MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

,,ION NANUTI” CALARASI
JUDEŢUL DOLJ

PROIECT DE CERTIFICARE

COORDONATOR:
Prof. Medic: ŞERBAN EMILIA
Prof. Asistent medical generalist: ŞOVAILA OLIMPIA

Absolvent:

RADU DANIELA

1
 2017

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
,,ION NANUTI” CALARAŞI
JUDEŢUL DOLJ

TEMA PROIECTULUI PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE:

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU

ULCER GASTRO-DUODENAL

COORDONATOR:
Prof. Medic: ŞERBAN EMILIA
Prof. Asistent medical generalist: ŞOVAILA OLIMPIA

Absolvent:

RADU DANIELA

2
 2017

Cuprins

I. MOTIVATIA-ARGUMENTUL.................................................................................4

II. INTRODUCERE.......................................................................................................5

III. NOTIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIEA STOMACULUI..........................8

IV. STUDIUL CLINIC AL ULCERULUI GASTRO-DUODENAL..........................20

V. PROFILAXIA ULCERULUI GASTRODUODENAL..........................................41

VI . ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

ULCER GASTRODUODENAL..............................................................................................44

VII. PREZENTARE CAZURI.....................................................................................76

1. STUDIU DE CAZ-1.................................................................................................76
2. STUDIU DE CAZ-2...............................................................................................106
3. STUDIU DE CAZ-3...............................................................................................126

VI . CONCLUZII.......................................................................................................179

3
 VII. BIBLIOGRAFIE...........................................................................................

MOTIVAŢIA-ARGUMENT

Starea de sănătate este rezultatul proceselor care-i permit organismului să se poată

adapta la condițiile mediului natural și social. Cu ajutorul acestor procese, activitatea
coordonată a organelor , aparatelor și sistemelor asigură funcționarea organismului ca un tot
unitar și adaptarea la diversele solicitări normale sau patologice.
Noțiunea de boală e întâlnită în vocabularul de fiecare zi al vieții de spital în
activitatea medicului, prevenirea și tratarea bolilor reprezentând preocuparea medicinii.
Mi-am ales această temă deoarece ulcerul gastric şi cel duodenal continuă să fie o
problemă medicală majoră. Ele provoacă dureri puternice şi tulburări digestive la aproximativ
10 % din oameni în anumite perioade ale vieţii lor, iar în urma unor complicaţii severe, ca ,
de exemplu, hemoragia , pot constitui , chiar în zilele noastre, cauza unei morţi premature .
Dat fiind numărul mare de ulceroşi deja existenţi cât şi apariţia altora noi, boala
crează, atât prin incapacitatea temporară de muncă cât şi prin tratamentul pe care îl
presupune, costuri sociale deosebit de importante .

4
 INTRODUCERE

Boala ulceroasă este o afecţiune caracterizată prin apariţia de eroziuni de dimensiuni

limitate ce interesează în mod variabil-dinspre interior spre exterior- structura pereţilor
gastrici şi/sau duodenali. Este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe
stomac, pe porţiunea superioară a duodenului, partea inferioară a esofagului sau ansa
anastomotică a stomacului operat. Clinic, se manifestă prin sindromul ulceros, boala
interesând întreg organismul, de unde şi denumirea de boală ulceroasă.
Constituirea leziunilor ulceroase este un fenomen complex care implică pe de o parte
scăderea de apărare a mucoasei gastroduodenale, iar pe de altă parte creştere ponderii
factorilor de agresiune asupra acestuia.
Apariţia leziunilor ulceroase este însoţită de manifestări clinice de gravitate variabilă,
a căror evoluţie e recidivantă. Boala evoluează în pusee acute, iar cu timpul, în lipsa unei
conduite terapeutice adecvate, pot să apară complicaţii care pun în pericol viaţa pacientului.
Boala ulceroasă este foarte raspandită în ţările unde cumulul factorilor de stres este
cel mai mare . Fenomenul este universal valabil, existând zone ca Hong-Kong-ul, unde
frecvenţa maladiei ajunge la 21% (în Europa de vest şi America de Nord numărul celor atinşi
de maladie ajunge la 12 - 24 %); în schimb, în localităţile în care fazele de urbanizare şi
industrializare rapidă au fost depăşite, se constată o reducere evidentă a numărului de cazuri
înregistrate.
Ulcerul gastric şi duodenal nu apare cu aceeaşi frecvenţă în rândul populaţiei, lezarea
duodenală fiind de 4-5 ori mai des întlnită. De asemenea, ulcerul duodenal interesează mai
mult sexul masculin. Instalarea manifestării bolii este mai frecventă la femei decât la barbaţi.
Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la vârsta de 20 - 40 de ani (pentru localizarea
duodenală) şi la 30 - 50 de ani (pentru cea gastrică). Se poate totuşi întâlni şi sub vârsta de 20
de ani şi la cei peste 50 de ani. Este mai frecvent la barbaţi faţă de femei, raportul fiind de
3/1. Ulcerul duodenal este cam de două ori mai frecvent decât cel gastric . 8% din populaţie
suferă de ulcer duodenal sau gastric.

5
 În general, debutul suferinţei ulceroase este insidios. Cel mai adesea se remarcă
prezenţa unei senzaţii de presiune, balonare sau jenă în jumătatea superioară şi mijlocie a
abdomenului. Tot la acest nivel se pot constata senzaţii de arsură care survin după mese sau
în cursul nopţii. Bolnavii prezintă rareori greţuri la debutul manifestărilor clinice. Tulburările
menţionate se instalează mai ales după stări de încordare psihică prelungită, excese de
alimente, abuz de băuturi alcoolice, tabagism exagerat. Manifestarea principală a maladiei
ulceroase este reprezentată de durere. Ea este resimţită sub forma unor crampe însoţite sau nu
de senzaţia de arsură a abdomenului superior ( epigastru ) sau de senzaţia de foame
dureroasă. Uneori ea are caracterul unei distensii dureroase, a unei tensiuni sau a unei simple
apăsări epigastrice. Intensitate ei este variabilă de la un bolnav la altul, fiind determinate de
mai mulţi factori: dimensiunile şi sediul ulcerului, gradul de sensibilitate a bolnavului. Uneori
ulcerele pot evolua fară durere, dacă nu sunt profunde. La bolnavii cu sensibilitate dureroasă
asemănătoare, leziunile de aceeaşi dimensiune şi profunzime dezvoltă o durere mai intensă
dacă sunt localizate spre extremităţile stomacului, faţă de cele situate la nivelul corpului
acestuia. În general ulcerul gastric necomplicat este mai puţin dureros decât cel duodenal. Cu
cât profunzimea ulcerului este mai mare, cu atât intensitatea fenomenelor alergice este mai
mai puternică. Când au fost afectate toate straturile peretelui gastric sau duodenal, durerea
devine constantă, continuă, permanentă . În majoritatea cazurilor durerea este localizată în
etajul abdominal superior. Instalarea se face cu o anumită ritmicitate legată de umplerea şi
golirea stomacului. Puseul dureros survine mai ales primavara şi toamna, iar perioada de
acalmie vara şi iarna. În general durata perioadei dureroase este de două săptămâni. Când
fenomenele dureroase depăşesc 6-8 săptămâni, deşi s-a aplicat un tratament adecvat, se
consideră că leziunile au căpătat un caracter perforat .
În cazul evoluţiei nefavorabile (tratament nerespectat, încălcarea prescripţiilor
dietetice, severitatea leziunii şi rapiditatea instalării ei) apar complicaţiile bolii ulceroase.
Acestea sunt hemoragia digestivă superioară (produsă prin erodarea unui vas din zona
ulcerului) perforaţia acută cu peritonită generalizată sau localizată (poate duce într-o
proporţie mai mare decât prima complicaţie, la moartea bolnavului), penetraţia (traversarea
relativ lentă a peretelui gastric sau duodenal de către leziunile ulceroase), stenoza pilorică
constă în reducerea calibrului canalului piloric prin procese de fibroză cicatriciale repetate, ca
urmare a recidivarii ulcerului la acest nivel sau în imediata vecinătate, malignizarea (se
întâlneşte în cazul ulcerului recidivant) şi prin cerviscerită (complicaţie a bolii ulceroase
instalată prin repetarea frecventă a puseelor evolutive şi caracterizată prin leziuni care străbat
cea mai mare parte din grosimea peretelui digestiv) .
6
 Dat fiind numărul mare de ulceroşi deja existenţi cât şi apariţia altora noi, boala
crează, prin incapacitatea temporară de muncă pe care o generează cât şi prin tratamantul pe
care îl presupune, costuri sociale deosebit de importante. În SUA se cheltuiesc anual 1,5 – 2
miliarde de dolari pt combaterea ulcerului, ceea ce reprezintă 1/6 din cheltuielile impuse de
terapia bolilor digestive, afecţiuni situate din punct de vedere financiar-după bolile
cardiovasculare, neoplasme şi traumatisme-pe locul patru. Una dintre măsurile eficiente la
care se recurge în acest scop este regimul alimentar .

7
 I. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIEA STOMACULUI

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA STOMACULUI

Stomacul prezintă două feţe (anterioară şi posterioară) şi două curburi (mica şi marea
curbură). Forma stomacului este variabilă, în funcţie de momentul alimentaţiei şi digestiei.
Incizura unghiulară de pe mica curbură (unghiul gastric) împarte stomacul în două părţi:
porţiunea verticală şi cea orizontală. Porţiunea verticală este formată din corpul şi fundul
stomacului (fornix sau marea tuberozitate). Tuberozitatea mare se află la stânga esofagului,
deasupra unei linii orizontale care trece prin cardie. Porţiunea verticală se mai numeşte şi pars
digestoria, iar cea orizontală se mai numeşte şi pars egestoria şi este formată din antru şi
canalul piloric (tuberozitatea mică).
Vascularizaţia stomacului este foarte bogată. Este formată din două coloane arteriale,
în jurul celor două curburi, reprezentând cele două hiluri vasculare. Originea antrelor se află
în trunchiul celiac: gastrica stangă sau coronară (ram direct din trunchiul celiac), artera
gastrică dreaptă sau pilorică (ram din hepatică), gastroepiploica stanga (ram din splenica),
artera gastroepiploica dreapta (ram din gastroduodenală) şi artere scurte (ramuri din splenică).
Partea superioară şi marea tuberozitate a stomacului mai primesc sânge prin artera
cardioesofagiană, cardiotuberozitară şi artere scurte. Aceste artere se anastomozează formând
arcade pe marea şi mica curbură şi pe cele 2 feţe. Venele se formează din reţeaua de capilare
din submucoasa, străbat peretele stomacului, se aduna pe traiectul arterelor şi se varsă în vena
portă. Microvascularizaţia bogată ocupă cea mai mare parte a mucoasei şi submucoasei
gastrice. Când se produce o contracţie a muscularei mucoasei apare o stază venoasă.
Contracţia exagerată a musculaturii gastrice sau hipertensiunea portală determină o stază
submucoasă. Hipersimpaticotomia produce ischemia mucoasei, iar parasimpaticomia
moderată produce congestia şi hiperfuncţia glandelor gastrice. Troficitatea mucoasei gastrice
este direct influenţată de vascularizaţie, de asemenea, secreţiile de acid clorhidric, enzime şi
mucus. Abundenţa vascularizaţiei stomacului, mai ales la nivelul mucoasei şi submucoasei,

8
explică frecvenţa hemoragiilor din ulcerele gastrice şi duodenale. Variaţii-irigaţiei peretelui
facilitează sau întârzie cicatrizarea leziunilor ulceroase.
Inervaţia stomacului este vagală şi simpatică. Vagul face legătura cu hipotalamusul
posterior, trunchiul cerebral şi maduva. Hipotalamusul are legaturi cu hipofiza, fapt ce-i
conferă un rol neurohormonal. Există deci o cale de legătură nervoasă ( simpatică şi
parasimpatică ) şi o alta neurohormonală, cu o verigă intermediară corticosuprarenală.
Simpaticul este un inhalator al secreţiei gastrice, un vasoconstrictor, cu rol ischemic al
peretelui gastric. Vagul are un efect invers, accentuând secreţia gastrică. El închide sunturile
şi determină o vasodilataţie în plexurile mucoasei şi submucoasei. Cele două porţiuni ale
hipotalamusului au efecte antagoniste: hipotalamusul anterior, prin intermediul vagului,
produce creşterea secreţiei acide, accentuează kinetica, fluxul sanguin şi excită activitatea de
regenerare a celulelor mucoasei gastrice, iar hipotalamusul posterior acţionează prin
intermediul simpaticului. El diminuează mişcările stomacului, scade fluxul sanguin, fiind
vasoconstrictor. Prin acţionarea asupra hipofizei, pe veriga ACTH – ului, creşte cantitatea de
corzon, cu efect tardiv asupra creşterii de acid clorhidric, diminuând puterea de apărarea
mucoasei gastrice. Dezechilibrul dintre cele doua parţi ale hipotalamusului duce la apariţia
ulcerului. Acest dezechilibru poate fi generat de stimuli descendenţi (corticali) sau stimuli
ascendenţi (viscerali). Prin intermediul hipotalamusului se face legătura dintre stomac şi
mediu extern .
Stomacul prezintă 4 tunici parietale: seroasă, musculară, submucoasă
stratul longitudinal şi cel circular se găseşte plexul nervos Auerbach şi în
glandelor descrise mai sus . Volumul zilnic este de 1200-2500 ml/zi, cu un pH de 0,9-1,5
determinat de cantitatea de acid clorhidric care variază în fazele de digestie. Secreţia gastrică
este continuă, în cursul nopţii fiind predominant vagală. Acidul clorhidric este secretat de
celule de înveliş ale glandelor fundice marginale (oxintice). Enzimele proteolitice – pepsina,
catepsina, sunt secretate de celulele principale zimogene care secretă trei fracţiuni inactive de
pepsinogen. Acestea sunt activate la pH-uri diferite : 1,5-2; 3-3,2; 4-4,8. Secreţia lor este
dependentă de nervul vag. Valorile normale de pepsină variază între 0,5-1 mg/ml suc gastric.
Pepsina transformă proteinele în polipeptide. Alte enzime: lipaza, gelatinaza, ureaza,
lacticodehidrogenaza, leucinaminopeptidaza au o importanţă minoră faţă de pepsină. Gastrina
este secretată de celulele argentafine “G” (sistem APUD ) din mucoasa antrală. Concentraţia
normală din ser este de 20-100 pg/ml. Este mai ridicată la bolnavii cu ulcer gastric, decât la
cei cu ulcer duodenal. În sidromul Zollinger - Ellisol este de 4 ori mai mare. Mucusul gastric
este secretat de celulele specializate din glandele fundice, pilorice şi din epiteliul mucoasei de
9
înveliş. Este combinat cu proteinele sub forma de mucoproteine, de 3 feluri: glicoproteine
neutre, glicoproteine acide şi mucopolizaharide acide. Secreţia gastrică este ciclică,
dependentă de factori stimulativi şi factori inhibitori. Faza cefalică durează 30-45 minute,
este neurogenă (vagală), bogată în HCl şi pepsină. Este stimulată vederea, mirosul şi gândul
la prânzul ce urmează . Faza gastrică continuă după prânz 3-4 ore şi are la baza gastrică
secretată de mucoasa antrala şi în cea mai mică măsură de cea jejunală. Gastrina are o acţiune
asemănătoare cu histamina, dar de 500 de ori mai activă. Secreţia gastrică este determinată de
contactul direct al alimentelor cu mucoasa gastrică. Faza intestinală reprezintă 10% din
secreţia gastrică. Ea are loc şi între prânzuri, datorită unor hormoni secretaţi de duoden şi
primele anse jejunale, asemănători cu gastrina.
Fractori care inhibă secreţia gastrică. În faza cefalică, factorii emoţionali (enervări,
supărări), senzaţia de saţietate, plenitudinea stomacului, stimularea simpaticului şi
anticolinergicele inhibă secreţia gastrică. Faza gastrică încetează odată cu evacuarea
alimentelor din stomac şi la un pH inferior de 2, când secreţia gastrinei se opreşte şi se secretă
gastrona care inhibă secreţia gastrică. Faza intestinală este inhibată de acidifierea duodenulul,
prezenţa acizilor graşi, presiunea scazută din lumenul duodenal. Ficatul inactivează hormonal
secretogen produs de intestin, fapt ce explică frecvenţa relativ mare a ulcerului la bolnavii cu
ciroză (20% din cirotici fac ulcer). Pancreasul este incriminat în apariţia sindromului
Zollinger-Ellison în care ulceraţiile multiple sunt cauzate de o tumoară pancreatică
producătoare de like-gastrină (gastrinomul). Paratiroida îşi arată influenţa prin faptul că în
tumorile sale se asociază frecvent ulcerul gastroduodenal. Suprarenalele intervin prin axul
hipotalamus posterior, hipofiza şi corticosuprarenalele. Administrarea prelungită de ACTH şi
cortizon este favorizată pt apariţia ulcerului sau agravarea celui existent. SNC are un rol
important în apariţia maladiei ulceroase. Bolile care produc hipercapnee (emfizem, bronşită
cronică) sunt generatoare de hipersecreţie acidă favorizând apariţia ulcerului. De asemenea,
cordul pulmonar, arteroscle–roza, cardiopatia ischemică. Hipoxia prezentă la bolnavii din
această categorie are rol negativ în troficitatea mucoasei gastrice .

10
 FIZIOLOGIA DIGESTIEI

1. Digestia bucală

Digestia începe în cavitatea bucală, unde alimentele introduse suferă un proces de

fărămiţare numit masticaţie, după cum sunt inhibate cu salivă şi transformate în bol
alimentar. Secreţia salivară intervine şi în degradarea enzimatică a polizaharidelor. Dintre
enzimele salivare, cea mai importantă este amilaza salivară care degradează amidonul fiert
sau copt, care au molecule mai mici.
Rolul salivei :
a) degradarea amidonului;
b) facilitează procesele de deglutiţie şi masticaţie;
c) favorizează stimularea receptorilor gustative prin solubilizarea alimentelor;
d) îndepărtează resturile alimentare ce rămân în spaţiile interdentare;
e) rol bactericid prin lizozomul pe care îl conţine;
f) intervine în excreţia unor substanţe (uree în uremia, Pb, Hg, I, Bi, în cursul unor
intoxicaţii care se depun pe gingie, virusuri, cum este cel al rabiei şi poliomielitei);
g) favorizează actul vorbirii, menţinând mucoasa bucală elastică;
Reglarea secreţiei salivare.
Secreţia salivară este continuă, dar mai bogată în cursul alimentării, când este mai
vâscoasă. Intensitatea secreţiei se face prin mecanisme nervoase:
- reflexe necondiţionate - stimuli care declanşează secreţia sunt reprezentaţi de
alimente
- reflexe condiţionate - stabilite prin asocierea stimulilor alimentari cu stimul olfactivi,
vizuali, auditivi .
Masticaţia este procesul prin care alimentele introduse în cavitatea bucală suferă un
proces de fărâmiţare mecanică. La procesul de masticaţie participă:
- mişcărilelimbii
11
 - miscarile buzelor
- miscarile mandibulei
- dinţii: incisivii au rol de tăiere, caninii de sfasiere, premolarii şi molarii de
măcinare .
Cu cât alimentele sunt mai bine masticate, cu atat sunt mai uşor atacate de enzimele
digestive.
Procesul de masticaţie este parţial un:
-act reflex
-act voluntar
Deglutiţia constă în trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală, prin faringe şi
esofag, în stomac. Deglutiţia cuprinde 3 timpi:
-bucal – bolul alimentar este aşezat pe faţa dorsală a limbii; vârful limbii este aplicat
pe palatul dur şi prin contracţia muschiului milohioidian, bolul este împins în faringe,
simultan istmul faringian fiind deschis.
-faringian – baza limbii se menţine ridicată şi muşchiul milohioidian contractat, a.î.
alimentele nu se mai pot întoarce în gură. Orificiile nazale posterioare sunt închise prin baza
limbii, iar glota este închisă şi respiraţia oprită. Deci bolul alimentar ia singura cale posibilă
spre esofag, celelalte (nazală, bucală, laringiană ) fiind închise.
-esofagian – în perioadele interdigestive, porţiunea superioară a esofagului este
închisa prin contracţia musculaturii sale, a.î. aerul nu ajunge în stomac, dar nici alimentele nu
regurgiterază .
Prin ridicarea laringelui, musculatura esofagului superior se relaxează şi bolul
alimentar este condus spre stomac. Deglutiţia este reglată pe cale nervoasă: primul timp este
voluntar, iar ceilalţi 2 sunt reflecşi.
Ca urmare alimentele se adună supracordial şi dilată esofagul. Se datorează absenţei
sau degenerării neuronilor din plexul nervos al esofagului .
2. Digestia gastrică
Stomacul este un organ cavitar, în care alimentele sunt depozitate un timp îndelungat
pt a putea fi amestecate cu sucul gastric şi transformate într-o formă acceptabilă, chimul este
evacuat în duoden.Transformările pe care alimentele le suferă în stomac, sunt rezultatul:
-acţiunii enzimelor din sucul gastric;
-mişcărilor stomacului .
Sucul gastric este secretat :
-în cantitate mare în perioadele digestive;
12
 -absent sau foarte scăzut în perioadele interdigestive din cursul zilei sau al nopţii .
Sucul gastric este un lichid clar, incolor. Este format în cea mai mare parte de HCl,
secretat de celulele parietale sau oxintice ale glandelor gastrice.
În afară de HCl, sucul conţine şi enzime:
-pepsina este cea mai importantă enzimă a sucului gastric. Este secretată sub forma
inactivă de pepsinogen, eliberat de celulele principale sau zigomatice care se găsesc în toată
mucoasa gastrică şi în duodenul proximal (bulb). Pepsina transformă proteinele în substanţe
mai simple, polipeptide sau peptone.
-labfermentul sau renina este analogă celei din stomacul unor rumegătoare (vaca). El
transformă cazeinogenul solubil din lapte în cazeina insolubilă în prezenţa Ca‾ ‾.
-lipaza gastrică este întâlnită numai în stomacul copilului. Ea desface grăsimile fine
emulsionate (din lapte şi galbenuş de ou).
-factorul intrinsic Castle sau antianemic favorizează absorbţia vitaminei B12.
Reglarea secreţiei gastrice se face nervos şi umoral. Controlul nervos este asigurat de
fibre simpatice (cu acţiune inhibitorie) şi fibre parasimpatice (cu acţiune stimulatoare), iar
controlul umoral se face prin gastrină şi histamină. Gastrina este o substanţă secretată de
celule parietale gastrice sub acţiunea parasimpaticului (nervul vag). Gastrina stimulează
formarea de HCl, pepsină şi în mică masură motricitatea stomacului .
Controlul secreţiei gastrice poate fi divizat în trei faze:
1. faza cefalică: contactul alimentelor cu mucoasa bucală declanşează o creştere a
secreţiei gastrice. Stimulii olfactivi, vizuali, auditivi pot determina o creştere a secreţiei
gastrice.
2. faza gastrică: este declanşată de pătrunderea alimentelor în stomac. Durează 3-4
ore, timp în care alimentele rămân în stomac şi are loc digestia gastrică.
3. faza intestinală: este produsă de prezenţa chimului gastric în duoden. Volumul
secreţiei gastrice este foarte redus şi sărac în acid.
Inhibiţia secreţiei gastrice este determinată prin:
-mecanism de autoreglare, când pH-ul sucului gastric scade sub 2;
-eliberarea de către mucoasa duodenală a substanţei enterogastron;
-prostaglandinele E (acizi graşi nesaturaţi) .
Explorarea secreţiei gastrice se face prin recoltarea sucului gastric prin sondaj gastric
cu sonda Einhorn. Recoltarea se face la jejun timp de 30-60 min, prin aspirare la intervale de
15 min . Apoi se injectează histamina şi se continuă aspirarea conţinutului gastric înca 60-120

13
min tot la inerval de 15 min. Aciditatea şi volumul fiecărei probe se înscriu pe un grafic şi
arată dinamica secreţiei gastrice.
Motricitatea gastrică. Funcţia principală a stomacului este de a depozita alimentele
ingerate şi de a asigura amestecul acestora cu sucul gastric. Umplerea stomacului cu alimente
(între anumite limite) determină 2 feluri de contracţii:
- tonice sau peristaltice, ale fundului şi corpul stomacului, prin care alimentele sunt
amestecate cu sucul gastric;
- peristaltice, prin care conţinutul gastric înaintează spre pilor.
Explorarea motilităţii gastrice se face prin examenul radiologic al stomacului după
administrarea unei substanţe de contrast (bariu) .

