îndepãrtate de Soare se gãsesc, dupã
toate probabilitãþile, mari cantitãþi din apa primordialã a Sis-
temului Solar, desigur, sub formã de gheaþã. Dar nu dorim sã
insistãm acum asupra Sistemului Solar. Vom adãuga doar cã
la marginile lui, în corpurile ce se gãsesc în centura lui Kuiper
(situatã la 50 u.a. de Soare) ºi norul lui Oort (care se întinde
pânã la 50.000 u.a. de Soare), se gãsesc mari cantitãþi din
aceeaºi apã primordialã.
ªi am vrut sã trecem repede de planetele Sistemului Solar,
pentru cã dorim sã ne îndreptãm privirile cãtre Soare. Veþi
spune cã nu are rost, cã Soarele este mult prea fierbinte pentru
a adãposti apã, fie ea doar în stare de vapori. Numai cã reali-
tatea este un pic diferitã. Astronomii au descoperit urme de
apã pe suprafaþa solarã, mai exact în petele care, din când în
când, apar pe suprafaþa astrului zilei. În zona acestor pete
55
Universul
temperatura coboarã foarte mult, ajungând la „numai” 3.000-
3.200 grade C, ceea ce permite atomilor de oxigen ºi hidro-
gen sã se asocieze, formând vapori de apã. Dar aceastã apã
dispare foarte repede, odatã cu încetarea existenþei petei
solare. Motivul? Temperatura revine la 6.000 grade C, iar
agitaþia termicã este mult prea mare pentru a permite va-
porilor sã supravieþuiascã. Altfel spus, existã apã pe Soare,
dar trãieºte foarte puþin.
ªi, pentru cã tot am vorbit despre apa de pe steaua noastrã,
am putea sã ne întrebãm dacã ea poate supravieþui mai mult
pe o altã stea. Rãspunsul este afirmativ, în mãsura în care
steaua este suficient de rece, cum este cazul piticelor maro.
De fapt, ar trebui sã spunem cã, în general, apa acompaniazã
atât naºterea, cât ºi moartea stelelor. Pentru o stea cum este
Soarele nostru totul reîncepe atunci când steaua intrã în faza
de gigantã roºie, care marcheazã ultima zecime din existenþa
ei. Atmosfera lor se rãceºte foarte mult ºi numeroase ele-
mente chimice grele, printre care ºi oxigenul, sunt fabricate în
miezul lor prin intermediul reacþiilor termonucleare. Iar pro-
cesul de fabricare a apei, despre care aminteam la începutul
subcapitolului acesta (atunci când povesteam de naºterea sis-
temelor stelare), poate sã reînceapã. Aceastã afirmaþie nu este
numai o simplã consideraþie teoreticã, ci un fapt constat în
cazul stelei Betelgeuse, o remarcabilã supergigantã roºie. ªi
acest fapt nu este lipsit de consecinþe. Vaporii de apã micºo-
reazã transparenþa înveliºului exterior al stelei. Aceasta are
drept consecinþã o mai micã emisie de energie cãtre exterior,
iar straturile exterioare ale acestor stele se încãlzesc puternic.
În etapa urmãtoare, aceste straturi sunt aruncate cãtre ex-
terior, înconjurând steaua cu un imens nor de materie. În
acest nor de materie condiþiile sunt favorabile producerii de
molecule de apã... ªi povestea apei continuã. Încetul cu încetul
nebuloasa de materie se împrãºtie ºi se rãceºte. Apa se depune
pe mici grãunþi de praf interstelar, dupã un timp îngheaþã. Dar
va rezista prea mult. Sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete
molecula de apã se va rupe în elementele componente,
56
alimentând norii interstelari din care, cândva, se va naºte o nouã
stea, un nou sistem stelar. ªi iatã cã ciclul reîncepe...
Ciclul apei reîncepe, dar povestea noastrã se opreºte aici.
Dar nu ne putem înfrâna imaginaþia. Undeva, departe, foarte
departe, existã o altã planetã albastrã, o altã planetã care adã-
posteºte viaþa. ªi acolo, pe acea planetã, în faþa unui dispo-
zitiv de scris, cineva aºterne povestea apei, pe ceva ce sea-
mãnã cu hârtia noastrã.
Acum... pregãtiþi-vã de un intermezzo. Vom pune o
întrebare cât se poate de stranie...

ªi totuºi câte dimensiuni sunt?


Ne-am obiºnuit sã spunem: înainte-înapoi, stânga-
dreapta, sus-jos. Trãim într-un spaþiu cu trei dimensiuni,
cãruia îi mai adãugam una, numindu-l apoi spaþiu-timp.
Sã fie aceastã percepþie a noastrã corectã? Bunul nostru
simþ ne oferã o informaþie corectã asupra realitãþii?
Ne-a înºelat adesea bunul nostru simþ. Acum ni se pare fi-
resc sã credem cã Pãmântul se roteºte în jurul Soarelui. Acum
mai bine de 500 ani bunul simþ comun ne spunea cã Pãmântul
stã pe loc, în timp ce Soarele se roteºte în jurul lui. Este util
bunul simþ, dar adesea ne înºealã, împiedicându-ne sã în-
þelegem realitatea, aºa cum este ea. Considerãm cã spaþiul are
trei dimensiuni pentru cã simþurile noastre ne spun cã numai
atâtea sunt. Dar poate cã ar trebui sã ne întrebãm: de ce sunt trei
ºi nu douã sau 15? Chiar aºa, de ce sunt numai trei dimensiuni?
Înainte de a trece mai departe vã voi povesti o carte. Re-
zumatul ei l-am gãsit adesea, atunci când se vorbeºte de spa-
þiul cu mai multe dimensiuni. Este vorba despre Flatland
(Þara platã) publicatã în 1884(!) de cãtre Edwin Abbott. Este
vorba acolo despre o þarã, evident, platã. Cu fiinþe, la rândul
lor plate. O lume în care nu existã decât douã dimensiuni. Sã
îl citãm pe Abbott: „Imaginaþi-vã o coalã mare de hârtie pe
care sunt trasate linii, triunghiuri, pãtrate ºi alte figuri, care
pot rãmâne pe loc sau sã se miºte pe sau în suprafaþa hârtiei,
dar care nu au puterea de a se ridica sau coborî sub hârtie,
asemenea unor umbre – întunecate, cu margini luminoase – ºi
57
Universul
atunci veþi avea o viziune corectã asupra þãrii ºi locuitorilor
ei. Cu câþiva ani în urmã îi spuneam «universul meu», dar
acum mintea mea s-a deschis cãtre o vedere mai clarã a
lucrurilor.” Cam acesta este Flatland. Trebuie sã citiþi cartea,
o gãsiþi în revista ªtiinþã ºi tehnicã, tradusã de bunul nostru
prieten Marius Paraschiv, este cât se poate de instructivã ºi
chiar amuzantã adesea. În capitolul 16 în Flatland soseºte un
strãin venit din Spaceland. „Nu sunt o figurã planã, ci un
solid. Tu mã numeºti Cerc, dar în realitate eu nu sunt un cerc,
ci un numãr infinit de cercuri, care variazã de la un simplu
punct, pânã la un cerc de 30 de þoli diametru, cercuri puse
unul peste altul. Atunci când mã intersectez cu planul lumii
voastre, aºa cum fac acum, fac în planul lumii voastre o fi-
gurã pe care, pe bunã dreptate, voi o numiþi cerc. Chiar dacã
sunt o Sferã, acesta-mi este numele în þara mea, pentru lo-
cuitorii din Flatland mã prezint ca Cerc.”
Acelaºi lucru ni se poate întâmpla ºi nouã. Faptul cã ne
putem deplasa doar în trei dimensiuni nu înseamnã cã ele nu
ar putea fi mai multe. Teoria generalizatã a relativitãþii nu ne
impune un numãr anume de dimensiuni ale spaþiului (poate cã
ar fi mai corect sã spunem n-spaþiu, pentru a-l deosebi de cel
pe care îl percepe tridimensionala noastrã existenþã). Aºa cum
am arãtat, se poate greºi adesea dacã vom crede numai ceea ce
ne este accesibil simþurilor. De dimensiuni suplimentare este
nevoie pentru cã ele sunt cerute de realitatea fizicã. Fãrã ele
multe dintre fenomenele din Univers ar rãmâne neexplicate.
Sã ne întoarcem un pic în perioada marii revoluþii einstei-
niene. În aprilie 1919 un matematician german, Theodor
Franz Eduard Kaluza, a semnalat faptul cã ecuaþiile lui
Maxwell ale electromagnetismului rezultã direct din ecuaþiile
einsteiniene, cu condiþia folosirii unui spaþiu cu cinci di-
mensiuni. Lumea ºtiinþificã a vremii a considerat cã acest
spaþiu cu cinci dimensiuni este doar un artificiu matematic,
un fel de ipotezã care nu este legatã de vreo realitate, un fel
de speculaþie teoreticã, un joc cu matematica.
Aici trebuie sã remarcãm cã aveam de-a face cu o repetare
a istoriei. Acelaºi lucru i se întâmplase ºi lui Copernic. În pre-
58
faþa monumentalei sale De revolutionibus orbium coelestium
libri, un anume Osiander, un oarecare Osiander, sugereazã cã
avem de-a face cu o ipotezã pur matematicã, pur filozoficã,
cu ceva care nu existã în realitate, cu un joc al minþii. Aceastã
prefaþã a fãcut mult rãu teoriei copernicane, dar aceasta este
o altã poveste, pe care îmi îngãdui sã o spun cu o altã ocazie.
Revenim la Kaluza. Ideea sa, a spaþiului cu cinci dimen-
siuni, era atât de stranie, încât el amânã, cât poate, publicarea.
Din fericire, Einstein, aflând de lucrarea lui Kaluza, îl încu-
rajeazã sã o publice. În 1926 un fizician suedez, Oskar Klein,
aduce o contribuþie importantã teoriei lui Kaluza. El aratã de
ce nu putem percepe dimensiunile suplimentare. Motivul este
simplu de enunþat, dar mai greu de înþeles. Dimensiunile su-
plimentare sunt rãsucite în ele însele astfel încât au dimen-
siuni foarte mici, inaccesibile nouã, inaccesibile bunului nos-
tru simþ.
Aº vrea sã ne oprim puþin, pentru a încerca sã vã sugerez o
analogie, una clasicã, prezentã adesea în lucrãrile în care este
popularizat n-spaþiul. Dacã nu vã supãrã prea tare, imaginaþi-vã
cã sunteþi o furnicã. O furnicã ce merge pe un fir lung ºi extrem
de subþire. Aceastã furnicã nu va putea vedea grosimea firului.
Îi depãºeºte puterile de percepþie. Pentru furnicã nu existã
decât lungimea firului. Grosimea este o dimensiune
suplimentarã, una „rãsucitã în ea însãºi”. Desigur, furnica va
asculta, ca ºi noi, de bunul sãu simþ ºi va spune cã firul are doar
lungime. Îi va fi mai greu sã explice de ce nu cade de pe el...
Va trebui sã elaboreze o teorie a dimensiunilor suplimentare.
Revenind la subiectul nostru, în prezent teoria indicã un
spaþiu cu 9 sau 10 dimensiuni, cele suplimentare, aºa cum
spuneam mai devreme, fiind rãsucite puternic, având o razã
de curburã sub 10-33 cm. Poate cã ar trebui sã vã povestesc
câte ceva despre teoria stringurilor, care opereazã direct cu n-
spaþiul. Nu o voi face acum, pentru cã subiectul este vast ºi
meritã o abordare separatã. Voi spune doar cã aceastã teorie
ne indicã faptul cã la nivelul ultim al materiei aceasta dis-
pare... Mergând la scãri din ce în ce mai mici constatãm cã nu
mai avem particule, ci numai niºte vibraþii ale spaþiului, întoc-
59
Universul
mai cum se întâmplã cu corzile unei viori. (De aici vine ºi
numele de Teorie a stringurilor - a corzilor.) În funcþie de com-
binarea notelor „cântate” în n-spaþiu (trebuie sã repet: la scarã
extraordinar de micã) vom avea particulele cunoscute nouã.
Nu existã, deocamdatã, nicio dovadã care sã susþinã exis-
tenþa dimensiunilor suplimentare. Niciun experiment nu le-a
pus în evidenþã. Acesta este unul din punctele critice ale teo-
riei stringurilor ºi a existenþei reale a dimensiunilor suplimen-
tare. Dar aceastã teorie explicã foarte bine fenomenele la sca-
rã cuanticã. Dacã ea nu ar fi corectã, atunci ar fi extrem de
greu sã punem ceva în locul ei. Testarea aparþine viitorului.
Este nevoie de energii foarte mari pentru a le putea pune în
evidenþã, mãcar indirect. Probabil cã nici nu vom mai avea
mult de aºteptat. În acest an, la CERN, va fi dat în funcþiune un
uriaº accelerator de particule, care va permite accelerarea lor
pânã la energii de ordinul a 7 Terraelectron-volt (TeV). La
asemenea energii vor putea fi puse în evidenþã aºa-numitele
particule Kaluza-Klein, care sunt de 1.000 de ori mai mici decât
protonul ºi care pot cãlãtori prin dimensiunile suplimentare.
Dar sã ne continuãm povestea dimensiunilor suplimentare.
De fapt, vã mãrturisesc, abia acum vine partea extraordinarã
(cuvântul nu este exagerat) a relatãrii noastre. Totul pleacã de
la o întrebare. De la întrebarea pe care am pus-o la începutul
acestui articol. De ce spaþiul are numai trei dimensiuni ex-
tinse? Corolarul acestei întrebãri ar fi: pot exista universuri în
care dimensiunile extinse (adicã nerãsucite în ele însele) sã
fie mai multe? Întrebarea nu mi-am pus-o eu, ci niºte oameni
de ºtiinþã. Este vorba despre Lisa Randall, profesor la Har-
vard, ºi Andreas Karsh, profesor la Universitatea Washing-
ton. Cei doi au publicat în luna octombrie 2005 un articol
intitulat Relaxing to Three Dimensions.
Aºa cum spune însãºi Lisa Randall, istoria acestui articol
începe din 1999, când ea, împreunã cu Raman Sundrum, în
prezent profesor la Universitatea John Hopkins, a descoperit
un alt motiv decât rãsucirea puternicã pentru care dimensiu-
nile suplimentare sunt invizibile. Iatã ce ne spune chiar ea, în-
tr-un articol apãrut în revista Seeds: „Teoria relativitãþii a lui
60
Einstein ne aratã cã energia ºi materia curbeazã spaþiul ºi
timpul. Raman ºi cu mine am descoperit cã spaþiu-timpul
poate sã fie extrem de deformat, astfel încât o dimensiune su-
plimentarã, chiar ºi una extinsã (adicã necontractatã, nerã-
sucitã) sã nu poatã fi detectatã de noi. Datoritã deformãrii
spaþiu-timpului gravitaþia nu va acþiona la fel de eficace, ca în
spaþiul nostru, cu trei dimensiuni, într-o dimensiune supli-
mentarã. Aceastã forþã de gravitaþie, pe care o simþim peste
tot în lumea noastrã cu trei dimensiuni, nu ne poate ajuta sã
detectãm dimensiunile suplimentare.”.
Reþineþi ideea: spaþiul ar putea avea mai mult de trei di-
mensiuni extinse (pe cele trei le ºtiþi deja: lungime, lãþime,
înãlþime). Acum ajung la o etapã dificilã a expunerii, pentru
cã trebuie sã introduc cuvinte ºi noþiuni noi, care depãºesc
puterea noastrã de percepþie, care încalcã bunul nostru simþ.
„Elementul-cheie în cercetarea noastrã asupra dimensiunilor
suplimentare îl constituie un obiect numit «branã» (în en-
glezã: brane), un ingredient de bazã în teoria stringurilor.
Branele sunt obiecte echivalente membranelor (m-brane, un-
de m este numãrul de dimensiuni ale spaþiului. De la analogia
cu me-m-brana, vine ºi denumirea de «branã», n.m.) în spa-
þiul cu mai multe dimensiuni, care obligã particulele ºi forþele
sã rãmânã în ele – cu excepþia gravitaþiei, care este foarte
diferitã de celelalte forþe. Aceste particule ºi forþe pot cãlãtori
de-a lungul dimensiunilor branei, dar nu se pot deplasa de-a
lungul unei direcþii perpendiculare pe ele. Încercaþi sã vã ima-
ginaþi o branã bidimensionalã (doi-branã), o coalã de hârtie
pe care forþele ºi particulele nu pot acþiona decât pe suprafaþa
ei ºi nu pe o direcþie perpendicularã pe ea.”
ªtiu cã paragraful anterior este mai greu de înþeles. De aceea
vã recomand sã recitiþi pasajele din Flatland, pe care le-am
prezentat la începutul acestui subcapitol. Pentru a avea o ima-
gine ºi mai clarã, pentru a veni în ajutorul intuiþiei dumnea-
voastrã, vã recomand, din nou, sã citiþi în întregime Flatland.
Noi trebuie sã ne continuãm cãlãtoria în lumea branelor.
O voi lãsa tot pe Lisa Randall sã ne povesteascã. „Noþiu-
nea de branã ne duce imediat la ideea de «lumi ale branelor»
61
Universul
(braneworlds), în care Universul nostru existã numai pe suprafaþa
uneia dintre brane (o branã cu trei dimensiuni, o trei-branã, n.m.).
În acest scenariu gravitaþia se poate «împrãºtia» în toate di-
mensiunile posibile, dar restul componentelor Universului
nostru – atomi, stele, electromagnetism – sunt silite sã rãmâ-
nã pe branã.” Altfel spus, Universul nostru, cel cu trei dimen-
siuni, este numai unul dintre multele posibile. Putem avea
mai multe brane, mai multe universuri. Universul nostru fa-
miliar, cel cu trei dimensiuni, ar putea fi doar o lume scufun-
datã într-o alta, cu mai multe dimensiuni spaþiale. Aceastã
idee ar putea fi, în zilele noastre, echivalentul revoluþiei co-
pernicane. Este detronat spaþiul cu trei dimensiuni, asemenea
detronãrii Pãmântului ca centru al Universului.
ªi totuºi are ceva special spaþiul cu trei dimensiuni ex-
tinse? Sau, altfel spus, care este numãrul de dimensiuni ex-
tinse pe care le-ar putea avea alte m-brane? Revenind la te-
oria stringurilor, de ce nu am presupune cã universul ar putea
avea 10 dimensiuni extinse? Aceasta este întrebarea la care
încearcã sã rãspundã articolul pe care vi l-am recomandat mai
sus. Modelarea matematicã (deci una pur teoreticã, trebuie
subliniat asta) aduce cu sine un rezultat surprinzãtor. „Chiar
dacã evoluþia Universului a început prin extinderea tuturor
(combinaþiilor posibile) de dimensiuni spaþiale, cele mai mul-
te dintre ele nu au putut supravieþui evoluþiei Universului. Cu
timpul volumul spaþiului ocupat de ele se dilueazã, excepþie
fãcând branele cu trei ºi ºapte dimensiuni extinse. Acest re-
zultat ne sugereazã cã cele trei (ºi ºapte) dimensiuni ar fi cu
adevãrat speciale. Universul a fost fãcut astfel încât sã le alea-
gã numai pe ele.”
Voi repeta, voi sublinia, faptul cã, deocamdatã, avem de-a
face cu o construcþie teoreticã. Dar nu cu una pe care sã con-
siderãm, ca ºi Osiander în 1541, cã avem de-a face doar cu o
speculaþie, ca ceva ce nu ar putea avea nicio legãturã cu rea-
litatea fizicã. Dar despre asta vã voi vorbi ceva mai departe.
Acum am vrea sã vorbim puþin despre un univers cu ºapte
dimensiuni extinse. Cum ar arãta acesta? Lisa Randall arãta
cã numai gravitaþia poate „cãlãtori” în dimensiunile supli-
62
mentare. În Universul nostru (folosesc U pentru a indica Uni-
versul în care trãim noi, umanii). La noi forþa gravitaþionalã
este invers proporþionalã cu pãtratul distanþei. Este o forþã ex-
trem de slabã. Dumneavoastrã înºivã puteþi sã o învingeþi,
numai prin forþa muºchilor, atunci când aruncaþi o piatrã în
sus, deºi aceastã forþã gravitaþionalã este generatã de întreaga
masã a Pãmântului. Într-o lume cu ºapte dimensiuni forþa gra-
vitaþionalã ar fi ºi mai slabã. Ar fi invers proporþionalã cu dis-
tanþa la puterea a ºasea. Adicã ar scãdea extrem de rapid.
Imaginaþi-vã consecinþele unui asemenea fapt. O forþã gra-
vitaþionalã care ar scãdea foarte rapid nu ar permite plane-
telor, dacã ele ar gãsi o cale prin care sã se formeze (oricum,
cu o gravitaþie mult redusã ar fi aproape imposibil ca materia
sã se aglomereze), sã se roteascã în jurul astrului central. Ar
scãpa foarte repede de acþiunea sa gravitaþionalã ºi s-ar pierde
în spaþiu. Nu ar putea rãmâne pe orbitã decât cele ce s-ar afla
foarte aproape de stea. Dacã am putea vedea cândva un ase-
menea univers, o ºapte-branã, am avea în faþã un spectacol
dezolant, dar unul care ar fi mãsura puterii minþii umane, o
minte capabilã sã renunþe la bunul simþ, atunci când realitatea
îi dovedeºte cã se înºealã.
Sã nu ne grãbim acum. Teoria este teorie. O teorie, aºa
cum am prezentat-o mai sus, poate fie oricât de minunatã,
poate fi una care sã ne punã uimirea la mare încercare. Dar o
teorie care rãmâne doar o sumã de modele matematice nu în-
seamnã mare lucru în fizicã. Spuneam mai sus cã ar fi o cale
de verificare, indirectã, a prezenþei unui univers cu 7 dimen-
siuni spaþiale extinse. Sã o lãsãm din nou pe Lisa Randall sã
ne povesteascã. Aceasta scria, în Daily Telegraph: „Ca om de
ºtiinþã, chiar dacã cred în dimensiunile suplimentare, nu pot
avea o credinþã oarbã ºi pot accepta cã mã înºel. Nu ºtim deo-
camdatã cum am putea examina experimental toate teoriile
privitoare la dimensiunile suplimentare. Dar lucrul important
este acela cã teoria noastrã, care explicã de ce gravitaþia este
atât de puþin intensã, este corectã, atunci ea va avea o dovadã
experimentalã în anii ce vin. Aceste experimente, atunci când
vor fi realizate, vor confirma (sau infirma) ideile noastre.
63
Universul
Dovada de care avem nevoie va lua forma particulelor
Kaluza-Klein, care sunt de 1.000 de ori mai mici decât
protonul, ºi care au capacitatea de a se deplasa în dimen-
siunile suplimentare, dar care se manifestã ca particule reale,
cu masã, în ceea ce ne pare nouã Univers tridimensional.
Dacã dimensiunile suplimentare pot explica valoarea micã a
forþei gravitaþionale, atunci marele accelerator de la CERN,
care va intra în funcþiune în doi ani, va putea «fabrica»
asemenea particule (aveþi nevoie de o energie foarte mare
pentru a fabrica particule grele, aºa cum o indicã ºi faimoasa
formulã a lui Einstein, E=mc2). Dacã experimentatorii vor
descoperi acele particule, atunci credinþa mea în dimensiunile
suplimentare se va dovedi pe deplin justificatã.” Dacã nu, nu,
aº mai adãuga eu.
Un univers care favorizeazã extinderea a numai trei sau
(ºi) ºapte dimensiuni. O viziune extraordinarã. Nici mãcar
faptul cã trãim în trei dimensiuni nu mai este ceva excep-
þional. Universul nostru scufundat în altul. Ne aºteaptã o nouã
revoluþie în ºtiinþã? Va trebui sã ne revizuim radical felul în
care vedem ceea ce existã? ªtiþi ceva? Eu cred cã extraor-
dinarul, în ºtiinþã, tinde sã devinã ceva de la sine înþeles. ªi sã
vã mai spun ceva...

Vom putea testa dimensiunile suplimentare


Mai devreme vã povesteam despre teoria unei cer-
cetãtoare al cãrui nume trebuie þinut minte: Lisa Ran-
dall. Ea afirmã posibilitatea existenþei unor dimensiuni
suplimentare extinse. La sfârºitul lunii mai a anului 2003
niºte cercetãtori americani au propus o cale prin care
teoria Lisei Randall sã poatã fi verificatã.
Charles R. Keeton de la Universitatea Rutgers ºi Arlie O.
Peters de la Universitatea Duke (ambele din SUA) au propus
un model matematic cu ajutorul cãruia astrofizicienii ar putea
verifica ceea ce acum se numeºte Type II Randall-Sundrum
braneworld gravity model (Modelul gravitaþional de tip II,
Randall-Sundrum, în lumea branelor). Dacã aþi citit subca-
pitolul anterior ºtiþi la ce se referã acest model. Spre deo-
64
sebire de versiunile anterioare, el presupune existenþa unor
dimensiuni suplimentare extinse (necompactificate) similare
celor cu care suntem obiºnuiþi. Altfel spus, Universul nostru,
care este o 3-branã (trei dimensiuni spaþiale plus una tem-
poralã), este „scufundat” într-unul cu o dimensiune spaþialã
superioarã, adicã într-o n-branã, un univers care are n dimen-
siuni spaþiale extinse plus, desigur, timpul. La vremea elabo-
rãrii acestui model s-a subliniat faptul cã avem de-a face cu
un model teoretic greu de verificat experimental. Dar aceastã
lume a branelor ar putea explica de ce gravitaþia este o forþã
atât de slabã. Pur ºi simplu gravitonul (particula „rãspun-
zãtoare” de gravitaþie) poate cãlãtori atât în 3-brana noastrã,
cât ºi în n-brana superioarã. Modelul Randall-Sundrum are în
vedere o 4-branã. (Trebuie sã precizãm ultimele articole ale
Lisei Randall aratã cã, teoretic vorbind, nu sunt posibile decât
universuri cu 3 ºi 7 dimensiuni spaþiale extinse.)
Keeton ºi Petters au calculat ce s-ar întâmpla dacã ar exis-
ta o dimensiune spaþialã extinsã suplimentarã, ascunsã pri-
virilor noastre, aºa cum este ea imaginatã de modelul n-bra-
nelor. Cei doi au arãtat cã ar trebui sã existe unele efecte cos-
mologice care, dacã ar fi observate, ar putea ajuta în con-
firmarea teoriei n-branelor. Cu mult mai interesantã ni se pare
remarca celor doi: rezultatele ar putea fi obþinute cu ajutorul
sondelor spaþiale ce vor fi lansate în urmãtorii câþiva ani.
Teoria branelor prezice cã gãurile negre primordiale au
supravieþuit pânã în zilele noastre. (Despre gãurile negre pri-
mordiale am avut un subcapitol separat.) Aceste gãuri negre,
cu mase echivalente cu cea a unui asteroid mediu, ar putea sã
constituie o micã parte a materiei întunecate, despre care se
vorbeºte atât mult în ultimii ani. Pe de altã parte, conform
teoriei generale a relativitãþii, aceste gãuri negre primordiale
ar fi trebuit sã se evapore pânã acum. În schimb, plecând de
la modelul branelor, se estimeazã cã multe dintre ele au su-
pravieþuit pânã în zilele noastre. Petters: „dacã gãurile negre
prevãzute de modelul branelor ar reprezenta numai 1% din ma-
teria întunecatã din galaxia noastrã – o estimare precautã –
atunci în Sistemul Solar s-ar gãsi câteva mii de asemenea gã-
65
Universul
uri negre”. Keeton: „Atunci când am estimat cât de departe de
Pãmânt ar trebui sã se gãseascã o astfel de gaurã neagrã am
fost surprinºi sã constatãm cã cea mai apropiatã s-ar afla în
interiorul orbitei lui Pluton”. Ne-ar putea ajuta aceste obiecte
primordiale sã gãsim o confirmare experimentalã pentru teoria
branelor, aºa cum a fost ea conceputã de Randall-Sundrum?
Rãspunsul este unul pozitiv. Aceste gãuri negre primor-
diale ar trebui sã îºi facã simþitã prezenþa. Cum? La aceastã
întrebare ne oferã un rãspuns cei doi cercetãtori americani.
Orice razã de luminã ce trece prin apropierea unei gãuri negre
suferã (cu condiþia ca ea sã se afle în afara orizontului eve-
nimentelor), conform teoriei einsteiniene, o deviaþie. Practic,
gaura neagrã se comportã ca o lentilã gravitaþionalã. Keeton:
„O cale bunã pentru gãsirea acestor lentile gravitaþionale este
aceea de a observa exploziile gamma.”. Aceste explozii gamma
(gamma ray brust) reprezintã încã un mister pentru oamenii
de ºtiinþã. Ele au fost descoperite prin anii 1960 de cãtre For-
þele Aeriene Americane. Iniþial s-a crezut cã este vorba des-
pre niºte experimente nucleare efectuate de sovietici pe Lunã!
Keeton ºi Petters au calculat cã o gaurã neagrã primordialã
va altera fluxul radiaþiei gamma ce trece prin vecinãtatea ei,
producând un anumit model de franje de interferenþã. Acest
model de interferenþã este, conform calculelor, diferit de cel
prezis de cãtre teoria einsteinianã. Petters: „Am constatat cã
semnãtura celei de-a patra dimensiuni [spaþiale] poate fi gã-
sitã în modelul de interferenþã. Dimensiunea spaþialã supli-
mentarã produce micºorarea distanþei dintre franje, faþã de
valoarea prezisã de cãtre teoria relativitãþii.”.
Vã reamintim cã avem de-a face cu niºte consideraþii teo-
retice. În ºtiinþã consideraþiile teoretice sunt importante, dar
ele nu îºi gãsesc adevãrata valoare decât în clipa în care existã
ºi o confirmare experimentalã. Am putea avea aºa ceva în ca-
zul calculelor lui Keeton ºi Petters? Se pare cã da. În 2007, în
august, va fi lansat un nou telescop spaþial: Gamma-ray
Large Area Space Telescope, GLAST, care va avea drept mi-
siune tocmai observarea exploziilor gamma. Iar acest nou te-
lescop spaþial este capabil sã detecteze modificãrile în mo-
66
delul de interferenþã al radiaþiei gamma, altfel spus, GLAST
va putea citi semnãtura dimensiunii spaþiale suplimentare.
Pânã în clipa în care semnãtura branei superioare va putea
fi cititã nu ne rãmâne decât sã (re)citim Flatland, romanul
unei 2-brane. Trebuie sã ne adaptãm sistemul de percepþie
pentru a putea înþelege un Univers care, în paginile teoriei,
devine din ce în ce mai straniu, din ce în ce mai fascinant...
ªi pentru ca fascinaþia noastrã sã rãmânã neºtirbitã vom trece
iute cãtre SF, un SF adevãrat, bazat pe ºtiinþã ºi îndrãzneala
raþiunii. Vã propun o cãlãtorie...

Dincolo de galaxie
Sã fie vinovate romanele SF? Sã fie vinovate visurile
noastre? Greu de spus. Dar un lucru este aproape sigur.
Mulþi vor sã ajungã la stele, mulþi dorim sã ieºim, nu
numai dincolo de leagãnul nostru Terra, ci dincolo de
galaxia aceasta, nãscutã, în legendã, din sânul Herei,
galaxie pe care noi o numim Calea Lactee, calea laptelui.
Am avea cumva vreo ºansã pentru asta?
Greu de rãspuns la oricare dintre întrebãrile din ºapou. Ar
putea sã parã ciudatã afirmaþia noastrã: ºtiinþa umanã se aflã
abia în faza copilãriei. Bâjbâim într-un întuneric ce pare a se
lumina ici ºi colo. Asta ne mulþumeºte, numai ºi numai pen-
tru cã adevãratul mister nici mãcar nu îl intuim. Dar noi nu
putem fi mulþumiþi numai cu atât. Noi vrem sã ieºim din ga-
laxie, pentru a lua în stãpânire Universul întreg. Numai o
simplã analizã a actualelor sisteme de propulsie spaþialã ºi ne-
ar fi de ajuns sã înþelegem cã ele nu ne-ar fi de nici un ajutor,
nici mãcar pentru a ajunge la stelele din vecinãtatea noastrã.
Cãlãtoria ar dura mult prea mult, nerezonabil de mult. Iar asta
nu este singura problemã. Mai existã una legatã de combus-
tibilul necesar zborului. Dacã ne-am propune sã utilizãm pro-
pulsia chimicã actualã pentru a ajunge, în 900 de ani, la cea
mai apropiatã stea am avea nevoie de o cantitate de com-
bustibil mai mare decât masa Universului... Desigur, ne pu-
tem gândi ºi la alte sisteme de propulsie utilizate în prezent
67
Universul
sau aflate într-un stadiu avansat de proiectare: motoare io-
nice, cu plasmã sau simplele vele solare. Din pãcate nici unul
dintre acestea nu pot fi soluþii, decât, cel mult, pentru cãlãtorii
rapide prin Sistemul Solar. Ne trebuie ceva revoluþionar, ceva
care sã transforme cu adevãrat cãlãtoria noastrã cãtre stelele
din galaxia noastrã ºi dincolo de ea într-o adevãratã cãlãtorie
dus-întors.
Trebuie sã împingem fizica pânã cãtre marginile ei, pentru
a ne putea imagina un asemenea voiaj. Poate cã ar trebui sã
deformãm spaþiu-timpul, fizicienii spun cã asta ar fi posibil,
în anumite condiþii, pe care le vom arãta mai încolo. Totul
seamãnã destul de bine cu ceea ce se întâmplã în Star Treck.
Dar sã nu ne grãbim, sã începem cum se cuvine, adicã sã în-
cepem cu începutul.
Maºini de cãlãtorit în spaþiu-timp
Dacã ar fi sã o luãm cronologic ar trebui sã ne referim la
Einstein. În a sa teorie generalizatã a relativitãþii Einstein arã-
ta cã gravitaþia este rezultatul deformãrii spaþiu-timpului în
prezenþa unei mase. Plecând de aici, în 1916, Karl Schwar-
zschild propune o soluþie pentru ecuaþiile lui Einstein, din ca-
re rezulta posibilitatea existenþei unor singularitãþi în spaþiu-
timp, care, mai târziu se vor numi gãuri negre. În 1963, Roy
Kerr, un matematician din Noua Zeelandã, descoperã solu-
þiile pentru o gaurã neagrã care se roteºte, care ia naºtere prin
colapsarea unei stele care se roteºte. În acest caz forþa centri-
fugã împiedicã formarea unei gãuri negre obiºnuite (trebuie
sã þineþi seama de conservarea momentului cinetic, care face
ca gaura neagrã rezultatã sã se roteascã extraordinar de ra-
pid). Astfel ia naºtere un obiect exotic: o gaurã neagrã în for-
mã de tor. Acum sã presupunem cã vã puteþi plimba pe acest
tor fãrã ca aceasta sã dãuneze sãnãtãþii dumneavoastrã (de
fapt, veþi fi striviþi de forþa gravitaþionalã). În acest caz de pe
tor veþi fi expediaþi instantaneu în orice punct din spaþiu-timp.
Acest tip de gãuri negre conecteazã nu numai regiuni diferite
ale spaþiului, ci ºi ale timpului. O gaurã neagrã de tip Kerr este
ºi o maºinã de cãlãtorit în timp. Ar fi practicã o asemenea ma-
ºinã de cãlãtorit? Aºa cum vedem noi lucrurile acum, nu ar fi
68
prea practicã. Ar trebui sã cãlãtorim multe mii de ani luminã
pentru a gãsi una. Apoi mai rãmâne problema supravieþuirii
cãlãtoriei prin ea.
Poate ar trebui sã construim cumva niºte gãuri de vierme,
niºte wormholes? Poate cã aceastã noþiune vi se pare una SF.
Dar nu este întru-totul aºa. Fizicienii considerã cã la scarã
foarte micã, undeva în vecinãtatea a 10-35 cm, spaþiu-timpul
devine „spumos” (în englezã: quantum foam). La aceastã sca-
rã structura dominantã ar putea fi gãurile de vierme sau mici
bule, mici universuri care apar ºi dispar repede. Dacã putem
manipula spuma cuanticã, atunci am putea expanda una
dintre gãurile de vierme. Din nou vom spune cã nu este vorba
despre o idee ce þine de o imaginaþie prea bogatã. Încã din
1980 Kip Thorne, de la Caltech, demonstra cã acest lucru ar
fi posibil. Dar aceste gãuri de vierme, care ar permite cãlãtorii
în spaþiu-timp (a se citi: în spaþiu ºi în timp) sunt instabile. Avem
nevoie, pentru a le stabiliza, de ceva exotic, de ceva ce se
numeºte energie negativã. Despre ea vom vorbi ceva mai încolo.
Deocamdatã vrem sã ne oprim o clipã asupra unei alte idei.
Bula lui Alcubierre
Miguel Alcubierre (în prezent cercetãtor la Universitatea
de Stat din Louisiana, SUA) a propus în 1994 „fabricarea”
unor „bule” de spaþiu-timp. Cu ajutorul lor s-ar putea cãlãtori
cu viteze superluminice. Este încãlcatã cumva teoria relativi-
tãþii? Nu, în acest caz teoria nu este încãlcatã. Nava spaþialã
în care vom cãlãtori va sta pe loc, fiind purtatã de cãtre de-
formarea spaþiu-timpului (în primle clipe ale Universului ex-
pansiunea spaþiu-timpului s-a fãcut cu viteze superluminice).
Aceastã deformare, aceastã bulã de spaþiu-timp, se va deplasa
cu viteze superluminice, purtând în interior nava noastrã spa-
þialã. Sunã straniu, dar teoria, în principiu, o permite. Acum
rãmâne problema construirii bulei spaþio-temporale. Ideea lui
Alcubierre este cã am putea realiza aceastã bulã comprimând
spaþiul din faþa navei spaþiale ºi dilatându-l pe cel din spatele
ei. Practic, ar trebui sã deformãm dupã dorinþã spaþiu-timpul.
Cum am putea face acest lucru? O idee ne dã însãºi teoria ge-
neralizatã a relativitãþii. ªtiþi bine cã masa ºi energia defor-
69
Universul
meazã spaþiul. Realizând densitãþi uriaºe de energie putem
deforma spaþiul. Dar asta nu este de ajuns. Trebuie sã de-
formãm spaþiu-timpul într-un anume fel (vã daþi seama ºi
dumneavoastrã, nu putem sã facem ºi comprimare, ºi dilatare
de spaþiu-timp folosind acelaºi tip de energie). Aici intrã în
scenã... din nou, energia negativã, energia cu semnul minus.
Avem nevoie de ea pentru a „modela” structura spaþiu-timpu-
lui dupã dorinþã.
Energia negativã
Este greu de dat o definiþie energiei negative. Am putea
spune ce nu este energia negativã. Energia negativã nu este
energia antimateriei. Antimateria, având masã pozitivã, are
energie pozitivã. Pentru a accelera antimateria este nevoie sã
consumãm energie pozitivã. De asemenea, energia negativã
nu are nicio legãturã cu energia întunecatã, cea care duce la
accelerarea expansiunii universului.
Energia negativã nu este un concept pur teoretic. Deºi nu
a putut fi mãsuratã în mod direct, consecinþele ei se pot de-
pista în anumite experimente de fizicã, cum ar fi cel realizat
de Hendrik Casimir. Acesta a luat douã plãcuþe din aluminiu
perfect plane ºi le-a aºezat în vid, la micã distanþã între ele.
Apoi a descoperit cã între plãci ia naºtere o forþã de atracþie,
care poartã numele de forþã Casimir. De unde ar putea pro-
veni aceastã misterioasã forþã Casimir? Vidul nu este pur ºi sim-
plu un spaþiu gol de orice. Mecanica cuanticã ne spune cã în vid
se produc fluctuaþii, chiar la temperaturi egale cu zero absolut.
În vid avem fluctuaþii de energie. Cele douã plãcuþe creeazã un
soi de ecran pentru ele. Calculele au arãtat cã între cele douã
plãcuþe de aluminiu densitatea de energie este negativã.
Am putea aborda ºi altfel problema aceasta a energiei ne-
gative. Sã presupunem cã realizãm o cavitate în care den-
sitatea de energie sã fie riguros egalã cu zero. O cutie din care
sã scoatem absolut totul: atomii, particulele rãtãcitoare, fo-
tonii etc. Sã facem acel vid, teoretic, perfect. De la Heisen-
berg ºi de la principiul sãu al incertitudinii ºtim cã, la scarã
cuanticã, ar trebui ca energia sã varieze aleator. Pentru cã
densitatea totalã de energie trebuie sã rãmânã nulã, înseamnã
70
cã nu putem avea numai energie pozitivã, ci ºi ceva care adu-
natã cu ea sã ne dea zero. Deci trebuie sã avem energie nega-
tivã. Deci energia negativã ar trebui sã existe.
Bãnuim cã nu am reuºit sã aducem destulã luminã în ceea
ce priveºte energia negativã, dar deocamdatã este bine de
ºtiut cã fãrã de ea ar fi cam dificil sã construim bula lui Al-
cubierre sau o worm hole. Sã mai facem acum un pas. Ne
vom reîntoarce la Alcubierre.
Problema bulei lui Alcubierre
Rusul Serghei Krasnikov a remarcat o mare problemã a
bulei alcubierriene. Interiorul ei este complet decuplat de
Univers. Altfel spus, comandantul navei spaþiale din inte-
riorul ei nu va fi niciodatã în stare sã îºi dirijeze vehiculul du-
pã dorinþã. Practic, bula trebuie controlatã din exteriorul ei.
Pentru a rezolva aceastã problemã Krasnikov propune ca na-
va sã creeze un tunel spaþio-temporal, un fel de autostradã
superluminicã, menitã sã uneascã punctul de plecare cu cel de
sosire, similarã în reprezentare cu faimoasele gãuri de vierme
din Star Treck. Din nou avem nevoie de energie negativã (pe
care, repetãm, cel puþin deocamdatã, nu ºtim cum sã o obþi-
nem) pentru a realiza acest tunel spaþio-temporal. Cu ajutorul
ei vom construi peretele tunelului Krasnikov. Pentru a nu vã
lãsa sã visaþi prea mult, credem cã a sosit clipa numerelor. O
bulã spaþio-temporalã cu diametrul de 200 m, care sã poatã
conþine în interiorul ei o navã spaþialã, ce se poate deplasa cu
o vitezã de 10 ori mai mare decât viteza luminii, ar avea ne-
voie de o cantitate de energie negativã echivalentã cu de 10
miliarde de ori masa Universului. Iatã cã ne confruntãm cu o
imposibilitate practicã, chiar dacã teoria ne poate sugera cã
bula lui Alcubierre ar putea sã ne poarte departe în Univers.
Dar varianta tunelului Krasnikov? ªi aici existã nume-
roase probleme. Calculele sugereazã cã ar trebui sã ne limi-
tãm la gãuri de vierme de diametre submicroscopice, de
ordinul a 10-32 m, adicã destul de aproape de limita lui Plank,
care este de 10-35 m. Cam greu de strecurat o navã spaþialã
printr-un asemenea tunel superluminic. Existã ºi modele ceva
mai optimiste, dar ºi ele implicã dificultãþi majore. De exem-
71
Universul
plu, o gaurã de vierme cu diametrul de 1 m are nevoie de un
perete de energie negativã cu grosimea de numai 10-21m,
cam a milioana parte din diametrul unui proton. Energia ne-
gativã necesarã pentru a-l realiza este echivalentul energiei
produse de 10 miliarde de sori într-un an...
Cum am putea produce energie negativã?
Iatã o întrebare ce se cere a fi pusã. În schimb rãspunsul la
ea nu poate fi, deocamdatã, dat. Producerea energiei negative
pune probleme grele. Sã ne imaginãm cã avem un laser care
genereazã energie negativã. Legea conservãrii energiei ne
impune ca aceastã energie negativã sã fie însoþitã de pro-
ducerea unei cantitãþi egale de energie pozitivã. Aceasta ar
putea produce lucru mecanic util. Mai departe, vom îndrepta
fluxul de energie negativã cãtre un corp oarecare. Cu ajutorul
ei putem extrage cãldura din acel corp ºi astfel sã producem,
din nou, lucru mecanic. Tare ciudatã treabã. Încãlcãm astfel
legile fundamentale ale fizicii. De fapt în textul nostru s-a
strecurat o greºealã. Nu am condiþionat în niciun fel produ-
cerea de energie negativã. Iar aceste condiþionãri existã ºi
poartã numele de „inegalitãþi cuantice”. De fapt, nu poate
exista o separare deplinã între energia pozitivã ºi cea negati-
vã. Vom enunþa repede aceste inegalitãþi cuantice:
a. Un flux intens de energie negativã nu poate fi generat
decât pentru o foarte scurtã duratã de timp. El va fi urmat
de unul, mai lung, de energie pozitivã.
b. Putem genera fluxuri lungi de energie negativã, cu co-
ndiþia ca acestea sã aibã intensitate micã. În ambele cazuri
(a ºi b) pulsul de energie pozitivã care urmeazã trebuie sã
aibã o intensitate mai mare decât a celui negativ.
c. Cu cât distanþa, în timp, dintre pulsul negativ ºi cel pozitiv
este mai mare, cu atât este mai mare intensitatea pulsului de
energie pozitivã, care urmeazã dupã cel de energie negativã.
Acestea sunt cele trei inegalitãþi cuantice legate de energia
negativã. Nu dorim sã insistãm prea mult asupra lor. Dar am
dori sã vã propunem un experiment mental (gedanken expe-
72
riment, cum ar spune Einstein). Avem o cutie, prevãzutã cu o
uºiþã, pe care vrem sã o umplem cu energie negativã. O pla-
sãm în vid absolut. Acolo iau naºtere, aºa cum arãtam mai de-
vreme, pulsuri de energie negativã urmate de unele de ener-
gie pozitivã. Uºiþa noastrã va lãsa sã intre numai energia ne-
gativã, dupã care, iute de tot, se va închide. Vom face asta
pânã când vom umple cutia cu energie negativã. Simplu, nu-i
aºa? Ar fi simplu dacã nu am þine seama de un lucru esenþial.
Închiderea ºi deschiderea uºiþei înseamnã lucru mecanic, deci
energie pozitivã. Ori de cât ori închidem ºi deschidem uºiþa
facem ca în cutie sã pãtrundã energie pozitivã. Altfel spus, nu
putem izola energia negativã de cea pozitivã.
Iatã cã în faþa cãlãtoriei noastre cãtre alte stele ºi alte galaxii
apar obstacole uriaºe, pe care, deocamdatã, nu ºtim cum sã le
depãºim. Trebuie trecut dincolo de marginile fizicii prezentului.
Concluzie?
La sfârºitul unui asemenea subcapitol este nevoie sã ne în-
trebãm dacã va veni cândva vremea ca ºtiinþa sã ne deschidã
porþile Universului, pentru a putea cu adevãrat sã îl colo-
nizãm. Vã mãrturisim cu umilinþã cã nu cunoaºtem rãspunsul.
Am citit multe cãrþi vechi despre cãlãtorii spaþiale (nu este
vorba despre cãrþi SF), cãrþi scrise cu decenii înainte ca ele sã
devinã realitate. Am citit colecþia revistei ªtiinþã ºi tehnicã
încã din primii ani de la apariþie, am citit ºi Jurnalul ºtiinþelor
ºi cãlãtoriilor, care a precedat-o. Apãreau adesea articole
despre zboruri cosmice. Textele acelea le citesc acum cu du-
ioºie. Multã naivitate în ele, multe lucruri înþelese copilãreºte
acolo. Realitatea anilor ce au urmat scrierii lor a depãºit cu
mult ceea ce se întrevedea în acei ani. Credem cã aceasta va
fi ºi soarta acestui text. Cei din viitorime care îl vor citi, îi rog
de pe acum, sã ierte copilãreºtile noastre cuvinte. La început
de secol XXI ºtiam atât de puþine lucruri, dar speram atât de
mult... Speram sã deschidem autostrãzi în Univers, pe care le
numeam gãuri de vierme.
ªi aºteptãm atât de multe de la fizicã, tocmai în aceste zile
în care fundamentele ei par a se clãtina. Pentru cã descoperim...
73
Universul
Constante inconstante?
„Stâlpii fizicii trebuie scuturaþi din timp în timp.
Numai aºa le putem testa rezistenþa.” Am citat din Andy
Fabian, fizician la Universitatea Cambridge, Marea
Britanie. El se referea la câteva mãsurãtori, realizate în
ultima vreme, care ne-ar putea obliga sã schimbãm
fundamentele fizicii.
Întreaga fizicã se bazeazã pe câteva constante fundamen-
tale, cum ar fi viteza luminii, sarcina electronului, constanta
gravitaþionalã etc. Una dintre ele este ºi raportul dintre masa
protonului ºi cea a electronului, care este, cu aproximaþie,
1.836, altfel spus, protonul este de 1.836 ori mai masiv decât
electronul. Aceastã valoare a rãmas neschimbatã de la înce-
puturile Universului pânã în zilele noastre. Cel puþin aºa spu-
ne teoria. Numai cã au început sã aparã probleme. Mãsurãtori
recente, efectuate cu o precizie nemaiatinsã pânã acum, au
oferit rezultate ciudate, care pot ridica un uriaº semn de în-
trebare în ceea ce priveºte înseºi fundamentele fizicii moder-
ne. Nu ne sunt în fire exagerãrile, dar am putea sã ne aflãm în
faþa unui eveniment similar experimentului lui Michelson ºi
Morley, din 1887, care a demonstrat cã viteza luminii este in-
dependentã de sistemul de referinþã ales, fapt care a deschis
drumul cãtre Teoria Relativitãþii.
Pentru a calcula raportul maselor proton/electron este folosit
spectrul de absorbþie în UV al moleculelor de hidrogen. Practic
acest spectru de absorbþie este reprezentat de un ºir de linii
întunecate, asemãnãtoare unui cod de bare, care corespund lun-
gimilor de undã la care hidrogenul molecular absoarbe lumina.
Într-un laborator terestru, aflat la Universitatea Liberã din
Amsterdam, fizicienii Wim Ubachs ºi Elmar Reinhold au
efectuat mãsurãtori, de sute de ori mai precise decât cele rea-
lizate pânã în prezent, ale spectrului de absorbþie în UV al hi-
drogenului molecular. Rezultatul obþinut corespunde valorii
actuale a constantei noastre.
O altã echipã de cercetãtori ºi-a mutat laboratorul de cer-
cetare la VLT (Very Large Telescope) din Paranal, Chile. Este
vorba despre Alexandr Ivancic, fizician la Institutul Ioffe din
74
Sankt Petersburg, Rusia, ºi Patrik Petitjean, astronom la Ins-
titutul de Astrofizicã din Paris. Aceºtia au avut o sarcinã mai
dificilã. Ei au trebuit sã cãlãtoreascã în timp. Au folosit lu-
mina care vine de la doi quasari foarte îndepãrtaþi pentru a
analiza acelaºi spectru de absorbþie, de data aceasta folosind
nori moleculari aflaþi la 12 miliarde de ani luminã distanþã de
Terra. Aceasta echivaleazã cu o cãlãtorie în timp, pânã la
aproape douã miliarde de ani dupã Big Bang. Aici trebuie sã
facem o precizare. De aceastã datã nu a mai fost necesarã o
analizã a spectrului de absorbþie în UV, deoarece intervine
deplasarea spre roºu, datoratã expansiunii Universului. Prac-
tic, aceleaºi linii de absorbþie mãsurate pe Terra în UV co-
respund, în cazul norilor moleculari aflaþi la 12 miliarde de
ani luminã distanþã, unor linii din zona luminii vizibile.
A urmat compararea celor douã rezultate. Rezultatul a fost
unul surprinzãtor. S-a constatat cã valoarea actualã a con-
stantei noastre este cu 0,002% mai micã decât cea de acum 12
miliarde de ani. O modificare cu 20 de pãrþi la un milion ar
putea sã parã oricui nesemnificativã, numai cã, oricât de micã
ar fi variaþia, aceasta nu este cuprinsã în legile fizicii actuale.
Aºa cum spuneam mai devreme, constantele fundamentale
(cum este raportul dintre masa protonului ºi cea a electro-
nului) nu se modificã în timp.
Aici se cuvine sã discutãm puþin rezultatele obþinute de cã-
tre cele douã echipe de cercetãtori. În primul rând trebuie sã
spunem cã, în lumea cercetãtorilor, pãrerile sunt împãrþite.
Dar cu toþii sunt de acord cã implicaþiile modificãrii în timp
ale constantelor fundamentale sunt atât de profunde încât sunt
necesare dovezi suplimentare. Existã un principiu fundamen-
tal în ºtiinþã, care ne spune cã „afirmaþiile extraordinare cer
dovezi extraordinare”, deci este nevoie de studii, de mãsu-
rãtori suplimentare ºi independente. În ceea ce priveºte rezul-
tatele obþinute de cãtre cele douã echipe de cercetãtori trebuie
sã remarcãm cã acestea au un coeficient de încredere de 3,5
sigma, un termen statistic care ne spune cã existã o pro-
babilitate de 0,3% ca valorile obþinute sã fie o consecinþã a în-
tâmplãrii. Dacã vreþi, suntem siguri în proporþie de 99,7% cã
75
Universul
rezultatele sunt corecte. Vi se pare rezonabil acest grad de
certitudine? Pentru a paria la un meci de fotbal, probabil cã
acest grad de certitudine este unul rezonabil. În fizicã lu-
crurile stau un pic altfel, mai ales atunci când rezultatele nu
pot fi încadrate în teoriile actuale. John Webb, de la Univer-
sitatea New South Wales din Sidney, Australia, care l-a rân-
dul sãu a fãcut cercetãri asupra modificãrii în timp a constan-
tei noastre, remarca foarte plastic: „Nu poþi sã îþi cumperi
biletul cãtre Stockholm cu un rezultat 3,5 sigma”. El se refe-
rea, desigur, la posibilitatea obþinerii unui Premiu Nobel. Tot
el a adãugat: „Totuºi rezultatul este unul promiþãtor ºi va în-
curaja pe oricine va dori sã studieze raportul maselor proto-
nului ºi electronului”.
Cei mai sceptici în privinþa noilor mãsurãtori sunt
astronomii, ºi nu fizicienii. Ei ºtiu foarte bine cât de dificil es-
te sã mãsori spectrele quasarilor. Sunt foarte mulþi factori ca-
re pot vicia rezultatele. De exemplu, pãrþi ale norului mole-
cular pot fi mai fierbinþi decât altele sau hidrogenul din norul
studiat poate fi „contaminat” cu alte elemente. Toate acestea
pot fi surse de erori.
Dar dacã mãsurãtorile sunt corecte, iar constantele fun-
damentale nu sunt constante? Aici este bine sã spunem cã în
anii din urmã au apãrut numeroase articole ºtiinþifice care
afirmã cã, în timp, constantele fizicii nu sunt deloc constante
(ne referim aici la viteza luminii, constanta structurii fine,
constanta cosmologicã etc.) Existã ºi teorii ale stringurilor
care impun cu necesitate uºoare variaþii ale acestora. Numai
cã aceste variaþii subtile ale constantelor fundamentale ale
fizicii nu sunt prevãzute de cãtre teoria standard a
prezentului. Ar însemna sã modificãm însãºi fundamentele
fizicii. De aceea lucrurile trebuie privite cu oarecare pruden-
þã, în aºteptarea unor dovezi incontestabile. Repetãm: „afir-
maþiile extraordinare cer dovezi extraordinare”. Dar, reve-
nind la începutul articolului nostru, „Stâlpii fizicii trebuie
scuturaþi din timp în timp. Numai aºa le putem testa re-
zistenþa.”. Acum ne trebuie rãbdare. Instrumente noi, care vor
intra în funcþiune în urmãtorii ani, vor confirma sau infirma
76
variabilitatea constantelor. Atunci ori vom fi obligaþi sã
modificãm fizica (deci modul în care înþelegem Universul),
ori vom avea un argument suplimentar sã afirmãm cã legile
fundamentale ale fizicii sunt corecte. În oricare dintre varian-
te fizica va avea numai de câºtigat.
Aici încheiem intermezzo-ul nostru. Ne vom întoarce în
Universul pipãibil pentru a încerca sã rãspundem la o întreba-
re fundamentalã pentru noi, pãmântenii...

Ascultând infinitul...
Când am citit în programul colocviului „Odiseea
spaþiului 2001”, la care am avut marea bucurie sã par-
ticip, cã urmeazã o conferinþã susþinutã de cãtre Jill Tar-
ter, directoare a proiectului Phoenix, în cadrul Institu-
tului SETI (Search for ExtraTerrestrial Inteligence), mi-am
spus imediat: uite, nene, aceºtia vor aduce aici pe aceea
care i-a servit drept model lui Jodie Foster, actriþa prin-
cipalã din filmul „Contact”... vã puteþi imagina nerãb-
darea mea. Aveam ocazia sã aflu câtã ficþiune ºi câtã
realitate a fost în acel film.
La sfârºitul conferinþei nu m-a încercat nici cea mai
micã dezamãgire. Realitatea a învins filmul. Vã amintiþi
cum descoperea semnalul extraterestru eroina interpre-
tatã de Jodie Foster? Mai simplu nici cã era posibil. O
pereche de cãºti conectate la un radiotelescop erau su-
ficiente. Erau de ajuns urechile pentru a detecta muzica
unui semnal emis de cãtre o civilizaþie extraterestrã.
Chestia asta a fost ºi prima mea dezamãgire provocatã de
filmul „Contact“. Au fost ºi altele, despre care voi vorbi
mai încolo. Personajul real, Jill Tarter, era cu totul
altceva decât cel din film. În primul rând era unul uman,
un prototip al omului de ºtiinþã, al omului care îºi pune
întrebãri în încercarea de a gãsi rãspunsuri, chiar dacã
are sentimentul cã numai cei ce îi vor continua cer-
cetãrile le vor gãsi. Jill Tarter este o deschizãtoare de
drumuri. Întrebatã fiind care este legãtura dintre ea ºi
eroina filmului, Jill Tarter a zâmbit ºi a rãspuns scurt
77
Universul
„Niciuna!“. Eu, din salã, descoperisem legãtura: acei
ochi albaºtri... Întorcându-ne la film, m-a dezamãgit ºi
modul, cumplit de banal, în care a fost interpretat mesa-
jul extraterestru. La Holywood se crede, pe semne, cã re-
prezentãrile matematice sunt universale ºi cã noi suntem
capabili sã interpretãm un proiect tehnic furnizat de o ci-
vilizaþie extraterestrã.
Nimic mai fals. Deºi adevãrurile matematicii pot fi
considerate ca fiind universale, este puþin probabil ca o
altã civilizaþie sã dezvolte o matematicã avansatã identicã
cu a noastrã. Desigur, mi se va spune cã acestea sunt
constrângerile unui film artistic, cã avem de-a face, de
fapt, cu o convenþie cinematograficã. Numai cã eu cu o
asemenea afirmaþie nu pot fi de acord. Adevãrata cãutare
a civilizaþiilor extraterestre, chiar dacã se aflã în faza
copilãriei, este mai fascinantã decât filmul însuºi. A as-
culta infinitul pe toate lungimile de undã îmi aduce
aminte de un uriaº fundal de zgomote (unele produse de
cãtre civilizaþia noastrã) din care trebuie sã separãm ade-
vãrata muzicã. Nu vi se pare acest lucru fascinant?
Iar Jill Tarter, în conferinþa sa, mi-a demonstrat, dacã
mai aveam nevoie de asemenea demonstraþii, cã existã o
poezie a ºtiinþei. M-am uitat prin salã sã vãd cum reac-
þioneazã spectatorii. Nu mi-a fost greu sã descopãr o anu-
me emoþie pe chipurile lor. Undeva, în inimile lor, se
nãºtea speranþa. Speranþa cã va veni vremea când vom
putea spune: Ei sunt acolo! Jill Tarter, punct cu punct, cu
argumente strict tehnice, ne arãta cum se poate transfor-
ma aceastã speranþã în realitate. Eu nu am fãcut nimic alt-
ceva decât sã adaptez conferinþa pe care ea a susþinut-o la
Paris într-o minunatã zi de iarnã....