3. Digestia intestinală

Digestia începută în cavitatea bucală este conţinuată în stomac şi se terminată,

finisată, în intestinul subţire.
La digestia intestinală participă:
-sucul pancreatic
- bila
-sucul intestinal propriu-zis.
*Sucul pancreatic este produsul de secreţie al pancreasului exocrin. Are un bogat
conţinut enzimatic care acţionează asupra celor 3 principii alimentare (lipide, glucide,
proteine); cele mai importante sunt:
-tripsina, desface polipeptidele sau peptonele în di-, tri-, tetrapeptide. Tripsina este
secretată sub formă de tripsinogen şi activată de enterokinază.
-lipaza pancreatică este activată de săruri biliare şi aminoacizi. Ea descompune
grăsimile în glicerină şi acizi graşi.
-alimaza pancreatică are acţiune mai puternică decât cea salivară, descompunând şi
amidonul crud.
Reglarea secreţiei pancreatice se face prin mecanism nervos vegetative (vagul
simulează secreţia de enzime pancreatice), şi umoral prin:
-secretină
-pancreazimină - care stimulează secreţia de suc pancreatic;
-colecistokinină
14
 Explorarea secreţiei pancreatice se face prin:
1. examinarea materialelor fecale. În insuficienţa practică, apar:
-fragmente de fibre musculare nedigerate
-granule de amidon
-picături de grăsime
2. dozarea amilazei în sânge prin metoda Wolgemuth.
3. recoltarea sucului pancreatic cu ajutorul unei sonde duble. Unul din tuburi rămâne
în stomac şi aspiră continuu secreţia gastrică, iar celălalt ajunge până în regiunea ampulei
Vater. Stimularea secreţiei pancreatice se face cu pancreozimină urmată de recoltarea timp de
10 minute a sucului, iar apoi se injectează secretina şi se continuă recoltarea 80 minute.
Volumul recoltat se apreciază cantitativ şi din suc se dozează enzimele.
4. explorarea “în vivo“ a activităţii lipazei pancreatice cu trioleină marcată cu iod
radioactiv.
*Bila
Ficatul este o glandă anexă a tubului digestiv care prin activitatea sa metabolică
reprezintă unul dintre cele mai complexe organe interne.
Funcţiile ficatului:
1.elimină pe cale biliară
pigmenţi biliari, colesteroului, unele metale grele şi fosfataza alcalină;
2.intervine în metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, vitaminelor şi
substanţelor minerale;
3.are rol în termoreglare, sângele din venele hepatice având temperatura cea mai
ridicată din organism;
4.are funcţie antitoxică, în hepatocite se produce conjugarea, oxidarea şi reducerea
unor substanţe cu efect nociv;
-formarea ureei din amoniac,
-reducerea, conjugarea şi inactivarea unor hormoni.
5.în perioada embrionară are funcţie hematopoietică;
6.la adult, sintetizează factorii coagulării şi fibrinolizei;
7.contribuie la transferul sângelui din sistemul port în marea circulaţie şi la
depozitarea sângelui (volum stagnat);
8.funcţie biligenetică,de formare şi execuţie a bilei.

15
 Bila este produsul de secreţie şi excreţie hepatică. Bila nu este un suc digestiv
propriu-zis, pt. că nu conţine enzime. Singura enzimă biliară care se excretă prin bilă este
fosfataza alcalină.
Bila mai conţine:
1.săruri biliare, care se formează pe seama colesterolului;
Funcţia sărurilor biliare:
-emulsionarea grăsimilor (fracţionarea lipidelor în picături foarte fine);
-activează lipazele din intestin;
-favorizează absorbţia acizilor graşi.
2.pigmenţi biliari, care rezultă din descompunerea hemoglobinei la nivelul hepatic. Se
formează globina şi fierul, iar din globină se formează biliverdina (cul. Verde) care este
redusă de bilirubină (cul. galben-aurie). Bilirubina circulă în sânge sub formă neconjugată,
insolubilă = bilirubina indirectă sau neconjugată. La nivelul ficatului aceasta este conjugată
cu acidul glicuronic şi formează bilirubina directă sau conjugată. Bilirubina:
-totală = 3-10 mg/l
-directă = 1-3 mg/l
-indirectă = 2-7 mg/l
Pigmenţii biliari sunt reprezentaţi de bilirubina care ajung prin căile biliare în intestin.
La nivelul intestinului gros, bilirubina cojugată este din nou deconjugată şi se transformă în
urobilinogen, acesta în stercobilinogen, care în contact cu aerul se oxidează şi formează
stercobilina care dă culoarea brună a materiilor fecale.
Acumularea pigmenţiilor biliari în ţesut, dă culoarea galbenă a ţesuturilor şi
mucoaselor – icter.
Cauzele icterului:
-obstrucţia căilor biliare (icter obstructiv);
-degradarea intensă a hematiilor(icter hemolitic);
-distrugerea celulelor hepatice (hepatite);
-congenital, prin absenţa enzimei ce intervine în conjugarea bilirubinei indirecte.
3.colesterolul este o altă substanţă organică care se găseşte în bilă. Când concentraţia
sărurilor biliare scade, colesterolul precipită şi formează calculi biliari. Colesterolul total
plasmatic = 130-180 mg/l .
Reglarea secreţiei biliare.
Secreţia biliară este stimulată de:
-săruri biliare;
16
 -produşi de digestie proteică, grăsimi şi uleiuri;
-secretina ( eliberată de glande duodenale);
-vagul.
Substanţele care măresc secreţia biliară = coleretice.
Evacuarea bilei.
Deşi bila este secretată continuu, eliminarea ei în intestin este ritmată de perioadele
digestive. În perioadele interdigestive, bila se acumulează în vezica biliară.
Substanţele care produc evacuarea bilei = colagoge:
-frişca, smântâna, galbenuşul de ou, grăsimile.
Nervos, evacuarea bilei este:
-stimulată de vag;
-inhibată de simpatic.
Umoral, evacuarea este stimulată de colecistokinină (eliberată de mucoasa
duodenală).
Rolul bilei: bila intervine în:
-absorbţia grăsimilor,
-absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, K),
-eliminarea unor substanţe (colesterolul) ,
-are efecte laxative prin stimularea motilităţii intestinale.
Explorarea secreţiei şi evacuării bilei:
-tubaj duodenal cu sonda Einhorn, introdusă pe gură sau nas până la o adâncime de
65-70 cm. La început se obţine o bilă limpede, galben-deschis=bila A, care provine din
canalul coledoc. După administrarea pe sondă a unei substanţe coleretice (MgSO4) se obţine
o bilă de culoare închisă = bila B, care provine din vezica biliară. La sfarşitul tubajului, se
obţine bila C, care este clară şi provine din ficat.
-motilitatea vezicii biliare se urmăresc radiologic folosind substanţe de contrast, după
administrarea de galbenuş de ou.
*Sucul intestinal propriu-zis.
Compozitia sucului intestinal propriu-zis este greu de stabilit, deoarece secretia se
însoţeşte rapid de absorbţie. Celulele intestinale (enterocitele) elibereaza enzime.
Secreţia intestinală este reglată:
-nervos: nervul vag stimulează secreţia intestinală; simpaticul o inhibă
-umoral, prin secretina care stimulează secreţia.
Intestinul subţire execută mai multe tipuri de mişcări:
17
 -segmentare, sunt contracţii care împart intestinal în segmente. Intervin în amestecul
conţinutului intestinal şi facilitare absorbţiei.
-pendulare, de scurtare şi alungire a intestinului. Favorizează alunecarea anselor
intestinale unele peste altele şi amestecarea conţinutului intestinal.
-mişcări de tonus prin care se modifică tensiunea la nivelul fibrelor musculare, nu şi
lungimea acestora.
-peristaltice prin care se asigură înaintarea conţinutului intestinal de la stomac spre
porţile intestinale terminale.
-mişcările vilozităţilor intestinale, de scurtare şi alungire, care favorizează transportul
particulelor indigeste.
-absorbţia, prin cutarea mucoasei şi împingerea substanţelor în fundul vilozităţii.

4. Fiziologia intestinului gros

Principala funcţie a intestinului gros este de depozit temporar al deşeurilor rezultate

din digestie şi de absorbţie a apei, sodilului şi altor elemente, determinând eliminarea a
aproximativ 150 g materie fecală semisolidă pe zi, în unul sau două scaune.
Glandele intestinului gros secretă un suc foarte vâscos, alcalin, care nu conţine enzime
digestiv. Rolul acestei secreţii este de a:
-facilita trecerea materiilor fecale
-protejază mucoasa intestinală de iritaţii mecanice şi chimice.
Alimentele încep să ajungă în cec după 4 ore. Transportul materialelor fecale de-a
lungul colonului este mai lent – abia 70 % din cauza rezidurilor alimentare se elimină prin
scaun după 72 ore, eliminarea totală necesitând uneori o saptămână .
La nivelui intestinului gros sunt absorbite apă, electroliţi, vitamine şi aminoacizi. Nu
sunt absorbite glucidele, proteinele, grăsimile şi calciul.
Intestinul gros este populat de un mare număr de bacterii, care alcătuiesc flora
bacreriană intestinală (Escherichia Coli, Aerobacter Aerogenes).
Rolul florei bacteriene intestinale:
-transformă bilirubina în stercobilinogen şi apoi în stercobilină
-intervine în sintaza vitaminelor (K, B1, acid folic, biotină)
-prin putrefacţie şi fermentaţie bacteriană produce o serie de gaze (CO2, CH3 etc).

18
 Prin contracţii tonice, segmentare şi peristaltice, bolul fecal este împins spre rect. În
mod obişnuit rectul este lipsit de materii fecale. Stimulul fiziologic care declanşează actul
defecaţiei este reprezentant de trecerea materialelor fecale în rect, care determină o relaxare a
sfincterului anal intern şi expulzia materiilor fecale. Defecaţia este un act reflex controlat
voluntar. Eliminarea întârziată a materiilor fecale la intervale mai mari de 48 ore =
constipaţie. Eliminarea frecventă de scaune neformate, ce conţin resturi alimentare nedigerate
= diaree.

5. Absorbţia intestinală

Absorbţia intestinală este procesul prin care produşii de degradare ai substanţelor

nutritive trec prin epiteliul intestinal în sânge sau limfă.
Sub influenţa enzimelor din sucurile digestive, alimentele sunt degradate până la
particule mici, solubile şi absorbabile. Vitaminele, sărurile minerale şi apa sunt absorbite ca
atare.
Glucidele sunt ingerate sub forma de polizaharide (amidon, glicogen ) sau dizaharide
(zaharoză, lactoză). Ele sunt absorbite ca manozaharide (glucoza, fructoză ), mai ales la
nivelul porţiunii intestinale a intestinlui subţire, unde se află în concentraţie mai mare.
Absorbţia glucozei este favorizată de prezenţa sodiului.
Proteinele se pot absorbi şi ca atare, nedescompuse, cum este cazul absorţiei unor
anticorpi (IgA). Pe de altă parte însă, absorbţia unei proteine nedescompuse poate conduce la
formarea unor anticorpi care determină apariţia alergiilor. Cea mai mare parte a proteinelor se
absorb ca aminoacizi, prin transport activ, direct în sânge. Un rol important în absorbţia
aminoacizilor revine vitaminei B6 (piridoxina) şi sodiului.
Lipidele sunt ingerate sub formă de trigliceride (grăsimi neutre), fosfolipide şi
colesterol. Absorbţia lor o antrenează şi pe cea a vitaminelor liposolubile (A, E, K, F). Aceste
grăsimi sunt descompuse până la glicerol şi acizi graşi şi absorbite prin celula intestinală prin
pinocitoză, în circulaţia limfatică, de unde trec în sânge.
Electrolţii: ionii de Na, Cl, K , Ca , Fe , şi Mg sunt absorbiţi prin transport activ. Nu
poate fi absorbit însă şi pasiv prin diviziune. Ca necesită pt absorbţie prezenţa unui metabolit
al vitaminei D.

19
 Apa se absoarbe pasiv, prin difuziune. În 24 h prin intestin se absorb ≈ 10 l apa. Din
cei 10 litrii, 9,5 l se absorb la nivelul intestinului subţire şi 300-400 ml la nivelul intestinului
gros. Materiile fecale conţin aproximativ 100 ml apa.

II. STUDIU CLINIC AL ULCERULUI GASTRODUODENAL

ETIOLOGIE

Are o etiologie plurifactorială. Dintre factorii care ar putea interveni în ulcerogeneză

sunt de menţionat: factorii genetici, factori de mediu, factorii neuroendocrini şi unele boli
asociate.
1. Factorii ganetici: Se consideră că ulcerul gastroduodenal e condiţionat, în apariţia
lui, de o predispoziţie genetică. Intervenţia factorilor genetici în spectrul etiologic al bolii
ulceroase este susţinută de numeroase argumente. S-a constatat că apariţia şi incidenţa
ulcerului este mai mare în unele familii. Riscul de boală a unei persoane este de 3 ori mai
mare când ambii parinţi sunt ulceroşi, în comparaţie cu riscul general al populaţiei. Frecvenţa
ulcerului la rudele apropiate este de 30-45%, adică de trei ori mai mare decât frecvenţa
ulcerului în rândul populaţiei. S-a observat că ulcerul duodenal apare de 2-5 ori mai frecvent
la persoanele cu grup sanguin 0(I) în comparaţie cu persoanele de alt grup sanguin şi care
secretă antigenul respectiv în sucul gastric. La bărbaţii cu ulcer duodenal frecvent,
antigenului HLA-B5 este de 3 ori mai mare decât la martori, dar nu se ştie ce semnificaţie
patogenică are acest antigen.
2. Factorii de mediu. Se consideră ca unii factori de mediu ca dieta, fumatul şi unele
medicamente ar constitui factori favorizanţi ai ulcerogenezei. Dieta bogată în hidraţi de
carbon şi, în special, abuzul de condimente, ar interveni în ulcerogeneză, dar nu exista nici o
dovadă că dieta reprezintă un factor cauzal în producerea ulcerului cronic. S-a demonstrat,
statistic, că, morbilitatea şi mortalitatea prin ulcerul gastroduodenal sunt mai mari la fumatori
decât la nefumatori. Unele medicamente ca aspirina, fenilbutazonă, indometacină şi
20
cortizonul sunt agresive pentru mucoasa gastric şi duodenală. Factorii meteorologici
favorizează producerea recidivelor sezoniereale ulcerului gastric sau duodenal, dar ei nu pot
fi implicaţi în ulcerogenoza propriu-zisă.
3. Factorii neuropsihici şi endocrini. Factorii neuropsihici au un rol bine definit în
producerea ulcerelor acute de stres. Este posibil ca ei sa intervină şi în producerea ulcerului
gastroduodenal cronic. Ulcerul gastroduodenal se întâlneşte des la bolnavii cu adenom
paratiroidian, care se corelează probabil cu hipersecreţia de parahormon.
4. Bolile asociate. Ulcerul gastroduodenal este frecvent întâlnit în bronho-
pneumopatia obstructivă cronic (BPOC), ciroza hepatică şi cancerul pancreasului. Recent, în
ceea ce priveşte ulcerul, gastritele şi afecţiunile inrudite, la originea lor se află cel mai
frecvent o bacterie, Helicobacter pylori, care lezează în timp mucoasa gastrică. Boala apare şi
la unii consumatori cronici de antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, paracetamol,
fenilbutazona- medicamente ce ameliorează durerile reumatice sau migrene) medicamente
pentru stomac şi duoden( aspirina, fenilbutazona, indometacin, corticoizii, beta-blocantele,
inclusiv medicamentele care inhibă siteza de prostaglandine cu rol protector).
Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la vârsta de 20 - 40 de ani (pentru
localizarea duodenală) şi la 30-50 de ani (pentru cea gastrică). Se poate totuşi întâlni şi sub
vârsta de 20 de ani şi la cei peste 50 de ani. Este mai frecvent la barbaţi faţă de femei,
raportul fiind de 3/1. Ulcerul duodenal este cam de două ori mai frecvent decât cel gastric.
8% din populaţie suferă de ulcer duodenal sau gastric.

PATOGENIE

Patogenia ulcerului a dat naştere la numeroase teorii şi comentarii. Apariţia şi

dezvoltarea ulcerului gastric sunt determinate de stricarea echilibrului dintre factorii agresivi
şi rezisterea sau apărarea mucoasei gastrice, la care se adaugă factorii psihici (stresul).
Factorii de apărare sunt reprezentaţi de: starea epiteliului gastric şi secreţia de mucus
protector dependente de circulaţia nutritivă şi de activitatea secretorie a stomacului.
1.Epiteliul mucos al stomacului are o mare capacitate de reînnoire. În 3-5 zile, el este
reînnoit şi înlocuit pe tot tubul disestiv. Această regenerare este dependentă de mai mulţi
factori: starea de nutriţie a bolnavului şi calitatea alimentaţiei. Fluxul sanguin este esenţial pt

21
un organ intens vascularizat, cum sunt stomacul şi duodenul. Reducerea fluxului sanguin
înseamna hipoxie şi determină diminuarea şi vicierea metabolismului celular parietal.
2.Mucusul secretat de glandele pilorice de suprafaţă şi de celulele din gâtul glandelor
fundice are proprietăţi complexe: gelificarea, viscozitatea, adezivitatea care-l fac să adere la
mucoasă şi să o protejeze de insulte termice, mecanice şi chimice. Prostaglandinele au rol
important în reglarea secreţiei gastrice ca şi în menţinerea integrităţii barierei mucoasei şi a
schimbului de ioni de hidrogen.
3.Integritatea mucoasei asigură un gradient de concentraţie a ionilor de hidrogen în
sânge faţă de stomac şi lumen. O serie de substante exo- sau endogene măresc această
retrodifuziune transmucoasă: refluxul biliar aduce acizi biliari şi suc pancreatic, alcoolul,
acidul acetic, glucoză concentrată, medicamentele (aspirină, fenilbutazonă), fumatul,
alimentele iritante.
Factori de agresiune sunt:
1.Secreţia gastrică acidă care are la bază formarea de acid clorhidric. Deşi secreţia
parietală de HCl este constantă, aciditatea gastrică este variabilă fiind influenţată de secreţiile
alcaline, mucus şi retrodifuziunea ionilor de hirdogen. Substanţele tampon sunt: proteine,
fosfaţi şi bicarbonaţi din secreţiile salivare, duodenale şi pancreatice, biliare şi cele provenite
din alimentele ingerate.
2.Secreţia peptică de către celulele principale sau zigogene ale glandelor fundice se
face sub formă de pepsinogen care este activat sub influenţa acidului clorhidric în pepsina.
3.Factorii psihici pot determina o hipersecreţie a HCl. Supărarea, furia, enervarea fac
parte din această categorie. Din contră, teama, frica, nesiguranţa inhibă secreţia clorhidro-
peptică.
4.Factorii favorizanţi incriminaţi în apariţia ulcerului sunt:
-igiena defectuasă a alimentaţie; mese neregulate, masticaţie defectuasă, mâncare ín
grabă;
-alimente iritante: picante, excitante ale secreţiei gastrice, prea reci sau prea calde;
-alcoolul, cafeaua şi fumatul;
-dantura deficitară : carii, paradentoze;
-infecţiile cronice nazofaringiene, amiglalitele, sinuzitele;
-terenul neuro-endocrin dezechilibrat: astenici, neurotici, distonici, neurovegetativi;
-stresul declanşat de: tensiuni nervoase, frig sau caldură excesivă, traumatisme
psihice;

22
 -medicamentele„ ulcerogene“ care stimulează secreţiile acide. Acidul acetilsalicilic
(aspirina) distruge bariera lipoproteică a epiteliului mucoasei gastrice şi decuplează punţile
intercelulare, favorizând retrodifuziunea ionilor de hidrogen, urmată de activarea locală a
pepsinogenului care determină ulceraţii şi hemoragii. Cofeina produce creşterea secreţiei
acide şi vasodilataţie locală. Betablocantele produc creşterea secreţiei gastrice prin mecanism
vagal şi, vasospasm parietal prin vasoconstrucţie. Ele pot activa ulcere latente sau pot
provoca hemoragii sau perforaţii.
-factorii meteorologici, presiunea atmosferică, temperatura, umiditatea aerului,
încărcarea electrică, razele ultraviolete dau explicaţia acutizărilor ulcerului primăvara şi
toamna;
-factori profesionali: noxe, orar de muncă care neglijează orarul meselor sau schimbă
ritmul circadian, tensiuni nervoase;
-în 1983 s-a evidenţiat o bacterie Helicobacter pylori care trăieşte în mucoasa gastrică,
cu predilecţie în regiunea antrală, şi ar răspunde de inflamaţia cronică a mucoasei la 80 –
90% din bolnavii cu ulcer duodenal;
-la bolnavii cu ulcer duodenal s-a pus în evidenţă un titru ridicat de anticorpi ai
herpesului simplex.

SIMPTOMATOLOGIE

În funcţie de diferitele localizări ale ulcerului gastroduodenal, simptomatologia diferă,

dar există şi trăsături comune. Simptomul cel mai constant este durerea.
Durerea are caracter de crampă, de arsură sau de torsiune şi este localizată în
epigastru, cu intensitatea maximă în punctul xifoidian, punctual mediu gastric şi
periombilical, deseori iradiază în spate. Caracterul cel mai preţios pe care îl are durerea este
periodicitatea şi ritmicitatea. Durerea apare în ulcerul duodenal la 2-4 ore dupa mese, când
stomacul este gol şi se numeşte „foame dureroasă“ deoarece este diminuată temporar de
alimente (apă, lapte, pâine). Periodicitatea durerii are un dublu aspect:
-legată de alimentaţie (mica periodicitate)
-cu perioade de acalmie şi de recrudescenţă (primăvera şi toamna), numită marea
periodicitate.

23
 Antiacidele calmează durerea în ulcerele duodenale, dar mai puţin în cele gastrice.
Iradierea durerii depinde de localizarea şi profunzimea ulcerului. Alimentele sărate, picante,
acre, afumate, conservate, prăjelile intensifică durerea. O masă lichidă sau săracă produce
dureri mai mari decât una abundentă şi consistentă.
Pirozisul sau senzaţia de arsură retrosternală este cauzată de distonia cardiei şi de
iritaţia esofagului inferior. Poate avea ritmul şi periodiciatatea durerii ulceroase. Mai pot
apărea eructaţii acide, gust acru sau amar în gură.
Eructaţiile se caracterizează prin eliminare orală a gazelor din stomac.
Regurgitaţiile reprezintă eliminarea de conţinut gastric fără efort şi sunt condiţionate
de insuficiena funcţională a cardiei şi de esofagita peptică.
Vărsăturile pot fi provocate de bolnav pentru a diminua distenia gastrică. Ele pot fi
determinate de mesele copioase, abateri de la dietă, consum de băuturi alcoolice.Vărsăturile
conţin alimente, sunt abundente şi au un miros acid.
Ulcerul gastric prezintă unele particularităţi care permit sa fie deosebit de cel
duodenal. Durerea epigastrică iradiază la stânga liniei mediane şi este mai difuză. Survine la
30-60 de minute sau chiar imediat după masă, fiind mai precoce decât în ulcerul duodenal. Se
caracterizează printr-un disconfort abdominal, greaţa şi vărsăturile sunt mai frecvente.
Alimentele în loc să calmeze durerea o provoacă iar pentru a o calma, bolnavul îşi forţează
vărsătura. Dacă durerea din ulcerul duodenal este o durere de foame care det. pe bolnav să
mănânce mai des, în ulcerul gastric durerea e agravată de alimente, bolnavul pierde apetitul şi
slăbeşte. În localizările postbulbare simptomatologia se apropie de cea a căilor biliare sau a
pancreasului . Ulcerul gastric prepiloric are simptomatologie apropiată de ulcerul duodenal.
Ulcerul postoperator are simptomatologie legată de anastomoza practicată. În anastomozele
gastroduodenale durerea este localizată în dreapta liniei mediane, chiar subcostal drept, iar în
cele gastrojejunale simptomatologia este mai zgomotoasă, şi evoluţia ulcerului mai rapidă şi
durerea este localizată în partea stângă spre ombilic. Scăderea în greutate este mai rapidă.
Hemoragiile sunt mai frecvente. Apare diareea postprandială cu eliminare de alimente
nedigerate. Când apare helena fetidă vom bănui că s-a instalat fistula gastro-jejuno-colică .