Proiectul Phoenix
Existã un senator american, pe nume Richard Bryan, care a
introdus un amendament pentru bugetul NASA, pe anul 1994.
Acest amendament impunea stoparea programului SETI, cel
care, aºa cum ºtiþi, încerca sã gãseascã civilizaþii extrateres-
78
tre. Cum adesea ideile proaste sunt acceptate cu entuziasm,
SETI s-a trezit fãrã finanþare guvernamentalã. Norocul este
cã pe aceastã lume nu existã numai senatori americani. Existã
ºi oameni de ºtiinþã, care cred în ideea cã ºtiinþa trebuie sã îm-
pingã cât mai departe hotarele cunoaºterii. Aceºtia au cãutat
fonduri private pentru a continua sã încerce sã-i descopere pe
extratereºtri. Pentru cã generozitatea ºi idealismul nu au dis-
pãrut de pe planetã au fost gãsiþi banii necesari, aºa cã s-a pu-
tut lansa un nou program, nãscut din cenuºa abandonatului
SETI, intitulat, nici nu se putea altfel, Phoenix.
Cãutarea
Pentru a cãuta este nevoie sã ºtim, înainte de orice, ce am
dori sã gãsim. Aceastã afirmaþie a noastrã ar putea pãrea ex-
trem de banalã, numai cã ea implicã o serie de consecinþe, ca-
re ne vor ghida cãutarea. În primul rând, ne vom gândi cã do-
rim sã descoperim o civilizaþie care a ajuns la un nivel teh-
nologic comparabil cu al nostru, cel puþin în ceea ce priveºte
mijloacele de comunicare. Altfel spus, aceastã ipoteticã civi-
lizaþie ar trebui sã comunice, la mare distanþã, prin interme-
diul undelor radio. În al doilea rând, ne vom gândi cã pentru
apariþia vieþii trebuie îndeplinite anumite condiþii, o anume
stea, o anume planetã, care orbiteazã la o anume distanþã faþã
de astrul central (pentru apariþia ºi supravieþuirea vieþii este
necesarã existenþa apei în stare lichidã). De aceea, ne vom
îndrepta antenele cãtre acele stele similare Soarelui nostru.
Aici vom face o micã menþiune. Nu ne putem aºtepta ca orice
stea similarã cu a noastrã sã aibã o planetã asemãnãtoare cu
Terra, plasatã în acel coridor al vieþii, care sã permitã existen-
þa apei în stare lichidã. Deocamdatã, tehnicile de detectare a
planetelor, aºa cum vom arãta într-un alt subcapitol, nu ne
permit decât identificarea planetelor mari, cam de dimen-
siunea lui Saturn. De aceea, este probabil cã în multe cazuri
nu ne vom îndrepta radiotelescoapele cãtre locurile favora-
bile vieþii. Noi explorãm printre posibilitãþi, în speranþa gã-
sirii certitudinilor. Oricum, cãutând în jurul stelelor similare
cu Soarele mãrim semnificativ probabilitatea descoperirii
mult aºteptatului semnal extraterestru.
79
Universul
Zona fãrã zgomot
Plecãm de la ipoteza cã existã ºi alte civilizaþii dornice sã-ºi
facã cunoscutã prezenþa semenilor întru raþiune. Bazându-ne
pe propriile noastre tehnologii, putem admite cã acestea vor
alege calea transmiterii unui semnal radio cãtre depãrtãrile
Universului. Acum vine o întrebare extrem de importantã. Pe
ce lungime de undã va fi emis acest semnal? Sã nu uitãm cã
din punctul de vedere al undelor electromagnetice Universul
nostru este extrem de zgomotos ºi astfel orice semnal emis
conºtient riscã sã se piardã, fiind acoperit de alte surse radio
naturale. Dumneavoastrã ce aþi face dacã ar trebui sã purtaþi
o discuþie importantã într-o clãdire plinã de zgomote? Aþi pu-
tea sã încercaþi sã vorbiþi suficient de tare, astfel încât sã aco-
periþi fundalul. Dar cea mai raþionalã decizie ar fi sã cãutaþi o
camerã mai liniºtitã. Care ar fi echivalentul unei asemenea
camere pentru undele electromagnetice?
Vom spune repede cã zona de microunde, cu frecvenþe cu-
prinse între 1 GHz ºi 3 GHz, îndeplineºte acest criteriu. Vom
mai spune cã în aceastã zonã se aflã ºi faimosul fond cos-
mologic, primul „sunet“ emis de cãtre Univers în momentul
naºterii sale.
Unde sã cãutãm?
A cãuta o civilizaþie extraterestrã seamãnã oarecum cu cã-
utarea unui ac într-un car cu fân. A cãuta semnele ei pe toatã
întinderea cerului ar necesita o cãutare extinsã pe o duratã in-
finitã de timp. Evident, acest mod de cãutare nu ar fi raþional.
Aºa cum arãtam mai sus, ne vom limita cãutarea cãtre zonele
mai probabile pentru gãzduirea vieþii. Proiectul Phoenix îºi
mai impune un criteriu suplimentar. Nu dorim numai sã as-
cultãm. Dorim ca ºi noi sã fim ascultaþi. Probabil cã s-a es-
timat cã un schimb de mesaje nu ar mai fi interesant dacã du-
rata dintre emiterea mesajului ºi sosirea rãspunsului este prea
mare. S-ar putea ca, primind rãspunsurile, sã fi uitat deja în-
trebãrile... Pentru Proiectul Phoenix s-a ales un numãr de
aproximativ 1.000 de stele, trecute pe trei liste. Prima listã
cuprinde 100 de stele aflate în apropierea Pãmântului la o dis-
80
tanþã maximã de aproximativ 25 ani-luminã. Pe aceastã listã
au fost introduse ºi stele care nu seamãnã cu Soarele nostru.
Motivele selecþionãrii lor þin de uºurinþa cu care se pot obser-
va, la care se adaugã o mãsurã de protecþie. Nu suntem chiar
atât de siguri cã numai în jurul stelelor de tipul Soarelui poate
apãrea viaþã inteligentã... A doua listã cuprinde 140 de stele
aflate la distanþe de maximum 65 ani-luminã de noi, care mai
întrunesc o caracteristicã suplimentarã: sunt identice cu Soa-
rele nostru. Acestea sunt de fapt principalele surse radio care
vor fi analizate în cadrul Proiectului Phoenix. Cea de-a treia
listã de þinte, cea extinsã, conþine o gamã largã de stele, aflate
la o distanþã de cel mult 200 ani-luminã de Terra. Aºa cum se
poate vedea, soluþia gãsirii acului în carul cu fân constã în
construirea a trei grãmãjoare mai mici, alcãtuite din paie atent
selecþionate...
A fi natural sau a nu fi natural...
Da, aceasta-i întrebarea. Cum ne dãm noi seama cã un
anume semnal radio este generat artificial? De fapt nu ne dãm
seama. Vom presupune cã orice semnal ce nu are semnãtura
naturalului este de origine artificialã. Acest tip de semnale va
fi analizat cu mare atenþie ori de câte ori va fi depistat. Foarte
pe scurt, putem afirma cã un semnal emis pe o bandã foarte
îngustã de frecvenþã este posibil sã fie de origine artificialã.
Spuneam cã zona de cãutare a semnalului se aflã în zona cu-
prinsã între 1 ºi 3 GHz. Pentru a gãsi semnalul cãutat, trebuie
sã divizãm aceastã bandã în cât mai multe subbenzi, cât mai
înguste. Din fericire, în momentul de faþã progresele electro-
nicii ºi ale tehnici de calcul ne permit acest lucru. Practic,
semnalul recepþionat, la un anumit moment dat, are lãþimea
de 20 MHz ºi este descompus în nu mai puþin de 50 de mi-
lioane de canale! De fapt, se face o analizã spectralã a sem-
nalului radio, cu ajutorul unui puternic dispozitiv de calcul.
Acum vine, din nou, întrebarea noastrã: este natural sau arti-
ficial un anume semnal radio? Dacã afiºãm pe un monitor in-
tensitatea semnalului radio recepþionat, sub forma unui pixel
de o luminozitate direct proporþionalã cu acesta, la fiecare
81
Universul
moment de timp ºi pe fiecare frecvenþã (figuratã pe orizontala
ecranului) vom obþine o serie de puncte luminoase. Un sem-
nal artificial ar trebui sã aibã putere constantã în timp. Deci
dacã vom reprezenta pe acelaºi monitor semnalele obþinute
pe mai multe canale sub forma unor înregistrãri succesive (în
acest caz verticala ecranului va reprezenta timpul), vom ve-
dea pe monitor ceva foarte asemãnãtor imaginii de la un te-
levizor lipsit de antenã, adicã o sumedenie de puncte rãs-
pândite oarecum la întâmplare. Cum va arãta imaginea atunci
când este recepþionat un semnal artificial? Spuneam cã aces-
ta, foarte probabil, va fi emis pe o bandã foarte îngustã de
frecvenþe ºi la o putere mai mare decât fondul cosmic. Asta
înseamnã cã pe ecranul monitorului vom descoperi o linie lu-
minoasã aproximativ verticalã. De ce aproximativ verticalã?
Iatã o întrebare bunã, care meritã un rãspuns fãrã ocoliºuri.
Vinovat de aceastã abatere de la verticalã este efectul Do-
ppler, cãci, sã nu uitãm, Pãmântul se roteºte atât în jurul pro-
priei axe, cât ºi în jurul Soarelui.
Nu-i aºa cã lucrurile par simple? Aºa ar fi dacã nu am fi
înconjuraþi de nenumãrate surse artificiale de unde radio, de
aceastã datã fabricate de niºte fiinþe foarte cunoscute nouã:
oamenii înºiºi.
Pentru a elimina sursele terestre, ori de câte ori apare un
semnal suspect de a fi artificial, intrã în funcþiune un al doilea
radiotelescop, cu ajutorul cãruia este identificatã poziþia sur-
sei de emisie.
Marele avantaj al sistemului electronic utilizat în cadrului
Proiectului Phoenix constã în faptul cã acesta poate fi mutat
oriunde este nevoie de el. Practic, de fiecare datã când existã
un radiotelescop liber, echipamentul este mutat în acea lo-
caþie (este o mare înghesuialã la radiotelscoape, astrofizi-
cienii cautã în permanenþã lucruri interesante prin Univers).
Ascultând infinitul
Primele cãutãri au început în Australia, cu ajutorul celui
mai mare radiotelescop din emisfera sudicã, Parkes, cu dia-
82
metrul antenei de 64 m, amplasat în New South Wales, în fe-
bruarie 1995. Aceastã fazã a cercetãrii a durat aproximativ 6
luni, dupã care tot echipamentul a fost trimis în California,
unde a fost supus unui program de modernizare, pentru mã-
rirea sensibilitãþii ºi a fiabilitãþii. A urmat o nouã campanie de
observare, începutã în luna septembrie a anului 1996, ce a fo-
losit radiotelescopul Green Bank din West Virginia, care
posedã o antenã cu diametrul de 42 m. Cãutarea semnalelor
extraterestre a durat, cu mici întreruperi, pânã în aprilie 1998.
De fapt, în toatã aceastã perioadã radiotelescopul Green Bank
a fost folosit doar pentru perioade scurte în cadrul Proiectului
Phoenix, radiotelescopul Green Bank având în toatã aceastã
perioadã un program de cercetãri astrofizice foarte încãrcat.
La jumãtatea anului 1998, echipamentul folosit în cadrul Pro-
iectului Phoenix a fost mutat la cel mai mare radiotelescop
din lume. Este vorba de radiotelescopul Arecibo, Puerto Ri-
co, a cãrui antenã are un diametru de aproximativ 300 m. Cer-
cetãrile continuã.
Primele rezultate
Deja a fost recepþionat primul semnal inteligent din afara
Sistemului Solar! Iatã o veste foarte bunã. Ziarele au scris
foarte puþin despre acest eveniment, care s-a petrecut în ia-
nuarie 2001. Vã veþi mira dacã voi adãuga cã oamenii de ºti-
inþã nu au avut nici cea mai micã surprizã la recepþionarea
acestui semnal. De fapt, îl cãutau. Cãci el era o ºoaptã, abia
audibilã, a unui mesager terestru. Este vorba de sonda Pio-
neer 10, cea lansatã în 1972 pentru a studia planetele Siste-
mului Solar, fiind ºi primul obiect fabricat de om care a ieºit
de sub atracþia gravitaþionalã a Soarelui, aflându-se în prezent
la aproape o zi-luminã distanþã de Terra. Detectarea acestui
semnal extrem de slab a confirmat cã este posibil ca Proiectul
Phoenix sã ne ducã la rezultatul aºteptat. Dar, chiar dacã nu
se va obþine nimic concret în urmãtoarele decenii, un lucru
este sigur. Cãutarea semenilor noºtri întru raþiune nu va în-
ceta nicicând. Deocamdatã am început sã descoperim...
83
Universul
Pãmânturi celeste
Veþi vedea, în anii ce vor veni, cum descoperiri
extraordinare în ceea ce priveºte planetele extrasolare ne
vor duce visurile dincolo de ceea ce ne imaginãm noi
astãzi. Cãci cele mai frumoase visuri sunt cele care se
bazeazã pe certitudini încântãtoare. ªi ce poate fi mai
fascinant decât sã ºtim cã undeva, în hãurile
Universului, existã viaþã, pur ºi simplu viaþã? ªi acele
hãuri vor deveni cândva drumurile noastre. Din clipa în
care vom afla cã singurãtatea civilizaþiei noastre nu
existã, exact din acea clipã, vom deveni altceva, un alt fel
de cãutãtori. ªi poate atunci ne vom înþelege mai bine
rostul nostru, nu pe aceastã planetã minusculã, ci rostul
nostru în acest Univers. De aceea, m-am bucurat când
am aflat cã una dintre temele propuse pentru colocviul
„Odiseea spaþiului 2001” purta titlul „Celelalte lumi”.
Au vorbit despre cãutarea fraþilor noºtri de dincolo de
graniþele Sistemului Solar doi dintre cei mai reputaþi
specialiºti ai Terrei: Michel Mayor, cel care a descoperit
în 1995 prima planetã extrasolarã, ºi Sergio Volonte,
coordonator al misiunilor astronomice în cadrul ESA. În
încheierea acestei introduceri trebuie sã precizez cã am
adaptat, pentru necesitãþile unei publicaþii scrise,
intervenþiile celor doi mari oameni de ºtiinþã ºi am
adãugat informaþii mai noi. La data desfãºurãrii coloc-
viului trecuse prea puþin timp de la detectarea primei
atmosfere a unei planete extrasolare. Totul începe sã se
miºte foarte repede în astronomie....
Aºa cum am mai spus, cãutarea planetelor extrasolare
este, înainte de toate, o problemã de ingeniozitate. Sã vedem
ce metode de observare stau la dispoziþia astronomilor din
zilele noastre.
Tehnica Doppler
Imaginaþi-vã o stea în jurul cãreia orbiteazã o planetã. S-ar
putea crede cã planeta nu are nici o influenþã gravitaþionalã
asupra stelei. Evident, adevãrul este ceva mai complex. Cele
84
douã corpuri se vor roti, de fapt, în jurul centrului de masã co-
mun, ca ºi cum ar fi legate între ele cu o barã lungã ºi invizi-
bilã. Asta înseamnã cã însãºi steaua va fi perturbatã în miº-
carea ei de prezenþa planetei, descriind o traiectorie circularã.
Pe jumãtate din aceastã traiectorie steaua se apropie de ob-
servatorul terestru, iar pe cealaltã jumãtate se îndepãrteazã.
De aici încolo trebuie doar sã ne mai aducem aminte de efec-
tul Doppler, care spune, în cazul nostru, cã o stea care se de-
pãrteazã de noi va avea spectrul deplasat spre roºu, iar una
care se apropie îl va avea deplasat spre albastru. Aceastã de-
plasare este proporþionalã cu viteza de îndepãrtare, respectiv
apropiere. Nu-i aºa cã este simplu? Este suficient sã îndrep-
tãm spre o stea un telescop înzestrat cu un spectrograf, urmã-
rim deplasãrile liniilor spectrale, depistãm periodicitatea cu
care acestea merg spre roºu ºi, respectiv, albastru, apoi gata...
în funcþie de rezultatele obþinute ºtim cã acolo se gãseºte o
planetã. Numai cã lucrurile nu-s chiar atât de simple. Pãmân-
tul însuºi se miºcã în jurul Soarelui, o miºcare de care trebuie
sã þinem cont. Apoi, planul orbitei stelei cercetate nu este
obligatoriu sã fie paralel cu cel al orbitei terestre. Aceasta in-
troduce o incertitudine asupra mãsurãtorilor noastre. De fapt,
cu aceastã metodã, nu putem determina masa planetei desco-
perite, ci doar o valoare care este egalã cu produsul dintre si-
nusul înclinãrii orbitei ºi masã. ªi mai existã o limitare im-
portantã. Cel puþin deocamdatã nu putem mãsura viteza re-
lativã de deplasare a stelelelor cu o precizie mai mare de 3
m/s. Asta înseamnã cã nu putem detecta cu aceastã metodã
decât planete mai mari decât Saturn. Tehnica Doppler este in-
teresantã. Cu ea s-a descoperit, de cãtre Michel Mayor, prima
planetã extrasolarã, în 1995. Dar, aºa cum am arãtat, ea este
limitatã. Trebuie cãutate alte tehnici...
Tehnica astrometricã
Spuneam cã steaua care are un companion se va deplasa în
jurul centrului de masã comun. Am putea mãsura direct
aceastã deplasare? O planetã de mãrimea lui Jupiter, orbitând
la o distanþã de 5 u.a. de o stea similarã cu Soarele, aflatã, la
rândul ei, la 10 parseci (1 parsec = 3,261 ani-luminã = 3,086
85
Universul
x 1013 km) distanþã de noi, ar produce o pendulare a stelei
centrale de circa 500 microsecunde de arc. O planetã de di-
mensiunile Terrei, aflatã la 1 u.a. de aceeaºi stea, ar produce
o pendulare de numai 0,3 microsecunde de arc. Teoretic, am
putea sã ne imaginãm urmãtoarea tehnicã. Executãm serii de
fotografii asupra aceleiaºi zone de cer la diferite intervale de
timp. Apoi nu ne-ar mai rãmâne decât sã suprapunem aceste
imagini ºi sã vedem ce stele ºi-au modificat poziþia. Imagi-
naþia noastrã nu este departe de realitate. Cu ajutorul telesco-
pului de la Mount Palomar s-au putut mãsura pe aceastã cale
oscilaþii de pânã la 100 microsecunde de arc. Mai existã o
cale de a îmbunãtãþi precizia mãsurãtorilor astrometrice. Este
vorba de tehnica interferometricã. Aceasta se bazeazã pe uti-
lizarea simultanã a mai multor telescoape ºi combinarea, în
anumite condiþii, a luminii recepþionate de ele. Astfel se poate
ajunge la rezoluþii unghiulare foarte bune. Practic, este ca ºi
cum am avea la dispoziþie o oglindã de telescop cu diametrul
egal cu distanþa dintre telescoapele care participã la ob-
servaþie. Cel mai nou observator care dispune de un aseme-
nea sistem de observaþie este Very Large Telescope, compus
din patru telescoape cu diametrul de 8,2 m, ceea ce creeazã
un telescop virtual cu diametru de 16,4 m. Acesta este rezul-
tatul unei cooperãri a institutelor astronomice europene ºi se
aflã amplasat pe muntele Cerro Paranal, în Chile.
Tehnica tranzitului
Ori de câte ori o planetã trece prin faþa stelei, în jurul cã-
reia orbiteazã, se produce o variaþie a fluxului luminos recep-
þionat de observatoarele terestre. Pentru a ne face o imagine
asupra acestui fenomen, vã vom spune cã planeta Jupiter,
trecând prin faþa Soarelui, produce o variaþie a fluxului lu-
minos, mãsurat, de cãtre un ipotetic observator extrasolar, de
aproximativ 1%, pentru o perioadã de timp de câteva ore. De
asemenea, trecerea Terrei prin faþa Soarelui produce o varia-
þie a fluxului luminos de aproximativ 0,01%. Metoda este de-
osebit de promiþãtoare, cu ajutorul ei detectându-se, la sfâr-
ºitul anului trecut, prima atmosferã a unei planete extrasolare.
86
Tehnica microlentilei gravitaþionale
ªtim cã prezenþa unei mase într-un anume loc produce o
deformare a spaþiului ºi, implicit, o curbare a traiectoriei unei
raze de luminã. Practic, în cazul nostru, planeta însoþitoare se
comportã ca o micã lentilã, o lentilã gravitaþionalã. Observa-
torul terestru va detecta o creºtere micã, dar bruscã, a lumino-
zitãþii stelei. Nu avem nimic altceva de fãcut decât sã pândim
o anumitã stea ºi sã vedem când se produce un asemenea eve-
niment. Aceastã tehnicã este deosebit de interesantã pentru
detectarea primarã a planetelor cu dimensiuni comparabile cu
ale Terrei, urmând ca mai apoi sã fie utilizate alte tehnici de
analizã. Din pãcate, cu ajutorul microlentilelor gravitaþionale
nu se pot detecta planete aflate la o distanþã mai mare de 5.000
de parseci, pentru planete care se aflã la distanþe de 500 u.a.
de astrul central.
Tehnici de detectare directã
Credem cã acestea sunt cele mai interesante tehnici de de-
tectare a planetelor extrasolare. Se pleacã de la ideea cã noi
nu putem observa planetele extrasolare datoritã faptului cã
acestea sunt prea puþin luminoase, în raport cu astrul central.
Pentru a elimina acest obstacol sunt avute în vedere douã me-
tode. Prima dintre ele este banalã. Pur ºi simplu se realizeazã
o eclipsare artificialã a astrului studiat. Nu vom intra în de-
talii, deoarece credem cã aceastã metodã, deºi ne poate ajuta
sã descoperim planete extrasolare, nu ne oferã posibilitatea
de a descoperi planete locuibile. A doua metodã se bazeazã
pe interferometrie. Practic, se utilizeazã informaþia primitã si-
multan de cãtre mai multe telescoape, dupã care, printr-o anu-
me tehnicã, este anulatã lumina provenitã de la steaua stu-
diatã. Vreþi sã ºtiþi despre ce este vorba? Treceþi repede la
subcapitolul „Sã stingem stelele”...

Sã stingem stelele
Sã presupunem cã avem un telescop amplasat în
spaþiu, deci neperturbat de atmosfera terestrã. În princi-
piu, putem obþine o rezoluþie unghiularã oricât de mare,
dacã putem confecþiona oglinzi oricât de mari. Din pã-
87
Universul
cate, aici avem de-a face cu cel puþin douã probleme in-
surmontabile. Tehnologiile disponibile astãzi limiteazã
dimensiunile, atât dimensiunile oglinzilor, cât ºi masa
telescopului pe care dorim sã-l amplasãm pe orbitã. Dacã
problemele sunt insurmontabile, atunci este mai bine sã
le ocolim. De aceastã datã încercãm sã plecãm de la re-
zultatul pe care dorim sã-l obþinem, pentru a ajunge la
soluþii aplicabile în practicã. De fapt, care este problema
noastrã? Vrem sã descoperim planete noi, în afara Sis-
temului Solar, de preferinþã de dimensiunea Terrei. Care
sunt constrângerile pe care trebuie sã le înfrângem? În
primul rând, aºa cum s-a arãtat mai devreme, avem ne-
voie de rezoluþii foarte bune ale imaginilor obþinute. În al
doilea rând, nu trebuie sã uitãm cã steaua centralã este
de miliarde de ori mai strãlucitoare decât planeta înso-
þitoare. Practic, chiar dacã am dispune de un telescop ini-
maginabil de performant, nu am fi în stare sã detectãm în
mod direct planeta cãutatã, el va fi orbit de stea. Cum am
putea depãºi aceste constrângeri? Rãspunsul este: sã uti-
lizãm interferometria!
Sã dãm, înainte de toate, o definiþie. Un interferometru as-
tronomic este un dispozitiv care „suprapune” imaginile a mai
multe telescoape, în scopul de a mãri rezoluþia unghiularã a
obiectului observat. De fapt, funcþionarea interferometrelor
astronomice se bazeazã pe teoria ondulatorie a luminii. Existã
mai multe tipuri de interferometre, dar noi ne vom ocupa nu-
mai de acela care face sã se stingã stelele.
Sã presupunem cã utilzãm douã telescoape, cu ajutorul
cãrora urmãrim o stea, pe o anumitã lungime de undã, l.
Acum sã suprapunem semnalele provenite de la cele douã te-
lescoape; dacã nu intervenim cu nimic pe traseu, atunci cele
douã semnale se vor aduna, astfel încât vom avea ceea ce se
numeºte „interferenþã constructivã”. Acum, sã introducem un
dispozitiv pe traseul unuia dintre semnalele recepþionate, care
nu face altceva decât sã defazeze unda recepþionatã cu un
decalaj de l/2 lambda (lambda e aici lungimea de undã).
Acum, dacã vom însuma cele douã semnale, vom obþine o
88
„interferenþã distructivã”, adicã vom constata cã la ieºire nu
mai avem nimic. Altfel spus, am stins steaua!
Sã mergem mai departe... Sã presupunem cã steaua ob-
servatã de noi are un însoþitor. Acesta emite la rândul sãu lu-
minã, de data acesta fiind vorba de luminã reflectatã. Noi, de
aici de pe Terra, vedem cã existã un unghi, foarte mic, între
stea ºi planetã. Înseamnã cã lumina ce vine de la planetã ajun-
ge cu oarecare întârziere, faþã de cea ce vine de la stea. Acum
ce ne mai rãmâne de fãcut? Steaua este stinsã, vrem sã vedem
planeta! Pentru aceasta nu trebuie decât sã modificãm dis-
tanþa dintre cele douã telescoape, astfel încât sã avem
interferenþã constructivã strict pentru planeta cãutatã. Astfel
am anulat defazajul, introdus de dispozitivul de întârziere.
Dar l-am anulat numai pentru planetã, care astfel devine vizi-
bilã... Sã reducem tot ceea ce am spus la o singurã frazã (bunã
de rostit la petreceri, atunci când vreþi sã arãtaþi câte ºtiþi):
prin metoda descrisã se obþin interferenþe distructive pe direc-
þia stelei ºi interferenþe constructive pe direcþia planetei. Sim-
plu, nu-i aºa?
Misiunea Darwin
Deºi existã mai multe programe de cercetare bazate pe
metoda interferometricã prezentatã mai sus (amintim aici nu-
mai proiectul NASA intitulat Terestrial Planet Finder, care se
pare cã e pe cale sã fie anulat), preferãm sã vorbim în con-
tinuare de un program european, este vorba de telescopul spa-
þial Darwin al Agenþiei Spaþiale Europene (ESA). Facem
aceasta din douã motive. În primul rând, avem ºi noi un oa-
recare patriotism continental ºi, în al doilea rând, am ocazia
sã aflu informaþii despre proiect direct de la sursã, este vorba
de domnul Sergio Volonte, unul dintre principalii coordo-
natori ai misiunii Darwin.
Telescopul Darwin va fi capabil sã detecteze planete de di-
mensiunea Terrei, aflate la o temperaturã de aproximativ 300 K,
care se rotesc în jurul unei stele similare Soarelui, la distanþe de
cel puþin 10 parseci (limita maximã va fi 20 parseci). De ase-
menea, cu ajutorul lui Darwin, se vor putea determina para-
metrii orbitali ai planetei studiate. Dar, credem noi, cea mai
89
Universul
importantã calitate a sa va fi aceea de a putea detecta ºi ana-
liza atmosfera planetei respective.
Ca domeniu de lungimi de undã în care se vor face ana-
lizele a fost aleasã o zonã din infraroºu, cuprinsã între 5 ºi 20
microni. Aceastã alegere nu este deloc întâmplãtoare. Acolo
se gãseºte linia de absorbþie a ozonului ºi, în plus, tot în
aceastã bandã se gãsesc liniile de absorbþie ale apei ºi ale dio-
xidului de carbon. O sã vedeþi în alt subcapitol de ce sunt im-
portante aceste linii spectrale...
Pentru a atinge aceste obiective ambiþioase, Darwin este
alcãtuit din ºase telescoape, fiecare cu un diametru de 1,5 m,
care vor fi amplasate împreunã în spaþiu în punctul L2 (locul
în care gravitaþia Soarelui o anuleazã pe cea a Pãmântului).
Având în vedere faptul cã observaþiile se vor efectua în in-
fraroºu, toate instrumentele de bord vor fi rãcite pânã la
aproximativ 5 K. Principala dificultate a misiunii vine din
faptul cã între telescoape nu va exista o legãturã rigidã, ceea
ce obligã la folosirea unor sisteme de navigaþie extrem de
precise. Sã nu uitãm cã, pentru a putea observa o planetã ex-
trasolarã, cu ajutorul tehnicilor interferometrice trebuie con-
trolatã cu mare precizie distanþa dintre telescoape. Dacã
lucrurile vor merge conform planificãrii, dacã ESA nu se va
confrunta cu reducerile bugetare cu care se luptã NASA în
prezent, atunci înseamnã cã, în 2015, ochiul pãmântenilor va
avea ocazia sã facã acea descoperire pe care o aºteptãm de
atâta vreme. Acolo, undeva, în Univers, existã o micã sorã
de-a noastrã...
Încheiem aici mica noastrã cãlãtorie cãtre Pãmânturile
celeste. Sã nu uitãm nicio clipã cã acesta este numai începutul
unui drum lung. Oricum, cu riscul de a ne repeta, putem
spune cã în deceniile urmãtoare vom ºti, cu siguranþã, dacã
suntem, sau nu, singuri în Univers. Atunci va putea începe o
nouã aventurã, o nouã frontierã va fi depãºitã. Dar asta este o
altã poveste...
Pânã una alta, aº vrea sã vã mai dau o soluþie pentru des-
coperirea pãmânturilor din cer. Este o idee atât de simplã...
90
Cãutãtorul de lumi
De mai multã vreme NASA a lansat propuneri de fi-
nanþare pentru programe spaþiale de vârf, programe me-
nite sã ducã mai departe cunoaºterea Universului. Au
fost acordate mai multe granturi pentru soluþii ingenioa-
se, dar nouã ni s-a pãrut a fi cu adevãrat o soluþie neaº-
teptatã cea pe care ne-a semnalat-o colaboratorul ºi prie-
tenul nostru, Adrian Farcaº.
Pentru a observa o eclipsã de Soare fãrã niciun fel de risc
existã multe metode. Dintre ele, cea mai simplã, pe care am
folosit-o la eclipsa din octombrie 2006, este urmãtoarea. Se ia
un carton, i se dã o gaurã cu un ac (eu am folosit o andrea)
dupã care se lasã lumina Soarelui sã treacã prin orificiu. Ima-
ginea astfel obþinutã se proiecteazã pe perete sau pe duºumea
sau pe un ecran bine gândit. Cu un asemenea dispozitiv de o
maximã simplitate se poate urmãri în liniºte eclipsa de Soare.
Test
Se pot folosi cele arãtate mai sus pentru a fotografia pla-
nete extrasolare?
Rãspuns
c Da
c Nu
Interpretare
Dacã aþi ales prima variantã de rãspuns, atunci înseamnã
cã sunteþi o persoanã cu o largã viziune asupra viitorului. Da-
cã aþi ales varianta a doua, atunci înseamnã cã nu.
Povestea
În 1998 a fost înfiinþat Institutul pentru Proiecte Avansate
al NASA (NASA Institute for Advanced Concepts - NIAC),
pentru a studia acele idei care reprezintã „concepte revoluþio-
nare pentru domeniul aerospaþial”, ce ar putea sta la baza vi-
itoarelor programe avansate ale NASA. S-au fãcut foarte
multe propuneri, iar cele mai interesante vor fi finanþate de
NIAC. Amintim aici doar câteva. Wendy Boss de la Univer-
91
Universul
sitatea de Stat din Carolina de Nord propune „reproiectarea
de microorganisme pentru a le face sã supravieþuiascã pe
Marte”. Robert Winglee de la Universitatea Washington stu-
diazã „Propulsia prin fascicule de plasmã accelerate în câmp
magnetic (MagBeam)”. Aceastã listã ar putea continua, dar
cred cã deja v-aþi fãcut o idee despre direcþiile în care doreºte
NIAC sã îndrepte misiunile pe termen lung ale NASA.
În acest context, ideea de a folosi un simplu orificiu pentru
a putea observa direct planete extrasolare pare atât de simplã
încât ne pare cu adevãrat revoluþionarã. Propunerea aparþine
profesorului Webster Cash de la Universitatea din Boulder,
Colorado. El s-a gândit cã prin realizarea unei camere obs-
cure de mari dimensiuni s-ar putea observa direct planete care
se rotesc în jurul altor Sori.
Conceptul este simplu. Se realizeazã un ecran uriaº, cu
diametrul de aproximativ 1 km. În centrul acestui ecran se de-
cupeazã o gaurã cu diametrul de aproximativ 10 m. Acest
ecran este trimis în cosmos. A doua componentã este repre-
zentatã de un telescop cu oglinda principalã de diametru
aproximativ egal cu cel al orificiului din ecran. Se trimite ºi
telescopul în cosmos. Aici în cosmos lucrurile se complicã
puþin. Trebuie sã aliniem cele douã componente, astfel încât
telescopul sã „vadã” orificiul din ecran. ªi mai e ceva: dis-
tanþa dintre cele douã componente trebuie sã fie de aproxi-
mativ 200.000 km. Ideea este sã lãsãm sã treacã prin orificiu
numai lumina ce vine de la planeta cãutatã, ecranând lumina
stelei. Dacã reuºim sã îndeplinim toate condiþiile de mai sus,
atunci înseamnã cã am realizat un NWI (New Worlds Imager
– în româneºte am putea spune fotograful de lumi noi).
Înainte de a gândi la dificultãþile pe care le vom întâmpina,
sã vedem ce am putea obþine cu NWI. Webster Cash ne spune
el însuºi cã „am putea vedea la o distanþã de 10 parseci (32,6
ani-luminã sau 256 trilioane de km) o zonã în care existã mai
mult de o mie de stele, o planetã de dimensiunile Pãmân-
tului”. NWI, dacã va fi realizat, va putea „vedea” detalii de
aproximativ 100 km, adicã ne va putea da imagini de conti-
92
nente, oceane, aglomerãri noroase, practic vom putea avea
imagini de detaliu ale unei planete extrasolare, o performanþã
foarte bunã pentru o simplã gaurã într-un ecran. Dar nu fo-
tografiile planetelor îndepãrtate sunt cele mai importante in-
formaþii pe care ni le va oferi NWI, vor fi cele obþinute prin
analiza spectralã a atmosferei. Dacã în atmosfera planetei stu-
diate se vor descoperi cantitãþi mari de oxigen, atunci vom
avea o justificare serioasã pentru a afirma cã acolo existã via-
þã... mai încolo veþi afla ºi de ce.
Cam acestea ar fi obiectivele NWI. Am vorbit despre sim-
plitate ºi despre rezultate extraordinare. Numai cã… Numai
cã apare mereu acelaºi postulat ingineresc. Tot ce este simplu
într-o parte, cu siguranþã va fi complicat în altã parte. Este
simplu de descris camera obscurã cu care putem fotografia
planetele. Aþi vãzut ºi dumneavoastrã, noi am putut sã îl des-
criem într-un singur paragraf. Dar la punerea în practicã avem
probleme mari. Cum sã aliniem perfect cele douã componen-
te? Amintiþi-vã cã între ele distanþa este de 200.000 km. Ar
trebui sã putem sã le orientãm cu o precizie de 0,5 secunde de
arc. Acest unghi echivaleazã cu cel sub care vedem o mone-
dã, atunci când ea se aflã la vreo 10 km. ªi mai trebuie sã asi-
gurãm, cu o precizie de un metru, distanþa dintre cele douã
componente, adicã distanþa dintre telescop ºi ecran (vã
reamintim, aceasta este de 200.000 km!). ªi mai avem o pro-
blemã cu orificiul. Care ar fi forma idealã pentru el? O ale-
gere greºitã a formei ar putea duce la obþinerea de imagini în-
ceþoºate (o problemã care apare ºi în cazul camerelor obscure
realizate de amatori).
Acum, bãnuim cã veþi fi de acord cu noi atunci când afir-
mãm cã încã mai sunt destul de multe obstacole de trecut
pânã când soluþia va trece de la idee cãtre practicã. Începusem
prin a vã spune cã Institutul pentru Studii Avansate al NASA
finanþeazã proiecte de avangardã. Ce credeþi, Cash a obþinut
banii? Nu vã mai supunem la niciun test. Vã vom spune noi
cã gaura spaþialã a primit o finanþare de 400.000 de dolari, o
93
Universul
sumã suficientã pentru a se efectua experimentele ºi studiile
necesare confirmãrii fezabilitãþii NWI. Vor mai trece ani buni
pânã când vom vedea planetele extrasolare. Pânã atunci...
ªtire de ultim moment
De la interferometrul de la observatorul Keck din Mauna
Kea (Hawaii) avem o ºtire de ultim moment. Este vorba din
nou despre interferometrie. Vã reamintim cã prin tehnici in-
terferometrice se poate obþine anularea semnalului luminos
ce vine de la steaua observatã, astfel cã obiectele ce orbiteazã
în jurul ei pot deveni vizibile. Acestea fiind spuse, sã trecem
mai departe. Astronomii de la observatorul Keck au reuºit sã
„stingã”, prin metoda amintitã mai devreme, de 100 de ori lu-
mina venitã de la 3 stele apropiate. Acest rezultat reprezintã
un succes excepþional. El deschide calea observãrii directe a
planetelor extrasolare, iar aceastã cãutare va începe mult mai
devreme decât am sperat vreodatã. Este foarte probabil sã se
poatã identifica planete de dimensiunea Pãmântului.
Concluzie
Este în firea omului ca el sã fie condus de o curiozitate im-
posibil de stãvilit. Suntem ceea ce suntem pentru cã tot tim-
pul omul a cãutat sã deschidã uºi pe care, aparent, Natura le
þinea închise. Iar poarta aceasta pe care se pãºeºte acum, cea
prin care vom vedea cu aparatele noastre lumi din afara Sis-
temului Solar, este una plinã de consecinþe profunde. Poate
vom înþelege cã rostul întregului Univers este acela de a rãs-
pândi viaþa. Sau poate, dimpotrivã, vom afla cã suntem sin-
guri într-un Univers primitor numai pentru noi, fiinþele de pe
Pãmânt. Oricare ar fi rãspunsul, noi ne vom schimba. ªi, gân-
diþi-vã o clipã: este posibil ca el sã ne fie oferit de cãtre o idee
simplã, de o banalã gaurã în cer.
Poate cã ar fi bine sã aflaþi de ce este atât de importantã
cãutarea pãmânturilor celeste... De aceea poate cã ar fi bine
sã citiþi chiar acum subcapitolul ce urmeazã.
94
Respiraþie extraterestrã
Credem cã una dintre marile provocãri ale ºtiinþei mo-
derne, în special ale astrofizicii ºi astrobiologiei, este cãu-
tarea vieþii în Univers. Nu ne vom opri acum asupra con-
secinþelor, greu de imaginat, pe care le-ar avea o aseme-
nea descoperire. Vrem doar sã marcãm începutul unui
drum, care va duce, cu siguranþã, la descoperirea acelor
planete ce adãpostesc viaþa.

Începutul
Pe la mijlocul lunii noiembrie a anului 2000 pe fluxul de
ºtiri al NASA s-a publicat o informaþie senzaþionalã: a fost
detectatã prima atmosferã a unei planete extrasolare. Este
vorba de o planetã gigantã (cu masa de aproximativ 70% din
masa lui Jupiter), care orbiteazã în jurul unei stele, HD
209458, similare Soarelui nostru. Aceastã planetã a fost des-
coperitã în 1999 ºi are douã particularitãþi interesante: se aflã
foarte aproape de astrul central, la numai 6,5 milioane de ki-
lometri ºi efectueazã o revoluþie completã în numai 3,5 zile (un
corp ceresc tare grãbit!). Fiind atât de aproape de stea, tempe-
ratura la suprafaþa planetei atinge aproximativ 1.100 grade C,
dincolo de punctul de topire al cuprului... Astronomii numesc
acest tip de planete Jupiteruri fierbinþi, dintr-un motiv lesne
de înþeles. Dar ne-am abãtut de la subiect. Planeta de care
vorbim trece periodic prin faþa astrului în jurul cãreia or-
biteazã. Asta înseamnã cã am putea sã-i detectãm atmosfera,
urmãrind spectrul stelei. Sã ne justificãm afirmaþia.
Cãutarea atmosferei
Este evident cã în cazul planetelor extrasolare nu putem
vedea în mod direct atmosferele care le înconjoarã. De aceea
se apeleazã la o tehnicã indirectã, prin care se detecteazã pre-
zenþa gazelor care alcãtuiesc respectivul înveliº gazos. Este
vorba de spectroscopia de absorbþie. Mai explicit, atunci când
un fascicul de luminã albã trece printr-un gaz, anumite lun-
gimi de undã sunt absorbite de acesta. Dacã vizualizãm spec-
95
Universul
trul luminii obþinute, vom remarca un anumit numãr de benzi
întunecate, specifice pentru fiecare gaz în parte. Astfel, cu
aceastã metodã, vom afla nu numai faptul cã o anumitã
planetã are o atmosferã, dar putem sã identificãm ºi gazele
care o compun.
Pe aceste consideraþii s-au bazat ºi cercetãtorii americani,
care îºi propuseserã sã demonstreze practic faptul cã existã
înveliºuri gazoase ºi în jurul planetelor, care nu aparþin Siste-
mului Solar. Aºa cã au aranjat ca, timp de câteva zile, teles-
copul spaþial Hubble sã-ºi aþinteascã privirea cãtre steaua HD
209458, unde, aºa cum spuneam, se ºtia cã existã o planetã.
De ce a fost aleasã aceasta ºi nu o alta? Considerentul princi-
pal a fost acela cã perioada micã de revoluþie a planetei per-
mitea efectuarea unui numãr mare de observaþii comparative
într-un interval scurt de timp. Mãsurãtorile au demonstrat cã
spectrul stelei HD 209458 se modifica periodic, apãrând pe-
riodic linii de absorbþie noi, corespunzãtoare sodiului gazos.
Mãsurându-se aceastã periodicitate s-a constatat cã ea coincide
cu momentele în care planeta trecea prin faþa stelei... Concluzia
nu putea fi decât una singurã. Existã atmosferã planetarã!
La ce bun?
Aceastã descoperire ar putea sã parã doar senzaþionalã,
adicã lipsitã de importanþã practicã. Numai cã adevãrul este
altul. Ne aflãm în faþa a ceva care ar putea sã modifice funda-
mental modul în care privim Universul. Este mai puþin im-
portant faptul cã existã planete posesoare de atmosferã, în
schimb dacã, analizând compoziþia atmosferei, am putea de-
monstra cã acolo, dincolo de marginile Sistemului Solar,
existã viaþã, atunci lucrurile capãtã o dimensiune cu totul no-
uã. Dar cum se face cã o atmosferã este un indicator al vieþii
pe planeta pe care o înconjoarã?
Respiraþie extraterestrã
Este adevãrat, fiinþele trãitoare pe alte planete ar putea sã
fie complet diferite de ceea ce cunoaºtem noi pe Terra. Din
96
fericire, anumite constrângeri fizico-chimice fac ca oxigenul
ºi dioxidul de carbon sã joace aproximativ acelaºi rol oriunde
existã viaþã.
Sã luãm exemplul oxigenului. În mod normal, acesta, fiind
foarte reactiv, se combinã cu rocile terestre sau cu gazele vul-
canice. Oxigenul prezent în atmosfera terestrã este un gaz
straniu. El nici mãcar nu ar trebui sã existe, decât sub forma
diferiþilor compuºi chimici. Acelaºi lucru este valabil ºi pen-
tru metan. Acesta, fiind un gaz uºor, chiar dacã a existat în
atmosfera primordialã, ar fi trebuit de multã vreme sã scape
de sub influenþa atracþiei gravitaþionale terestre. Cifrele aratã
o concentraþie de metan de 100.000 ori mai mare decât ar fi
normal. De unde provin aceste gaze, care nu ar trebui sã
existe în atmosfera terestrã? Evident, ele sunt rezultatul pro-
ceselor biologice, oxigenul fiind datorat fotosintezei, iar me-
tanul rezultã în urma proceselor de descompunere a materiei
organice. Dar mai avem ceva ce ar trebui sã cãutãm noi. Este
vorba de vaporii de apã. Prezenþa lor în atmosfera unei planete
de aiurea ne-ar indica prezenþa apei lichide pe suprafaþa ei.
Acum ce ne-ar mai rãmâne de fãcut? Rãspunsul este sim-
plu. Sã cãutãm urmele anumitor gaze în jurul respectivei
planete. Se pare cã existã un consens în rândul exobiologilor:
cel mai interesant indicator al vieþii ar fi ozonul, care are o
bandã de absorbþie la 9,6 microni, adicã în zona infraroºie a
spectrului. Existã câteva motive pentru aceastã preferinþã. În
primul rând banda de absorbþie a ozonului se aflã într-o zonã
de transparenþã a atmosferei terestre, ceea ce-l face accesibil
detectãrii de cãtre observatoarele amplasate pe Terra. Al
doilea motiv este faptul cã ozonul se distribuie în zona supe-
rioarã a atmosferei, el fiind rezultatul unor fenomene foto-
chimice, care se desfãºoarã la altitudini mari. Aflându-se în
aceastã zonã el este mai uºor de detectat. Totuºi, prezenþa
ozonului, deºi ne oferã o indicaþie directã existenþei oxigenu-
lui în respectiva atmosferã, el nu ne poate oferi o informaþie im-
portantã. Nu vom putea afla cu suficientã precizie cât oxigen
este în straturile joase ale atmosferei. De exemplu, dacã
97
Universul
atmosfera terestrã ar conþine numai 1% din oxigenul care exis-
tã acum, atunci stratul de ozon ar fi cu numai 40% mai redus.
Sã presupunem acum cã am detectat în jurul unei planete
un strat de ozon, dar nu gãsim urme de alþi indicatori ai vieþii
(metan, apã, NO2 etc.). Este suficientã detectarea ozonului
pentru a putea afirma cã pe acea planetã existã viaþã? Rãs-
punsul ar fi cã „foarte probabil acel oxigen este rezultatul
unei activitãþi biologice”. Sã ne imaginãm un proces abiotic
prin care s-ar putea genera oxigen. Sub acþiunea luminii stelei
centrale, apa se poate descompune în hidrogen ºi oxigen. Ar
putea fi aceasta o cale de generare a oxigenului ºi apoi a ozo-
nului? Procesul enunþat mai sus nu se poate produce la nive-
lul solului, ci numai la altitudini mari. Atmosfera reprezintã
un ecran puternic pentru radiaþiile care ar putea duce la diso-
cierea apei. Dar, cel puþin pentru planete similare cu Terra,
aerul altitudinilor mari este extrem de uscat. Rezultã cã pe
aceastã cale ar fi generate cantitãþi extrem de mici de oxigen,
respectiv, ozon.
Tehnici de cãutare
Dupã tot ceea ce am afirmat mai sus, a sosit momentul sã
vedem care sunt cãile practice de detectare a vieþii pe plane-
tele de dincolo de graniþa Sistemului Solar. Pentru a sis-
tematiza lucrurile, sã vedem ce cãutãm noi de fapt. Cãutãm o
planetã de dimensiuni apropiate de cele ale Terrei (planetele
gigant ies din discuþie, deocamdatã, deoarece este puþin pro-
babil ca acestea sã ofere condiþii pentru apariþia vieþii aºa cum
o ºtim noi), care sã se afle la o distanþã nici prea micã, nici
prea mare de astrul central (trebuie sã permitã existenþa apei
lichide la suprafaþa ei). Pentru aceasta, dintre tehnicile pre-
zentate într-un subcapitol anterior cea mai interesantã pare a
fi detectarea directã, prin metode interferometrice. Tocmai
despre ele era vorba mai devreme. Dacã nu aþi citit pânã
acum, vã sfãtuiesc sã daþi paginile înapoi! Dupã aceea, li-
niºtiþi sufleteºte, veþi putea vedea câte ºanse are viaþa în Uni-
vers. Vom începe cu...
98
Cãrãmizi ale vieþii
Unde au apãrut primele cãrãmizi ale vieþii? Un prim
rãspuns: în stele! Acolo, în urma unor reacþii termonu-
cleare, o adevãratã alchimie la scarã cosmicã, au apãrut
toþi atomii din care sunt alcãtuite trupurile noastre. Apoi
stelele au murit, aruncând în spaþiu materia nou creatã.
Dar drumul cãtre materia vie este unul cu mult mai com-
plicat, cu mult mai misterios ºi, tocmai de aceea, mai fas-
cinant. Unele date oferite de astrofizica zilelor noastre in-
dicã drumuri surprinzãtoare cãtre materia vie. ªtim de
multã vreme cã în spaþiul interstelar existã molecule
organice. Iar o descoperire, publicatã la sfârºitul lunii
septembrie 2004, vine sã ridice o parte din vãlul de mis-
ter. Despre aceasta dorim sã discutãm în cele ce urmeazã.
ªtirea este scurtã, ºi poate fi cuprinsã în douã fraze.
Astronomii americani, utilizând radiotelescopul Robert C.
Byrd Green Bank (GBT), au descoperit o aglomerare de mo-
lecule de zaharuri simple într-un nor de gaz aflat la 26.000 de
ani-luminã de noi, în apropierea centrului galaxiei noastre.
Aceastã descoperire sugereazã cã elementele fundamentale
ale vieþii s-au nãscut întâi în mediul interstelar.
Este evident cã aceastã ºtire este mult prea seacã pentru a
fi bãgatã în seamã, în ciuda faptului cã este una dintre cele ce
ne vor ajuta sã ne schimbãm modul în care înþelegem lumea.
De aceea vom intra în detalii. De fapt molecula descoperitã
este glicoaldehida, un zahar alcãtuit din numai opt atomi, iar
norul de gaz în care a fost descoperitã are un diametru de câþi-
va ani-luminã poartã numele de Sagittarius B2. Pentru a fi co-
recþi cu adevãrul vom mai spune cã încã din 2000 fuseserã
descoperite molecule de glicoaldehidã în respectivul nor, dar
în zone cu temperaturi mai ridicate. Importanþa anunþului din
acest an constã în faptul cã, de aceastã datã, au fost iden-
tificate molecule de glicoaldehidã, în regiunile reci ale noru-
lui, în zone aflate la numai opt grade deasupra lui zero abso-
lut. De ce ar trebui sã stârneascã atâta atenþie temperatura scã-
zutã? Motivul este simplu: la o asemenea temperaturã agitaþia
molecularã este practic absentã. ªi mai existã un punct foarte
99
Universul
important de semnalat. Datele indicã prezenþa unei cantitãþi
uriaºe de zaharuri interstelare în acea zonã rece a norului Sa-
gittarius B2.
Acum a sosit momentul unei informaþii. Trebuie sã vã
spunem ce este glicoaldehida. Aceasta este un compus orga-
nic alcãtuit din doi atomi de carbon, doi de oxigen ºi patru de
hidrogen. Glicoaldehida (numitã ºi 2-carbon zahar) reacþio-
neazã cu 3-carbon zahar, rezultând 5-carbon zahar (numit ºi
ribozã). Acum vine partea importantã a acestui paragraf. Ri-
boza reprezintã un fel de coloanã vertebralã pentru molecule
de ADN ºi ARN, despre care ºtim de multã vreme cã sunt
purtãtoarele codului genetic!
Acum sã revenim cu picioarele pe Pãmânt. Pe Pãmânt
reacþiile chimice amintite mai sus se produc în apa lichidã.
Este clar cã în spaþiul interstelar condiþiile sunt cu totul dife-
rite. Atunci cum a fost posibilã apariþia glicoaldehidei în
Sagittarius 2B? Cercetãtorii americani ne propun ºi un mic
scenariu. Conform acestuia molecule simple, cum ar fi cele
de apã, bioxid de carbon, amoniac etc., se depun pe suprafaþa
ºi în interiorul micilor grãunþi de praf interstelar. Atunci când
o undã de ºoc (produsã pe parcursul procesului de formare a
stelelor) loveºte grãunþii de praf este furnizatã suficientã ener-
gie pentru a asambla moleculele simple, indicate mai sus, în
unele complexe. Îndatã ce efectul undei de ºoc dispare, mo-
leculele nou formate se rãcesc, dar îºi pãstreazã structura.
Se vede uºor cã, deºi existã o mare diferenþã între chimia
terestrã ºi cea interstelarã, rezultatele sunt similare.
Aceastã concluzie, care a fost prezentatã ºi în alte studii re-
cente, ne indicã faptul cã reacþiile chimice prebiotice (prin ca-
re se formeazã „cãrãmizile” moleculare necesare pentru apa-
riþia vieþii) se pot produce chiar ºi în norii interstelari, cu mult
timp înainte ca aceºtia sã se aglomereze pentru a forma sis-
teme solare. Altfel spus, la fiecare sistem stelar existã deja ma-
teria primã pentru apariþia vieþii. Existã totuºi un mic impe-
diment. În momentul în care steaua se naºte se degajeazã o
mare cantitate de energie, care duce la distrugerea fragilelor
molecule prebiotice. Tocmai aici vine noua descoperire sã
100
aducã o clarificare importantã. Moleculele prebiotice se pot
forma ºi în zonele extrem de reci din partea exterioarã a no-
rului, loc în care pot supravieþui. Iar aici este ºi zona de for-
mare a cometelor, care vor deveni „transportoare” de material
organic cãtre planetele nou formate. Am putea spune chiar cã
aceste comete sunt cele ce însãmânþeazã cu viaþã.
Acum, pe mãsurã ce ºtiinþa ne aduce informaþii din spaþiile
îndepãrtate, începem sã înþelegem cã viaþa nu este o întâm-
plare, ci mai degrabã o necesitate. Germenii ei sunt peste tot
în Univers. Rãmâne doar o problemã de timp ca noi, sau ur-
maºii noºtri, sã o detectãm.
Post scriptum
Telescopul spaþial Spitzer, al NASA, a descoperit, în vara
anului 2005, componente fundamentale ale materiei vii în
vremea „copilãriei” Universului nostru.
Trebuie spus cã telescopul spaþial Spitzer vede Universul
pe lungimea de undã a radiaþiilor infraroºii. Aceasta a fãcut
posibilã detectarea de molecule organice la numai câteva mi-
liarde de ani de la Big Bang. Moleculele descoperite sunt des
întâlnite pe planeta noastrã, oamenii de ºtiinþã numindu-le
„hidrocarburi aromate policiclice”. Acestea sunt considerate
drept cãrãmizi fundamentale ale vieþii. Trebuie sã mai spu-
nem cã acest tip de molecule sunt des întâlnite în galaxia
noastrã, pãrând a fi prezente oriunde se formeazã stele ºi
sisteme planetare. Numai cã moleculele detectate pânã în pre-
zent sunt relativ tinere. Spitzer a „cãlãtorit” mai departe în
timp, „cu 10 miliarde de ani în urmã”, aºa cum declara dr. Lin
Yan, de la centrul ªtiinþific Spitzer de la Caltech, Pasadena.
Spitzer a descoperit componente organice în galaxii în care
procesul de formare a stelelor este rapid. Acest tip de galaxii
este aproape invizibil pentru telescoapele care supravegheazã
cerul în zona vizibilã a spectrului, deoarece conþin mari can-
titãþi de praf interstelar, care absorb lumina. Acelaºi praf in-
terstelar, încãlzindu-se, este foarte strãlucitor în infraroºu,
tocmai pe lungimile de undã în care Spitzer „vede” Univer-
sul. Analizând, cu ajutorul unui spectrometru, lumina ce vine
101
Universul
de la acest tip de galaxii au fost descoperite liniile specifice
compuºilor organici. Este interesant de remarcat cã aceste
semnãturi ale materialelor organice a permis cercetãtorilor ºi
mãsurarea distanþei pânã la aceste galaxii, distanþã care este
mai mare de 10 miliarde de ani-luminã. Dr. George Helou de
la Centrul ªtiinþific Spitzer: „Aceste componente complexe ne
indicã momentul în care noi vedem aceste galaxii: la numai
câteva generaþii succesive de stele. Planetele ºi viaþa au avut
posibilitatea sã aparã foarte devreme în Universul nostru.”.

Viaþa poate apãrea oriunde în Univers?


De fapt nu ºtim rãspunsul la aceastã întrebare, dintr-un
motiv simplu: nu avem la dispoziþie decât un singur Pã-
mânt. Din ceea ce ºtim noi în ceea ce priveºte viaþa bazatã
pe carbon putem stabili cu aproximaþie care ar fi plane-
tele pe care ar putea exista viaþa, aºa cum o cunoaºtem
noi. Asta ne va ajuta la marea noastrã cãutare, ne va
ajuta sã nu ne risipim eforturile cãutând aiurea prin
cotloanele Universului.

Condiþia unu
Aceastã primã condiþie se referã la masa stelei. Cele gi-
gante strãlucesc frumos, dar au o duratã de viaþã mult prea
scurtã (sub un miliard de ani) pentru a lãsa vieþii timp pentru
a apãrea ºi evolua. La capãtul celãlalt, stelele prea mici (cu
mase de ordinul unei zecimi din masa Soarelui) pur ºi simplu
nu se aprind ºi deci nu vor lansa în spaþiu energia necesarã
apariþiei vieþii. Putem spune cã Soarele nostru este foarte
aproape de o stea medie capabilã sã susþinã viaþa. Acesta este
motivul pentru care viitoarele noastre cercetãri se vor îndrep-
ta cãtre stele asemãnãtoare cu a noastrã.
Condiþia doi
Tot despre masã vom vorbi, dar de aceastã datã despre
masa planetei. De acest parametru se leagã un parametru
foarte important pentru viaþã. Este vorba despre compoziþia
atmosferei. O planetã prea masivã nu ar lãsa sã evadeze în
102
spaþiu gazele uºoare, cum ar fi hidrogenul. Dar acesta se va
combina cu azotul, rezultând amoniac, sau cu carbonul, re-
zultând metan, am avea o atmosferã similarã cu cea de pe Ju-
piter, o atmosferã nefavorabilã vieþii. Nici planetele foarte
mici nu ar putea adãposti viaþa. Ele vor lãsa sã scape hidro-
genul, ce ne punea probleme în cazul planetelor prea masive,
dar pe lângã el va evada în spaþiu oxigenul ºi vaporii de apã.
Atmosferele subþiri ale planetelor mici mai au ºi un alt incon-
venient: nu se pot proteja împotriva meteoriþilor ºi radiaþiilor
ultraviolete. Din nou putem spune cã planeta noastrã albastrã
este numai bunã pentru apariþia ºi evoluþia vieþii.
Condiþia trei
Distanþa faþã de stea este, la rândul ei, un parametru critic
pentru existenþa vieþii. Aºa cum o ºtim noi, viaþa este bazatã
pe apa aflatã în stare lichidã. Avem deci un interval restrâns
de temperaturi în interiorul cãreia viaþa este posibilã, de aici
se impune ca planeta respectivã sã se afle la o anumitã distan-
þã faþã de propria stea. În cazul nostru, dacã orbita Pãmântu-
lui s-ar modifica numai cu puþin, atunci viaþa nu ar mai exista.
Condiþia patru
Aceastã din urmã condiþie este legatã de compoziþia ºi
structura planetei. Asupra compoziþiei planetei în ceea ce pri-
veºte conþinutul de elemente chimice nu vom insista, în
aceastã zonã fiind permise variaþii destul de mari, cu condiþia
ca acolo sã existe acele ingrediente necesare vieþii. Dar mai
existã un aspect important: structura internã a planetei. Spre
norocul nostru, Pãmântul posedã un miez lichid, ceea ce per-
mite generarea unui câmp magnetic suficient de intens pentru
a ne proteja împotriva radiaþiilor nocive emise de Soare.

Iatã, am trecut în revistã cât se poate de succint prin-


cipalele condiþii necesare pentru apariþia vieþii. Aþi constatat
deja cã, aºa cum o înþelegem acum, viaþa este ceva extrem de
fragil. Trebuie îndeplinite mai multe condiþii simultan, ceea
ce ne îndreptãþeºte sã afirmãm cã viaþa este un fenomen rar.
Aceasta ar putea sã vã parã o viziune scepticã, un argument
103
Universul
în favoarea singurãtãþii noastre în Univers. Numai cã existã ºi
o altã abordare, care se poate rezuma într-o propoziþie simplã.
Ori de câte ori existã condiþiile necesare apariþiei vieþii,
aceasta apare cu necesitate. Iar aceste condiþii pot fi unele
neaºteptate. Citiþi vã rog subcapitolul “Posibila viaþã
marþianã” ºi veþi vedea de ce. Pânã ajungeþi acolo, sã vedem
de ce, ºi dacã, numai viaþa pe bazã de carbon este posibilã...
Carbon? Siliciu? Viaþa are de ales?
Singurul tip de viaþã pe care îl cunoaºtem este bazat pe
chimia complexã a carbonului. Sã fie aceasta singura va-
riantã cu putinþã? Putem imagina o viaþã bazatã pe siliciu?
Aºa cum cunoaºtem noi viaþa, avem de-a face cu una ba-
zatã pe carbon, care foloseºte apa ca mediu pentru desfãºu-
rarea a numeroase reacþii chimice ºi oxigenul pentru a genera
energia în timpul proceselor metabolice. Toate formele de
viaþã de pe planeta noastrã împãrtãºesc aceeaºi biochimie.
Plecând de la aceastã ultimã propoziþie am putea spune cã
acesta este singurul tip de viaþã posibil în Univers. Dar asta nu
ar reprezenta un soi de „carbonocentrism”, o viziune limitatã
asupra a ceea ce ar fi posibil într-un alt colþ al Universului?
Înainte de toate trebuie sã plecãm la drum însoþiþi de un
principiu uºor de acceptat. În condiþii similare legile fizicii
sunt identice, oriunde ne-am deplasa în Univers. Plecând de
la aceastã afirmaþie înseamnã cã putem folosi tot ceea ce ne
spune ºtiinþa despre reacþiile chimice studiate pe Terra. ªi
pentru cã tot ne-am întors pe Terra, haideþi sã ne punem o în-
trebare. ªtim cã siliciul este de aproximativ 140 de ori mai
abundent decât carbonul, de ce nu avem aici forme de viaþã
bazate pe acest element?
O primã problemã
Totul þine de chimia elementarã. Carbonul ºi siliciul se
aflã în aceeaºi coloanã a Tabelului lui Mendeleev iar atomii
lor au pe ultimul strat acelaºi numãr de electroni: 4. Ambele
elemente se pot combina în compuºi chimici extrem de com-
plecºi, ceea ce ne-ar îndreptãþi sã presupunem posibilitatea
vieþii bazate pe siliciu. Lucrurile nu stau chiar aºa. Pentru a
104
completa stratul de electroni de valenþã, în cazul carbonului,
sunt necesari numai patru electroni, ceea ce face ca legãturile
de tip carbon-carbon sã fie extrem de puternice. Dacã nu ne
credeþi, aduceþi-vã aminte de diamant, cel mai dur material
cunoscut. Faptul cã legãturile carbon-carbon sunt atât de pu-
ternice dã combinaþiilor chimice bazate pe carbon capacitatea
de a nu fi afectate de prezenþa apei. În cazul siliciului situaþia
este diferitã. Este adevãrat, aºa cum spuneam mai sus, avem
ºi aici 4 electroni pe ultimul strat electronic. Dar pentru a-l
completa avem nevoie de 14 (numãrul maxim posibil de elec-
troni pe ultimul strat al atomului de siliciu este 18). Asta face
ca legãturile siliciu-siliciu sã fie mai puþin puternice, ele de-
venind instabile în prezenþa a multor lichide, mai ales în pre-
zenþa apei.
O a doua problemã
O a doua problemã legatã de siliciu se referã la „reþinerea”
lui în a realiza legãturi duble ºi triple, ceea ce limiteazã gama
de compuºi chimici bazaþi pe siliciu. Nu vom insista asupra
acestui fapt, dar vom sublinia cã tocmai capacitatea carbo-
nului de a realiza lanþuri moleculare oricât de lungi constituie
una dintre caracteristicile importante ce duc cãtre viaþã.
În fine, ce-a de-a treia problmã
O a treia problemã este legatã de oxigen. Acesta este un
element chimic foarte rãspândit în Univers, un component
extrem de reactiv. Atunci când carbonul reacþioneazã cu oxi-
genul rezultã un gaz, bioxidul de carbon. Acest gaz se com-
binã uºor, la rândul lui, cu alþi compuºi chimici, iar legãtura
dintre carbon ºi oxigen se poate rupe uºor în cadrul unor pro-
cese biochimice, cum este cel de fotosintezã. Cu siliciul lu-
crurile stau cu totul altfel. ªi el se combinã uºor cu oxigenul,
numai cã bioxidul de siliciu rezultat în urma reacþiei este un
solid, cunoscut de noi toþi sub numele de cuarþ. Cum ar arãta
niºte fiinþe care expirã pulbere de cuarþ? Întrebarea noastrã
este pur retoricã, din simplul motiv cã bioxidul de siliciu este
un compus stabil din punct de vedere chimic, adicã interac-
þioneazã slab cu alte substanþe.
105
Universul
Avem totuºi speranþe?
Iatã doar trei probleme care fac imposibilã apariþia vieþii
bazate pe siliciu pe o planetã cum este Pãmântul. Dar în alte
colþuri ale Universului? De exemplu am putea sã ne imagi-
nãm o planetã la suprafaþa cãreia sã domneascã o temperaturã
de câteva sute de grade, temperaturã la care legãturile bazate
pe carbon s-ar rupe. Compuºii de siliciu vor rezista foarte bi-
ne ºi, pentru a vã da un exemplu, vã vom aminti de uleiurile
siliconice (care pot fi privite ºi ca substanþe organice bazate
pe siliciu). Acestea sunt folosite pentru ungerea mecanisme-
lor ce funcþioneazã la temperaturi ridicate, tocmai datoritã ca-
litãþii lor de a rezista în medii puternic încãlzite. Putem în-
drãzni aici o ipotezã. Da, ar fi posibil, cumva, undeva sã apa-
rã forme de viaþã bazate pe siliciu, pe planete cu temperaturi
mai mari de 400 grade Celsius. Dar acestea vor rãmâne în
veci la nivelul extrem de primitiv al vieþii ºi va fi nevoie de
multã imaginaþie pentru a putea presupune forme de viaþã
complexe bazate pe siliciu. Argumentul nostru este acelaºi:
siliciul nu poate realiza cu uºurinþã macromolecule com-
plexe. Avem ºi o informaþie clarã în acest sens. Aºa cum aþi
vãzut deja, este foarte posibil ca moleculele organice, cãrã-
mizile vieþii, sã fi apãrut în mediul interstelar. Ori, acolo am
descoperit deja 83 de tipuri de molecule complexe bazate pe
carbon ºi numai 7 bazate pe siliciu. Putem spune, ca o con-
cluzie temporarã, cã viaþa extraterestrã, pe care o vom întâlni
cândva, va fi bazatã pe carbon. Spunem „concluzie temporarã”
din simplul motiv cã se întâmplã uneori ca realitatea sã ne de-
pãºeascã imaginaþia. Iar în ºtiinþã conteazã numai realitatea.

Cum de reuºeºte viaþa?