FORME CLINICE PARTICULARE

24
 Clasificarea anatomo-topografica a ulcerelor gastrice şi duodenale ţine cont şi de
patogenie.
I.Ulcerele joncţiunii cardioesofagiaene cuprind:
-ulcerul esofagian proximal apărut pe insulele ectopice de mucoasa gastrică;
-ulcerul esofagian distal sau al joncţiunii esogastrice al lui Barrett;
-ulcerul esofagian prin esofagita de reflux al lui Winkelstein;
-ulceraţiile liniare ale joncţiunii esogastrice Mallory-Weiss.
II.Ulcerele gastrice sunt:
-ulcerul înalt juxacardial;
-ulcerul versantului vertical al micii curburi;
-ulcerul versantului orizontal al micii curburi, cu tendinţa la cancerizare mai
frecventă;
-ulcerul prepiloric care are asemănări cu ulcerul duodenal;
-ulcerul gastric al feţelor, fornixului şi marii curburi, frecvent ulcere ale unor cancere
şi ulcere de stres;
-ulcerul micii curburi, secundar sau asociat cu ulcerul duodenal.
III.Ulcerele duodenale sunt:
-ulcerele bulbare, cu variantele: anterior (perforează în peritoneul liber), posterior
(penetrat în pancreas), al micii curburi (penetrat în pendiculul hepatic), în oglindă (stenozat),
juxtapiloric (stenozat);
-ulcerul postbulbar, unic sau multiplu.
IV.Ulcerul postoperator (peptic) care poate fi:
-marginal;
-nastomotic .
V.Ulcerul diverticulului lui Meckel, rar, apare pe mucoasa ectopică gastrică (poate
perfora sau sângera, ca oricare ulcer)
VI.Ulcerele multiple din sindromul Zollinger-Ellison .

ANATOMIE PATOLOGICĂ

Ulcerul gastro-duodenal constă într-o pierdere de substanţă a peretelui gastric sau

duodenal, de formă rotundă sau ovală, având un diametru care variază de la 0,3-3 chiar 4 cm
25
şi mai mult (ulcere gigante). De asemenea sunt unice, însă pot apărea simultan două sau mai
multe. Ulceraţia pătrunde până în submucoasă; când ulcerul este penetrant, ea poate depăşi
stratul muscular, ajungând până la organele vecine (pancreas, ficat). Ulcerul poate fi acut sau
cronic. Traumatismele severe, arsurile grave, accidentele cerebrale pot produce ulcere.
Ulcerul peptic, gastric şi duodenal, este o leziune circumscrisă rotundă sau ovalară
care pătrunde până în submucoasa. Localizările de predilecţie ale ulcerului gastric sunt: mica
curbură a corpului şi antrului, în apropierea feţei posterioare adică pe versantul posterior al
micii curburi. Ulcerele duodenale se localizează pe bulb la 2 cm de pilor cu o frecvenţă
aproximativ egală pe faţa anterioară şi posterioară a bulbului duodenal şi mult mai rară în
porţiunea a doua a duodenului. Ulcerul peptic de obicei este unic. Numai rareori se găsesc 2
sau mai multe ulcere deosebindu-se şi prin aceasta de ulceraţiile simple, care sunt multiple şi
care nu au nimic cu leziunile întâlnite în boala ulceroasă. Din punct de vedere anatomoclinic
se disting ulcere rotunde, acute şi cornice.
Macroscopia. Aceasta diferă după cum este vorba de ulcerul peptic acut sau cronic.
Ulcerul peptic acut. Este de obicei foarte mic, de numai caţiva milimetrii diametru,
este multiplu şi foarte puţin adânc, interesând şi musculatura mucoasei. Fundul ulcerului are
de obicei o culoare roşiatică, datorită hiperemiei, uneori fiind acoperit de un coagul de
culoare roşie închisă, datorită hemoragiei şi formării clorhidratului de hematină. Pereţii sunt
suplii fără reacţie scleroasă. Ţesuturile din jur sunt edemaţiate. Ulcerele acute pot devenii
penetrante, cu interesarea tuturor straturilor peretelui gastric sau duodenal şi să ducă la
perforaţie.
Ulcerul peptic cronic. Are de obicei o formă rotundă, unerori ovară, de dimensiuni
variabile cu margini drepte. Fundul ulcerului este acoperit cu detritus, uneori se observă
cheaguri sanguine. Aspectul macroscopic variază după vechimea leziunii. Uneori, baza
ulcerului apare deosebit de dură prin ţesutul conjunctiv fibros, hiperplaziat, realizându-se
formarea de ulcer calos. În ceea ce priveşte profunzimea ulcerului, se deosebesc ulcere
superficiale (când pierderea de substanţă interesează mucoasa sau submucoasa), şi ulcere
profunde (când leziunea necrotică interesează şi stratul muscular putând să ajungă până la
nivelul seroasei. Vindecarea ulcerelor superficiale lasă depresiuni mai mult sau mai puţin
întinse, iar vindecarea ulcerelor profunde este urmată de formarea unei cicatrici stelate. Se
mai produc deformări ale stomacului şi în special ale duodenului .

Microscopia.

26
 Ulcerul peptic acut. La examenul microscopic, baza ulcerului acut este constituită din
ţesut de granulaţie tânăr, fără fibroză sau cu fibroza minimă şi cu infiltrat limfogranulocitar.
Mucoasa din jur apare edemaţiată.
Ulcerul peptic cronic. Fundul ulcerului este acoperit de un exudat fibros, în care se
găsesc resturi tisulare şi leucocite. Sub acest exudat se găseşte o zonă subţire de necroză, care
dezintegrează structurile afectate, materialul necrotic având un aspect amorf, compact şi
eozinofil. Stratul de necroză se continuă brusc cu o zonă mai groasă alcătuită din ţesut de
granulaţie, care face trecerea în stratul de fibroză densă. Mucoasa gastrică din jurul unui ulcer
gastric cronic prezintă uneori leziuni de gastrită cu edem local care poate să persiste până la
vindecarea ulcerului.

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Evoluţia este cronică, caracterizându-se prin alternanţa de perioade de activitate cu

perioade de acalmie. În majoritatea cazurilor, ulcerul gastric corect tratat evoluează spre
cicatrizare. Recidiva în ulcerul gastric este mai puţin frecventă decât în cel duodenal. Ea
apare după o perioadă de remisiune, de durată mai mică sau mai mare (săptămâni, luni, ani).
Sunt cunoscute cazuri de boală ulceroasă care au avut perioade acute în tinereţe şi la care
recidiva, însoţită de complicaţii, s-a instalat în plină stare de sănătate, la vârsta adultă sau mai
tarziu. Ulcerul micii curburi a stomacului este mai sensibil la tratament, având o tendinţă mai
mare la vindecare, dar recidivează mai des. Ulcerul piloric se cicatrizează mai greu şi
evoluează frecvent cu stenoză pilorică. Ulcerele penetrante caloase, gigante, cu perigastrită,
asociate cu o suferinţă hepatobiliară sau pancreatică datorită penetraţiei lor în aceste organe,
sunt întotdeauna refractare la tratamentul medical, având ca singură soluţie intervenţia
chirurgicală.
Ulcerul duodenal are adesea o evoluţie mai puţin favorabilă decât cel gastric. În
aproximativ 50% din ulcerele duodenale apar recăderi după prima serie terapeutică. Aceste
recăderi se observă mai ales la bolnavii care au facut un tratament insuficient sau l-au
abandonat după dispariţia crizei dureroase. Ulcerul duodenal expune la complicaţii grave
(hemoragie, perforaţie) mai mult decât cel gastric, dat fiind faptul ca peretele duodenal este
27
mai subţire şi mai bogat vascularizat. Ulcerele în puseu acut se vindecă în câteva luni, iar cele
cronice caloase nu sunt influenţate de tratamentul medical. Prognosticul bolii ulceroase este
agravat de complicaţii (precoce şi tardive) care apar mai ales în formele cu evoluţie cronică
în care puseele acute (recăderile) sunt multiple.

COMPLICAŢII

Complicaţiile ulcerului sunt: perforaţia, stenoza, hemoragia şi malignizarea.

Ulcerul perforat
Ulcerul perforat este complicaţia cea mai acută şi cea mai frecventă. Peste 50-60% din
decesele prin ulcer se datorează acestei complicaţii. Se întâlneşte mai frecvent între 30-50 de
ani şi apare mult mai des la bărbaţi decât la femei. Ulcerul duodenal se perforează mai
frecvent. Perforaţia se face în peritoneul liber sau într-un organ vecin. Perforaţia în peritoneul
liber dă naştere la peritonită. Perforaţia în organele vecine este o perforaţie oarbă. Uneori,
perforaţia poate să fie acoperită de un organ vecin (colecist, ficat), situaţie în care se
realizează ulcerul perforat acoperit. Alteori, perforaţia poate să fie izolată şi delimitată,
realizându-se peritonita localizată. El se mainfestă prin durere violentă, ca o “lovitură de
cuţit“, cu debut brusc şi brutal. Sediul durerii este epigastric sau paraombilical drept, difuzând
treptat în tot abdomenul. Mişcările şi respiraţia profundă intensifică durerea, motiv pt care
bolnavul rămâne imobilizat în poziţie antalgică. Examenul obiectiv al abdomenului
evidenţiază contractură mus-culară care poate ajunge până la „abdomenul de lemn“. Această
contractură este mai intensă în perforaţia ulcerului gastric. Bolnavul prezintă un facies anxios,
cu ochii încercănaţi, paloare, transpiraţii şi extremităţi reci, puls rapid şi slab, hipotensiune.
Pneumoperitoneul reprezentat de aerul pătruns în cavitatea peritoneală se pune în
evidenţă clinic şi radiologic. Clinic se constată dispariţia motilităţii hepatice, prin aerul
pătruns subdiafragmatic şi prohepatic. Radiologic se evidenţiază o lama transparentă, ca „un
corn“ sau ca „o semiluna“ situată între diafragm şi ficat.
Bolnavul are starea generală alterată, cu aspect de şoc peritoneal: palid, cu
tegumentele transpirate, anxios, respiraţia este de tip toracic, participarea diafragmului şi
abdomenului fiind anulată de contractură. Tahicardia poate fii înlocuită de bradicardie la
debut, prin şocul vagal peritoneal.
Peritonita este de tip chimic, iritativ la debut. Dupa circa 6 ore, începe să devină
bacteriană. Peritonita închistată este favorizată de periviscerită (peri-duodenită sau
28
perigastrită) şi se realizează prin alipirea ficatului, colocistului sau colonului transvers, care
se află în apropiere. În această formă clinică, tabloul iniţial brutal se atenuează treptat,
mergând spre rezorbţie sau spre constituirea unui abces subhepatic.
Perforaţia acoperită se realizează prin astuparea imediată a orificiului de către un
cheag de fibrină sau printr-un franj epiplooic, mai ales când stomacul este gol.
Penetraţia ulceroasă este o perforaţie oarbă sau blocată într-un organ vecin. Perforaţia
este precedată de fenomene inflamatorii care apropie peretele stomacului sau duodenului de
organul respectiv, formând o „lojă inflamatorie“. Craterul ulcerului, de obicei calos, are
fundul reprezentat de acest organ (pancreas, colecist, ficat). În situaţia în care organul
respectiv este un organ cavitar, se poate produce o fistulă digestivă internă. Simptomatologia
de ulcer se combină cu semnele de suferinţă ale organului penetrat (colecistită , pancreatită ).
Criza de penetraţie are caracter de durere; când este interesat pediculul hepatic, durerea
iadiază spre dreapta. Nu se va face niciodată greşeala ca – atunci când se bănuieşte o
perforaţie a ulcerului – să se administreze Miofilină sau purgative sau să se facă un examen
radiologic cu sulfat de bariu. Ulcerele recente, mai ales cele care apar la tineri, se pot vindeca
fără să lase cicatrice importante, iar cele cronice se vindecă tardiv prin procese cicatriciale
însemnate.
Ulcerul hemoragic
Hemoragia este o complicaţie gravă a ulcerului. Sângerează 25% din bolnavii de
ulcer. Din totalul hemoragiilor digestive, 80% sunt cauzate de ulcerul gastro-duodenal.
Hemoragia poate să fie produsă prin erodarea unui vas mare şi atunci se produce o
fistulă vasculară care determină o hemoragie mare. Hemoragia se poate produce şi prin
sângerarea mică, marginală a mucoasei sau din mugurii de ţesut conjunctiv de la baza
(fundul) ulcerului. În acest caz, sângerările mici pot trece neobservate clinic şi prin repetare,
să ducă la anemii secundare grave, cu aspect de anemie cronică feriprivă (hipocromă).
Gastritele erozive hemoragice sau din ulcerul de stres pot produce hemoragii asemănătoare
sau hemoragii difuze, numite „en nappe“. La bolnavii cu stenoză, mucoasa tumefiată şi
friabilă dinaintea obstacolului prezintă mici ulceraţii sângerânde.
Există şi cazuri în care hemoragia coexistă cu perforaţia ulcerului care a erodat un vas
important din peretele stomacului sau duodenului. Fistula vasculară este produsă de erodarea
unui vas mare, venă sau arteră. Este mai periculos la vârstnici şi aterosclerotici, la care vasele
sunt rigide şi nu se produce hemostază spontană. Ulcerele penetrante pot să producă fistule
vasculare prin erodarea vaselor din organele penetrate. Alţi factori care pot declanşa
hemoragia sunt: mesele copioase, abuzul de băuturi alcoolice, traumatisme abdominale,
29
sondaj gastric, examene radiologice, folosirea unor medicamente ca aspirină, cortizoni,
fenilbutazonă.
Hemoragia ulceroasă este o hemoragie internă ( HDS ) care se exteriorizează prin
hematemeză şi melană.
Hematemeza este exteriorizarea hemoragiei prin vărsătura de sânge roşu, proaspat şi
cu cheaguri, atunci când sângerarea este mare, peste 500 ml sânge, capabil să destindă
stomacul şi să declanşeze reflexul de vomă. În cazurile în care hemoragiile se fac mai lent şi
în cantităţi mai mici, aspectul vărsăturii este de „zaţ de cafea“ prin digerarea sângelui care a
stat în stomac.
Melana este o exteriorizare a hemoragiei prin scaun, care ia aspect lucios, moale,
păstos şi negru „ca păcura“ şi are un miros caracteristic. Sângele eliminat prin melană a
suferit modificări, în contact cu sucurile digestive care degradează hemoglobina. Sulfatul de
fier rezultat modifică culoarea sângelui şi îi dă aspectul deschis. Când hemoragia este mare,
apar cheaguri de sânge care nu a avut timp să fie digerat. Cantitatea mare de sânge destinde
intestinele şi stimulează peristaltismul producând colici abdominale şi eliminare de sânge
nedigerat. Lipotomiile sunt prezente în hemoragii mari.
Hematemeza este mai frecventă în ulcerele gastrice. Ea este întotdeauna urmată şi de
melenă. Dacă pierderile de sânge inferioare cantităţii de 500 ml, starea generală prezintă
slăbiciune, ameţeli, paloare, transpiraţii, tahicardie, după 500 - 1000 ml apar semene de
anemie acută secundară (se urmăreşte hematocritul şi cantitatea de hemoglobină), manifestată
prin: paloare, nelinişte, sete, transpiraţii reci şi lipotemii. Peste 1500 ml se instalează şocul,
iar la semnele anemiei se adaugă: sete de aer, hipotermie, tahicardie, hipotensiune şi tulburări
de vedere ( perdea neagră). Lipotimiile anunţă dezechilibrele S.N.C.
Riscul hemoragic este mai mare la:
-bolnavii vârstnici care au mecanismele compensatorii deficitare;
-aterosclerotici care au vase beante care nu fac hemostază spontană şi prezintă un risc
mare al hipoxiei în centrii şi organele vitale;
-hepatită cronică şi ciroza întârzie hemostaza şi sunt agravate de rezorbţiile toxice;
-rinichiul deficitar adaugă la azotermia de rezorbţie şi pe cea renală;
-hipertensiunea arterială predispune la pierderi mari care pot fi numite „accidente
vasculare ulceroase“. Se va ţine cont în scăderea tensiunii arteriale de valoarea obişnuită
avută de bolnav mai înainte de hemoragie;
-antecedentele hemoragice ale bolnavului ne vor sugera probabilitatea unui ulcer
angioterebrant, cu fistulă vasculară.
30
 Scăderea tensiunii arteriale sub 80 mm Hg denotă o hemoragie gravă. La tineri,
presiunea sistolică poate fii menţinută în limite normale un timp mai îndelungat. În aceste
cazuri, un semn de gravitate îl reprezintă pensarea tensiunii arteriale diferenţiale, prin
creşterea minimei datorită vasoconstricţiei.
Tahicardia este mai puţin semnificativă decât amplitudinea sa, care se accentuează la
ridicarea bolnavului în ortostatism.
Scăderea numărului de hematii sub 3 000 000 şi a hematocritului sub 30% reprezintă
o hemoragie gravă. Leucocitoza este relativă şi este determinată de fenomenul de marginaţie.
Controlul diurezei arată implicarea rinichiului şi eficienţa tratamentului de reechilibrare a
volemiei. Sonda de aspiraţie gastrică permite spălarea stomacului cu solutii alcaline şi oferă
oglinda asupra sângerării.
Gravitatea hemoragiei din ulcer este:
-cantitatea de sânge pierdut (hipovolemie);
-repetarea hemoragiei.
Examenele paraclinice sunt utile pentru stabilirea gravitaţii hemoragiei.
Radiologia poate preciza sediul ulcerului, prin examenul baritat efectuat în urgenţă.
Endoscopia se face, pentru evidenţierea leziunii şi aspectului hemoragic (fistulă
vasculară sau marginală). Arteriografia selectivă prin injectarea de substanţe radioopace în
trunchiul celiac evidenţiază sediul sângerării. Curba hemoglobinei şi hematocritului ne oferă
date asupra eficienţei tratamentului şi intensitatea hemoragiei. Ureea sanguină arată
intensitatea rezorbţiilor la nivelul intestinului şi participarea rinichiului la şocul hemoragic.
Diagnosticul diferenţial se face cu hemoragie digestivă superioară de altă etiologie:
-gastritele hemoragice medicamentoase prin anamneză;
-ulcerele peptice esofagiene, antecedente patologice şi endoscopia;
-tumorile gastrice dau hemoragii mai mici, în zaţ de cafea şi anemii;
-herniile hiatale dau sindromul dispeptic postprandial şi poziţional;
-varicele esofagiene rupte au semnele clinice ale hipertensiunii portal .
Ulcerul stenozat
Stenoza este o complicaţie care se instalează lent, după o evoluţie lungă a ulcerului
care duce la îngustarea lumenului prin hiperplexia ţesutului fibroconjunctiv. Este o
complicaţie a ulcerelor situate mai ales duodenal. După localizarea stenozei, se descriu:
stenozele pilorice şi duodenale, stenozele antrale, mediogastrice şi cardioesofagiene.
Fiziopatologia stenozei ulceroase.

31
 Localizarea cea mai frecventă fiind cea duodenală. Stenoza se instalează pe parcursul
unui evoluţii cronice a ulcerului. Iniţial fenomenele de stenoză apar în pericolele de acutizare
a ulcerului. Fenomenele clinice se instalează relativ rapid şi constau în vărsături persistente.
Tratamentul medical, regimul şi repausul ajută pe bolnav să depăşească episodul acut ulceros,
spasmul şi edemul, cedează şi tranzitul se reia. În acest fel se descriu în evoluţia stenozei
două faze;
-stenoza incompletă, compensată sau faza sistiolică;
-stenoza strânsă, decompensată, sau faza asistolică;
În faza sistolică, stomacul se luptă ca să depăşească obstacolul, creşte în volum şi
perete sau se hipertrofiază, undele peristaltice sunt vii. Secreţia gastrică este crescută şi se
acumulează în stomac. Astfel sunt create condiţii pt apariţia ulcerului gastric de staza.
Clinic ,se constată dureri şi vărsături, starea generală a bolnavului nu este grav modificată.
În faza asistolică, stenoza îngustează mult sau complet lumenul, iar stomacul obosit
cedează, este destins, plin de secreţie şi de alimente stagnate şi intrate în procese de
fermentaţie şi de putrefacţie. Clinic, vărsăturile sunt abundente şi frecvente, starea generală se
deteriorează treptat, continuu şi ireversibil.
Vărsăturile abundente prin care se pierd Cl, H+, K+, Na+ şi apa, determină asimetria
ionică electroliţilor plasmatici. Pierderile de apă duc la deshidratare. Eliminarea Na
antreanează şi cantitatea respectivă de apă în care este dizolvat, agravându-se pierderea de
apă şi accentuând dezhidratarea care poate ajunge la hipovolemie şi colaps. Piederile urinare
de H+ şi K+ duc la deficit K şi se formează un cerc vicios. Excesul de ioni plasmatici
stimulează ieşirea K din celule.
Alcaloza forţeză ieşirea K+ din celule, în timp ce pierderile K+ prin vărsături şi prin
urină agravează alcaloza.
Hipoproteinemia este severă şi este determinată de aportul alimentar redus şi de
pierderile proteice prin vărsătură, determinând edemele intestinale la bolnavii cu ulcer
stenozat.
Clinic, simptomatologia este diferită în funcţie de faza evolutivă. În faza compensată,
de stomac stenic, durerile au un caracter colicativ, corespunzând hiperperistaltismului şi
efortului de evacuare a stomacului. Aceste contracţii ale stomacului sunt vizibile sau se simt
la palpar , iar vărsăturile sunt dese şi abundente.
Bolnavul slabeşte permanent şi continu. Slăbirea în greutate este însoţită şi de
scăderea forţei fizice şi psihice. Deshidratarea globală se traduce prin uscarea tegumentelor,
hipotonia globilor oculari, tahicardie, hipotermie şi oligurie.
32
 Examenul radiologic evidenţiază ulcerul şi spasmul piloroduodenal, în fazele
incipiente şi stenoză, însoţită de hipersecreţie, în fazele de asistolie. Lichidul gastric lasă să
coboare bariul ingerat, „ca fulgii de zapadă“, stomacul ia aspect de „fund de farfurie“ sau
„ chiuvetă“. Dilataţia stomacului este orizontală, iar bariul persistă multe zile în polul inferior
al stomacului.
Complicaţiile ulcerului stenozat sunt: hemoragiile, perforaţiile şi ulcerul gastric
favorizat de stază şi de hipersecreţie.
Stenoza mediogastrică apare în ulcerul gastric refractil fibros care dă aspect biocular
sau clepsidră. Clinic, vărsăturile apar mai precoce. Examenul radiologic baritat evidenţiază
cele două porţiuni: cea superioară destinsă şi cealaltă mai redusă, precum şi stază.
Stenoza cardiei este cauzată de ulcerul juxtacardial şi are o simptomatologie de tip
nesofagian: durere retrosternală, disfagie, pirozis; poate fii precedată de spasm cardial şi
fenomene de megaesofag.
Malignizarea ulcerului
Malignizarea ulcerului este cea mai gravă complicaţie. Din fericire este cea mai rară.
Este complicaţia ulcerului gastric trenant, din categoria ulcerelor caloase. Diagnosticul se
suprapune cu simptomatologia cancerului gastric.
Dintre factorii de risc ce pot duce la apariţia malignizării ulcerului, reţinem:
-nişa gastrică rebelă la tratament şi care tinde să ia aspectul nişei maligne. Sunt, mai
ales cele care au diametrul mai mare de 3 cm, localizate pe fornix şi marea curbură;
-apariţia hipoacidităţii gastrice ce favorizează dezvoltarea cancerului;
-reflexul persistent al bilei şi sucurilor duodenale în stomac;
-gastrită cronică atrofică, de însoţire a ulcerului gastric;
-metaplazia intestinală reprezintă cauza a 30% din cancerele gastrice;
-apariţia anemiei, inapetenţei severe şi slăbirea bolnavului;
-excesul de fumat şi alcool, alimentaţie cu conservante.
Malignizarea este mai frecventă la bărbaţi şi vârsta critică este după 50 ani.