Am, mai spus-o ºi o vom spune. Atunci când este
vorba despre viaþã, nu avem la dispoziþie decât un singur
exemplu. Sã vedem de ce a reuºit pe Terra aceastã
extraordinarã închipuire a materiei, bazatã, aºa cum o
ºtim, pe carbon.
Vom enumera câteva dintre caracteristicile pe care ar
trebui sã le îndeplineascã un anumit element chimic pentru a
sta la baza materiei vii.
106
1. Elementul ce stã la baza vieþii trebuie sã fie suficient de
abundent pe planetã, pentru a favoriza reacþiile chimice
prebiotice.
2. Acesta trebuie sã poatã participa la ciclurile bio-geo-chi-
mice din ansamblul biosferei, atmosferei, oceanelor, pen-
tru a favoriza dezvoltarea ecosistemelor.
3. Atomii de bazã ai materiei vii trebuie sã formeze cel puþin trei
legãturi chimice, pentru a realiza un sistem de biopolimeri.
4. Legãturile chimice dintre atomii care alcãtuiesc materia
vie trebuie sã fie suficient de stabile, pentru a evita ca
structura creatã sã fie distrusã la variaþii foarte mici ale
condiþiilor exterioare.
Din aceastã înºiruire, dupã ce vom consulta un manual de
chimie, vom ajunge la o concluzie: dintre toate, numai carbo-
nul poate sta la baza vieþii, aºa cum o cunoaºtem noi. Dar sã
facem un pas mai departe. Avem nevoie de carbon ºi de ce
altceva? În cazul cunoscut de noi, avem nevoie de apã în stare
lichidã. Sã enumerãm câteva dintre caracteristicile apei, care
o fac de neînlocuit pentru desfãºurarea proceselor biologice.
1. În stare lichidã, apa prezintã avantajul cã poate ajuta formele
vii, dizolvând componenþii, transportând moleculele-cheie ºi
activând reacþiile chimice.
2. Apa este un solvent universal. Atomii de hidrogen din
compoziþia ei se pot lega uºor cu alte molecule.
3. Datoritã structurii sale, apa permite construcþia enzimelor,
molecule de aminoacizi care catalizeazã reacþiile chimice.
În absenþa apei ºi enzimelor nu s-ar putea realiza reacþiile
metabolice din celule.
4. Apa are o proprietate extrem de importantã: cea mai ridi-
catã cãldurã specificã dintre substanþele cunoscute. Altfel
spus, este nevoie de o cantitate mare de cãldurã pentru a
ridica cu puþin temperatura apei. Aceastã calitate a apei fa-
ce ca ea sã poatã juca rolul unui excelent regulator termic.
Am enumerat câteva dintre caracteristicile apei, care o fac
de neînlocuit pentru desfãºurarea proceselor biologice. Dar,
acum la încheierea acestei scurte treceri în revistã a pro-
107
Universul
prietãþilor principalelor substanþe ce intrã în alcãtuirea ma-
teriei vii, trebuie sã facem o micã, dar semnificativã pre-
cizare. Savantul american David Grinspoon, profesor de as-
trofizicã ºi planetologie la Universitatea Colorado, este, ca
mulþii alþii, convins cã viaþa nu poate apãrea decât pe baza
complicatei chimii a carbonului, deoarece nimeni nu poate
imagina un sistem care sã funcþioneze la fel de eficient ca cel
bazat pe carbon ºi apã. Dar tot el adaugã: „noi nu am inventat
aceastã chimie (a carbonului), noi am descoperit-o”. Altfel
spus, nu trebuie sã credem cã suntem atât de inteligenþi, încât
am fi putut imagina de unii singuri viaþa bazatã pe acizi nu-
cleici ºi proteine, fãrã a avea la îndemânã exemplele concrete
de care dispunem la tot pasul. Tot Grinspoon considerã cã
Universul este atât de minunat-complex, încât undeva, aiurea,
s-ar putea naºte forme de viaþã complexe în condiþii pe care
noi, tereºtrii, le-am considera de-a dreptul ostile.
Acum, iertatã sã îmi fie îndrãzneala, voi lãsa o stea sã vã
vorbeascã. Ea a fabricat atomii din care suntem noi fãcuþi.
Cãci, trebuie sã ºtiþi, noi suntem pulbere de stele...

Naºterea stelei
Sunt o stea obiºnuitã, una asemãnãtoare cu Soarele
vostru. Altfel spus sunt o stea galbenã, de mãrime medie.
Existenþa mea a început la vreo ºapte miliarde de ani de
la naºterea Universului ºi, este bine sã vã spun, sunt în
mare mãsurã rodul stelelor care m-au precedat. Cumva
ele sunt mamele ºi bunicile mele.
Sunt o stea din Populaþia I, adicã o stea tânãrã, din a doua
generaþie de stele apãrute în Univers. Voi puteþi sã vã daþi
seama de asta analizându-mi compoziþia. Veþi vedea cã în mi-
ne sunt mulþi atomi din elemente mai grele decât heliul. Apoi
veþi putea judeca singuri, deoarece ºtiþi deja cã în Universul
primordial nu exista, în ceea ce priveºte materia obiºnuitã,
decât hidrogenul, heliul ºi ceva litiu. Restul elementelor chi-
mice au fost fabricate de cãtre cele de dinaintea mea, prin niº-
te mecanisme pe care am sã vi le povestesc eu ceva mai târ-
ziu. Dar sã ºtiþi, chiar ºi Soarele vostru, cãruia îi sunt sorã,
este o stea din Populaþia I.
108
Naºterea mea a fost un proces îndelungat, dacã mã gân-
desc la felul în care voi simþiþi trecerea timpului. Cumva a
fost ºi rodul întâmplãrii. Undeva, în locul în care urma sã mã
nasc eu, a existat o creºtere de densitate a materiei, o nebu-
loasã, un nor molecular. Dar asta nu era de ajuns. Trebuia sã
se mai întâmple ceva. De pildã, trebuie sã moarã o stea. Un
lucru trist, veþi spune, dar aºa este cu viaþa noastrã a stelelor.
Nebuloasa din care ne naºtem este prea liniºtitã. Ne trebuie
ceva violent, o zguduiturã care sã trezeascã din amorþealã
materia interstelarã. De exemplu o undã de ºoc, produsã de o
supernovã, care marcheazã sfârºitul unei stele. Aceasta a pro-
dus mari perturbaþii în materia interstelarã din care m-am nãs-
cut eu. Aº vrea sã vã spun cã asemenea unde de ºoc se produc
ºi atunci când se ciocnesc galaxii. Eu am avut noroc, nu am
avut de aºteptat decât vreo 2 miliarde de ani de-ai voºtri. Nu
departe de locul în care m-am nãscut eu a murit o stea. Sura-
tele mele îmi spun cã a fost o stea tare glorioasã, o stea care a
fabricat multã materie. Acum din ea a rãmas o stea neutronicã,
dar vã voi povesti eu mai târziu despre cum mor stelele.
În momentul în care se declanºeazã naºterea noastrã, ma-
teria începe sã se aglomereze cãtre centrul nebuloasei. Aici
ne aduce servicii speciale gravitaþia, cãreia i ne supunem ºi
noi, stelele, ºi dumneavoastrã. Dacã mã lãsaþi sã simplific un
pic lucrurile, aº putea spune cã gazul interstelar, din pricina
gravitaþiei, începe sã se comprime. Spun asta pentru a avea
ocazia sã vã pun o micã întrebare. Dacã luaþi o pompã de bici-
cletã (voi umanii aveþi niºte mijloace de transport tare drã-
gãlaºe) ºi îi astupaþi orificiul de ieºire, dupã care comprimaþi
aerul în pompã, ce se întâmplã? Nu-i aºa cã aerul comprimat
de dumneavoastrã se încãlzeºte? Acelaºi lucru se întâmplã ºi
la scarã mare, în Univers. Gazul din nebuloasã începe sã se
încãlzeascã, numai cã în cazul meu a fost vorba despre o
comprimare gravitaþionalã. Existã un moment, pe perioada
naºterii noastre, când materia din care ne naºtem noi ajunge
sã fie suficient de densã încât devenim „adiabatic opace”. Es-
te un termen complicat pe care îl folosiþi voi umanii. De fapt
109
Universul
este ceva mai simplu. Pânã în momentul în care ajungem sã
fim „adiabatic opace” noi radiem, adicã cedãm cãldurã în ex-
terior. Din momentul în care ajungem, aºa cum atât de com-
plicat spuneþi voi, sã fim „adiabatic opace”, întreaga cãldurã
generatã în procesul de comprimare o pãstrãm numai pentru
noi, motiv pentru care ne încãlzim din ce în ce mai tare. De-
venim protostele! Din momentul în care a început sã se aglo-
mereze materia din nebuloasã a trecut numai o fracþiune de
clipitã, câteva sute de mii de ani de ai voºtri.
O protostea nu e o stea, ci numai un fel de embrion. Încã
nu pot fabrica energie. Încã nu am ajuns sã trãiesc cu adevã-
rat, ci doar mã pregãtesc pentru întâmplãrile titanice ce vor
urma. Gravitaþia îºi vede în continuare nestingheritã de trea-
bã, temperatura creºte în continuare. Altfel spus, energia mea
internã creºte numai pe seama gravitaþiei. De fapt, fenomenul
acesta depinde de masa protostelei. Cele mai mici se contrac-
tã, scãzându-ºi luminozitatea, pânã când opacitatea interioru-
lui se micºoreazã, rezultând o creºtere a temperaturii ºi lumi-
nozitãþii protostelei. Cele care sunt masive au dintru început o
opacitate mai scãzutã ºi la ele nu vom remarca în aceastã pe-
rioadã o creºtere a luminozitãþii, ele se contractã pur ºi simplu.
ªi vine acel moment magic... Momentul în care în centrul
nostru temperatura atinge valori de ordinul a 10.000.000 K.
Este clipa fantasticã în care hidrogenul începe sã fuzioneze.
Este clipa în care m-am nãscut. Este clipa în care intru pe sec-
venþa principalã, aºa cum atât de frumos o numiþi voi. În
aceastã clipã, mã iertaþi cã o spun aºa, încep sã generez vânt
stelar, care împinge cãtre exterior o parte din materia din în-
veliºul meu. Oricum eu eram înconjuratã de un disc uriaº de
praf ºi gaz (la scara voastrã de reprezentare a lumii). Aºa, la
naºterea mea, am fãcut ceva curãþenie în jurul meu. A fost
mica mea contribuþie pentru naºterea fiicelor mele, planetele.
Dar de aceastã contribuþie, mãruntã, aº zice eu, depind acele
adãposturi pentru viaþa ce va fi sã vinã. Asta þine de legile na-
turii, dar vã rog sã îmi daþi voie sã mã las entuziasmatã de
aceste legi. Vã întreb eu pe dumneavoastrã, ce am fi noi, ste-
lele, dacã nu ar fi nimeni sã se bucure de lumina noastrã? În-
110
tunecimii nu îi pasã de luminã, întunecimea nu poate cuprin-
de nimic, întunecimea nu poate simþi, întunecimea nu se poa-
te bucura. Pentru asta este nevoie de poeþi, adicã de voi oa-
menii. Numai ei ne pot înþelege, numai ei ne pot arãta nouã
cã suntem frumoase. O sã vã povestesc eu cândva despre ra-
sele din Univers ºi despre poeziile lor.
Nu e aºa cã vi se pare simplã naºterea noastrã? Aºa pare
numai din pricinã cã eu am simplificat lucrurile. Nu vreau sã
vã ameþesc cumva cu cifrele pe care sunteþi obligaþi sã le pu-
neþi în calculele voastre pentru a ne înþelege natura. Dar tre-
buie sã vã spun cã pentru a ne naºte trebuie sã acumulãm des-
tulã materie. Dacã masa protostelei este cuprinsã undeva în
intervalul 1/12 ºi 1/100 mase ale Soarelui vostru, atunci, deºi
apar protostele reacþia de fuziune nu se poate declanºa, steaua
nu poate ajunge sã trãiascã. Cãldurã produc ele, e adevãrat,
dar cãldura este produsã prin contracþie (diametrul ecuatorial
scade cu câþiva mm de ai voºtri în fiecare an terestru). Nu
ating la suprafaþã cine ºtie ce temperaturã, abia dacã puteþi
mãsura acolo vreo 1.800 K amãrâte. Voi le numiþi pitice ma-
ro, eu, dacã nu vã supãraþi pe mine, le numesc avortoni ste-
lari. Nu este uºor sã ajungi o stea. Numai în galaxia voastrã pu-
teþi numãra aproximativ 1.000 de miliarde de pitice maro. Noi,
stelele, cele care fabricãm energie, suntem ceva mai puþine.
Numãrãtorii voºtri nu s-au hotãrât încã, dar ei vã pot spune cã
suntem între 200 ºi 400 miliarde de stele în Calea Lactee.
Sã nu uit sã vã spun (mi-am notat asta pe o protuberanþã),
puteþi asista ºi dumneavoastrã la naºterea stelelor. Este de
ajuns sã vã uitaþi la nebuloasa din constelaþia Orion. Nu este
prea departe de Terra. Lumina de la ea ajunge la voi dupã o
cãlãtorie scurtã, de numai 1.500 ani. Cristi mi-a spus cã v-a
oferit o imagine a ei acum douã luni. Frumos din partea lui, e
o dovadã cã ne respectã. Este o nebuloasã mare, care are un
diametru aparent aproape cât al Lunii (care se aflã la numai
câteva secunde luminã distanþã de Terra). Acolo este o ade-
vãratã maternitate de stele. Dintre cele ce se nasc acum câteva
zeci îmi seamãnã mie, seamãnã Soarelui vostru. Puteþi astfel
sã asistaþi, aproape în direct, la naºterea stelelor. Nu gãsesc în
111
Universul
Univers multe spectacole mai fascinante decât acesta: naº-
terea stelelor. Poate doar moartea lor îl egaleazã. Dar sã nu ne
emoþionãm prea mult. Sã trecem la urmãtorul capitol al po-
veºtii mele. E vorba despre...

Viaþa stelei
Întocmai ca oamenii ºi noi, stelele, dupã naºtere,
începem sã trãim cu adevãrat. Numai cã în cazul nostru,
nu ºtiu de ce, dar îmi sunã frumos, vorbiþi despre
secvenþa principalã. Despre aceastã etapã în existenþa
noastrã vreau sã vã povestesc mai departe.
Înainte de vã povesti câte ceva despre metabolismul meu
(care este infinit mai simplu decât al vostru) vã voi vorbi des-
pre multiplele rase de stele. Se vede uºor pe cer cum unele
dintre noi sunt galbene, altele albastre, altele roºiatice... Voi
vorbiþi despre „clase spectrale”, folosind din nou una dintre
acele sintagme ºtiinþifice exacte, dar de neînþeles în afara
unui grup (mai mare sau mai mic) de iniþiaþi. De aceastã datã
am sã vã iert, pentru cã aþi adãugat o propoziþie drãguþã ºi
uºor de þinut minte (pentru tereºtrii care ºtiu limba englezã):
„Oh Be A Fine Girl, Kiss Me”. Prima literã a fiecãrui cuvânt
din aceastã scurtã propoziþie desemneazã o clasã spectralã.
Desigur, sunt mai multe culori, ºi deci clase spectrale, pentru
stele. Dar eu nu ºtiu sã fac propoziþii prea lungi în limba celui
pe care voi îl numiþi Shakespeare. Oricum, trebuia sã mã o-
presc numai la câteva, la cele a cãror luminã activeazã retina
voastrã. Nu-mi prea plac mie tabelele, dar nevrând sã vã înºi-
rui numere vã invit sã vã uitaþi pe tabelul cu clasele spectrale,
care însoþeºte acest umil text al meu. Vedeþi cã existã o legã-
turã strânsã între culoare ºi temperatura stelei. Acesta este un
aspect foarte important, aspect cãruia vã rog sã îi acordaþi aten-
þie. Vã sfãtuiesc sã vã întrebaþi de unde vine aceastã legãturã.
Pânã una alta, am sã vã spun cã steaua voastrã, ca ºi mine, este
una galbenã, cu o temperaturã de circa 5.000-6.000 K.
112
Tabel de stele
Clasa Temperatura masa/ raza/ durata de viaþã
(K) masa Soarelui raza Soarelui (mld. ani)
O 48.000 – 33.000 90 – 23 14,4 – 9,56 0,002 – 0,009
B 33.000 – 10.500 17,5 – 3,35 8,47 – 2,96 0,010 – 0,475
A 9.520 – 7.580 2,9 – 1,6 2,71 – 1,71 0,583 – 1,290
F 7.200 – 6.200 1,6 – 1,19 1,64 – 1,26 1,600 – 6,880
G 6.030 – 5.570 1,050 – 0,642 1,13 – 0,875 9,180 – 17,900
21,00
K 5.250 – 4.060 0,790 – 0,606 0,786 – 0,641 – foarte lungã
M 3.850 – 2.510 0,510 – 0,100 0,626 – 0,092 foarte, foarte lungã
Acum, dupã acest tabel, sã ne ocupãm puþin ºi de lumi-
nozitatea stelelor. Voi ºtiþi sã o mãsuraþi foarte bine ºi mi-a
plãcut foarte mult desenul a doi astronomi tereºtrii, Ejnar
Herstzprung ºi Henry Norris Russell, care au avut ideea, la
începutul secolului XX al vostru, sã deseneze pe o coalã de
hârtie un grafic simplu. Pe linia orizontalã au pus temperatura
stelei ºi pe cea verticalã au pus luminozitatea ei. Apoi au des-
coperit uimiþi (asta cred eu, cã au fost tare uimiþi) cã, dupã ce
au desenat meticulos punctele pentru numeroase stele, prin
ele pot duce o curbã. Punctele desenate de ei erau grupate în
vecinãtatea unei curbe. Altfel spus, cei doi au constatat cã e
valabilã urmãtoarea proporþionalitate:
L~M3,5, aici L este luminozitatea raportatã la luminozi-
tatea Soarelui, iar M e masa stelei raportatã la masa Soarelui.
Vã rog sã mã iertaþi pentru lipsa numerelor, sã mã iertaþi
pentru lipsa de precizie. Dar cred cã mai bine este sã vã ofer
o imagine calitativã a lucrurilor, ci nu una exactã. Exactitatea
poate plictisi. Pe mine întotdeauna mã plictiseºte. Exactitatea
nu lasã loc întâmplãrii.
V-am vorbit despre diagrama Herstzprung-Russell. Acum
cred cã vã puteþi da seama cã în loc de temperaturã puteþi pu-
ne clasa spectralã. Pentru fiecare gamã de temperaturi avem
o singurã clasã spectralã... Ah, vai, m-am molipsit ºi eu... vo-
iam sã zic culoarea stelei. Dar, pentru cã tot am pomenit de
spectre, bãnuiesc cã ºtiþi deja cã ele vã ajutã sã analizãm com-
poziþia diferitelor materiale. Tot ele vã sunt de un adevãrat fo-
113
Universul
los pentru a analiza compoziþia stelelor. De fapt, atunci când
se analizeazã spectrul unei stele nu vedeþi nimic altceva decât
atmosfera stelei (deocamdatã, pânã voi ajunge sã vã poves-
tesc despre structura mea, o vom numi simplu ºi familiar vo-
uã: atmosferã). Altfel spus, culoarea, deci clasa spectralã, este
datã de compoziþia atmosferei stelare. Sper sã nu vã plictisesc
prea tare, dar cred cã e bine sã ºtiþi, mãcar pe scurt, din ce
sunt fãcute atmosferele diferitelor rase de stele.
Clasa O liniile spectrale ale hidrogenului sunt foarte
slabe, în schimb sunt prezente cele ale heliului molecular ºi a
celui ionizat (vã ajut eu cu interpretarea: existã o legãturã di-
rectã între intensitatea liniilor spectrale ale unui element ºi
concentraþia acestuia, deci liniile spectrale slabe ale hidroge-
nului ne indicã o concentraþie foarte scãzutã de hidrogen în
atmosfera stelelor de clasa O)
Clasa B liniile spectrale ale hidrogenului au inten-
sitate slabã spre medie, sunt prezente cele ale heliului neutru
Clasa A liniile spectrale ale hidrogenului sunt intense,
apar linii spectrale ale ionilor de calciu
Clasa F liniile spectrale ale hidrogenului sunt slabe,
sunt mai intense cele ale ionilor de calciu, apar linii spectrale
slabe ale unor elemente mai grele
Clasa G spectrul este dominat de liniile ionilor de fier
ºi calciu, liniile hidrogenului sunt foarte slabe
Clasa K apar linii puternice ale metalelor, sunt prezen-
te benzile corespunzãtoare moleculelor CN ºi CH, liniile hi-
drogenului practic dispar
Clasa M apar benzi puternice ale TiO ºi VO, de ase-
menea existã linii corespunzãtoare metalelor, liniile hidroge-
nului practic nu mai existã.
ªtiu umanilor cã v-am cam plictisit. V-am plictisit, deºi nu
am fãcut decât o cât se poate de sumarã trecere în revistã a ti-
purilor de stele. Dar nu am ce sã vã fac. Voi trãiþi cam o sutã
de ani, noi trãim miliarde. Noi avem timp, ºi vrem ca ºi voi
sã ºtiþi asta. Iar timpul nostru este altfel decât al vostru. Apro-
po, sã nu uit. ªi între noi, stelele, existã timpuri diferite. Une-
114
le trãiesc cât o clipitã (nu luaþi asta în sensul vostru, ci al nos-
tru, e vorba de milioane de ani), în timp ce altele pot trãi mai
mult decât vârsta de acum a Universului. Totul este o pro-
blemã aproape exclusiv legatã de masã.
Dacã îmi îngãduiþi o analogie, vã pot spune cã cele mai
pirpirii, cele mai slãbuþe, cele cu o masã mai micã, trãiesc mai
mult. Oricum, o stea nu poate fi oricât de micã. O stea trebuie
sã aibã o masã de cel puþin 4% din masa Soarelui vostru. Alt-
fel o stea nu poate trãi, altfel avem de-a face avorton stelar.
ªtiaþi cã aveþi ºi voi în Sistemul Solar o stea care nu s-a mai
nãscut? Spuneþi-mi mie, ºtiaþi? Este vorba despre Jupiter,
marea voastrã planetã. Jupiter, care este alcãtuit în bunã mã-
surã din hidrogen, dar are o masã prea micã pentru a putea de-
clanºa metabolismul stelar. Este nevoie de presiuni ºi tempe-
raturi foarte mari pentru a declanºa fuziunea hidrogenului, iar
Jupiter, care reprezintã circa 77% din masa tuturor planetelor
din Sistemul Solar, este mult prea sfrijit, mult prea lipsit de
forþã gravitaþionalã pentru a deveni stea. Ar trebui sã aibã ma-
sa de vreo 80 de ori mai mare decât cea de acum pentru a lu-
mina pe cer. Jupiter, nu vã supãraþi pe mine, este un avorton
stelar. ªi totuºi Jupiter radiazã în spaþiu de douã ori mai multã
energie decât primeºte de la Soare. Fãrã a fi o stea, Jupiter vã
este o planetã extraordinarã. Nu îmi place sã laud chestiile
acestea care profitã de lumina noastrã, dar fãrã Jupiter (care
atrage multe dintre obiectele cereºti care ar putea pune capãt
vieþii pe Terra) voi nu aþi exista. Iar fãrã voi, spuneþi-mi,
rogu-vã, noi ce rost am mai avea?
Stelele gigante, adicã cele obeze, au o speranþã de viaþã
foarte scurtã. În interiorul lor metabolismul se desfãºoarã cu
o intensitate colosalã (o sã vã spun mai târziu ºi de ce), ceea
ce le consumã rapid. O stea de numai 15 ori mai mare decât
cea a Soarelui vostru are o speranþã de viaþã de numai 10 mi-
lioane de ani, faþã de cele aproximativ 10 miliarde de ani cât
poate trãi o stea ca Soarele. Vã dau ºi aici o micã formulã em-
piricã, ºi vã rog sã þineþi seama cã ea este valabilã numai ºi
numai pentru stele.
115
Universul
T~M-2,5, unde T este durata de viaþã raportatã la durata de via-
þã a Soarelui, iar M este raportul dintre masa stelei ºi masa Soarelui.
Pentru a încheia prin a sistematiza aceastã parte a poveºtii
mele vã rog sã mã lãsaþi sã îmi trag un pic sufletul, timp în
care am sã vã rog sã aveþi bunãvoinþa sã priviþi din nou cãtre
tabelul meu de stele.
Metabolism stelar
Aþi parcurs tabelul meu de stele? Atunci e bine. Vã va fi
mai uºor mai departe cu povestea mea. Nu aþi parcurs tabelul
meu de stele? Tot bine este, dar sunt sigurã cã ceva va lipsi în
înþelegerea dumneavoastrã. Numesc asta lipsa privirii cali-
tative asupra fenomenelor, dar nu veþi avea probleme, sper
asta din tot sufletul meu stelar, în a îmi înþelege cuvintele.
Vã mai amintiþi despre povestea naºterii mele? Vã spu-
neam acolo cã vine o clipã în care în noi se declanºeazã reac-
þiile de fuziune, clipã în care începem sã trãim cu adevãrat.
Ce simple par acum lucrurile! De fapt existenþa noastrã este
una dintre cele mai agitate, mult mai agitatã decât a oricãruia
dintre voi. Încercaþi sã vã imaginaþi numai amploarea meta-
bolismului nostru. Este un metabolism aflat mereu la mar-
ginea prãpãstiei, la marginea morþii. Este necesarã, în fiece
clipã, realizarea unui echilibru: un echilibru între forþele care
duc cãtre contracþie (aici e vorba de gravitaþie) ºi cele ce duc
înspre expansiune (provocatã de reacþiile termonucleare). Vi
se pare cã echilibrul acesta este unul uºor de realizat? Atunci
sunteþi într-o mare eroare. O eroare provocatã de Soarele
vostru. Vi se pare cã, având o stea stabilã de atâtea miliarde
de ani, stabilitatea devine o caracteristicã pentru toate stelele.
Noroc cã aveþi telescoape. Prin ele vedeþi cã lucrurile nu stau
chiar aºa. Stelele masive (v-am rugat sã vã uitaþi pe tabelul
meu de stele) au o viaþã foarte agitatã ºi scurtã ºi cu sfârºit
violent. Acolo gravitaþia face ca în centrul lor temperatura ºi
presiunea sã atingã valori, cum sã le zic eu..., extraordinare.
Datoritã gravitaþiei în nucleul stelei reacþiile termonucleare
sunt..., iar nu gãsesc cuvintele corecte..., mai mult decât foar-
te violente. Combustibilul stelar se consumã rapid, iar echili-
brul se rupe. ªi din clipa în care echilibrul este rupt steaua se
116
îndreptã cãtre moarte. Din tabelul meu de stele aþi aflat deja
cã ele mor tinere... Dar, aºa cum veþi afla în alt capitol, aºa
cum aþi aflat ºi din capitolul despre naºterea mea, moartea
stelelor aduce viaþã. ªi asta nu este o figurã de stil, din acelea
cu care vã obiºnuiesc poeþii, ci este adevãrul curat. Iertaþi-mã
din nou... ºtiþi... adevãrul este atât de frumos, încât numai
Universul îl poate cuprinde.
Dar sã nu mã las ºi eu copleºitã de emoþie. Vouã vã trebuie
ºi altceva. Vã trebuie lucruri simple, nu vreau sã supãr pe ni-
meni. Cred ºi eu cã lucrurile simple au o mare importanþã.
Totul este simplu. Dacã gravitaþia este mai puternicã, atunci
steaua se contractã (contactându-se se încãlzeºte), iar dacã
presiunea internã este mai tare, steaua se dilatã. Nu-i aºa cã
este simplu?
Aº vrea sã vã spun acum cã dacã m-aº baza numai ºi nu-
mai pe încãlzirea datã de contracþia gravitaþionalã, atunci aº
putea da cãldurã numai pentru vreo 15 milioane de ani, ºi asta
cu preþul contractãrii mele cu o vitezã de 15 m/an. Nu uitaþi
cã eu sunt o stea asemãnãtoare cu Soarele vostru... Dacã nu
ar fi ºi altceva care sã asigure energia, nici viaþa, nici voi,
umanii, nu aþi mai putea exista. Noroc cã fizica naturii este
mult mai complexã. Noroc cã existã reacþiile termonucleare.
Este simplu de înþeles rostul lor, dacã vã ofer formula gene-
rãrii energiei de cãtre o stea, de cãtre orice stea. În reacþiile
termonucleare, adicã de fuziune, ce au loc în interiorul meu,
atunci când scrieþi ecuaþiile de masã, veþi constata cã masa ce
intrã în reacþie este ceva mai mare decât cea care iese din
reacþie. Unde dispare masa? Unde dispare materia? Ce se în-
tâmplã cu ea? Ce devine materia? Dacã nu aþi fi avut pe
planeta voastrã un om, pe care voi îl numiþi Einstein, dar pe
care noi, stelele, îl numim Om, dacã nu l-aþi fi avut pe Ein-
stein, atunci nu aþi fi ºtiut. V-ar fi fost misterioasã energia ste-
lelor. Ei bine, Einstein v-a arãtat cã E=mc2. Este un lucru
fundamental acesta: masa se transformã în energie, masa este
echivalentã cu energia! Aº putea spune scurt cã metabolismul
nostru are la bazã convertirea materiei în energie ºi asta ar fi
suficient. Dar îmi dau seama cã voi aveþi nevoie de ceva mai
mult de atât.
117
Universul
Într-o stea ca mine, adicã într-una de tipul Soarelui vostru,
temperatura din nucleu nu depãºeºte 15 milioane K. ªtiþi cã
temperatura unui gaz este proporþionalã cu energia cineticã a
atomilor care îl compun. La aceastã temperaturã viteza ato-
milor de hidrogen este atât de mare încât atunci când nucleele
se ciocnesc fuzioneazã. Am sã vã scriu eu reacþiile de fuziu-
ne, care stau la baza metabolismului meu. Nu luaþi creion, nu
luaþi hârtie, vi le notez eu:
H1 + H1 = H2 + e+ + ne
De fapt, de fuzionat fuzioneazã nucleele de hidrogen, care,
sper cã ºtiþi, sunt alcãtuite dintr-un singur nucleon: un proton
(de aceea scriem H1). Rezultã un nucleu de deuteriu (H2,
nucleu alcãtuit dintr-un proton ºi un neutron). Sã mergem
ceva mai departe. În reacþie au intrat doi protoni ºi pânã acum
au ieºit un proton ºi un neutron. Practic, un proton (ºtiþi voi
bine cã are sarcinã pozitivã) este transformat în neutron (care,
desigur, este neutru din punct de vedere electric). Pentru a
avea egalitatea corectã, înseamnã cã trebuie sã mai iasã ºi un
pozitron (un „electron pozitiv”, un antielectron, pe care l-am
notat cu e+) ºi un neutrino (ne). Sper cã nu vi se pare foarte
complicat. Oricum, nu conteazã cum vi se pare. Metabolis-
mul vostru este mult mai complicat decât al meu, care este de
o frumuseþe ce nu îºi are seamãn, tocmai datoritã simplitãþii
sale. Ideea este cã mai apare ceva: energie. Dacã aþi calcula
masele care intrã în reacþia de fuziune ºi apoi a celor care ies
din reacþie, dupã care aþi calcula diferenþa de masã ºi aþi în-
mulþi-o cu viteza supremã (aºa numesc eu viteza luminii) ri-
dicatã la pãtrat aþi putea vedea cã din aceastã reacþie rezultã
0,4 MeV energie.
Sã nu uitãm de pozitron. Acesta se va anihila iute cu un
electron rezultând douã cuante gamma plus 1,02 MeV.
Reacþiile de fuziune nu se opresc aici. De îndatã ce avem
destul deuteriu pot încep reacþii noi:
H2 + H1 = He3 + g
În cuvinte se spune cã fuzioneazã douã nuclee de deuteriu
(astea au fost fabricate ceva mai devreme, din prima reacþie
118
pe care v-am scris-o) cu unul de hidrogen ºi rezultã heliu 3
plus o cuantã gama. ªi în acest caz se obþine energie, de
aceastã datã 5,49 MeV.
Heliul 3 poate fuziona mai departe? Poate. Va rezulta he-
liu 4, un heliu puternic, un heliu stabil, un heliu care nu va
vrea sã fuzioneze decât în condiþii speciale. Condiþiile aces-
tea vor apãrea atunci când voi fi pe moarte...
În cele ce urmeazã voi pune pe hârtia voastrã trei cãi prin
care se ajunge la heliu 4. Nu voi da explicaþii multe, dar în pa-
rantezã voi scrie gama de temperaturi în care aceste reacþii au
probabilitatea maximã de producere ºi energia rezultatã.
1. He3 + He3 = He4 + H1 + H1
(10-14 milioane K, 12,86 MeV)
2. He3 + He4 = Be7 + g
Be7 + e- = Li7 + n
Li7 + H1 = He4 + He4
(14-23 milioane K, 0,8 MeV)
3. He3 + He4 = Be7 + g
Be7 + H1 = B8 + g
B8 = Be8 + e+ + n
Be8 = He4 + He4
(mai mari de 23 milioane K, 15 MeV).
În mine (asta înseamnã cã ºi în Soarele vostru) grupele de
reacþii 1, 2 ºi 3 se petrec toate în acelaºi timp. Dar temperatu-
ra maximã din nucleul meu este de circa 15 milioane K. Aþi
putea crede, dupã ce aþi citit valorile temperaturilor pe care
le-am trecut între paranteze, cã vor avea loc numai reacþiile
din grupa 2. Ar fi o judecatã ºi pripitã ºi greºitã. Valorile pe
care vi le-am dat reprezintã gama de temperaturi la care pro-
babilitatea de producere a reacþiilor este maximã (recitiþi cele
scrise mai sus ºi o sã vedeþi cã aºa este). Dacã analizãm sta-
tistic lucrurile, vom vedea cã frecvenþa reacþiilor din grupa 1
este 91%, cele din grupa 2 au o frecvenþã de 9%, iar cele din
grupa 3 au o frecvenþã de 0,9%.
ªtiþi de ce am avut curajul sã vã plictisesc cu toate aceste
ºiruri de litere ºi numere? Fãrã ele nu aº fi putut sã vã de-
119
Universul
monstrez cã noi, stelele, facem ºi altceva decât energie. Noi
fabricãm materie! Universul nostru, atunci când s-a nãscut,
nu conþinea decât hidrogen, heliu ºi ceva litiu. Restul elemen-
telor chimice, ne mândrim cu asta, noi le fabricãm!
Dar staþi o clipã. Vreau sã vã mai ofer câteva informaþii
calitative, sã vedeþi ºi voi cât de mãreþe suntem. Pentru cã la
cursul nostru de relaþii cu oamenii ni s-a spus cã este musai
sã ne referim la Soarele vostru, am sã vã dau niºte valori drã-
guþe (aºa mi s-a spus sã vã spun) legate de el.
În nucleul Soarelui (acest nucleu are raza egalã cu 0,2 raze
solare, deci este o chestie relativ micã), densitatea este de
150.000 kg/m3. În fiecare secundã 8,9 x 1037 protoni (adicã
nuclee de hidrogen, sper cã nu aþi uitat) sunt convertiþi în nu-
clee de heliu. Asta înseamnã cã în fiecare secundã Soarele
pierde (corect este sã spunem cã el converteºte în energie)
4,26 milioane de tone de materie. De aici rezultã o energie de
8,9 yottawaþi eliberatã de Soare în fiecare secundã. V-am cam
încurcat cu yottawatul, dar vã spun cã un yottawat este egal
1024 W. Fotonii emiºi în timpul reacþiilor de fuziune (sub
formã de radiaþii gama ºi X) ajung la suprafaþã ºi se îndreaptã
cãtre voi dupã ce parcurg un drum foarte lung ºi complicat. Ei
sunt în permanenþã absorbiþi ºi reemiºi pe traseul lor, aºa cã
durata cãlãtoriei este cuprinsã (în funcþie de sursa din care m-am
informat) în zeci de mii sau milioane de ani. Sã þineþi seama de
faptul cã raza Soarelui vostru este de numai 700.000 km...
Tot ce v-am spus despre metabolism este valabil pentru
stelele de talia mea. În stelele mari predominantã devine o al-
tã cale de producere a energiei prin fuziune. Este vorba des-
pre ciclul CNO (carbon-oxigen-azot). Am sã vã pun pe hârtie
aceste reacþii, fãrã sã intru prea mult în detalii. Deocamdatã
este bine sã ºtiþi cã sunt necesare temperaturi ºi presiuni mai
mari decât în stelele de mãrimea Soarelui, pentru ca acest
ciclu sã devinã principala sursã de energie.
C12 + H1 = N13 + g
N13 = C13 + e+ + n
C13 + H1 = N14 + g
120
N14 + H1 = O15 + g
O15 = N15 + e+ + n
N15 + H1 = C12 + He4

Remarcaþi cã în urma reacþiilor succesive de fuziune


elementele chimice nou create apar pentru a dispãrea în reac-
þia urmãtoare. Carbonul iniþial se reîntoarce pentru a participa
la un nou ciclu.
Uff... ºtiu! Sunteþi gata sã îmi spuneþi cã mã cam înfrupt
din formule. Adevãrul ãsta vi l-am mai spus. E atât de simplu
metabolismul stelei! Mereu mã las cuprinsã de prea multã în-
cântare când vãd relaþiile acestea stelare puse pe hârtie
omeneascã. Dar avea dreptate ºi semenul vostru Exupery
când spunea..., dar lãsaþi, citatul acesta, pe care l-am gãsit nu
de mult, am sã vi-l ofer la încheierea acestui text. Facem ºi
puþinã anatomie de stea? Facem!
Anatomie de stea
Mã voi lua drept exemplu tot pe mine. Dacã aþi reuºi sã mã
tãiaþi în douã, ca pe fructul acela de îi spuneþi mãr, atunci aþi
putea vedea cã am aºa, în ordine: un nucleu, o zonã radiativã,
o zonã convectivã, o fotosferã, o cromosferã, o zonã de tran-
ziþie ºi o zonã coronalã. Cuvintele acestea pot sã parã tare
misteriose (are ºi misterul frumuseþea lui), dar o sã vedeþi
dumneavoastrã cã nu sunt chiar atât de neînþeles.
Despre nucleu am tot vorbit mai devreme. Acolo este lo-
cul în care se fabricã energia mea. Acolo este locul în care
construiesc atomi noi.
Energia produsã în nucleu trebuie sã ajungã la suprafaþa
mea. Cel mai eficient mod de a transporta energia, într-o stea
ca mine, este cel radiativ. Sub aceastã formã este transmisã
energia prin primul strat din vecinãtatea nucleului, care, aºa
cum v-am spus, poartã numele de zonã radiativã. Aici energia
este transportatã, dacã nu vã supãrã simplificarea, din atom în
atom. Atomii din stratul radiativ absorb energie din nucleu
(atomii trec într-o stare numitã excitatã), o pãstreazã o vreme,
dupã care o elibereazã, emiþând energie sub formã de radiaþie
121
Universul
ºi aºa mai departe. Vreþi o analogie? Imaginaþi-vã o salã uri-
aºã plinã pânã la refuz cu oameni. Oamenii aceºtia au fiecare
câte o sticlã goalã. Undeva, într-un colþ al sãlii se aflã un
domn însetat. Domnul cere apã. În cealaltã parte a sãlii se aflã
un robinet. Cel mai aproape domn de robinet îºi umple sticla,
dupã care o goleºte în cea a vecinului, care la rândul sãu o go-
leºte în sticla unui alt vecin ºi aºa mai departe. Procesul con-
tinuã pânã când însetatul domn primeºte apa necesarã. Pentru
ca analogia noastrã sã fie cât mai aproape de cele ce se petrec
în zona radiativã, trebuie sã consideraþi cã transferul de apã
din sticlã în sticlã se produce la întâmplare. Vã daþi seama cã în
felul acesta trece mult timp pânã când apa ajunge acolo unde es-
te necesarã. Unii spun cã transportul de energie prin stratul ra-
diativ poate dura 170 de mii de ani din momentul în care a fost
produsã. Eu nu ºtiu. Pentru mine totul este foarte rapid. V-am
mai spus, noi stelele avem un alt timp decât al vostru.
Odatã ce energia a pãrãsit zona radiativã ea ajunge într-o
altã zonã, cu un alt mecanism de transport. Este necesar un alt
mecanism de transport din pricinã cã temperatura scade pe
undeva pe la 2 milioane K. O temperaturã foarte scãzutã, da-
cã o comparaþi cu cea din nucleu (mai þineþi minte cã are va-
lori de ordinul a 15 milioane de K?) sau dacã faceþi compara-
þia cu cea din zona radiativã. Acolo temperatura medie este de
circa 5 milioane K. Aº putea spune cã zona convectivã este
una de-a dreptul rãcoroasã, dar nu o spun. Vã voi spune în
schimb cã în zona convectivã lucrurile se petrec ca în oala cu
apã pe care o puneþi la fiert. Stratul din vecinãtatea zonei ra-
diative este încãlzit ºi se ridicã. Locul lui este luat de straturi
mai reci, care coboarã dinspre suprafaþã. Pe mãsurã ce urcã
stratul fierbinte se rãceºte, în timp ce stratul rece, pe mãsurã
ce se apropie de zona radiativã, se încãlzeºte. Acest proces
duce la producerea unei circulaþii de materie între suprafaþa ºi
stratul de deasupra zonei radiative. Aºa cum vã spuneam, asta
seamã foarte bine cu cele ce se întâmplã în oala dumnea-
voastrã pusã la fiert. Trebuie sã vã mai spun cã viteza de
transfer a energiei în aceastã zonã este mare. Îi trebuie numai
câteva sãptãmâni energiei sã îl strãbatã.
122
Fotosfera... ce sã vã zic eu despre ea? Aþi putea sã o numiþi
suprafaþa stelei. Numai cã eu, spre deosebire de Pãmântul
vostru, nu am o suprafaþã bine definitã. Oricum, dacã structu-
rile anatomice despre care v-am vorbit pânã acum nu sunt vi-
zibile ochiului vostru, ci numai minþii umane, fotosfera este
prima structurã pe care voi o puteþi vedea la o stea. Fotosfera
are o grosime de ordinul a vreo 300 km ºi are o temperaturã
care variazã între 6.400 K, la bazã, ºi 4.400 K în partea su-
perioarã, acolo unde se învecineazã cu cromosfera. Dacã
aveþi instrumentele potrivite, puteþi vedea cã fotosfera are o
structurã granularã, fiind alcãtuitã dintr-un soi de celule cu
diametrul de 1.000 km. Granularitatea fotosferei este semnul
cã sub ea se aflã un strat convectiv. Dacã doriþi o analogie, vã
pot spune cã aceste granule sunt echivalentul bulelor de la su-
prafaþa apei care dã în clocot. Tot pe fotosferã puteþi vedea
acele spectaculoase formaþiuni pe care voi le numiþi pete so-
lare, pete care, pe Soarele vostru, se înmulþesc spectaculos la
fiecare 11,5 ani. Pentru a vã umili un pic, pentru a vedea cât
sunteþi de mici (glumesc desigur), vã voi spune cã petele so-
lare au uneori diametre mai mari de 75.000 km... adicã sunt
de vreo ºase ori mai mari decât Pãmântul vostru. Petele solare
sunt zone ceva mai reci (cu câteva sute de grade) decât tem-
peratura medie a fotosferei. Ele sunt consecinþa variaþiilor
locale ale câmpului magnetic stelar. Tot din fotosferã pleacã
acele uriaºe explozii solare, care sunt echivalentul exploziei
unei bombe de miliarde de megatone de TNT... ce spectacol
sunt ele pentru voi! Le numiþi protuberanþe, le urmãriþi trase-
ul curbat de intensele linii de câmp magnetic solar. Apoi aº-
teptaþi ca aceste explozii solare sã vã perturbe aparatura elec-
tronicã. ªi vã temeþi. Nu aveþi înþelepciunea de a vã bucura de
spectacolul pe care vi-l oferã. Ele ajutã la producerea auro-
relor polare, ºtiaþi asta? Oricum, vã spun eu, natura v-a ajutat
mult, oferindu-vã un scut împotriva materiei ejectate de Soa-
rele vostru. Este vorba de câmpul magnetic Pãmântesc...
Cromosfera... un strat transparent gros de circa 2.000 km,
aflat imediat deasupra fotosferei. Are o temperaturã cuprinsã
între 4.300 ºi 400.000 K, semn cã aceastã zonã este cât se
123
Universul
poate de neomogenã. O puteþi vedea ºi voi, cu ochiul liber, în
timpul eclipselor totale de Soare.
Coroana, zona coronalã, este înveliºul extern al atmosferei
stelei. Este o zonã foarte fierbinte, cu temperaturi ce ating 2
milioane K. Vi se pare ciudatã aceastã creºtere de temperaturã,
câtã vreme straturile inferioare sunt mult mai reci, nu-i aºa?
Am sã vã explic eu cã aceastã creºtere este provocatã de
câmpurile magnetice intense, care ajutã la transportul ener-
giei din zona inferioarã a atmosferei stelare cãtre coronã. Co-
roana este vizibilã, ºi ea, în timpul eclipselor.
Gata. V-am spus cam tot ce puteam spune, fãrã a vã forþa
prea tare. Noi stelele cam asta suntem, în varianta noastrã
simplificatã pentru uzul tereºtrilor. Dar vreau sã vã rog ceva
din inima mea de stea. Vã rog mult sã treceþi dincolo de date,
de cifre, de mãsurãtori. Orice stea este mai mult decât suma
reacþiilor ºi fenomenelor fizice care îi asigurã existenþa. O
stea este (sau trebuie sã fie) o bucurie pentru fiecare dintre
voi. Datele sunt pentru mintea omului, ele sunt mãsura puterii
lui de a înþelege. Dar odatã ce stelele sunt înþelese trebuie tre-
cut dincolo, trebuie trecut cãtre bucurie. Stelele trebuie sã
ajungã în inimã. Citeam cândva un lucru spus de un alt om
drag mie. Iatã ce spunea Antoine de Saint Exupery: „Aþi cal-
culat drumul stelei, multe generaþii au muncit pentru asta, dar
nu o cunoaºteþi mai bine. Este ea doar un semn într-o carte,
dar nu mai are luminã. De fapt ºtiþi despre ea mai puþin decât
un copil. Aþi descoperit pânã ºi legile care guverneazã iubirea
umanã, dar tocmai iubirea scapã semnelor voastre. ªtiþi mai
puþin decât o tânãrã fatã.”. Noi stelele suntem frumoase! Sã
ºtiþi asta.
Mã gândeam sã vã povestesc despre moartea noastrã, des-
pre ieºirea din secvenþa principalã. Veþi spune cã este un eve-
niment trist moartea noastrã. Eu aº zice, mai degrabã, cã este
unul grandios. Noi nu murim, noi dãruim Universului atomii
noi, pe care îi fabricãm în timpul vieþii. Fãrã moartea noastrã
viaþa nu ar fi posibilã. Fãrã moartea noastrã nici mãcar lumina
nu ar mai avea vreun rost. Ar lumina un Univers rece, lipsit de
bucurie. Iar bucuria sunteþi voi, micii mei tereºtrii, numai voi
124
ne puteþi dãrui rostul. M-am gândit mai bine ºi, sã fiu iertatã,
eu nu vreau cu niciun chip sã vã spun acum despre moarte
mea. Vã voi spune doar cã atunci când mor strãlucesc mai tare
decât oricând. Atunci când mor arunc în Univers acea pulbere din
care sunteþi voi fãcuþi... eu mor pentru ca voi sã trãiþi... dau
cuvântul autorului acestei cãrþi. El se va întreba dacã...

Viaþa va avea un sfârºit?


Problemele cosmologice, cu care am început acest
capitol, sunt strâns legate de existenþa noastrã aºa cum o
ºtim astãzi. Mai existã, cumva, vreun dubiu? Bãnuim cã
nu. Iatã de ce credem cã este bine sã ne aruncãm o
privire fugarã asupra viitorului Universului, privindu-l
prin prisma a ceea ce cunoaºtem astãzi despre el.
Dupã mai bine de 13,7 miliarde de ani, Universul nostru a
evoluat de la acea stare iniþialã, de infinitã densitate, la forma
actualã, care ne este atât de dragã, mai ales atunci când pri-
vim cerul într-o noapte seninã... ªi chiar este obligatoriu sã ne
fie dragã actuala structurã a Universului deoarece ea ne per-
mite nouã, muritorilor de rând, sã existãm ca fiinþe. De fapt,
viaþa este un minunat accident. Spuneam cã este nevoie de o
stea de o anumitã mãrime, de o planetã aflatã la o anumitã
distanþã de astrul central ºi de o mulþime de condiþii greu de
îndeplinit. Dacã am trata strict matematic aceastã problemã,
am ajunge la o concluzie stranie, existenþa vieþii este impo-
sibilã. Numai cã noi existãm în acest prezent, în aceastã clipã.
Dar ce ne rezervã viitorul? Universul va mai fi aºa cum îl cu-
noaºtem noi astãzi?
Spuneam cã pentru a exista viaþa este nevoie de o stea cu
anumite caracteristici. Dar sfârºitul stelelor este inevitabil...
Ca ºi oamenii, ele se nasc, trãiesc ºi apoi mor. Astrofizicienii
au calculat cã peste 100.000 de miliarde de ani procesul de
naºtere a stelelor, aºa cum îl ºtim noi astãzi, va înceta,
nemaiexistând suficientã materie primã pentru formarea lor.
Din acel moment, Universul va intra într-o nouã erã. Meca-
nisme fizice foarte lente, care existã ºi în zilele noastre, vor
deveni preponderente: sistemele planetare vor fi dispersate în
125
Universul
spaþiu, materia, aºa cum o ºtim astãzi, se va dezintegra, iar
gãurile negre se vor evapora...
Pânã unde poate supravieþui viaþa inteligentã în forma cu-
noscutã de noi? Sã formulãm altfel aceastã întrebare, pentru
a încerca sã dãm un rãspuns. O civilizaþie puternic evoluatã,
având la dispoziþie un Univers etern, cu volum infinit, ar pu-
tea colecta, pentru propriile-i nevoi, suficiente cantitãþi de
materie, energie ºi informaþie (într-un cuvânt, resurse), pentru
a-ºi putea asigura supravieþuirea? Rãspunsul la aceastã
întrebare este brutal: nu. Chiar dacã o civilizaþie ºi-ar îndrepta
toate eforturile pentru a colecta toate resursele disponibile, nu le
va putea obþine decât în cantitãþi finite. Acest eºec este cu atât
mai frustrant, cu cât resursele pot creºte fãrã limite. Problema
nu constã în lipsa lor, ci în dificultatea de a le colecta.
Motivul rãspunsului negativ este legat tocmai de faptul cã
nu trãim într-un Univers static, ci într-unul aflat în continuã
expansiune. În momentul în care diametrul acestuia se va
dubla, densitatea sa va scãdea de opt ori. Pentru undele lumi-
noase scãderea densitãþii de energie va fi ºi mai dramaticã, de
16 ori, deoarece vom avea ºi o creºtere a lungimii de undã,
deci o scãdere a energiei transportate. Consecinþa este evi-
dentã, într-un Univers dilatat vom avea nevoie de mai mult
timp pentru a colecta aceeaºi cantitate de resurse. Sunt de
imaginat douã strategii pentru a rezolva problema. Prima
dintre ele este una pasivã. Pur ºi simplu, ipotetica noastrã ci-
vilizaþie va aºtepta ca materia sã se aglomereze din nou sub
acþiunea forþei gravitaþionale. Cea de a doua strategie este una
activã: se va pleca în cãutarea resurselor.
Marea cãutare
Din pãcate, doar cea de-a doua strategie pare a fi aplicabi-
lã. Dintre toate modelele de Univers, unul singur ajunge la
concluzia cã, dupã o perioadã de expansiune, va urma o fazã
de contracþie. De aceea, ne vom ocupa mai mult de cea de a
doua strategie, deºi, aºa cum veþi vedea, nici aceasta nu ne
oferã prea multe speranþe.
Însãºi expansiunea Universului este cea mai mare proble-
mã. Pentru a aduna resurse într-un ritm constant, este nevoie
126
sã consumãm din ce în ce mai multã energie. Aceasta ne va
duce la pragul dincolo de care vom consuma mai mult decât
vom putea produce.
Dar sã fim optimiºti. Sã presupunem cã resursele vor
ajunge la noi cu viteza luminii ºi fãrã pierderi. În acest caz,
cel mai bun „rezervor” ar fi unul aparent infinit, o gaurã nea-
grã aflatã în apropiere. Nici aceasta nu ar putea satisface ce-
rinþele unui viitor foarte îndepãrtat. O echipã de cercetãtori de
la Institutul de Tehnologie din California a calculat, cu douã
decenii în urmã, cã energia extrasã dintr-o gaurã neagrã va scã-
dea mai repede decât costurile necesare exploatãrii. O speranþã
totuºi ne rãmâne: o supergaurã neagrã. Numai cã aceasta ar
trebui sã fie mult mai masivã decât întregul nostru Univers...
Sã ne întoarcem la optimismul nostru. Existã anumite for-
me de energie care nu scad odatã cu dilatarea Universului. De
exemplu, se pare cã Universul este strãbãtut de o reþea de
stringuri cosmice. Fãrã a intra în detalii, acestea sunt niºte
structuri filiforme, care strãbat întreg Universul, infinit de
lungi, dar de grosimi de ordinul a 10-43 m, care vibreazã, deci
conþin energie. Teoria demonstreazã cã aceastã energie a
stringurilor cosmice nu scade odatã cu expansiunea Univer-
sului. Dacã este adevãrat cã aceastã reþea de stringuri cosmice
este infinitã, înseamnã cã avem la dispoziþie un rezervor in-
finit de energie. Nu-i nicio problemã sã ne imaginãm, pentru
viitor, o tehnologie care sã permitã secþionarea unuia sau mai
multor stringuri cosmice, pentru a extrage energia necesarã,
într-un Univers aflat în pragul morþii. Numai cã ºi de aceastã
datã apare o problemã insurmontabilã. Stringul cosmic poate
fi „fracturat” ºi pe cãi pur naturale, gãuri negre s-ar putea naº-
te pe el, devorând-ul pur ºi simplu..., iar la scãri mari de timp
aceste fenomene vor împiedica ipotetica civilizaþie a viito-
rului sã obþinã energia necesarã supravieþuirii...
Dar nu s-ar putea extrage energia necesarã, direct din vi-
dul cuantic? Da, aceasta ar putea fi o soluþie. Numai cã, extrã-
gându-i din energie, acesta va cãdea pe un nivel energetic
inferior. Iar vidul se aflã deja pe nivelul minim posibil, de aici
127
Universul
concluzia cade peste noi ca o ghilotinã: aceastã sursã de ener-
gie, deºi existã, este inutilizabilã pentru scopuri practice.
Sã mergem ºi mai departe, trebuie sã existe o soluþie. Una
care a tot fost aplicatã pe la noi: reducerea consumului ener-
getic, de aceastã datã tocmai al aceluia necesar vieþii. Dacã
stãm sã ne gândim bine, temperatura corpului nostru (37 grade C!)
este îngrozitor de mare, dacã o raportãm la temperatura medie a
Universului. Nu-i aºa? Ne putem imagina un om nou, obþinut
prin manipulãri genetice, care sã aibã o temperaturã a corpu-
lui mai scãzutã. Numai cã ºi aici avem de înfruntat o limitã de
netrecut: punctul de îngheþ al apei. Aºa cã va trebui, pur ºi
simplu, sã renunþãm la înveliºul corporal...
Oricât de ciudatã ar putea sã parã aceastã idee, se pare cã
nu existã dificultãþi fizice fundamentale, care sã împiedice
viitorimea sã-ºi materializeze un asemenea obiectiv. Putem
presupune cã spiritul uman, conºtiinþa, nu este neapãrat legat
de niºte molecule organice superior organizate. Desigur, în
aceastã clipã nu ne putem imagina cum ar trebui sã arate cu
adevãrat asemenea fiinþe „spirituale”, nu ºtim nici mãcar sub
ce formã se va prezenta omul peste un miliard de ani. Dar o
analizã a mecanismelor fizice care le vor guverna existenþa
am putea încerca sã facem.
Pentru a-ºi reduce necesitãþile energetice, noile „corpuri”
umane ar trebui sã „funcþioneze” la temperaturi cât mai scã-
zute. Cunoscutul fizician Freeman Dyson a calculat cã aceste
organisme ar putea trãi infinit de mult, dacã reuºesc sã-ºi
reducã temperatura suficient de mult. Astfel, ele ar putea avea
la dispoziþie o „cantitate de gândire“ infinitã. Singura proble-
mã ar fi viteza de gândire (un termen cam barbar, care ar pu-
tea fi definit ca raportul dintre numãrul de gânduri ºi unitatea
de timp), care va fi mult încetinitã. Conform calculelor lui
Dyson, corpul umanului de astãzi consumã cam 100 W, iar
un organism, având o complexitate echivalentã cu a noastrã,
ar avea temperatura de -118 grade C, va consuma de patru ori
mai puþinã energie, dar ar fi de douã ori mai lent în gândire.
ªi dacã stãm sã ne gândim bine (cu viteza noastrã de acum),
128
aceastã încetinire n-ar trebui sã reprezinte o problemã prea
gravã, pentru niºte fiinþe cu o viaþã infinitã...
Spre marea noastrã neliniºte, chiar ºi în aceastã situaþie
apar probleme grave. Nu pomenim decât una, cea mai gravã
dintre toate. Nu vom putea niciodatã coborî oricât de mult
temperatura unui asemenea organism ipotetic. De ce? Mo-
tivul este simplu. Orice activitate de gândire, altfel spus, orice
prelucrare de informaþie, genereazã cãldurã. Cum o putem ra-
dia cãtre exterior? Noi, oamenii obiºnuiþi, radiem cãldura sub
formã de radiaþii infraroºii, dar la temperaturile foarte mici de
viaþã ale fiinþelor imaginate de Dyson radiatorul optim ar fi
un soi de gaz electronic foarte rarefiat. Numai cã randamen-
tul acestuia scade mult mai repede decât viteza de încetinire
a metabolismului. Dacã fraza precedentã este mai greu de
înþeles vã vom spune, mai simplu, cã sub o anumitã valoare a
temperaturii fiinþele noastre ar trebui sã gândeascã atât de
lent, încât inteligenþa lor n-ar valora nici cât o ceapã degeratã.
ªi totuºi...
Cred cã v-am descurajat suficient cu acest text. Peste
10100 ani viaþa inteligentã va dispãrea din Univers. Iatã o per-
spectivã cu adevãrat îngrozitoare. Numai cã, dacã vom consi-
dera cifra de mai sus ca fiind durata vieþii unui om obiºnuit,
atunci timpul scurs de la formarea Universului pânã în
prezent ar reprezenta numai 10-90 s! ªi vorbim despre 13,7
miliarde de ani. Mai avem mult timp la dispoziþie pentru a ne
imagina mecanisme de supravieþuire. Sper sã nu supãr pe
nimeni, dar oamenii aceºtia, atât de fragili, pot orice! Iar
pentru oameni eternitatea va exista...

129
Marte,
al ºaptelea Continent
2
Marte: fiºã tehnicã
l Diametrul mediu al Planetei Roºii este de 6 780 km,
adicã aproximativ jumãtate din cel al Planetei Albastre.
l Suprafaþa marþianã are aproximativ aceeaºi întindere ca
uscatul terestru.
l Marte cântãreºte aproximativ 6,4 x 1023 kg ºi are o
densitate medie de 3,933 kg/m3.
l Nu are câmp magnetic.
Date orbitale
l Distanþa medie între Soare ºi Marte este de aproximativ
227,7 milioane km, adicã 1,5 u.a.
l Orbita sa este puternic elipticã, distanþa faþã de Soare
variind între 206,3 milioane km ºi 249,2 milioane km.
l Un an marþian dureazã 687 de zile terestre, iar o zi pe
Planeta Roºie are 24 ore, 37 minute ºi 23 secunde.
Condiþii de mediu
l Presiunea atmosfericã pe planeta Marte este extrem de
redusã, reprezentând aproape 1/180 atm.
l Atmosfera este compusã din dioxid de carbon (95,3%),
azot (2,7%) ºi argon (1,6%).
131
Marte, al ºaptelea continent
l Marte este bântuit de furtuni puternice de praf ºi nisip,
viteza vântului atingând adesea valoarea de 40 m/s.
l Temperatura marþianã medie este de -53 grade C, variind
între -128 grade C ºi 27 grade C.
l Cele patru anotimpuri marþiene sunt mult mai lungi decât
cele terestre. Primãvara dureazã 171 zile, vara - 199 zile,
toamna - 171 zile, iar iarna - 146 zile.
Relief extrem
l Cel mai înalt punct de pe suprafaþa marþianã este
Olympus Mons, un uriaº crater vulcanic, care se ridicã
pânã la 26 km înãlþime.
l Canionul Valles Marineris este cea mai mare formã de
relief de acest tip cunoscutã în Sistemul Solar. Se întinde
pe o lungime de 4.000 km, iar adâncimea sa variazã
între 5 ºi 10 km.
Sateliþi
l Marte posedã doi sateliþi naturali, botezaþi Phobos
(teamã) ºi Deimos (teroare).

Din nou pe Lunã, urmeazã Marte


În ianuarie 2004 preºedintele Bush anunþa un pro-
gram spaþial ambiþios, prin care oamenii vor reveni pe
Lunã ºi vor întreprinde primele explorãri directe ale pla-
netei Marte. Calendarul era foarte ambiþios ºi prevedea
prima expediþie lunarã cu echipaj uman undeva cãtre
2014. Încet, încet, lucrurile încep sã prindã contur.