TABLOUL CLINIC

Termenul de ulcer înseamnă o lipsă de substanţă în peretele gastric sau duodenal.

Ulcerul poate să fie acut sau cronic. Ulcerul acut apare mai ales la tineri, în plină stare de
33
sănătate aparentă şi are numeroase aspecte; eroziunea sau ulceraţio sinmplex, care interesează
numai mucoasa fără a depăşi muscularis mucosae. Mai rar sunt unice, de obicei sunt multiple
şi difuze realizând gastrita hemoragică. Ulcerul acut profund interesează toate straturile
peretelui gastric sau duodenal şi este înconjurat de o zonă de edem. El poate să evolueze către
perforaţie (peritonită , hemoragie) sau spre vindecare lăsând o cicatrice stelată vizibilă pe
seroasă, la operaţie.
Ulcerul cronic este înconjurat de o zonă de infiltrat celular inflamator şi are aspect de
crater. Când ţesutul din jur se sclerozează ia aspect de ulcer calos. În jur apar aderenţe care îl
fixează la formaţiunile vecine ( pancreas, colecist, colon, ficat) în care poate pătrunde, luând
aspectul de ulcer penetrant sau peforat acoperit. Ulcerul cronic al stomaacului este mai mare
decât cel duodenal şi este înconjurat de un proces mai intens de scleroză. Craterul ulcerului
este de 2-10 cm, uneori perforând peretele posterior pe suprafeţe mari, acesta fiind înlocuit de
pancreas în care sapă cratere adânci. Ulcerul cronic duodenal este cel mai frecvent plasat pe
prima porţiune a duodenului (bulb) şi este mai rar postbulbar. În aceste cazuri, are raporturi
primejdioase cu coledocul, ampula lui Vater şi pancreasul. Concomitenţa ulcerului pe
peretele anterior şi pe cel posterior realizează „ulcerul în oglinda“ denumit şi „kissing ulcer“
sau „ kussing ulcer“, în româneşte „ulcere care se sarută“. Aceste ulcere au un potenţial direct
pentru stenoza lumenului duodenal.

EXAMENUL CLINIC ŞI DE LABORATOR

Explorarea stomacului
Endoscopia este facultativă în ulcerul duodenal şi obligatorie în ulcerul gastric. Ea
oferă date precise şi detalii asupra leziunii ulceroase şi lumenului din jur, precizează
diagnosticul în cazurile în care examenul radiologic nu este concludent. În cazurile în care se
suspicionează malignizarea leziunii sau nu s-a reuşit să se facă deosebirea între ulcer şi
cancer, endoscopia permite să se execute biopsia preoperatorie.
Explorarea funcţiei secretorii prin tubajul gastric constă în analiza chimistului gastric.
Datele pe care le furnizează au o importanţă mare în alegerea tratamentului. Microscopia
sedimentului gastric recoltată evidenţiază celule epiteliale alterate, leucocite polinucleare,
fibre musculare şi grăunţe de amidon care se colorează în albastru închis cu soluţie Lugol,
flora microbiană şi levuri.

34
 Pentru alegerea tratamentului chirurgical şi, mai ales, stabilirea indicaţiei de
vagotomie au o importanţă deosebită prin trei teste; testul la insulina Hollander, testul la
histamină şi testul secreţiei nocturne.
Testul la histamina are 2 variante:
a) excitaţia convenţională (testul minimal) în care se administrează 0,5 mg histamină
la adult. Aspiraţia pe sondă se face 1-2 ore de la injectarea histaminei.
b) excitaţia maximală (testul Kay) stimulează toată populaţia de celule oxinice, prin
injectarea de 0,025 mg histamină clorhidrică/kg corp. Se recoltează 4 probe, la 15 minute,
până la golirea completă a stazei gastrice. La 30 minute de la începerea testului, se injectează
50-100 ml de substanţă antihistaminică (romergan) în scopul evitării unor eventuale reacţii
adverse la histamină, care nu influenţează secreţia gastrică. Dozarera acidităţii libere şi totale
se înscrie într-un grafic.
Testul la insulină (Hollander) permite aprecierea componenţei vagale a secreţiei
clorhidrice. După extragerea completă a stazei gastrice, se administrează 0,2 unităţi de
insulin/kg corp. Curba glicemiei scade la 50 mg% şi secreţia creşte înregistrând două vârfuri:
după 45-60 minute, datorită hipertoniei vagale şi după 120-180 minute (hiperaciditate
tardivă). Metoda evidenţiază tonusul vagal şi este utilă în aprecierea indicaţiei tratamentului.
În ulcerul duodenal se constată hipersecreţie, până la 150 ml în 24 ore.
În ulcerul gastric modificările cantităţii secreţiei şi concentraţia de HCl liber nu sunt
concludente.
În sindromul Zollinger-Ellison se constată o secreţie de peste 1000 ml în 12 ore,
hiperaciditate şi hipermobilitate. Dozarea gastrinei serice este crescută.
În cancerul gastric se constată h. secreţie şi h.- sau anaciditate.
Examenul radiologic
Are o importanţă esenţială în precizarea diagnosticului de ulcer gastroduodenal. El
oferă semne directe şi indirecte. Se face un examen cu substanţă baritată (bariu sulfat),
dimineaţa pe nemâncate. Nişa ulceroasă reprezintă semnul direct capital; nişa apare ca o
proeminenţă din conturul stomacului sau duodenului. Uneori nişa nu poate fi vizualizată fiind
umplută cu sânge, fibrină sau ţesuturi necrozate. Nişa ulceroasă (benignă) se proiectează în
afara curburii gastrice şi este rotundă, ovoidă, cu baza netedă, iar nişa canceroasă (malignă)
se proiectează in interiorul conturului gastric şi este neregulată cu baza nodulară.
Semnele radiologice indirecte sunt, de fapt, manifestările de însoţire. Ele pot fi
funcţionale: hipersecreţie gastrică, cu lichid de stază, în care se vede stratul de lichid deasupra
stratului de bariu, mai gros de 2 cm. Un semn important este convergenţa pliurilor spre ulcer.
35
În ulcerul duodenal nişa este mai mică, cu retenţie de bariu cu un diametru de 2-10 mm şi
este înconjurată de un halou clar.
În ulcerul cronic duodenal, bulbul deformat ia aspecte diverse, în funcţie de gradul de
scleroză.

Diagnosticul clinic pozitiv

Este sugerat în cele mai multe cazuri de sindromul dureros şi dispeptic ulceros,
durerea ulceroasă tipică fiind prezentă în aproximativ 60% din cazuri. Diagnosticul clinic se
bazează pe particularităţile sindromului clinic ulceros. Ritmicitatea şi periodicitatea durerilor
este mai puţin netă, ingestia de alimente nu uşurează totdeauna durerile, uneori alimentele
chiar agravează durerile. Diagnosticul clinic de ulcer trebuie confirmat prin examenul
radiologic sau gastriofibroscopie. Examenul radiologic poate preciza diagnosticul în 90% din
cazurile de ulcer gastric şi 75% din cele cu ulcer duodenal. Imaginea de nişă permite
diagnosticul cert de ulcer. Endoscopia este obligatorie în cazurile în care examenul radiologic
nu a pus în evidenţă semnul direct de ulcer, dar în care este prezentă durerea ulceroasă. În
ulcerul duodenal examenul radiologic nu poate evidenţia nişa în 25% din cazuri şi în
asemenea situaţii endoscopia rămâne singura metoda care poate evidenţia ulcerul. Stimularea
maximală a secreţiei gastrice acide cu histamină, nu permite diagnostic de leziune şi nici pe
cel de localizare. Prezenţa hemoragiilor în scaun poate fi un element de diagnostic pozitiv de
ulcer, la bolnavii cu pierderi de sânge din craterul ulcerului.
Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial al nişei ulceroase cu nişa canceroasă este deosebit de
important. Nişa ulceroasă este situată în făţa conturului gastric iar pliurile mucoasei sunt
dispuse radiar şi orientate către nişă. Nişa canceroasă este situată în interiorul conturului
gastric (nişa încastrată); peretele gastric din jurul nişei este rigid, lipsit de unde peristaltice iar
pliurile mucoasei sunt dispuse arhaic în jurul nişei.

TRATAMENT

Tratamentul ulcerului este igieno-dietetic, medical şi chirurgical.

Tratamentul igieno – dietetic
Se poate sintetiza astfel:
1.interzicerea fumatului, băuturilor alcoolice şi alimentelor iritante (condimente , prea
reci sau prea calde);
36
 2.repararea danturii, masticaţie corectă, nu se bea apa înainte şi în timpul mesei;
3.renunţarea, pe cât posibilă, la medicamentele ulcerogene: aspirină, fenilbutazonă,
corticoizi;
4.igiena meselor, la ore regulate, 4-6 pe zi, cu alimente care reduc efortul secretor şi
neutalizează aciditatea: lapte, smantană, frişcă, ou crud sau moale, brânză de vaci, orez,
făinoase, carne slabă de vacă sau viţel, peşte slab, zarzavaturi fierte (morcovi, spanac,
dovlecei), mere şi pere coapte, mere rase;
5.vor fi excluse din alimentaţie: supe de carne, slănină, mezeluri, borşul, grăsimile
prăjite, sosuri cu rentaj, ceapa, condimentele, conservele, usturoiul, ciupercile, sărăturile,
murăturile, cafeaua, ciocolata, dulciuri concentrate ( sirop, miere, marmeladă), băuturile
alcoolice, sifonul, Pepsi-Cola, limonada, îngheţata.

Tratament medicamentos
Are drept scop combaterea acidităţii şi activităţii pepsinei şi stimulează cicatrizarea.
Medicamentele folosite poartă numele de antiacide şi sunt de două feluri: insolubile şi
solubile. Medicamentele insolubile au avantajul că nu se absorb, deci nu modifică ehilibrul
acido-bazic. Substanţele antiacide solubile au o acţiune alcalinizantă generală pentru că sunt
absorbite digestiv. Alcalizarea rapidă este urmată de eliberarea de gastrină antrală, în
compensaţie, care va reface aciditatea. Folosirea bicarbonatului este contraindicată.
Blocanţii acidităţii (H2 blocanţi) folosiţi în administrare orală sunt: ranitidină (zantic,
sostril) în doză de 300 mg, cimetidină (tagamet, cimet) 800 mg, famotidină (pepdul, ganor)
40 mg, nizatidină (roxil) 150 mg. Ele se pot administra şi intravenos, în doză unică, după
masa de seara: ranitidină 20-50 mg, famotidină 10-20 mg. Ranitidina este cea mai bine
tolerată. Cimetidina poate sa dea reacţii alergice, astenie, ameţeli, agitaţie, diaree.
Anticolinergicele nu scad concentraţia de acid, ci debitul secreţiei acide. Ele nu sunt
indicate în ulcerul gastric. Dintre cele mai cunoscute sunt: atropină, beladonă, hiosciamină
(izomerul atropinei), scobutilul şi scopolamine. La bolnavii alergici la anticolinergice se
administrează metoclopramidă, propantilină, care stimulează motilitatea dar nu şi secreţia.
Pirenzepina este un anticolinergic selectiv în inhibatrea secreţiei gastrice, în doze de 50 mg
de doua ori pe zi, oral, sau intravenous de 2-3 ori câte 10 mg.
În prezenţa evidenţierii helicobacteriei pylori se recomandă „triplul tratament“ format
din: amoxacilină (3×750 mg /zi)+metronidazol (3×400 mg /zi) şi bismut (jatrox) 3×600 mg
/zi timp de 4 săptămâni.

37
 Tratamentul primar al ulcerului durează 6-12 săptămâni. Vindecarea ulcerului gastric
este de durată mai lungă iar rata de vindecare cu 10% mai scazută decât la ulcerul duodenal,
cu o rata de recidivă de 50-75%.
În geneza ulcerului gastric, cauza principală este scăderea mecanismelor de apărare
ale mucoasei şi, în secundar, agresivitatea clorhidropeptică. Medicaţia antiacidă se va
administra în doze mai reduse, în funcţie de datele oferite de examenul secreţiei gastrice.
Repausul la pat şi regimul alimentar au un rol deosebit, mai ales în perioadele acute. De
asemenea, un rol important îl constituie renunţarea la cafea, tutun şi băuturi alcoolice.
Ulcerul gastric necomplicat şi verificat endoscopic este supus, iniţial, unui tratament
de 3-6 săptămâni. După acesta, se face o nouă verificare clinică , radiologică şi endoscopică
pentru a stabili eficacitatea tratamentului. Dacă se dovedeşte eficacitatea tratamentului, se
continuă până la cicatrizarea completă (dispariţia nişei). Lipsa de răspuns la tratament
constituie o indicaţie de tratament chirurgical mai înainte de apariţia complicaţiilor.
Tratamentul hidromineral
Tratamentul hidromineral cu ape alcaline naturale care reduc sau tamponează
aciditatea din staţiuni ca Borsec, Slanic Moldova, are indicaţie în perioadele de acalmie a
bolii.
Fizioterapia are indicaţii mai restrânse. Se practică iradierea stomacului, în scopul
reducerii mesei celulare parietale acidosecretate.
Crioterapia constă în îngheţarea (congelarea) stomacului.
Tratamentul chirurgical
Se face numai din necesitate. Indicaţiile absolute sunt: perforaţia, stenoza pilorică
organică, malignizarea, hemoragia masivă şi cele repetate. Indicaţiile reletive sunt: ulcerele
caloase, penetrante, ulcere cu fibroză, ulcerul cronic şi ulcerul postbulbar (care sângereaza
uşor).
Constă în rezecţia gastric 2/3 cu ridicarea leziunii, urmată de refacerea continuităţii
tubului digestiv prin gastro-duodenoanastomoză tip Pean – Billroth I sau gastro-
jejunoanastomoză tip Billroth II.
Ulcerul juxtapiloric cuprinde ulcerele localizate atât pe versantul gastric cât şi pe cel
duodenal al pilorului. Sindromul piloric se caracterizează prin modificarea periodicităţii
durerilor şi chiar a calităţii. Durerea are aspect de crampă epigastrică explicat de spasmul
sfincterului piloric şi de undele violete peristaltice antrale. Vărsăturile sunt frecvente şi
persistente, nocturne sau chiar matinale, sugerând stenoza pilorică. Examenul radiologic este
mai dificil, nişa fiind mai greu de evidenţiat datorită spasmului piloric şi edemului din jur.
38
Leziunile de gastrită antrală însoţitoare sunt frecvente. Tratamentul medical este insuficient şi
se impune tratamentul chirurgical. Operaţia este limitată dar asociată cu vagotomia. Ca şi
stenoza, recuperarea ponderala şi a puterii de muncă se face spectacular.

Tratamentul complicaţiilor
Tratamentul ulcerului perforat
Tratamentul ulcerului perforat este chirurgical, de urgenţă, riscul crescând direct
proporţional cu timpul scurs de la debutul perforaţiei şi până la operaţie. Dacă în primele 6
ore mortalitatea este minimă, dupa 12 ore creşte, ajungând la 50% după apariţia peritonitei
bacteriene. Operaţia constă în vagotomie şi rezecţie gastrică prin care, odată cu rezolvarea
perforaţiei se face şi tratamentul ulcerului. După evacuarea revărsatului peritoneal, se
drenează cavitatea peritoneală cu tuburi de dren, lăsate şi în fundul de sac Douglas care se
scot prin contraincizii în hipocondrul drept şi în fosa iliacă dreaptă. Prin aceste tuburi, la
nevoie, se pot face lavaje ale cavităţii peritoneale. Antibioterapia este în funcţie de stadiul de
peritonită şi de aprecierea reactivităţii individului. Perfuziile cu glucoză sau soluţii fiziologice
se administrează în funcţie de aprecierea pierderilor lichidiene şi starea de şoc peritoneală.
Anestezia este generală. La bolnavii tineri şi în cazul ulcerelor acute care debutează prin
perforaţie, se poate limita operaţia la sutură şi înfundarea perforaţiei, cu drenaj peritoneal şi
aspiraţie gastrică continuă. Sutura ulcerului duodenal favorizează stenoza.
Tratamentul ulcerului hemoragic
Este chirurgical când hemoragia este mare, când nu se opreşte şi există pericol de
colaps la bolnavii trecuţi de 45-50 de ani şi constă în:
-hemostaza chirurgicală;
-tratamentul ulcerului.
Pre-, intra- şi postzoperator se face tratamentul cu hemostatice, vitamine şi pt
echilibrarea hemodinamicii şi volemiei (sânge, electroliţi, glucoză), având în vedere că
operaţia postoperatorie este grevată de şocul hemoragic şi de anemia secundară. Se aplică o
pungă cu ghiaţă pe regiunea epigastrică, urmărindu-se permanent pulsul, tensiunea arterială,
şi se vor cerceta hemoglobina, hematocritul, hemograma.
Tratamentul perforaţiei ulcerului
Se tratează chirurgical. Cu cât se operează mai repede, cu atât există mai multe şanse
de a se salva bolnavul. Până la începerea intervenţiei se aplică o pungă cu ghiaţă pe abdomen
şi se trece la antibiotice. Nu se vor administra calmante de tipul Miofilinei.
39
 Tratamentul stenozei ulceroase.
Este chirurgical şi este de preferat să fie făcut mai înainte ca să apară deteriorarea
gravă a bolnavului. Stomacul trebuie decomprimat prin aspiraţie gastrică şi, eventual lavaj
gastric pentru evacuarea resturilor alimentare degradate . Reechilibrarea volemică şi
electrolotică se face cu sânge, glucoză, soluţii fiziologice şi aminoacizi.
Vagotomia şi rezecţia gastrică cu ridicarea zonei de stenoză reprezintă soluţia ideală.
În stadiile avansate, cu asistolia stomacului, nu este indicată vagotomia asociată cu simpla
drenare a stomacului, existând riscul agravării atoniei gastrice.
Tratamentul malignizării ulcerului
Are o indicaţie chirurgicală absolută. Complicaţiile tratamentului chirur-gical sunt:
obstrucţia ansei aferente, gastrita de reflux biliar, sindrom dumping, anemie, sindromul
Zollinger-Ellison, malabsorbţie.

Conduita de urgenţă
În hemoragia digestivă superioară, prin anamneză vom încerca să descoperim un
trecut ulceros confirmat sau nu prin radiologie sau endoscopie. Frecvenţa hemoragiei
digestive superioare prin ulcer gastroduodenal este mai mare în anotimpurile de primăvară şi
de toamnă. Este deosebit de important să aflăm dacă bolnavul a mai avut şi alte hemoragii
digestive, ştiut fiind că hemoragia nouă poate să fie mai gravă decât cea precedentă. În
cazurile dubioase putem recurge la examinarea radiologică baritată, în plină hemoragie, de
urgenţă, plecând de la premiza că sunt la fel de periculoase atât ulcerul hemoragic cât şi
riscurile radioscopiei.
Gastroscopia se poate efectua, de asemenea, chiar în HDS, precizările de sursă,
mecanism şi sediul leziunii fiind foarte preţioase pentru intervenţia chirurgicală de urgenţă ,
singura care poate face hemostază în fistula vasculară.
Tratamentul chirurgical este indicat în toate HDS grave, cu hemoragie masivă şi
tendinţa la repetare, mai întâi de a se instala insuficienţa circulatorie acută. Preoperator, se
efectuează o reanimare energică: substituirea pierderilor de sânge prin transfuzii, oxigenare,
corticoizi, soluţii de glucoză, ser fiziologic şi bicarbonat de sodiu. Un aport deosebit îl are
aspiraţia gastrică pentru evacuarea sângelui din stomac şi clismele evacuatoare pentru
eliminarea sângelui din intestin, reducerea florei intestinale prin antibiotice nerezorbabile,
introduse pe sonda. Vitaminizarea cu vitamina K, C, B complex şi hemostatice ca:
adrenostazin, venostat.

40
 Soluţia ideală chirurgicală constă în efectuarea hemostazei chirurgicale şi,
concomitent, suprimarea cauzei: rezecţie de stomac cu ridicarea leziunii ulceroase, extirparea
tumorilor.
Intervenţia de urgenţă se indică în:
-hemoragiile care continuă şi nu se pot stăpâni chirurgical;
-la bolnavii peste 50 ani, aterosclerotici, discrinici şi discrazici;
-în ulcerul angioterebrant, cu suspiciune de fistulă vasculară;
-în ulcerele cu nişă profundă, mai ales ulcerul penetrant în pancreas;
-la bolnavii cu ulcer vechi recunoscut;
-la bolnavii cu ulcer stenozant cunoscut;
-în cazul ulcerului hemoragic asociat cu perforaţia.

III. PROFILAXIA ULCERULUI GASTRODUODENAL

Prevenirea bolilor aparatului digestiv presupune cunoaşterea factorilor nocivi din

medii, precum şi a grupelor populaţionale cu risc crescut faţă de aceste bolii.
Măsuri de profilaxie primară
-vizează reducerea numărului de cazuri noi de îmbolnavire;
-constă în: -dispensarea persoanelor cu risc crescut, persoane cu teren ulceros
(descendenţi din familii în care unul sau ambii părinţi au ulcer gastroduodenal);
-dispensarea persoanelor cu simptoame nespecifice;
-educarea populaţie privind igiena buco-dentară (dentiţie bună care să asigure
masticaţia);
-educarea populaţiei privind igiena alimentară:
• alimentaţie echilibrată cantitativ şi calitativ;
• pregătirea alimentelor–fără excese de condimente, fierbinţi sau reci;
• orarul mesei–mese regulate;
• igiena psihonervoasă–servirea mesei în condiţii de relaxare nervoasă, ambianţă
placută;
-educarea populaţiei privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare: alcoolismul,
fumatul care favorizează apariţia bolii stomacului, ficatului
Profilaxia secundară
41
 Urmareşte, prin măsurile luate, ca în evoluţia bolilor digestive deja existente să nu
apară complicaţii grave. Se realizează prin dispensarizarea bolnavilor digestivi (bolnavi cu
ulcer gastric sau duodenal, hepatită cronică).
Profilaxia terţiară
Se realizează prin acţiuni destinate diminuării incapacitaţilor cronice de reeducare a
invalidităţilor funcţionale ale bolnavilor (gastrectomi, gastrostomie, anus iliac).
Factori alimentari protectori
În prezent se estimează că una dintre cele mai eficiente modalităţi de a preveni, trata
şi evita recidivele bolilor gastrointestinale este asigurarea unui regim alimentar echilibrat din
punct de vedere al principiilor nutritive. Astfel, în boala ulceroasă se urmăreşte asigurarea
unui necesar proteic crescut estimat la 130g/zi, în scopul intensificării proceselor reparatorii
de la nivelul mucoasei lezate. Prin administrarea proteinelor, în special sub forma hidrolizată,
se îmbunătăţeşte starea funcţională a stomacului şi se consolidează capacitatea de apărare a
mucoasei gastroduodenale, deoarece o nutriţie adecvată intensifică secreţia unor glicoproteine
cu proprietăţi protectoare locale. De aceea în ultimul timp în dieta antiulceroasă se recomandă
produse animale bogate în proteine (în special carnea şi laptele). Ele exercită o acţiune de
tamponare a acidităţii gastrice, fiind totodată sursa unor fracţiuni peptidice angrenate în
procesele de ameliorare a durerii ulceroase.
În afecţiunile gastrointestinale o importanţă deosebită o are alcatuirea raţiei alimentare
din produse bogate în vitaminele din complexul B, vitaminele D, C şi diverse bioelemente
minerale care sunt deficitare în aceste stări patologice. S-a constatat că asigurarea unor
cantităţi sporite de vitamina E, potasiu, fosfor şi magneziu accelerează vindecarea leziunilor
existente în boala ulceroasă. Un rol protector deosebit în bolile gastrointes-tinale îl deţin
fructele şi legumele. Importanţa lor dietoterapică este foarte mare fiind comparată cu cea dată
de produsele lactate şi fierturile de cereale. Se recomandă, sucuri şi piureuri de varză, mere,
banane, tomate, morcovi, coacaze, dovleac. Merele exercită efecte de protecţie gastrică,
acţionează ca un antiseptic intestinal, cu calitati laxative, de stimulent şi decongestiv hepatic,
ceea ce le recomandă în ulcerul gastric, gastrite, infecţii intestinale, diaree dar şi în
constipaţii. Morcovii ca şi merele intervin în reglarea dinamicii intestinale; în acelaşi timp au
un efect antidiareic (când este fiert) sau laxativ (consumat crud). Datorită acestor calităţi sunt
consideraţi extremi de utili în enterocolite, infecţii intestinale, ulcere gastrointestinale,
constipaţii. Varza are un rol aparte în bolile gastrointestinale. S-a constatat că sucul de varză
proaspată şi chiar sucul fermentat lactat sunt folosite cu rezultate foarte bune în ulcerele
gastrice, infecţii intestinale, diaree, insuficienţă hepatică şi renale, litiază urinară.
42
 În ceea ce priveşte produsele din cereale şi derivatele din cereale, acestea sunt
recunoscute de mult timp pt efectele benefice pe care le au asupra bolilor gastrointestinale.
Astfel, grisinele din grâu sunt recomandate în suferinţe gastrice şi colite. Orezul are
proprietăţi emoliante, antidiareice. Orezul dă rezultate foarte bune în diaree şi fermentaţiile
intestinale. S-a constatat că administrarea a 30-40 g făină din germeni de grâu are efecte
benefice în cadrul alimentaţiei bolnavilor de ulcer.
Atat legumele, fructele, cât şi cerealele conţin o cantitate ridicată de fibre alimentare
prin intermediul cărora se intervine în mod specific (profilactic sau curativ) asupra a
numeroase boli ale tractului gastrointestinal. Dintre acestea: constipaţia cronică, diverticulii
esofagieni, ulcerul gastric şi duodenal, colita nespecifică, diverticuloza intestinală,
hemoroidală, litiaza biliară. În boala ulceroasă nu trebuie folosite fibre alimentare de
consistenţă crescută, întrucât prin efectul lor iritativ mecanic asupra leziunilor mucoasei
stomacale pot accentua suferinţa existentă.
Factori alimentari nocivi
Nutriţia în condiţiile societăţii contemporane poate avea uneori efecte negative asupra
funcţionalităţii digestive. Condimentarea accentuată a mâncărilor, ingerarea unor cantităţi
mari de produse afumate, preferinţa pentru consumarea alimentelor fierbinţi sau prea reci,
abuzul de alcool, ingestia de produse vegetale insuficient mestecate (irită mecanic peretele
tubului digestiv), abuzul de grăsimi animale sunt numai câteva dintre facrorii alimentari
implicaţi în geneză sau agravarea unor boli digestive. Totodată, trecerea bruscă de la un tip de
hrană la altul poate genera diverse tulburări gastrointestinale. S-a constatat că în ultimile două
decenii diversitatea aproape inimaginabilă a produselor nou introduse de industria alimentară
este concepută îndeosebi pentru a place, fără a se ţine seama de nevoile nutritive ale
individului. A satisface cele mai rafinate gusturi implică recurgerea la o mare cantitate de
grăsimi şi dulciuri concentrate, care pe langă efectele metabolice nocive (risc de obezitate,
hipercolesterolemie, diabet zaharat) pot afecta funcţionalitatea normală a aparatului digestiv.
Astfel, în cazul bolii ulceroase, excesul de lipide, stimulează ulterior secreţia biliară,
accentuând sau iniţiind leziuni ulceroase. Ingestia îndelungată şi în cantităţi mari a grasimilor
animale favorizează ateroscleroza. Aportul insuficient de grăsimi vegetale accentuează
dereglarea metabolismului celular influenţând negativ procesele de reparaţie a mucoasei
gastrice.
Un alt factor nociv pentru boala ulceroasă este consumul excesiv de glucide. Acestea,
prin rapida variaţie a glicemiei stimulează neurohormonul, secreţia gastrică, favorizând astfel
erodarea peretelui gastroduodenal.
43
IV. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ULCER
GASTRODUODENAL

Majoritatea bolilor tubului digestiv se declanşează sub influenţa unor factori

alimentari, infecţioşi, parazitari sau nevoşi, care produc perturbări în funcţia de digestie şi
absorbţie.
Bolnavii cu afecţiuni ale tubului digestiv adesea sunt cuprinşi de fobia cancerului.
Modificările psihice cu totul aparte apar în cursul bolii ulceroase şi a colitei ulceroase. Aceşti
bolnavi se recrutează de obicei dintre indivizii emotivi, neliniştiţi, sau dimpotrivă,
nedisciplinaţi, ceea ce trebuie avut în vedere la îngrijirea lor.
La amplasarea acestor bolnavi trebuie avut în vedere asigurarea unui mediu
corespunzător psihicului lor. În cazul bolnavilor cu simptomatologie digestivă acută:
vărsături, diaree cu scaune frecvente cu flaturenţă, e de preferat să fie izolaţi în rezerve.
Saloanele să fie bine încălzite pentru a se putea aerisii cât mai frecvent, fără să se scadă
temperatura aerului. Paturile să fie prevăzute cu mese adaptabile la pat pe care să mănânce
bolnavii în condiţii cât mai confortabile, dacă nu se pot deplasa în „sufrageria“ secţiei. Este
absolut necesar ca WC-urile să fie în stare de funcţionalitate şi igienă .
Un număr mare de afecţiuni digestive au etiologie infecţioasă. Din acest motiv, până
la clasificarea diagnosticului, trebuie luate măsurile de profilaxie. Alimentaţia trebuie să fie
44
fracţionată în cantităţi mici, administrate des, ţinându-se cont de toleranţa individuală a
bolnavului şi de preferinţele de preparare a alimentelor cerute de acesta , în caz ca nu sunt
contraindicate.
În perioada explorărilor bolnavul va fi supus eventual unor regimuri de probă pentru
studiul digestiei. Bolnavul va fi educat asupra modului de alimentaţie. Pentru bolnavii
ulceroşi, asistenta va asigura alimentele necesare. Alimentaţia bolnavilor inapetenţi cere
multă răbdare şi putere de convingere din partea asistentei.
Supravegherea bolnavilor cu afecţiuni digestive prevede urmarea alimentaţiei: pofta
de mâncare sau inapetenţă, cantităţile consummate, modul de masticaţie, preferinţele
bolnavului, acuzele subiective legate de alimentaţie, greţuri, vărsături, dureri abdominale,
meteorismul, flaturenţa, diareea - durata, orarul faţă de alimentaţia acestor simptome şi, în
sfârşit, calitatea scaunelor emise. Un rol deosebit are prezenţa elementelor patologice în
scaun, precum şi a paraziţilor intestinali.
Recoltarea sucurilor digestive prin sondaje, recoltarea scaunului, bolnavilor pentru
explorarea radiological a organelor cavitare, precum şi golirea acestora în vederea
explorărilor endoscopice, trebuie eşalonată în planul complex de îngrijire în aşa fel ca ele să
nu se suprapună reciproc, fără să se prelungească peste măsura perioadei de explorare a
bolnavului.
Tehnica sondajelor şi spălăturilor trebuie foarte bine cunoscută atât pentru efectuarea
explorărilor, cât şi pt aplicarea a numeroase procedee terapeutice. Asistenta trebuie să
urmărească şi să recunoască complicaţiile care pot apare în cursul bolilor digestive ca: stările
de deshidratare în cursul diareelor şi vărsăturilor însoţite de acidoză sau azotemie extrarenală,
hemoragiile digestive încă înainte de exteriorizare, perforaţiile în cavitatea peritoneală şi alte
manifestări ale abdomenului acut, luând primele măsuri de urgenţă până la sosirea medicului.
Este important ca în caz de hematemeză, asistenta să îndepărteze cât mai repede toate urmele
hemoragiei, căci prezenţa sângelui are efecte dăunătoare asupra psihicului bolnavului.
Fenomenele secundare ca: arsuri stomacale, eructaţii, uscăciunea mucoaselor,
tulburări vizuale, trebuie semnalate medicului. Antibioticele–în cursul afecţiunilor digestive,
se preferă administrarea lor orală şi celor care se resorb mai greu, exercitând efectul local, în
tubul digestiv.
Bolnavii suportă de obicei greu regimul de viaţă al spitalului. În cazul îngrijirii
bolnavilor cu afecţiuni digestive se vor lua toate măsurile de securitate privind profilaxia
infecţiilor intraspitaliceşti, precum şi de protecţia muncii.

45
 PARTEA SPECIALA

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică, care permite acordarea

de îngrijiri individualizate. Demersul de îngrijire este centrat pe reacţiile particulare ale
fiecărui individ (sau grup de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate.
Demersul mai poate fi definit ca: un proces intelectual compus din diverse etape logic
ordonate, având ca scop obţinerea unei mai bune stări a pacientului. Procesul de îngrijire
reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţiei, a
îngrijirilor, pentru a răspunde nevoilor fizice, psihosociale ale persoanei, pentru a renunţa la
administrarea îngrijirilor de rutină, bazate pe necesităţi predispuse, în favoarea unor îngrijiri
individualizate, adaptate fiecărui pacient.
Aplicarea modelului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire,
uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural şi spiritual şi
găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. De asemenea, permite
stabilirea intervenţiilor capabile să reducă influenţa acestor surse de dificultate, în scopul de a
ajuta persoana să-şi recapete autonomia.

46
 Etapele procesului de îngrijire

Procesul de îngrijire include o serie de activităţi–etape:

1.Culegerea de date
2.Analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostic de îngrijire)
3.Planificarea îngrijirilor (obiective)
4.Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor)
5.Evaluarea

1. Culegerea de date-ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind

pacientul în globalitatea sa. Se poate spune că ele ne informează asupra a ceea ce este
pacientul, asupra suferinţei, asupra obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de satisfacere a
nevoilor fundamentale.
2. Analiza şi interpretarea datelor-ne permite să punem în lumină problemele specifice
de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea diagnosticului de
îngrijire.
3. Planificarea îngrijirilor
-determinarea scopurilor (obiectivelor) ce trebuiesc îndeplinite
-stabilirea mijoacelor pentru rezolvarea obiectivelor
4. Realizarea intervenţiilor - utilizarea planului de intervenţii elaborat
5. Evaluarea–constă în analiza rezultatului obţinut şi dacă au apărut noi date în
evoluţia stării pacientului.

Evaluarea necesităţilor fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Respiraţia - necesitatea fiiniţei umane de captare a oxigenului necesar în procesele de
oxidare din organism şi de eliminare a dioxidului de carbon rezultat al arderilor celulare.
Frecvenţa respiratorie la nou-născut –30-50 resp/min
la 12 ani – 15-25 resp/min
la adult – 16-18 resp/min
la vârstnic – 15-25 resp/min

47
 În ceea ce priveşte nevoia de a respira la bolnavii cu ulcer gastroduodenal, putem
spune că respiraţia este afectată în prezenţa unei sonde de aspiraţie, având meritul evacuării
stomacului, oprind greţurile şi vărsăturile, aceasta pune stomacul în repaus şi favorizează
hemostaza. De asemenea, se determină cantitatea de sânge pierdută într-un interval de timp.
Poziţia bolnavului este în decubit dorsal, aceasta ducând la o expansiune maximă a cutiei
toracice. Oxigenoterapia se realizează la cei cu afecţiuni pulmonare cronice însoţită de
insuficienţe pulmonare obstructive sau restrictive. În cadrul uneia dintre complicaţii
(perforaţia) putem întâlni respiraţii scurte, rapide şi superficiale.
Circulaţia–funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor
sanguine, având rol în transportul substanţelor nutritive şi al oxigenului la ţesuturi, şi al
produşilor de catabolism de la ţesături la organele excretoare.
Apar în cadrul ulcerului gastroduodenal şi al complicaţiilor sale (perforaţie,
hemoragia digestivă superioară): tahicardie, puls filiform şi rapid, hipotensiune arterială,
extremităţi reci, eventual lipotimie, semen de şoc hipovolemic.
Asistenta medicală aplică o pungă cu gheaţă în regiunea epigastrică, pregăteşte sânge
izo-grup izo-Rh şi se instalează transfuzia de sânge, administrează medicaţie hemostatică
(gluconat de calciu, vitamine C, K, trombină, adrenostazin), se instalează perfuzie cu
substituenţi de volum: macrodex (dextran 70), rhcomacrodez (dextran 40), pentru echilibrare
hidroelectrolitică: soluţii glucozate şi clorurate, soluţii macromoleculare, tip dextran, plasmă,
albumină. Pulsul, tensiunea arterială sunt trecute în foaia de observaţie, frecvenţa pulsului
este de circa 70 pulsaţii/min, iar valorile tensiunii arteriale pentru maximă este 140-160 mm
Hg.
2. Nevoia de a bea şi mânca
Această nevoie este o necesitate pentru orice organism, care prin ingerarea şi
absorbţia alimentelor poate duce la întreţinerea ţesuturilor şi prezenţa unei energii necesare
unei bune funcţionări.
În cazul ulcerului gastroduodenal, se are în vedere regimul dietetic, cu o alimentaţie
fracţionată, în cantităţi mici administrate des, echilibrare nutriţională – perfuzii cu soluţii
glucozate şi clorurate. În cazul HDS, alimentaţia pe gură este suspendată administrându-se la
început lichide reci cu linguriţa, apoi a doua zi, 12-14 mese, regim hidrozaharat, a treia zi,
regimul se îmbogăţeşte, adăugându-se supe mucilaginoase, legume fierte, ajungându-se la o
raţie calorică de 1500-2000 calorii.

3. Nevoia de a elimina
48
 Reprezintă eliminarea din organism a substanţelor nefolositoare, rezultate din
metabolism.
Manifestările de independenţă în cadrul acestei nevoi sunt: urina, scaunul,
transpiraţie, menstra. În cazul afecţiunii putem vorbi de văsături care apar după mese
copioase, consum de băuturi alcoolice, hematemeză (sânge eliminat din stomac), melana
(sânge eliminat prin intestin), sudori reci, sete intensă, greţuri în perforaţia de organe–apar
oprirea tranzitului intestinal pentru fecale şi gaze (uneori există diaree).
Asistenta medicală are în vedere interzicerea purgativelor, a clismelor, se cercetează
sângerările oculte din scaun prin testul Hemocult , în stenoză apar balonări, senzaţii de
plenitudine, regurgitări alimentare, bolnavul poate deveni oliguric, apar semene de alcaliză
putând duce la o uremie extrarenală. De aceea, bolnavul va fi echilibrat hidroelectrolitic şi
acido–bazic.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

Reprezintă o necesitate a fiiniţei umane de o mobiliza toate părţile corpului prin
mişcări coordonate.
La bolnavii cu ulcer gastroduodenal, datorită simptomatologiei, durere, vărsături,
prezenţa tubului de aspiraţie gastrică ceea ce indică imobilitate sau incapacitate temporară, se
are în vedere că asistenta medicală să înveţe pacientul să folosească tehnici de relaxare şi
destindere, planificarea unui regim de exerciţii moderate, măsurarea punctelor de presiune la
fiecare schimbare de poziţie, prevenirea escarelor, folosirea talcului în masarea regiunilor
afectate, iar bolnavul să aibe o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sângelui (în
cazul hemoragiilor digestive–poziţia trendelenburg, pentru menţinerea unei circulaţii
cerebrale corespunzătoare).

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

Definită ca o trebuinţă a omului de a dormi şi a se odihni, atfel încât organismul să
poată obţine randamentul maxim.
Datorită stării de nelinişte, anxietăţii, durerii, pentru calmarea stării de agitaţie se
administrează de către asistenata medicală, medicaţie sedativă (fenobarbital, diazepam),
stimularea încrederii pacientului în forţele proprii, identificarea cauzei oboselii, învaţă
pacientul în executarea unor tehnici de relaxare, observă şi notează funcţiile vitale şi
vegetative, perioada de somn– odihna, comportamentul pacientului.

49
 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Această nevoie reprezintă o necesitate a individului purtând veşminte adecvate, care
pot reprezenta o personalitate, alegerea unui ornament simbolizand individualitatea,
sentimental de demnitate.
Datorită durerii, vărsăturilor, hematemezei, bolnavul nu se poate îmbrăca, deci tebuie
ajutat ţinându-se cont de preferinţele lui şi se explică cu răbdare ceea ce are de făcut; îi
procură pacientului haine lungi, uşor de îmbracăt.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limitele normale

Reprezintă o necesitate a fiiniţei umane de conservare la un grad aproximativ
constant, pentru menţinerea unei stări de bine.
În cazul afecţiunii ulcerului gastroduodenal, apar transpiraţii reci, extremităţi reci, sete
intensă, asistenta se va ocupa cu măsurarea temperaturii şi notarea ei în foaia de observaţie;
se are în vedere consumarea de lichide şi alimente reci, în cazul unei temperaturi crescute, iar
în cazul unei temperaturi scăzute se administrează alimente calorigene, să ingere alimente
calde, puratrea unei haine călduroase.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele

Nevoia fundamentală care înseamnă o ţinută decentă şi o piele sănătoasă.
Pacientul va fi ajutat de către asistentă în satisfacerea nevoii ( datorită durerii,
vărsăturilor, sondei de aspiraţie gastrică), prin acordarea ajutorului sau în pregătirea băii, a
materialelor necesare, ajută bolnavul să se îmbrace, să se pieptene, îi explică importanţa
menţinerii a unor tegumente curate, păstrarea regulilor de igienă, astfel încât pacientul să nu
devină sursa de infecţie nosocomială.

9. Nevoia de a evita pericolele

Pentru menţinerea integrităţii fizice şi psihice, fiinţa umană trebuie să se protejeze
contra agresiunilor interne şi externe.
Bolnavul–datorită problemelor sale (fizice şi psihice), trebuie protejat de către
personalul medical prin administrarea medicaţiei, prevenirea infecţiilor, respectarea regulilor
de igienă, regurilor legate de alimentaţie. Purtarea unor discuţii, explicarea tehnicilor care
urmează să se efectueze, importanţa respectării prescripţiilor medicale.
50
 10. Nevoia de a comunica
Prin intermediul comunicării, fiinţa umană realizează un schimb informaţional cu
semenii săi, reuşind să pună în comun sentimentele, opiniile, informaţiile care-i fac să devină
mai apropiaţi, să se poată ajuta la nevoie. Personalul medical în cazul bolnavilor cu ulcer
gastroduodenal, trebuie să comunice să-l înveţe să-şi exprime sentimentele, durerile,
trebuinţele. Trebuie sa-i redea încrederea în sine, îi pune în valoare capacităţile, talentele şi
realizările profesionale, purtarea de discuţii pe diverse teme.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri, de a practica religia

Fiecare om, indiferent de rasă, poate să-şi exprime propriile idei, opinii, referitor la
religia sa, convingeri sau credinţe care-i pun în valoare personalitatea, “eu-ul său”.
Asistenta medicală trebuie să poarte discuţii referitoare la religie, cunoaşterea altor
persone, respectarea convingerilor, alimentarea adecvată, cu restricţii alese de el, mişcare şi
postura alese de rugăciune.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

Înseamnă o preocupare a omului de a intreprindere acţiuni care-i permit satisfacerea
nevoii sau pentru a fi util celorlalţi. Capacitatea individului de a se realiza este unică şi
necesară pe tot parcursul vieţii. Omul în decursul existenţei sale încearcă prin pregătirea
profesională, cunoştinţele dobândite, să se afirme, să primească din partea celor din jur, a
prietenilor, consideraţie, stimă, respect reciproc în cadrul activităţii pe care o desfăşoară.
Asistenta are rolul de confessor, de sfătuitor, care poate ajuta pacientul să-şi recapete
încrederea, purtarea de discuţii de impresii.

13. Nevoia de a se recrea

Necesitatea omului de a se destinde, de a se distra, în scopul obţinerii relaxării fizice
şi psihice. Asistenta trebuie să exploreze gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi
recreative, facilitează accesul la biblioteci, cărţi, revist , antrenează şi stimulează pacienţii în
aceste activităţi.
Recăpătarea încrederii în forţele proprii prin exprimarea emoţiilor în sentimente,
administrarea şi supravegherea efectelor tratamentului antidepresiv, tranchilizante.

51
 14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
Semnifică acumularea cunoştintelor, de atitudini şi deprinderi necesare modificării
comportamentului său pentru adoptarea de noi comportamente, în scopul menţinerii sau
dobândirii sănătăţii.
Asistenta împreună cu întreg personalul medical sunt cei care prin informaţii, reviste,
referitor la boală, importanţa respectării tratamentului, prevenirea complicaţiilor, reintegrarea
socio-profesională, corectarea deprinderilor dăunătoare secreţiei, învaţă bolnavul să-şi
păstreze sănătatea.

IV. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLBAVULUI CU

ULCER GASTRODUODENAL

-1- Rolul asistentei medicale în asigurarea condiţiilor de mediu.

Internarea în spital–este un eveniment important în viaţa bolnavului; el se

desparte de mediul sau obişnuit şi, în stare de infirmitate sau semiinfirmitate, este nevoit să
recurgă la ajutorul oamenilor străini.
Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emotive de care
personalul care primeşte bolnavul în spital trebuie să ţină seama menajându-l cât mai
mult.
Internarea – este primul contact al bolnavului cu spitalul:
- acest prim contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii bolnavului;
- ajutorul acordat de asistenta medicală la dezbrăcarea şi îmbrăcarea hainelor,
îmbăierea şi, la nevoie, deparazitarea, ca şi modul de tratare a hainelor, trebuie să se
desfăşoare astfel încât bolnavul să simtă atenţia cu care este înconjurat şi să fie
convins că, colectivul în mijlocul căruia a ajuns vrea să-l ajute şi că va depune tot
efortul pentru a-l vindeca.
Bolnavul va fi examinat la internare de medicul de gardă.

52
 În acest scop va culege datele anamnestice de la bolnav, date pe care le va trece imediat
în foaia de observaţie a bolnavului.
Asistenta medicală va ajuta totdeauna bolnavul să se dezbrace, indiferent de boala lui.
a Examinarea clinică poate fi completă cu prelevări de produse biologice şi patologice
în vederea unor examinări de laborator efectuate pe loc.
a Hainele şi efectele vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada cât
bolnavul va fi internat.
a După stabilirea diagnosticului, înainte de a-l duce în secţie, bolnavul va fi îmbăiat şi
deparazitat (dacă este cazul).
a Îmbăierea – duş cu apă caldă care este igienic şi reprezintă un efort mai mic pentru
bolnav.
a Toaleta bolnavului se completează cu tăierea unghiilor şi pieptănatul.
a După terminarea băii, bolnavul va fi uscat şi trecut în camera de îmbrăcare.
a Aici bolnavul va fi îmbrăcat în pijama sau cămaşă de noapte, ciorapi şi papuci.
a Peste pijama primeşte un halat gros pentru circulaţia pe coridoare şi în salon.
De la serviciul de internare bolnavul este condus la secţia de specialitate – indicată de
medicul care a internat bolnavul.
Aici medicul şef al secţiei hotărăşte salonul în care va fi internat bolnavul, ţinând
seama de diagnostic, stadiul şi gravitatea bolii, sex.
O primire caldă, adecvată, omenească, plină de înţelegere diminuează stresul suferit de
bolnav la internare şi uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc.
Asigurarea condiţiilor de spitalizare a bolnavului
Scopul spitalizării bolnavului în majoritatea cazurilor este vindecarea.
Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de
apărare şi regenerare a organismului şi scoaterii lor de sub evenimente influente, nocive ale
mediului înconjurător.
Saloanele, coridoarele şi încăperile anexe trebuie astfel mobilate şi amenajate, ca să se
asemene cât mai mult cu ambientul cu care bolnavul este obişnuit.
Asistenta medicală va îndemna bolnavii de a se respecta pe ei însuşi, în sensul de a-şi
respecta igiena proprie.
Asistenta medicală trebuie să ştie cum să înlăture frica din conştiinţa bolnavului, astfel
încât acesta să ştie să privească cu încredere procedurile de tratament, iar mijlocul cel mai
bun pentru obţinerea acestui lucru, este folosirea unei tehnici corecte.

53
 Misiunea asistentei medicale este de a ţine sub observaţie bolnavul, cu urmărirea
funcţiilor vitale şi negative ale organismului şi de a anunţa medicul în cazul modificării
acestora.