NASA în crizã?
Nu vom intra direct în subiect. Înainte de orice, dorim sã
vã povestim câteva întâmplãri din spatele scenei spaþiale. De
fapt, în ianuarie 2004 preºedintele Bush Jr. spunea cã ameri-
canii vor trimite oameni pe lunã “nu mai târziu de 2014”. Pla-
nul iniþial era prea optimist. Din nefericire prea marile pro-
132
bleme ale NASA, care s-au fãcut simþite ºi cu ocazia misiunii
STS 114 a navetei spaþiale, împiedicã o accelerare a progra-
mului spaþial american. De fapt, am putea spune cã NASA se
aflã în plinã crizã.
NASA este acum pusã într-o situaþie fãrã precedent: tre-
buie sã cumpere tehnologie spaþialã, inclusiv capsule Soiuz,
de la ruºi. Fãrã precedent nu este achiziþionarea de echi-
pament rusesc, ci faptul cã legile americane nu permit acest
lucru. În anul 2000 administraþia Bush publica o lege prin ca-
re se interzicea achiziþionarea de tehnologii spaþiale din þãri
care sprijinã programele nucleare ºi cele de înarmare ale
Iranului. Rusia se aflã pe lista þãrilor aflate în embargou. Dar
nerezolvarea satisfãcãtoare a problemelor legate de scutul ter-
mic al navetei, la care se adaugã probleme de organizare, de
finanþare etc., fac ca NASA sã nu-ºi mai poatã atinge obiec-
tivele importante pentru urmãtorii ani. Singura soluþie care
mai rãmâne pentru continuarea programului spaþial american
rãmâne achiziþionarea de echipament rusesc. NASA trebuie
sã gãseascã o soluþie de ocolire a legii. De fapt, nu de ocolire,
ci de modificare a ei. Pe 15 septembrie 2005 preºedintele Co-
mitetului pentru Relaþii Externe a Senatului american, Richard
G. Lugar, a introdus un amendament la legea federalã, prin
care se permite companiilor americane sã achiziþioneze echi-
pament rusesc pânã în 2012. Procedura este destul de com-
plicatã ºi va consuma destul timp. Trebuie convinºi 100 de
senatori pentru ca amendamentul sã treacã. Mai existã o va-
riantã, scurtã ºi simplã: preºedintele Bush sã semneze o hârtie
prin care sã ateste cã Rusia nu încalcã embargoul impus Ira-
nului. Dar ºi soluþia scurtã ºi simplã are cusururile ei. Implicã
prea multe consecinþe în plan internaþional.
Drumul spre Lunã
Deºi NASA se aflã într-una dintre perioadele ei dificile,
analizarea proiectelor ce îi vor duce pe americani din nou pe
Lunã a continuat, aparent, fãrã nicio problemã. Prima jumã-
tate a lunii septembrie a fost plinã de informaþii, de speculaþii.
Vineri, 16 septembrie 2005, prestigiosul site www.space.com,
anunþa lumii întregi cã luni, 19 septembrie, NASA va face pu-
133
Marte, al ºaptelea continent
blice detalii privitoare la expediþia lunarã. Am aºteptat cu ne-
rãbdare ziua de luni, pentru a vedea cu ce au americanii de
gând sã paveze reîntoarcerea pe Lunã. Nu am fãcut pariuri,
dar eram aproape sigur cã se are în vedere realizarea unei noi
navete spaþiale, o navetã mai simplã ºi mai robustã. Firma
Lockheed Martin anunþase deja cã a realizat un anteproiect de
navetã, care ar fi putut înlocui cu succes actuala navetã ame-
ricanã, aºa cã siguranþa afirmaþiei noastre pãrea justificatã. ªi
nu micã ne-a fost surpriza, atunci când am constatat cã ne în-
ºelasem! NASA a anunþat cã viitorul CEV (Crew Exploration
Vehicle), care va purta numele de Orion ºi va fi realizat de cã-
tre Lockheed Martin, nu va mai fi o navetã spaþialã, ci o cap-
sulã, similarã acelei folosite în misiunile Apollo. Practic
NASA a fãcut un pas înapoi în timp, un pas de mai bine de
30 de ani. Sã nu se înþeleagã cumva cã suntem de pãrere cã
soluþia tehnicã ce poartã numele de navetã spaþialã este sem-
nul progresului, iar capsulele spaþiale ar fi ceva ce þin de tre-
cut. Dimpotrivã! Navetele spaþiale au un extraordinar de ma-
re dezavantaj: au aripi. Iar aceste aripi, în spaþiul cosmic, nu
au nici un rost. Ele sunt folosite numai pe perioada dintre
reintrarea în atmosferã ºi aterizare, în tot restul timpului fiind
doar un balast inutil. Iar atunci când ai de gând sã trimiþi ceva
cãtre Lunã sau cãtre Marte trebuie sã fii atent la fiecare gram
inutil, deoarece costurile implicate sunt uriaºe. Cu siguranþã,
tocmai acest gen de judecãþi au stat la baza deciziei NASA de
a reveni la capsulele spaþiale. De altfel, însuºi Michael
Griffith, ºeful NASA, recunoºtea într-o discuþie cu condu-
cerea publicaþiei USA Today cã decizia, din anii 1970, de a
trece la construcþia navetelor spaþiale a fost o mare greºealã,
o greºealã care a costat viaþa a 14 astronauþi din 1982 pânã în
prezent. Griffith a criticat ºi decizia construirii Staþiei Spa-
þiale, un obiectiv care a înghiþit foarte mulþi bani, dar care i-a
þinut pe oameni aproape de Terra, în loc sã îi poarte mai de-
parte în Sistemul Solar.
Misiunea
Vã spuneam cã asistãm la o revenire la ideile ce au stat la
baza misiunilor Apollo. Dar, aºa cum remarcau jurnaliºtii
134
americani, acum avem de-a face cu un “program Apollo cu
steroizi”. Sã vedem repede despre ce este vorba. Avem ºi
acum un modul de comandã ºi un modul lunar, care vor pleca
împreunã spre Lunã. Numai cã, de aceastã datã, o misiune lu-
narã nu va implica utilizarea unui singur vehicul purtãtor
(cum era cazul rachetelor Saturn V), ci a douã lansatoare.
Unul dintre ele va ridica pe orbitã modulul de comandã,
Orion, în care vor locui astronauþii pe perioada zborului cãtre
Lunã ºi înapoi, iar cel de-al doilea lansator va plasa pe orbita
terestrã modulul lunar împreunã cu treapta de accelerare, care
va imprima ansamblului modul de comandã - modul lunar,
viteza necesarã pentru a scãpa de atracþia gravitaþionalã a
Terrei. O altã mare deosebire faþã de misiunile Apollo constã
în faptul cã pe orbita lunarã nu va mai rãmâne niciun as-
tronaut, întreg echipajul Orion debarcând pe Lunã cu ajutorul
modulului lunar. Pentru a fi mai clari vom încerca sã vã pre-
zentãm o misiune tipicã.
Misiunea lunarã va începe cu plasarea pe orbitã a mo-
dulului de alunizare împreunã cu treapta de accelerare. Pentru
aceasta este nevoie de un lansator superputernic, capabil sã
satelizeze sarcini utile de pânã la 124 t, numit Ares V. Spe-
cialiºtii americani au optat pentru utilizarea a cât mai multor
componente de la lansatoarele deja existente. Astfel, cu foarte
mici modificãri, vor fi folosite acceleratoarele cu combustibil
solid, care echipeazã în prezent naveta americanã. Motoarele
cu combustibil lichid, la rândul lor, vor fi variante modificate
ale celor ce echipeazã în prezent aceleaºi navete americane.
O noutate apare totuºi, pentru motoarele de pe modulul lunar
s-a optat pentru realizarea unora capabile sã funcþioneze cu
metan-oxigen. Motivul pentru care se va apela la aceastã
versiune ne dã speranþe pentru viitoarele misiuni marþiene.
Aºa cum vom arãta în acest capitol, existã studii avansate
pentru producerea de carburant direct pe Marte, utilizând
pentru aceasta atmosfera marþianã ºi un reactor chimic relativ
simplu. Iar carburantul obþinut este tocmai metanul! Faptul cã
modulul lunar va fi echipat cu un motor metan-oxigen ne su-
135
Marte, al ºaptelea continent
gereazã cã NASA îºi ia foarte în serios obiectivul final: tri-
miterea omului pe Marte.
La ceva timp (maximum 30 de zile) dupã plasarea pe or-
bita terestrã a modulului lunar împreunã cu treapta de acce-
lerare urmeazã cea de-a doua lansare: racheta purtãtoare, nu-
mitã Ares I, va trimite în spaþiu capsula ce va purta în pân-
tecele ei pe cei patru astronauþi ce urmeazã sã fie trimiºi cãtre
Lunã. Aparent Orion nu se deosebeºte foarte mult de vechile
capsule Apollo. De fapt diferenþele vor fi majore, nu de alta,
dar au trecut mai bine de 35 de ani de la proiectarea celor din
urmã. Acum avem de-a face cu o capsulã de 25 t, care va pu-
tea adãposti pânã la ºase astronauþi (capsulele Apollo trans-
portau numai trei). Pentru misiunile lunare s-a optat pentru un
echipaj alcãtuit din patru persoane. Iar Orion va fi realizat în
aºa fel încât sã poatã transporta oameni ºi (sau) materiale pe
ISS ºi, într-un viitor nu chiar îndepãrtat, cu modificãri mini-
me, sã poatã duce oameni cãtre Marte.
În cea de-a treia etapã se va realiza întâlnirea pe orbita te-
restrã a celor douã componente (modulul lunar + treapta de
accelerare ºi Orion), urmatã de înscrierea pe traiectoria lunarã.
În vecinãtatea Lunii se va ajunge dupã aproximativ trei zile.
Întregul complex spaþial se va înscrie pe o orbitã circum-
selenarã, dupã care vor urma pregãtirile în vederea aseleni-
zãrii. Aici apare încã o mare deosebire faþã de misiunile
Apollo. Tehnicile de cuplare pe orbitã sunt astãzi atât de bine
automatizate încât pe orbitã nu va mai rãmâne niciun astro-
naut, cu toþii vor debarca pe Lunã. Acolo vor putea rãmâne în
jur de o sãptãmânã, dupã care urmeazã decolarea ºi cuplarea
cu Orion. Aici trebuie sã facem câteva remarci. În primul
rând debarcãrile lunare nu se vor mai face în zone din
vecinãtatea ecuatorului (cum era cazul misiunilor Apollo), ci
se vor orienta cãtre regiuni ce prezintã interes în ceea ce pri-
veºte realizarea de baze lunare. Michael Griffith: “Aceastã
arhitecturã ne oferã un acces global la suprafaþa lunarã.
Apollo era limitat la zonele din vecinãtatea ecuatorului. Oa-
menii de ºtiinþã sunt interesaþi de regiunile aflate la mare dis-
tanþã de ecuator. Acestea ne-ar permite, deºi nu ni se cere în-
136
cã, sã realizãm o prezenþã permanentã pe Lunã, pregãtindu-ne
pentru Marte.”. Cadenþa misiunilor umane cãtre Lunã va fi de
una la maximum 6 luni, ceea ce ar lãsa sã se înþeleagã cã ba-
zele lunare vor deveni realitate, dincolo de 2020. Permiteþi-mi
câteva consideraþii personale. Vom pleca de la întrebarea:
“prezintã Luna vreun interes pentru umanitate?”. Sunt foarte
mulþi aceia care vor da un rãspuns negativ la întrebarea
noastrã. În fond, pe termen mediu, Luna nu poate fi folositã
ca resursã pentru o exploatare economicã. Dar noi credem cã
dincolo de interesul economic mai existã ceva. Putem privi
Luna, ºi bazele lunare, ca o etapã importantã în colonizarea
spaþiului. Acolo, aproape de casã, putem testa toate mijloa-
cele necesare pentru asigurarea supravieþuirii viitorilor co-
loniºti spaþiali. Sunt multe lucruri care aºteaptã rãspunsuri ºi
oricum, dacã apar probleme grave, ne este mai uºor sã ne în-
toarcem de pe Lunã decât de pe, sã zicem, Marte. Apoi mai
existã interesul ºtiinþific. De exemplu, pe Lunã am putea pla-
sa telescoape ºi radiotelescoape, care sã nu fie influenþate în
niciun fel de agitata atmosferã terestrã. Iar vidul lunar ne poa-
te ajuta sã realizãm experimente imposibile pe Terra. Ne gân-
dim, de pildã, la un uriaº accelerator de particule, cu ajutorul
cãruia sã intrãm mai adânc în tainele materiei. ªi mai este
importantã baza lunarã dintr-un motiv ce þine de viitorul
explorãrii spaþiale. Acolo, pe Lunã, în absenþa atmosferei ºi
sub acþiunea unei forþe gravitaþionale reduse, se pot expedia,
cu costuri minime, cãtre destinaþii îndepãrtate, mesagerii vii-
toarelor misiuni spaþiale (cu sau fãrã echipaj uman). Imagina-
þi-vã cã pe Lunã se pot amplasa “praºtii” electromagnetice
care pot accelera vehicule pânã la viteze ce le vor permite sã
atingã marginea Sistemului Solar. Credem cã Luna va trebui
sã devinã cât mai repede un adevãrat avanpost al umanitãþii.
Dar sã revenim la subiectul nostru. Dupã plecarea de pe
Lunã ºi revenirea echipajului pe Orion va urma întoarcerea
cãtre Terra. Drumul va dura, ca ºi dusul, aproximativ trei zile.
Reintrarea în atmosferã se va face direct, fãrã ca Orion sã se
mai înscrie pe orbita terestrã (întocmai ca la misiunile Apo-
llo). Frânarea finalã se va face cu ajutorul unor paraºute.
137
Marte, al ºaptelea continent
Trebuie spus cã s-a renunþat la opþiunea amerizãrii (aleasã pen-
tru misiunile Apollo), Orion va putea ateriza. Pentru a micºora
impactul la aterizare vor fi folosite niºte baloane care se vor
umfla în apropierea solului ºi (eventual) niºte retrorachete.
Cam aºa vor arãta viitoarele misiuni lunare. Dar...
Cât vor costa ele?
Studiile preliminare aratã cã programul lunar al NASA,
pânã în 2020, anul în care americanii se vor întoarce pe Lunã,
va costa aproximativ 104 miliarde dolari. Griffith arãta cã
aceasta reprezintã numai jumãtate din costurile implicate de
debarcarea primului echipaj pe Selena. Dar, având în vedere
experienþa trecutului, credem cã NASA este prea optimistã.
Atât în cazul navetelor spaþiale, cât ºi în cel al Staþiei Spaþiale
cererile de finanþare au crescut într-un ritm ameþitor de îndatã
ce se trecea la punerea în operã a proiectelor. Oricum suma
necesarã revenirii oamenilor pe Lunã este una foarte micã,
dacã o comparãm cu cea cheltuitã pentru o zi de rãzboi în
Irak. Sã ne amintim cã întoarcerea pe Lunã reprezintã primul
pas cãtre un obiectiv mai ambiþios. Nu cunoaºtem acum data
exactã a acestui zbor, dar sperãm cã se va desfãºura în ori-
zontul anilor 2030. Vom încerca o schiþã a acestui zbor, o
schiþã elaboratã pe baza datelor de care dispunem acum.

Omul pe Marte
Pentru toatã lumea, dificultatea majorã pentru o
cãlãtorie o constituie distanþa. În ceea ce priveºte planeta
Marte, care rar se apropie la mai puþin de 80 de milioane
de km de Pãmânt, dificultatea devine obstacol. Un obsta-
col pe care trebuie sã-l trecem cât mai repede. Sã vedem
ce s-ar putea face în acest sens.
Wernher von Braun, unul dintre pãrinþii zborului spaþial
ºi-a imaginat, în 1952, utilizarea unei întregi flote spaþiale,
care ar fi cântãrit, la decolare, aproape 40.000 t. Costul misiu-
nii era uriaº, câteva mii de miliarde de dolari, dar în acea vre-
me cosmosul mai presupunea încã ceva romantism. Acum,
într-o lume prea realist-materialistã, lucrurile se complicã.
138
Totuºi, unele estimãri (optimiste) ne oferã un cost de aproxi-
mativ 100 miliarde dolari, repartizate de-a lungul unui dece-
niu. În asemenea condiþii, zborul unui om spre Marte nu ar
mai fi o chestiune atât de imposibilã. Nu de alta, dar acum
avem tehnologiile necesare.
Drumul cel mai scurt
Pentru rachetele disponibile astãzi cea mai economicã
traiectorie cãtre Marte ar fi orbita de transfer Hohmann. Ea
are forma unei elipse, tangentã la orbitele Terrei ºi ale lui
Marte, utilizând la maximum miºcarea orbitalã terestrã pen-
tru deplasarea vehiculul spaþial. Practic, lansarea ar trebui sã
se producã în momentul în care Marte se aflã cu 45° în faþa
Pãmântului (aºezare care se repetã la fiecare 26 de luni). Ple-
carea de pe Marte se va putea efectua atunci când Pãmântul
se aflã cu 75° în avans faþã de Planeta Roºie. Zborul va cu-
prinde o etapã, iniþialã, de accelerare ºi una, finalã, de frânare.
În rest, sunt necesare numai mici corecþii ale traiectoriei. Da-
cã vehiculul va pleca direct de pe sol, atunci va trebui sã-i im-
primãm o vitezã de 11,5 km/s, pentru a putea scãpa de sub ac-
þiunea gravitaþiei terestre ºi sã-l plasãm pe traiectoria ce duce
cãtre Marte. În cazul (cel mai probabil) în care se opteazã
pentru asamblarea pe orbitã a mai multor module, atunci,
deoarece acestea se vor afla deja la o vitezã de 7,9 km/s, vor
fi suficienþi numai 3,6 km/s suplimentari. În apropierea lui
Marte va trebui sã frânãm vehiculul de transport pânã la 5,5
km/s, pentru a-l plasa pe o orbitã în jurul Planetei Roºii, dupã
care se pot trimite la sol vehiculele de debarcare... Durata zbo-
rului interplanetar va fi de aproximativ 224 de zile dus ºi 237
de zile pentru întoarcerea pe Terra. Numai cã echipajul va fi
obligat sã petreacã pe Marte 458 de zile. Misiunea ar trebui sã
dureze, în total, 919 de zile adicã peste 2,6 ani. Iatã cã traiec-
toria cea mai economicã reprezintã o cãlãtorie lungã, care
atrage cu sine costuri suplimentare. Am putea sã o scurtãm?
NASA propune o altã categorie de traiectorii, care implicã
intervenþia sistemului de propulsie ºi dupã ce vehiculul spa-
þial s-a desprins de sub influenþa atracþiei terestre. În schimb,
pe drumul de întoarcere, nava va fi lãsatã pur ºi simplu sã ca-
139
Marte, al ºaptelea continent
dã cãtre Soare, pentru a putea folosi planeta Venus drept praº-
tie pentru revenirea pe Terra. Un asemenea voiaj ar dura 224 de
zile, pentru a ajunge pe Marte, 30 de zile pentru explorarea
planetei ºi alte 291 de zile pentru revenirea pe Terra. Un total de
545 de zile, adicã mai puþin de 1,5 ani. Este drept, cãlãtoria este
mai scurtã, în schimb se va consuma mai mult combustibil.
Mai existã ºi alte variante, cum ar fi cele bazate pe mo-
toare ionice sau vele solare, care sunt studiate intens de cãtre
toate agenþiile spaþiale terestre. Aceste sisteme de propulsie
sunt foarte economice, dar au marele dezavantaj cã produc
forþe de tracþiune scãzute. În acest caz, pentru a scãpa de sub
influenþa atracþiei terestre vehiculul va descrie o spiralã în jurul
Pãmântului, pânã când va atinge viteza de plecare. Aceastã
etapã va fi foarte lungã (deoarece acceleraþiile vor fi mici).
Evident, acest procedeu nu va putea fi folosit decât pentru
trimiterea sondelor nepilotate sau ale materialelor necesare, de
exemplu, pentru construirea viitoarelor colonii marþiene.
Omul
Din câte s-a putut vedea, deocamdatã, nu putem spera la
cãlãtorii marþiene mai scurte de 1,5 ani. Apare o întrebare?
Omul, obiºnuit cu mediul terestru, va rezista unei asemenea
încercãri? Ziarul britanic Times, din 21 aprilie 2001, ne oferã
un rãspuns la aceastã legitimã întrebare. “Specialiºtii noºtri
considerã cã, din punct de vedere medical, vom putea trimite
oameni pe Marte în 2020”, afirmã profesorul rus Anatoli Gri-
goriev. Este adevãrat, ruºii au un avans considerabil în faþa
celorlalte naþiuni spaþiale, deoarece ei au experimentat de
multã vreme efectele zborurilor cosmice îndelungate (în spe-
cial ale imponderabiltãþii) asupra organismului uman. “Rusia
ar putea oferi un sprijin medical complet pentru o misiune
marþianã. Acest lucru este recunoscut de toatã lumea, mai pu-
þin de NASA”, afirmã acelaºi Egorov. La aceasta ar mai tre-
bui sã adãugãm, în treacãt, remarca fãcutã de preºedintele
rus, Putin, cu ocazia aniversãrii a jumãtate de veac de la isto-
ricul zbor al lui Gagarin. “Trebuie sã ne refacem prestigiul ºi
puterea spaþialã.” Din nefericire, preºedintele rus nu a dat de-
talii. Oricum, nu putem spera ca ruºii sã declanºeze o nouã
140
cursã spaþialã. Din punct de vedere financiar, în aceastã clipã,
sunt la pãmânt. Un lucru este clar - ºi trebuie subliniat ca
atare - din punct de vedere medical nu sunt probleme cu
zborul omului spre Marte.
Totuºi...
De fapt, problema trimiterii unui om spre Marte þine mai
degrabã de partea financiarã decât de cea inginereascã. Încã
din secolul trecut ar fi fost posibil ca paºii omului sã se în-
tipãreascã pe solul roºu al planetei Marte. Dar, dincolo de
orice problemã financiarã, suntem nevoiþi sã remarcãm o lip-
sã de entuziasm generalizatã, la scara întregii planete, în ceea
ce priveºte explorarea spaþialã. În prezent, pânã ºi NASA,
care plãteºte foarte bine, întâmpinã mari dificultãþi în gãsirea
de specialiºti competenþi, în ciuda anunþului preºedintelui
Bush din 2003. Poate-i ajutãm noi...

Mars direct
Robert Zubrin... Iatã numele unui personaj fantastic.
Un om în carne ºi oase care îºi permite (auzi îndrãznea-
lã!) sã viseze omul cãlãtorind cãtre Marte. Iar Zubrin nu
este un simplu visãtor. Profitând de o serioasã pregãtire
în domeniul aerospaþial (fost inginer la Lockheed-Martin),
el ia lucrurile în serios.
κi sprijinã visele pe calcule atât de serioase, încât este ad-
mirat ºi de cãtre specialiºtii de la NASA. Marea lui îndrãz-
nealã sare peste etape. Zubrin îºi propune, nici mai mult, nici
mai puþin, decât sã-i imite pe primii mari exploratori. Adicã
sã plece la drum cu minimum de resurse, pentru a fabrica la
destinaþie tot ceea ce este necesar pentru întoarcerea acasã. ªi
pentru a-ºi atinge scopul, nu are nevoie de alte tehnologii de-
cât de cele ale prezentului. Iar Zubrin este atât de entuziast...
În timpul simpozionului “Odiseea spaþialã 2001”, despre care
v-am povestit ºi în capitolul anterior, a fost necesarã interven-
þia translatorului. Grãbit sã îºi expunã toate ideile, în prea
scurtul timp ce îi fusese alocat, vorbea nãucitor de repede!
Mie puþin îmi pãsa, reportofonul meu poate derula banda pe
141
Marte, al ºaptelea continent
mai multe viteze... În schimb, translatorul rãmânea în urmã
cu prea multe fraze, pentru ca traducerea sa sã mai fie în-
þeleasã de cineva. Zâmbind, Zubrin ºi-a moderat tempo-ul ex-
punerii. Asta timp de câteva minute. Apoi, parcã speriat de
timp, vorbea din nou repede... Intervenea din nou transla-
torul... ºi ciclul acesta se relua de la capãt. Concluzia este
simplã. Visãtorii nu au niciodatã suficient timp. Lor numai
viitorul le dã dreptate. Iar Zubrin este prieten cu viitorul.
În aºteptarea oamenilor
Sã ne purtãm gândurile cãtre viitor. Sã numim anul de-
clanºãrii marii expediþii marþiene A0. În acel an, o rachetã
purtãtoare, de mãrimea aceleia care a dus oamenii cãtre Lunã,
decoleazã de pe cosmodromul de la Cape Canaveral. Ca sar-
cinã utilã, în greutate de 45 t, are un vehicul nepilotat, care va
fi îndreptat cãtre Marte. Acesta, dupã o cãlãtorie de ºase luni,
va ateriza pe suprafaþa marþianã. Misiunea sa este una vitalã.
El va fi folosit ca vehicul de revenire pe Terra. La bordul sãu
se va gãsi tot ceea ce este necesar pentru supravieþuirea echi-
pajului de-a lungul reîntoarcerii cãtre casã. Tot acolo se vor
afla câteva mici vehicule robot plus unul mai mare,
presurizat, alimentat cu un amestec de metan ºi oxigen.
Acesta din urmã are cea mai importantã misiune în aºteptarea
oamenilor... El va coborî pe suprafaþa marþianã ºi va începe
imediat sã fabrice combustibilul necesar revenirii pe Terra.
Pentru aceasta va dispune de o centralã nuclearã cu o putere
de aproximativ 100 kW ºi de un mic reactor chimic, care va
fabrica apã (din care va extrage prin electrolizã oxigen ºi
hidrogen) ºi gaz metan. Dar, despre felul în care se va fabrica,
direct pe Marte, combustibilul necesar plecãrii de acolo, vom
vorbi într-un subcapitol separat, intitulat “Producere de
carburant in situ”. Câteva cifre vom da totuºi. În total se vor pro-
duce 108 t de metan ºi oxigen, adicã o cantitate de 18 ori mai ma-
re decât materialele aduse pe Marte, pentru a fabrica necesarul de
combustibil. Voiajul de întoarcere spre Terra va consuma numai
96 t de carburant, diferenþa de 12 t fiind lãsatã pe Marte, pentru a
alimenta echipamentele ce vor rãmâne pe acolo.
142
Primii oameni în drum spre Marte
Dacã aceastã primã bazã marþianã (automatã) îºi va înde-
plini cu succes misiunea, atunci în anul A0+2 (adicã la doi
ani dupã plecarea primului vehicul cãtre Marte) vor decola,
cãtre Planeta Roºie, alte douã vehicule, dintre care unul sin-
gur va purta oameni la bord, în numãr de patru. ªi spunem cã
aceºtia vor fi purtaþi cãtre Marte din simplul motiv cã, o datã
înscriºi pe traiectoria spre Marte, aceºtia nu vor avea mare lu-
cru de fãcut, altceva decât sã se lupte cu plictiseala... Aceasta
este una din marile probleme ale cãlãtoriilor interplanetare.
Sã nu uitãm cã pânã ºi Terra va deveni, pentru acei cãlãtori ai
spaþiului, o micã ºi neînsemnatã stea..., iar comunicaþiile cu
cei lãsaþi acasã se vor desfãºura din ce în ce mai lent. Undele
radio ajung pe Marte la minute bune dupã ce au fost emise...
Cu siguranþã, existã soluþii simple pentru a o rezolva. De pil-
dã, o bogatã colecþie de jocuri video, întreþinerea unei mici
sere, cercetãri ºtiinþifice asupra spaþiului interplanetar etc.
Spuneam cã aceasta este numai una dintre probleme. Mai
existã ºi altele. De exemplu, radiaþia cosmicã. Lipsiþi de câm-
pul magnetic terestru, mesagerii tereºtrii vor fi supuºi unei
mari doze de radiaþii. Zubrin nu este un naiv. El ia în consi-
derare acest risc. Soluþia propusã de el este ingenioasã. Nu va
îngroºa pereþii navei, ci va aºeza rezervele de apã ºi alimente,
astfel încât sã realizeze un ecran protector. Calculele i-au arã-
tat lui Zubrin cã astfel doza rezidualã de radiaþii, adicã cea la
care va fi supus echipajul, va mãri riscul apariþei cancerului
cu 1%, ceea ce este echivalent cu riscul de cancer al unui fu-
mãtor, care nu-ºi schimbã nesãnãtosul obicei pe perioada
zborului cãtre Marte. Altfel spus, pericolul nu este eliminat,
ci doar redus la o valoare acceptabilã pentru niºte oameni ce
doresc sã ne poarte mesajul cãtre alte planete. O altã
problemã este imponderabilitatea. Misiunile de lungã duratã,
desfãºurate pânã în prezent, demonstreazã cã omul nu poate
suporta, fãrã consecinþe medicale majore, starea de impon-
derabilitate pentru timp îndelungat. Soluþia propusã de Zu-
brin este, din nou, una simplã. Capsula care-i adãposteºte pe
astronauþi va fi legatã cu un fir lung de unul dintre rezer-
143
Marte, al ºaptelea continent
voarele golite în timpul înscrierii pe traiectoria cãtre Marte,
dupã care acest sistem va fi pus sã se roteascã în jurul centru-
lui comun de greutate. Astfel va fi asiguratã o gravitaþie artifi-
cialã echivalentã cu 0,4 g. Vedeþi? Zubrin nu neglijeazã nimic.
Sosirea...
Ajungând în apropierea planetei Marte, la momentul
A0+3, cosmonauþii vor abandona cablul ºi rezervorul folosit
pentru generarea gravitaþiei artificiale ºi se vor pregãti de ate-
rizare. Ideal ar fi ca aceasta sã aibã loc în imediata apropiere
a primei baze instalate pe Marte. Desigur, se pot întâmpla
multe lucruri, iar locul de aterizare al modulului pilotat sã se
afle la mare distanþã de vehiculul de reîntoarcere. Câtã vreme
aceasta este mai micã de 1.000 km, nu sunt probleme. Un ro-
ver presurizat, cu suficiente rezerve de energie la bord, îi poa-
te duce pe cosmonauþi în locul dorit. Dacã distanþa este mai
mare, atunci, chiar ºi atunci, existã o soluþie. Vã amintiþi, de-
sigur, cã în A0+2 sunt lansate douã vehicule, dintre care unul
singur este purtãtor de oameni. Cel de al doilea, nepilotat, va
sosi în vecinãtatea marþianã ceva mai târziu, numai bine pen-
tru a i se programa aterizarea în apropierea locului în care, ce-
va mai devreme, au sosit oamenii... Iar dacã lucrurile se vor
desfãºura conform planului, adicã nu vor fi probleme cu locul
de aterizare al primului echipaj, acest modul nepilotat va în-
cepe activitatea, devenitã deja o rutinã, de generare a rezerve-
lor de carburant, necesare pentru urmãtoarele misiuni marþie-
ne cu echipaj uman.
...pe Marte
Echipajul pãmântean va rãmâne pe Marte timp de 500
zile, perioadã în care, aºa cum este de aºteptat, se va desfã-
ºura un intens program de cercetãri ºtiinþifice. Ca o parantezã,
Zubrin are deja în vedere anumite specializãri pentru membrii
echipajului, alcãtuit din patru oameni. El va fi compus dintr-un
biogeochimist, un geolog/paleontolog, un inginer de zbor/pilot
ºi un “om bun la toate”. Acesta din urmã va fi chiar coman-
dantul misiunii, care, pe lângã o bunã stãpânire a tehnicii pi-
lotajului, va trebui sã fie în stare sã asigure asistenþã medicalã
144
echipajului ºi sã cunoascã foarte bine obiectivele ºtiinþifice
ale misiunii. Analizând structura echipajului, se pot deduce ºi
obiectivele principale ale primelor cercetãri marþiene. Ele vor
trebui sã gãseascã resursele necesare pentru stabilirea pri-
melor colonii pe Planeta Roºie. Astfel, vor fi cãutate, în pri-
mul rând, resursele de apã. Deocamdatã, presupunem cã
aceasta s-ar putea gãsi, sub formã de gheaþã, undeva în sub-
solul marþian. Apoi vor trebui sã fie identificate cãile prin
care plantele terestre vor putea fi aclimatizate pe Marte, în ve-
derea unui program, mult mai amplu, de terraformare a Pla-
netei Roºii... Dar, dacã stãm sã ne gândim bine, în 500 de zile
de cercetare a suprafeþei se pot face nenumãrate lucruri in-
teresante. Rãmâne doar a fi programate ca atare...
Întoarcerea acasã
Aºa cum am mai spus, pentru revenirea pe Terra va fi uti-
lizat primul modul ajuns pe Marte, cel lansat la A0, care între
timp ºi-a generat combustibilul necesar. Celelalte douã mo-
dule vor începe, deja, sã-ºi fabrice carburantul necesar re-
venirii urmãtoarelor echipaje... Zubrin prevede cã ar putea fi
trimiºi oameni cãtre Marte, la fiecare doi ani, utilizându-se
numai 15% din resursele mobilizate în prezent pentru naveta
spaþialã americanã...
Dar întoarcerea spre casã, în ciuda nerãbdãrii cu care îi
vom aºtepta pe acei oameni care ne-au deschis drumul cãtre
alte planete, va fi una lipsitã de istorie. Lucrul cel mai impor-
tant se va fi întâmplat deja...
Zubrin ºi NASA
Nu puteam încheia acest subcapitol fãrã a vã mai spune
ceva. NASA a lansat propriul sãu program de expediere a
omului cãtre Marte. Un program foarte ambiþios, ale cãrui
costuri se ridicau la 500 miliarde de dolari. Zubrin ºi-a
prezentat propriul concept în faþa aceloraºi specialiºti. S-au
fãcut calcule. Mars Direct este perfect realizabil, aceasta a
fost concluzia celor de la NASA. Iar costurile s-ar ridica la 50
miliarde dolari..., adicã numai a ºasea parte din bugetul
american destinat apãrãrii... Iar Zubrin, entuziastul raþional,
145
Marte, al ºaptelea continent
nu se lasã. Doreºte sã obþinã finanþãri ºi din fonduri private...
ªtie el ce ºtie...

Fabricarea de carburant in situ


Iatã un titlu ciudat. Acesta îi este ºi scopul. El este me-
nit sã stârneascã interesul, sã provoace curiozitatea. Este
un mic truc jurnalistic, care trebuie sã ne fie iertat. De
fapt încercãm sã rãspundem la o problemã simplã: putem
produce carburantul necesar întoarcerii pe Terra, direct
pe Marte? Rãspunsul la aceastã întrebare ar putea fi mo-
nosilabic. Un “da” ar fi de ajuns. Dar, aºa cum vom ve-
dea imediat, rãspunsul corect trebuie sã fie: “Da, dar...“

Da, dar...
Pentru anul 2001, NASA avea programatã misiunea Mars
Surveyor 2001. Aceasta, pe lângã faptul cã ar fi adus pe Mar-
te un mic vehicul robot, ar fi trebuit sã verifice una dintre eta-
pele cheie ale “Mars Direct”-lui, propus de Zubrin. Este
vorba de producerea, pe suprafaþa marþianã, a combusti-
bilului necesar întoarcerii pe Terra. Din pãcate misiunea a
fost anulatã, în urma dezastruosului final al misiunii Mars Po-
lar Lander. Aºa cã aºteptatul experiment a fost amânat. Ne-ar
fi plãcut sã vã putem oferi o datã când acesta va fi efectuat.
Din nefericire, nu o ºtim nici noi, dar se pare cã el se va des-
fãºura undeva în perioada 2009-2015. Din fericire, cunoaº-
tem mecanismele de bazã ale generãrii de combustibil, care
au fost prezentate la colocviul Odiseea Spaþialã 2001 de cãtre
Christopher Mac Kay, specialist la NASA în probleme de te-
rraformare, aºa cã putem sã vã oferim detalii interesante.
Menþionãm cã prezentarea specialistului NASA a abordat pe
larg ºi problema terraformãrii propriu-zise.
Cum putem produce oxigen pe Marte?
Aºa cum arãtam, unul dintre obiectivele principale al son-
dei Mars Surveyor 2001 ar fi trebuit sã fie acela de a verifica
posibilitatea generãrii de combustibil direct din atmosfera
146
marþianã. La bordul sãu ar fi trebuit sã existe un mic dispo-
zitiv, capabil sã producã oxigen.
Metoda folositã, deja testatã pe Terra, se bazeazã pe re-
ducerea cataliticã electrochimicã a dioxidului de carbon la
temperaturi înalte, pe o matrice din zirconiu, la temperatura
de 750 grade C, rezultând astfel monoxid de carbon ºi oxigen.
De fapt, dioxidul de carbon este trecut printr-un electrolit
solid, realizat din zirconiu impurificat cu oxid de ytriu. Struc-
tura cristalinã a acestuia permite numai trecerea ionilor de
oxigen, sub acþiunea unui potenþial electric. Testele au arãtat
cã astfel se pot produce 0,5 cm3 de oxigen în fiecare minut.
Lucrurile ar putea sã parã simple. Dar nu este chiar aºa. În
primul rând, avem nevoie de o sursã de energie electricã.
Aceasta ar fi trebuit sã fie reprezentatã, conform proiectului
iniþial, de un nou model de panouri solare, care ar fi trebuit sã
furnizeze o putere de aproximativ 0,1 W, suficientã pentru
desfãºurarea experimentului. În al doilea rând, sã nu uitãm cã
presiunea atmosferei marþiene este foarte scãzutã (aproxi-
mativ 1/180 atmosfere). De aceea s-a imaginat un dispozitiv
cu ajutorul cãruia urma sã fie comprimat gazul care intra în
generatorul de oxigen. În al treilea rând, sã nu uitãm cã Marte
este o planetã pe care bântuie furtunile de praf, deci a mai fost
necesar ºi un sistem eficient de filtrare a aerului, înainte de
intrarea în generatorul de oxigen.
Din câte se poate vedea lucrurile nu erau deloc simple.
Practic, toate subansamblurile care intrau în componenþa ge-
neratorului de oxigen ar fi fost încercate pentru prima oarã în
condiþii marþiene.
O altã variantã
ªi iarãºi intervine Zubrin în discuþie... el propune altceva.
Sã generãm nu numai oxigen, ci ºi metan. Astfel am putea fa-
brica atât carburantul, cât ºi oxidantul necesar reîntoarcerii pe
Terra. De fapt, principiul de funcþionare nu diferã foarte mult
de cel ales de NASA pentru Mars Surveyor 2001. Numai cã
de aceastã datã este necesar sã se aducã de pe Terra cantitãþi
suficiente de hidrogen (care oricum este carburantul pentru
navele spaþiale).
147
Marte, al ºaptelea continent
Zubrin propune utilizarea reactorului Sabatier, care se
bazeazã pe reacþia chimicã la temperaturã înaltã dintre
hidrogen ºi dioxid de carbon. Astfel:
CO2 + 4H2 = CH4 + 2H20
Spuneam cã aceastã reacþie are loc la o temperaturã de 300
grade C. De aici am putea trage concluzia cã sunt necesare
dispozitive de încãlzire, care, la rândul lor, ar consuma multã
energie. Numai cã reacþia scrisã mai sus este una exotermã,
ceea ce înseamnã cã, dupã declanºarea reacþiei, este necesar
un aport foarte mic de energie din exterior.
În etapa urmãtoare au loc douã procese. În primul rând,
gazul metan obþinut este stocat, dupã ce în prealabil a fost
comprimat pânã la punctul de lichefiere. În al doilea rând, apa
este supusã unui proces de electrolizã, rezultând astfel hidrogen
(care intrã din nou în reacþie cu dioxidul de carbon) ºi oxigen.
Aºa cum se poate vedea, soluþia propusã de Zubrin este mai
simplã ºi, cel puþin aparent, mai eficientã. Mai mult decât atât,
Zubrin a testat-o (pe Terra, bineînþeles), încã din 1993. Dispo-
zitivul sãu s-a dovedit a fi viabil. De ce nu a ales NASA varianta
lui Zubrin? Motivul este simplu. Varianta lui Zubrin necesitã un
dispozitiv prea greu pentru a fi amplasat la bordul micilor sonde
ce sunt trimise în prezent. Ea este o variantã a viitorului.
În loc de concluzie
Se pare cã viitoarea misiune Mars Sample Return va fi aceea
care va verifica una dintre soluþiile propuse mai sus. Dacã
rezultatele vor fi cele aºteptate, va fi pentru prima oarã când
omul reuºeºte sã desfãºoare un proces tehnologic pe suprafaþa
altei planete. ªi acela nu va fi decât primul pas, doar primul...

Unde este atmosfera marþianã?


Aºa cum se ºtie deja, Marte nu prea are atmosferã.
Presiunea la suprafaþa ei este doar a o sutãoptzecea parte
din cea terestrã. Avem explicaþii pentru aceastã valoare?
Mai întâi, vã rugãm sã vã închipuiþi cã, printr-un mijloc
oarecare, aþi ajuns pe planeta Marte. Încercaþi sã ieºiþi afarã
cu o canã plinã cu apã. Veþi avea surpriza sã vedeþi cã, deºi
148
temperatura este mult sub punctul de îngheþ al apei, aceasta
se va evapora aproape instantaneu... Motivul este foarte sim-
plu. Presiunea atmosferei marþiene este doar 0,6% din cea te-
restrã. Acesta este ºi motivul pentru care pe suprafaþa Pla-
netei Roºii nu gãsim apã în stare liberã (poate doar undeva
sub scoarþã). Totuºi, unde este atmosfera marþianã?
Informaþii transmise de sonda Mars Global Surveyor
(MGS) ne conduc cãtre o ipotezã tulburãtoare. Vinovat este
Soarele sau, mai corect spus, vântul solar.
Aºa cum se ºtie, avem norocul cã planeta noastrã posedã
o magnetosferã (rezultatã în urma acþiunii câmpului magnetic
terestru), care joacã rolul de scut protector împotriva radia-
þiilor cosmice. Marte este mai puþin norocoasã. Neavând
magnetosferã, ea este supusã direct acþiunii radiaþiilor care
vin din cosmos. “Atmosfera marþianã se întinde pânã la înãl-
þimi de sute de kilometri, unde este ionizatã de radiaþia ultra-
violetã ce vine de la Soare”, declara Dave Mitchell, cercetãtor
la Universitatea Berkeley, “pur ºi simplu vântul solar nu face
altceva decât sã accelereze aceºti ioni ºi sã-i scoatã de sub in-
fluenþa marþianã”. Tot el a adãugat: “în 1989 sonda sovieticã
Phobos 2 a apucat sã transmitã unele informaþii directe despre
erodarea atmosferei marþiene”. Atunci când aceasta s-a apro-
piat de atmosfera marþianã, aparatele de la bordul ei au indi-
cat prezenþa ionilor care scãpau de sub influenþa planetei
Marte. Dacã extrapolãm informaþiile transmise de sonda so-
vieticã ºi ne imaginãm ce s-a întâmplat de 4 miliarde de ani
încoace, atunci avem o imagine clarã asupra a ceea ce s-a pe-
trecut cu atmosfera marþianã.
Pentru un calcul mai exact al pierderilor din atmosferã ar
trebui sã evaluãm cât mai precis comportarea Soarelui în ulti-
mele miliarde de ani. Este posibil ca emisia de radiaþii ultra-
violete sã fi fost mai intensã, iar vântul solar mult mai pu-
ternic, un adevãrat uragan.
Pe de altã parte, trebuie sã remarcãm faptul cã Marte nu
este complet lipsitã de câmp magnetic, chiar dacã aici o bu-
solã nu ar prea fi de folos viitorilor cosmonauþi. Începând cu
149
Marte, al ºaptelea continent
1997, magnetometrele de la bordul MGS au descoperit liniile
magnetice ale unui câmp de foarte micã intensitate, care în-
conjurau emisfera sudicã, ca un fel de umbrelã. Dave
Mitchel: “Dacã am mãsura câmpul magnetic în aceste zone
de anomalii magnetice, am avea valori similare celor terestre,
numai cã, la scara întregii planete, câmpul magnetic este de
aproape 1.000 de ori mai slab”. Altfel spus, magnetosfera
marþianã seamãnã cu niºte mici umbrele, care protejeazã îm-
potriva erodãrii atmosferei numai anumite regiuni din ve-
cinãtatea planetei. Un alt aparat de la bordul MGS a realizat o
hartã a ionosferei. Rezultatele au arãtat o suprapunere aproa-
pe perfectã între anomaliile magnetice ºi densitatea ionosfe-
rei. Dar nu trebuie sã vã imaginaþi cã sub aceste umbrele pro-
tectoare existã speranþa conservãrii unei atmosfere mai dense,
neutre, la “nivelul mãrii“. Nici vorbã... sã nu uitãm de fenome-
nul de difuzie, care face ca presiunea sã fie aceeaºi în orice punct
al unei incinte închise. Iar suprafaþa umbrelelor protectoare este
foarte redusã, dacã o raportãm la suprafaþa întregii planete.
Câmpul magnetic terestru este rezultatul curenþilor care
strãbat nucleul de fier lichid din centrul planetei noastre, un
fel de electromagnet gigantic. Un asemenea fenomen s-a pro-
dus, cu miliarde de ani în urmã, ºi în interiorul planetei Marte.
Urmele de câmp magnetic pe care le mãsurãm astãzi sunt fo-
silele care ne oferã argumente în sprijinul acestei afirmaþii.
Totuºi, o întrebare rãmâne. Ce a oprit marele electromagnet
marþian? Se pare cã vinovate sunt marile catastrofe meteo-
rice, care au modelat - ºi demagnetizat - scoarþa marþianã.
Concluzie
Aceste informaþii mai pun o condiþie pentru apariþia vieþii
pe o planetã oarecare, aflatã undeva în Univers. Aceasta va
trebui sã posede un câmp magnetic suficient de intens, nu nu-
mai pentru a proteja plãpândele fiinþe adãpostite la suprafaþa
ei, ci, pur ºi simplu, pentru a-i conserva atmosfera. O impli-
caþie oarecum neaºteptatã, care lasã loc unei întrebãri funda-
mentale. Putem spera sã avem fraþi pe alte planete?
150
Apa marþianã
Sonda Mars Odyssey 2001 avea, ºi încã mai are, drept
scop ridicarea vãlurilor de mister care învãluie planeta
Marte. Dupã ce sonda a fost plasatã pe orbita marþianã,
la începutul anului 2002, s-a început transmiterea cãtre
Pãmânt a unui uriaº flux de date, care imediat au început
sã fie analizate de cãtre centrele de cercetare spaþialã din
SUA ºi Rusia. Dintre toate informaþiile primite, credem
noi, cele mai senzaþionale sunt cele care confirmã
existenþa apei pe Planeta Roºie.

ªtirea...
“Este cu adevãrat uimitor! Avem cea mai bunã dovadã
directã a existenþei apei în subsolul marþian. ªi aceastã apã se
gãseºte acolo în cantitãþi cu mult mai mari decât ne aºtep-
tasem”, declara William Boynton, cercetãtor la Universitatea
Arizona, unul dintre responsabilii programului de cercetare al
misiunii Mars Odyssey. Aºa cum ºtim, Mars Odyssey nu a
aterizat pe suprafaþa marþianã. Atunci de unde putem ºti noi
cã acolo se gãseºte apã, cu atât mai mult una subteranã?
Spectrometria...
Aºa cum explica acelaºi Boynton, “spectrometrul de ra-
diaþii gamma ne ajutã sã aflãm compoziþia planetei Marte,
mai ales în ceea ce priveºte conþinutul de hidrogen”.
În principiu, lucrurile stau cam aºa: atunci când o su-
prafaþã planetarã este bombardatã de radiaþii cosmice (sã nu
uitãm cã atmosfera marþianã este foarte puþin densã), atomii
care o compun emit neutroni de mare energie. Aceºtia pot sã
evadeze pur ºi simplu (pierzând uneori energie) sau sã in-
teracþioneze cu nucleele atomice (ciocnire elasticã sau captu-
rã), provocând o emisie de radiaþii gama care sunt specifice
(din punctul de vedere al energiei) elementului cu care au in-
teracþionat neutronii respectivi. De aici concluzia - este su-
ficient sã analizãm spectrele de radiaþii gamma ºi fluxurile de
neutroni emise de suprafaþa planetarã pentru a-i determina, cu
suficientã precizie, compoziþia.
151
Marte, al ºaptelea continent
Pentru aceasta este necesar un instrument de mãsurã
specific. Pentru Mars Odyssey a fost realizat unul, foarte per-
formant, de cercetãtorii americani de la Universitatea Arizo-
na ºi cei de la Los Alamos Laboratory în colaborare cu oame-
nii de ºtiinþã ruºi. Echipamentul realizat de aceastã echipã de
cercetãtori este cunoscut sub acronimul GRS (Gamma Ray
Spectrometer) ºi este alcãtuit din trei subsisteme. Pentru o
descriere completã a acestora vã invit sã vizitaþi site-ul
grs.lpl.arizona.edu, iar noi vom face doar o prezentare cât se
poate de sumarã.
Primul subsistem, evident, este spectrometrul de radiaþii
gamma, realizat la Universitatea din Arizona, care nu este alt-
ceva decât un cristal de germaniu, în greutate de 1,2 kg, pe
care se aplicã o tensiune electricã de 3.000 V. În absenþa ori-
cãrei surse de radiaþii exterioare prin acesta nu circulã niciun
fel de curent electric. Dar, în momentul în care cristalul este
lovit de fotoni de înaltã energie (alt nume pentru radiaþia
gamma) se produce un curent electric, proporþional cu ener-
gia radiaþiei incidente. Acest curent este prelucrat de elec-
tronica de la bordul sondei ºi convertit în spectru energetic.
Al doilea subsistem, detectorul de neutroni de înaltã
energie, HEND (High Energy Neutron Detector), este reali-
zat de oamenii de ºtiinþã ruºi. Acesta are la bazã un element
scintilator, adicã un dispozitiv care emite fotoni, atunci când
este traversat de un flux de neutroni. Prin analiza acestor
scintilaþii se poate trasa spectrul neutronilor veniþi de pe su-
prafaþa marþianã.
Al treilea subsistem, spectrometrul de neutroni, a fost rea-
lizat de cãtre cercetãtorii de la Los Alamos Laboratory ºi,
principial, nu se deosebeºte prea mult de instrumentul realizat
de ruºi, numai cã, spre deosebire de acesta, el este realizat ast-
fel încât sã traseze ºi spectrul neutronilor de joasã energie.
Aproape fãrã sã ne dãm seama am început sã vorbim despre
neutroni... Chiar aºa, de ce ar fi nevoie sã vorbim despre
fluxul de neutroni?
Vã spunem repede cã neutronii veniþi de pe suprafaþa mar-
þianã ne oferã date destul de precise despre conþinutul în
152
atomi de hidrogen a acesteia. Iar când spunem hidrogen pu-
tem spune, aproape cu certitudine, cã o pereche din aceºtia
este legatã la un atom de oxigen, rezultând... apa. Dar hidro-
genul are particularitatea cã încetineºte neutronii rapizi ºi îi
absoarbe pe cei de joasã energie. Aceste interacþii sunt anali-
zate de cãtre spectrometrele neutronice, care astfel ne oferã
informaþii asupra conþinutului de hidrogen. Veþi spune cã
acelaºi lucru îl face ºi spectrometria gama, numai cã aceasta
nu ne permite sã “vedem” în sol la adâncimi mai mari de 15
cm, în timp ce spectrometria de neutroni ne permite sã “pã-
trundem” pânã la adâncimi de peste 1 m.
Rezultatele...
Aºa cum spuneam la începutul acestui subcapitol, canti-
tatea de apã descoperitã în subsolul marþian este de-a dreptul
surprinzãtoare. În zonele calotelor polare masa apei (aflatã,
desigur, în stare solidã) reprezintã 20 pânã la 50% din masa
totalã a stratului. Având în vedere cã densitatea gheþii este
mult mai scãzutã decât cea a rocilor, înseamnã cã, dacã ne re-
ferim, de aceastã datã, la volum, conþinutul de apã este de
peste 50%! Tocmai acest fapt l-a fãcut pe Boynton sã facã
afirmaþia cu care am început articolul... De fapt, dacã ne gân-
dim bine avem acolo, pe Marte, o “gheaþã murdarã” ºi nu un
strat de roci cu urme de apã, ceea ce, trebuie sã recunoaºtem,
este un lucru extraordinar.
Gheaþa marþianã nu este rãspânditã uniform pe suprafaþa
planetei. Datele obþinute pânã în prezent indicã prezenþa
acesteia, în cantitãþi mari, la latitudinile mari. “Semnãtura in-
tensã a hidrogenului a fost semnalatã atât în zona Polului
Sud, cât ºi a Polului Nord, dar nu ºi în zonele imediat înve-
cinate polilor. Aceasta pare a se datora faptului cã zonele ca-
lotelor polare sunt acoperite sezonier de zãpadã carbonicã
(dioxid de carbon îngheþat). Pe mãsurã ce se apropie pri-
mãvara în emisfera nordicã, stratul de zãpadã carbonicã din
nord se va subþia ºi vom putea evalua mai bine cantitatea de
hidrogen aflatã acolo”, explicã Wiliam Feldman, cercetãtor la
Los Alamos Laboratory.
153
Marte, al ºaptelea continent
Din pãcate, datele colectate pânã în prezent indicã mai de-
grabã absenþa apei la latitudini mai mici de 55 grade. Probabil
cã presiunea atmosfericã foarte scãzutã, combinatã cu tem-
peraturile relativ ridicate din timpul verilor marþiene au fãcut
ca apa, pur ºi simplu, sã se evapore. De fapt, s-a detectat ceva
hidrogen la aceste latitudini (echivalentul unui conþinut de
apã de sub 1%), dar se pare cã acesta este legat chimic de ele-
mentele din roci ºi nu de oxigenul apei... Dar sã nu uitãm cã
mãsurãtorile efectuate de Mars Odyssey nu pot trece dincolo
de 1 m adâncime, aºa cã suntem îndreptãþiþi sã sperãm cã la
adâncimi mai mari vor fi descoperite în viitor rezerve impor-
tante de gheaþã.
Sã nu uitãm cã Mars Odyssey nu face altceva decât sã des-
chidã niºte drumuri. Tot ceea ce ºtim pânã în prezent nu sunt
decât datele preliminare, care urmeazã a fi prelucrate în conti-
nuare pentru realizarea unei hãrþi cât mai exacte a apei marþiene. Sã
amintim în treacãt cã sonda ESA, Mars Express, la rândul ei, are
instrumentele aþintite cãtre Marte în cãutarea apei. ªi a gãsit-o...
Concluziile...
Este un lucru clar: prezenþa apei pe Marte are implicaþii
profunde pentru explorarea viitoare a Planetei Roºii. În pri-
mul rând, acolo unde este apã putem spera sã existe viaþã. Nu
ne gândim acum la viaþa prezentã, care este puþin probabilã
(sã nu uitãm cã avem de-a face cu apã în stare solidã, iar pen-
tru viaþã este necesarã forma lichidã a ei). Ne putem gândi, în
schimb, la viaþa apãrutã pe Marte cu mult timp în urmã, în
vremurile în care pe suprafaþa ei existau întinse suprafeþe aco-
perite cu apã (urmele lor se vãd cu claritate pe fotografiile
transmise de sondele spaþiale).
În al doilea rând, sã ne aducem aminte cã una dintre eta-
pele principale ale unei viitoare misiuni marþiene cu echipaj
uman este tocmai producerea in situ a carburantului necesar
întoarcerii spre casã. Iar existenþa unei cantitãþi atât de mari
de apã pe Planeta Roºie face ca acest lucru sã poatã fi realizat
mult mai uºor decât puteam spera noi, cu numai câþiva ani în
urmã. Iar acum, cu ajutorul sondei europene Mars Express
ºtim mai multe despre apa marþianã. Avem chiar...
154
Trecutul apei marþiene
Vãlurile de mister care acoperã Marte, misterioasa
planetã, cea roºie, cea de-a patra de la Soare, încep sã fie
îndepãrtate de cãtre sondele trimise de pe Pãmânt,
cunoscuta planetã, cea albastrã, cea de-a treia de la Soare.
Aflatã pe orbita marþianã de mai bine de doi ani sonda
Mars Express începe sã tragã concluzii. De fapt oamenii de
ºtiinþã îºi elaboreazã propriile concluzii, pe baza datelor
transmise de cãtre instrumentele aflate la bordul sondei euro-
pene. De curând au fost publicate interpretãrile datelor colec-
tate de cãtre instrumentul OMEGA de la bordul lui Mars Ex-
press. OMEGA (Observatoire pour la Mineralogy, l’Eau, les
Glaces et l’Activité) este un spectrometru pentru cartografie-
rea mineralogicã în vizibil ºi infraroºu, cu o rezoluþie de circa
10 m2. Un asemenea instrument este foarte util pentru a cu-
noaºte ºi înþelege evoluþia apei marþiene. Desigur, ºtim deja,
de la roverele americane, cã pe Marte a existat apã lichidã.
Dar optimismul nostru trebuie sã fie unul raþional, unul bazat
pe confirmãri repetate, obþinute prin interpretarea datelor
transmise de cât mai multe instrumente. ªtim cã pe Marte a
existat apã. Din pãcate zonele cercetate de Spirit ºi Oppor-
tunity (cele douã rovere marþiene) sunt relativ mici, iar din
datele transmise nu putem generaliza apa lichidã, din trecutul
marþian, pentru întreaga suprafaþã a planetei.
Apoi ne-ar mai trebui sã ºtim dacã istoria ei este una li-
niºtitã, una care sã ne ofere, mãcar pentru trecutul marþian, o
imagine idilicã, una care sã dea speranþe apariþiei vieþii pe
Marte. Dacã pe Marte au existat în urmã cu miliarde de ani
oceane, mãri, lacuri sau fluvii, atunci urmele lor au rãmas
pânã astãzi, iar noi le-am putea descoperi analizând compo-
ziþia rocilor de la suprafaþa planetei. Acesta este rostul in-
strumentului OMEGA. Dacã echipa OMEGA a ESA nu a de-
tectat cantitãþi mari din aceºti compuºi, ar însemna cã visul
nostru, în care cel puþin în primele douã miliarde de ani a
existat un climat cald ºi umed pe Marte (favorabil apariþiei
vieþii), ar rãmâne doar un vis. Dar sã privim în istoria mar-
þianã, aºa cum ne este ea povestitã acum de cãtre oamenii de
ºtiinþã ai ESA.
155
Marte, al ºaptelea continent
Istoria începutului
Simplele observaþii fotografice din trecut ne indicau faptul
cã pe Marte a existat apã lichidã. Dar fotografiile nu ne pu-
teau spune dacã apa marþianã a existat pe suprafaþa planetei o
perioadã lungã de timp. Este posibil ca urmele de eroziune sã
fie produse în timp relativ scurt, pentru ca apoi apa sã disparã.
Pentru a putea decide dacã apa a zãbovit o perioadã mai lungã
pe suprafaþa marþianã este obligatoriu sã analizãm compoziþia
mineralelor care acoperã planeta. Aceasta a fost misiunea
instrumentului OMEGA de pe Mars Express. Practic au fost
cãutate roci hidratate, care se formeazã numai în prezenþa
apei lichide. Timp de 18 luni OMEGA a colectat date. A fost
detectatã prezenþa a douã tipuri de minerale hidratate: filo-
silicaþi ºi sulfaþi hidrataþi, în zone izolate, dar de mare întin-
dere, pe suprafaþa marþianã. Ambele tipuri de minerale nu pot
apãrea decât prin acþiunea apei lichide asupra rocilor de la
suprafaþã, dar ele ne indicã douã procese ºi douã perioade
complet diferite.
Filosilicaþii apar prin acþiunea apei asupra rocilor vulca-
nice. Pentru a renunþa la termeni tehnici, vã vom spune cã ar-
gilele noastre, terestre, conþin cantitãþi mari de filosilicaþi,
produºi prin procese geologice similare celor de pe Marte.
Acest tip de argile au fost descoperite în zone puternic eroda-
te de pe suprafaþa planetei roºii, ceea ce indicã vechimea lor
extremã. Scenariul propus de cercetãtorii de la ESA este ur-
mãtorul. Imediat dupã formarea planetei, atmosfera densã ºi
bogatã în CO2 a dus la producerea unui efect de serã foarte
accentuat, care a permis apei lichide sã rãmânã la suprafaþa pla-
netei, acþionând astfel asupra solului ºi ducând la apariþia filo-
silicaþilor descoperiþi de OMEGA. Aceasta a fost era Noachia-
nã, favorabilã declanºãrii unor mecanisme prebiotice. Din pã-
cate ea nu a durat mai mult decât câteva sute de milioane de
ani. A fost doar o clipã, doar un act scurt. Sistemul Solar era
o zonã nesigurã în acele vremuri, iar meteoriþii sosiþi din spa-
þiu bombardau în permanenþã suprafaþa marþianã. Atmosfera
s-a subþiat rapid, iar efectul de serã a scãzut rapid în intensi-
tate. Se încheie actul întâi. Apa îngheaþã...
156
A urmat actul doi, la distanþã de milioane de ani. Per-
sonajul principal este de aceastã datã vulcanismul marþian.
Atmosfera marþianã îºi recapãtã ceva din densitate ºi presiu-
ne, este o atmosferã care se îmbogãþeºte în bioxid de sulf.
Pentru o imagine mai clarã asupra acelei vremi tumultoase,
vã vom spune cã cel mai mare crater din Sistemul Solar,
Oplimpus Mons, atunci a apãrut... Temperatura la suprafaþa
marþianã creºte din nou. Apa se combinã acum cu bioxidul de
sulf din atmosfera marþianã. Încep ploi acide. Apa de pe su-
prafaþa planetei se îmbogãþeºte în sulfaþi, peisajul marþian se
transformã. Depunerile de sulfaþi, dupã sublimarea apei, de în-
datã ce presiunea atmosfericã ºi temperaturile scad, lasã în urmã
suprafeþe cu aparenþã acvaticã. Dar nu lasã nicio ºansã vieþii.
Singura fereastrã pentru ea este acea perioadã scurtã, de
numai câteva sute de milioane de ani, din Noachian.
În încheiere dorim sã vã spunem ce am aflat de curând, tot
cu ajutorul lui Mars Express ºi tot despre apã. De aceastã datã
ea ne este spusã de cãtre un alt instrument, un radar capabil
sã vadã în adâncimea solului marþian. Acest instrument are ºi
el un nume: MARSIS (Mars Advanced Radar for Subsurface
and Ionosphere Sounding). Acesta a detectat în zona polului
Nord marþian un depozit de gheaþã aproape curatã, gros de un
km. Aºteptãm ca datele sã fie reanalizate ºi verificate, pentru
a vã povesti despre apa prezentului marþian. Iar dacã ea se
aflã în cantitãþi atât de mari pe Marte, atunci Planeta Roºie se
apropie cu paºi repezi de colonizarea umanã. Acolo va fi
noua Americã?

Din nou despre apa marþianã


Anunþul fãcut de NASA în seara zilei de 2 martie 2004
va reprezenta o adevãratã revoluþie în felul nostru de a
vedea lumea, Universul. Este pentru prima oarã în istoria
omenirii când se trece de la ipoteze la fapte, în ceea ce
priveºte posibilitatea apariþiei vieþii pe o altã planetã
decât cea pe care trãim noi. Acum ºtim: pe Marte au
existat, cândva, toate condiþiile necesare apariþiei vieþii!
Aceste informaþii ne-au fost transmise de cãtre unul dintre
cele douã rovere marþiene. Este vorba despre Opportunity,
care ºi-a început misiunea marþianã pe 24 ianuarie 2004, dupã
157
Marte, al ºaptelea continent
ce a debarcat în zona Meridiani Planum, situatã în vecinãta-
tea ecuatorului marþian. Aºa cum spunea Steve Squyres, unul
dintre cercetãtorii de la JPL care coordoneazã analizarea da-
telor transmise de roverele marþiene, rocile marþiene au fost
cândva udate de apã!
Lucrul acesta este acum cât se poate de clar, trecându-se
dincolo de ipotezele care au fost formulate de-a lungul tim-
pului. Trebuie sã subliniem: pe Marte a existat apã lichidã,
principala condiþie pentru ca pe aceastã planetã sã fi apãrut
viaþa, viaþa aºa cum o cunoaºtem noi. Confirmarea acestei in-
formaþii a venit dupã ce au fost analizate în detaliu mãsu-
rãtorile efectuate asupra unei structuri geologice marþiene,
botezatã El Capitan (frumos nume ales de cercetãtorii NASA
pentru o piatrã care va intra în istoria omenirii).
Prima informaþie care a dus cãtre tranºanta concluzie a
existenþei, în abundenþã ºi în stare lichidã, a apei marþiene a
fost datã de niºte imagini transmise de microscopul plasat în
capãtul braþului robot al roverului Opportunity, în care se
puteau vedea niºte mici sferule, pe care cei de la NASA le
alintã spunându-le “afine”. A doua dovadã a fost adusã de
analiza rocilor din zona Meridiani Planum. Acestea conþineau
cantitãþi mari de sulf. Semnale interesante, dar ele nu puteau
duce cãtre nicio afirmaþie, fiind nevoie de o laborioasã mun-
cã de analizã a informaþiilor deþinute de NASA.
Trebuie sã spunem, înainte de toate, cã ambele dovezi ale
existenþei apei marþiene, prezentate mai sus, puteau fi totuºi
rezultatul activitãþii vulcanice din trecutul marþian. Dar prelu-
crarea în detaliu a informaþiilor obþinute a permis eliminarea
ipotezei vulcanice. Mai întâi, dispozitivul de îndepãrtare a
stratului superficial (Rock Abrasion Tool, RAT) a curãþat în
mai multe locuri suprafaþa rocii El Capitan. Imaginile trans-
mise au indicat faptul cã straturile succesive ale rocii nu au
fost deformate în zona sferulelor (lucru ce ar fi trebuit sã se
întâmple dacã acestea erau de origine vulcanicã). Aºa cum
arãta Squyres: “Aceste formaþiuni s-au produs atunci când apa
a pãtruns în rocã, dizolvând substanþele solubile. Apoi, în ur-
ma evaporãrii, acestea au ajuns la suprafaþa rocii depunându-se
158
mici grãunþi, în straturi succesive, rezultând sferulele. Feno-
mene similare se produc ºi pe Terra, atunci când apa trece prin
anumite roci depoziteazã mici cristale în porii lor.”
Dar dovada principalã a fost adusã de analiza mine-
ralogicã furnizatã de cele douã spectrometre plasate pe braþul
robot al roverului. “Spectrometrul de particule alfa a detectat
importante cantitãþi de sulf”, a adãugat Squyres. O cantitate
mult prea mare pentru a fi explicatã altfel decât prin prezenþa
sãrurilor de sulf. Acesta este semnul prezenþei apei lichide.
“Am interpretat existenþa sulfului ca indicând existenþa unui
compus sulfat”, declara Ben Clark, un alt membru al echipei
de cercetare a roverelor marþiene. “Iar prezenþa sãrurilor de
sulf ne duce cu gândul cã avem de-a face cu sulfat de mag-
neziu.” Pe de altã parte spectrometrul Mossbauer a confirmat,
la rândul sãu, existenþa sulfaþilor, detectând un mineral numit
Jarositã. Jarosita este un sulfat de fier hidratat care “se for-
meazã numai în prezenþa apei”, dupã cum spunea Squyres.
Combinaþia acestor dovezi a condus echipa de cercetãtori
de la JPL la concluzia cã a existat o puternicã contribuþie a
apei lichide în formarea rocilor din zona Meridiani Planum.
Dar, trebuie sã remarcãm, asta nu ar însemna neapãrat cã pe
Marte a existat cândva un climat cald ºi umed. În fond, pentru
a pune la îndoialã concluziile de mai sus, am putea afirma cã
rocile s-ar fi putut forma undeva în subsolul planetei sub
acþiunea apei lichide, în timp ce la suprafaþa planetei totul era
îngheþat. Sunt necesare date suplimentare. Rãspunzând unei
întrebãri referitoare la acest aspect Clark a arãtat cã în anu-
mite zone ale lui El Capitan concentraþia de sãruri ajunge la
40%. Singura cale pentru a atinge o asemenea concentraþie,
pe Terra, ar fi ca ele sã fie mai întâi dizolvate în apã, dupã
care aceasta sã se evapore. De asemenea, prezenþa bromului
ºi clorului ar putea fi o dovadã suplimentarã.
Dar lucrul cel mai interesant, argumentul cel mai im-
portant, a fost dezvãluit abia cãtre sfârºitul conferinþei de pre-
sã, conform regulilor de la Holywood. Pe El Capitan se pot
distinge douã structuri geologice. Iniþial acestea pãreau sã di-
fere numai prin aspectul exterior. Analizele ulterioare au de-
159
Marte, al ºaptelea continent
monstrat cã ele diferã ºi prin compoziþia chimicã. Sulful este
prezent în cantitãþi mari în structura superioarã, numitã Gua-
delupe, în timp ce bromul ºi clorul sunt prezente în cantitãþi
mari în structura inferioarã, numitã McKittrick. “Aceasta este
ceea ce specialiºtii numesc secvenþã de evaporare, explica
Klark, ºi apare atunci când în apã sunt dizolvate mai multe fe-
luri de sãruri. Fiecare tip de sare va precipita la momente de
timp diferite ºi pe straturi succesive.“
Iatã cã apa lichidã pare sã fi fost ceva obiºnuit în trecutul
marþian, dar vor fi necesare noi misiuni marþiene, care, even-
tual, sã aducã pe Terra eºantioane de sol marþian, pentru a
dispãrea ºi micile urme de îndoialã. Cum ar arãta o asemenea
misiune? O asemenea misiune ar mai aduce cu sine un
rãspuns, la una dintre cele mai importante întrebãri privitoare
la planeta Marte, unul cu adevãrat tulburãtor. Iar întrebarea
este: a existat viaþã pe Marte?