-2- Asigurarea confortului pacientului în spital

Prin intervenţiile sale, asistenta medicală participă la prevenirea complicaţiilor prin

monitorizarea funcţiilor vitale şi îngrijirea pacientului în suferinţele sale.
Rolul asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină
sau să-şi recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă
ar fi avut puterea, voinţa sau cunoştinţele necesare.
a Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât bolnavul să-şi
recâştige independenţa cât mai repede posibil.
a Asistenta medicală trebuie să-şi bazeze practica pe consideraţia că omul reprezintă o
entitate fizică, psihologică, socială şi culturală, apropierea intervenţiei chirurgicale
favorizează apariţia stresului.
a Asistenta medicală trebuie să aibă în vedere asigurarea intimităţii, confortul fizic şi
psihic în timpul examinării sau tratamentului.
Bolnavii infecţioşi trebuie spitalizaţi în saloane mici cu 1 – 2 maxim 4 paturi, în
condiţii de perfectă curăţenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar.
Perdelele şi covoarele reprezintă un rezervor de praf infectat, deci nu se vor menţine în
saloanele unde se îngrijesc bolnavi cu boli infecţioase acute.
Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se putea
realiza o aeraţie permanentă.
Patul trebuie să asigure bolnavului odihnă perfectă. Este bine dacă se vor utiliza
învelitori de lână, care absorb mai bine transpiraţia decât cele de bumbac.

-3- ROLUL ASISTENTEI IN ORGANIZAREA SI DESFASURAREA VIZITEI

MEDICALE

Colaborarea medicului cu asistenta este foarte strânsă mai ales în cursul vizitei
medicale: cu această ocazie medicii discută diagnosticul bolnavului, starea generală, perioada
în care se găseşte boala.

54
 Tot acum se stabilesc : planul tratamentului, măsurile ce trebuiesc luate imediat în
interesul bolnavului, precum şi examinările complementare care trebuie executate.
Din acest motiv vizita este un moment hotărâtor în tratamentul bolnavului şi
asistenta care stă în permanenţă lângă bolnav are rolul ei bine definit în informarea medicilor
la patul bolnavului.
În legătură cu vizita medicală asistentă medicală are următoarele sarcini:
- pregăteşte salonul şi bolnavii
- supraveghează infirmierele, ca până la începerea vizitei saloanele să fie curate, aranjate,
aerisite
- pregăteşte şi distribuie foaia de observaţie, foaia de temperatură
- pregăteşte şi controlează starea de funcţionare a instrumentelor şi materialelor necesare
pentru vizită
- asigură liniştea necesară în timpul vizitei împiedicând deranjarea medicului prin
chemări la telefon
- menţionează eventualele manifestări neobişnuite observate în cursul supravegherii
- informează asupra gravităţii cazului, reflectă obiectiv evoluţia bolii şi ajută la stabilirea
prognosticului
- contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului
- prevesteşte instalarea unor complicaţii
- pentru pregătirea fizică şi psihică a bolnavului, asistenta trebuie să-l anunţe pentru
cooperare, izolează patul în vederea examinărilor mai deosebite
- va lua la cunoştinţă despre modificările de tratament, de indicaţiile şi dozele de
administrare a medicamentelor
- la pacienţii febrili, în dimineaţa examinării, li se va măsura temperatura corporală în
timpul vizitei medicale, la cei cu probleme cardiace se va măsura tensiunea arterială (T.A.),
pulsul iar celor cu probleme respiratorii numărul de respiraţii / minut, tusea, expectoraţia şi
caracterele acestora.

-4- ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN REGIMUL IGIENO-DIETETIC

Alimentaţia este una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului.
Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului,
stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi

55
administrare a alimentelor pe cale naturală sau artificială constituie sarcini elementare ale
îngrijirii oricărui bolnav spitalizat sau tratat la domiciliu.
Alimentaţia bolnavului urmăreşte:
- să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului
- să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului
- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare cruţând organele îmbolnăvite
şi asigurând un aport de substanţe necesare organismului bolnav
- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente şi transformarea
bolilor acute în cronice precum şi apariţia recidivelor
- să consolideze rezultatele terapeutice prin metode de tratament
Regimul dietetic al bolnavului trebuie alcătuit încât să satisfacă, atât necesităţile
cantitative cât şi calitative ale organismului.
Bolnavii internaţi în spital primesc de multe ori un regim dietetic. Din acest motiv
asistenta medicală trebuie să cunoască bazele alimentaţiei dietetice să se orienteze printre
variatele şi multiplele regimuri de alimentaţie şi să ştie să aplice în mod just cunoştinţele sale,
distribuind corect alimentele bolnavilor pe care-i îngrijeşte.
Regimurile dietetice sunt foarte variate. Alcătuirea şi prescrierea lor vor fi făcute de
medic iar asistenta medicală le va concretiza pentru bucătărie.
Regimul dietetic în bolile infecţioase urmăreşte satisfacerea unor nevoi exagerate ale
organismului – regimul bogat în vitamine.
Dieta este o parte componentă inseparabilă a terapiei bolilor infecţioase. Concepută în
trecut restrictiv, pe baza ideii că bolnavii febrili trebuie supuşi unei adevărate cure de
înfometare, pentru a combate efectele toxinelor microbiene, dieta este reconsiderată în sensul
următoarelor principii:
- dieta trebuie să asigure un aport caloric ridicat, dat fiind creşterea metabolismului în
cursul febrei, ceea ce duce la nevoi calorice sporite faţă de normal; pentru adult se
apreciază 2500 – 300 calorii pe zi;
- necesarul de calorii trebuie să rezulte în special din aportul crescut de glucide ( la febrili,
lipidele în cantitate mare sunt mai greu tolerate);
- dieta trebuie să asigure necesară de apă, electroliţi, (apreciat din situaţiile pierderilor
existente, în funcţie de boală: vărsături, diaree, transpiraţii, polipnee);

56
- alimentaţia trebuie să fie diversificată, să nu omită proteinele ( la început din lapte şi
derivate, apoi din carne) şi necesarul de vitamine; deşi preparate în mod dietetic,
prânzurile trebuie să fie gustoase şi să fie prezentate într-un mod atrăgător;
- în general, dieta trebuie adaptată la diferitele situaţii în cadrul bolilor infecţioase, care
impun măsuri speciale.
- În convalescenţa bolilor infecţioase, regimul alimentar trebuie diversificat şi îmbogăţit, în
special în proteine, pentru a se favoriza refacerea după boală şi redobândirea forţelor
organismului

-5- ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN STABILIREA DIAGNOSTICULUI

Stabilirea diagnosticului medical este atribuţia expresă a medicului, dar asistenta

medicală are participarea sa deosebit de importantă în această etapă şi reprezintă o adevărată
piatră de încercare.
Diagnosticul constă în stabilirea precisă a bolii pe baza examenului clinic, a explorărilor
bio – chimico – umorale şi funcţionale, iar uneori şi a examenului morfologic.
Un diagnostic precis stă la baza unui tratament bine fundamentat.
Stabilirea diagnosticului în bolile infecţioase, se bazează pe trei grupe principale de
date :
1.Anamneza
2.Date clinice
3.Date de laborator
2.Datele clinice
Diagnosticul clinic se bazează pe semnele de boală pe care le oferă bolnavul
anamnestic (din istoricul bolii sale) şi cele pe care le evidenţiază prin examenul obiectiv.
Anamneza – cuprinde interogatoriul şi istoricul bolii. Sunt realizate e medic, asistenta
intervenind numai pentru lămurirea unor aspecte sau comunicarea unor date rezultate ulterior
în urma dialogurilor.
Interogatoriul – constă într-o serie de întrebări adresate bolnavului privitoare la
identitatea sa, vârsta, domiciliul, condiţiile de viaţă, profesiune, condiţiile de muncă,
antecedente heredocolaterale (suferinţele rudelor de sânge), antecedente personale fiziologice
(menarha) sau patologice (boli de care a suferit mai înainte).

57
 Istoricul bolii – constă în relatarea de către bolnav a suferinţei, indicând data şi modul
în care a apărut boala, evoluţia simptomelor clinice, împrejurările în care apar simptomele,
ritmicitatea lor şi eventuala legătură cu alimentaţia, anotimpul, eforturi fizice sau psihice.
Discuţia cu bolnavul trebuie să fie plină de solicitudine, să dea atenţie tuturor
simptomelor (evoluţia durerii, febră, frison,) prezentate, conversaţia fiind discret dirijată
pentru a primi cât mai multe date utile diagnosticului.
Pentru aceasta trebuie să stăm pe scaun lângă bolnav şi să-l ascultăm fără grabă. Este
bine să se intervină cu întrebări suplimentare fiindcă uneori bolnavul omite, neglijează sau
uită unele manifestări ale bolii.
Se vor obţine informaţii privitoare la consultaţii anterioare, la eventuale examinări para
clinice, diagnosticul stabilit anterior, tratamente urmate şi eficiente.
3. Date de laborator
Datele de laborator cuprind:
 culturi – însămânţarea produsului pe mediu de cultură: hemocultură, urocultură,
coprocultură, bilicultură,
 analize complementare : hemoleucograma, VSH, glicemie, ureea sangvină, examenul
urinei, probe funcţionale hepatice ,INR,

-6- ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PROFILAXIA BOLII

Intervenţia asupra factorilor secundari, naturali şi economico-sociali, presupune
asigurarea unui standard ridicat de viaţă şi formarea unor deprinderi igienice, combaterea
sedentarismului, climostatismul prelungit, schimbarea stilului de viata, masajul individual
local, evitarea alimentatiei bogate in carbohidrati, grasimi saturate, combaterea diabetului,
etc…

-7-ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EFECTUAREA INVESTIGAŢIILOR DE

LABORATOR ŞI A INVESTIGAŢIILOR PARACLINICE

Examinarea sangelui
Recoltarea sângelui pentru examenul de laborator se face prin puncţie venoasă sau puncţie
capilară.
Prin puncţie venoasă se înţelege introducerea unui ac în lumenul unei vene în vederea
recoltării sângelui.
Scopul puncţiei poate fi explorator sau terapeutic.

58
 Etapele efectuării recoltării :
- dezinfectarea mâinilor;
- verificarea identităţii pacientului şi integrităţii tegumentelor;
- punerea mănuşilor;
- aplicarea garoului.
Puncţionarea
- pielea supraiacentă venei se întinde pentru fixarea vasului iar acul se introduce cu
orificiul bizoului în sus. Prin aspirare de sânge se confirmă puncţionarea venei.
Volumul de sânge necesar se extrage lent şi constant pentru a evita hemoliza acestuia.
Garoul se desface, se pune tampon fără a apăsa pe locul puncţiei şi se extrage acul.
Pacientul trebuie să ţină braţul întins şi să comprime locul puncţiei pentru a evita
formarea unui hematom.
Se amestecă sângele cu substanţa anticoagulantă în funcţie de felul analizei.
Se etichetează eprubetele cu datele personale ale bolnavului, data, salonul şi analiza
cerută.
Se completează buletinul de analiză şi se duc probele la laborator.
Accidente :
- sângele poate să infiltreze ţesutul perivenos dând naştere la hematoame.
Bolnavul poate prezenta ameţeli, paloare accentuată, lipotimii sau colaps.
Recoltarea sângelui pentru examene biochimice se efectuează prin puncţie venoasă –
dimineaţa bolnavul fiind „a jejun”.
Se recoltează 2 – 5 ml sânge fără substanţă anticoagulantă pentru determinarea ureei,
creatinei, acidului uric, bilirubinei, transaneinazelor (TGO, TGP), electroforeză.
Pentru determinarea glicemiei se recoltează 2 ml sânge cu 4 mg florură de sodiu prin
puncţie venoasă.Glicemia normala este 80-110mg /dl.
Recoltarea sângelui venos prinmetoda Vacutainer
Definiţie
Sistemul VACUTAINER realizează o cale de acces într-o venă cu ajutorul unui ac în
scop explorator pentru recoltarea sângelui privind examene biochimice, hematologice şi
bacteriologice.
Locul puncţiei
- venele de la plica cotului, unde se formează un „m” venos, prin
anastomozarea lor;
- venele antebraţului;
59
 - venele de pe faţa dorsală a mâinii.
Tehnica :
- pregătirea materialelor – de protecţie – perna elastică pentru sprijinirea antebraţului,
muşama, aleză;
- pentru dezinfecţia tegumentelor – tampon îmbibat în alcool;
- instrumentar şi materiale sterile, ace, tampoane, garou, holder, eprubete
VACUTAINER.
Pregătirea pacientului
- psihic – informarea pacientului asupra scopului;
- fizic - aşezarea pacientului în decubit dorsal;
- se examinează calitatea şi starea venelor;
- se aşează antebraţul pe pernă în poziţie de abducţie şi extensie maximă;
- se dezinfectează tegumentul;
- se aplică garoul la o distanţă de 6 – 8 cm deasupra locului puncţiei;
- se recomandă pacientului să strângă pumnul.
Timpii de execuţie
a se susţine în mână partea colorată a acului;
a se răsuceşte şi se îndepărtează partea albă a acului în holder dar nu se scoate capacul
colorat de pe capătul opus al acului;
a se pregăteşte locul de puncţie prin dezinfectarea tegumentului, se scoate capacul colorat
al acului şi se puncţionează vena la fel ca în cazul unei recoltări obişnuite;
a se introduce tubul pentru recoltare în holder apucând aripioarele laterale ale holderului
cu degetul arătător şi mijlociu, iar cu degetul mare se împinge tubul;
a presiunea de împingere trebuie să fie executată asupra holderului şi nu asupra acului
aflat în venă;
a când sângele nu mai curge se scoate tubul din holder printr-o uşoară împingere a
degetului mare asupra aripioarelor laterale ale holderului;
a în cazul în care este nevoie de o cantitate mai mare de sânge decât cea a volumului din
tub sau în cazul în care trebuie alt tub de tip VACUTAINER, pentru acelaşi pacient nu se
scoate acul din venă, se înlătură doar tubul deja plin şi se introduce alt tub;
a în timpul recoltării într-un tub nou se răstoarnă de 8 – 10 ori tubul deja umplut pentru a
amesteca sângele recoltat cu aditivul din tub, tubul nu se agită puternic deoarece se poate
produce hemolizarea probei;
a nu se scoate acul din venă decât după ce s-a scos ultimul tub ce trebuia umplut;
60
 a se aruncă acul utilizat pentru recoltare în containerul destinat special în acest scop;
În cazul în care se recoltează mai multe probe de la acelaşi pacient se recomandă
umplerea tuburilor VACUTAINER în următoarea ordine :
- tuburi fără aditivi;
- tuburi pentru probele de coagulare;
- alte tuburi cu diverşi aditivi;
Îngrijiri ulterioare ale pacientului :
- se aplică tamponul îmbibat în alcool la locul puncţiei şi se retrage acul brusc;
- se comprimă locul puncţiei (1 – 3 minute);
- se realizează toaleta locală a tegumentului;
- se asigură o poziţie comodă în pat;
- se supraveghează pacientul.
Utilizarea tubului VACUTAINER în funcţie de codul de culoare ale dopului :
- roşu (tub pentru chimia clinică);
- portocaliu (tub pentru chimia clinică);
- verde (tub cu litiu, heparina pentru analize biochimice);
- mov (tub cu EDTA pentru examene hematologice);
- albastru (tub pentru determinări de coagulare);
- negru (tub pentru determinări VSH);
- alb (tub pentru probe de urină).

-8-ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN OBSERVAREA ŞI MONITORIZAREA

FUNCŢIILOR VITALE

Supravegherea bolnavului este una dintre sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale.
Urmărirea comportamentului bolnavului
† asistenta medicală trebuie să se obişnuiască în cursul oricărei munci să ţină sub
supraveghere bolnavii.
† ea trebuie să-i urmărească, să observe atitudinea lor în pat poziţia pe care o iau,
expresia feţei, mişcările active pe care le execută.
† relaţiile pe care le realizează cu bolnavul în timpul îngrijirii lui ca şi convorbirile
provocate intenţionat, eventual cu scopul de educaţie sanitară, trebuie să fie tot atâtea prilejuri
de a studia starea bolnavului din toate punctele de vedere.

61
 Expresia feţei
Poate trăda gradul de inteligenţă al bolnavului, precum şi anumite stări psihice ca :
- durere;
- spaimă;
- agitaţie;
- depresie;
- bucurie;
- indiferenţă;
- oboseală.
Starea psihică a bolnavului
- prezintă, de asemenea, un interes deosebit;
- ea se va orienta în primul rând dacă bolnavul îşi păstrează cunoştinţa, dacă este
obnubilat sau inconştient.
Pofta de mâncare a bolnavului – va fi, de asemenea, urmărită de asistentă :
- sunt bolnavi în stare gravă care îşi păstrează pofta de mâncare, iar alţii, dimpotrivă, au
oroare faţă de alimente;
- asistenta va căuta să afle dacă lipsa apetitului este generală sau bolnavul are totuşi
anumite alimente preferate sau dacă refuzarea anumitor categorii de alimente nu se
datorează fricii (întemeiate sau neîntemeiate) de a mânca.
Somnul bolnavului
Trebuie, de asemenea, urmărit de asistentă atât cantitativ cât şi calitativ cât şi din punct
de vedere al orarului.

Observarea şi măsurarea respiraţiei

Respiraţia este funcţia organismului prin care se realizează aportul de O2 necesar

proceselor vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă a CO2 rezultat din acesta.
Scop – evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al
apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Se urmăresc:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcării respiratorii;
-ritmul;
- frecvenţa.
62
 Materiale necesare :
- ceas cu secundar;
- creion de culoare verde (pix verde).
Intervenţiile asistentei medicale
- aşezarea pacientului în decubit dorsal fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie a foii de
temperatură reprezintă o respiraţie);
- unirea cu o linie a valorii frecvente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei;
- se poate nota şi cifric valoarea respiraţiei obţinute;
Ex : Rs = 20 respiraţii/min.
Rd = 18 respiraţii/min. de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat.
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Valori normale
- nou născuţi = 40 r/min.
- copii mici = 20r/min.
- femei = 18 r/min.
- bărbaţi = 16 r/min.

Măsurarea pulsului

Pulsul reprezintă senzaţia de vibratie percepută la palparea unei artere superficiale

comprimată pe un plan dur (os) şi este sincronul cu sistola ventriculară.
Scop – evaluarea funcţiei cardiovasculare.
Se apreciază :
- ritmicitatea;
- frecvenţă;
- celeritate;
- amplitudine;
Locul de măsurare

63
- oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: arteră
radială, humerală carotidă, temporală superficială, femurală, pedioasă.

Materiale necesare :
- ceas cu secundar;
- creion sau pix roşu.
Intervenţiile asistentei medicale
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic 10 – 15 min.
- spălarea pe mâini;
- reperarea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetului;
- numărarea pulsaţiilor de pe un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură ţinând cont ca fiecare
linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
- unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie pentru obţinerea curbei;
- consemnarea în alte documente a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului:
ex : pd = 80 p/min.
ps = 90 p/min. puls regulat.
Valori normale :
- nou-născut = 130 – 140 p/min.
- copil până la 10 ani = 100 – 120 p/min.
- copil peste 10 ani = 90 – 100 p/min.
- adult = 60 – 80 p/min.
- bătrân = 90 – 95 p/min.

Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor

arteriali.
Scop – evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Se apreciază :
64
- tensiunea arterială sistolică (maximă);
- tensiunea arterială diastolică (minimă).
Materiale necesare :
- aparat pentru măsurarea tensiuni arteriale cu mercur Riva – Rocci; cu manometru,
oscilometru Pachon;
- stetoscop biauricircular;
- tampon cu vată, alcool;
- creion sau pix roşu.
Metode de determinare
- palpatorie;
- ascultatorie.
Intervenţiile asistentei medicale
Pentru metoda ascultatorie:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic – 15 min;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi;
- se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispoziţia
zgomotelor pulsatile;
- reducem progresiv presiunea aerului din manşetă prin deschiderea cu ajutorul ventilului
alsupapereglabile;
- primul zgomot arterial perceput prin stetoscop şi mişcarea acului pe manometru reprezintă
tensiunea arterială maximă;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi
consemnată;
- se continuă de comprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în care
zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală roşie, scoţându-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
În alte documente medicale se înregistrează cifric :
65
 Ex : TAmax = 150mm Hg
TAmin = 75 mm Hg
- se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.
Valoarea tensiunii arteriale este dependentă de: vârstă, sex (tensiunea arterială la femei
este mai mică), exerciţii fizice, sarcină.
Valori normale :
Max Min
- 1 – 3 ani = 75 – 90 50 – 60 mm Hg
- 4 – 11 ani = 90 – 110 60 – 65 mm Hg
- 12 – 15 ani = 100 – 120 60 – 75 mm Hg
- adult = 115 – 140 75 – 90 mm Hg
- vârstnic = peste 150 peste 90 mm Hg

Măsurarea temperaturii

Temperatura este reactia organismului asupra endotoxinelor bacteriene virale si a altor

factori pirogeni asupra organismului.
Scop – evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locul de măsurare
- axilă;
- plica inghinală;
- cavitatea bucală;
- rect;
- vagin.
Materiale necesare :
- termometru maximal;
- casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
- recipient cu soluţie dezinfectantă;
- tavă medicală;
- lubrifiant, ceas;
- alcool medicinal.
Intervenţiile asistentei medicale
- pregătirea materialelor lângă pacient;
66
- pregătirea psihică a pacientului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se
scutură;
- se verifică dacă este în rezervor mercur.
Pentru măsurarea în axilă :
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie şezând,
- se ridică braţul pacientului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul de trunchi flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- termometrul se menţine timp de 10 minute.
Valori normale
- nou-născut şi copil mic = 36,1 – 37,8°C;
- adult = 36 - 37°C.

Masurarea diurezei
Diureza – este procesul de formare şi eliminare a urinei din organism în 24 de ore.
Urina – lichidul format de rinichi prin filtrarea sângelui în care sunt eliminate
substanţele rezultate de metabolismul intermediar excretat de aparatul renal.
Efectuarea tehnicii
- se începe colectarea după un orar fix (6 – 7 dimineaţa) valabil pentru toţi pacienţii secţiei;
- se solicită bolnavului să urineze şi să arunce urina colectată în noaptea precedentă;
- se colectează în vase gradate toate urinele emise până a doua zi la 6 – 7 dimineaţa
incluzând şi eliminarea acestor ore;
- se citeşte gradaţia care indică urina emisă în 24 de ore
- se notează grafic în foaia de temperatură scoţând pentru fiecare linie orizontală a foii 100
ml urină.
Valori normale – cantitatea de urină în 24 de ore trebuie să fie :
- la femei – 1000 – 1400 ml/24h;
- la bărbaţi – 1200 – 1800 ml/24h.
Numărul emisiilor de urină în 24 de ore trebuie să fie de 4 – 6. În mod normal
eliminarea de urină în timpul nopţii este de trei ori mai mică decât în timpul zilei. În condiţii

67
patologice ritmul micţiunilor se poate inversa. Ritmul micţiunilor poate fi influenţat de
ingestia de lichide.

Observarea si notarea tranzitului intestinal

Scaunul - este format din resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate
prin anus, prin actul defecaţiei.
Urmărirea tranzitului intestinal se face urmărind caracteristicile :
- orar, consistenţă, formă, culoare, miros, aspect şi notarea lor în foaia de temperatură prin
diverse grafice:
- scaun normal: | ;
- scaun moale : / ;
- scaun diareic : — ;
- mucus : X ;
- scaun cu puroi : P ;
- scaun cu sânge : S ;
- melenă : M ;
- scaun grunjos : Z ;
În cazul numărului mare de scaune evacuate în 24 h se notează numărul total de
scaune urmat de semnul convenţional respectiv = 15 scaune diareice: 15—.

-9-ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea
medicamentelor.
Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau vindeca
bolile.
Ele sunt extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau substanţe minerale.
Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor clinică, dar o
importanţă tot atât de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de administrare.
Astfel, aceiaşi substanţă poate să acţioneze ca aliment, medicament sau tonic, după
cantităţile în care a fost introdusă în organism.