Viaþã pe Marte?
Analizele efectuate de cãtre roverul Opportunity au
demonstrat faptul cã pe Marte a existat cândva apã lichi-
dã. De aici concluzia pe care o putem enunþa este simplã,
dar plinã de implicaþii. Este foarte posibil ca pe Marte sã
fi existat cândva viaþã. La acestea va trebui sã adãugãm,
începând cu ziua de 30 martie 2004, faptul cã Agenþia
Spaþialã Europeanã (ESA) a comunicat lumii întregi o
informaþie de o valoare extraordinarã.
ªtirea
Cãtre sfârºitul anului 2003 nu mai puþin de patru exploratori
marþieni ajungeau în vecinãtatea Planetei Roºii. Sonda japo-
nezã Nozomi (care, de fapt, fusese scoasã din funcþiune de
cãtre ºocurile electromagnetice produse de exploziile solare
de anul trecut), Mars Express (ce a trimis spre suprafaþa mar-
þianã robotul Beagle, care a încetat sã comunice cu Terra ime-
diat ce a ajuns acolo, în ziua de Crãciun) ºi cele douã rovere
americane se pregãteau de explorare. Se vede clar: Marte este
în centrul atenþiei.
160
Dar eroul principal al articolului nostru este, de aceastã
datã, Mars Express. Unul dintre instrumentele de la bordul
sãu, PFS (spectrometru Fourier de înaltã rezoluþie), a trans-
mis cãtre casã o serie de informaþii importante privitoare la
compoziþia atmosferei marþiene. Alãturi de ceea ce ºtiam deja
s-a aflat un ceva nou. În atmosfera marþianã se gãseºte metan.
Concentraþia acestuia este foarte scãzutã, aproximativ 10,5
pãrþi la un miliard. Desigur, aceastã valoare nu ar trebui sã ne
stârneascã prea mult interes. Numai cã… existã un “numai
cã”. Iatã despre ce este vorba. Gazul metan este un compus
chimic foarte sensibil, distrugându-se uºor sub acþiunea fac-
torilor chimici sau fizici. Sã luãm exemplul planetei noastre.
La noi metanul intrã rapid în reacþie cu oxigenul atmosferic.
Al doilea mecanism de descompunere este legat de acþiunea
radiaþiilor ultraviolete, care distruge legãturile chimice dintre
atomii moleculei de metan. Primul mecanism distruge foarte
repede molecula de metan (ea are o ºansã de supravieþuire de
numai doi ani), în timp ce al doilea este mai lent (descompune
metanul într-un secol). Desigur, condiþiile pe Marte sunt
foarte diferite de cele existente pe planeta noastrã. În primul
rând, oxigenul se aflã acolo în concentraþii foarte mici, ceea
ce implicã faptul cã acest mecanism va avea o importanþã
foarte micã pe Planeta Roºie. Lucrurile se schimbã atunci
când ne referim la acþiunea radiaþiilor ultraviolete. Marte,
deºi este mai departe de Soare decât Terra, va primi un flux
important de radiaþii ultraviolete deoarece nu posedã un strat
protector de ozon. Calculele oamenilor de ºtiinþã aratã clar:
gazul metan din atmosfera marþianã supravieþuieºte numai
câteva sute de ani (în jur a 300 sau, mai exact, 340 de ani).
Dar Mars Express tocmai a detectat urme de gaz metan, deci
suntem nevoiþi sã afirmãm cã existã o sursã care produce
acest gaz metan.
Surse posibile de gaz metan
Pentru a ne putea continua raþionamentul trebuie sã identi-
ficãm posibilele surse de gaz metan. Prima sursã care poate fi
luatã în consideraþie este reprezentatã de activitatea geolo-
gicã, în primul rând activitatea vulcanicã. Ar trebui sã detec-
161
Marte, al ºaptelea continent
tãm, cumva, emisii de sulf, care însoþesc de obicei, pe Terra,
emisiile de metan ºi, mult mai semnificativ, ar trebui sã pu-
tem mãsura temperaturi crescute în zona erupþiilor vulcanice.
Deocamdatã niciunul dintre instrumentele de la bordul son-
delor care se rotesc în jurul lui Marte (Mars Global Surveyor,
Mars Odissey ºi Mars Express) nu a indicat prezenþa vul-
canilor activi pe Marte. Tot prin mecanisme geologice gazul
metan poate fi generat prin reacþia Fisher-Tropsh. Pe planeta
noastrã aceastã reacþie (în care hidrogenul reacþioneazã cu
monoxidul de carbon în prezenþa unui catalizator, cel mai
adesea oxidul de fier, pentru a se produce metan) se deruleazã
la nivelul dorsalelor oceanice. Ca o parantezã trebuie sã spu-
nem cã existã teorii conform cãrora, cu miliarde de ani în ur-
mã, când activitatea geologicã pe Terra era mult mai intensã,
asemenea reacþii au dus la sinteza substanþelor organice care
au stat la baza apariþiei vieþii. La nivelul lui Marte ar trebui sã
ne imaginãm cã acolo existã locuri în care apa, neapãrat li-
chidã, bogatã în monoxid de carbon, se gãseºte în prezenþa
oxizilor de fier, ceea ce ar genera gazul metan detectat de
Mars Express.
Gazul metan marþian ar putea fi generat de surse extra-
marþiene. Asta ar putea însemna cã un obiect din sistemul
solar, probabil o cometã, a izbit, acum mai puþin de 300 de
ani, suprafaþa marþianã, rãspândind în atmosferã gazul metan.
Dar, pânã acum, nu am putut vedea pe Marte urma vreunui
crater recent de mari dimensiuni. Ne-am mai putea imagina
noi o ploaie de micrometeoriþi bogaþi în substanþe organice,
care sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete s-ar descompune în
gaz metan… Nici aceastã din urmã ipotezã nu este confirmatã
de datele pe care le primim de pe Marte.
ªi ne mai rãmâne o ipotezã, cea mai fascinantã cu putinþã:
ipoteza biologicã. Ar fi posibil ca pe Marte sã existe forme de
viaþã (probabil, bacterii) capabile sã reziste în condiþiile exis-
tente acolo. Metabolismul acestora ar genera gazul metan de-
tectat de Mars Express. Tot în zona ipotezelor cea mai proba-
bilã localizare a acestor forme de viaþã este reprezentatã de
zona ecuatorialã, unde temperaturile sunt ceva mai blânde,
162
atingând, vara, +27 grade C. Combinând aceastã informaþie
cu certitudinea existenþei unei cantitãþi de gheaþã sub scoarþa
marþianã (este drept, datele indicã prezenþa ei masivã la lati-
tudini mai înalte), ne putem imagina urmãtorul scenariu. În
zonele ecuatoriale existã zone unde sunt rezerve de apã în-
gheþatã care, periodic, se topesc. Acolo încep sã se dezvolte
bacterii metanogene, care îºi obþin energia prin combinarea
hidrogenului cu dioxidul de carbon, iar, ca rezultat al acestui
metabolism, rezultã metan. Veþi spune cã, date fiind con-
diþiile termice de pe Marte, gheaþa supravieþuieºte o perioadã
îndelungatã a anului, chiar ºi în zonele ecuatoriale, iar popu-
laþia bacterianã ar fi trebuit sã disparã de multã vreme. Numai
cã pe Planeta Albastrã am constatat o capacitate uluitoare de
supravieþuire a anumitor bacterii. Cosmonauþii americani din
misiunea Apollo 12 au adus acasã, în 1969, o bucatã dintr-un
aºa-numit “cablu biologic” de pe sonda Surveyor 3 (lansatã în
1967). Ei bine, imediat ce acest “cordon biologic” a fost adus
în laboratoarele terestre, bacteriile cu care fusese “infectat”
au revenit la viaþã, dupã ce, timp de mai bine de doi ani, au
stat în condiþiile spaþiului cosmic!
Informaþii suplimentare
Având în vedere ipotezele enumerate mai sus, va trebui sã
decidem cumva care dintre ele reprezintã adevãrul. Mars Ex-
press va trebui sã realizeze, în lunile viitoare, o hartã globalã
a distribuþiei gazului metan în atmosfera marþianã. Pe aceastã
cale vom vedea dacã existã anumite zone mai bogate în me-
tan ºi locul în care se aflã acestea. Dacã ele vor fi distribuite
în zona ecuatorialã, atunci ipoteza biologicã ar cãpãta un ar-
gument suplimentar. Apoi ar fi extrem de utilã o misiune
viitoare care sã aibã drept obiectiv analiza izotopicã a meta-
nului marþian. Pe Terra organismele proceseazã în cadrul
metabolismului numai izotopul 12 al carbonului (C12). Dar
mai existã un izotop stabil al carbonului, C13. De aici rezultã
cã metanul de origine biologicã va fi îmbogãþit în C12. (În pa-
rantezã trebuie sã spunem cã sonda pierdutã în ziua de
Crãciun a anului 2003, Beagle 2, avea la bord un instrument
capabil sã realizeze analize izotopice…) Pentru a avea cer-
163
Marte, al ºaptelea continent
titudini va trebui sã mai aºteptãm o vreme, pânã când progra-
mele de explorare a planetei Marte vor aduce informaþii
suplimentare.
La sfârºit, ne permitem sã favorizãm noi, prin prisma spe-
ranþelor noastre, ipoteza existenþei, în prezent, a vieþii mar-
þiene. Asta pentru cã astfel ni se permite sã mai deschidem un
capitol al drumului ºtiinþei. O ºtiinþã care ne dãruieºte în fie-
care clipã cunoaºterea Universului în care trãim. O ºtiinþã ca-
re, cu tot scepticismul ei, ne va demonstra cã umanitatea nu
este singurã în Univers. Un Univers care pare sã facã tot po-
sibilul pentru a organiza materia cãtre viaþã. ªi poate va veni
vremea în care descoperirea supremã va fi fãcutã: nu suntem
singura inteligenþã cãutãtoare de rãspunsuri.
La data care se finaliza acest text, a mai apãrut o ipotezã
privitoare la posibila origine a gazului metan din atmosfera
marþianã. Este vorba despre pungi uriaºe de gaz în subsolul
Planetei Roºii, din care se elibereazã ceea ce a detectat Mars
Express. Iar acest gaz metan ar avea douã posibile origini:
geologicã sau... biologicã.

Viaþa pe Marte, alte argumente


Duminicã, 13 februarie 2005, doi cercetãtori ame-
ricani, Carol Stoker ºi Larry Lemke, de la Centrul de
Cercetãri Ames, al NASA, au organizat o conferinþã de
presã în care au anunþat cã în luna mai prestigioasa re-
vistã Nature va publica articolul lor în care vor aduce do-
vezi suplimentare în ceea ce priveºte prezenþa vieþii pe
Marte. Nu este vorba despre dovezi directe, ci despre
unele legate de prezenþa gazului metan în atmosfera mar-
þianã, despre care am vorbit în subcapitolul anterior.
Urmele de metan marþian sunt asemãnãtoare cu cele ana-
lizate în unele peºteri terestre. De fapt, studiile celor doi cer-
cetãtori au demarat cu mai multã vreme în urmã, încã din
2003, când aceºtia au studiat în sud-vestul Spaniei niºte mi-
croorganisme descoperite în peºterile din vecinãtatea râului
Rio Tinto. Acestea supravieþuiesc într-un mediu lichid foarte
acid, fãcând parte dintr-un grup mai mare de microorga-
164
nisme, denumite generic extremofile. Stoker chiar declara în
2003 cã “studierea formelor de viaþã din zona Rio Tinto oferã
posibilitatea unor analogii utile pentru cãutarea vieþii pe
Marte”. Aceastã idee a stat la baza cercetãrilor ulterioare în-
treprinse de cãtre cei doi cercetãtori americani. Ei au com-
parat rezultatele obþinute, în 2003, cu cele transmise de sonda
Mars Express, la care au adãugat observaþiile efectuate cu
ajutorul telescoapelor terestre. Concluzia lor? Semnãtura me-
tanului pe Marte este similarã cu cea observatã în cercetãrile
din 2003.
De fapt, în acest caz au fost importante douã aspecte. Pri-
mul dintre ele se referã la localizarea concentraþiilor maxime
de metan. Concentraþia maximã de metan marþian se gãseºte în
zonele în care este prezent un anumit mineral, numit jarositã
sulfat, care pe Terra se sedimenteazã în izvoarele fierbinþi sau
în apele acide, similare celor din zona Rio Tinto. Or aºa cum
am mai spus, în apele subterane acide din zona râului spaniol
se gãsesc bacterii care eliminã metan în procesul metabolic.
Cel de-al doilea aspect este legat de fluctuaþiile sezoniere ale
concentraþiei metanului. Acestea par a se supune unui model
similar cu cel studiat în zona Rio Tinto. De aici concluziile la
care au ajuns cercetãtorii americani sunt evidente: este posibil
ca pe Marte, chiar ºi în prezent, sã existe viaþã!
Trebuie sã vã reamintim cã acestea sunt dovezi indirecte.
Sunt necesare cercetãri suplimentare, iar dovada decisivã nu
poate fi alta decât observarea directã a bacteriilor marþiene.
Din pãcate viitoarele misiuni marþiene nu au în vedere (cel
puþin din câte ºtim noi acum) identificarea directã a vieþii
marþiene. Aceasta ar trebui sã se gãseascã undeva în cavitã-
þile de sub suprafaþa planetei. Aºa cum arãtau cercetãtorii
americani, este nevoie “sã forãm, sã forãm, sã forãm!”.
Probleme
Sã rezumãm cele spuse pânã acum. Doi cercetãtori de la
NASA au anunþat cã, în urma interpretãrii datelor privitoare
la prezenþa metanului în atmosfera marþianã, au ajuns la
concluzia cã în subsolul marþian ar putea exista forme primi-
tive de viaþã. Anunþul a fost fãcut duminicã, 13 februarie
165
Marte, al ºaptelea continent
2005. Pe 18 februarie 2005 NASA fãcea propriul sãu comen-
tariu privitor la anunþul celor doi.
Aici se cuvine sã amintim câteva întâmplãri dintr-un tre-
cut nu prea îndepãrtat. În 1996 un cercetãtor american,
McKay, anunþa cã a descoperit în meteoritul marþian
ALH84001 urmele fosilizate ale unor forme de viaþã. Des-
coperirea a fãcut repede înconjurul lumii. Chiar ºi preºedin-
tele american, Clinton, a fãcut un anunþ în acest sens. “Pe
Marte a existat viaþã”, spunea el. Numai cã în anii urmãtori
descoperirea a început sã fie contestatã din ce în ce mai pu-
ternic. În primul rând, acele filamente ce apãreau în imaginile
obþinute cu ajutorul microscopului electronic ar putea avea o
origine nebiologicã. Experimente realizate în laborator au dus
la obþinerea de filamente similare, prin precipitare în medii
saline, în anumite condiþii. Apoi mai era ºi problema dimen-
siunilor filamentelor. Erau prea mici (aveau o lungime de
numai 0,75 microni) pentru a susþine ipoteza originii bio-
logice. ªi tot legat de dimensiunea lor a apãrut ºi o ultimã
îndoialã. Este foarte posibil sã avem de-a face cu o iluzie op-
ticã. Pentru a observa, cu ajutorul microscopului electronic,
eºantionul de meteorit marþian acesta era acoperit cu un strat
foarte fin de aur. Or, tocmai acest strat de aur ar putea duce
la obþinerea de imagini diferite faþã de structura existentã în
realitate pe eºantion. În prezent, din ce în ce mai mulþi cerce-
tãtori se îndoiesc de faptul cã în meteoritul ALH84001 se
gãsesc fosile de viaþã marþianã. Iatã de ce NASA este obligatã
la prudenþã. Oricum, scepticismul este unul dintre instrumen-
tele foarte puternice ale ºtiinþei.
NASA a reacþionat rapid ºi, am putea spune, chiar violent la
anunþul lui Stoker ºi Lemke. Le-a fost reproºatã celor doi or-
ganizarea unei “conferinþe de presã private”. Aici trebuie sã
dãm dreptate oficialilor NASA. ªtiinþa este un spectacol în sine,
ºi nu mai este necesar ca oamenii de ºtiinþã sã adauge ceva la
asta. ªtiinþa nu suportã pripeala, dorinþa de afirmare cu orice
preþ. Este foarte prudentã ºtiinþa atunci când face afirmaþii. Sã
ne amintim de anunþul privitor la fuziunea la rece, anunþ fãcut
tot de cãtre doi cercetãtori americani grãbiþi, Fleishman ºi Pons,
înainte de a verifica atent procedurile experimentale. Al doilea
lucru reproºat de NASA cercetãtorilor de la Centrul de Cercetãri
166
Ames este legat de datele utilizate pentru a ajunge la concluzii.
“NASA nu este în posesia niciunei date observaþionale care sã
confirme concluziile (lui Lemke ºi Stoker). Din datele prezentate
de cei doi cercetãtori nu se poate deduce nimic privitor la viaþa pe
Marte.” Dar NASA îndulceºte pilula cãtre sfârºitul comunicatului:
“totuºi aceste ipoteze ar putea sta la baza viitoarelor misiuni mar-
þiene”. Dar NASA mai face o afirmaþie surprinzãtoare: “niciun ar-
ticol trimis cãtre vreo publicaþie ºtiinþificã nu susþine existenþa vie-
þii pe Marte”.
În treacãt, ieºind din tema acestui subcapitol, trebuie spus cã
Mars Express, la un aproape un an de la identificarea metanului,
a descoperit ºi urme de formaldehidã în atmosfera marþianã.
ªtirea ca atare nu este de naturã sã fie spectaculoasã.
Formaldehida (CH2O) poate rezulta în urma oxidãrii metanului
(CH4). Iar noi ºtim deja cã în atmosfera marþianã avem urme de
metan. Numai cã... Aºa cum v-aþi obiºnuit, atunci când este vorba
despre Marte, existã o problemã. Cantitatea de formaldehidã
prezentã în atmosfera marþianã este de 10 pânã la 20 de ori mai
mare decât cea care ar rezulta din oxidarea metanului din at-
mosfera marþianã! Este posibil ca estimarea cantitãþii de metan
marþian sã fie greºitã. Însã, atunci când refacem calculele, “ob-
þinem cantitãþi atât de mari de metan, încât nu le mai putem atri-
bui o origine pur geologicã”, declara Vittorio Formisano, cel care
conduce la ESA echipa ce se ocupã de spectrometrul Fourier de
la bordul lui Mars Express. Iatã cã problema rãmâne deschisã.
Posibila viaþã marþianã
Poate cã Marte prin asta fascineazã: acolo s-ar putea
gãsi mãcar forme primitive de viaþã. Din pãcate pânã acum
nu avem niciun rãspuns clar. Asta înseamnã cã noi nu
putem exclude ferm viaþa de acolo. Mai mult decât atât,
avem informaþii pe care acum câþiva ani le-am fi catalogat
drept incredibile, iar asta ne face sã sperãm. Atunci când e
vorba de speranþe ºtiinþa cere argumente. Tocmai despre
aceste argumente dorim sã vã povestim în cele ce urmeazã.
În urmã cu mai bine de trei decenii douã sonde plecau sã
caute viaþa marþianã. Era vorba despre Viking 1 (decolatã la
9 septembrie 1975 ºi debarcatã pe Marte la 20 iulie 1976) ºi
167
Marte, al ºaptelea continent
Viking 2 (data lansãrii: 20 august 1975, data debarcãrii: 3 sep-
tembrie 1976). La bordul modulelor de amartizare se aflau
sisteme complexe, la acea vreme, pentru detectarea vieþii mar-
þiene. De exemplu, probe de sol marþian au fost depuse în
containere speciale, umplute cu bioxid de carbon marcat ra-
dioactiv (în locul C12 era C14, izotopul radioactiv al carbo-
nului). În container se afla ºi o lampã cu xenon, care avea ro-
lul de a imita lumina solarã. Dupã cinci zile, gazul din contai-
ner era evacuat, iar mostra de sol era încãlzitã pânã la 625
grade Celsius. La aceastã temperaturã, compuºii organici
produºi de eventualele organisme marþiene erau vaporizaþi,
iar vaporii erau analizaþi cu ajutorul unui detector de radiaþii.
Dacã vaporii ar fi avut un nivel de radioactivitate crescut,
atunci ar fi existat dovada unui “metabolism marþian”. Pentru
comparaþie, experimentul era repetat, de data aceasta cu
lampa cu xenon stinsã. Dacã se constata cã o creºtere a radio-
activitãþii în primul caz (atunci când lampa cu xenon era
aprinsã) se putea deduce cã avem de-a face cu fotosintezã,
deci cu organisme. Experimentul putea fi repetat, de aceastã
datã fiind adãugatã o cantitate micã de apã, pentru a vedea
cum este influenþatã producerea de substanþe organice. De
aceastã datã proba-martor era sterilizatã prin încãlzire la 160
grade Celsius, timp de trei ore.
Un al doilea experiment permitea detectarea gazelor re-
zultate în urma unui, eventual, metabolism prin care sã fie di-
gerate substanþe organice. Eºantioane de sol marþian au fost
plasate într-o incintã care conþinea o soluþie nutritivã dupã
care au fost puse în contact cu atmosfera marþianã. Expe-
rimentul s-a desfãºurat în douã variante. În prima, eºantionul
era numai umezit cu soluþia nutritivã, în speranþa declanºãrii
germinãrii eventualilor spori. În acest caz incubaþia dura o
sãptãmânã. În cea de-a doua variantã, eºantionul de sol era
plasat direct în soluþia nutritivã, iar perioada de incubare dura
200 de zile. În ambele cazuri s-au folosit ºi probe martor:
eºantioane de sol sterilizate prin încãlzire, pentru a se elimina
orice urmã eventualã de viaþã. La intervale regulate gazul din
168
incintã era analizat cu ajutorul unui cromatograf de gaz.
Cel de al treilea experiment semãna bine cu cel precedent.
În acest caz soluþia nutritivã conþinea C14, care, aºa cum am
spus ºi mai sus, este radioactiv. Analiza gazului rezultat (ºi de
aceastã datã, în urma unui eventual metabolism marþian) se
fãcea cu ajutorul unui detector de radiaþii.
Rezultatele acestor experimente au fost nãucitoare. Se
pãrea cã toate aceste experimente indicau prezenþa vieþii mar-
þiene! Apoi a urmat o analizã mai atentã a rezultatelor, iar
concluzia finalã a fost ceva de genul: pe Marte nu am detectat
viaþã, ci un soi de chimie mai specialã a solului marþian. Ar-
gumentele erau solide. De exemplu, eventualele microorga-
nisme marþiene erau foarte puþin mâncãcioase. Orice reacþie
înceta dupã ce era “consumatã” numai 10% din soluþia nutri-
tivã. Emisia de bioxid de carbon radioactiv se putea datora
unei substanþe exotice sensibile la temperaturã. Ideea de la
care se pleca era aceea cã suprafaþa marþianã, supusã conti-
nuu la radiaþii ultraviolete (Marte nu are strat protector de
ozon) a devenit acidã, iar eºantioanele au reacþionat cu apa ºi
substanþele nutritive folosite în timpul experimentelor. Mai
exista ºi o altã variantã: noi nu detectam bioxid, ci monoxid
de carbon rezultat în urma reacþiei chimice dintre acidul for-
mic prezent în soluþia nutritivã ºi solul marþian. Argumentul
tare în defavoarea existenþei vieþii marþiene era faptul cã cro-
matograful nu a indicat prezenþa moleculelor organice atunci
când eºantioanele de sol erau încãlzite.
De fapt, ca sã fim mai prudenþi, putem afirma cã nu s-au
obþinut probe concludente pentru a putea afirma cã existã for-
me de viaþã marþianã. Dosarul pãrea închis, urmând ca noi sã
cãutãm dovezi suplimentare pentru a avea certitudinea exis-
tenþei (sau inexistenþei) vieþii marþiene.
Zic “pãrea închis” deoarece în ultimele luni au început sã
aparã interpretãri noi.
Interpretarea numãrul unu
Joseph Miller, profesor la Universitatea California de Sud,
a reanalizat datele colectate de cele douã sonde. El era preo-
cupat de emisia de bioxid de carbon radioactiv. Numai cã Mi-
ller a încercat o abordare nouã. El a studiat, bazându-se pe da-
169
Marte, al ºaptelea continent
tele iniþiale transmise de cele douã sonde, fluxul de bioxid de
carbon, adicã a încercat sã vadã cum varia debitul de bioxid
de carbon de-a lungul timpului. Rezultatul a fost unul inte-
resant. Miller a constatat cã emisia de bioxid de carbon varia
dupã un ciclu de 24,66 ore, o valoare foarte apropiatã de du-
rata zilei marþiene: 24,68 ore. El interpreteazã acest rezultat
ca o dovadã clarã a existenþei vieþii marþiene. Noi nu interpre-
tãm în niciun fel, pentru cã vrem sã trecem la...
Interpretarea numãrul doi
De aceastã datã sunt puse în discuþie înseºi experimentele
efectuate de cãtre cele douã sonde marþiene. Puteau ele sã
descopere viaþa pe Planeta Roºie? Rãspunsul pare a fi unul ne-
gativ. A fost pus în discuþie la modul cel mai direct eficacita-
tea cromatografului de gaz, cel care infirmase existenþa vieþii
marþiene. Rafael Gonzales, de la Universitatea din Mexico,
este ferm: nu putem avea încredere în cromatograful folosit
de cele douã sonde! De ce? Acelaºi cromatograf a dat rezul-
tate negative în cazul unor eºantioane, similare cu cele de pe
Marte, recoltate de pe Terra din zone cum ar fi deºertul Ata-
cama (Chile) sau Rio Pinto (Spania). Cromatograful era prea
puþin sensibil, spune Gonzales. Pentru a detecta ceva el ar fi
trebuit sã fie de un milion de ori mai sensibil decât cel folosit
pentru misiunile Viking. Oricum, rãmâne totuºi o problemã.
Condiþiile de pe Marte sunt improprii pentru formele de viaþã,
aºa cum le cunoaºtem noi. Oare aceastã afirmaþie este corec-
tã? Un rãspuns posibil ni-l oferã...

Interpretarea numãrul trei


De aceastã datã vom pãrãsi planeta Marte pentru a ne în-
toarce pe Pãmânt. Nu vom mai aminti, decât tangenþial, de
sondele Viking 1 ºi 2. În cele ce urmeazã vom vorbi despre
rezultatele unei cercetãri, care a durat mai bine de doi ani,
efectuatã de cãtre o echipã mixtã alcãtuitã din cercetãtori de
la Institutul ªtiinþific al Telescopului Spaþial (Space Tele-
scope Science Institute) ºi Institutul de Biotehnologie Marinã
al Universitãþii din Maryland, SUA. Rezultatele au fost publi-
cate în Journal of Astrobiology.
170
Obiectul studiului l-au prezentat extremofilele, organisme
monocelulare capabile sã supravieþuiascã în condiþii extreme.
De fapt echipa de cercetãtori s-a concentrat numai asupra a
douã categorii de extremofile: halofilele ºi metanogenele.
Halofilele sunt microorganisme capabile sã supravieþuiascã
în medii cu soluþii sãrate, iar metanogenele sunt capabile sã
supravieþuiascã asimilând hidrogen ºi oxigen, eliminând mai
apoi, în urma metabolismului, gaz metan. În condiþii de la-
borator halofilele reuºeau sã se înmulþeascã la -1 grad Cel-
sius, iar metanogenele la -2 grade Celsius. Dar asta nu este
totul. “Am micºorat limita de temperaturã [la care are loc în-
mulþirea microorganismelor] cu câteva grade”, arãta Shildi-
tya DasSarma, profesor la Institutul de Biotehnologie Marinã
al Universitãþii din Maryland, SUA, dupã care a precizat: “Am
limitat, la numai câteva luni, timpul de creºtere în culturã.
Dacã am extinde timpul de creºtere, cred cã am vedea cã mi-
croorganismele [folosite de noi] ar supravieþui la temperaturi
ºi mai scãzute. [Sã nu uitãm cã] în soluþie sãratã apa rãmâne
lichidã pânã la -28 grade Celsius.”. Bacteriile utilizate în ex-
periment s-au dovedit a fi foarte bine adaptate la frig. DasSar-
ma: “Aceste organisme sunt foarte adaptabile, iar la tempe-
raturi scãzute formeazã agregate celulare. Este un rezultat
surprinzãtor, care ne aratã cã la temperaturi foarte scãzute
aceste microorganisme se «lipsesc» unul de altul, asigurând
astfel supravieþuirea populaþiei. Este pentru prima oarã când
identificãm un asemenea mecanism.”. Ce ar trebui sã înþele-
gem din acest studiu? Concluzia pare evidentã. În condiþiile
extreme care domnesc pe planeta Marte viaþa este posibilã.
ªi încã o informaþie, care ne pare mai tulburãtoare decât cea
de mai devreme. O echipã de cercetãtori a descoperit o bacterie
care trãieºte în subteran, la o adâncime de circa trei km,
complet independentã de lumina soarelui. Aceste organisme,
vechi de milioane de ani, pot supravieþui atâta vreme cât pla-
neta noastrã va exista, deoarece, chiar în absenþa totalã a
energiei solare, au învãþat sã îºi extragã energia din mediul
înconjurãtor. Aceste bacterii au fost identificate în apa exis-
tentã într-o fisurã subteranã dintr-o minã de aur din Africa de
171
Marte, al ºaptelea continent
Sud ºi reprezintã, se pare, cea mai primitivã formã de viaþã de
pe planeta noastrã. Ceea ce a surprins pe cercetãtori este fap-
tul cã în locul în care trãiesc aceste bacterii nu a putut fi iden-
tificatã nicio urmã de nutrient obþinut prin fotosintezã. Singu-
ra sursã de energie disponibilã pentru ele este mediul încon-
jurãtor, un mediu bogat în apã ºi uºor radioactiv. Altfel spus,
aceste bacterii trãiesc cu ajutorul radiaþiilor produse de rocile
din jurul lor! Trebuie sã remarcãm cã mecanismele biologice
folosite de ele sunt cu totul neaºteptate, ceea ce oferã perspec-
tive noi pentru cei ce studiazã posibilitatea vieþii extrateres-
tre. Cercetarea a fost realizatã de cãtre o echipã de cercetãtori
condusã de cãtre profesorul Li Hung Lin, de la National Taiwan
University. El a recoltat probe din East Driefontein Gold Mine,
la sud-vest de Johannesburg, de la o adâncime de 2,7 km, dintr-o
zonã în care temperatura rocilor atingea 50 grade C.
Trebuie sã mai precizãm cã de mai bine de douã decenii
cercetãtorii au identificat colonii de microorganisme care trã-
iesc la sute de metri în subteran. Dar de cele mai multe ori
ecosistemele respective erau bogate în molecule organice, re-
zultate din descompunerea organismelor de plante ºi animale.
Asta înseamnã cã, de fapt, în cazul lor exista o legãturã între
ele ºi Soare. Pentru bacteriile din mina sud-africanã aceastã
legãturã nu mai existã. Ele sunt complet rupte de Soare!
Acest lucru ne duce cu gândul la faptul cã viaþa ar putea sã
aparã nu numai în locurile pe care le aveam în vedere pânã
acum, ci chiar ºi pe acele planete rãtãcitoare, planete lipsite
de stele... ªi mai înseamnã cã informaþiile pe care le-am pre-
zentat în subcapitolul “Viaþa poate apãrea oriunde în
Univers?” erau cu mult prea sceptice.
Am dat toate aceste informaþii numai pentru a putea sã vã
demonstrãm cã viaþa poate exista în locuri pe care nu ni le pu-
team imagina. Dar pe Marte? Acolo ne imaginãm viaþã, cãci
acolo ºtim cu siguranþã cã a existat apã lichidã, iar în zona po-
lilor au fost identificate cantitãþi imense de apã, e drept, în
stare solidã. Or, asta face ca Planeta Roºie sã devinã un im-
portant obiectiv de cercetare pentru anii ce vin. Vom trimite
acolo instrumente din ce în ce mai sofisticate, pentru a încer-
172
ca sã gãsim rãspunsurile de care avem atâta nevoie. O poves-
te care acum se scrie.

Terraformare marþianã
Existã visãtori. Existã vise. Existã dorinþa omenirii de
a-ºi întinde cât mai departe frontierele. Dorim sã
colonizãm planetele din Sistemul Solar. Putem duce la
îndeplinire aceastã misiune? Rândurile urmãtoare doar
schiþeazã un proiect, care se va întinde, cu siguranþã, de-a
lungul a sute ºi mii de ani.
Tema
Înainte de a analiza problema terraformãrii planetei Marte
trebuie sã ne stabilim obiectivul. Dorim ca Marte sã devinã
un loc la fel de primitor ca ºi Pãmântul? Rãspunsul este evi-
dent afirmativ. Numai cã, aºa se întâmplã ºi în ºtiinþã, trebuie
sã fim realiºti. Chiar dacã vom reuºi sã realizãm, pe mici su-
prafeþe, ecosisteme închise, acoperite de cupole protectoare,
în care sã ne simþim ca acasã, este foarte probabil ca, la scara
întregii planete, rezultatele sã fie mult mai modeste, deºi
spectaculoase. Sã începem mai întâi prin a ne propune câteva
obiective mai simple, la scarã planetarã, realizabile cu teh-
nologiile cunoscute în prezent.
1. Creºterea temperaturii medii la nivelul solului cu 60 grade C.
2. Creºterea masei atmosferei ºi, drept consecinþã,
3. aducerea apei lichide la suprafaþa planetei ºi
4. realizarea unei protecþii eficiente împotriva radiaþiilor ultraviolete.
5. Creºterea conþinutului de O2 ºi N2 în atmosfera marþianã.
Este evident cã ne-am propus niºte obiective ambiþioase,
dar, cu excepþia primului punct, ne-am ferit sã dãm cifre. Vom
rãmâne doar la nivelul analizei posibilitãþilor pe care le avem.
1. Creºterea temperaturii
Aceastã etapã este cea mai importantã dintre toate. Avem
la dispoziþie multe posibilitãþi. Ne vom imagina mai întâi me-
canisme care sã-l amplifice, de data aceasta la nivelul at-
173
Marte, al ºaptelea continent
mosferei marþiene. Aºa cum se ºtie, aceasta este compusã, în
proporþie de 95,5%, din CO2. Ne-am aºtepta ca efectul de
serã sã fie deja prezent pe Marte. Numai cã presiunea atmo-
sfericã este foarte redusã, doar 0,6% din cea cu care suntem
obiºnuiþi, aici pe Pãmânt. Ar fi necesar sã “injectãm” o canti-
tate suplimentarã de CO2, din care avem din belºug (unele
studii, mai vechi, presupun existenþa, în formã solidã, a unei
cantitãþi de CO2 echivalentã cu 1 barr), sub formã de gheaþã
carbonicã, la poli. Numai cã pentru aceasta ar trebui sã creºtem
temperatura la suprafaþa planetei. Iatã cum, din nebãgare de
seamã, am ajuns într-un cerc vicios. Pentru a creºte temperatura
avem nevoie de CO2, care, la rândul lui, nu poate fi obþinut
decât prin încãlzirea planetei. Trebuie sã cãutãm o altã cale.
Existã ºi alte gaze, care produc un efect de serã mult mai
intens. Margarita Marinova, studentã la MIT, propune utiliza-
rea perfluorocarburilor (PFC) pentru a iniþia încãlzirea Pla-
netei Roºii. PFC-urile prezintã unele avantaje. În primul rând,
ele produc un efect de serã foarte puternic (de câteva mii de
ori mai intens decât cel produs de CO2). În al doilea rând, se
descompun foarte greu sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete
(CFC-urile, din care face parte ºi banalul freon, se descompun
în atmosfera marþianã, neprotejatã la radiaþiile ultraviolete, în
câteva zile). În al treilea rând, ele nu au un impact nefavorabil,
direct, asupra organismelor vii. Marinova explicã: “atunci
când vom declanºa încãlzirea planetei Marte, ar fi bine sã ge-
nerãm efectul de serã pe întreg spectrul radiaþiilor infraroºii.
Dupã un timp, datoritã încãlzirii, gazul carbonic va fi eliberat
în atmosferã ºi procesul va continua de la sine”. Cât ar putea
sã dureze un asemenea proces? Depinde. Marinova este de
pãrere cã “problema este legatã de rapiditatea cu care vom re-
uºi sã producem aceste gaze. Dacã am construi pe Marte 100
de fabrici, alimentate fiecare de cãtre un reactor nuclear,
atunci dupã 100 de ani am reuºi sã creºtem temperatura cu
aproximativ 6 pânã la 8 grade C”. Putem sublinia acum scara
uriaºã la care trebuie gânditã terraformarea marþianã. Chiar
dacã vom utiliza resurse extraordinare (100 de fabrici de
PFC!), ne vor trebui 800 de ani pentru a ajunge la o tempe-
174
raturã peste punctul de îngheþ al apei. Pentru acestea ar trebui
sã avem instalate pe Marte centrale nucleare capabile sã pro-
ducã peste 50.000 MW! O valoare de neimaginat. Gândiþi-vã
cât ar costa sã le construim pe Marte... Pentru a grãbi procesul
este nevoie ºi de alte soluþii. Ce am mai putea face?
Rãmânând în zona amplificãrii de serã, vom aminti, în
treacãt, încã o posibilitate. Dirijarea cãtre Marte a unor co-
mete (sau asteroizi) bogate în gaz metan ºi amoniac. Din pã-
cate, asupra acestui subiect nu avem informaþii suplimentare.
Sã încercãm sã imaginãm ºi alte metode de încãlzire...
Putem umbla la albedoul planetei. Ce vrea sã însemne al-
bedou? Acesta mãsoarã cantiatea din radiaþia primitã de la
Soare, reflectatã din nou în spaþiu. ªtim cã hainele negre nu
sunt potrivite vara. Absorb prea multã energie de la Soare.
Dar dacã am “înnegri” Planeta Roºie? Ar fi o soluþie. O aco-
perim cu ceva... Dar, dacã încercãm sã discutãm realist, nu
vom putea face acest lucru la scarã planetarã. Ar fi bine sã
cãutãm numai zonele ceva mai deschise la culoare. Unde s-ar
gãsi acestea? Evident, în zona calotelor polare marþiene.
Acum nu ne mai rãmâne decât sã ne gândim la un procedeu
fezabil din punct de vedere tehnic. Avem la dispoziþie mai
multe soluþii. Ne putem imagina un procedeu prin care sã
acoperim cu praf (marþian, desigur) calotele polare. O altã
idee ar fi sã utilizãm... plante modificate genetic, pe care sã le
cultivãm la poli. Oricare ar fi soluþia, unele estimãri ne indicã
posibilitatea ca, în numai 100 de ani, dacã vom putea reduce
albedoul calotelor polare cu numai câteva procente, vom
declanºa eliberarea gazului cabonic, astfel încât temperatura
pe Marte sã fie peste punctul de îngheþ al apei.
Mai existã încã o soulþie pentru modificarea climei mar-
þiene. Utilizarea unor oglinzi uriaºe, cu diametrul de 125 km,
plasate la altitudinea de 214.000 km de Marte. Acestea ar
putea ridica temperatura medie cu aproximativ 5 grade C.
Dacã le-am îndrepta spre poli, efectul asupra eliberãrii gazu-
lui carbonic ar fi semnificativ. Numai cã apare o micã pro-
blemã. Calculele aratã cã masa acestor oglinzi ar fi de ordinul
a 200.000 t. Acum, când ne chinuim sã trimitem cãtre Marte
175
Marte, al ºaptelea continent
sonde de numai câteva sute de kg, acest obiectiv ar putea sã
parã nerealist. Dar în viitor?
2. Creºterea masei atmosferei
Dacã vom îndeplini obiectivele de la punctul 1 al listei
noastre, atunci, implicit, vom reuºi sã creºtem masa atmo-
sferei marþiene. Din pãcate, este greu de estimat la ce nivel
vom ajunge, dacã vom ridica temperatura medie la suprafaþa
planetei cu 60 grade C.
3. Aducerea apei lichide la suprafaþa planetei
În prezent, presiunea ºi temperatura la suprafaþa planetei
nu permit existenþa apei lichide, decât pentru perioade scurte
de timp. Din nou, dacã obiectivul de la punctul 1 va fi atins,
atunci nu vom mai avea nicio problemã. Dar, în ceea ce pri-
veºte apa, ascunsã, probabil, în strãfundurile planetei, am mai
avea o soluþie, de o violenþã extremã. Am putea dirija niºte
asteroizi sã loveascã suprafaþa marþianã. Am putea produce
astfel o cantitate de energie echivalentã cu 10 TW/an. Acesta,
pe lângã faptul cã ar putea transforma direct în apã gheþurile
subterane, ar putea favoriza evaporarea calotelor polare, ceea
ce ar sprijini punctul 1, încãlzirea atmosferei. Mai existã, teo-
retic, o soluþie violentã. Bombardarea planetei cu încãrcãturi
termonucleare (din care avem pe Pãmânt prea multe). Evi-
dent, soluþiile violente nu reprezintã o rezolvare pentru pro-
blema pe care ne-am propus-o. Dincolo de dificultãþile teh-
nice (imposibil de rezolvat astãzi) este greu de estimat care
vor fi consecinþele pe termen lung ale aplicãrii lor. Vom rã-
mâne deci, pânã la noi informaþii, la nivelul punctului 1.
4. Protecþia împotriva radiaþiilor UV
Iatã un punct delicat, asupra cãruia nu ne vom opri prea
mult, deoarece nu am gãsit estimãri în documentaþia consul-
tatã. Avem la dispoziþie un procedeu simplu (în teorie) care
este legat de rezolvarea punctului 5. Într-o atmosferã bogatã
în oxigen este suficient sã producem descãrcãri electrice de
mare intensitate pentru a produce ozon ºi astfel sã obþinem o
protecþie eficientã împotriva radiaþiilor UV.
176
5. Creºterea conþinutului de O2 ºi N2
Chiar dacã vom reuºi sã îndeplinim condiþiile din punctele
anterioare, realizarea unei atmosfere respirabile va rãmâne
obiectivul-cheie al întregului proces de terraformare a planetei
Marte. Pentru supravieþuirea plantelor ar fi nevoie ca presiunea
parþialã a oxigenului din atmosferã sã ajungã la cel puþin 1 mbarr
(omul are nevoie de un minimum de 120 mbarr). Dacã solul
marþian ar conþine superoxizi, ne-am putea imagina cã prin des-
compunerea lor vom putea obþine oxigenul necesar. Calculele
aratã ca ar fi nevoie de 2.200 TW/an pentru fiecare mbarr de
oxigen. O cifrã aproape imposibilã, altfel decât scrisã pe o
coalã de hârtie. Am putea apela la unele plante primitive (în
mãsura în care vom reuºi sã creºtem puþin presiunea atmosfe-
rei), ele vor consuma aceeaºi cantitate de energie (o pot lua
direct de la Soare), dar prezintã avantajul cã se pot dezvolta
ºi fãrã o atenþie specialã din partea viitorilor terraformatori.
Revenind la cifre, acestea indicã faptul cã, dacã vom realiza
o combinaþie optimã între cele douã procedee, atunci într-un
mileniu vom putea respira pe Marte!
În loc de concluzie
Aºa cum aþi vãzut, terraformarea planetei Marte rãmâne o
problemã de rezolvat pentru generaþiile viitoare. Pentru a
grãbi procesul, v-am propus doar o temã de reflecþie. Dar
credem, ºi o credem cu strãºnicie, cã nu avem încotro. Trebuie
sã luãm în stãpânire Marte. Asta ca un prim pas. Acolo vom
învãþa sã depãºim piedici. Acolo vom vedea cã omul poate.
Omul poate sã cucereascã întreaga galaxie. Lãsãm generaþiilor
ce vin o întrebare pe termen foarte lung: ce vom face dacã
planetele pe care vom debarca sunt ocupate deja?

177
Oamenii ºtiinþei
3
Prieteni ai mei pe care-i ºtiu mai degrabã din cuvintele
scrise de alþii. Oameni care au fost, oameni care mai
sunt, oameni care au o trãsãturã comunã: au avut cu-
rajul de a înfrunta adevãrul. Vã voi povesti doar despre
patru dintre ei: Kepler, Vlaicu, Armstrong ºi Vuia. Fie-
care dintre ei a purtat umanitatea pe cãrãrile întorto-
cheate ale cunoaºterii. Vã rog sã nu-mi reproºaþi alege-
rea, aº fi putut face oricare alta. Dar, de acestã datã, las
raþiunea rece sã se odihneascã o vreme, pentru a-mi lãsa
inima sã grãiascã. De fiecare dintre cei patru mã simt
strâns legat, cãci ei sunt o micã parte dintre prietenii mei
care, oriunde aº fi, mã vor însoþi mereu. ªi mai vreau sã
mã iertaþi dacã voi vorbi mai puþin ortodox despre
realizãrile lor. Vreau, de aceastã datã, sã las loc omului.
Nu aþi remarcat asta despre marii oameni ai ºtiinþei ºi
tehnicii? Le cunoaºtem bine realizãrile, dar ignorãm
omul care le-a adus în cãrþile noastre. Prea des ni se par
aceºtia un soi de semizei, care nu au avut mai nimic de
fãcut. Doar atât, ºi-au pus geniul sau curajul la muncã ºi
gata, au intrat direct în cãrþile de istorie. Vã spun eu:
omul este ºters, uneori, din cãrþi, tocmai din pricinã cã a
schimbat faþa cunoaºterii. Supravieþuiesc numai
consecinþele faptelor sale. ªi vã mai cer o îngãduinþã.
Lãsaþi-mã sã le vorbesc direct lor, ca ºi cum ar fi lângã
mine. Dacã mã gândesc eu bine, acolo sunt ei...
179
Oamenii ºtiinþei
Kepler, cãutãtorul perfecþiunii cereºti
Dragã prietene Kepler, te-ai nãscut într-un veac tare frã-
mântat. Un veac presãrat cu rãzboaie religioase sângeroase,
care te-au alungat de colo-colo. Ai stat în pântecele mamei
tale exact 224 zile, 9 ore ºi 53 minute. Chiar tu ai notat cifrele
astea pe undeva, în horoscopul familiei. De unde ºtiu asta? Ai
uitat cã de amar de vreme caut date despre tine, pentru a te
aduce mai aproape de mine? ªtiu, dragã prietene, ai iubit me-
reu precizia. ªtiu destul de multe ºi despre familia ta. Exoticã
familie ai mai avut... Tatãl mercenar, mama vrãjitoare. Tu,
atins de variolã în copilãrie, ai devenit în timp un om teribil
de bolnãvicios. Sau erai numai ipohondru?
Eu mã mir: de unde a venit în cele din urmã forþa ta? De
unde? Eu bãnuiesc aºa: cãutai tu pe undeva perfecþiunea, ar-
monia ultimã a lumii. Ai avut ºi mare noroc, într-o vreme în
care ºtiinþa argumenta cu pasaje din Biblie, profesorul tãu de
astronomie, Maestlin, de la Universitatea din Tubingen, care,
deºi oficial susþinea modelul ptolemeic al lumii, þi-a deschis,
în particular, drumul cãtre Copernic. Încerc sã-mi imaginez
fascinaþia cu care încercai în acei ani sã descoperi tainele
cerurilor. În fond, modelul lui Ptolemeu pãrea perfecþiunea
întruchipatã: sfere, cercuri cu centrele pe alte alte cercuri, pe
care rãtãcitoarele astre, planetele, se miºcã la nesfârºit. Era un
model perfect în cuvinte, în desene, cercul fiind figura care ar
fi trebuit sã întruchipeze armonia divinã. Tocmai de aceea bi-
serica l-a adoptat ºi apãrat pe Ptolemeu cu atâta încãpãþânare.
Nu contau faptele, conta aceastã armonie. Tu, devenind un
adept al lui Copernic, ai încercat, la început, sã gãseºti o nouã
armonie a lumii, una care sã fie însãºi realitatea. Te jucai cu
geometria. Credeai cã undeva, în perfecþiunea formelor, se
aflã divinul. Era în 1595, 9 iulie (aceeaºi dorinþã de exacti-
tate!), când ai desenat o figurã geometricã pe tablã ºi ai avut
o minunatã intuiþie. Apoi ai încercat sã transformi intuiþia în
model. Modelul tãu, modernii ºtiu cã este greºit, era în-
duioºãtor de simplu. Ai luat frumos poliedrele regulate. Mai
întâi un tetraedru, cãruia i-ai circumscris o sferã, sferei i-ai
circumscris un cub ºi aºa mai departe. O închipuire foarte
180
armonioasã, cu atât mai mult cã numãrul sferelor ce pot fi
construite pe aceastã cale sunt ºase, adicã exact numãrul de
planete cunoscute la acea vreme. Sfere pe care ar fi trebuit sã
se gãseascã orbitele planetelor. ªi acesta ar fi putut fi punctul
în care sã te opreºti. Altora le-ar fi pãrut frumuseþea de ajuns
pentru a argumenta modelul. Eu nu uit nici mãcar o clipã cã
în vremea aceea, în care trãiai tu, ºtiinþa încã se mai baza pe
goalele cuvinte ale speculaþiilor aride. Aºa era pe atunci. Elo-
cinþa, puterea datã cuvintelor, þinea loc de mãsurãtoare. Dar
în tine sãlãºluia îndoiala, nevoia de a verifica modelul. Ai fost
tot timpul un om sãrac, uneori gonit din oraºe. Confesiunea ta
fãcea din tine un pribeag, în acele vremuri. Dar nu despre asta
vreau sã-þi spun acum. Aveai nevoie de confirmãri pentru
modelul tãu. ªi ai avut norocul ca lucrarea ta, Mysterium
cosmographicum, în care îþi susþineai armoniosul model, sã
fie cititã ºi de Tyho Brahe, un personaj bogat ºi oarecum ex-
centric, care, bucurându-se de mai toate plãcerile timpului
sãu, a gãsit nimerit sã mãsoare drumul planetelor pe cer.
Timp de 20 de ani, utilizând instrumente aflate la limita de
sus a preciziei ce se putea obþine cu tehnologiile secolului 16,
acesta a completat meticulos tabele lungi cu numere. Avea ºi
el un model al lumii, dar nu era în stare sã-l facã sã co-
respundã cu propriile sa!e observaþii. La el în centrul Uni-
versului se afla maiestuos Pãmântul, în jurul cãruia se învâr-
tea Luna, iar undeva, la foarte mare distanþã, orbita Soarelui,
în jurul cãruia se miºcau, pe niºte cercuri, planetele. Uff...
dragã prietene, mi-e drag ºi Tyho..., dar mã oboseºte modelul
sãu. El nu avea nici mãcar acea iluzie de argument: armonia
divinã. Relaþia ta cu Tyho Brahe a fost, din câte ºtiu eu, fur-
tunoasã. Scriai despre el: “opinia mea despre Tycho este ur-
mãtoarea: este un om excesiv de bogat, dar nu ºtie sã-ºi fo-
loseascã cum trebuie bogãþia, cum este cazul celor mai mulþi
bogãtaºi. Totuºi, trebuie mãcar sã încerci sã lupþi cu ei, pentru
a da folos bogãþiei”. Cu greu ai pus mâna pe numerele lui,
abia dupã ce acesta a murit, în 1601, ai avut ce visai tu: mã-
surãtori precise. M-am tot întrebat cum ai folosit acele cifre,
în fond nu erau decât niºte unghiuri. Care a fost calea ta de a
181
Oamenii ºtiinþei
trasa orbitele planetelor? La ºcoalã nimeni nu a putut sã mã
ajute. M-au ajutat cãrþile. Acolo am descoperit geniul tãu. Ai
fãcut aºa. Ai luat un moment de timp, T0, în care Soarele,
Pãmântul ºi Marte se aflau pe aceeaºi linie. Dupã o revoluþie
completã în jurul Soarelui, Marte va reveni în poziþia în care
se afla la T0, în timp ce Pãmântul se va afla într-o altã poziþie,
T1. Din tabelele lui Tyho Brahe ai luat unghiurile T0ST1 (S
este punctul în care se aflã Soarele) ºi ST1M. Apoi, consi-
derând distanþa Soare-Marte la momentul T0 egalã cu cea de
la momentul T1 (sã nu uitãm cã aºa ai fãcut, ai luat mometul
T1 ca fiind acela în care Marte a efectuat o orbitã completã,
deci a revenit în punctul iniþial), ai putut trasa triunghiul SMT.
Apoi ai mai luat un moment T2 în care Marte ajungea din nou
în punctul în care se afla la T0 ºi ai continuat sã aplici, din
nou, procedeul. De douãsprezece ori l-ai aplicat ºi ai obþinut
12 puncte (ultimele douã puncte corespundeau unor momente
de timp de dupã moartea lui Tyho). Apoi a trebuit sã verifici
dacã aceastã curbã obþinutã de tine este cu adevãrat un cerc.
Nu prea ieºea circularã orbita Pãmântului pe care ai trasat-o.
Mai mult decât atât, Pãmântul nu pãrea a avea o vitezã
uniformã pe orbitã ºi asta era pentru tine, atunci, de-a dreptul
îngrozitor. Armonia cerea miºcare circularã ºi uniformã! Dra-
gã prietene Kepler, de aceea te iubesc eu. Pentru dezamãgirea
ta de atunci. Pentru minuþia cu care ai reluat calculele cãutând
greºeala din ele. Care nu era. Încerc sã-mi imaginez clipa în
care ai înþeles cã lumea e guvernatã de alte legi decât cele în
care credeai cu tãrie. Nu-mi iese din minte aceastã imagine,
dragã prietene. Cred cã a fost una dintre cele mai luminoase
clipe ale tale. Asta þi-a dat curajul sã treci mai departe. Sã in-
terpretezi rezultatele ºi sã ai curajul sã afirmi cã ai descoperit
legile de miºcare ale planetelor, aºa cum ne învaþã la ºcoalã,
fãrã a ne spune nimic despre tine. Spuneai tu despre acea
clipã: “M-am lãsat pradã bucuriei, zarurile au fost aruncate.
Nimic din ceea ce am trãit pânã acum nu se comparã cu ceea
ce simt acum. Tremur, sângele meu arde.”. Aº adãuga cuvin-
telor tale pe cele spuse de prietenul meu Einstein. Zicea el cã
ai trãit “într-o vreme când existenþa unei legitãþi generale, pri-
182
vind desfãºurarea fenomenelor naturale, nu era acceptatã fãrã
rezerve. Cât de mare trebuie sã fi fost credinþa în aceastã legi-
tate, pentru ca ea sã-i fi dat forþa necesarã de a consacra, în
singurãtate, zeci de ani unei munci dificile ºi rãbdãtoare de cer-
cetare empiricã a miºcãrilor planetelor ºi a legilor matematice
ale acestor miºcãri, fãrã a avea nici sprijin, nici înþelegere din
partea contemporanilor.”. Dragã prietene Kepler, eu mai ºtiu
cã ne-ai dãruit simplitatea Universului prin toatã munca ta.
Am vrut sã ºtiu mai multe despre tine. Mi s-a spus cã ai
fost ºi astrolog de profesie, la curtea împãratului Rudolf al ll-
lea. Fãceai horoscoape pentru bani. Ai prognozat geruri cum-
plite ºi invazii ale turcilor. Unii spun cã nu credeai în astro-
logie. Nici eu nu cred. Dar tu, tu dragã prietene, aveai în min-
te ideea cã mersul astrelor pe cer ne influenþeazã destinele.
Altfel nu ai fi fãcut horoscoape întregii tale familii. ªi (nu-i
aºa?) a doua ta soþie, Susana, nu a trebuit sã treacã proba de
foc a horoscopului întocmit de tine? ªtiu cã acesta a fost unul
dintre criteriile tale. Dar mai ºtiu ceva, dragã prietene, nu te
mulþumea astrologia din vremea ta. Credeai în ea, dar în ace-
laºi timp nu reuºeai sã gãseºti legitãþi pentru ea. Oscilai între
încredere ºi neîncredere... Cât timp ai pierdut în aceastã
cãutare, dragã prietene! Ai scris tu pe undeva “cum este in-
fluenþat caracterul unui om de configuraþia astrelor din mo-
mentul naºterii? Ea acþioneazã asupra omului în timpul vieþii
întocmai ca sfoara cu care þãranii leagã dovleceii pe tarla:
nodurile nu fac sã creascã dovleceii, dar le determinã forma.
La fel acþioneazã ºi Cerul: el nu-i dã omului obiceiuri, istorie,
fericire, soþie, copii, bogãþie, soþie..., dar el îi modeleazã
condiþia”. Ce frumos îmi sunã aceste cuvinte, atunci când le
iau ca pe o poezie. Cãci aveai dreptate, dragã prietene, cerul
acesta ne modeleazã.
Ai mai scris tu ºi pamflete, ºi poezii. Dar mie mi-a plãcut
cel mai mult micul tãu roman sf, Somnium. în numai 18
pagini purtai omenirea cãtre Lunã. Ai lãsat acolo niºte cu-
vinte care te purtau în afara epocii tale. Cãlãtorii aceia purtaþi
cãtre Lunã aveau probleme cu respiraþia la înãlþimi, din pri-
cinã cã nu mai aveau aer ºi, mai apoi, ai amintit ceva ºi despre
183
Oamenii ºtiinþei
imponderabilitate. Bãnuiai tu toate acestea încã de pe atunci.
Trebuie sã mã opresc aici, dragã prietene, însã îþi voi mai
scrie cândva.
Dar nu mã pot opri mai înainte de a cita epitaful de pe
mormântul tãu: “Dupã ce am mãsurat cerurile, acum mãsor
umbrele. Spiritul meu s-a întors la cer, corpul meu s-a adã-
postit în pãmânt”.

Vlaicu, cel ce s-a ridicat la cer


Frate Vlaicule, m-am hotãrât sã pun pe hârtie o parte din
gândurile mele. Vreau sã-þi spun mai întâi cã, dintre pionierii
aeronauticii româneºti, pe tine te admir cel mai mult. Îmi
aduc aminte cã tot citeam despre tine încercând sã mi te ima-
ginez. Cãrþi seci, frate Vlaicule, lipsite de rãbdarea cãutãrii.
Dar uite cã s-a întâmplat o minune. Cu mulþi ani în urmã, pe
vremea când îmi toceam hainele pe bãncile liceului, am fost
scos de la orã de doamna directoare Sãsãrman (care-mi era ºi
profesoarã de fizicã). Am crezut cã am comis vreo trãsnaie,
care trebuie neapãrat mustratã la nivel înalt. Dar nu a fost sã
fie aºa. Doamna directoare m-a dus în sala de festivitãþi, unde
mi-a fãcut cunoºtinþã cu un domn în vârstã, care tocmai în-
cheiase o conferinþã. Am zâmbit, am rostit câteva cuvinte
protocolare, dar privirea mi-a fost atrasã definitiv de o masã
mare pe care se aflau niºte cãrþi groase, cu coperþi albastre.
Doamna directoare tocmai îi spunea acelui domn ceva de ge-
nul: “Vedeþi, Cristi este pasionat de aviaþie, este ºi paraºutist,
dar vrea sã se facã pilot!”. Nu ºtiam ce sã zic, cãrþile acelea
mã fascinau, întrezãream pe ele silueta unui avion cunoscut ºi
drag. Era avionul tãu, frate Vlaicule, cartea aceea groasã era
numai despre tine. Aveam în faþa mea pe autorul cãrþii, dom-
nul ing. Constantin C. Gheorghiu. Sesizând insistenþa cu care
priveam cãtre teancul acela, el s-a dus la masã, a luat o carte,
a scris pe prima paginã o dedicaþie scurtã ºi mi-a înmânat-o
cu o strângere de mânã. Asta a fost tot, dar nici pânã acum nu
am reuºit sã aflu de unde a ºtiut doamna directoare de pasiu-
nea mea pentru aviaþie. În schimb, nu am mai dormit pânã
când nu am citit cartea aceea magicã, pe care acum o am în
faþa mea: Aurel Vlaicu, viaþa ºi opera. (Nu se inventaserã pe
184
atunci titlurile senzaþionale.) Frate Vlaicule, din paginile ei
te-am cunoscut foarte bine. Acum, aceastã carte, ferfeniþitã
de atâta citit, îmi este îndrumãtorul cãtre tine. Te voi desprin-
de de acolo frate, pentru a te trece în povestea mea.
Mai întâi frate, cum erai tu? Tu la 18 ani, iatã ce spunea
Goga: “Totdeauna am simþit o simpatie pentru acest bãiat cu
privire aprinsã, aþintitã departe, oarecum peste capetele noas-
tre... Nu-i înþelegeam rostul tuturor poveºtilor când îmi vor-
bea de magnetism ori de altã problemã tehnicã... Eu habar n-aveam
de toate astea. Dar îmi plãcea liniºtea lui, seninãtatea de vizionar
cu care îºi desfãºura planurile...”. Tot Goga, tot despre tine,
zece ani mai târziu: “Aproape zece ani de când nu ne-am
vãzut. Mã uit la el, îl cercetez cu de-amãnuntul - era tot cel de
atunci. Cu aceeaºi seninãtate copilãreascã, cu vechea strãlu-
cire în ochi, tot aºa glumeþ ºi nevinovat ca odinioarã, cu ace-
laºi aer de nepãsare ºi îndrãznealã. Parcã cei zece ani
trecuserã peste capul lui, fãrã sã lase urme. Era ºi acum uºurel
ºi vesel, ca la vârsta de 18 ani, când visa perpetuum mobi-
le...”. Din nou Goga, despre tine, câteva luni mai târziu, în
trenul în care vã îndreptaþi amândoi spre Bucureºti: “În tot
drumul era cuprins de îngrijiriri ºi cum auzea pe cei din va-
gon vorbind repede ºi fãrã greºuri în româneas-ca lor elegan-
tã, pãrea tot mai dus pe gânduri: «Eu n-o sã le pot spune ni-
mic... Sã le vorbeºti tu! Pe mine sã mã lase-n pace. Mie sã-mi
deie o tablã ºi-o cretã îi noroc bun!»”.
Frate Vlaicule, aºa te vãd ºi eu. Un soi de visãtor tãcut.
Cred cã erai ºi tare timid, exact opusul zburãtorului tipic, care
musai este nonºalant ºi exuberant. ªi ºtiu cã erai timid. Tot
din cartea acea am aflat asta. Iatã ce spunea D.D. Pãtrãºcanu,
relatând întâlnirea ta cu un anume general, de care depindea
împlinirea visului tãu, împlinirea visului nostru:
“- Ce mai vrei domnule? - a întrebat generalul.
- Vreau sã comandaþi motorul.
- Ce motor?
- Pentru aeroplan.
- Cum, îþi trebuie ºi motor? Inginerul n-a rãspuns, dar ti-
mid cum era, s-a simþit vinovat.
- Când ai fost primit în Arsenal - a continuat generalul - ai
spus cã motorul te priveºte pe dumneata.
185
Oamenii ºtiinþei
- N-am spus niciodatã, domnule general.
- Ai spus, domnule! Sã nu vorbeºti...
- Eu n-am parale!...
- Dumneata vrei sã ne înºeli - a strigat generalul - ºi, fãrã
sã mai spuie ceva, a intrat în minister...
Aici a cãutat scrisoarea primului ministru, dar nu se
vorbea nimic despre motor, ci numai despre aeroplan, ºi Vlai-
cu a fost refuzat scurt.”
Din pãcate, frate, aºa este ºi acum cu aceºti birocraþi, timi-
zii nu au cum lupta cu ei. Dar tu erai un timid special, unul
care nu renunþa niciodatã sã lupte pentru dreptul sãu de a face
ca visul sãu sã facã pasul cãtre lumea realã. Ai îndurat multe
umilinþe, ai luptat cu propriile incertitudini pentru a duce la
capãt lucrarea cãreia i te-ai dedicat. În 1910 îi scriai lui Boca,
prietenul tãu apropiat: “ªi eu sunt foarte ocupat cu gândacul
meu, mãi atâta lucrã de se rupe. Sãnãtatea mi-am stricat-o, am
slãbit rãu fiindcã stau cu gândul tot la maºinã. Apoi mã ne-
cãjesc ºi aceia care vor sã facã politicã din aeroplan”. ªi în-
cheiai, în treacãt: “Eu la baluri nu mã duc, nu mai am timp...”.
Nu aveai timp decât pentru gândacul tãu!
ªi a venit ziua miraculoasã, duminicã 30 mai 1910, când
ai scos prima datã avionul la zbor. Un avion pe care nu ºtiai
sã-l pilotezi, îl simþeai doar, din calculele tale. Aºa cã ai rulat
ceva vreme pe câmp, pentru a-i deprinde forþele, pentru a te
împrieteni cu el. Simþeai, frate Vlaicule, cum devin comen-
zile mai rigide atunci când mãreai viteza..., încetul cu încetul
deveneai una cu avionul. ªi te temeai de un singur lucru tu.
Nu cumva sã se strice gândacul! Aºa cã nu ai împins cãtre cer
aeroplanul. Ai amânat bucuria asta pânã pe 3 iunie 1910. La
prima încercare avionul nu a vrut sã se ridice. L-ai adus din
nou la linia de plecare, încercând sã afli pricina. Ce clipe tre-
buie sã fi fost acelea! ªi cât mi-aº fi dorit sã fiu acolo lângã
tine, în trup ºi nu în vis... Ai încercat din nou, tot nu te-ai
ridicat... ºi apoi încã o datã, tot fãrã niciun fel de rezultat.
Zborul a fost amânat pentru a doua zi. Tu trebuia sã gãseºti
cauza eºecului. Frate Vlaicule! O noapte întreagã, singur ºi
învãluit de incertitudini... A doua zi te-ai dus din nou pe câm-
pul de zbor. Venise acolo ºi ceva protipendadã, inclusiv Prin-
186
cipele Carol. Lume bunã, adicã. Veneau ca la un spectacol,
cãci oricum nu ar fi avut ce pierde. Indiferent de rezultat ar fi
putut spune: vedeþi?, eram siguri cã aºa o sã se întâmple! Tu
te-ai urcat în avion, hotãrât sã zbori. Ai încercat de trei ori
fãrã rezultat. Ai mai stricat ºi o roatã. Dezastrul ar fi fost final
pentru oricine. Numai pentru tine, timidul meu frate, nu a fost
aºa. Ai reparat roata ºi ai pornit din nou... ºi de aceastã datã
te-ai înãlþat cãtre ceruri, frate Vlaicule! Tu îmi scriai despre
acele clipe:
“Bucuria cea mare însã am simþit-o când am zburat pentru
prima oarã la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de 4
m. Cu toate acestea nici Alpii nu mi-i imaginam mai înalþi ca
înãlþimea la care mã ridicasem eu. Fiindcã patru metri erau
pentru mine un record formidabil, un record care îmi
consacra maºina. Zburasem. ªi asta era principalul. Mã men-
þineam singur în aer, fãcusem evoluþii neºovãielnice. Publicul
era de faþã ºi mã aplauda cu entuziasm. Iar eu, dupã ce m-am
coborât, eram ca ºi beat de bucuria fãrã margini a izbândei.
Începusem sã mã dau peste cap de fericire. Cei din jurul meu
ziceau cã am înnebunit ºi eram, în adevãr, nebun de entu-
ziasm ºi fericire”. Te-ai dat peste cap, fratele meu ardelean ºi
timid? Câtã bucurie trebuie sã fi fost în tine atunci..., eu o
ºtiu, dar cuvintele, iartã-mã, nu mã mai ajutã.
A urmat, a doua zi, accidentul. O greºealã de pilotaj, ºi
gândacul tãu s-a izbit de pãmânt. Tu nu ai pãþit nimic, dar te
temeai de ce vor spune ziarele, cum vor arunca ele o umbrã
peste vis. Ai reparat avionul, ai învãþat sã-l pilotezi cum se
cuvine. Au venit repede ºi primele succese. Pe 23 august
1910 te-ai luat la întrecere cu Molla ºi cu Bibescu. Aceºtia
aveau avioane aduse de “afarã”, unele dintre cele mai per-
formante aparate de zbor ale vremii. I-ai învins. Apoi, dupã
ce ai finalizat al doilea aeroplan, Vlaicu II, ai participat ºi la
un concurs internaþional. Cel de la Aspen, din iunie 1912.
Aici ai avut de înfruntat pe cei mai buni zburãtori ai vremii.
I-ai înfrânt pe cei mai mulþi dintre ei ºi te-ai clasat nu mai jos
de locul al doilea. Valoarea ta era confirmatã în lume. Frate
Vlaicule, ce fac eu? Mã apuc acum sã îþi înºir succesele?
187
Oamenii ºtiinþei
Încep ºi eu, ca ceilalþi, sã fac pomelnicul faptelor tale? Mã in-
tereseazã mai degrabã ce însemna zborul pentru tine. îmi spu-
neai mie cã: “De altfel este de mirare cum nu înnebuneºte
omul când zboarã” sau “Nu, sufletul omului nu a rãmas încã-
tuºat de pãmânt, când ºtiinþa deschide drumul vãzduhului”. În
altã parte, adãugai: “Fricã? Nu, de asta nu poate fi vorba, cãci
dacã þi-e fricã nu te încurci cu maºini de zburat din capul lo-
cului”. Dar tu, frate, mai ºtiai ceva... “De la furtul lui Pro-
meteu, omul nu a mai încercat o aventurã aºa de primej-
dioasã. ªi, pe cât se pare, ca ºi Prometeu, omul modern va
ispãºi prin picãturi de sânge aceastã nouã tainã furatã Dum-
nezeirii.” ªtiai cã aveai de plãtit preþul. ªi totuºi ai continuat.
Ai vrut sã treci Carpaþii în zbor. ªi pentru prima oara nu ai
mai avut rãbdare. Nu ai aºteptat sã termini cel de-al treilea
avion al tãu. ªi, la 31 august 1913, dupã ce ai trecut de Ploieºti,
te-a chemat la el Pãmântul. Frate Vlaicule..., dragã frate..., iar
am probleme cu vorbele mele. Trebuie sã opresc aici textul
meu. A scris mai frumos despre tine Victor lon Popa.
“Mulþimile îl îndumnezeiau. Încetaserã de mult sã se mai
întrebe dacã ardeleanul zboarã mai repede ºi mai sus decât
ceilalþi aviatori, dacã aeroplanul lui zboarã mai iute ºi mai
vrednic decât al celorlalþi. El avea locul lui. Era «Vlaicu». Iar
«Vlaicu» însemna luptã ºi primejdie, nedreptãþi ºi vrednicie,
puterea rãbdãrii ºi biruinþã. Vlaicu nu mai era un om, era o
poveste. Cu adevãrat, nu mai avea nevoie sã trãiascã omul,
atât de viu îi era numele.”

Astronautul raþional
Dragã prietene, tu te mai afli încã în Universul acesta real.
Cu tine m-aº putea întâlni chiar mâine. Ar fi de ajuns sã sta-
bilesc o întâlnire, apoi sã mã sui în avion pentru a vorbi la ne-
sfârºit cu tine. Visez... Dacã ar fi cu putinþã întâlnirea asta, a
noastrã, eu aº alege sã vorbim noaptea, pe Lunã Plinã. Dar
ºtiu, prietene al meu, cã tu eºti un mut. Urãºti protocolul ºi pe
ziariºti. Au aceºtia din urmã un miros de hãitaºi. Le pasã prea
puþin de tine, cautã numai senzaþionalul în cuvintele tale.
Simplul tãu gest de a bea o canã cu apã, l-ar descrie cu sute
188
de cuvinte. Vor scrie ei, vãzându-te cum bei apa aceea, cum
cã au înþeles ascunzi o tainã pe care te-ai hotãrât sã o duci cu
tine sub pãmânt. Nu sunt eu dintre aceia, dar tu nu ai de unde
ºtii. În schimb eu te ºtiu pe tine. ªtiu cã ai ales singurãtatea,
în locul luminilor reflectoarelor. Dar tu ai stat de vorbã cu
Oriana Fallaci, sora mea, înainte de a pleca spre Lunã. ªi ea
a scris o carte minunatã despre voi, cei ce vã pregãteaþi sã
mergeþi pe Lunã, este vorba despre “Dacã Soarele moare”.
Era sarcinã de serviciu pentru tine acel interviu.
Îþi spunea Oriana: “Cred cã aþi fost în al nouãlea cer când
aþi devenit astronaut”.
Tu: “Nu prea ºtiu. Sã mã gândesc...”.
Ea: “Nu v-aþi gândit încã la asta?!?”.
Tu: “Pentru mine nu a fost decât o simplã mutare dintr-un
birou în altul. Eram într-un birou ºi m-au trimis în ãsta. Ei, da,
cred cã mi-a fãcut plãcere. Oricând îþi place sã te ºtii avansat.
Singura mea ambiþie este sã contribui la reuºita acestui
program. Nu sunt un romantic”.
Chiar aºa? Bunul meu prieten, chiar aºa? Tot sarcinã de
serviciu a fost ºi aceea de a îþi lua brevetul de planorist la numai
16 ani? Zborurile acelea, din adolescenþa ta, nu au pus pe tine
nici mãcar puf de romantism? Mã îndoiesc, dragã prietene. Dar
sã continui cu interviul pe care þi l-a smuls sora mea.
Zice ea: “De aceea nu aveþi gustul aventurii”.
Tu rãspunzi: “O, Doamne! Urãsc pericolul, mai ales dacã
este inutil, ºi pericolul este latura cea mai enervantã a
meseriei noastre. Cum se poate transforma în aventurã o
realizare absolut normalã a tehnologiei? ªi de ce sã îþi riºti
viaþa pilotând o navã cosmicã? E tot atât de ilogic pe cât îþi
riºti viaþa folosind mixerul electric pentru o bãuturã frappe.
Cum nu-i deloc periculos sã-þi faci o bãuturã frappe, tot astfel
nu-i deloc periculos sã pilotezi o navã cosmicã. O datã
aplicatã regula asta, cade ºi ideea cu aventura, cu gustul de a
merge sus numai pentru a merge...”.
Dragã prietene, cum banalizezi tu toatã aceastã aventurã, în
care ai purtat o omenire întreagã! Dar zãu, mi-ai dat o idee...,
189
Oamenii ºtiinþei
o disertaþie despre legãtura dintre mixer ºi nava cosmicã...,
am sã las asta pentru mai târziu. Acum sã mã întorc la ce îi
spuneai surorii mele, Oriana.
Tu, vorbind despre pericol ºi despre posibilitatea de a nu
fi primul pe Lunã: “... Vedeþi, nu-i înþeleg pe aceia care tot
sperã sã fie primii. Astea sunt prostii, copilãrii, reminiscenþe
romantice, nedemne de epoca raþionalã în care trãim. ªi apoi,
este exclus cã aº accepta sã merg sus, bãnuind cã nu m-aº mai
întoarce, în afarã de cazul când n-ar fi indispensabil din punct
de vedere tehnic. Vreau sã spun cã este riscant sã încerci un
reactor, dar acest lucru este indispensabil din punct de vedere
tehnic. A muri în spaþiu sau pe Lunã nu este indispensabil din
punct de vedere tehnic ºi, ca atare, între a muri încercând un
reactor ºi a muri pe Lunã eu aleg prima variantã. Dumnea-
voastrã nu?”.
Oriana: “Eu nu. În faþa unei astfel de dileme, aº alege
imediat moartea pe Lunã. Cel puþin, vãd Luna”.
Tu: “Copilãrii, prostii. Sã mori pe Lunã! Ca sã vezi Luna.
Dacã ar fi sã stai un an, doi..., poate, nu ºtiu. Nu, nu, ºi aºa ar
fi un preþ prea mare, pentru cã este iraþional. Oh, de-am reuºi
mãcar sã alungãm surlele ºi trâmbiþele.”.
Raþionalul meu prieten! Tu nu ºtii, dar eu am o micã poe-
zie de-a ta. Una adresatã unui grup de copii, la cea de-a noua
aniversare a cãlãtoriei tale.
“Cu nouã veri în urmã, am plecat într-o vizitã,
Pentru a afla dacã Luna este o roatã de caºcaval.
Când am ajuns acolo, oamenii de pe Pãmânt m-au
întrebat: «Aºa este?»
Le-am rãspuns: «Nu-i caºcaval, nu-s albine, nu-s
copaci.»”
Atâta le-ai scris. Acelor copii, cred eu, le-ai dat ºtiinþã. Aº
fi preferat sã le dai puterea viselor, cãci tu ai trãit cam tot ce
poate visa un pãmântean.
Te-ai nãscut în 1930, pe 5 august, în statul Ohio, într-o lo-
calitate cu nume imposibil: Wapakoneta. Dupã ce ai terminat
colegiul, ai primit o bursã a Marinei, pentru a studia ingineria
190
aerospaþialã, la Universitatea Purdue. Studiile acestea le-ai
început frumos de tot, dar a trebuit sã le întrerupi, din pricinã
cã patria te-a chemat sub arme. Ai plecat la rãzboi, dragã
prietene, undeva în Coreea, pe cerul cãreia ai purtat 78 de mi-
siuni de luptã, între 1950 ºi 1952. Ai luat ºi trei medalii, semn
al vitejiei tale (una raþionalã, desigur). Apoi, dragã prietene,
te-ai întors la facultate, un student bãtrân printre colegii tãi,
care nu simþiserã mirosul aspru al rãzboiului. Dupã ce ai ter-
minat facultatea te-ai angajat ca pilot de încercare ºi inginer
la baza Edwards. Era (cred cã mai este ºi acum) un loc de vis
acolo, mai ales pentru tine, dragul meu prieten raþional. Chiar
tu spuneai despre acele zile cã “au fost cea mai fascinantã pe-
rioadã” din viaþa ta. Aveai de încercat pãsãri metalice nemai-
vãzute, despre care doar se bãnuia cã pot zbura. Perioada
aceea a culminat cu zborurile la bordul avionului X-15, ale
cãrui performanþe nici astãzi nu-s egalate.
Dar s-a întâmplat cã acolo, cel puþin de douã ori, ai fost la
marginea vieþii. Odatã, pe vremea când erai copilot pe unul
dintre acele B29, care purtau cãtre înãlþimi primele avioane
supersonice. De-odatã s-a oprit motorul patru, apoi cel cu
numãrul trei, s-a produs ºi o explozie, una dintre elice s-a
rupt, perforând fuselajul ºi forfecând niºte cabluri de control.
Situaþie fãrã de ieºire... Tu, împreunã cu comandantul avio-
nului, te-ai descurcat cumva ºi v-aþi întors cu bine pe pãmânt.
Apoi ai mai avut un incident la o aterizare cu avionul acela
minunat, X-15. ªi atunci ai reuºit sã scapi fãrã vreo zgâ-
rieturã. Dar puteai sã mori. Dar puteai sã te lecuieºti sã tot în-
cerci avioane nemaivãzute. Tu nu te-ai lecuit, dragã prietene,
nu era deloc raþional sã te lecuieºti.
În 1962 ai candidat pentru al doilea grup de astronauþi ai
NASA. Ai fost ales, împreunã cu foarte puþini fericiþi, dintre
300 de candidaþi. Dupã antrenamente riguroase ai plecat în
cosmos, pentru a pregãti paºii omului pe Lunã. Nu ºtiai cã tu
vei fi primul care va deschide drumul... nu ºtiai, nu sperai...,
iartã-mã, dragã prietene, dar nu era raþional sã speri. Ai zburat
în martie 1966 cu Gemini 8, împreunã cu David Scott (acela
cu care m-am întâlnit eu acum un an). ªi iar ai fost pe mar-
191
Oamenii ºtiinþei
ginea vieþii. Dupã ce v-aþi cuplat cu racheta Agena, capsula
voastrã a luat-o razna ºi a început sã facã tumbe. Vã roteaþi cu
o turã pe secundã, iar cei de la sol credeau cã nu o sã rezistaþi,
cã organismul vostru va ceda. În timpul ãsta tu i-ai spus, calm
ºi raþional, lui Scott cã îþi sar ochii din orbite! Nu ºtiu cum
poate asta sã sune calm, dar aºa era tonul vocii tale, acolo în
înaltul cerului. Ai luat decizia bunã, te-ai decuplat de Agena,
ai trecut pe comandã manualã ºi ai amerizat. Doi ani mai târ-
ziu fãceai zboruri cu un soi de copie a modulului lunar. învã-
þai deja sã ajungi pe Lunã... Maºinãria aceea s-a stricat ºi s-a
îndreptat furioasã cãtre pãmânt. Asta se întâmpla la o al-
titudine de 60 m. Tu, calm, te-ai catapultat ºi ai scãpat cu bi-
ne. Am vãzut secvenþele acestea la televizor, le-am vãzut ºi
atunci, le-am vãzut ºi de curând. Mirarea mea a rãmas ace-
eaºi. Cum ai putut sã acþionezi corect, când aveai la dispoziþie
mai puþin de o secundã?! Spune-mi, dragã prietene...
Toate aceste întâmplãri au fãcut din tine alegerea fireascã
pentru Apollo 11. Prin anii 1970 se spunea cã erai uns cu mult
noroc, de aceea ai fost tu cel preferat. ªtim amândoi ce era
acest noroc al tãu. Eu îl numesc sânge rece. Dar tot ai avut
niºte probleme. Deºi tu erai comandantul misiunii, s-a propus
la un moment dat ca Aldrin sã fie cel ce va pune primul bo-
cancul pe Lunã. Au fost multe discuþii în acest sens. Pânã la
urmã a decis, normal, raþiunea. Eraþi doi pãmânteni îmbrãcaþi
în costume de cosmonaut, în spaþiul acela, teribil de strâmt,
din modulul lunar. Iar uºa se afla în dreptul tãu. Nu avea cum
sã iasã Aldrin cel dintâi, ar fi trebuit sã se reproiecteze mo-
dulul, sau sã vã schimbaþi atribuþiunile, ori ambele variante
erau imposibile. ªi mai ºtiu, dragã prietene, cã erai tare dur la
antrenamente, tu, civilul, scoteai untul din militarii din
echipajul tãu. Voiai ca totul sã meargã cãtre perfecþiune. Aºa
eºti tu. Deºi... tu, primul om pe Lunã, ai spus cã “piloþii nu se
bucurã atunci când merg pe jos. Lor le place sã zboare”. Sim-
plu spus, numai cã tu nu mergeai pe jos, când pãºeai pe Lunã.
Zburai deasupra capetelor noastre, cel puþin asta-mi spune
mie raþiunea.
192
Am citit cu atenþie comunicaþiile tale cu baza, am vãzut,
secundã cu secundã, ce-ai spus, tu ºi ceilalþi prieteni ai mei,
Aldrin ºi Collins. Mã emoþioneazã acele discuþii ori de câte
ori le citesc. Am ºi comunicaþiile cu solulul. Tu ºi cu Aldrin
eraþi Vulturul (Eagle).
Eagle: 540 picioare, jos cu 30 (picioare pe secundã)..., jos
cu 15... 400 picioare, jos cu 9... înainte... 350 picioare, jos cu
4... 300 picioare, jos 3,5... 47 înainte... 1,5 jos... 13 înainte...
111 înainte? Coborâm frumos... 200 picioare, jos cu 4,5... jos
cu 5,5... 5%... 75 picioare... 6 înainte... s-au aprins becurile
(se semnaliza cã în rezervoare a rãmas puþin combustibil
n.r.)... jos cu 2,5... 40 picioare? Jos cu 2,5, se ridicã praful...
30 de picioare, jos cu 2,5... vãd umbra... 4 înainte... 4
înainte... ne deplasãm uºor spre dreapta... O.K.
Eagle: Luminile de contact! O.K. stop motor... decuplez
comanda motorului de coborâre...
Houston: Vã auzim, Eagle.
Eagle: Houston, aici este Tranquility Base. Eagle a
aselenizat!
Houston: Recepþionat Tranquility. Confirmãm cã sunteþi
pe sol. Sã ºtiþi cã aici o sumedenie de bãieþi deveniserã al-
baºtri. Acum respirãm din nou. Vã mulþumim foarte mult!
Mai departe Eagle devine Baza Tranquility.
Tranquility: Vã mulþumim... Ni s-a pãrut foarte lungã par-
tea finalã. Pilotul automat pentru aselenizare ne îndrepta cãtre
un crater cam cât un teren de fotbal, cu mulþi bolovani ºi pi-
etre mai mici, care erau rãspândiþi pânã la o distanþã de unu
sau douã diametre. A trebuit sã preluãm comanda ºi sã
zburãm manual deasupra acestor roci, pentru a gãsi o zonã
acceptabilã pentru aselenizare.
Houston: Recepþionat. Este minunat de aici Tranquility.
Terminat.
Tranquility: Ar trebui sã vã dãm detalii despre ceea ce ne
înconjoarã. Pare o adevãratã adunãturã de contururi, unghiuri,
granularitãþi, avem o mare varietate de roci.
193
Oamenii ºtiinþei
Houston: Recepþionat Tranquility. Sã ºtiþi cã aici sunt
multe feþe zâmbitoare, la fel ºi în restul lumii.
Tranquility: Aici sunt încã douã.
Columbia: ªi sã nu o uitaþi pe cea din modulul de
comandã! (Este vorba despre Michael Collins, cel rãmas pe
orbita lunarã.)
Dar sã continui cu ceea ce ºtiu. Uite, spuneai undeva cã:
“aselenizarea nu a fost nici pe departe o treabã uºoarã. Calcu-
latorul de bord, exact ca orice maºinã, a gãsit de cuviinþã sã o
ia razna, exact în cele mai dificile faze ale coborârii. Se aprin-
seserã beculeþele de semnalizare a avariilor, întocmai ca un
brad de Crãciun!”. Prietenul Aldrin chiar a zis mai târziu:
“eram aproape sã intrãm în panicã”. Asta înseamnã cã proble-
mele chiar erau grave, cel puþin aºa arãta maºinãria aia
exactã. Asta este o poveste întreagã, pe care poate o voi spune
cândva. Pe la 1.000 m aþi preluat voi o parte dintre sarcinile
calculatorului. Dar privind pe geam aþi descoperit cã sistemul
automat de dirijiare vã duce cãtre o zonã prea accidentatã.
Decizia voastrã a fost rapidã ºi decisivã, aþi preluat complet
controlul zborului ºi aþi cãutat o zonã mai netedã. Aþi
aselenizat când în rezervor abia mai rãmãsese combustibil
pentru câteva zeci de secunde de zbor. Erai vesel când ne spu-
neai: “Tranquility Base here. The Eagle has landed”! Normal
ar fi trebuit sã dormiþi, mai înainte de a ieºi pe Lunã. Dar tu
þi-ai trãdat raþiunea... ºi i-ai convins pe cei de la sol sã ieºiþi
afarã cât mai repede. A urmat apoi primul tãu pas, acolo pe
astrul nopþii. Ai spus vorbele acelea nemuritoare, pe care le
învãþaseºi pe de rost încã de acasã: “one small step for man,
one giant leap for mankind”, deºi, se pare cã, de fapt, ai spus
“one small step for a man, one giant leap for mankind”. Dis-
puta asupra acestui “a” se întinde pânã în zilele de astãzi...
Dragã prietene, dupã zbor te-ai retras. Nu ai mai vrut sã se
mai ºtie de tine. Acum ºtiu cã ai o fermã într-un loc mai izo-
lat. Eu cred cã ai nevoie de liniºte. Eu cred cã dupã Lunã, abia
atunci ai început sã visezi. ªtii? Eu chiar cred cã visele noas-
tre te-au dus pe Lunã, iar acum tu te simþi dator sã le trãieºti,
la rândul tãu.
194
ªi vreau sã o mai citez încã o datã pe sora mea Oriana, iatã
ce spunea ea despre voi... citeºte cu mare atenþie aceste cu-
vinte ale ei, pe care ea le-a gândit dupã ce v-a cunoscut pe
voi, oamenii spaþiului. “Raiul nu existã, iadul nu existã, mi-
lostenia nu existã, dar viaþa continuã sã existe, chiar dacã un co-
pac moare, dacã un om moare, dacã un Soare moare. Crede-ne
ºi tu, tatã, crede împreunã cu mine. Nu mã lãsa sã cred numai
eu, alãturi de ei. M-au convins, m-au convertit, m-am raliat lor:
ºi-mi produc atâta teamã, tatã. Pentru cã raþiunea este de partea
lor. ªi raþiunea produce întotdeauna teamã.”

Omul ºi zborul
Nu am vrut sã scriu despre Vuia. Îmi este cumplit de
greu sã scriu despre fraþii mei. Îmi este greu sã scriu
despre ei cu acele cuvinte riguroase care relateazã, fãrã
pic de inimã, viaþa ºi faptele lor. Iar Traian Vuia este
unul dintre fraþii mei. Este omul care, dincolo de
performanþele tehnice, a fost cel care a dat un nou sens
unui vis: zborul.
Aº putea spune cã Vuia s-a nãscut în ziua de 7 august 1872
în Surducul Mic (acum Traian Vuia), un sãtuc din Banat. Aº
mai putea adãuga cã a început prin a studia ingineria în Bu-
dapesta, dar nu îºi finalizeazã studiile politehnice. Urmeazã
apoi dreptul, tot în Budapesta, ºi obþine titlul de doctor în
1901, dupã care, în 1902 pleacã la Paris. În februarie 1903
depune la Academia Francezã faimosul sãu memoriu asupra
“aeroplanului automobil”. Memoriul a fost respins de cãtre
academicieni, care erau incapabili sã vadã dincolo de teh-
nologia zilei. Vuia nu renunþã ºi, pe 15 mai, înregistreazã la
Oficiul de Patente maºina sa de zburat. Obþine patentul cu
numãrul 332106. Urmeazã apoi aventura tehnologicã, con-
struirea avionului Vuia 1, cu care zboarã în ziua de 18 martie
1906. Vuia 1 efectueazã noi zboruri în 24 iunie, 12 ºi 19 au-
gust 1906. ªi aºa mai departe. Dar aceste cuvinte nu îl pot cu-
prinde pe Vuia. În ele îl gãsim pe cel din arhive. Iar Vuia este
dincolo de dosare. Iatã ce spunea Vuia despre întâmplarea din
18 martie 1906.
195
Oamenii ºtiinþei
“Zi frumoasã de primãvarã, cer senin, albastru. Puþin vânt
din nord-est la stânga pilotului. Aparatul a fost împins de la
hangar la ºoseaua care duce de la Montesson la Sena. Cã-
zanul a fost aprins pe la orele 3 ºi dupã 5 minute pilotul ºi-a
ocupat locul þinând mâna stângã pe volanul de direcþie ºi cu
cea dreaptã vana gazului CO2 în motor; aparatul s-a pus, fãrã
zgomot, în miºcare, accelerând viteza de înaintare. Pilotul
lasã cu mâna dreaptã vana ºi ia maneta de expansiune a ga-
zului în motor. Maºina continuã sã accelereze ºi dupã un
parcurs de 50 metri pierde contactul cu pãmântul, fãrã ca pi-
lotul sã-ºi dea seama de momentul decolãrii. Supleþea maºinii
cu vapori s-a arãtat în toatã eleganþa ei. În acest rãstimp
maneta de expansiune lunecã pe sectorul ei ºi ajunge la punc-
tul mort. Motorul se opreºte brusc, elicea este calatã ºi vântul
lateral suflã maºina la dreapta contra unui arbore, oca-
zioneazã stricãciuni la aripa din dreapta ºi la elice. Maºina ca-
de, reia contactul cu solul. Aparatul se ridicase la circa un
metru înãlþime ºi a parcurs 12 metri în aer.”
Aºa povestea fratele acesta al meu. Ar fi putut sã facã o re-
latare plinã de emfazã, plinã de vorbe mari. În fond era pri-
mul om al Pãmântului care zbura fãrã niciun fel de ajutor din
exterior. Dar nu, el preferã sã vorbeascã rece, inginereºte.
Vuia era un om modest, lipsit de capacitatea de a se autori-
dica în slãvi. El declanºa o revoluþie, era conºtient de asta.
Dar voia sã lase numai faptele sã vorbeascã pentru el. De
aceea îl iubesc pe Traian Vuia, fratele meu din cer. Poate cã
modestia lui era exageratã, poate cã modestia lui era sã îl lase
pradã uitãrii. Sã nu uitãm cã la zborul lui nu au fost chemaþi
ziariºtii, care ar fi putut sã îi poarte numele cãtre slavã. Sã nu
uitãm cã Santos Dumont, brazilianul cel bogat, a repetat per-
formanþa fratelui Vuia abia în octombrie 1906. Iar el, brazi-
lianul, este citat ca fiind cel ce primul s-a ridicat de la sol cu
mijloace proprii. ªi asta numai pentru cã Dumont, om de lu-
me, a reuºit sã invite la test o armatã de jurnaliºti. Santos Du-
mont se pricepea la “relaþii publice”. Vuia era prea modest,
prea tãcut, prea retras în visul lui, pentru a face din zbor un
spectacol mediatic. Vuia, acest frate al meu, avea acea capa-
196
citate rar întâlnitã la oameni, capacitatea de a vedea viitorul,
pentru ca apoi sã încerce sã îl aducã repede în prezent. Visa
Vuia la elicoptere, a ºi construit el câteva. Dar era cu mult
înaintea vremii lui. Iatã ce scria în 1943.
“Sã notãm în treacãt cã aviaþia actualã nu este încã o operã
desãvârºitã. Avionul, din considerentele expuse mai jos, nu
ne dã încã navigaþia aerianã propriu-zisã. Avionul, prin solu-
þia «aeroplan», este o etapã. Zborul omenesc nu atinge perfec-
þiunea pãsãrilor sau a insectelor. Pionierii aviaþiei ºtiu cã so-
luþia zborului prin «aeroplan» este o soluþie analiticã. În avi-
on zborul se obþine prin douã organe distincte: sustentaþia
prin planuri înclinate având o vitezã, pe care i-o dã rotaþia eli-
cei. La pasãre zborul este rezolvat pe cale sinteticã. Miºcarea
aripei dã paserii sustentaþia ºi propulsiunea. La avion dominã
principiul «pas de vitesse, pas de vol». La paseri viteza nu
este o condiþie vitalã a zborului. Aeroplanul este cunoscut de
mult. George Cagley i-a determinat toate organele, dar stadiul
tehnicei nu-i dãdu-se încã viaþa, adecã viteza, elementul vital
al zborului în soluþia «aeroplan». Se ºtie însã cã s-au fãcut
cercetãri, eforturi ºi încercãri în direcþia unei soluþii a
zborului omenesc sintetic: ortopter, ornitopter, elicopter etc.
Viitorul va arãta piedicile care s-au opus pânã azi acestor so-
luþii sintetice.”
Sã construieºti ºi sã zbori cu primul avion al lumii, dar sã visezi
la lucruri dincolo de el... iatã ce îl caracteriza pe fratele meu.
De fapt, destinul lui Vuia a fost acesta: sã fie mereu cu un
pas înaintea lumii. El a încercat mereu sã ducã omenirea în-
spre depãºirea de limite. ªi a reuºit. Dar ne este atât de greu
sã mãsurãm preþul plãtit, sã înþelegem singurãtatea omului ce
construia viitorul... Dar dacã mã întreabã cineva despre Vuia,
eu mã mulþumesc sã zâmbesc. Un anume zâmbet... Vuia, cu
siguranþã, nu a fost un om. El a fost însuºi zborul.

197
ªtiinþã ºi adevãr
4
Vãzut la tv
Într-una dintre serile trecute uitându-mã eu la tele-
vizor, pe unul dintre canalele postului public, am aflat o
emisiune foarte interesantã: o emisiune de ºtiri. Deºi tim-
pul meu disponibil este redus la un minimum ce tinde
veºnic cãtre un zero absolut, mi-am lãsat treburile pentru
cã ce vedeam acolo îmi atrãgea atenþia.
ªi a venit o clipã... Pe ecran au apãrut un domn din Franþa
ºi o doamnã de la noi, plus, desigur, frumoasa moderatoare a
emisiunii. Domnul din Franþa este un mare specialist în astro-
logie, ni se spune. ªi ni se mai spune cã dumnealui este unul
dintre acei astrologi recunoscuþi pe plan mondial, cu mai
multe cãrþi publicate. Timp de câteva minute bune s-a vorbit
despre astrologie. Iar domnul din Franþa este un astrolog
mare. Faptul cã este ºi un erudit medievist ni se comunicã
dintru început, dar mai apoi rãmâne numai astrologia. Dom-
nul din Franþa este capabil sã explice, prin prisma astrologiei,
de ce s-a întâmplat cutare lucru. Altfel spus, domnul din
Franþa este capabil sã facã prognoze pentru trecut! Am fost
profund impresionat. Oamenii din studioul unuia dintre cana-
lele televiziunii publice discutau la un mare nivel intelectual.
Cuvinte, sintagme, concepte, totul sugera o solidã capacitate
de a mânui cuvintele. Singura problemã era cea legatã de ade-
vãr. Acolo, în emisiune, nimeni nu punea la îndoialã nimic.
199
ªtiinþã ºi adevãr
Astrologia, aºa cum îi stã ei bine în mass media româneascã,
este o ºtiinþã adevãratã, una veche de mii de ani. Domnul din
studio avea capacitatea “ca prin calcule, prin interpretarea
hãrþilor astrologice” sã spunã “despre lucruri care s-au do-
vedit cã s-au întâmplat”. A scris domnia sa ºi douã cãrþi des-
pre astrologie. Unele care se ocupã nu de destine individuale,
ci despre felul în care astrele influenþeazã soarta naþiunilor. ªi
ce ne spune domnul din Franþa? Ne spune cã astrologia este
un soi de mijloc de navigaþie. “Astrologia nu este decât o bu-
solã care îþi permite sã navighezi în funcþie de busolã.” Te
ajutã sã ºtii dacã o perioadã este favorabilã, iar dacã perioada
este mai puþin favorabilã te ajutã sã te pregãteºti cum se
cuvine. Aº fi sperat sã ni se arate ceva dovezi în acest sens.
Adicã în ce fel poziþia unor astre pe cer creeazã condiþii fa-
vorabile sau mai puþin favorabile. Ni s-a servit obiºnuitul text
cu armonia “care existã în Cosmos, între marele Cosmos, în-
tre stele, ºi mai ales dintre Sistemul Solar, în care locuim, ºi
propriile vieþi, ºi propriile noastre existenþe, fie cã este vorba
de planul individul, fie cã este vorba de un plan colectiv.”
Clar? Vã spuneam eu, se rosteau cuvinte meºteºugite. ªi tot
eu vã spuneam cã existã o problemã legatã de adevãr. Unde
este adevãrul astrologiei? Permiteþi-mi o micã digresiune.
Este foarte la modã astrologia în zilele noastre... faþã de ea,
vorba unui mare astronom din veacurile trecute, astronomia
este cu adevãrat o rudã sãracã. Oricum aceastã sorã sãracã nu
apare decât arareori în media româneascã. Am mai spus-o noi
ºi cu altã ocazie, astrologia este consideratã, în opinia adepþi-
lor sãi, drept o ºtiinþã. În ceea ce ne priveºte nici mãcar nu are
importanþã de este sau nu este. Avem o altã problemã: ea ne
poate oferi vreo informaþie despre evoluþia unui om? (Nu fo-
losesc cuvântul destin, pentru a nu o limita, pentru a o lãsa sã
zburde pe oriunde ºi-ar dori astrologul.) Nu reuºesc sã înþeleg
de ce nu se cautã dovezi în acest sens. Ne stau la dispoziþie
douã metode destul de puternice. Aº începe cu niºte teste
complexe, prin care sã se poatã mãsura (dacã putem spune
aºa) caracteristicile pe care le poate prognoza astrologia. Am
aplica aceste teste la un numãr mare de persoane, iar rezul-
tatele obþinute le-am da astrologilor cerându-le sã ne spunã,
200
mãcar aproximativ, în ce zodie sunt cei chestionaþi. Nu am
avea nevoie de o concordanþã absolutã ci, mãcar, de una care
sã iasã din cadrul simplei întâmplãri. Pentru cea de-a doua
metodã pe care o propunem nici mãcar nu ar fi nevoie de as-
trologi. Ar fi suficientã o bazã de date care sã conþinã grupe
de oameni nãscuþi în acelaºi loc, la aceeaºi orã (totul cu o cât
mai micã marjã de aproximaþie). Dupã care nu avem nimic
altceva de fãcut decât sã verificãm dacã existã, între cei nãs-
cuþi în acelaºi loc la aceeaºi orã ºi în aceaºi zi, elemente de
concordanþã, din acelea pe care le care le sugereazã astro-
logia. Formalismul matematic în domeniul statisticii este cât
se poate de bine pus la punct, iar concluziile ar fi certe. Aþi
auzit cumva de vreo tentativã în acest sens? ºtiþi cumva sã
existe vreo confirmare experimentalã, în sensul celor spuse
mai sus, a astrologiei? "Doamne fereºte, vor spune astrologii,
nici nu avem nevoie de aºa ceva. Astrologia este veche de mii
de ani, deci este o ºtiinþã, deci comunicã adevãruri!"
Îndrãznesc acum sã spun cã astrologia ºi adevãrul sunt do-
uã domenii care nu se intersecteazã în niciun fel. Dar mã tot
întrebam, urmãrind ºi alte emisiuni de ºtiri ale acelui post pu-
blic: unde sunt subiectele legate de ºtiinþã? Mãcar acolo, stre-
curate în grabã, câte ceva dintre extraordinarele întâmplãri
din ºtiinþã? Mai nimic. Mi-am amintit atunci cã am discutat
cu unul dintre responsabilii uneia dintre televiziunile comer-
ciale. Îl întrebasem de ce simte nevoia sã aibã o emisiune de
astrologie ºi nu una de astronomie. Mi-a rãspuns cã nici nu
îmi pot imagina ce mare audienþã are emisiunea cu pricina.
Un motiv plauzibil pentru o televiziune comercialã, care, la
noi, vâneazã - cu orice preþ - audienþa. Trãiascã audienþa!
Ea trebuie sã primeascã nu adevãruri, ci numai ce doreºte ea
sã audã. Sã fie acesta un motiv acceptabil pentru o televiziune
publicã? Oare nu cumva acolo are trebui sã existe alte cri-
terii? Oare ºtiinþa nu mai are niciun rost în lumea asta, a noas-
trã? Nu ne ajutã ele sã ne apropiem de adevãr? Altfel spus,
adevãrul ºtiinþei nu mai trebuie sã conteze?
De ce scriu aceste rânduri, de ce abordez o temã, care uno-
ra ar putea sã parã minorã? Am mai spus-o. O fac pentru cã
mã tem. Îmi este de-a dreptul fricã. Încet, încet, vom deveni
201
ªtiinþã ºi adevãr
un popor din acela zâmbitor, gata sã ia de bun orice se spune
la televizor. Mânuitori abili de telecomenzi, dar lipsiþi de un
minimum de capacitate de a separa adevãrul de minciunã.
Gândirea criticã, redusã la un minimum absolut, acceptã orice.
Nu mã credeþi? Atunci sã vã mai spun cã, în urmã cu vreo doi
ani, tot pe televiziunea publicã, în perioada tranzitului lui Ve-
nus, în loc sã se vorbeascã despre acest fenomen rar, s-a gãsit
de cuviinþã sã ni se vorbeascã despre efectele astrologice ale
spectacolului ceresc. Erau în studio ºi doi veritabili oameni
de ºtiinþã, dar nu prea au putut vorbi... probabil pentru cã ar
fi scãzut audienþa. ªi vã rog sã constataþi ce se întâmplã
acum. Aþi vãzut (de data aceasta pe televiziunile comerciale)
pe acea doamnã care s-a ridicat la Rai ºi a revenit pe Pãmânt
pentru a ne oferi relatãri de acolo? Sau pe acei domni care ne
tot anunþã cutremure catastrofale? Unul dintre ei se uitã la
niºte particule care plutesc într-un lichid, iar celãlalt se uitã la
vedeniile proprii, îi ºtiþi? Au scos oameni din casã cu “previ-
ziunile” lor. Sunt bine cunoscuþi pe plan naþional, în schimb
Preºedintele Academiei este un anonim pentru mulþi dintre
români. Sã nu fie acesta un motiv de teamã? Atunci, aþi auzit
de acel domn care de vreo doi ani tot anunþã rãzboiul me-
teorologic împotriva României? Elucubraþii pe bandã rulantã,
enunþate cu toatã seninãtatea de acel “expert”, de cãtre acel
“savant”. Pentru el nu conteazã ce spune Administraþia Na-
þionalã de Meteorologie. Nu conteazã în niciun fel. El propu-
ne sã analizãm apa de ploaie. Dar sã vedem comunicatul dat
de ANM în 28.06.2006.

Comunicat de Presã al ANM R.A. privind ipoteza


“rãzboiului meteorologic”
Având în vedere informaþiile vehiculate atât în mass me-
dia, cât ºi în Parlamentul României privind ipoteza unui
“rãzboi meteorologic”, Administraþia Naþionalã de Meteoro-
logie R.A. (ANM) precizeazã:
Ca urmare a investiþiilor financiare considerabile fãcute
de Guvernul României în domeniul meteorologiei naþionale
în ultimii ani, ANM dispune de tehnologia necesarã supra-
202
vegherii evoluþiei atmosferei pentru întregul spaþiu european,
cu detalii la nivelul României. Astfel, pe baza imaginilor sa-
telitare recepþionate de la satelitul european METEOSAT 8,
a datelor furnizate de reþeaua de radare meteorologice de tip
Doppler, a observaþiilor efectuate la staþiile meteorologice
din þarã ºi din Europa, evoluþia atmosferei este monitorizatã
permanent de cãtre specialiºtii din ANM.
În plus, pe baza modelelor numerice de prognozã a vremii
utilizate în cadrul ANM, evoluþia fenomenelor meteorologice
la nivelul României poate fi anticipatã rezonabil pânã la
cinci-ºapte zile. Aceste modele, pentru a fi capabile sã fur-
nizeze prognoze ale vremii, sunt iniþializate cu date atmo-
sferice reale mãsurate în diverse locuri ºi dau o imagine glo-
balã sau regionalã a stãrii atmosferei la anumite momente de
timp. Astfel, se poate prognoza cu câteva zile în avans posi-
bilitatea apariþiei fenomenelor meteorologice periculoase.
S-ar putea admite ipoteza “rãzboiului meteorologic” în
condiþiile în care, de exemplu, modelele numerice ar indica
pentru un interval de timp vreme însoritã, iar în realitate în
acea perioadã ar ploua torenþial [sublinierea noastrã]. Acest
lucru nu s-a întâmplat niciodatã pe teritoriul României. Plo-
ile intense din ultimii ani au fost anticipate de majoritatea
modelelor atmosferice.
Pentru a se produce ploi intense sunt necesare douã con-
diþii, ºi anume: sã fie multã umezealã în atmosferã ºi sã existe
nuclee pe care vaporii de apã sã condenseze pentru a forma
picãturile de ploaie. Umezeala excesivã din atmosferã nu se
poate explica decât prin cauze naturale, determinate de
circuitul apei în naturã ºi de creºterea temperaturii medii a
aerului. Nu se poate imagina cã la scarã regionalã
[sublinierea noastrã], în mod artificial, umezeala sã fie gene-
ratã sau “dirijatã” dintr-o zonã în alta. Dacã s-ar fi putut
crea astfel de condiþii, în Sahara ar fi fost posibil sã fie gene-
rate ploi artificiale. Concentraþia nucleelor de condensare
poate fi mãritã datoritã poluãrii atmosferei sau eventual a
unor factori artificiali, dar numai pe zone restrânse [subli-
nierea noastrã], de câþiva kilometri. Producerea sistematicã
203
ªtiinþã ºi adevãr
de umezealã ºi de nuclee de condensare, în mod artificial,
într-o anumitã zonã extinsã de pe glob nu ar putea sã rãmânã
nedetectatã cu tehnologia modernã, existentã, de sondare a
atmosferei pe glob.
Pe baza datelor meteorologice menþionate anterior, spe-
cialiºtii din ANM au anticipat evoluþia atmosferei emiþând de
fiecare datã atenþionãri ºi avertizãri meteorologice de feno-
mene severe pentru diferite regiuni ale României.
De asemenea, subliniem cã fenomenele meteorologice ex-
treme produse în România nu ar fi putut fi prognozate dacã
ipoteza unui “rãzboi meteorologic” ar fi fost realã.
Din toate cele menþionate considerãm cã din punct de
vedere ºtiinþific este nejustificatã temerea cã România ar fi vic-
tima unui “rãzboi meteorologic”. Noþiunea de “rãzboi me-
teorologic” este o ipotezã pe care o poate lansa doar un ne-
specialist în domeniu. De altfel, chiar în aceste zile când în
România este Soare, în þãri din Europa precum Germania, Ita-
lia sau Austria plouã abundent, fãrã ca cineva din aceste þãri
sã considere cã ar fi victime ale unui “rãzboi meteorologic”.

Apropo... aþi citit sau aþi auzit despre acest comunicat al


ANM? Sunt aproape sigur cã nu aþi aflat de el. Nu a fost un
comunicat pe placul mass media. Nu se aflã în textul de mai
sus nicio catastrofã, niciun mister, nimic supranatural...
Pe de altã parte, de-a lungul timpului acest rãzboi me-
teorologic a fost testat. Am scris ºi noi un articol, cu ani în ur-
mã, despre folosirea iodurii de argint pentru a provoca ploi
artificiale în timpul rãzboiului din Vietnam. Dar de aici pânã
la elucubraþiile domnului de la televizor este cale lungã, mult
prea lungã. Domnul despre care vorbim este expert, zice el.
Chiar are ºi un doctorat în domeniu. Tot ce se poate. La noi
orice este posibil. Numai cã acel domn nu este interesat de
ceea ce am putea numi adevãr ºtiinþific, adicã exact acel lucru
care ar trebui sã fie preocuparea de bazã a unui om de ºtiinþã.
El vrea la televizor ºi cu asta basta! ªi reuºeºte sã aparã destul
de des. Ne mai spune ºi alte nãzbâtii. Este un adevãrat spec-
tacol! Ne vorbeºte despre teleportarea virusurilor, pe care, ci-
204
cã (dacã þin eu bine minte), au reuºit-o ruºii. Nu conteazã cã,
în realitate, abia dacã ne descurcãm cu un numãr mic de
atomi, iar teleportarea se face în anumite condiþii, cu totul
speciale, despre care domnul expert, sunt sigur de asta, habar
nu are. ªi, mai mult decât atât, este vorba numai despre
telepotarea de informaþii la nivel cuantic... Nu ºtie despre ce
este vorba, în schimb fabricã informaþii. Mã gândesc uneori
cã se documenteazã în somn. Ceea ce viseazã devine infor-
maþie, informaþie care, mai apoi, face deliciul televiziunilor.
Expert ºi în rãzboiul psihotronic, scrie cãrþi ºi despre el. Ne
spune cã Tesla era în stare sã provoace cutremure la coman-
dã, cã ciclul de 11 ani al Soarelui s-a redus la jumãtate ºi cã
ne aºteaptã catastrofa...
Mã opresc, brusc, aici. Simt cã mã enervez mult prea tare,
ºi aº deveni mult prea violent pentru blânda noastrã revistã.
Dar, dragii mei prieteni, trebuie sã facem ceva. Nu trebuie sã
lãsãm impostura sã domine în mass media noastrã. ªtiinþa
este atât de frumoasã, ne dezvãluie atât de multe lucruri uimi-
toare, încât ar merita sã i se acorde mai multã atenþie. Dacã noi
nu vom face nimic, atunci, o repet, zãu aºa, vom deveni un popor
din acela zâmbitor, gata sã ia de bun orice se spune la televizor.
ªi atunci, de partea noastrã, nu va rãmâne decât teama.

Nu au fost pe Lunã!
Asta este! Existã acum noi dovezi, cum cã, de fapt,
aselenizarea americanilor nu este decât o uriaºã min-
ciunã! Dovada? Vreþi dovezi? Nimic mai simplu, în ediþia
sa dintr-o duminicã, un anume mare cotidian cu difuzare
naþionalã aduce argumente de netãgãduit în aceastã
privinþã! Oare aºa sã fie? Sã vedem ºi noi despre ce este
vorba....
Citãm din publicaþia cu pricina, cuvânt cu cuvânt:
“Miercuri seara, la ora 20:45 (21:45 ora Bucureºtiului), pos-
tul de televiziune francez ARTE a transmis un film tulburãtor
intitulat «A-t-on marché sur la Lune?» (S-a pãºit pe Lunã?),
care reia, cu argumentele logicii deductive ºi ale declaraþiilor
unor persoane importante ale vremii, aceeaºi mare suspiciune
205
ªtiinþã ºi adevãr
istoricã. Problemele ridicate în acest film realizat sub forma
unui reportaj-anchetã sunt atât de grave încât realizatorii,
temându-se probabil de cine ºtie ce consecinþe, i-au adãugat
un final artificial, din care lipseºte argumentul ºtiinþific aflat,
se pare, în posesia profesorului Rãzuº.”.
Am vãzut ºi eu documentarul cu pricina. De la primele
secvenþe am fost ca fermecat. Nixon, temându-se cã nu vor
putea fi transmise imagini în direct de pe Lunã a dat ordin sã
se realizeze o înscenare pe Terra. Pentru aceasta a fost ales
Kubrick, cel care realizase deja extraordinarul film 2001 -
Odiseea spaþialã. Acesta, împreunã cu o echipã minusculã
(numai patru oameni ai CIA), a realizat faimoasele secvenþe
pe care le ºtim cu toþii. Povestea este cunoscutã de toatã lu-
mea ºi, pânã sã vãd acest documentar, asta credeam cã este:
o simplã poveste a unora cu imaginaþie în exces. Numai cã în
film se aduceau argumente de necontestat: mãrturiile unor
foºti consilieri ai preºedintelui Nixon! Puteam sã nu cred cã
am de-a face cu o chestie serioasã? Puteam! Erau multe trãs-
nãi acolo, care ar fi trebuit sã-mi atragã atenþia. Nu mi-au
atras mai nimica. Aºa cã a doua zi am dat sfoarã pe chat-ul
nostru... cã americanii... cã aºa ºi pe dincolo... auzi nene! Dar
cum fac eu de fiecare datã m-am apucat sã verific. Rezultatul
verificãrilor mele: zero. NASA nu a reacþionat în niciun fel la
documentarul difuzat de prestigiosul canal ARTE (pe care vã
recomand sã-l urmãriþi searã de searã). Am intrat ºi pe site-ul
postului francez. Se vorbea acolo despre emisiunea vãzutã de
mine, erau trimiteri cãtre alte site-uri de unde aº fi putut afla
mai multe. Nu am aflat absolut nimic. În cele din urmã am
descoperit, tot pe ARTE, un interviu cu realizatorul emi-
siunii. L-am citit. Am rãmas blocat câteva clipe, dupã care
am izbucnit în râs... era o frumoasã înscenare toatã chestia
aceea care nu mã lãsase sã dorm toatã noaptea. (Interviul îl
puteþi citi ºi dumneavoastrã la sfârºitul acestui subcapitol.) Se
mai comit ºi în revista noastrã pãcãleli din acestea, dar la
sfârºitul fiecãrui articol de acest tip se dau lãmuririle de rigoare.
Documentarul despre care v-am povestit nu a prea dat lãmuriri.
Aºa cã am rãmas pãcãlit mai bine de jumãtate de zi!
206
De ce vã povestesc toate acestea? Motivul este tocmai
“argumentul ºtiinþific” de care pomenea textul din care am ci-
tat la începutul articolului. Cui aparþine acest argument?
Domnului profesor Rãzuº îi aparþine puternicul argument. Ci-
ne este acest domn profesor? Este autorul unei descoperiri ºti-
inþifice de importanþã capitalã, motiv pentru care o publicaþie
serioasã, La Revue Polytechnique de Geneve, l-a propus pen-
tru decernarea Premiului Nobel. Ce spune aceastã descope-
rire? Spune cã lumina nu se reflectã în vid, decât într-un mod
particular. Sã citãm din publicaþia româneascã. “Lumina nu
se reflectã în vid DECÂT SUB UN UNGHI DE ZERO
GRADE. (Am omis în articolul din 16 iulie sã fac aceastã
precizare, extrem de importantã. În fizicã fenomenul se nu-
meºte reflexie totalã, adicã unghiul de incidenþã este egal cu
unghiul de reflexie.)“ Vã rog eu frumos de tot sã nu zâmbiþi,
aveþi puþinticã rãbdare. Aºa scrie la gazetã. Mare descoperire.
ªi aceastã mare descoperire aduce cu sine argumentul final.
Nu era posibil ca pe “ecranul cãºtii de cosmonaut a lui Arm-
strong” sã “aparã, în vid, imaginea celuilalt cosmonaut, Buzz
Aldrin jr.”! Argumentul, firesc, este urmat ºi de concluzia
strict necesarã: imaginile de pe Lunã sunt un fals. Uff... asta
scrie, asta spunem. Numai cã... mã tot gândesc eu la acea
reflexie în vid... nu-mi dã pace reflexia... reflexie totalã...
adicã unghiul de incidenþã este egal cu unghiul de reflexie,
dar mai înainte spunea cã se reflectã numai sub un unghi de
zero grade... Cu majuscule scrie la gazetã... cu majuscule!
Neapãrat trebuie sã fac un experiment! Un clopot de sticlã, o
oglindã, o pompã de vid... dar eu nu am decât oglinda... Nu
pot verifica teoria domnului profesor Rãzuº. Dar Luna, draga
de ea, cea pe care astronauþii nu au ajuns, are atmosferã? N-are!
E vid acolo? Este! Deci sã aplicãm teoria la Lunã. O vedem
cu toþii de când a apãrut omul pe Pãmânt. Aºa cum se arãta în
citatul dat mai înainte, se reflectã lumina (cea a Soarelui) la
un unghi de zero grade ºi unghiul ãsta este egal cu cel de
incidenþã. Aºa sã fie. Asta ar însemna (ajutaþi-vã de un mic
desen) cã pentru a vedea Luna trebuie ca Soarele sã se afle pe
aceaºi linie cu Pãmântul. Numai atunci am vedea-o. În rest
207
ªtiinþã ºi adevãr
Luna nu ne-ar reflecta nici o razã a Soarelui, deci ar fi, practic
invizibilã. Un disc negru pe un cer negru. Sã mergem mai de-
parte, noi vrem sã vedem Luna! Avem douã situaþii. Ori Pã-
mântul se aflã între Lunã ºi Soare, dar atunci am avea eclipsã
de Lunã, ori Luna se aflã între Soare ºi Pãmânt, dar în acest
caz nu am vedea Luna, nefiind luminatã decât partea sa in-
vizibilã nouã, oameni cu picioarele pe Pãmânt... ªi ºtiþi care
este marele nostru noroc? Luna este lipsitã de suflet ºi dorinþã
de a ºti. Ea nu cunoaºte teoria domnului profesor Rãzuº. Dacã
ar fi altfel... gândiþi-vã numai la câte poezii nu s-ar mai fi
scris, la câte cântece nu s-ar mai fi compus... ce am fi noi fãrã
Sonata Lunii?
Nu este de ajuns argumentul cu Luna? Mai vreþi? Bine...
Telescopul spaþial Hubble îºi desfãºoarã activitatea în vidul
cosmic? Dacã da, are el o oglindã mare? Vã spun eu cã are.
Cum de ne transmite imagini din Univers? Clar, nici acesta
nu cunoaºte faimoasa teorie...
ªtiu eu acum ce întrebare vã puneþi. Cum de a fost posibil
ca autorul sã fie propus pentru Premiul Nobel de cãtre o se-
rioasã revistã din Geneva? Permiteþi-mi sã comit ºi eu în final
o micã presupunere. Au glumit aceia cu domnul profesor... se
mai întâmplã asta la case ºi mai mari.
Poate aþi zâmbit, poate nu... dar eu vreau sã trag acest sem-
nal de alarmã. Timpurile moderne aduc cu sine o cantitate
imensã de informaþie. Prin ea suntem uºor de manipulat. Pu-
tem fi fãcuþi sã credem orice, absolut orice. ªi cred cã trebuie
cu toþii sã învãþãm repede ºi, înainte de toate, cum sã deose-
bim adevãrul de minciunã. Asta nu ne învaþã nimeni.

Post scriptum
Interviu cu William Karel
(extrase din interviul publicat pe site-ul ARTE)
Cum de aþi avut ideea sã realizaþi un documentar-pãcãlealã,
mai apropiat de comedie decât de filmele serioase pe care le-aþi
realizat pânã în prezent?
208
Realizasem deja un film despre Hollywood, bazat în între-
gime pe minciunã. Împreunã cu departamentul film docu-
mentar al ARTE ne-am spus: de ce nu am realiza mãcar o datã
un “documinþit“ (documenteur), cuvânt inventat de Agnes
Varda? Ne bazam pe seriozitatea postului ARTE, dar ne gân-
deam ºi la amuzament. [...]. Plecând de la principiul cã nu
trebuie sã credem tot ce ni se povesteºte, fãcând-i pe martori
sã mintã, prin trucarea arhivelor, prin manipularea subti-
trajului sau a dublajului, am cãutat un subiect atât universal,
cât ºi istoric [...]. Ne-am gândit la imaginile primilor paºi ai
omului pe Lunã. Acest subiect se preta foarte bine ideilor
noastre, de trei decenii existã o dezbatere asupra acestor ima-
gini. L-am vãzut într-un jurnal la TF1 pe Godard spunând:
“aceastã transmisiune directã a fost un fals!”. Dubiile lui erau
susþinute de fapte reale: Aldrin a devenit alcoolic, Nixon nu a
asistat la lansarea rachetei, astronauþii au fãcut sute de mii de
km pentru a se plimba numai trei ore pe Lunã... Ni s-a pãrut
un subiect destul de ciudat.
Cum aþi procedat cu protagoniºtii filmului dumneavoas-
trã? Cum i-aþi convins sã intre în joc?
Niciunul dintre ei nu a intrat în joc! Ideea era sã deturnãm
interviurile, nu am avut nevoie de niciun martor, nici de oa-
menii de la NASA, nici de soþia lui Kubrik, nici de fratele
acesteia. Erau numai 7 actori cãrora li s-a dat un text ºi au in-
terpretat rolul anumitor martori. Imaginile cu consilierii lui
Nixon erau extrase din documentarul “Oamenii de la Casa
Albã”. Pentru a le deturna mãrturiile a fost de ajuns sã avem
un “fals” martor, secretara lui Nixon, pentru a face întreaga
istorie credibilã. “Adevãraþilor” martori le-am spus cã facem
un film despre Kubrick, despre filmul sãu, despre Lunã sau
despre NASA ºi apoi am pus niºte întrebãri vagi...
Dincolo de exerciþiul de stil, filmul dumneavoastrã nu este,
de asemenea, o denunþare a sistemului mediatic, o punere în
gardã în ceea ce priveºte modul în care ne raportãm la imagini?
În ceea ce priveºte Luna, dacã nu ar fi fost imagini nu ar
fi existat evenimentul. ªi apoi... cinematograful influenþeazã
209
ªtiinþã ºi adevãr
actualitãþile. Au existat punerea în scenã a debarcãrii de la
Iwo Jima, fotografiile refãcute ale capturãrii Reichstagului,
debarcarea americanilor în Somalia refãcutã de douã-trei ori
pentru camerele de luat vederi... Iar în timpul rãzboiului din
Golf sau cel, mai recent, din Afganistan, nu am vãzut decât
câteva luminiþe verzi ºi nici mãcar o imagine adevãratã...
Cred cã este important sã demonstrãm importanþa unei
imagini, sau absenþa ei, într-un eveniment.