68
 Vitaminele, acizii minerali, clorura de sodiu, intră în raţia obişnuită de alimente
constituind şi substanţe alimentare obişnuite. Dacă lipsesc din organism ele vor fi
administrate sub formă de medicamente.
Administrarea lor în doze exagerate dă naştere însă la tulburări grave ca:
- fenomene de hipervitaminoză;
- tulburări în metabolismul mineral, care pot duce la moarte, în aceste cazuri
medicamentul a devenit otravă.
Diferenţierea acţiunii medicamentelor asupra organismului este în funcţie de doza
administrată.
Din aceste motive, la fiecare medicament se vor deosebi:
- doza terapeutică – doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit, fără a produce
vreo acţiune toxică asupra organismului;
- doza maximă – doza cea mai mare suportată de organism fără să apară fenomene toxice
reacţionale;
- doza toxică – cantitatea, are, introdusă în organism provoacă o reacţie toxică periculoasă
pentru organism;
- doza letală – doza care omoară omul.
Toate medicamentele sunt prescrise de medic, ţinând însă seama de cele arătate mai sus,
asistenta care administrează aceste medicamente trebuie să aibă o serie de cunoştinţe asupra
medicamentelor, pentru a nu transforma efectul lor salutar într-o otravă cu o acţiune
ireversibilă.
Pe de altă parte, fiind în contact permanent cu bolnavul, ea trebuie să ştie cum să-l
lămurească şi să-l liniştească la nevoie în legătură cu efectul principal sau secundar al
substanţelor administrate.
Asistenta medicală trebuie să aibă cunoştinţe exacte asupra modului cum se
administrează medicamentele.
Reguli de administrare a medicamentelor

- respectarea intocmai a medicamentelor prescrise;

- identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei inainte de
administrare, cat si verificarea solutiei medicamentoase
- verificarea calităţii medicamentelor (consistenţa, culoare, aspect, miros);
- respectarea căii de administrare este obligatorie;
- respectarea orarului de administrare şi ritmul precis de medicamente este obligatoriu;

69
 -respectarea dozei prescrise;
-respectarea somnului fiziologic al pacientului;
-evitarea incompatibilitatii dintre medicamente ;
- respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor constă în a păstra ordinea de
administrare: tablete, capsule, soluţii, picături, injecţii, ovule vaginale, supozitoare;
- anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor;
- administrarea imediată a medicamentelor deschise (soluţii injectabile din fiole) pentru
a preveni scăderea eficienţei medicamentelor sau degradarea lor.

-10- TEHNIICI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR FOLOSITE

Scopul administrării medicamentelor este de a acţiona local sau asupra întregului

organism în vederea prevenirii sau vindecării bolilor.
De la caz la caz, medicul hotărăşte calea de administrare a medicamentelor în raport
cu :
- scopul urmărit;
- capacitatea de absorbţie a căii respective;
-acţiunea medicamentului asupra mucoaselor;
- necesitatea unei acţiuni mai mult sau mai puţin rapide;
- starea generală a bolnavului;
- toleranţa sa individuală la combinaţiile medicamentului cu alte medicamente
administrate.
Introducerea medicamentelor în organism se poate face prin mai multe căi:
- bucală;
-respiratorie;
- parenterală – injecţii I.V, I.M, S.C şi I.D;
- percutanată;
-rectală;
- aplicaţii locale;

-11-ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Calea orală sau bucală este calea naturală de administrare a medicamentelor.

Per oral – se administrează prin înghiţire sau sublingual, medicamente care se absorb la
nivelul mucoasei bucale, la nivelul intestinului subţire şi intestinului gros.
70
 Tabletele, capsulele, comprimatele, drajeurile sunt administrate ca atare sau sunt
fărâmiţate/înmuiate în apă.
Unele medicamente conţin o matriţă de material plastic cu baza de polietilenă care
prelungeşte timpul de resorbţie şi efectul medicamentelor.
Efectul medicamentelor administrate oral poate fi:
- I – local – favorizează cicatrizarea ulceraţiilor, dezinfectează tubul digestiv, etc;
- II – general – acţionează asupra întregului organism sau asupra unor organe şi aparate,
fiind absorbite în sânge prin mucoasa intestinală.
Tabletele se administrează direct pe limba bolnavului înmuiate înainte în apă sau în
ceai: copiilor sub 5 ani obligatoriu se administrează numai sub formă de pulberi dizolvate sau
amestecate în lichid.
Ceaiurile medicinale se prepară cu puţin timp înainte de administrare, pentru a evita
degradarea substanţelor active.
La bolnavii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie sau în comă medicamentele se
introduc cu alimentele direct în stomac prin sondă.

-12-ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ

Calea parenterală reprezintă calea care ocoleşte tubul digestiv. Dat fiind faptul că în afara
injecţiilor şi alte că ocolesc tubul digestiv (ex. calea respiratorie) noţiunea de cale parenterală
a fost reconsiderată, păstrând în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a
medicamentelor.

INJECTIA – constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism

prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile, acul fiind adaptat la seringă.
Avantajele căii parenterale:
- obţinerea unui efect rapid
- dozarea precisă a medicamentelor;
- posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient, cu hemoragie
digestivă, vărsături.
Scopul injecţiilor
- explorator – constă în testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe;
71
- terapeutic – administrarea medicamentelor.
Pregătirea injecţiei
Materiale :
- seringi sterile cu capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă;
- acele se găsesc împreună cu seringa sau ambalaje separate;
- medicamentul prescris se poate prezenta :
a. ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane cu doza
unică sau mai multe doze, în seringă gata pregătită de
întrebuinţare;
b. ca medicamente indirect injectabile – pudre sau produse
liofilizante în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc, însoţite sau
nu de solvent.
Fiolele, flacoanele sunt etichetate, menţionându-se numele medicamentului, cale de
administrare, termenul de valabilitate.
- tampoane sterile de vată sau tifon;
-soluţii dezinfectante (alcool);
- pile de metal pentru deschiderea fiolelor;
- tăviţă renală;
- garou de cauciuc, perniţă, muşama.
Pregătirea pacientului pentru injecţie
- pregătirea psihică – se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe
care le va prezenta în timpul injecţiei;
- pregătirea fizică – se aşează în poziţie confortabilă, în funcţie de tipul şi locul injecţiei.
Încărcarea seringii
- se spală mâinile cu apă curentă;
- se verifică seringa cu acele – capacitate, termen de valabilitate;
- se verifică integritatea fiolelor, flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate,
aspectul soluţiei;
- se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru a
aspira soluţia, acoperit cu protectorul şi se aşează pe o compresă sterilă.
Aspirarea conţinutului fiolei
- se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie;
- se dezinfectează gâtul fiolei cu alcool;
- se taie sau se rupe gâtul fiolei;
72
- se ţine fiola cu policele, indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi, seringa fiind ţinută în
mâna dreaptă;
- se aspiră soluţia din fiolă, retrăgând pistonul cu indicele şi policele mâinii drepte şi având
grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluţia de aspirat; fiola se răstoarnă
progresiv cu orificiul în jos;
- se îndepărtează aerul din seringă, în poziţia verticală cu acul în sus;
- se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se va face.
De ştiut :
- fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters inscripţia nu se folosesc;
- dacă în timpul deschiderii fiolei cad cioburi în interior, conţinutul nu se mai utilizează;
- fiolele deschise se administrează imediat;
- substanţele precipitante se vor agita înainte de aspirarea lor în seringă;
- substanţele uleioase se pot încălzi uşor în apă caldă pentru a putea fi aspirate cu uşurinţă;

INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ – I.M.

Reprezintă introducerea unei soluţii medicamentoase în muşchi prin intermediul unui ac

ataşat la seringă.
Scopul – este terapeutic.
Locul injecţiei
- muşchi voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi, a căror lezare ar putea
provoca accidente;
- regiunea supero-externă a fesei;
- faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie;
- faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid.
Soluţii administrate
- soluţii izotone;
- soluţii uleioase;
- soluţii coloidale, cu densitate mare.
Resorbţia
- începe imediat după administrare;

73
- se termină în 3 – 5 minute;
- mai lentă pentru soluţii uleioase.
Pregătirea injecţiei
- se pregătesc materialele;
- se informează pacientul;
- se recomandă să-şi relaxeze musculatura;
- se ajută bolnavul să se aşeze comod în poziţie de decubit ventral, decubit lateral,
ortostatism, şezând;
- se dezbracă regiunea.
Tehnica
- asistenta îşi spală mâinile;
- dezinfectează locul injecţiei;
- se întinde piele între indexul şi policele mâinii stângi şi se înţeapă perpendicular pielea cu
rapiditate şi cu siguranţă cu acul montat la seringă;
- se verifică poziţia acului prin aspirare;
- se injectează lent soluţia;
- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul;
- se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizând resorbţia.
Îngrijirea ulterioară a pacientului – se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaus
fizic 5 – 10 minute.
Incidente şi accidente
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale;
- paralizia prin lezarea nervului sciatic;
-hematom prin lezarea unui vas;
- ruperea acului;
- supuraţia septică;
- embolie, prin injectarea într-un vas a soluţiilor uleioase.
Intervenţii
- retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă;
- se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei;
- extragerea manuală sau chirurgicală a acului;
- se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa moleculară;
- se previne prin modificarea poziţiei acului.

74
 INJECŢIA INTRAVENOASĂ – I.V.

Reprezintă introducerea unei soluţii medicamentoase în lumenul unei vene prin

intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop : - explorator – se administrează substanţe de cont rad
- terapeutic.
Locul injecţiei
- venele de la plica cotului;
- venele antebraţului;
- venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii;
- venele maleolare interne;
- venele epicraniene.
Soluţii administrate - soluţii izotone;
- soluţii hipertone.
Resorbţia – instantanee.
Tehnica
- asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun;
- aplică garou;
- se alege locul puncţiei;
- se dezinfectează;
- se controlează dacă acul este în venă;
- se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului;
- se injectează lent;
- se verifică periodic dacă acul este în venă;
- se retrage brusc acul când injectarea s-a terminat şi la locul puncţiei se aplică tamponul
îmbibat cu alcool, compresiv.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute;
- se supraveghează în continuu starea generală.
Incidente şi accidente
- injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor;
- durere;
- flebalgia, produsă prin injectarea rapidă a soluţiilor sau a unor substanţe iritante;

75
- valuri de căldură, senzaţie de uscăciune în faringe;
- hematom prin străpungerea venei;
- ameţeli, lipotimie, colaps.
Intervenţii
- se încearcă pătrunderea în lumenul vasului, continuându-se injecţia sau se încearcă în alt
loc;
- injectare lentă;
- se întrerupe injecţia;
- se anunţă medicul.
De ştiut :
- în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală (respiraţie, culoarea
feţei);
- vena are nevoie de repaus de cel puţin 24h;
- dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie repetate, puncţiile se vor
face mai central faţă de cele anterioare.

PARTEA SPECIALA
PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 1

II.1. CULEGEREA DATELOR:

DATA INTERNǍRII: 20.01.2015

DATA EXTERNǍRII: 27.01.2015

II.1.1. Date privind identitatea pacientului:

Sursa de informare: foaia de observaţie şi anamneza.

Date relativ stabile:

76
 Nume: R.
Prenume: V.
Vârsta: 23 ani
Sex: M
Religie: ortodoxǎ
Condiţii psiho-socio-culturale
Stare civilǎ: necǎsǎtorit
Naţionalitate: românǎ
Ocupaţie: student.

Date variabile:
Domiciliul: urban – DǍBULENI
Condiţii de viaţǎ şi de muncǎ: Pacientul locuieşte într-o casǎ cu 4 camere, împreunǎ
cu pǎrinţii.
Gusturi personale şi obiceiuri: Bolnavul preferǎ mâncarea uscatǎ, sucuri acidulate şi
cafea/ness 1-2/zi, fumeazǎ 4-5 ţigǎri/zi, nu consumǎ alcool decât ocazional şi nu respectǎ cu
regularitate orarul meselor. Bolnavul şi-a administrat 1½/zi aspirinǎ câteva zile pentru dureri
reumatice.
Mod de petrecere a timpului liber: Nu prea dispune de timp liber, dar când se dispune
de timp liber preferǎ emisiunile TV, lectura şi plimbǎrile în aer liber.

II.1.2. Date privind starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date fizice: date antopometrice:

- greutatea: 67 kg.
- înǎlţimea: 1,74 m
Date fixe:
- grupa sanguinǎ: 01
- Rh +

Limite senzoriale: acuitate tactilǎ, vizualǎ şi auditivǎ în limite fiziologice:

alergii: nu prezintǎ
proteze: nu prezintǎ
somn: ore insuficiente de somn, treziri frecvente
77
 mobilitate: în limite fiziologice
alimentaţie: echilibratǎ în conformitate cu nevoile organismului
psihic emoţional şi spiritual: psihic labil, este emotiv, este comunicativ, poate lua
decizii singur.
Antecedente heredo colaterale:
mama: gastritǎ
tata: insuficienţǎ renalǎ
Antecedente personale:
patologice: → boli infecto-contagioase ale copilǎriei: rujeolǎ, rubeolǎ
→ amigdalectomie
→ apendicectomie
II.1.3. Informaţii legate de boalǎ:

Motivele internǎrii:
scaun melenic
vǎrsǎturǎ în „zaţ de cafea”
vertij
durere epigastricǎ cu iradiere în hipocondrul drept

Istoricul bolii: Bolnavul în vârstǎ de 23 ani afirmǎ cǎ aproximativ de 1-2 zile prezintǎ
astenie fizicǎ şi psihicǎ, transpiraţii, o datǎ pe zi scaun melenic şi vǎrsǎturǎ în „zaţ de cafea”.
De menţionat este faptul cǎ bolnavul şi-a administrat aspirinǎ 1½ zi, timp de 3 zile pentru
dureri reumatice.

Diagnostic medical la internare dupǎ examenul clinic: „Hemoragie digestivǎ

superioarǎ, melenǎ, hematemezǎ”.

Examenul pe aparate:
examen clinic general: → tegumente şi mucoase palide, transpiraţie
→ ţesut celular subcutanat reprezentat normal
→ sistem osteo articular integru
→ facies crispat, cianoza buzelor
→ sistem ganglionar limfatic nepalpabil

78
 -aparat respirator: torace normal conformat, vibraţii vocale transmise uniform,
murmur vezicular prezent fiziologic, tipul costal superior, mişcǎri respiratorii simetrice,
amplitudine micǎ, frecvenţa respiraţiilor: 25 r/min, sonoritate pulmonarǎ normalǎ.

-aparat cardio-vascular: zona precordialǎ de aspect normal, matitate cardiacǎ în limite

normale, şoc apexian în spaţiul v intercostal stâng pe linia medioclavicularǎ, zgomote
cardiace ritmice, bine bǎtute, fǎrǎ sufluri patologice supraadǎugate, puls filiform tahicardic cu
frecvenţa 110 b/minut, hipotensiune arterialǎ 100/60 mm Hg.

-aparat digestiv: limbǎ cu aspect normal, dentiţie bunǎ, abdomen suplu, mobil cu
mişcǎrile respiratorii dureros în epigastru, tranzit intestinal modificat, bolnavul a prezentat un
scaun melenic şi hematemezǎ pe data de 20.01.2017 înainte de internare, apetit diminuat,
senzaţie de greaţǎ, splinǎ şi ficat în limite fiziologice.
-aparat urinar: - normal reprezentat
micţiuni fiziologice, spontane, nedureroase cu aspect normal;
rinichi nedureroşi la palpare
puncte ureterale nedureroase.
Bolnavul este agitat şi anxios la internare.

II.2 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

II.2.1. Analiza Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de Nivel de

satisfacerii independenţǎ dependenţǎ dificultate dependenţǎ
nevoilor
fundamentale:
Nevoia
fundamentalǎ
1.Nevoia de a - Respiraţie liberǎ - tegumente anxietate,
respira şi de a pe nas, tip costal palide stres 2
avea o bunǎ inferior - puls filiform durere
circulaţie - mişcǎri tahicardic fricǎ
respiratorii - cianoza procesul
simetrice buzelor inflamator şi
AV=110 b/min hemoragic de
79
 TA=100/60 la nivelul
mm Hg mucoasei
tahipnee duodenale
R=25 r/min
2.Nevoia de a - se alimenteazǎ - anorexie - durere 2
bea şi a se şi se hidrateazǎ - greţuri, - anxietate
alimenta activ vǎrsǎturi în - circulaţie
- limbǎ cu aspect „zaţ de cafea” inadecvatǎ
normal
- deglutiţia este
pǎstratǎ
- dentiţia bunǎ
3.Nevoia de a - micţiuni - prezenţa - alternarea 3
elimina fiziologice scaunelor integritǎţii
spontane, melenice tubului
nedureroase de - greaţǎ, digestiv
aspect normal vǎrsǎturi, - diaforezǎ
hematemezǎ - anxietate
- transpiraţii,
tegumente
umede şi
palide

4.Nevoia de a se - integritate - dificultate de - anxietate

mişca şi a avea o osteo-articularǎ a se mişca, - durere
bunǎ posturǎ - mobilizare ameţeli - obosealǎ 2
activǎ fizicǎ
- pierderea de
sânge
- pierderea
echilibrului
- cefalee, vertij

5.Nevoia de a somn agitat durere

dormi şi a se treziri anxietate
80
odihni frecvente evenimentele
obosealǎ ameninţǎtoare: 2
intervenţia
chirurgicalǎ
dispnee
6.Nevoia de a se - bolnavul îşi - dificultate de - durere 2
îmbrǎca şi poate alege a se îmbrǎca şi - dispnee
dezbrǎca îmbrǎcǎmintea dezbrǎca - anxietate
conform - bolnavul - imobilitate
circumstanţelor şi necesitǎ ajutor
necesitǎţilor
- este preocupat
de ţinuta
vestimentarǎ
7.Nevoia de a diaforezǎ -anxietate 2
menţine piele caldǎ, - durere
temperatura palidǎ
corpului în limite
normale

8.Nevoia de a fi - bolnavul - nu poate sǎ-şi - imobilizarea 2

curat şi a-şi prezintǎ interes acorde la pat
proteja faţǎ de mǎsurile îngrijirile - durerea,
tegumentul igienice şi este igienice dispneea
preocupat de - necesitǎ - slǎbiciunea,
propria înfǎţişare ajutor pentru oboseala
şi de igiena satisfacerea lor fizicǎ, vertijul
corporalǎ. - pierderea
echilibrului
datoritǎ
scǎderii
volemiei
9.Nevoia de a agitaţie - durere 2
81
evita pericolele îngrijorǎri - anxietate
faţǎ de evoluţia - neadaptarea
bolii la rolul de
insomnie, bolnav
tristeţe - stare
diaforezǎ depresivǎ
creşterea
ritmului
respirator
datoritǎ
plânsului,
tahicardiei,
tahipneei,
facies crispat,
anxios
astenie
fizicǎ,
slǎbiciune
- idei pesimiste

10.Nevoia de a Comunicare - Comunicare - anxietate, 2

comunica eficientǎ la nivel ineficace la stres, durere,
senzorial, nivel afectiv. iritabilitate
intelectual şi
afectiv
11.Nevoia de a - pacientul 1
acţiona conform acţioneazǎ
propriilor conform
convingeri şi propriilor
valori credinţe şi valori
- are convingeri
personale faţǎ de
realitate

82
12.Nevoia de a fi - pacientul este - dificultate de - spitalizarea 2
preocupat în preocupat de a se prezenta la datoritǎ bolii
vederea realizǎrii studiu cursuri
13.Nevoia de a - dificultate de - durere 2
se recrea a se concentra - anxietate
în efectarea - starea
unei activitǎţi depresivǎ
recreative - slǎbiciunea,
oboseala fizicǎ
14.Nevoia de a - bolnavul este - cunoştinţe - lipsa 3
învǎţa sǎ-şi interesat sǎ insuficiente documentaţiei
pǎstreze acumuleze noi despre boalǎ
sǎnǎtatea cunoştinţe despre precum şi a
boalǎ, prevenirea mǎsurilor de
ei, respectarea prevenire, a
tratamentului şi complicaţiilor
regimului care pot apǎrea
alimentar datoritǎ
nerespectǎrii
tratamentului
medicamentos
şi a regimului
dietetic
prescris.

II 1.2 Probleme de dependenţǎ:

Probleme actuale:
→ alterarea circulaţiei şi respiraţiei
→ eliminǎri inadecvate din punct de vedere calitativ
→ alterarea stǎrii de confort; alterarea toleranţei la efort; alimentaţie inadecvatǎ prin
deficit
→ insomnie, somn insuficient cantitativ şi calitativ
→ cunoştinţe insuficiente pentru pǎstrarea sǎnǎtǎţii
Probleme potenţiale:

83
 → risc de şoc hemoragic
→ risc de agravare a hemoragiei
→ anemie post hemoragicǎ
→ agravarea stǎrii generale a bolnavei

II 2.3 Stabilirea gradului de dependenţǎ

Gradul III de dependenţǎ temporarǎ – bolnav de dependenţǎ majorǎ cu probleme
legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanenţǎ. Necesitǎ ajutor
din partea unei persoane.

II 2.4 Diagnostic mursing:

1. Alterarea circulaţiei din cauza leziunii de la nivelul mucoasei gastro-duodenale
hemoragice, manifestatǎ prin tahicardie, puls filiform, hipotensiune arterialǎ.
2. Eliminǎri inadecvate cauzate de alterarea mucoasei gastro-duodenale manifestate
prin hematemezǎ, melenǎ.
3. Alterarea stǎrii de comfort determinatǎ de dureri epigastrice, hipotensiune arterialǎ,
manifestatǎ prin anxietate, agitaţie, nelinişte.
4. Imposibilitatea de a se alimenta şi hidrata din cauza leziunii mucoasei gastro-
duodenale, manifestatǎ prin senzaţie de greaţǎ, vǎrsǎturi şi durere.
5. Alterarea toleranţei la efort determinatǎ de durere, manifestatǎ prin obosealǎ,
slǎbiciune.
6. Somn insuficient cantitativ şi calitativ determinat de durere, spitalizare, manifestat
prin treziri repetate, obosealǎ.
7. Insuficienţa cunoştinţelor despre boalǎ prin lipsǎ de informaţie, manifestatǎ prin
cerere de informaţie.

II 3.1 Planificarea îngrijirilor:

●Obiective specifice:
1. Bolnavul sǎ prezinte o bunǎ circulaţie şi respiraţie eficientǎ în decurs de douǎ zile
2. Bolnavul sǎ fie echilibrat volemic şi sǎ prezinte eliminǎri fiziologice în decurs de
trei zile
3. Bolnavul sǎ fie echilibrat din punct de vedere fizic şi psihic
84
 4. Bolnavul sǎ se alimenteze şi hidrateze conform nevoilor organismului şi afecţiunii
pe care o prezintǎ
5. Bolnavul sǎ prezinte un somn liniştit, odihnitor conform nevoilor organismului şi
un tonus psihic echilibrat
6. Bolnavul sa acumuleze un bagaj corespunzǎtor de cunoştinţe în legǎturǎ cu
afecţiunea pe care o prezintǎ (evoluţie, prognostic, tratament, regim alimentar) pânǎ la
externare.

II 3.2 Intervenţii zilnice:

urmǎrirea funcţiilor vitale şi vegetative şi notarea lor în foaia de observaţie (P, TA,
T0, R)
supravegherea alimentaţiei bolnavului conform toleranţei şi nevoilor organismului
urmǎrirea tranzitului intestinal, cantitatea, culoarea scaunului şi a urinei şi notarea lor
în foaia de observaţie
asigurarea ubui climat pentru a prezenta un somn liniştit
mobilizarea activǎ a pacientului cu supravegherea tegumentelor, pulsului şi tensiunii
arteriale
învǎţarea pacientului cum sǎ se alimenteze şi regimul de viaţǎ dupǎ externare
aplicarea mǎsurilor de hemostazǎ: punga cu gheaţǎ în regiunea epigastricǎ.