Radioactivitate sãnãtoasã!
Adesea mi se reproºeazã o anume rigiditate, o anumitã
neacceptare a unor “adevãruri”. Mi se spune cã ºtiinþa
nu este în posesia cunoaºterii absolute, aºa cã ar trebui
sã iau în considerare ºi lucruri neacceptate de ºtiinþã,
asta în numele deschiderii, în numele progresului. Iar eu
repet neobosit cã am nevoie de dovezi certe pentru a
accepta o afirmaþie. O dovadã concludentã mã poate face
sã accept absolut orice, chiar dacã fundamentele ºtiinþei
actuale s-ar prãbuºi în neant.
Trãim tot felul de mode, ni se indicã tot felul de produse-mi-
racol, care par cã sunt bune pentru orice. Cei mai mulþi le
acceptã, fãrã a cere vreo dovadã. Lucrurile nu ar fi grave,
dacã nu s-ar fi ajuns în ultima vreme ca o sumedenie de vin-
decãtori sã ne propunã tot felul de tratamente universale. Ca
un fãcut, lipsesc în totalitate studiile clinice serioase. Numai
“martori”, aleºi dupã nu se ºtie care criterii, vin sã ne mãrtu-
riseascã minunea. Nu voi da exemple acum, nu voi intra în
detalii, dar am de fãcut o observaþie. La televizor apar, în ca-
drul unor emisiuni de tip teleshoping, aºa-zise cabinete de
medicinã naturistã, care sunt capabile sã vindece aproape
orice boalã, oricât de gravã ar fi. Iniþial vindecau pânã ºi can-
cerul. Apoi a venit CNA-ul ºi a interzis sã se facã publicã o
asemenea afirmaþie. În reclama de la televizor cuvântul
cancer a fost înlocuit. Acum vindecau neoplasme... A fost in-
terzis ºi neoplasmul. Dar lista bolilor ce ni se spune cã vor fi
vindecate dacã se apeleazã la un anume cabinet a rãmas
210
oricum uriaºã. CNA-ul a mai luat o decizie salutarã. S-a decis
cã trebuie afiºat pe ecran faptul cã “metoda nu este atestatã
medical”. Mãsura este salutarã, dar, din nefericire, este inu-
tilã. Anunþul apare pe ecran în fugã, undeva, la sfârºitul re-
clamei. Nu mã gândesc cã ar trebui interzise asemenea re-
clame, deºi îmi pare cã ele se joacã cu speranþele unor oameni
aflaþi în impas. Dar nu pot sã nu mã întreb de ce nu poate
apãrea pe ecran, în permanenþã, informaþia aceea importantã,
care ar ajuta la informarea corectã a telespectatorului:
“METODA NU ESTE ATESTATÃ MEDICAL”.
De ce insist asupra acestui subiect? În primul rând, deoa-
rece vãd cu îngrijorare felul în care prolifereazã aceºti “vin-
decãtori” în societatea româneascã. În al doilea rând, pentru
cã am exemple clare, care demonstreazã pericolul imens ge-
nerat de necunoaºtere. Despre ele voi vorbi în continuare.
ªtim cu toþii acum cã substanþele radioactive sunt foarte
dãunãtoare pentru sãnãtate. Numai cã, în urmã cu mai puþin
de un secol, în vremea când ele abia începeau sã fie desco-
perite, au stârnit o adevãratã modã a acþiunii lor benefice. Au
apãrut repede etichete pentru apa mineralã, care anunþau cu
litere uriaºe cã bãutura cu pricina este radioactivã! Asta mã-
rea vânzarea! Mai mult decât atât, pe unele etichete scria:
“apã cu radon”. Minciunã clarã, cãci timpul de înjumãtãþire
al radonului este de 3,82 zile, aºa cã nu mai avea cum sã
rãmânã în sticlã...
Apoi a apãrut un nou produs pe piaþã. Compania ame-
ricanã Radium Ore Revigator a lansat pe piaþã un rãcitor ra-
dioactiv, “cel mai bun” ºi “ºtiinþific” de pe piaþã. Acesta era
burduºit cu carnotitã, un mineral care conþine uraniu ºi radiu.
Sub acþiunea radiaþiilor generate de acesta se produceau
dezintegrãri, rezultând atât de “beneficul” radon. Era sufi-
cient sã pui seara sticla cu apã în rãcitor. Dimineaþa aveai
parte de o apã rece “revigorantã” ºi “beneficã” pentru sãnã-
tate... nu-i aºa? Doar conþinea radonul cel bun la toate!
Au mai apãrut ºi alte produse “sãnãtoase” ºi “naturale”.
Ce ziceþi de pãturi radioactive? Acestea conþineau materiale
radioactive, dar, din fericire pentru utilizatorii creduli, nu
211
ªtiinþã ºi adevãr
aveau cum face prea mult rãu, deoarece nivelul de radiaþii
generat de ele era extrem de scãzut. Dar, datoritã succesului de
piaþã al produselor radioactive, au început sã aparã produse cu
adevãrat periculoase. Un exemplu ar fi Radiendoctrinator,
produs tot în SUA. Acesta era o cutiuþã de 5 x 7,5 cm, care
conþinea o folie impregnatã cu radiu, ce genera o dozã de ra-
diaþii suficient de mare pentru a produce iluminarea unui
ecran fluorescent aflat în apropiere. Acest dispozitiv trebuia
pus în vecinãtatea glandelor endocrine ºi fãcea numai bine.
Cel puþin aºa promiteau producãtorii.
Apoi lucrurile au evoluat. Din nou succesul de piaþã ºi-a
pus pecetea peste produsele radioactive. Au apãrut farsorii.
Farsori în sensul cã ofereau produse radioactive, fãrã ca ele sã
posede aceastã “calitate”. În consecinþã au început sã aparã
certificatele de garanþie. Prin ele se certifica doza de radiaþie
pe care o primea consumatorul! Acum aceste întâmplãri pot
sã vã parã ca aparþinând zonei suprarealiste a lumii, dar ele
oglindesc o realitate care a existat cu adevãrat. O realitate
care, sub o altã formã, existã ºi acum. Nu era loc de contes-
tare. Nimeni nu avea nevoie de dovezi. Aici greºesc, de do-
vezi era nevoie, ºi le cereau chiar producãtorii. Dar sã vedem
în ce sens erau cãutate dovezile. Iatã, compania Bailey Ra-
dium Laboratories of East Orange din New Jersey a oferit
1.000 de dolari oricui ar fi demonstrat cã apa Radithor, pro-
dusã de ea, nu conþine cantitãþile de toriu ºi radiu inscrip-
þionate pe etichetã. Nimeni nu a câºtigat premiul. Producãto-
rul nu minþea. Apa pe care o vindea era cu adevãrat radioac-
tivã. Numai cã prea târziu s-a pus problema esenþialã: apa ra-
dioactivã era beneficã sau era dãunãtoare? Între timp a apãrut
scandalul. Un binecunoscut industriaº al vremii, Eben Bayers,
care se lãuda cã zilnic consumã cel puþin trei sticle de Radithor,
a murit, în 1932, tocmai din pricina mult lãudatei ape. Dacã
ar fi fost vorba despre un om obiºnuit, probabil cã nu s-ar fi
produs prea multã neliniºte. Dar Bayers era un om cunoscut
în vremea sa, aºa cã în Wall Street Journal a apãrut un articol
demascator. Ecourile acestuia au obligat autoritãþile america-
212
ne sã ia mãsuri, cerând sã se demonstreze eficienþa produse-
lor radioactive. Asta nu înseamnã cã produsele radioactive
“bune pentru sãnãtate” au dispãrut imediat de pe piaþã. Abia
pe la începutul anilor 1960 ele ºi-au dat obºtescul sfârºit. Nu
se ºtie câte victime a fãcut ignoranþa de la începutul secolului
trecut. Dar este interesant sã vedem ce spuneau “firmele ra-
dioactive” în apãrarea lor.
În 1928, într-o broºurã editatã de Radium Ore Revigator
se spunea negru pe alb: “Produsele radioactive sunt dãunã-
toare pentru sãnãtate? Cei mai mulþi îºi pun aceastã între-
bare din cauzã cã pare natural sã le privim ca pe niºte medi-
camente. Rãspunsul este urmãtorul: produsele radioactive nu
sunt medicamente, ci elemente naturale prezente în apã, exis-
tând în aproape orice apã, fie ea de izvor sau de puþ. Însãºi
Natura ne oferã aceste elemente benefice ºi este de la sine în-
þeles cã trebuie sã le adãugãm noi înºine atunci când ele lip-
sesc. Acelaºi lucru facem când nu este suficient oxigen în ca-
merã: atunci când aerul devine prea închis, deschidem ferestre-
le. Guvernul Statelor Unite ºtie cã radioactivitatea apei naturale
nu este suficient de intensã pentru a deveni dãunãtoare.”.
Nu vi se pare cunoscut acest text? Nu îl întâlnim în nume-
roase prezentãri de produse naturiste? Nu am nimic împotriva
unor asemenea produse. Se ºtie cã multe dintre ele sunt chiar
utile. Problema apare când nu avem o demonstraþie ºtiinþificã
a eficienþei lor. Vãd la televizor reclame în care þi se aratã
cum poþi slãbi mâncând oricât de mult, cu condiþia sã fo-
loseºti un mic “patch” impregnat cu produse sutã la sutã na-
turale. Se evitã citarea vreunui studiu care sã demonstreze ac-
þiunea beneficã a acestuia, în schimb ni se prezintã niºte per-
sonaje fericite ºi slabe (care oricum nu ar avea nevoie de vreo
curã de slãbire). Noi trebuie sã credem. Eu nu pot sã cred.
ªi mai existã un pericol major. Chiar dacã nu fac neapãrat
rãu, unele cabinetele “naturiste” îi pot împiedica pe pacienþi sã
meargã la doctor. Oamenilor li se oferã speranþa cã oricât de
gravã ar fi boala, este suficient sã urmeze o anume curã, sã bea
anumite ceaiuri sau sã se lase tratat cu bioenergie. Astfel se
213
ªtiinþã ºi adevãr
naºte o iluzie periculoasã, o iluzie care poate agrava boala. De
aceea cred eu cã ar trebui luate mãsuri. Nu unele care sã
interzicã ceva, ci, pur ºi simplu, sã se cearã demonstrarea clinicã
a eficienþei tratamentelor propuse de vracii zilelor noastre.

Post scriptum
Am trãit sã o vãd ºi pe asta. Dupã ce am încheiat capitolul
de mai sus, am vãzut pe un post de televiziune cum ni se
recomanda sã apelãm la nu mai ºtiu ce cabinet obscur, care
oferea soluþii “energetice” împotriva a nenumãrate boli.
Acolo o ºedinþã de tratament pentru pensionari costã numai
200.000 de lei, în timp ce medicamentele ar fi mult mai
scumpe... În plus, ai avantajul cã sunt vindecate ºi bolile de
care nu ai habar! Nu glumesc, asta s-a spus în acea emisiune.
Mãrturisesc cã îmi vine sã devin din ce în ce mai rigid, mai
intolerant, faþã de o asemenea stare de lucruri, care ia amploa-
re la noi în þarã.

Despre medicamente
Credulitatea oamenilor se transformã adesea într-o
sursã de venituri pentru tot soiul de indivizi. Nu am stat
sã facem statistici privitoare la emisiunile dedicate vinde-
cãtorilor ºi leacurilor lor minunate (sper cã ghilimele se
subînþeleg). Nu se ºtie dacã aceste tratamente au vreo altã
eficienþã decât uºurarea buzunarelor unor oameni naivi,
din simplul motiv cã ele nu sunt testate în niciun fel, aºa
cum se întâmplã cu medicamentele ºi tratamentele medi-
cale serioase. Dar medicamentele produse de marile com-
panii farmaceutice sunt cu adevãrat eficiente? Acolo nu
existã posibilitatea manipulãrii publicului?
În principiu, pentru omologarea unui medicament trebuie
parcurºi anumiþi paºi standardizaþi, prin care se autentificã
eficacitatea acestuia ºi lipsa efectelor secundare. Totuºi în
aceastã procedurã complicatã existã destule fisuri, destule
posibilitãþi de manipulare a rezultatelor obþinute, astfel încât
companiile farmaceutice pot lansa pe piaþã medicamente care
214
sã nu producã rezultatele înscrise pe prospectul de utilizare.
Acesta este ºi motivul pentru care 11 publicaþii medicale de
prestigiu din lumea întreagã au simþit nevoia sã cearã infor-
maþii precise despre testele clinice efectuate în vederea omo-
logãrii medicamentelor.
Redactorii ºefii ai celor 11 publicaþii, organizaþi în Comi-
tetul Internaþional al Editorilor Jurnalelor Medicale (Inter-
national Committee of Medical Journal Editors - ICMJE) au
luat deja o decizie importantã. Nu se vor mai publica rezul-
tatele testelor clinice, dacã nu vor fi fãcute publice specifi-
caþiile testelor încã înainte de a începe. Altfel spus, încã
înainte de a verifica eficienþa unui anume medicament, vor
trebui sã fie trecute într-un registru public informaþii, cum ar
fi: mãrimea lotului de pacienþi, durata ºi procedura testului,
precum ºi efectele ce se aºteaptã a fi obþinute. Trebuie sã re-
marcaþi cã aceste date sunt extrem de importante. Medi-
camentele nu trebuie testate la întâmplare, aºa, numai pentru
a “vedea ce iese”, ci trebuie analizate din timp, prin diferite
metode ce stau la dispoziþia producãtorilor, capacitãþile lor te-
rapeutice. Un alt aspect important al acestei abordãri constã
în faptul cã nu vor mai putea fi ascunse publicului testele
clinice eºuate. În momentul de faþã marile companii farma-
ceutice au o aureolã luminoasã de infailibilitate, lucru, cel
puþin uneori, departe de adevãr.
De multã vreme se încearcã sã se ofere publicului in-
formaþii complete asupra testãrilor la care sunt supuse pro-
dusele farmaceutice nou lansate pe piaþã, dar pânã în prezent
argumentele nu fost suficient de puternice pentru a depãºi re-
zistenþa producãtorilor de medicamente. Pentru a fi corecþi,
pentru a nu ne plasa în tabãra celor ce nu au decât de criticat,
trebuie sã spunem cã existã deja semnale pozitive, venite de
la marile companii. Dar acestea au venit abia dupã ce lu-
crurile ajunseserã deja într-un impas. Se întâmplã cã pro-
curorul general statului New York a acþionat în justiþie gigan-
tul GalaxoSmithKline, pentru medicamentul Paxil. În re-
chizitoriu se arãta cã au fost ascunse publicului informaþii ca-
215
ªtiinþã ºi adevãr
re sugerau faptul cã numitul medicament, un antidepresiv,
poate induce tendinþe suicidare în proporþii mãrite, faþã de
lotul martor, care primise numai un placebo. Aici se cuvine
sã vã spunem acest mic amãnunt. Atunci când se testeazã un
medicament sunt alese douã loturi de pacienþi. Unul dintre ele
va primi medicamentul adevãrat, iar celãlalt va primi unul
inactiv. Este foarte important ca niciunul dintre pacienþi sã nu
cunoascã ce tip de produs a primit. În etapa urmãtoare se
comparã efectele asupra celor douã loturi ºi se considerã cã
medicamentul este eficient numai dacã a avut efecte benefice
asupra lotului care l-a primit în proporþii semnificativ mai ma-
ri decât în cazul lotului martor. Se apeleazã la aceastã pro-
cedurã tocmai din cauzã cã omul are uneori capacitatea de a se
vindeca numai crezând în eficacitatea unui anume tratament.
Revenind la compania GalaxoSmithKline, vom spune cã
aceasta a acceptat plata unei despãgubiri de 2,5 milioane de
dolari ºi a decis publicarea pe site-ul propriu a datelor com-
plete privitoare la testelor clinice efectuate. Ca rezultat al
acestei întâmplãri alþi lideri în domeniul farmaceutic au decis
crearea unei baze de date în care fiecare companie sã îºi poatã
publica rezultatele testelor clinice, atât a celor reuºite, cât ºi a
celor nereuºite. Acest semnal este unul pozitiv, dar el nu
poate înlãtura neîncrederea ICMJE, care solicitã ca toate da-
tele sã fie administrate de cãtre agenþii nonprofit, care sã
impunã standarde pentru validarea rezultatelor înscrise în
baza de date. Este dat ºi un exemplu în acest sens, site-ul
administrat de cãtre US National Library of Medicine pe care
îl puteþi gãsi la adresa www.clinicaltrials.gov.
De ce am insistat asupra acestui subiect? Vedeþi, adevãrul
nu poate fi influenþat de nimic. El este pur ºi simplu adevãr.
Desigur, ar fi prea mare orgoliul omului de ºtiinþã, dacã ar
susþine cã este în posesia adevãrului absolut, dar scopul ºti-
inþei acesta este: sã ne apropiem, bazaþi pe rigoare, de întreg
adevãrul ce ne poate fi accesibil. Dar în domeniul medical,
acolo unde miza financiarã este enormã, banul poate impune
drept adevãr rezultate insuficient verificate (asta ca sã ne ex-
216
primãm delicat). Iar pentru ca banul sã nu mai decidã trebuie
stabilite criterii clare de verificare, criterii care sã poatã lãsa
porþi deschise înºelãtoriilor.

O problemã de percepþie
Unde se aflã adevãrul atunci când vorbim despre
ºtiinþã? Chiar dacã mã repet o voi spune: la noi, în þara
în care multã, prea multã lume crede în tot soiul de
fantezii, rãspunsul este greu de dat în câteva cuvinte. De
aceea vrem sã vã oferim un mic exemplu despre adevãrul
ºtiinþei sau, mai bine zis, despre felul în care falsul devine
adevãr, atunci când sunt încãlcate regulile elementare
ale cãutãrii ºtiinþifice.
Suntem în anul 1903, în oraºul Nancy, Franþa. ªeful ca-
tedrei de fizicã a universitãþii din localitate, un profesor re-
putat, Rene Blondlot, este pe cale sã realizeze o descoperire
epocalã. Pe 2 februarie trimite cãtre Academia de ªtiinþe o
comunicare prin care semnaleazã polarizarea radiaþiilor X. La
scurtã vreme dupã aceasta, pe 23 martie, revine cu o comu-
nicare rectificativã: radiaþiile polarizate descoperite de el nu
sunt radiaþii X, ci o nouã categorie de radiaþii. Aceste radiaþii,
invizibile, erau capabile sã strãbatã lemnul, aluminiul, hârtia
neagrã ºi erau emise de cãtre orice substanþã, cu excepþia lem-
nului verde (adicã a unui lemn care nu fusese uscat). Pe 11
mai sunt anunþate noi proprietãþi interesante ale noilor ra-
diaþii: ele erau capabile sã mãreascã luminozitatea unei surse
luminoase slabe ºi creºteau sensibilitatea ochiului, dupã o
scurtã expunere la acþiunea noilor radiaþii. Pe 26 mai se sta-
bileºte ºi un nume pentru noile radiaþii, ele vor fi numite ra-
diaþii N, în cinstea oraºului Nancy. În sfârºit, pe 29 februarie
1904, Blondlot anunþã descoperirea unor radiaþii cu efect in-
vers (ce atenuau luminozitatea), pe care le-a numit radiaþii N1.
Primirea descoperirilor lui Blondlot a fost una deosebit de
favorabilã, mai ales datoritã faptului cã fizicianul francez era
o persoanã respectabilã, un om foarte scrupulos în realizarea
experimentelor. Academia de ºtiinþe îi decerneazã un premiu
lui Blondlot. Toatã lumea fizicii era cuprinsã de o adevãratã
217
ªtiinþã ºi adevãr
frenezie. Aproape 30 de lucrãri ºtiinþifice din toatã Europa
confirmau rezultatele lui Blondlot. Peisajul minunat al noii
descoperiri era umbrit doar de faptul cã mai multe laboratoare
din Germania ºi din Marea Britanie, repetând experimentul
fizicianului francez, nu au reuºit în niciun chip sã identifice
faimoasele radiaþii N. Acesta a fost motivul pentru care re-
vista Nature, una dintre cele mai prestigioase reviste de ºtiin-
þã ale Pãmântului, a decis cã lucrurile trebuie analizate mai în
detaliu. S-a trecut repede la fapte, iar redacþia revistei a trimis
la Nancy un fizician de la Universitatea John Hopkins, pe nu-
mele sãu Robert Wood.
Wood nu a fãcut nimic altceva decât sã solicite sã parti-
cipe la un experiment realizat de Blondlot. A profitat de oca-
zie ºi a subtilizat prisma de aluminiu (prin care trecea lumina
pentru a fi separate radiaþiile N) într-un moment de neatenþie
a fizicienilor francezi. Începe experimentul, iar francezii, pri-
vind cãtre ecranul ce trebuia sã devinã luminos sub acþiunea
radiaþiilor N, îi aratã lui Wood cum începe respectivul ecran
sã aibã o strãlucire slabã.
Vã rog sã reþineþi: fizicienii francezi observau radiaþiile N,
chiar în absenþa dispozitivul care ar fi trebuit sã le producã!
Lucrurile s-ar fi putut opri aici. Numai cã existã ºi o con-
tinuare. Unul dintre asistenþii lui Blondlot a remarcat lipsa
prismei din aluminiu, aºa cã a propus repetarea experimentului.
De aceastã datã, desigur, nici urmã de radiaþii N! Toatã lumea
ºtia cã experimenteazã fãrã prismã… Numai cã… Wood pu-
sese deja prisma la locul ei, tot fãrã sã fie observat de cineva.
Vã rog sã reþineþi ºi asta: fizicienii francezi nu mai vedeau
efectele radiaþiilor N, deºi, de aceastã datã, prisma din alu-
miniu era la locul ei…
Lucrurile sunt clare acum, dar poveste este ceva mai com-
plicatã. Echipa lui Blondlot a afirmat, pânã cãtre 1905, cã re-
zultatul experimentului lor este dependent de sensibilitatea
ochiului observatorului. Aceasta era explicaþia pentru care
nici germanii, nici englezii nu reuºiserã sã detecteze radiaþiile
N! Numai ochii latinilor posedã acea capacitate minunatã
pentru a le observa…
218
Problema era cu totul alta, iar Wood a demonstrat-o din
plin. Este necesar ca observatorul experimentului sã nu cu-
noascã dinainte ceea ce urmeazã sã vadã, deoarece oricare
dintre noi avem tendinþa de a “vedea” ceea ce credinþa noas-
trã ne indicã a fi adevãrul. Altfel spus, experimentul trebuie
sã fie independent de experimentator. Dar experimentul lui
Blondlot mai implica ºi o mãsurare obiectivã. Determinarea
creºterii luminozitãþii surselor slabe sub acþiunea radiaþiilor N
se fãcea cu ajutorul unor plãci fotografice. Acolo se putea ve-
dea clar, de cãtre oricine, cum sursa devenea mai luminoasã.
Am putea crede cã aici nu mai avea cum sã intervinã dorinþa
experimentatorului. Numai cã mijloacele aflate la dispoziþia
experimentatorilor la început de secol XX erau foarte puþin
precise. Pur ºi simplu, din dorinþa, inconºtientã, de a obþine
rezultatul aºteptat, timpul de expunere al plãcilor fotografice
era ceva mai mare, atunci când sursa luminoasã era expusã la
“radiaþiile N”.
Nu am vrea sã rezulte din cele scrise mai sus cã am dori
vreo clipã sã diminuãm valoarea fizicianului Blondlot. Blon-
dlot era un fizician de o valoare de necontestat. El nu a dorit
nicio clipã sã înºele pe cineva. El nu dorea glorie de dragul
gloriei, el cãuta sã dezvãluie tainele lumii fizice. Singura lui
dorinþã era sã aducã rezultate noi în fizica începutului de
secol, iar radiaþiile invizibile erau un subiect aflat în moda
vremii, dupã senzaþionalele descoperiri ale lui Bequerel ºi
Roentgen. Dar în ºtiinþã, mai înainte de orice, important este
adevãrul, adevãrul ce poate fi experimentat, adevãrul ce poate
fi dovedit nu numai prin cuvinte. Din pãcate acest lucru este
adesea uitat. Adevãrul rezultat în urma experimentului poate
rãsturna tot ce a clãdit ºtiinþa, dar este necesar ca experimen-
tul sã fie riguros ºi repetabil. Din pãcate asistãm la o ade-
vãratã ofensivã. Ni se explicã prea des cã unele experimente
nu sunt luate în seamã de cãtre ºtiinþã, uitându-se sã se spunã
cã experimentul nu reuºeºte decât experimentatorului care
crede cu tãrie (aº zice cu fanatism) în el. Este plinã þara cu
cãrþi în care pseudoºtiinþa este ridicatã la rang de adevãr, ade-
vãr respins de ºtiinþã, deoarece aceasta este “rigidã”, “inchi-
219
ªtiinþã ºi adevãr
zitorialã”, “opacã la nou” etc. Astrologia este ºtiinþã, crista-
lele vindecã, reîncarnarea este demonstratã ºtiinþific, un per-
sonaj cu o ansã de radiestezist în mânã ne demonstreazã cã
banii emit radiaþii periculoase, un altul susþine cã nu a mai
consumat niciun fel de aliment încã din copilãrie… ºi câte ºi
mai câte… Poate asta nu ar trebui sã ne deranjeze. Numai cã
deja se vãd consecinþele. Mã repet aici: cu ceva vreme în ur-
mã, în cadrul unei emisiuni de televiziune, despre care nu
meritã sã vorbim, s-a fãcut un sondaj în rândul telespecta-
torilor. Întrebarea era simplã: credeþi cã tranzitul planetei
Venus prin faþa Soarelui vã va influenþa destinul în acest an?
Aproape 60% dintre telespectatori au rãspuns da…

Prelucrare de rezultate
Mai devreme vã relatam despre felul în care, uneori,
ideile preconcepute pot denatura experimente serioase,
influenþând simþurile. Acum dorim sã vã arãtãm cã nici
cele mai perfecþionate aparate nu rezistã în faþa omului,
atunci când acesta falsificã rezultatele obþinute.
Anul 1999, primãvara, Laboratorul Naþional Lawrence
Berkeley (Lawrence Berkley National Laboratory, LBNL).
Se anunþã o descoperire extrem de importantã: a fost “fabri-
cat” elementul 118! Echipa de la Berkeley a utilizat un ci-
clotron de 88 þoli (223,52 cm) în care ioni de kripton (numãr
de ordine 36, în tabelul lui Mendeleev) erau acceleraþi pânã la
o energie de 449 MeV, dupã care erau trimiºi cãtre o þintã: o
foiþã foarte subþire de plumb (numãr de ordine 82). Expe-
rimentul a durat câteva zile, iar nucleele rezultate în urma
impactului erau analizate cu ajutorul unor detectoare specia-
lizate, de înaltã sensibilitate, care furnizau datele, convertite
în numere, adicã în mãrimi fizice, ce urmau sã fie analizate
de cãtre cercetãtori. Aici trebuie sã subliniem faptul cã rezul-
tatele mãsurãtorilor au fost stocate într-un calculator, fãrã
vreo intervenþie umanã directã. Apoi a urmat analiza lor, cu
ajutorul unei aplicaþii specializate numitã Goosy. Pe monitor
au apãrut concluzii fãrã de echivoc. Pe parcursul experimen-
tului, prin fuzionarea nucleelor de kripton cu cele de plumb,
220
au apãrut câteva nuclee ale unui element nou, cel ce ar trebui
sã aibã numãrul de ordine 118 în tabelul lui Mendeleev.
Acesta nu era stabil, având o duratã de viaþã de numai o mi-
ime de secundã, dupã care se descompunea (fisiona) în ele-
mente mai uºoare: mai întâi în nucleul cu numãrul de ordine
116, apoi în cel cu numãrul 114, urma cel cu numãrul 106,
dupã care urmele de nuclee grele dispãreau. Importanþa sin-
tezei elementului cu numãrul 118 este greu de supraestimat.
Teoria indicã ceva foarte important în lumea elementelor su-
pergrele: dincolo de elementul cu numãrul de ordine 120 ar
putea sã existe o zonã de stabilitate, în care elementele sinte-
tizate nu s-ar dezintegra la scurt timp dupã ce au fost obþinute,
fapt care ar putea avea implicaþii practice la care, în prezent,
abia dacã putem sã ni le imaginãm. Anunþul obþinerii elemen-
tului 118 a fãcut mare vâlvã în rândul fizicienilor, iar pu-
blicarea anunþului în Physical Review Letters a stârnit un val
de reacþii cât se poate de favorabile. Toatã lumea era de acord
cã noua descoperire deschidea perspective extraordinare în
înþelegerea materiei. ªi mai era un lucru important de sem-
nalat, de data aceasta în zona politicã a ºtiinþei. Echipa care fãcuse
descoperirea nu era una americanã, ci una americano-germanã,
care, în cadrul unui program de colaborare, efectua experimente
cu acceleratorul de la Berkeley. Secretarul american al De-
partamentului Energiei din acea vreme, Bill Richardson, de-
clara: “Aceastã extraordinarã descoperire deschide poarta cã-
tre viitoare dezvãluiri ale structurii nucleelor atomice ºi sub-
liniazã importanþa vizitatorilor strãini, demonstrând ceea ce
am pierde, dacã nu le-am acorda accesul la laboratoarele
noastre. ªtiinþa nu recunoaºte frontierele ºi noi am pierde ca-
pacitatea de a asigura progresul ºtiinþific, dacã am închide ac-
cesul la laboratoarele noastre pentru cercetãtorii din restul lu-
mii.”. Cuvinte cât se poate de corecte, cãci ºtiinþa nu este a
unei singure naþiuni, ci a umanitãþii.
Au urmat verificãrile. Aºa cum o tot spunem, ºtiinþa însãºi
se îndoieºte de propriile adevãruri, chiar ºi atunci când rezul-
tatele experimentale sunt cât se poate de clare. De aceea
experimentul a fost repetat în mai multe laboratoare, iar cele
221
ªtiinþã ºi adevãr
mai multe tentative s-au fãcut la Institutul Riken din Japonia.
Eºec total. Elementul 118 nu apãrea niciunde. Aceasta nu
constituia cu adevãrat o problemã esenþialã, ci ilustra, mai
degrabã, un eveniment cu o probabilitate redusã, altfel spus,
cei de la Berkeley au avut mare noroc. Dar lipsa verificãrii
aducea o vagã umbrã de îndoialã, aºa cã experimentele au
fost reluate, în primãvara anului 2001, chiar la laboratorul
unde se fãcuse descoperirea. Nu a existat nicio confirmare a
apariþiei elementului 118, cu o singurã excepþie. Datele pre-
lucrate de cãtre cercetãtorul bulgar Ninov (membru al echipei
germane) arãtau cã elementul 118 apãruse din nou! Numai
cã, de aceastã datã, rezultatele au fost prelucrate independent
cu douã softuri diferite. Unul nu indica nimic, celãlalt arãta cã
elementul 118 apare. Undeva era o problemã cât se poate de
gravã, aºa cã s-a înfiinþat o comisie de anchetã, care a analizat
atât protocolul experimentului, cât ºi interpretarea rezulta-
telor. Iar concluziile au fost de-a dreptul surprinzãtoare.
Aplicaþia Goosy, folositã de Ninov, era corectã. Iar ea mai
oferea o facilitate: se putea vedea felul în care datele de in-
trare au fost stocate în calculator. Astfel s-a putut vedea cã
unele dintre ele au fost modificate intenþionat! Iar modificã-
rile se produseserã tocmai de la tastatura calculatorului lui
Ninov. Dacã nu am fost destul de clari, vom spune acelaºi lu-
cru cu alte cuvinte: prelucrarea datelor era corectã, numai cã
acestea fuseserã falsificate. Restul istoriei noastre are mai pu-
þinã importanþã. Ninov s-a dezvinovãþit, susþinând cã nu are
niciun amestec în falsificarea experimentului. Parola calcu-
latorului sãu era cunoscutã de toatã lumea ºi, drept con-
secinþã, oricine putea sã modifice datele experimentale. Dar
asta nu poate fi o scuzã pentru nimeni, atunci când este vorba
de ºtiinþã. Aºa cã, fãrã menajamente, Ninov a fost concediat
pentru “neglijenþe în ceea ce priveºte procedura de prelucrare
a datelor”. ªi noi ºtim de pe acum: Ninov va fi privit în veci
cu multã îndoialã, nimeni nu va mai avea încredere în ceea ce
va încerca sã comunice lumii ºtiinþifice. Este de ajuns o sin-
gurã minciunã, pentru ca nimeni sã nu te mai creadã. ªtiinþa
nu este scutitã de minciunã, dar în ºtiinþã minciuna are cu
222
adevãrat picioare scurte ºi se plãteºte aspru, cel ce minte îºi
pierde pentru totdeauna credibilitatea.
Între timp, la sfârºitul anului 2006, a fost obþinut cu ade-
vãrat elementul 118. Dar asta este o altã poveste...

Manipulãri de rezultate
V-am prezentat deja atitudinea mea faþã de nenu-
mãratele personaje care susþin, pe canalele mass media,
tot soiul de nãzbâtii numite, de ei, “ºtiinþifice”. Cel mai
tare mã deranjeazã uºurinþa cu care afirmaþii perfect ab-
surde sunt luate ca adevãruri. Din pãcate nici în lumea
ºtiinþei de la cel mai înalt nivel lucrurile nu stau cu mult
mai bine. Vreau acum sã vã povestesc despre falsuri care
au zguduit lumea domeniului drag mie: nanotehnologia.
Hendrik Schön, acesta este numele personajului nostru.
Foarte de tânãr devenise la începutul secolului acestuia una
dintre marile stele ale lumii ºtiinþifice. Într-un clasament în-
tocmit de MIT, în vremea când avea numai 27 de ani, el
figura în “Top 100” al personalitãþilor “ale cãror idei vor
schimba faþa lumii”. A fost propus ºi pentru a fi rãsplãtit cu
Premiul Nobel. Iatã o carierã ce se anunþa a fi cu adevãrat una
de succes. Înzestrat cu un talent de experimentator ieºit din
comun, Hendrik Schön publica lucrãri dupã lucrãri cu o
vitezã ameþitoare. La un moment dat, în 2001, ajunsese sã pu-
blice un articol pe sãptãmânã! ªi publica nu oriunde, ci în
Science ºi Nature, care sunt, aºa cum desigur ºtiþi, cele mai
prestigioase reviste ºtiinþifice din lume. Un om extraordinar
Hendrik Schön acesta! Iar cercetãrile lui se grupau în jurul
unui domeniu care este pe cale sã deschidã noi perspective în
zonele nanotehnologiilor ºi microelectronicii. Printre altele el
reuºise sã realizeze primul tranzistor molecular, despre care a
publicat un articol în Science, în iulie 2001. Acesta este cel
mai mic tranzistor cu putinþã, tranzistorul de la capãtul legii
lui Moore. Aºa cã succesul de care se bucura Hendrik Schön
este cât se poate de explicabil, cât se poate de firesc. Metoda
pusã la punct de Hendrik Schön pãrea sã fie foarte promi-
223
ªtiinþã ºi adevãr
þãtoare. Nu erau necesare tehnologii scumpe. Nici mãcar de
camerã albã (de genul celor folosite în fabricile de circuite in-
tegrate) nu mai era nevoie. Se lua o plãcuþã de siliciu, se rea-
liza cu ajutorul unui dispozitiv special, o gaurã microscopicã
pe care se depunea un electrod de aur. Apoi plãcuþa era scu-
fundatã într-o soluþie, puternic diluatã, de tiol (îl cunoaºteþi
sub numele de mercaptan). Concentraþia era bine calculatã,
astfel încât, statistic, o singurã moleculã de tiol apãrea pe
electrodul din aur. Altfel spus, molecula de tiol se autoasam-
bla pe electrodul din aur. Apoi se mai realizau doi electrozi
din aur, unul deasupra ºi unul în partea lateralã a moleculei de
tiol. Acesta era tranzistorul molecular. O chestie cât se poate
de simplã. O chestie cât se poate de extraordinarã, o chestie
de strãpungere tehnologicã. (Spre norocul nostru, la vremea
respectivã stãteam mai prost cu documentarea, altfel, cu
siguranþã, un articol foarte elogios ar fi plecat de la tastatura
noastrã. Zic “spre norocul nostru” pentru cã... Dar sã nu ne
grãbim.) Sã ne întoarcem la povestea noastrã.
Încã înainte de publicarea articolului pe care l-am sem-
nalat mai devreme, din laboratoarele Bell, acolo unde se des-
fãºurase experimentul, începuserã sã aparã zvonuri ciudate.
Se spunea cã existã asemãnãri surprinzãtoare (citeºte: du-
bioase) între diagramele ce însoþeau unele dintre articolele lui
Schön. Se întâmplau lucruri surprinzãtoare cu diagramele lui
Schön. Profesoara Lydia Sohn de la Universitatea Berkeley,
California, a constatat, cu surprindere, cã în douã ºiruri de
mãsurãtori, în cadrul aceluiaºi articol, nivelul zgomotului era
identic, în ciuda faptului cã ele se desfãºuraserã la tempe-
raturi foarte diferite. Or lucrul acesta este anormal, deoarece
nivelul de zgomot creºte cu temperatura. Avertizat asupra
acestei probleme, Schön trimite repede o scrisoare cãtre Nature,
arãtând cã dintr-o “regretabilã eroare” încurcase diagramele.
Numai cã bulgãrele de zãpadã o luase vertiginos la vale,
devenind repede de neoprit. Profesorul Paul McEuen, de la
Universitatea Cornell, a descoperit o altã lucrare a lui Schön,
care avea aceeaºi diagramã de zgomot... Lucrãrile lui Schön
nu mai prezentau încredere. Au fost luate la puricat toate ar-
224
ticolele lui. Au fost identificate mai mult de 25 de articole
suspecte. Erau prea multe, chiar ºi pentru o stea a ºtiinþei.
În mai 2002, Laboratoarele Bell au înfiinþat o comisie,
condusã de profesorul Malcolm Beasley, pentru a verifica “o
posibilã fraudã”. Comisia a început prin a trimite chestionare
cãtre coautorii articolele lui Schön. Au fost contactaþi direct
ºi li s-au luat interviuri principalilor cosemnatari ai lucrãrilor
ºtiinþifice publicate de acesta (Zhenan Gabo, Bertram
Batlogg ºi Christian Kloc). În acelaºi timp au fost verificate
ºi variantele electronice ale lucrãrilor suspecte, care conþi-
neau ºi datele procesate numeric. S-au mai cerut ºi copii dupã
datele primare, obþinute în timpul experimentelor. Aici sur-
prizã. Ele nu mai existau. Fuseserã ºterse din calculator!
Schön a explicat (cu candoare, aº zice eu) cã le-a ºters din pri-
cinã cã nu mai avea loc pentru ele în memoria calculatorului.
ªi, pentru ca lucrurile sã capete un contur mai frumos, nu mai
avea nici eºantioanele pe care experimentase..., fuseserã
aruncate sau se pierduserã.
Nu mai lungim povestea. În 25 septembrie 2002 comisia a
publicat concluziile finale. Raportul de 127 de pagini
detaliazã 24 de acuzaþii de fraudã (folosesc acest cuvânt, deºi
în raport este folosit misconduct, care este ceva mai blând).
În raport se arãta cã cel puþin pentru 16 dintre ele existã do-
vezi clare. Fãrã a enumera toate falsurile vom spune cã s-a
constat cã Schön a folosit acelaºi set de date în mai multe
lucrãri publicate. Uneori schimba valorile din grafice, pentru
a face sã parã cã au fost obþinute în condiþii diferite. Alteori
“scala” diagrama, înmulþind valorile de pe ordonatã sau de pe
abscisã cu o valoare constantã (nici mãcar nu se obosea sã
aleagã constante mai complicate, cu multe zecimale, folosea
valori de tipul 1,5, 2 etc.) Alte rezultate erau de o precizie ex-
traordinarã, incredibil de atins. Tot amintitul personaj a mai
folosit, pentru trasarea diagramelor, funcþii matematice ba-
nale (altfel spus nici nu a mai fost necesar experimentul; el
lua o funcþie matematicã oarecare, îi trasa graficul ºi apoi pu-
nea pe abscisã ºi ordonatã mãrimile de care avea nevoie). Vã
mãrturisesc cã nu mi-aº fi imaginat niciodatã cã în ºtiinþa de
vârf pot fi posibile asemenea manipulãri mitocãneºti de date.
225
ªtiinþã ºi adevãr
Mã aºteptam sã se mai “tragã” din când în când de rezultatele
experimentale (nu înseamnã cã asemenea metode ar fi scu-
zabile), dar la o atât de grosolanã falsificare nici în coºmaruri
nu le-aº fi putut imagina.
Ce spunea Schön despre toate acestea? Comisia de anche-
tã nota cã “Schön nu a dat de bunã voie nicio informaþie la în-
trebãrile legate de rezultate ºi metodele folosite pânã în clipa
în care nu era pus în faþa dovezilor”. Într-o scrisoare trimisã
comisiei Schön spunea cã nu este de acord cu “anumite
afirmaþii ºi concluzii din raport”, dar “admite cã a fãcut unele
greºeli în munca ºtiinþificã, pe care le regretã”. Apoi adaugã
cã “nu a dorit niciodatã sã înºele pe nimeni sau sã profite de
încrederea ce i-a fost acordatã” ºi cã “a observat experimental
diferitele efecte fizice prezentate în lucrãrile sale”.
Cred cã lucrurile vã sunt acum destul de clare în ceea ce îl
priveºte pe Schön. Dar sã nu uitãm un lucru. Publicaþiile sale
aveau coautori. Aceºtia de ce nu sunt blamaþi? Aici este o mi-
cã problemã. Comisia de anchetã a analizat ºi responsa-
bilitatea coautorilor. S-a constatat cã aceºtia nu pot fi acuzaþi
de fraudã din simplul motiv cã... nu au participat la mãsurã-
torile efectuate de Schön. Mulþi dintre ei nu fãcuserã altceva
decât sã furnizeze materialele necesare experimentelor. Alþii
nu fãcuserã decât sã-l sfãtuiascã pe Schön, dar fãrã a asista
vreodatã la experimente. Aici este o altã problemã. Aºa cum
arãta comisia “ne aflãm în ape necunoscute. Nu existã standarde
de comportament bine stabilite pentru asemenea situaþii”.
Cam atât voi spune acum despre cazul Schön. Cei ce doresc
detalii suplimentare pot citi raportul comisiei de anchetã la
http://www.lucent.com/news_events/pdf/researchreview.pdf .
Problema fraudelor din lumea ºtiinþificã rãmâne în conti-
nuare una acutã. În zona biologiei lucrurile sunt, ºi vor rãmâ-
ne, complicate. Asta deoarece organismele (oricare ar fi ele)
nu sunt perfect identice. Sã vã dau un exemplu. Doi ºoareci
identici, supuºi aceluiaºi agent cancerigen, nu vor dezvolta
tumori canceroase identice. De aceea biologii încearcã sã ela-
boreze proceduri din ce în ce mai sofisticate pentru a asigura
repetabilitatea experimentalã ºi pentru a elimina erorile sau
226
fraudele. Dar în lumea fizicii? Aici lucrurile par a fi mai sim-
ple. Experimentele pot fi repetate la nesfârºit, ducând, în li-
mita erorilor de mãsurare, la acelaºi rezultat. Putem afirma
(aveam eu aceastã convingere) cã aici nu este loc de fraudã. Pot
exista greºeli, dar nu înºelãtorii. Nu era numai pãrerea mea.
Martin Blume, redactor ºef la American Physical Society
(APS), declara cã anual apar 6 pânã la 12 acuzaþii privitoare la
articolele publicate, dar ele se referã mai ales la plagieri,
citãri eronate sau la cel care este cu adevãrat autorul arti-
colului. “Foarte rar, mai corect spus niciodatã nu avem infor-
maþii despre fabricarea datelor [...] chiar dacã noi nu avem in-
formaþii în acest sens, asta nu înseamnã cã nu se întâmplã.”
Blume considerã cã nimeni nu ar îndrãzni sã falsifice datele
experimentale pentru a afirma cã a obþinut rezultate extraor-
dinare decât în cazul în care “ar fi foarte încrezãtor” cã va
apãrea cineva care i-ar confirma, cândva, experimentele.
De fapt lucrurile sunt cu mult mai grave. Existã ispita
banilor alocaþi pentru cercetare. Pentru a obþine o finanþare
(care poate reprezenta multe milioane de dolari) ai nevoie de
un CV cât mai bogat, cu cât mai multe lucrãri publicate. Sunt
în joc sume uriaºe, la care râvnesc foarte mulþi cercetãtori.
Banul, banul este cel ce duce, uneori, la prostioare de genul
celor fãcute de Schön. (Vã spuneam la începutul articolului
cã ajunsese sã publice un articol pe sãptãmânã!) Ar trebui sã
fii un înger pentru a nu cãdea în ispitã... Dar articolele pu-
blicate în revistele ºtiinþifice nu sunt avizate de experþi? Sigur
cã sunt avizate, ºi acesta ar trebui sã fie un filtru drastic, prin
care sã nu scape nicio încercare de fraudã. Numai cã acest
filtru este uneori ineficient. Donald Levy, editor la Journal of
Chemical Physics afirma: “referenþii trebuie sã considere cã
autorii sunt de bunã credinþã. Dacã am pleca de la presu-
punerea cã existã fraude, atunci ar fi imposibil de evaluat arti-
colul. Ar fi foarte dãunãtor pentru progresul ºtiinþei sã ana-
lizãm fiecare lucrare asupra posibilitãþii de fraudare”. Aceste
consideraþii sunt cât se poate de corecte. ªtiinþa evolueazã ra-
pid ºi nu mai este timp. Nu mai este timp pentru o analizã
completã a fiecãrui articol publicat. Un fals nedescoperit poa-
227
ªtiinþã ºi adevãr
te îndrepta ºtiinþa cãtre bãlãrii. ªi de aici apare primejdia. O
primejdie care planeazã ameninþãtor asupra ºtiinþei. Vor fi tot
mai mulþi aceia care vor profita de graba cu care sunt
examinate lucrãrile pentru a-ºi strecura falsurile. Soluþia? Nu
sunt eu cel ce o poate oferi. Voi spune doar ce au fãcut cei de
la laboratoarele Bell. Cercetãtorii de la Bell sunt obligaþi
acum sã înregistreze pe un server central toate datele
experimentale, iar preprinturile vor fi stocate tot într-un
server la care sã aibã acces oamenii de ºtiinþã din
laboratoarele Bell, pentru a le putea comenta. De asemenea a
fost elaborat un cod etic al cercetãrii care sã ghideze toate
procedurile experimentale. Desigur, orice s-ar face, loc
pentru minciunã mai rãmâne. Dar noi trebuie, suntem
obligaþi, sã sperãm cã adevãrul va învinge totdeauna
minciuna...

Cazul Hwang Woo Suk


Este de necrezut! Trucarea rezultatelor unor experi-
mente fundamentale pentru umanitate pare a nu mai
avea limite. Iar când manipulatorul ne oferise speranþa
unor tratamente revoluþionare lucrurile devin grave. Dar
sã vedem despre ce este vorba...
Aº fi vrut sã scriu un capitol separat despre un personaj
care pãrea a duce medicina cãtre ultimul sãu prag: fabricarea
de organe de schimb. Este vorba despre Hwang Woo-Suk, cel
care, de pe culmile gloriei unui viitor laureat Nobel, s-a prã-
buºit în abis. Cu numai câteva luni în urmã cercetãtorul co-
reean reprezenta avangarda ºtiinþei terestre în domeniul cer-
cetãrii celulelor stem embrionare, oferind lumii perspective
extraordinare pentru tratamentul a numeroase boli. Vã rea-
mintesc cã Hwang era considerat un erou naþional în Coreea
de Sud. ªi sã vã mai spun ceva. Cu numai o lunã înainte de a
aºterne aceste rânduri scrisesem un articol extrem de elogios
la adresa sa, articol pe care, de altfel, l-am ºi publicat în re-
vista ªtiinþã ºi tehnicã. Articolul curgea frumos, informaþiile
erau clare. Dintr-o datã, pe fluxul de ºtiri, lucrurile au început
sã capete o altã culoare. Din orã în orã apãreau informaþii noi,
228
care se refereau, de aceastã datã, la posibile manipulãri ale
datelor experimentale. Am crezut cã e numai o încercare de a
pãta prestigiul unui om de ºtiinþã de mare valoare. Mai târziu,
dupã ce revista a plecat la tipar, a sosit, ca o mãciucã, infor-
maþia conform cãreia datele din articolele lui Hwang publi-
cate de revista Science (am mai spus-o: este una dintre cele
mai prestigioase reviste ºtiinþifice de pe Terra) erau falsificate
în întregime. Lucrul acesta este cu adevãrat îngrozitor (nu mã
sfiiesc sã folosesc acest cuvânt). Falsificarea unui experiment
ºtiinþific de o asemenea importanþã nu poate avea decât con-
secinþe grave. Motivul este simplu. Dacã o revistã ºtiinþificã
de o seriozitate fãrã cusur poate fi pãcãlitã sã accepte pu-
blicarea unui articol bazat în întregime pe falsuri, atunci în-
seamnã cã semnul îndoielii trebuie pus pe orice articol
ºtiinþific. Încã ºi mai grav, se pare cã descoperirea falsului nu
a aparþinut oamenilor de ºtiinþã, ci presei. Unii nu se sfiiesc
sã spunã ca avem un “Watergate al clonãrii”.
Povestea începe pe 1 iunie 2005. În acea zi, adicã la
aproape douã sãptãmâni de la publicarea articolului despre
celulele stem în revista Science, un mail primit pe adresa emi-
siunii PD Notebook (o emisiune de anchete jurnalistice
difuzatã de reþeaua sud-coreeanã MBC - Munhwsa Broad-
casting Corporation) arãta cã autorul sãu este cu conºtiinþa
încãrcatã din cauza problemelor legate de experimentul lui
Hwang. Câteva zile mai târziu unul dintre realizatorii emi-
siunii, Han Hak Soo, reuºeºte sã se întâlneascã cu autorul me-
sajului. El a povestit cã a fãcut parte din echipa care a realizat
experimentele de clonare publicate în 2004 de Science. Este
de acord sã acorde un interviu, dar doreºte sã îºi pãstreze ano-
nimatul. Cu aceastã ocazie declarã cã, în ciuda celor afirmate
de Hwang, o parte dintre ovulele folosite în experiment au
fost donate de cãtre femeile din echipa cercetãtorului sud-co-
reean. Aceasta reprezintã o încãlcare gravã a normelor de
bioeticã. Trebuie sã explic ºi de ce avem de-a face cu o gravã
încãlcare a principiilor de bioeticã. Motivul este simplu: nu
existã certitudinea cã donarea este benevolã. Este foarte uºor
pentru un conducãtor de laborator sã constrângã femeile din
229
ªtiinþã ºi adevãr
subordine sã doneze ovule. De altfel, mai târziu, avea sã fie
fãcutã publicã declaraþia uneia dintre asistentele lui Hwang în
care se arãta cã a fost constrânsã sã doneze ovule… Revenim
acum anonimul care a acordat interviul reþelei MBC. El a mai
spus ceva important. A spus cã nu are încredere în rezultatele
publicate de Hwang în 2005 (este vorba despre articolul în
care se anunþa transformarea de celule stem embrionare în
celule specifice), dar cã nu are nici o dovadã care sã de-
monstreze cã datele au fost falsificate. Deja bãnuiala gravã
începea sã pluteascã în aer…
Echipa de la PD Notebook decide sã ducã ancheta mai de-
parte ºi recruteazã trei cercetãtori independenþi pentru a ana-
liza “la sânge” articolele lui Hwang. În acelaºi timp sunt or-
ganizate interviuri cu cercetãtorii din echipa lui Hwang, sub
pretextul realizãrii unui documentar despre fantasticele re-
zultate obþinute de sud-coreeni. Astfel se descoperã cã bunã
parte dintre cercetãtorii care semnaserã lucrarea din 2005 nu
vãzuserã nicio clipã liniile de celule din experiment! Strata-
gema jurnaliºtilor de la MBC avea sã le fie reproºatã mai târ-
ziu, dar asupra acestui subiect vom reveni ceva mai încolo.
A fost urmatã ºi pista spitalului MizMedi din Seul, de un-
de ar fi putut sã provinã liniile de celule stem folosite în
experimentul lui Hwang. Jurnaliºtii au fost suficient de con-
vingãtori ºi au obþinut datele a 15 linii celulare de celule stem
embrionare. Cu ajutorul unei surse neidentificate, din inte-
riorul Universitãþii Naþionale din Seul, a fost procurat eºan-
tionul uneia dintre cele 11 linii celulare (care au stat la baza
articolului din 2005) ºi l-au trimis spre analizã unui laborator
independent. Pe 19 octombrie 2005 vine concluzia bombã:
eºantionul de la Universitatea Naþionalã din Seul era copia
uneia dintre cele 15 linii celulare procurate de la spitalul
MizMedi! Echipa de la PD Notebook putea sã afirme acum
cã cel puþin una dintre liniile de celule era falsificatã!
În 20 octombrie 2005 realizatorul emisiunii, Han Hak
Soo, împreunã cu unul dintre jurnaliºtii sãi realizeazã un in-
terviu cu Kim Sun Jong, unul dintre cosemnatarii articolului
din mai 2005. Uitã sã îi comunice acestuia cã este filmat. Mai
230
mult decât atât, cei doi îl mint, comunicându-i lui Kim cã s-a
deschis o acþiune judiciarã împotriva lui Hwang. Kim cade în
capcana întinsã de jurnaliºti. În acel moment lucra la Pittsburgh,
în laboratorul lui Gerald Schatten (un alt coautor al articolului
din 2005, care ºi-a retras, primul, semnãtura de pe articol, dar
din motive de bioeticã), aºa cã era departe de mediul din Seul,
devenind o victimã sigurã. Kim recunoaºte cã, la cererea ex-
presã a lui Hwang, a realizat mai multe fotografii a douã linii
de celule stem, astfel încât sã parã cã reprezintã 11 linii ce-
lulare diferite! Aº vrea sã mai reþineþi ceva. Mãrturia lui Kim
a fost obþinutã prin încãlcarea flagrantã a eticii jurnalistice.
În acest moment PD Notebook este gata sã lanseze bomba.
Dar, pânã sã apuce sã finalizeze emisiunea, pe 11 noiembrie,
Gerald Schatten anunþã public retragerea semnãturii de pe
articolul lui Hwang, aºa cum spuneam, datoritã încãlcãrii
normelor etice. Bomba jurnalisticã îºi pierdea ceva din pute-
re. Se lasã sã treacã un timp ºi pe 22 noiembrie este difuzat
reportajul despre cercetãrile lui Hwang. Reportajul se foca-
lizeazã numai pe încãlcarea normelor de bioeticã. Scandalul,
dupã ce a mocnit timp de luni de zile, explodeazã abia acum.
Coreenii îl vãd pe Hwang ca pe un erou naþional. Omul de ºti-
inþã era mai popular decât fotbaliºtii de la noi. Protestele din
întreaga Coree de Sud sunt extrem de zgomotoase. Femeile
fac coadã la Universitatea Naþionalã din Seul pentru a dona,
voluntar, ovule. Doi dintre cercetãtorii din echipa lui Hwang
protesteazã pentru modul incorect prin care le-au fost
“smulse” declaraþiile. Mai mult de 20.000 de e-mail-uri so-
sesc pe adresa emisiunii. Mai toate îºi manifestã indignarea.
Eroul naþional era mânjit pe nedrept! Popularitatea lui Hwang
atinge niveluri mai mari decât oricând. Pe scurt: agitaþie ma-
re. În urma protestelor, postul MBC decide sã nu mai difu-
zeze un al doilea reportaj, cel în care Kim Sun Jong declara
cã a fost obligat sã manipuleze imaginile cu culturile de ce-
lule stem embrionare. Aici trebuie neapãrat sã introduc pro-
priul meu comentariu. Nimeni nu ar trebui sã încalce normele
de eticã. Nici oamenii de ºtiinþã, nici jurnaliºtii. Iar jurnaliºtii
de la PD Notebook au folosit înºelãciunea pentru a obþine de-
231
ªtiinþã ºi adevãr
claraþiile demascatoare. Putem judeca în fel ºi chip decizia
postului MBC, dar trebuie înþeles faptul cã este nevoie de co-
rectitudine. Adevãrul este important, dar la fel de importantã
este ºi calea prin care se ajunge la el. Din acest punct de vedere
reacþia MBC a fost una corectã. Însã problema lui Hwang
rãmânea în picioare: informaþiile obþinute (incorect) de cãtre
MBC indicau o manipulare a rezultatelor experimentale.
În 5 decembrie un e-mail anonim este expediat pe adresa
forumului unui site specializat (bric.postech.ac.kr), destinat
cercetãtorilor coreeni. Pe linia de subject scria, în englezã:
The show must go on. În textul e-mail-ului destinatarii erau
invitaþi sã studieze cu atenþie pozele din articolele lui Hwang
pentru a identifica duplicatele. “Eu am gãsit douã”, indica au-
torul anonim. Reacþia a fost rapidã. În câteva zile au sosit mai
mult de 200 de e-mail-uri în care se semnalau poze duplicate.
În 7 decembrie Hwang recunoaºte cã “din greºealã” în ar-
ticolul din 2005 s-au strecurat poze duplicate. Era prea târziu,
pe forumul BRIC un alt e-mail arãta cã datele ADN ale li-
niilor de celule stem clonate aparþineau de fapt unor embrioni
folosiþi în alte experimente. Buba este gata sã se spargã.
12 decembrie. Universitatea Naþionalã din Seul anunþã
deschiderea unei anchete oficiale. Aceasta va marca sfârºitul
sfârºitului carierei ºtiinþifice a lui Hwang. Ancheta demon-
streazã cã omul de ºtiinþã Hwang a falsificat cu bunã ºtiinþã
rezultatele publicate în articolul din mai 2005. Mai mult decât
atât, nici mãcar articolul din 2004 (prin care se anunþa reuºita
clonãrii de embrioni umani) nu prezenta date reale. Întreaga
faimã a sud-coreeanului se prãbuºeºte. Îi mai rãmâne doar
Snuppy, primul câine clonat. Se pare cã acesta nu este un fals.
Dar, deja, nu mai are importanþã. Apropo, acum toatã lumea
îºi aduce aminte cã Hwang este medic veterinar. Pânã la iz-
bucnirea scandalului i se spunea “dr. Hwang”, acum se vor-
beºte despre “veterinarul Hwang”. Sic transit gloria mundi...
În 15 decembrie, MBC difuzeazã cea de-a doua anchetã
despre lucrãrile lui Hwang care prezintã inclusiv imaginile ob-
þinute cu camera ascunsã. Este vorba despre declaraþia lui Kim
Sun Jong.
232
Hwang va rãmâne în istorie. Va rãmâne în istorie ca unul
dintre cei mai mari falsificatori din ºtiinþã. Dar condamnarea
moralã a lui Hwang nu este de ajuns. Procuratura sud-co-
reeanã deja a demarat cercetãrile pentru a-l pune sub acuzare
pe Hwang, pentru folosirea incorectã a fondurilor guverna-
mentale. Nici aceastã condamnare, dacã va fi, nu este de
ajuns. Sub semnul întrebãrii sunt puse chiar publicaþiile ºti-
inþifice. Cum a fost posibil ca cei care au examinat, în ve-
derea publicãrii, lucrãrile lui Hwang sã nu sesizeze falsul? De
ce a fost nevoie de impulsul unei anchete jurnalistice pentru
ca minciuna sfruntatã sã iasã la ivealã? De ce nimeni nu
spune nimic despre cei care au semnat, în calitate de coautori,
studiile lui Hwang (au fost 15 pentru articolul din 2004 ºi 25
pentru articolul din 2005)? Aceste întrebãri trebuie sã îºi afle
rãspunsul. Nu pot oferi eu rãspunsurile la aceste întrebãri fun-
damentale. Dar trebuie sã fac câteva scurte remarci.
ªtiinþa se bazeazã ºi pe încredere. Trebuie sã ai încredere
în faptul cã publicaþiile ºtiinþifice serioase publicã lucruri
adevãrate ºi nu falsuri. Problema apare în momentul în care,
pe aceastã planetã, eºti obligat, de-a dreptul, sã fi primul. Oa-
menii de ºtiinþã se grãbesc sã publice, pentru a-ºi asigura
prioritatea. Pentru ei funcþioneazã foarte bine deviza: “publish
or perish” (publicã sau pieri). Revistele de ºtiinþã se grãbesc,
la rândul lor, sã publice articole, insuficient verificate, pentru
a pãstra locul pe piaþã. Totul se face în goanã. Cei ce exa-
mineazã lucrãrile trimise cãtre publicare au prea puþin timp la
dispoziþie pentru a analiza ºi verifica datele primite. Asupra
lor se exercitã presiuni extraordinare, care au drept rezultat,
uneori, întâmplãri de tip Hwang. Cred cã meritã sã citiþi felul
în care este abordat “scandalul Hwang” de cãtre revista
Science (cea care a publicat cele douã studii incriminate) ºi de
cãtre Nature (concurenta lui Science, care a publicat articolul
despre câinele clonat, Snuppy).
Cazul Hwang a avut ºi efecte colaterale. S-au prãbuºit
acþiunile firmelor implicate în biotehnologii. Era o reacþie fi-
reascã. Dar s-a mai întâmplat ceva. Au avut probleme ºi li-
brarii. Surprinzãtor? Nu. În Coreea de Sud au fost editate ne-
233
ªtiinþã ºi adevãr
numãrate cãrþi, mai ales pentru copii, în tiraje uriaºe, care îl
aveau drept erou pe Hwang. Acesta era oferit drept model
demn de urmat de tineri. Peste noapte aceste cãrþi au devenit
minciunã, iar librarii au fost nevoiþi sã le retragã din rafturi.
Alþi bani aruncaþi pe fereastrã...
Dar, dincolo de dezbateri, rãmân consecinþele. Cercetarea
în zona celulelor stem embrionare a primit o loviturã grea.
Mult timp de acum înainte fondurile vor fi drastic reduse, ca
o consecinþã a pierderii încrederii în cercetãtori. Astfel posi-
bilele tratamente bazate pe celulele stem embrionare vor apã-
rea mai târziu, prea târziu pentru unii dintre semenii noºtri.
Iar asta va costa vieþile celor care ar fi putut sã fie salvaþi.
Putem afirma cã minciunile lui Hwang ucid!

Fuziune rece...
Din nefericire, aºa cum am arãtat deja, chiar ºi în elita
ºtiinþei se petrec tot soiul de lucruri care fac ca rezultatele
sã fie puse sub un grav semn al întrebãrii. În cele ce
urmeazã dorim sã prezentãm o posibilã, subliniem, o
posibilã fraudã ºtiinþificã de proporþii.
Anul 2002. Rusi Taleyarkhan, care lucra în acea vreme la
Oak Ridge National Laboratory, împreunã cu Richard Lahey
Jr., profesor la Institutul Politehnic Rensselaer, anunþau ceea
ce ar putea deveni o soluþie definitivã pentru problemele
energetice ale umanitãþii: fuziunea nuclearã. ªi nu orice fel de
fuziune, ci una rece, realizatã cu echipamente relativ simple,
o fuziune “pe masa din bucãtãrie”. Ideea celor doi nu era toc-
mai nouã. Se ºtia de mai multe vreme cã undele sonore de
mare frecvenþã care se propagã printr-un mediu lichid pot
produce, în anumite condiþii, bule, care mai apoi colapseazã
rapid, producând local mari concentrãri de energie. Aceste
concentrãri de energie, din interiorul fiecãrei bule, sunt su-
ficient de intense pentru a produce plasmã, care, la rândul ei,
ar putea declanºa fuziunea nuclearã. Citez acum din ºtirea pu-
blicatã de cãtre revista Science în 8 martie 2002. “Într-un ase-
menea dispozitiv [cum este cel realizat de cãtre Rusi
Taleyarkhan ºi colab.], micile bule de gaz conþinute în lichid
234
implodeazã prin folosirea undelor sonore de înaltã presiune.
Bulele care implodeazã ating niveluri suficient de ridicate de
presiune ºi temperaturã pentru a emite scurte impulsuri lu-
minoase. Alãturi de aceºti fotoni, Rusi Taleyarkhan ºi colab.
au raportat producerea de tritiu ºi de neutroni de înaltã ener-
gie, corelate cu momentul în care se producea sonoluminis-
cenþa, provocatã de unda de ºoc asociatã colapsãrii bulelor
[de gaz din lichid]. Se pare cã aceºtia sunt rezultatul obþinerii
de temperaturi mai înalte decât cele normale în timpul co-
lapsãrii bulelor [de gaz] în dispozitivele de sonoluminiscenþã,
printr-o atentã selectare ºi preparare a mostrelor de lichid ºi
prin optimizarea dispozitivului [experimental]. La fel ca neu-
trinii solari, neutronii, neavând sarcinã electricã, pot scãpa
din dispozitivul de sonoluminiscenþã ºi o parte dintre ei pot fi
detectaþi cu ajutorul detectoarelor. Autorii au prezentat date
care indicã faptul cã au fost atinse densitatea ºi temperaturile
foarte înalte (mai mari de 106 K) necesare pentru producerea
fuziunii deuteriu-deuteriu.”
Pe scurt, în dispozitivul experimental se obþinea fuziunea
nucleelor de deuteriu. Drept lichid a fost folositã o acetonã
mai “specialã” în care o parte dintre atomii de hidrogen erau
înlocuiþi cu izotopul greu, deuteriul. Fãcând o asociere cu apa
grea, am putea spune cã a fost folositã o “acetonã grea”. Sã
mai spunem cã în experimentul din 2002 a fost utilizatã ºi o
sursã exterioarã de neutroni, pentru a amplifica fenomenul de
producere a bulelor. Desigur, aºa cum se întâmplã mereu în
ºtiinþã, aceastã descoperire neaºteptatã a fost privitã cu o oa-
recare neîncredere de cãtre comunitatea ºtiinþificã, mai ales
pentru cã amintirea scandalului fuziunii reci raportate de cã-
tre Fleishman ºi Pons în 1989 lãsase urme adânci. Erau nece-
sare noi confirmãri, noi experimente care sã confirme rezul-
tatele iniþiale. Iar confirmãrile au venit. În 2004 Taleyarkhan
publicã în Physical Review E un articol cu titlul “Additional
evidence of nuclear emissions during acoustic cavitations”
(Dovezi suplimentare despre emisiile nucleare în timpul ca-
vitaþiei acustice) în care anunþã cã fenomenul de fuziune se
produce pe perioade mai lungi decât se estimase iniþial. Apoi,
în 2005 doi studenþi ai lui Taleyarkhan, Yiban Xu ºi Adam
235
ªtiinþã ºi adevãr
Butt, de la Universitatea Purdue (universitate la care se mu-
tase cercetãtorul american), publicã, la rândul lor, un articol,
în Nuclear Engineering and Design, prin care se confirmã
producerea fuziunii nucleare pe principiul enunþat de cãtre
profesorul lor.
O altã confirmare vine în ianuarie 2006, ºi a fost publicatã
în Physical Review Letters. De aceastã datã o echipã interna-
þionalã de cercetãtori (de Institutul Politehnic Rensselaer,
Universitatea Purdue – SUA –, ºi de la Academia Rusã de
ªtiinþe) nu mai folosesc o sursã suplimentarã de neutroni
(sursa a fost utilizatã în experimentele anterioare ºi a fost un
motiv de contestare a rezultatelor finale). Sonofuziunea este
confirmatã încã o datã. Unul dintre autorii articolului din
Physical Review Letters este... Taleyarkhan.
Vã rog sã remarcaþi cã toate aceste confirmãri au legãturã
directã cu Taleyarkhan...
În alte laboratoare nu s-a încercat reproducerea experi-
mentului? Din câte v-aþi dat seama, dispozitivul experimental
nu este unul complicat sau scump. Desigur, s-a mai încercat
ºi de cãtre alþii reproducerea fuziunii reci. În 2002 doi cer-
cetãtori, D. Shapira ºi M.J. Saltmarsh, de la Oak Ridge
Laboratory (locul în care Taleyarkhan efectuase primele ex-
perimente), publicã în numãrul din septembrie al pres-
tigioasei Physical Review Letters articolul intitulat: “Nuclear
Fusion in Collapsing Bubbles - Is it There? An Attempt to
Repeat the Observation of Nuclear Emissions from Sonolu-
minescence” (Fuziunea nuclearã în bulele care colapseazã –
este ceva acolo? O încercare de a repeta observarea emisiilor
nucleare [produse] prin sonoluminiscenþã). Articolul cuprin-
de rezultatele repetãrii experimentului lui Taleyarkhan, de
aceastã datã folosindu-se detectoare de neutroni mai sofis-
ticate. Noile date aratã cã spectrul de energie a fluxului de
neutroni înregistraþi par a avea o distribuþie aleatoare. Simplu
spus, emisia de neutroni nu coincidea cu momentul colapsãrii
bulelor, deci nu avem de-a face cu fuziune nuclearã. Ta-
leyarkhan a replicat imediat spunând cã totuºi chiar ºi re-
zultatele colegilor lui indicã producerea fuziunii. Un al doilea
236
experiment a fost organizat, de cãtre cine credeþi? De cãtre
BBC! Compania britanicã de presã (al cãrei exemplu l-am
dori urmat ºi la noi) a apelat la doi dintre cei mai mari spe-
cialiºti în sonoluminiscenþã, Seth Puterman ºi Ken Suslick,
pentru a repeta experimentul cu dispozitive similare celor uti-
lizate de cãtre cercetãtorul american. Rezultatele lor au fost
analizate de cãtre patru oameni de ºtiinþã independenþi, care
includeau un expert în sonoluminiscenþã ºi un specialist în
detectarea neutronilor. Concluzia? Nici urmã de fuziune!
În martie 2006 contestãrile ajung la apogeu. De data
aceasta sunt atacate direct rezultatele publicate de cãtre Ta-
leyarkhan. În scenã intrã cercetãtorul american Brian Na-
ranjo, doctorand la Universitatea California (care, întâm-
plãtor sau nu, lucreazã sub conducerea lui Seth Puterman – pe
care l-am amintit mai devreme – la o altã variantã de fuziune
nuclearã – despre care vom vorbi cu o altã ocazie). Naranjo
publicã un articol în revista Nature în care aratã cã spectrul
energetic al neutronilor emiºi în timpul sonofuziunii din arti-
colul din ianuarie 2006 nu are semnãtura caracteristicã a
fuziunii, ci se suprapune foarte bine peste cel al neutronilor
emiºi de elementul radioactiv Californiu 252! Sã îl citãm pe
Naranjo: “Spectrul publicat este total inconsistent cu ne-
utronii de 2,45 MeV [care ar fi trebuit sã fie produºi în timpul
fuziunii], ridicând îndoieli asupra afirmaþiilor privitoare la
producerea fuziunii”. Pentru a preciza lucrurile voi spune cã
acest Cf 252 este o sursã radioactivã folositã pe scarã largã în
laboratoarele de fizicã nuclearã.
Revista Nature nu s-a mulþumit cu atât. S-a interesat ºi în
rândul colaboratorilor lui Taleyarkhan de la Universitatea
Purdue. A aflat lucruri interesante. Lefteri Tsoukalas ºi Ta-
tjana Jevremovic, cercetãtori la amintita universitate,
încercaserã ºi ei de mai mult timp sã reproducã experimentul
lui Taleyarkhan, conform datelor din articolul publicat în
2002. Eºec total, niciun rezultat semnificativ. Se constata o
creºtere a numãrului de bule care implodau în lichid atunci
când se folosea o sursã exterioarã de neutroni, dar nici urmã
de tritiu! Spre sfârºitul anului 2003 Tsoukalas reuºeºte sã îl
237
ªtiinþã ºi adevãr
ademeneascã pe Taleyarkhan sã vinã la Universitatea Purdue.
Dar, îndatã ce acesta a sosit la universitate comportamentul
sãu a devenit bizar. Jevremovic povesteºte cã nu a reuºit sã
obþinã niciun detaliu asupra echipamentului folosit de cãtre
Taleyarkhan. Nicio informaþie, nicio lãmurire, nici mãcar
date primare nu a reuºit sã obþinã. Iar acesta este un compor-
tament bizar pentru un adevãrat om de ºtiinþã. Mai mult decât
atât, el a retras o parte din echipamentul cu care cercetãtorii
de la Universitatea Purdue încercau sã producã sonofuziunea,
mutându-l în afara campusului! ªi, ca sã punã capac la toate,
în ianuarie 2005 s-a opus vehement publicãrii unor rezultate
obþinute de cãtre cercetãtorii de la Universitatea Purdue, din-
tr-un motiv simplu: infirmau sonofuziunea! În iulie 2005 cere
oficiului de presã al universitãþii sã nu anunþe decât “re-
zultatele pozitive” despre experimentele de sonofuziune... La
Universitatea Purdue s-au obþinut ºi rezultate pozitive, le-am
amintit ceva mai devreme. Numai cã... revista Nuclear Engine-
ering and Design nu era chiar una independentã. Avea drept co-
editor, pe cine credeþi? Aþi ghicit cu siguranþã: pe Taleyarkhan.
Sã mai comentãm? Sã mai comentãm! Revista Nature este
o revistã al cãrei cuvânt atârnã foarte greu în lumea ºtiinþei.
Acesta este motivul pentru care la Universitatea Purdue s-a
declanºat o anchetã internã, anchetã finalizatã în iunie 2006.
Concluziile ei? Niciuna! Sã fim mai exacþi, niciuna care sã fie
fãcutã publicã. În anunþul publicat de universitate se spune
sec: “recomandãrile comisiei ºi paºii urmãtori vor fi trataþi ca
o problemã internã [a universitãþii]”. Groaznic! Dintotdeauna
lumea ºtiinþei a fost una deschisã. Un loc în care dezbaterile
îºi au locul. Veºnica îndoialã, veºnicul scepticism al omului
de ºtiinþã este calea pe care se pãºeºte cãtre adevãr. Or, în-
cepem sã constatãm cã lucrurile nu stau chiar aºa. Existã fon-
duri uriaºe pentru cercetare ºi multã bãtãlie pentru ele. Îmi
pare cã banul începe sã perverteascã spiritul ºtiinþei.
Aº vrea sã mã iertaþi pentru cã am înºirat foarte multe date
în articolul meu. Am vrut sã vã faceþi o imagine cât mai
exactã asupra desfãºurãrii evenimentelor. ªi sã nu-mi cereþi
sã vã spun dacã Taleyarkhan a fraudat sau nu, chiar dacã
238
tonul articolului meu este unul acuzator. Eu nu pot spune ni-
mic atâta vreme cât nu pot avea acces la toate datele pro-
blemei. Vreau doar sã vã spun cã sonoluminiscenþa ar putea
fi, cel puþin teoretic, o cale cãtre fuziune. Poate cã asta a re-
prezentat o ispitã pentru cercetãtorul american. Oricum, cu
ºtiinþa asta se întâmplã ceva... spuneau strãmoºii cã banul e
ochiul Necuratului.

Poliapa
Repet: drumul ºtiinþei nu este unul lipsit de erori.
Adesea se fac greºeli, unele dintre ele fiind chiar de-a
dreptul copilãreºti, dupã trecerea anilor. Dar, de cele mai
multe ori, metoda ºtiinþificã de cunoaºtere a lumii oferã
cãile prin care greºelile sã fie eliminate. ªi aceasta deoa-
rece ºtiinþa, dincolo de teorii, are nevoie de experimente
clare, care sã îi confirme afirmaþiile. Acum a sosit mo-
mentul sã vã povestesc despre apa polimerizatã…
Povestea noastrã începe undeva pe la începutul anilor
1960. Fizicianul sovietic Nikolai Fediakin, care lucra într-un
mic laborator din oraºul Kostroma, a efectuat un ºir de
experimente care au avut un rezultat surprinzãtor. Atunci
când apa purã se condensa sau trecea prin niºte tuburi ca-
pilare (cu diametrul interior mai mic de 20 microni), fabricate
din cuarþ, ea se separa în douã, o apã normalã ºi o apã de 20
de ori mai vâscoasã, de circa 1,3 mai densã decât apa nor-
malã, cu un punct de fierbere în jur de 150 grade C ºi unul de
îngheþare de circa -40 grade C. Aceastã nouã apã, vedeþi ºi
dumneavoastrã, era una cât se poate de ciudatã. Rezultatul era
mult prea extraordinar ca sã nu merite o analizã mai detaliatã.
Aºa cã experimentele au fost repetate la Moscova, împreunã
cu Boris Deriagin, un adevãrat savant specializat în chimia
fizicã, renumit pentru lucrãrile sale din domeniul straturilor
coloidale subþiri. Deriagin mai era renumit ºi pentru meti-
culozitatea cu care efectua fiecare experiment. Iar expe-
rimentele riguroase ale lui Deriagin au confirmat existenþa
acestei ape stranii. Rezultatele au fost prezentate în mai multe
publicaþii sovietice de specialitate, inclusiv în limba englezã.
239
ªtiinþã ºi adevãr
Dar nimeni nu pãrea sã bage de seamã existenþa acestei ape
anormale. Lucrurile s-ar fi oprit aici pentru multã vreme dacã
în 1966 Deriagin nu ar fi þinut câteva conferinþe în Marea Bri-
tanie, unde a adus la cunoºtinþã oamenilor de ºtiinþã din oc-
cident informaþiile legate de apa anormalã.
Imediat, în ciuda neîncrederii generale, au fost declanºate
noi experimente, care sã verifice existenþa acestei noi ape. ªi
dintr-o datã, ca la o apãsare pe un buton, au început sã curgã
lucrãrile ºtiinþifice care confirmau rezultatele cercetãtorilor
sovietici. Chiar ºi marina americanã a devenit brusc inte-
resatã de subiect, deoarece specialiºtii militari întrevedeau
aplicaþii militare pentru aceastã apã ciudatã, sau poliapã
(polywater), cum o voi numi în continuare.
Iar cel mai spectaculos rezultat a venit în anul 1969 când
un grup de cercetãtori de la Biroul de Standarde al SUA a pu-
blicat un articol în care era prezentat spectrul de infraroºu al
acestei poliape. Acest spectru prezenta niºte benzi stranii, ca-
re nu corespundeau cu nimic din ceea ce se cercetase pânã
atunci. Au fost fãcute comparaþii cu mai bine de 100.000 de
spectre cunoscute ºi nu a fost gãsit nimic asemãnãtor cu ben-
zile poliapei. De aici ei au tras concluzia cã avem de-a face
cu o apã polimerizatã (de aici ºi numele de poliapã). În po-
liapã, moleculele de H2O se leagã între ele, formând o struc-
turã hexagonalã.
Unii cercetãtori indicau niºte lucruri ciudate cu aceastã
apã. “Poliapa este mai stabilã decât apa obiºnuitã”, spuneau
ei. “Poliapa nu existã aici, pe Pãmânt, pentru cã nu sunt con-
diþii pentru ea, dar poliapa ar putea fi un fel de germene, care
ar putea contamina apa normalã, transformând-o în apã poli-
merizatã. Dacã cercetãtorii ar produce cantitãþi mai mari de
poliapã, atunci ar exista riscul polimerizãrii apei terestre.” Se
sugera chiar cã pe Venus întreaga apã s-a transformat în po-
liapã, datoritã condiþiilor de acolo. Cercetãtorul britanic F.J.
Donahoe a publicat în 1970 un articol alarmant, intitulat “Is
Venus a Polywater Planet?”, în care spunea cã: “Eu cred cã
acest polimer este cel mai periculos material de pe Pãmânt.
Trebuie depuse toate eforturile pentru a asigura securitatea
240
totalã înainte de a produce [poliapa] în scopuri comerciale.
De îndatã ce nucleii de polimer se vor dispersa în sol va fi
prea târziu pentru orice acþiune. [...] Ameninþarea este mai
mare decât cea a oricãrui virus cunoscut, dacã nu vom lua
mãsurile de siguranþã necesare.”. Vã daþi seama cã aceastã
poliapã ar fi riscat sã distrugã toatã viaþa de pe Pãmânt. Noroc
cã se producea în cantitãþi extrem de mici... Felix Frank, un
cercetãtor american care s-a ocupat de cazul poliapei, relata o
poveste oarecum amuzantã despre un cercetãtor care, ajutat
de “un student foarte rãbdãtor”, a încercat luni în ºir sã obþinã
cantitãþi mai mari de poliapã. A reuºit sã fabrice o “picãturã
ceva mai mare”...
De fapt aici era ºi problema pe care o ridicau cei ce se în-
doiau de existenþa poliapei. Aceºti sceptici nesuferiþi spuneau
cã, probabil, poliapa nu este decât rezultatul unor contaminãri
din laborator. În scenã intrã ºi marele fizician Richard
Feynman, care a declarat cã “Nu cred în existenþa poliapei,
deoarece, dacã ea ar exista, ar trebui sã credem în existenþa
unor fiinþe care nu mai au nevoie de mâncare. Ar fi suficient
ca ele sã bea apã ºi sã excrete poliapã [folosind energia de-
gajatã prin conversia apei în forma ei mai stabilã, pentru a-ºi
alimenta metabolismul]”. Adepþii poliapei ripostau spunând
cã ºtiu ei bine ce fac, cã au asigurat ca nicio contaminare sã
nu se producã pe timpul experimentelor. Iar experimentele se
desfãºurau pe bandã rulantã, articole apãreau cu sutele, dar
lucrurile rãmâneau neclare. Poliapa nu putea fi prinsã în te-
orie, nu putea fi explicatã în niciun fel.
Dar lucrurile aveau sã se lãmureascã în 1972, printr-o ade-
vãratã loviturã de teatru. Denis Rousseau de la Laboratoarele
Bell, înfuriat din pricina incertitudinilor legate de poliapã,
decide sã foloseascã propria transpiraþie, în loc de apã purã.
Rezultatul a fost colosal. A obþinut ºi în acest caz ceea ce
pânã atunci se credea a fi apã polimerizatã! Punct! Expe-
rimente ulterioare au demonstrat cã atunci când sunt asigurate
condiþiile necesare, când este înlãturatã cu grijã orice po-
sibilitate de contaminare, poliapa nu mai apare. Iar imaginile
obþinute cu ajutorul microscopului electronic au arãtat cã, de
241
ªtiinþã ºi adevãr
fapt, eºantioanele de poliapã conþin urme de contaminanþi de
la siliciu pânã la fosfolipide. Lucrurile erau acum atât de clare
încât aproape peste noapte toþi cercetãtorii, inclusiv cei so-
vietici, au renunþat la poliapã.
Vreau sã precizez cã în acest caz nu avem de-a face cu o
fraudã ºtiinþificã. Nimeni nu a dorit sã obþinã glorie pe cãi ne-
cinstite. Avem doar experimente efectuate în condiþii in-
corecte. Metoda ºtiinþificã de cunoaºtere are marele avantaj
cã poate elimina, mai greu sau mai uºor, acest tip de erori.
Oamenii de ºtiinþã verificã în permanenþã rezultatele ob-
þinute, repetã la nesfârºit experimentele, tocmai din pricinã cã
ei sunt conduºi de o formã de scepticism sãnãtos, care nu ia
în seamã orice afirmaþie, câtã vreme nu existã certitudinea
experimentelor corecte. Vedeþi ºi dumneavoastrã cât de uºor
se poate greºi, chiar în ºtiinþa serioasã...

O substanþã periculoasã
De curând s-a descoperit cã sistemele de alimentare cu
apã au fost contaminate cu un compus chimic foarte
periculos. Acest compus chimic este incolor, inodor, lipsit
de gust ºi se dizolvã complet în apã. Pânã în prezent nu a
fost luatã nicio mãsurã împotriva acestui compus chimic
periculos. Substanþa de numeºte monoxid de dihidrogen
ºi are urmãtoarele proprietãþi:
l Este utilizatã ca solvent industrial ºi ca agent de rãcire
l Este utilizatã la fabricarea polistirenului
l Este utilizatã în experimente pe animale
l Este utilizatã pentru aplicarea pesticidelor
l Este utilizatã în centralele nucleare
l Accelereazã procesul de ruginire a oþelului
l Contribuie la procesele de eroziune a solului
l Inhalarea acestei substanþe poate produce moartea în
numai câteva minute
l În anumite condiþii produce arsuri severe
l Are o contribuþie majorã la efectul de serã
242
l Poate distruge betonul ºi sticla, contribuie la degradarea
ºoselelor
l Au fost semnalate cazuri în care a produs defecþiuni
electrice
l A avut o contribuþie majorã la catastrofa navetei spaþiale
Challanger
l În þãrile lumii a treia provoacã anual mii de morþi,
deoarece guvernele de acolo nu pot controla ameninþarea
l Cantitãþi mari din aceastã substanþã se gãsesc în râuri,
lacuri, oceane ºi în sistemul de distribuþie a apei potabile;
deja a contaminat apa freaticã
l Guvernul nostru cheltuieºte milioane de dolari pentru a
încerca sã controleze acest compus chimic periculos
l În fiecare zi sute de laboratoare secrete primesc ºi folosesc
mii de tone din aceastã substanþã mortalã
l Mai multe agenþii guvernamentale urmãresc continuu
gradul de contaminare
l Guvernul a refuzat sã interzicã producerea, distribuirea ºi
folosirea acestui compus chimic datoritã “importanþei lui
pentru sãnãtatea economicã a naþiunii”.
Sã acþionãm acum, pentru a stopa contaminãrile viitoare!
Cãutaþi mai multe informaþii despre acest produs chimic! Ceea
ce nu ºtiþi poate aduce rãul, dumneavoastrã ºi întregii lumi!

Textul de mai sus este unul real. Mai mult decât atât, cu o
singurã excepþie, conþine numai adevãrul. Excepþia este re-
ferirea permanentã la pericol. Monoxidul de dihidrogen nu
este altceva decât acid hidroxilic sau hidrogen hidroxid sau...
H2O, adicã apã, apã din aceea banalã, din care bem cu toþii.
Totul a început cu o glumã, prin 1989, când afiºe cu textul de
mai sus au împânzit campusul universitãþii Santa Cruz. Ideea
s-a nãscut în capetele a trei tineri, Eric Lechner, Lars Norpchen
ºi Matthew Kaufman, care, la rândul lor, citiserã un articol
despre “hidroxidul de hidrogen” într-un ziar din Michigan.
Gluma este glumã, pânã în clipa în care este luatã în serios. Aþi
putea crede cã nu e cazul. Ba este! Iatã o ºtire din 2004:
243
ªtiinþã ºi adevãr
Aliso Viejo, Calif. – Oficialii oraºului erau atât de îngri-
joraþi despre proprietãþile periculoase ale monoxidului de
dihidrogen încât au avut în vedere interzicerea paharelor de
polistiren, dupã ce au aflat cã acest compus chimic este fo-
losit la fabricarea lor. “Este neplãcut”, declara city manager-ul
David J. Norman, “asistenþii noºtri nu s-au informat cum tre-
buie”. Se pare cã asistenþii au cãzut victimã unuia dintre site-
urile Web, în care se atrãgea atenþia cã monoxidul de di-
hidrogen este “un compus chimic fãrã miros ºi fãrã gust” care
poate produce moartea atunci când este inhalat. Ca urmare,
consiliul local a planificat pentru sãptãmâna urmãtoare vo-
tarea unei hotãrâri prin care sã se interzicã folosirea obiec-
telor din polistiren la evenimentele sponsorizate de primãrie.
Printre motivele interzicerii figura ºi faptul cã la fabricarea
polistirenului este folositã o substanþã care “ameninþã
sãnãtatea ºi siguranþa oamenilor”. Mãsura a fost înlãturatã de
pe agenda consiliului local, dar Norman crede cã oraºul încã
poate cere interzicerea paharelor de polistiren.
Acum vã aduceþi ºi dumneavoastrã aminte cu par-
lamentarii noºtri indignaþi de poluarea cu hidrogen ºi oxigen
a apei potabile... Însã mie problema îmi pare atât amuzantã,
cât ºi gravã. Uºor dãm crezare cuvintelor scrise, fãrã sã mai
le trecem prin ceea ce ar trebui sã fie filtrul nostru critic. Nu
conteazã cã nu prea înþelegem termenii folosiþi în expunere,
luãm de bun ce ni se spune. ªi nu mã refer aici numai la
ºtiinþã, ci la mai toate informaþiile care ni se servesc. Am în
minte o replicã, pe care am auzit-o la tv: “scrie la ziar, deci
este adevãrat!”.

Intelligent Design vs. Evoluþionism


Conform Institutului Discovery (www.discovery.org), -
nu are nici o legãturã cu faimosul canal de televiziune) -,
care se aflã în avangarda promovãrii ID-ului, “teoria
intelligent design-ului afirmã cã anumite caracteristici
ale Universului ºi ale fiinþelor vii sunt explicate mai bine
printr-o cauzã inteligentã ºi nu printr-un proces nedi-
rijat, cum este cel al selecþiei naturale”. În plus, se mai
244
afirmã cã nu existã o evoluþie în sensul darwinist, toate
speciile apãrând brusc, la diferite intervale de timp, cu
toate caracterele specifice.
Originea
Voi începe cu cartea care, aºa cum veþi vedea, a stârnit fur-
tuna. Este vorba despre “Of Pandas and People: The Central
Question of Biological Origins” de Percival Davis ºi Dean H.
Kenyon, carte ce se încearcã a fi impusã în unele state ameri-
cane în locul clasicelor manuale darwiniste. Din ea nu am re-
uºit sã citesc decât atât cât este publicat pe net, respectiv pri-
mul capitol. Se vorbeºte acolo despre faimosul experiment al
lui Stanley Miller din 1953. Pentru cei ce nu îl cunosc îl voi
expune eu aici, pe scurt. Stanley Miller, încã student la acea
vreme, împreunã cu profesorul sãu, Harold Urey, au realizat
un experiment fundamental pentru problema originii vieþii te-
restre. Simplificând lucrurile, ei au luat un balon, au pus ceva
apã în el, apoi au adãugat gaze (metan, amoniac ºi hidrogen),
care simulau atmosfera primordialã a Terrei. În balonul încãl-
zit, pentru a se produce vapori de apã, au aranjat sã se pro-
ducã descãrcãri electrice. Dupã o sãptãmânã au analizat com-
poziþia chimicã a compuºilor din sistem. Astfel au constatat
cã 10-15% din carbonul din sistem a format compuºi orga-
nici. Douã procente din carbon au format aminoacizi, inclusiv
13 din cei 21 din care sunt fabricate proteinele. Dintre aceºtia,
cel mai abundent era glicina. Practic se obþinuserã în la-
borator cãrãmizile fundamentale ale vieþii. (În aceastã pa-
rantezã voi spune, fãrã a intra în detalii, cã în experimentul
Miller-Urey au fost obþinute cantitãþi egale de aminoacizi în
formele L, care rotesc lumina spre stânga, ºi D, care rotesc lu-
mina spre dreapta. Materia vie nu poate “procesa” decât ami-
noacizii L, deºi existã foarte rare excepþii. Aici este cu ade-
vãrat o problemã, avem o enigmã. Asupra acestui aspect vom
reveni ceva mai târziu.)
Autorii cãrþii Of Pandas and People aratã, printre altele,
cã experimentul presupune o atmosferã reducãtoare pentru
Pãmântul primordial (adicã lipsitã de oxigen) ºi nu una oxi-
dantã (bogatã în oxigen). Aceastã ipotezã este consideratã
245
ªtiinþã ºi adevãr
eronatã deoarece existã dovezi pentru o atmosferã iniþialã bo-
gatã în oxigen ºi “este nevoie de cantitãþi semnificative de
oxigen pentru a genera stratul de ozon protector pentru ra-
diaþiile ultraviolete, pentru a apãra primele forme de viaþã.
Este clar cã o simulare corectã ar fi trebuit sã includã ºi can-
titãþi semnificative de oxigen”, iar oxigenul din atmosferã ar
fi oxidat rapid compuºii organici din experimentul Miller-
Urey. Aici se cuvine sã facem douã observaþii. În primul rând
descãrcãrile electrice din atmosfera primordialã se puteau
produce ºi noaptea, deci materia organicã era protejatã de ra-
diaþia ultravioletã. Apoi compuºii organici proaspãt fabricaþi
erau antrenaþi, prin intermediul ploilor, cãtre oceanul pla-
netar. Aici apa, acolo unde se presupune cã au apãrut primele
forme de viaþã terestre, reprezintã un bun ecran pentru ra-
diaþiile ultraviolete, aºa cã absenþa oxigenului nu este un im-
pediment major. A doua observaþie se referã la oxigenul at-
mosferic. Aºa cum se remarcã ºi în textul cãrþii despre care
vorbim, oxigenul este foarte reactiv ºi realizeazã rapid diferite
combinaþii chimice. Astfel, oxigenul, chiar prezent într-o pri-
mã fazã, va dispãrea într-un interval scurt de timp. De altfel,
prezenþa abundentã a oxigenului în atmosfera unei planete
reprezintã un indicator al existenþei vieþii acolo. Este impo-
sibil sã credem cã autorii cãrþii Of Pandas and People nu cu-
noºteau acest aspect al problemei.
Acum sã comentãm, tot pe scurt, o altã obiecþie, legatã tot
de experimentul Miller-Urey. Este vorba despre faptul cã
acolo s-au generat cantitãþi egale de aminoacizi L ºi D, în
timp ce materia vie poate “procesa” numai forma L. “Cerce-
tãtorii nu au identificat niciun mecanism natural care sã poa-
tã fi inclus în experimente, care sã producã numai forma co-
rectã [de aminoacizi]”. Aici lucrurile sunt mai delicate,
neexistând un rãspuns foarte tranºant, aºa cum adesea se în-
tâmplã în ºtiinþã. Totuºi trebuie sã remarcãm un fapt inte-
resant. John Cronin ºi Sandra Pizzarello au examinat ami-
noacizii identificaþi în meteoritul Murchison ºi au descoperit
un exces al formei L. De aici am putea avea o explicaþie. Ma-
teria organicã ce a dus la explozia vieþii pe Terra este de ori-
246
gine cosmicã. Care dintre fenomenele cosmice ar putea fa-
voriza aminoacizii L? Existã mai multe explicaþii, dar pânã în
prezent nu existã un rãspuns clar. De exemplu, se sugereazã
cã radiaþii ultraviolete circular polarizate sunt prezente în zo-
nele de formare a sistemelor stelare (au fost detectate în ne-
buloasa Orion, acolo unde este o adevãratã “maternitate” de
stele) ar putea favoriza distrugerea unei anumite forme de
aminoacizi, în funcþie de sensul de polarizare. Mai existã ºi
alte explicaþii, dar, deocamdatã, preferinþa vieþii terestre pen-
tru aminoacizii L reprezintã, încã, un mister la care ºtiinþa va
trebui sã rãspundã.
Ireductibila complexitate
Sã mergem mai departe. Ne vom opri asupra lui Michael
Behe, profesor de biochimie la Universitatea Leigh, Pen-
nsylvania. El spune cã: “Un sistem ireductibil complex este
acela care nu poate fi rezultatul a numeroase, succesive ºi mi-
ci modificãri ale unui sistem precursor, deoarece orice pre-
cursor al unui sistem ireductibil complex, cãruia i-ar lipsi un
singur element, este prin definiþie nefuncþional […]. Deoare-
ce selecþia naturalã nu poate acþiona decât pentru sisteme care
funcþioneazã deja, atunci concluzia ar fi cã un sistem biologic
nu poate apãrea gradual, pas cu pas, ci doar ca entitãþi deja
funcþionale, altfel selecþia naturalã nu ar avea asupra cui sã
acþioneze.”. (Michael Behe, Darwin’s Black Box)
ªi Michael Behe ne oferã ºi o analogie, devenitã deja fai-
moasã. Este vorba despre o cursã de ºoareci. Aceasta este al-
cãtuitã “dintr-o platformã din lemn, un «ciocan» metalic, care
ucide ºoarecele, un arc care «stocheazã» forþa necesarã pen-
tru acþionarea ciocanului, o piedicã ºi un dispozitiv care ac-
þioneazã eliberarea piedicii. Nu poþi avea o cursã de ºoareci
funcþionalã dacã lipseºte un singur element. Este nevoie sã fie
prezente toate, dacã vrei sã prinzi ºoareci.”.
La aceastã analogie, Kenneth R. Miller, profesor de bio-
logie la Universitatea Brown, SUA, rãspunde direct, arãtând
cã “însãºi analogia [lui Behe] aratã slãbiciunile ireductibilei
complexitãþi”. Este adevãrat, o cursã de ºoareci nu poate
funcþiona decât dacã posedã toate elementele descrise de
247
ªtiinþã ºi adevãr
Behe. Dar fiecare dintre componente poate îndeplini o
funcþie. “Îndepãrtaþi douã componente (piedica ºi dispoziti-
vul de acþionare a piedicii) ºi veþi avea un dispozitiv complet
funcþional care poate fi folosit drept ac de cravatã sau agrafã
pentru hârtii, îndepãrtaþi ºi arcul ºi veþi avea un suport pentru
chei. Piedica de la unele curse pentru ºoareci poate fi folositã
drept cârlig pentru peºti, iar baza de lemn poate fi utilizatã ca
presse papier [...]. Ideea este, ºi ºtiinþa a înþeles-o de multã
vreme, cã pãrþile componente ale unei maºini, presupusã ire-
ductibil de complexã, poate avea funcþii diferite, dar utile.”
Nu dorim sã ne oprim la analogia în sine. Behe ne oferã ºi
un exemplu concret de sistem biologic ireductibil de com-
plex. Este vorba despre niºte maºinãrii minunate: flagelile,
adevãrate sisteme de propulsie, care asigurã unor bacterii
posibilitatea de a se deplasa prin mediu apos. Nu voi intra în
detalii, deoarece ne-ar ocupa prea mult spaþiu (dumnea-
voastrã le puteþi gãsi dacã daþi o cãutare dupã “flagellum”).
Voi face doar o foarte scurtã descriere, una inginereascã.
Avem un cil lung, care acþioneazã ca o elice, o articulaþie,
care face legãtura dintre cil (propulsor) ºi axul de acþionare,
un motor, care este acþionat prin transportul de ioni de Na+
sau H+ , un stator, care ajutã ca membrana celularã sã nu se
deformeze în timpul “funcþionãrii” flageliei ºi un lagãr anti-
fricþiune. Din câte vedeþi avem de-a face cu un mecanism ex-
trem de complex. Flagelia reprezintã un mecanism extrem de
complex, pentru a cãrui asamblare sunt necesare mai mult de
40 de proteine specifice, fiecare dintre ele trebuind sã se
aºeze într-un loc bine determinat. Dacã ar lipsi numai una
dintre componentele arãtate mai sus, atunci întreaga ma-
ºinãrie nu ar putea funcþiona. Behe comenteazã aceasta spu-
nând: “Ca ºi cursa pentru ºoareci, flagelia este ireductibil de
complexã. Ca ºi în cazul cursei de ºoareci, dezvoltarea prin
«modificãri numeroase, mici ºi succesive» este practic impo-
sibilã. De fapt, dacã examinãm literatura [de specialitate] nu
vom descoperi cã nu a fost propusã nicio explicaþie serioasã,
nu existã niciun model detaliat care sã ne explice cum au apã-
rut flageliile pe cale darwinistã. [...] Avem un sistem care
248
pare imposibil de produs prin «modificãri numeroase, mici ºi
succesive».”.
Aici aº vrea sã reluaþi analogia cursei de ºoareci. Vedeþi
acolo cã fiecare dintre componente poate îndeplini o altã
funcþie decât cea a prinderii ºoarecilor. Avem ceva similar în
ceea ce priveºte flagelia? Sã îi dãm din nou cuvântul lui Ke-
nneth R. Miller. “Cele mai puternice argumente împotriva is-
toriei flageliei nu vin din dorinþa de a rãspunde criticilor evo-
luþiei. Mai degrabã ele apar ca rezultat al progresului cunoaº-
terii ºtiinþifice asupra genelor ºi proteinelor asociate fla-
geliilor ºi altor structuri moleculare. Asemenea studii au de-
monstrat cã premisa prin care aceastã maºinã molecularã
[flagelia] a devenit un argument împotriva evoluþiei este
complet greºitã: flagelia nu este ireductibil complexã. [...]
Pentru antievoluþioniºti flagelia reprezintã [...] «un sistem
ireductibil complex» care «nu poate fi produs de un ºir de nu-
meroase, mici ºi succesive modificãri».” ªi, mai departe:
“Existã precursoare, pentru flagelia, cãrora le lipsesc [o parte
dintre] componentele acesteia ºi totuºi sunt complet func-
þionale. Atât de funcþionale încât, uneori, reprezintã o ame-
ninþare mortalã pentru viaþa oamenilor.”. Este vorba despre
aºa-numitul sistem secretor de tip III. “În imaginaþia popularã
bacteriile sunt niºte fiinþe microscopice care ne îmbolnãvesc.
Microbiologii privesc zâmbind aceastã generalizare, deoa-
rece ºtiu cã cele mai multe bacterii sunt benigne ºi multe din-
tre ele chiar folositoare – uneori chiar esenþiale – pentru viaþa
umanã.” Totuºi existã bacterii periculoase. “Bacteriile pato-
gene [...] infecteazã organismul printr-o multitudine de cãi,
una dintre ele fiind aceea de a introduce toxinele direct în ce-
lulele corpului. Odatã ajunse acolo, aceste toxine distrug ce-
lulele gazdã, producând boli, distrugeri de þesuturi ºi chiar
moartea.” Aceste toxine sunt “injectate” direct în celule gaz-
dã cu ajutorul sistemului secretor de tip III (Type III Secretory
System – TTSS). “La prima vedere, existenþa TTSS, acest
ticãlos dispozitiv care permite bacteriei agresoare sã injecteze
otrava mortalã prin membrana celularã, nu ar avea nicio
legãturã cu flagelia. Totuºi studiile moleculare ale proteinelor
249
ªtiinþã ºi adevãr
din TTSS au arãtat un lucru surprinzãtor: TTSS este echiva-
lentul proteinelor din partea bazalã a fageliei. [...] Aceastã
echivalenþã l-a fãcut pe McNab (McNab, R. M., 1999. The
Bacterial Flagellum: Reversible Rotary Propellor and Type
III Export Apparatus. Journal of Bacteriology) sã afirme cã
flagelia ar putea fi privitã ca un tip particular de sistem secre-
tor de tip III. Extinzând cercetãrile prin compararea directã a
proteinelor asociate ambelor sisteme, Aizawa merge mai
departe (Aizawa, S.-I., Bacterial flagella and type III
secretion systems) spunând cã ambele sisteme «sunt compuse
din proteine similare, cu proprietãþi fizico-chimice simi-
lare»”. Remarcaþi faptul cã suntem în cazul descris pentru
analogia cursei de ºoareci. Miller mai spune ceva, un lucru pe
care îl consider cã este foarte important pentru discuþia
noastrã. Este vorba despre “argumentul din ignoranþã”. El
spune cã: “fãrã îndoialã, câtã vreme nu se va realiza o conta-
bilizare pas cu pas a procesului evoluþionar din care derivã
flagelia, ni se va invoca mereu argumentul ignoranþei, pentru
flagelie ºi pentru orice maºinã molecularã complexã.” Altfel,
ºi mai direct, spus, ori de câte ori ºtiinþa nu va oferi un rãs-
puns se va putea introduce un “proiectant inteligent”. Con-
sideraþi cã aºa ceva ar fi firesc în drumul nostru pentru a gãsi
rãspunsurile pentru enigmele Universului? Pânã veþi rãspun-
de la aceastã întrebare noi vom merge mai departe.
Probabilitatea ca argument
Un alt argument este cel adus de William Dembski. Acum
vreau doar sã vã ofer câteva idei despre felul în care Dembski
foloseºte matematica, pentru a veni în sprijinul ID-ului. Tre-
buie sã spun încã de pe acum cã formalismul matematic fo-
losit de acesta depãºeºte cu mult nivelul de accesibilitate al
cãrþii nostre, de aceea mã vãd nevoit sã apelez la simplificãri.
Dembski se foloseºte de teorema NFL (No Free Lunch, care a
dat ºi titlul unei faimoase cãrþi scrise de acesta: No Free Lunch:
Why Specified Complexity Cannot Be Purchased without
Intelligence). Aceastã teoremã aratã cã dacã ai de cãutat un
obiect pe o anumitã suprafaþã, nu existã un algoritm de cãuta-
re mai bun decât altul. În cazul nostru, având în vedere faptul
250
cã darwinismul impune un algoritm de cãutare (mutaþii în-
tâmplãtoare plus selecþie) se poate afirma cã mecanismul
evoluþiei nu este mai eficient decât o cãutare oarbã, la în-
tâmplare. Allen Orr, profesor de biologie la Universitatea
Rochester, New York, precizeazã cã “Teorema NFL aratã cã
nu existã un algoritm universal de cãutare. Atunci când tre-
buie rezolvate toate problemele, niciun algoritm nu este mai
bun decât altul”. Vom reveni asupra acestui aspect ceva mai
încolo. Pornind de la NFL Dembski face urmãtorul ra-
þionament: plecând de la numãrul atomi din Univers (1080),
vârsta Universului (1025s) ºi numãrul de tranziþii pe secundã
pe care le poate avea o particulã (1045), ajunge la acea fai-
moasã limitã de probabilitate,10-150. Orice structurã (bio-
logicã) ce are o probabilitate mai micã decât aceastã valoare
este produsul unui proiect inteligent, ºi nu rezultatul întâm-
plãrii. Mergând mai departe, Dembski calculeazã pro-
babilitatea ca, prin evoluþie darwinistã, sã avem un ansamblu
biologic de tipul flageliei. Ia în calcul 30 de proteine alcãtuite
din secvenþe de câte 300 de aminoacizi. Probabilitatea apa-
riþiei unei singure proteine specifice este de 20-300, dacã
þinem seama cã avem, în materia vie, numai 20 de aminoa-
cizi. Având în vedere faptul cã nu este obligatoriu ca un anu-
mit aminoacid sã fie plasat exact într-o anumitã poziþie, pro-
babilitatea, pentru o singurã proteinã, scade la 10-39. Acum,
dacã þinem seama cã avem, în flagelie, circa 30 de proteine
aºezate în locaþii specifice, atunci probabilitatea “construirii”
unei flagelii este de 10-1170. Remarcaþi, desigur, cã aceastã
valoare este aproape de 1010 ori mai micã decât cea a limitei
de probabilitate arãtate mai sus (10-150). De aici vine ºi con-
cluzia: flagelia este rezultatul unui proiect inteligent. Numai
cã aici se ascunde o eroare. Flagelia este consideratã ca fiind
un sistem biologic ireductibil de complex. Or, aºa cum s-a
arãtat mai înainte, pot fi identificaþi precursorii ei, cum ar fi
sistemul secretor de tip III. Trebuie sã remarcãm faptul cã
aceste concluzii pleacã de la ipoteza NFL, care, vã rea-
mintesc, aratã cã nu existã un algoritm de cãutare mai eficient
decât cãutarea întâmplãtoare. Dar ºi aici existã o problemã.
251
ªtiinþã ºi adevãr
Aºa cum aratã Orr trebuie sã þinem seama cã “evoluþia dar-
winistã nu cautã o anumitã þintã prestabilitã”. Dacã îmi per-
miteþi, aº traduce asta prin afirmaþia cã fiinþele vii sunt aºa
cum sunt pentru cã aºa sunt, nu pentru cã a existat un þel pen-
tru a fi într-un anume fel. Sã vã dau un exemplu. Existã un
frumos joc de cãrþi, numit Bridge. Aici fiecare jucãtor pri-
meºte 13 cãrþi, la întâmplare. Probabilitatea ca unul dintre ju-
cãtori sã aibã anumite cãrþi (nu ne intereseazã ordinea lor)
este de 1/635.013.559.600. Ce va face jucãtorul? Va sta sã
analizeze cã dacã ar primi un set de câte 13 cãrþi pe secundã
i-ar fi necesari mai bine de 20.000 de ani pentru a obþine un
anumit set de cãrþi? În nici un caz. El nu îºi fixeazã un anumit
set de cãrþi, el îºi adapteazã jocul în funcþie de ceea ce are în
mânã, el nu are “o þintã prestabilitã”.
Mã voi opri deocamdatã aici deºi sunt conºtient cã nu am
putut prezenta toate argumentele ºi contraargumentele. În
fond, aº fi putut sã încerc sã rãspund la o singurã întrebare.
ID-ul þine de ºtiinþã? Sã vedem ce a decis un judecãtor
american.

Cazul Kitzmiller vs. Dover Area School District


Procesul maimuþelor reloaded
18 octombrie 2004, Reclamatul, Dover Area School
Board of Directors, a votat cu 6-3 urmãtoarea rezoluþie:
Elevii vor fi atenþionaþi asupra golurilor/problemelor
din teoria lui Darwin ºi [vor fi prezentate] ºi alte teorii ale
evoluþiei incluzând intelligent design-ul, dar nelimitân-
du-se la acesta. Notã: Originea vieþii nu va fi predatã.
În 19 noiembrie 2004 reclamatul [...] anunþã printr-un
comunicat de presã cã, începând cu ianuarie 2005, pro-
fesorii vor trebui sã citeascã urmãtorul text elevilor [...]:
Standardele academice din Pennsylvania cer
studenþilor sã înveþe teoria evoluþiei a lui Darwin ºi
eventual sã treacã un test standard privitor la evoluþie.
Deoarece teoria lui Darwin este o teorie, ea va
continua sã fie testatã, câtã vreme se pot descoperi noi
dovezi.
252
Golurile din teorie existã acolo unde nu sunt dovezi. O
teorie este definitã ca fiind o explicaþie verificatã,
capabilã sã unifice o gamã largã de observaþii.
Intelligent Design-ul este o explicaþie a originii vieþii
care diferã de punctul de vedere al lui Darwin. Cartea de
referinþã, Of Pandas and People, este disponibilã pentru
studenþii care sunt interesaþi sã înþeleagã implicaþiile ID.
Respectând orice teorie, studenþii vor fi încurajaþi sã
îºi pãstreze mintea deschisã. ªcoala va lãsa discuþiile
despre originea vieþii [la nivelul] elevilor individuali ºi al
familiilor lor. Normele [de educaþie] se vor focaliza
asupra pregãtirii studenþilor pentru a obþine abilitãþile
cerute.
Un text nevinovat, veþi spune. Remarcaþi cã darwinismul nu
este alungat din ºcoalã. El este doar diluat. Se cere doar aten-
þionarea “golurilor/problemelor” din teorie. Se include în
rândul cãrþilor recomandate “Of Pandas and People”, o carte
antidarwinistã, care promoveazã proiectul inteligent. Numai cã
aceasta, dupã pãrerea reclamantului (Tammy Kitzmiller et al.),
violeazã Constituþia care impune separarea dintre stat ºi religie.
Procesul începe în ziua de 26 septembrie 2005. Judecãtor este
John Edward Jones III, despre care se crede cã este un apropiat
al preºedintelui SUA (despre care se ºtie cã este un susþinãtor
fervent al ID-ului). Acesta este motivul pentru care procesul este
urmãrit cu sufletul la gurã, atât de cãtre partizanii ID, cât ºi
de evoluþioniºti. Audierile se încheie în 4 noiembrie 2005 ºi
în 20 decembrie judecãtorul Jones III face publicã sentinþa
împreunã cu justificarea ei (care se întinde pe 139 de pagini).
ID-ul este eliminat din ºcolile din Pennsylvania. Motivul?
Conform legilor americane religia nu poate fi obiect de studiu
în ºcolile publice. Existã o întreagã istorie în spatele acestor
legi, istorie care începe cu faimosul “Proces al maimuþelor”
din 1925. Noi nu vom insista asupra lor, Jones III le explicã
pe 64 de pagini. Pentru a da sentinþa mai trebuia stabilit dacã
ID-ul þine de ºtiinþã sau de credinþã. Acestui aspect îi sunt
dedicate peste 30 de pagini. Asupra acestui aspect voi insista
253
ªtiinþã ºi adevãr
mai departe. Toate citatele (vor fi scrise cu caractere italice)
sunt extrase din memoriul lui Jones III.
ID este o ºtiinþã?
Acest aspect este foarte important pentru discuþia noastrã.
Din cele ce veþi citi mai departe veþi vedea cã nu justiþia a
decis - deºi se încearcã sã se acrediteze aceastã idee - ce este
ºtiinþã ºi ce nu este ºtiinþã. Judecãtorul Jones III nu a fãcut
altceva decât sã treacã în revistã argumentele ºi principiile
fundamentale care guverneazã aceastã formã de cunoaºtere,
care poartã numele de ºtiinþã. Memoriul începe prin a afirma cã:
1. ID încalcã regulile de bazã ale ºtiinþei, reguli stabilite de
sute de ani, prin apelul la o cauzã supranaturalã.
2. Argumentul ireductibilei complexitãþi, punctul central al
ID, foloseºte aceleaºi argumente slabe ºi ilogice care au
dus la creaþionismul ºtiinþific în anii 1980.
3. Atacul ID împotriva evoluþiei este respins de cãtre
comunitatea ºtiinþificã. Aºa cum vom arãta mai departe,
este important de subliniat cã ID nu este acceptat de cãtre
comunitatea ºtiinþificã, nu a fost generat de cãtre publi-
caþiile ºtiinþifice recunoscute ºi nu a fost subiectul testã-
rilor ºi cercetãrilor.
Jones III aratã mai departe cã experþii care au depus
mãrturie în proces au arãtat cã “încã din secolul 17, ºtiinþa s-a
limitat la cauze naturale pentru a explica fenomenele naturii.
[...] Aceastã revoluþie a eliminat apelul la autoritate ºi, prin
extensie, la revelaþie în favoarea dovezilor empirice.[...] În
toatã aceastã perioadã de timp ºtiinþa a fost o disciplinã în
care testabilitatea a fost mãsura valorii afirmaþiilor ei, ºi nu au-
toritatea eclesiastã sau filozoficã. Eliminând în mod deliberat
explicaþiile teologice sau «ultime» pentru existenþa sau pentru
caracteristicile lumii naturale, ºtiinþa nu are în vedere «sem-
nificaþia» ºi «scopul» lumii. Chiar dacã explicaþiile supranatu-
rale pot avea importanþa ºi meritele lor, ele nu þin de ºtiinþã.”.
Aceste afirmaþii sunt susþinute ºi de cãtre Academia Na-
þionalã de ªtiinþã (National Academy of Sciences, NAS), care
a fost recunoscutã de cãtre ambele pãrþi implicate în proces ca
254
fiind cea mai prestigioasã organizaþie ºtiinþificã din SUA.
Conform NAS “ªtiinþa este o cale specificã de cunoaºtere a
lumii. În ºtiinþã explicaþiile se limiteazã la ceea ce poate fi de-
dus din date confirmabile – rezultatele obþinute în timpul obser-
vaþiilor ºi experimentelor trebuie sã fie verificate ºi de cãtre alþi
oameni de ºtiinþã. Orice poate fi observat ºi mãsurat poate fi
amendat de cãtre alþi oameni de ºtiinþã. Explicaþiile care nu se
pot baza pe dovezi experimentale nu fac parte din ºtiinþã”.
Am insistat mult asupra acestui aspect, deoarece îl con-
sider esenþial. Judecãtorul Jones III defineºte, înainte de toa-
te, principiile fundamentale ale ºtiinþei ºi ale adevãrului, în
sensul lui ºtiinþific. Este necesarã o asemenea limitare a
obiectivelor ºi metodelor ºtiinþei? Kenneth R. Miller arãta în
depoziþia sa cã “de îndatã ce se atribuie drept cauzã o forþã
supranaturalã ne aflãm în faþa unei propoziþii care nu poate
fi testatã, deci nici contrazisã. Astfel este împiedicatã orice
cãutare a unei explicaþii naturale”. Aici se cuvine sã intervin
eu ºi sã vã ofer un exemplu. Înainte de Copernic, Galilei ºi
Newton se afirma cã planetele sunt împinse pe sfera lor de
cãtre îngeri, aceºtia fiind sursa miºcãrii lor. Aºa cum aratã
foarte plastic Trinh Xuan Thuan în cartea Melodia secretã –
ºi omul a creat Universul (Editura Eonul Dogmatic, 2005):
“Ca niºte adevãraþi mecanici ai cerului ei asigurau bunul mers
al maºinãriei cereºti.”. Este evident cã o asemenea explicaþie
supranaturalã, dacã ar fi acceptatã de ºtiinþã, ar împiedica ori-
ce cunoaºtere ºtiinþificã a Universului. Judecãtorul Jones III
mai aratã cã toate asociaþiile oamenilor de ºtiinþã care au luat
poziþie în problema ID-ului au arãtat cã acesta nu þine de ºti-
inþã. Este citatã declaraþia NAS, în care se spune cã
“creaþionismul, intelligent design-ul ºi orice apel la o inter-
venþie supranaturalã pentru apariþia vieþii nu þine de ºtiinþã
deoarece aceasta nu poate fi testatã prin metodele ºtiinþei.
Aceste susþineri subordoneazã datele observaþiilor unor afir-
maþii bazate pe autoritate, revelaþie sau credinþã religioasã.
Documentaþia prin care se susþine aceastã [intervenþie supra-
naturalã] se limiteazã la publicaþiile apãrãtorilor ei. Aceste pu-
blicaþii nu oferã ipoteze care sã poatã fi modificate în lumina
255
ªtiinþã ºi adevãr
unor date noi, interpretãri noi sau prin identificarea erorilor.
Toate acestea contrasteazã cu ºtiinþa, în care orice ipotezã ºi
teorie pot fi modificate în lumina unor cunoºtinþe noi.”
În acest punct judecãtorul Jones III, dupã ce aratã cã în
cartea “Of Pandas and People” se spune explicit cã “ID de-
monstreazã cã diferitele forme de viaþã au apãrut dintr-o
datã, prin intermediul unui agent inteligent, cu toate trãsã-
turile specifice: peºtii cu aripioare ºi solzi, pãsãrile cu pene,
fulgi ºi aripi” etc., ni se oferã un pasaj din Wedge Document
(nu avem un echivalent în românã, dar, din conþinutul sãu, am
putea sã îl numim Plan de Acþiune). Acest plan de acþiune a
fost elaborat de cãtre Institutul Discovery, unul dintre pro-
motorii ID-ului, despre care am vorbit ºi în subcapitolul ante-
rior. Aici, la obiective se specificã “necesitatea de a lupta îm-
potriva materialismului ºtiinþific ºi a moralei sale distructive
[fiind necesarã] înlocuirea explicaþiilor materialiste cu
înþelegerea teistã a omului ºi naturii, ca fiind creaþii ale lui
Dumnezeu”. Mai departe planul de “înlocuire a evoluþio-
nismului cu ID-ul” este detaliat pe faze. “Faza I: cercetare
ºtiinþificã, articole ºi publicitate; Faza II: publicitate ºi con-
struirea opiniei (opinion-making) ºi Faza III: confruntare
culturalã ºi înnoire”. Ni se oferã ºi câteva detalii: “Faza I es-
te esenþialã ºi se va referi direct la o «revoluþie ºtiinþificã». În
Faza II va exista o focalizare asupra liderilor de opinie [...]
pentru a populariza [ID-ul] în cultura de masã [...] ºi, în Faza
III, se va include ºi asistenþa legalã pentru «a rãspunde la re-
zistenþa întâmpinatã la integrarea ID-ului în programa din
ºcolile publice»”. Aici trebuie sã intervin din nou, cu un co-
mentariu propriu. În timpul documentãrii pentru textul de faþã
am descoperit acest Wedge Document. Citindu-l nu mi-a ve-
nit sã cred niciun cuvânt din el. Am considerat cã este un fals.
La Institutul Discovery nu am gãsit decât comentarii la cri-
ticile aduse documentului. Acesta a fost motivul pentru care
nu i-am acordat atenþia cuvenitã. Faptul cã el apare ca ma-
terial probator în procesul din Pennsylvania m-a surprins, dar
m-a fãcut sã îi dau crezare. Nu mai cunosc niciun caz în care
256
o ºtiinþã nouã, cum ar trebui sã fie ID-ul, sã fie impusã lumii
prin apelul la mijloace ce þin mai degrabã de zona politicã.
Argumentul negativ
Revenind la judecãtorul Jones III, acesta face, mai de-
parte, o trecere în revistã a argumentelor folosite în sprijinul
ID. Este remarcat faptul cã cel mai adesea ni se oferã un ar-
gument negativ pentru a susþine ID. Un exemplu în acest sens
este complexitatea ireductibilã, pe care am tratat-o în detaliu
în articolul anterior. Dacã mai þineþi minte acolo vorbea des-
pre lipsa precursorilor pentru flageliile bacteriilor. Sã pre-
supunem cã aceºtia nu ar exista (de fapt existã). Dar astfel am
avea un argument împotriva lui Darwin ºi nu un argument
pentru ID. În depoziþia sa, Keneth Miller arãta cã “dacã oa-
menii de ºtiinþã nu pot explica astãzi în detaliu felul în care
au evoluat sistemele biologice, asta nu înseamnã cã nu o vor
putea face mâine”. Kevin Padian, profesor de biologie la
Universitatea Berkeley, California, arãta sec în depoziþia sa
“absenþa dovezii nu este o dovadã a absenþei”.
Judecãtorul Jones III mai adaugã cã “ireductibila com-
plexitate este singurul argument negativ împotriva evoluþiei
care poate fi falsificabil ºi deci testabil”. Pentru a demonstra
cã este fals, adicã pentru a-l falsifica este suficient “sã arãþi
cã existã structuri intermediare cu funcþii supuse procesului de
selecþie, care sã evolueze cãtre sisteme ireductibil complexe”.
Judecãtorul Jones III mai precizeazã cã “totuºi argumentul
negativ al ireductibilei complexitãþi nu poate fi o dovadã
pentru ID”. Nu voi mai insista acum asupra acestui aspect,
pentru cã doresc sã trec în revistã argumentele pozitive pentru
ID, argumentele care confirmã ID.
Argumente pozitive
Michael Behe arãta cã “voi ajunge la concluzia existenþei
unui proiect inteligent dacã voi vedea subansambluri care
îmi apar aranjate pentru un anumit scop. Tãria concluziei
mele este una cantitativã: cu cât voi vedea mai multe compo-
nente aranjate, cu cât este mai puternicã interacþia dintre ele,
cu atât mai mare va fi încrederea în proiect. Aparenþa unui
257
ªtiinþã ºi adevãr
proiect în biologie este copleºitoare. Nimic altceva decât un
proiectant inteligent nu poate fi capabil sã producã o atât de
puternicã aparenþã de proiect (ipoteza darwinistã nu o poate
explica). Concluzia este cã existenþa unui proiect pentru via-
þã este justificatã raþional”. Judecãtorul Jones III, citând din
depoziþia lui Keneth Miller, arãta cã “acest argument pozitiv
în favoarea ID nu satisface regulile de bazã ale ºtiinþei, care
cer ipoteze verificabile, bazate pe explicaþii naturale. ID este
dependent de forþe care acþioneazã din afara lumii naturale,
forþe care nu pot fi vãzute, reproduse sau testate, deºi produc
modificãri în lumea aceasta”. Referindu-se la criteriul lui
Behe pentru detectarea proiectului inteligent: “Acest argu-
ment este preluat de la reverendul Wiliam Paley [Wiliam
Paley (1743-1805) a scris cartea Natural Theology: or, Evi-
dences of the Existence and Attributes of the Deity, Collected
from the Appearances of Nature, în care era prezentatã ana-
logia ceasului ºi ceasornicarului, ca argument pentru exis-
tenþa lui Dumnezeu]. Behe ºi Paley ajung la aceeaºi conclu-
zie, folosind acelaºi raþionament, cum cã organismele com-
plexe au fost proiectate, mai puþin faptul cã Behe nu a pre-
cizat proiectantul, în timp ce Paley ajungea la concluzia pre-
zenþei lui Dumnezeu. Depoziþiile experþilor au arãtat cã acest
argument inductiv nu este ºtiinþific.”. Mai departe se aratã cã
“aserþiunea conform cãreia proiectul sistemelor biologice poate
fi dedus din «aranjarea componentelor cu un anumit scop» este
bazatã pe analogia cu proiectarea umanã. Deoarece putem
recunoaºte obiecte fabricate de om, conform profesorului Behe,
putem aplica acelaºi raþionament pentru a determina proiectul
biologic”. Dar, “spre deosebire de sistemele biologice,
artefactele umane nu pot trãi ºi nu se pot reproduce. Ele sunt
nereplicabile, ele nu sunt guvernate de recombinarea ge-
neticã ºi nu se supun selecþiei naturale. Pentru artefactele
umane cunoaºtem identitatea proiectantului: un om. Cu-
noaºtem ºi sistemul de proiectare ºi avem dovezi empirice cã
oamenii pot realiza asemenea lucruri.” Aici se cuvine sã
intervin din nou. Fãrã prea multe explicaþii judecãtorul Jones
III spune (poate ironic) cã “Rãspunsul profesorului Behe la
258
aceste probleme a fost acela cã analogia funcþioneazã în fil-
mele SF.” Aº adãuga cã nu numai acolo, ci în toate metodele
de cãutare radio a existenþei civilizaþiilor extraterestre. Pentru
a stabili cã un semnal radio provine de la o civilizaþie extra-
terestrã trebuie cãutate acele caracteristici care aratã cã acesta
nu este un semnal natural. De exemplu, dacã banda de frec-
venþã a semnalului este foarte îngustã, am putea deduce cã
originea semnalului radio este una artificialã. În cadrul pro-
cesului au fost aduse ca probe documente NASA, privitoare
tocmai la tehnicile de cãutare pentru civilizaþii extraterestre.
Deºi în memoriul final nu se fac prea multe referiri la acest
aspect, care pare sã justifice criteriul de identificare a pro-
iectului inteligent, eu voi spune cã ipoteza de la care se pleacã
pentru identificarea semnalelor radio artificiale este una tes-
tabilã. Un presupus semnal artificial poate fi supus modelãrii,
analizei, interpretãrii. Metoda de cãutare a civilizaþiilor ex-
traterestre þine de ºtiinþã.
Nu voi insista asupra punctelor slabe ºi interpretãrilor gre-
ºite din cartea incriminatã în proces, Of Panda and People, la
care face referire judecãtorul Jones III, pentru cã acolo existã
foarte multe erori evidente (una dintre ele am arãtat-o în
subcapitolul anterior). Mã voi îndrepta direct cãtre con-
cluziile lui.
“Dupã ce am analizat dovezile prezentate în ºase sãp-
tãmâni de proces am constatat cã ID-ul nu este ºtiinþã ºi cã
nu poate fi acceptat ca o teorie ºtiinþificã. ID-ul nu a reuºit
sã fie prezentat în revistele ºtiinþifice prestigioase (peer-
reviewed journals), nu a putut sã fie testat ºi nu a reuºit sã fie
acceptat de comunitatea ºtiinþificã. ID-ul se bazeazã pe teo-
logie, nu pe ºtiinþã. Chiar dacã am accepta argumentul cã
ID-ul poate încuraja gândirea criticã, trebuie sã spunem cã
locul lui nu este în orele de ºtiinþã. [...] Scopul [partizanilor]
ID nu este acela de a încuraja gândirea criticã, ci
provocarea unei revoluþii prin care evoluþionismul sã fie eli-
minat ºi înlocuit cu ID. Voi concluziona afirmând cã ID-ul
oferã, în ultimã instanþã, o explicaþie supranaturalã. Voi
atrage atenþia celor ce ar înclina sã creadã cã ID este o
259
ªtiinþã ºi adevãr
adevãratã alternativã ºtiinþificã la evoluþionism [...]. Orice ob-
servator raþional ºi obiectiv care va consulta voluminoasele
documente ale acestui caz va ajunge la inevitabila concluzie cã
ID este un interesant argument teologic, dar nu este o ºtiinþã.”.
Verdictul
Îmi cer iertare pentru faptul cã nu am putut prezenta în de-
taliu procesul din Dover. Au mai rãmas multe lucruri de spus,
dar aº avea nevoie de o carte întreagã pentru asta. Aº vrea sã
mai adaug cã nu mai cunosc vreun caz, în societatea
modernã, în care o ºtiinþã sã fie introdusã în ºcoli, mai înainte
ca lumea ºtiinþificã sã o analizeze, sã o verifice ºi sã o
accepte. Verdictul judecãtorului Jones III a fost clar: a
acceptat plângerea reclamantului ºi a obligat reclamatul la
plata a un milion de dolari, cheltuieli de judecatã. Voi încheia
citându-i pe Papa Ioan Paul al II-lea, care spunea cã “adevãrul
nu este negociabil”, ºi pe Î.P.S. Lazar Puhalo, care spunea
anul trecut, la lansarea cãrþii sale Dovada lucrurilor nevãzute,
ortodoxia si fizica modernã (Editura Eonul dogmatic, 2005)
cã “adevãrul este sfânt”. Iar ºtiinþa are partea sa de adevãr
asupra lumii, un adevãr guvernat de prudenþa cãutãrii. Un
adevãr bazat, la fiecare pas, pe capacitatea ei de a testa, de a
verifica ipotezele. A renunþa la acest principiu simplu ar
echivala cu aruncarea în beznã. Ar însemna cã ar trebui sã luãm
drept adevãr ºtiinþific orice afirmaþie. Totul ar depinde de
charisma celui ce afirmã. ªtiinþa nu exclude ID-ul. ªtiinþa are
nevoie de dovezi pentru el.

Post scriptum
Sper cã am reuºit sã vã ofer o imagine cât de cât clarã asu-
pra noilor probleme cu care se confruntã evoluþionismul dar-
winist. Sper cã am reuºit sã vã prezint clar conflictul, pãs-
trând, în acelaºi timp, distanþa potrivitã, pentru ca lucrurile sã
se vadã suficient de clar, cãci adesea numai din depãrtare apar
clare contururile reale ale lumii.
Poate s-ar nimeri, în acest moment, sã venim cu comen-
tariile noastre.
260
De fapt problema pe care am prezentat-o este una de prin-
cipiu. ªtiinþa ar trebui sã þinã seama de faptul cã adevãrul sãu
ar putea rãni pe cineva? Ea trebuie sã gãseascã numai acele
adevãruri care convin? Avem nevoie de o ºtiinþã izolatã, un-
deva departe, în propriile sale adevãruri? Va trebui ea sã as-
cundã rãspunsurile pe care le gãseºte? Acestea sunt numai câ-
teva dintre întrebãrile care mi-au venit în minte atunci când
lucram la aceste din urmã subcapitole. Pentru prima oarã în
viaþa mea m-am simþit obligat sã fiu atent la tot ceea ce se
poate desprinde din cuvintele mele. Aproape cã devenisem
un politician. La fel cred cã se va întâmpla cu orice om onest
care are rãbdare sã parcurgã ceea ce s-a scris în ultima vreme
despre subiectele pe care le-am tratat mai sus.
Eu cred cã ºtiinþa este mai mult decât o cale spre cu-
noaºtere. ªtiinþa este o sursã de bogãþie spiritualã, atunci când
o înþelegi. Ce cãutãm noi, oamenii? Cãutãm rãspunsuri la în-
trebãri sau numai anumite rãspunsuri? În fond am fi putut re-
nunþa de mult la ºtiinþã. De mult am fi putut înceta sã mai
ºtim ceva. Era ºi aceasta o cale. Una idilicã, una prin care am
fi putut sã ne integrãm în naturã, fãrã a o mai perturba. Poe-
ziile noastre ar fi fost la fel de frumoase, sentimentele noastre
ar fi fost, cel puþin, la fel de profunde. Tot oameni am fi fost.
Numai cã am fi pierdut mult timp pentru a ne clãdi casele,
pentru a ne aduna recoltele sau pentru a ne þese hainele. Ne-ar
fi rãmas prea puþin timp pentru noi ºi, cu siguranþã, mai toþi
am fi suportat lipsuri aspre, lipsuri care ne-ar fi menþinut la
marginea existenþei. ªi am fi murit tineri, înainte ca ochii
noºtri sã poatã desprinde acel straniu fior al trecerii vremii.
De fapt... cred am fi pierdut întreg Universul.
Sunt multe rãspunsuri pe care le mai are ºtiinþa de dat, sunt
multe pe care deja ni le-a oferit. Poate cã existã o limitã.
Poate cã ºtiinþa nu ne va putea spune cine suntem noi cu
adevãrat. Poate cã pentru asta este nevoie de acel ceva ce sã-
lãºluieºte numai în sufletul omului. Îmi este evident cã ºtiinþa
are nevoie de un dialog cu restul cunoaºterii omeneºti. ªtiinþa
este a omului deci trebuie sã capete umanitate, pentru a nu de-
veni numai un monument al raþiunii, al gândurilor reci. În-
261
ªtiinþã ºi adevãr
drãznesc sã afirm cã ºtiinþa trebuie sã ne poatã oferi bucurie,
o realã bucurie. Dar mai cred, în acelaºi timp, cã ºtiinþa
trebuie sã rãmânã ceea ce este, fãrã a se încerca impunerea de
concluzii care nu þin seama de faptele rezultate din
experiment. ªtiinþa trebuie sã rãmânã o cale pentru a afla
adevãrurile naturii, fãrã a i se comanda dintru început unele.
Cred cã aºa, numai aºa, vom înceta sã ne mai temem.

262