3.4. Aplicarea planului de îngrijiri

Perioada Probleme Obiective Intervenţii Autonome Evaluare

de timp Şi Delegate
20.I.2017 - alternarea - bolnavul 20.I.2017 20-I-2017ora
→ circulaţiei şi sǎ prezinte - s-a pregǎtit salonul pentru 10:00
27.I.2017 a respiraţiei o circulaţie internarea bolnavului: salon TA=100/60 mm
TA=100/60 şi aerisit, liniştit, cu o Hg
mm Hg respiraţie temperaturǎ corespunzǎtoare AV=110 b/min
Puls filiform normalǎ şi (18-20°C), aerul umidificat filiform
Tahicardie eficientǎ în - patul a fost protejat cu - Starea generalǎ
decurs de muşama şi alezǎ a bolnavului este
2 zile - bolnavul a fost transportat la alteratǎ

85
salon cu ajutorul cǎruciorului - este palid,
rulant şi a fost aşezat în poziţie neliniştit
trendelenburg pentru a - tegumente
menţine o circulaţie cerebralǎ palide
adecvatǎ şi i s-a interzis orice R=20 r/min
efort fizic pentru a nu se 20-I-2015 ora
accentua hemoragia şi a 16:30
agrava tabloul clinic. TA=100/60 mm
- am pregǎtit pacientul şi Hg
materialele necesare pentru AV=88 b/min
recoltarea scaunului melenic, a R=19 r/min
hematemezei şi a sângelui - tegumente
pentru examene de laborator palide datoritǎ
cât şi pentru administrarea stǎrii generale
tratamentului injectabil alterate:
- i-am aplicat în regiunea - vǎrsǎturi
epigastricǎ pungǎ cu gheaţǎ în - melenǎ
scop hemostatic - la examenele de
- am notat în foaia de laborator s-au
observaţie aspectul obţinut
hematemezei urmǎtoarele
- am servit bolnavul în vederea valori patologice
eliminǎrilor cu plosca la:
21.I.2017 Hb=8,5 g%
- s-a pregǎtit bolnavul în Ht=25%
vederea examenului radiologic VSH=20 mm/h
gastroduodenal Uree
- clismǎ eracuatorie sanguinǎ=33,1
- am recoltat sânge prin mg%
puncţie venoasǎ pentru 21-I-2014 ora
determinarea Ht, VSH, 8:00
glicemie, uree sanguinǎ, Rh şi TA=100/60 mm
s-a recoltat prin puncţie Hg
AV=84 b/min
86
 capilarǎ sânge pentru ritmic
determinarea Hb. R=19 r/min
- se administreazǎ ceai rece 21-I-2014 ora
80ml/24h 18:00
- urmǎrirea şi notarea în foaia TA=120/70 mm
de observaţie a scaunului, Hg
diurezei, vǎrsǎturilor şi AV=80 b/min
cantitatea lor R=18 r/min
- recoltarea vǎrsǎturilor şi - bolnavul a
prezentarea la medic revenit la o
- la indicaţia medicului i se circulaţie şi
administreazǎ medicaţie respiraţie
hemostaticǎ: vitamina K, eficientǎ
Adrenostaziu 2/2x3 - nu a prezentat
- am efectuat instalarea vǎrsǎturi melene
perfuziei de –Glucozǎ 5% 23.I.2017
-Ser fiziologic 500 ml, 3 fl - s-au obţinut
pentru a asigura echilibrul urmǎtoarele
hemodinamic şi valori la analize:
hidroelectrolitic Hb=9 g%
- mǎsurarea zilnicǎ a ingestiei Ht=30 %
şi eliminǎrilor VSH=14 mm/h
21 – 22 – 23.I.2015 27.01.2015
- i s-a administrat aceeaşi - Hb=10,30 g%
medicaţie hemostaticǎ - VSH=9 mm/h
- s-a recoltat din nou sânge
prin puncţie venoasǎ, pentru
determinarea Hb, VSH, uree
sanguinǎ.
21.I.2017 - eliminǎri - bolnavul 21.I.2017 21.I.2017
→ inadecvate: sǎ fie - se administreazǎ ceai rece 80 - bolnavul nu mai
23.I.2017 > echilibrat ml/24 h prezintǎ
hematemezǎ volemic şi - urmǎrirea şi notarea în foai hematemezǎ
> melenǎ sǎ prezinte a de observaţie a scaunului, 22.I.2017
87
 eliminǎri diurezei, vǎrsǎturilor şi - bolnavul nu a
fiziologice cantitatea lor mai avut scaun
în decurs - recoltarea vǎrsǎturilor şi melenic
de 3 zile prezentarea la medic 23.I.2017
- la indicaţia medicului i se - bolnavul
administreazǎ medicaţie prezintǎ scaun cu
hemostaticǎ: vitamina K, aspect normal.
Adrenostaziu 2 f * 3 Diureza 1000
- am efectuat instalarea ml/24 h aspect
perfuziei de Glucozǎ 5 %. limpede,
- ser fiziologic 500 ml 3 fl densitatea 1012,
pentru a asigura echilibrul pH=4,9 reacţie
hemodinamic şi acidǎ, albuminǎ şi
hidroelectrolitic glucoizi absenţi;
- mǎsurarea zilnicǎ a ingestiei - în urma
şi eliminǎrilor efectuǎrii
bilanţului
hidroelectrolitic
se constatǎ o
îmbunǎtǎţire a
stǎrii de hidratare
a organismului.
20.I.2017 - alterarea - bolnavul 20.I.2017 20.I.2017
→ toleranţei la sǎ fie - asigur un climat de linişte în - bolnavul a
27.I.2017 efort şi a echilibrat salon, cu o temperaturǎ înţeles şi acceptat
stǎrii de din punct adecvatǎ stǎrii bolnavului 18- necesitatea
confort de vedere 20°C. repausului la pat
- obosealǎ fizic şi - asigur repausul la pat într-o - datoritǎ stǎrii
slǎbiciune psihic în poziţie cât mai confortabilǎ. generale alterate,
anxietate decurs de - invit pacientul sǎ pǎstreze a stǎrii pesimiste,
nelinişte 2 zile atât reapusul fizic cât şi bolnavul este
agitaţie repausul psihic. foarte agitat
agitaţie - îi explic factorii declanşatori - este neliniştit
ai hemoragiei datoritǎ
88
 - este ajutat la efectuarea necunoaşterii
toaletei prognosticului
- am explicat pacientului bolii
necesitatea prevenirii - prezintǎ somn
complicaţiilor prin limitarea agitat
efortului fizic (pasiv la pat) 21.I.2017
- mobilizare de scurtǎ duratǎ - bolnavul este
sub supraveghere echilibrat din
- bolnavul îşi poate efectua punct de vedere
singur îngrijirile necesitând un fizic
minim de ajutor. - suportǎ bine
- psihoterapie, discuţii cu mobilizarea
bolnavul pentru a-i reda - datoritǎ stǎrii
încrederea în echipa medicalǎ generale
- vizite scurte îmbunǎtǎţite,
- antrenarea bolnavului în bolnavul se poate
discuţii cu ceilalţi bolnavi din odihni conform
salon, lecturi scurte înainte de nevoilor
culcare organismului
- la indicaţia medicului i-am - prezintǎ un
administrat medicaţie tonus psihic
hipnoticǎ: Diazepam 1 f IM. echilibrat
20.I.2017 imposibili - bolnavul 20.I.2017 20.I.2017
→ tatea de a se sǎ se - am pregǎtit materialul - datoritǎ
24.I.2017 alimenta şi alimenteze perfuzabil şi condiţiile pentru hematemezei pe
hidrata. şi alimentare şi hidratare (salon care a prezentat-o
Senzaţie de hidrateze aerisit şi curat), am verificat înainte de
greaţǎ, conform înaintea servirii starea de internare,
vǎrsǎturi nevoilor curǎţenie a salonului bolnavul este
(hematemezǎ organismul - am suprimat alimentarea per alimentat şi
), durere ui şi os, bolnavul primeşte numai hidratat numai
afecţiunii lichide reci administrate cu intravenos şi se
pe care o linguriţa în prize dese: lapte suprimǎ
prezintǎ în rece, ceai 20-50 ml, bucǎţele alimentaţia per
89
 decurs de de gheaţǎ cu scop hemostatic. os, bolnavul fiind
4 zile 21.I.2017 alimentat
- lichide reci 2-4 linguriţe/1 h parenteral prin
- se trece la alimentaţia per os perfuzie cu ser
în cantitǎţi mici fiziologic şi
22.I.2014 glucozǎ 500 ml
- alimentarea şi hidratarea se primind doar
fac parenteral, cu perfuzii bucǎţele de gheţǎ
izotonice, cu ser fiziologic 500 şi ceai
ml şi glucozǎ 5% 500 ml administrate în
(zilnic). prize dese.
23-24.I.2017 - bolnavul
- am efectuat toaleta mâinilor tolereazǎ bine
- bolnavul a fost aşezat într-o ceaiul
poziţie comodǎ în pat 21-22-23.I.2017
- am protejat lenjeria de corp - alimentaţia a
cu prosop fost îmbunǎtǎţitǎ
- am aşezat estetic masa pentru cu brânzǎ de vaci,
stimularea apetitului. Sunt supe strecurate;
permise 6 mese compuse din - se alimenteazǎ
150-200 ml lapte rece, iaurt, activ, senzaţia de
regim hidrozaharat: ceai rece greaţǎ a dispǎrut,
neîndulcit, zeamǎ de compot, nu mai prezintǎ
supe strecurate, brânzǎ de hematemezǎ.
vaci, unt. - apetitul este
- la indicaţia medicului i-am normal.
administrat medicaţie
antiemeticǎ IV Metocopramid
1 f.
20.I.2017 Somn - bolnavul - îi creez pacientului condiţii 20.I.2017
→ insuficient sǎ prezinte de confort şi linişte, de - datoritǎ stǎrii
27.I.2017 cantitativ şi un somn microclimat, cu un salon generale alterate,
calitativ liniştit, aerisit la o temperaturǎ de 18- a stǎrii pesimiste,
- treziri odihnitor 20°C, aer umidificat 5% bolnavul este
90
 repetate conform - asigurarea bolnavului cu un agitat şi nu se
- obosealǎ nevoilor pat confortabil şi a unei poziţii poate odihni
organismul comode în pat conform nevoilor
ui şi un - seara înainte de culcare îi organismului
tonus ofer bolnavului o canǎ cu ceai - treziri frecvente
psihic - la indicaţia medicului i se 21-27.I.2017
echilibrat administreazǎ o tabletǎ de - datoritǎ faptului
în 48 ore Diazepam IM cǎ starea generalǎ
(6-7 a bolnavului s-a
ore/noapte îmbunǎtǎţit acesta
) se poate odihni
prezentând un
somn odihnitor şi
liniştit.
20.I.2017 - insuficienţa - bolnavul explorez nivelul de cunoştinţe - bolnavul este
→ cunoştinţelor sǎ posede ale pacientului privind boala, receptiv la
27.I.2017 despre boalǎ un bagaj manifestǎri, mǎsuri preventive indicaţiile
corespunzǎ şi curative. prescrise,
tor de Discut cu pacientul referitor la cunoaşte regimul
cunoştinţe tratament, la regimul alimentar alimentar, cum
în legǎturǎ şi de viaţǎ dupǎ externare trebuie urmat, cât
cu Bolnavul a fost pus în contact şi complicaţiile
afecţiunea cu alţi bolnavi care au care pot apǎrea
pe care o prezentat aceeaşi afecţiune cu datoritǎ
are, o evoluţie clinicǎ bunǎ sub nerespectǎrii lor.
tratament, tratament medical şi igieno- - este hotǎrât sǎ
regim dietetic. respecte toate
alimentar, Verific dacǎ bolnavul şi le-a indicaţiile date
de muncǎ însuşit
şi de viaţǎ
dupǎ
externare

91
 3.5. Examene paraclinice ale pacientului

Data Examenul cerut Tehnica Valoarea Valoarea

normalǎ obţinutǎ
20.I.2017 Hemoleucograma Puncţie Hb: 12-16 g% la Hb: 8,5 g%
HLG capilarǎ femei L = 6000 mm
Hb: 14-18 g% la cub
bǎrbaţi
L: 2500-
8500/mm cub
23.I.2017 Hb Hb: 9 g%
27.I.2017 Hb Hb: 10,30 %
20.I.2017 Hematocrit Puncţie 40 % femei 25 %
Ht venoasǎ 45 % bǎrbǎţi
23.I.2017 Ht 30%
20.I.2017 VSH Puncţie 3-5 mm la orǎ 20 mm/h
venoasǎ 5-10 mm la 2 ore
1,6 ml sânge/ 20-25 mm la 24
10,4 ml citrat ore
de Na 1-10 mm/ 1 h
bǎrbat
2-13 m1 h femei

23.I.2017 14 mm/h
27.I.2017 9 mm/h
20.I.2017 Glicemie Puncţie 0,65-115 g% 1,12 g%
venoasǎ 2 ml
sânge
92
20.I.2017 Uree sanguinǎ Puncţie 200-400 mg% 500 mg%
venoasǎ 3-5 ml
sânge
23.I.2017 450 mg%
27.I.2017 420 mg%
20.I.2017 Examen de urinǎ Se recolteazǎ Diureza 1500 Diureza 1000
Examen 100 ml urinǎ ml/24 h. Aspect ml/24 h
macroscopic din prima urinǎ limpede, culcare Aspect
de dimineaţǎ, galben pai, miros limpede,
dupǎ efectuarea urinos, densitate culcare galben
toaletei locale. 1010-1025 ph pai, miros
4,5-7 urinos
albumina şi amoniacal
glucoza absente densitate 1012
Rare celule Ph: 4,9,
epiteliale albumina şi
Examen biochimic descuamate glucoza
Rare hematii şi absente
Examen leucocite Rare celule
microscopic al Absenţa epiteliale
sedimentului urinar cilindrilor descuamate,
rare hematii şi
leucocite.
23.I.2017 Examenul clinic al Dupǎ 3 zile de negativ pozitiv
materiilor fecale regim
reacţia ADDLER alimentar
compus din
lapte şi
fǎinoase se
recolteazǎ 50 g
fecale

93
 3.6. Tabel cu administrarea medicamentelor

Nr. Denumirea Forma de Acţiune Doza Reacţii adverse

Zilnicǎ Unicǎ
crt. medicamentului administrare
1. Glucozǎ IV Amelioreazǎ 500 ml 250 Deshidratǎri mari
5-10% troficitatea ml (soluţiile
ficatului hipertone)
protejându-l insuficienţǎ renalǎ
de diferite gravǎ. Injectarea
noxe; rapidǎ şi în doze
Îmbunǎtǎţeşte mari prezintǎ la
funcţia cardiaci, pericolul
miocardului apariţiei edemului
bolnav, pulmonar.
echilibreazǎ
tensiunea
arterialǎ şi
restabileşte
reactivitatea
vaseularǎ
deprimatǎ
prin narcozǎ,
hipotermie,
anoxie etc. În
soluţia 5%
izotonǎ,
glucoza
reface
temporar
volemia în
condiţii de
94
 deshidratare,
are un efect
anticetogen
în acidoza
organicǎ şi
poate servi la
completarea
rezervelor de
glicogen
hepatic.
2. Soluţie izotonǎ IV Aport de apǎ 500 ml 250 Administrarea
perfuzabilǎ de şi de clorurǎ ml peste nevoile
ser fiziologic de sodiu sau organismului duce
0,9% 500 la hiperhidratare
ml sau creşterea
volemiei
manifestatǎ prin
hipertensiune
arterialǎ, dispnee,
turgestenţa
jugularelor,
tahicardie.
3. Vitamina K1 IV sau IM Antihemoragi 2 f/zi 1 f/zi Injectarea IV
cǎ rapidǎ poate
provoca congestia
feţei, sudoraţie,
senzaţie de
constricţie toracicǎ
cu dispnee
cianozǎ.
4. Adrenostazin IV sau IM Hemostatic 2 f/zi 1f Injecţia este
dureroasǎ. Este
incompatibil cu
vitamina C
5. Epicogel oralǎ 2 f/zi 1f
95
6. Etamsilat IM 2 f/zi 1f
7. Diazepam IV sau IM Hipnotic 1 f/zi 1f Somnolenţǎ,
Miorelaxant obosealǎ, ameţeli,
slǎbiciune
muscularǎ,
uscǎciunea gurii,
constipaţie,
tulburǎri de
vedere,
hipotensiune,
rareori ataxie,
agitaţie
psihomotorie.
Injectarea IV poate
fi cauza de
deprimare
respiratorie.
Injecţia IM este
dureroasǎ,
provoacǎ
dependenţǎ.
8. Papaverinǎ IV sau IM Vasodilatator 1f 1f Hipertensiune
şi antiseptic introcranianǎ şi
prin acţiune bloc
directǎ asupra atrioventricular;
musculaturii Prudenţa în
netede. glaucom şi la
bolnavii cu
hipertrofie de
prostatǎ.
Alcoloidul
precipitǎ din
soluţie când PH
este mai mare de

96
 6.
9. Metocopramid IV sau IM Antiromitiv 2 f/zi 1 Uneori constipaţie
prin acţiune sau diaree,
centralǎ, nelinişte, obosealǎ,
creşte tonusul scǎderea
sfincterului libidoului,
inferior al ginecomastie,
esofagului, lactaţie (prin
favorizeazǎ hiperprolactinemie
golirea );
stomacului Dozele mari pot
prin provoca
stimularea somnolenţǎ şi
peristaltismul tulburǎri
ui gastric şi extrapiramidale
relaxarea discrete (mai ales
sfincterului spasme musculare
pilonic. I se la copii); rareori la
atribuie un nou nǎscut
efect de methemoglobinem
normalizare a ie
funcţiilor
notorii şi
secretorii ale
tubului
digestiv, prin
mecanism
central.
10 Algocalmin IV sau IM Antialgic 2 f/zi 1f Reacţii
anafilactice şi
anafilactoide.
Crize de astm.
Urticarie, erupţii
maculopopuloase

97
 şi cazuri izolate de
sindrom Lyell sau
sindrom Stevens-
Jonhson.
Modificǎri
hematologice şi
renale.

II 5. EXTERNAREA PACIENTULUI

DATA EXTERNǍRII: 27.I.2017

STAREA LA EXTERNARE: amelioratǎ, nu mai prezintǎ hematemezǎ, nici melenǎ,
bolnavul fiind echilibrat din punct de vedere hemodinamic.

BILANŢUL AUTONOMIEI

Bolnavul respirǎ normal, respiraţia este liberǎ pe nas, liniştitǎ, fǎrǎ efort, mişcǎrile
cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, libere, frecvenţa respiratorie normalǎ 16r/min,
anaplitudinea normalǎ succesiunea inspiraţiilor şi a expiraţiilor se face la intervale egale de
timp, tip costal inferior, torace normal comformat.
Pulsaţiile sunt uniforme, ritmice, cu frecvenţa 72 bǎtǎi/min., amplitudine normalǎ,
zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, regulate TA=120/60 mm HG
Tegumente şi mucoase normal colorate.
Facies destins, normal colorat.
Bolnavul se alimenteazǎ şi se hidrateazǎ singur conform nevoilor organismului şi
regimului impus de boalǎ.
Se mobilizeazǎ activ.

RECOMANDǍRI LA EXTERNARE

98
 Pentru ca bolnavul sǎ se reintegreze socio-profesional, trebuie pregǎtit cu ideea cǎ
revenirea la activitatea anterioarǎ bolii nu este periculoasǎ şi cǎ dupǎ unele dificultǎţi iniţiale
de readaptare randamentul sǎu va fi corespunzǎtor.
Bolnavul trebuie sǎ aibǎ în vedere urmǎtoarele obiective:
sǎ trateze corect toate afecţiunile care pot determina HDS;
sǎ se prezinte la control periodic la policlinica teritorialǎ;
sǎ respecte regimul igieno-dietetic (mese la ore fixe, regulate 5/6 pe zi în cantitǎţi
mici);
sǎ evite mesele abundente, alimente interzise şi condimentate;
sǎ evite medicamentele nocive pentru mucoasa gastricǎ (corticoizi, acidul
acetilsalicilic);
sǎ respecte repaosul postprondial 30-60 min;
mesele sǎ fie luate în linişte, fǎrǎ grabǎ şi mestecate bine;
sǎ evite consumul de excitante (alcool, cafea);
îngrijirea impecabilǎ a danturii;
evitarea stresului, a tensiunii nervoase, a oboselii şi a plânsului la masǎ;
sǎ respecte regimul de muncǎ şi de viaţǎ dupǎ externare;
evitarea eforturilor fizice şi intelectuale intense;
sǎ respecte orele de somn, care trebuie sǎ fie liniştit, odihnitor, eficient, conform
nevoilor organismului neindus medicamentos;
sǎ evite suprasolicitarea, stǎrile emoţionale;
sǎ foloseascǎ timpul liber cât mai avantajos: plimbǎri scurte în aer liber, vizionarea de
spectacole cât mai distractive, lecturi uşoare, plǎcute, meloterapie etc.;
Bolnavul a înţeles recomandǎrile prescrise şi este decis sǎ le respecte.

PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 2

99
 CULEGEREA DATELOR:

Date privind identitatea pacientului:

Date relativ stabile:
Nume: D.V
Vârsta: 60 ani
Sex: F
Religie: ortodoxǎ
Stare civilǎ: cǎsǎtoritǎ
Ocupaţie: pensionarǎ
Domiciliul: DABULENI
Date variabile:
Condiţii de viaţǎ şi de muncǎ:
Pacienta locuieşte în mediul urban, la casǎ cu patru camere, singurǎ.
Gusturi personale şi obiceiuri:
Bolnava preferǎ fructele proaspete, produsele de patiserie şi cofetǎrie, citricele,
lactatele, brânzeturile. Bolnava fumeazǎ, consumǎ alcool în cantitǎţi mici, dar consumǎ cafea
zilnic dimineaţa şi la prânz. Preferǎ sǎ consume alimentele proaspete la temperaturǎ
corespunzǎtoare.
Mod de petrecere a timpului liber:
Vizioneazǎ emisiuni la TV, preferǎ lecturile în aer liber

Date privind starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date fizice: date antopometice:

greutatea: 61 kg
Înǎlţimea: 1.66 m
Fixe:
- grupa sanguinǎ: 01
Rh (+)
Limite senzoriale: acuitate tactilǎ, vizualǎ şi auditivǎ in limite fizilogice:
- alergii: nu prezintǎ
proteze: nu prezintǎ
- somn: ore insuficiente de somn, treziri frecvente
100
 - mobilitate: în limite fiziologice
- eliminǎri: fiziologice, diaforezǎ în limite normale, scaun melenic, vǎrsǎturi în „zaţ
de cafea”.
- alimentaţie: echilibratǎ în conformitate cu nevoile organismului
- psihic emoţional şi spiritual: psihic labil, este emotivǎ, este comunicativǎ, poate lua
decizii singurǎ
c) Antecedente herdo-colaterale:
- mama: ulcer gastric
-tata: ulcer duodenal
d) Antecedente personale:
1. patologice:
- boli cronice: colecistitǎ cronicǎ
- intervenţii chirurgicale:
→ histerectomie subtotalǎ efectuatǎ pentru extirpare utr fibromatos în 1994
→ sarcinǎ extrauterinǎ operatǎ în 1972
→ în 1996 a fost operatǎ pentru chist ovarian stâng
- neagǎ luesul şi TBC
- ulcer gastro-duodenal 1996
- boli infecto-contagioase ale copilǎriei: rujeola.
2. fiziologice:
- menarha la 14 ani, ciclul menstrual regulat, disnenoree uşoarǎ, flux moderat
- douǎ naşteri ; un avort
- climax la vârsta de 49 ani, aceastǎ stare fiziologicǎ a fost însoţitǎ de tulburǎri
neurovegetative (bufeuri): hiperemie cutanatǎ, transpiraţii reci, insomnie, anxietate şi agitaţie
care au durat trei ani.

Informaţii legate de boalǎ:

Motivele internǎrii:
- scaune melenice
- vertij, lipotimie
- astenie fizicǎ, cefalee
- hemetemezǎ
- epigastralgii
b) Istoricul bolii:
101
 Bolnava este cunoscut} cu ulcer duodenal cronic depistat radiologic din 1996.
În urmǎ cu trei luni bolnava a mai fosy spitalizatǎ în serviciul de chirurgie pentru
melenǎ.
Datoritǎ ignorǎrii bolii, a tratamentului medicamentos prescris şi a regimului
alimentar, bolnava se interneazǎ de urgenţǎ pe data de 21.02.2017 în serviciul chirurgical din
cauza scaunelor melenice însoţite de vertij, hematemezǎ cu epigastralgie, lipotimie, astenie
fizicǎ şi cefalee.
Datoritǎ stresului provocat de activitǎţile zilnice şi a profilului psihologic „vulcanic”
pacienta suferǎ de ulcer gastro duodenal din anul 1996 când a fost diagnosticatǎ radiologic.
Pacienta a mai fost internatǎ în serviciul de interne cu acelaşi diagnostic în 2001.
În urmǎ cu trei luni, bolnava a fost internatǎ în serviciul de chirurgie pentru melenǎ.
Pacienta nu a urmat tratamentul prescris omez 20 mg şi Debridat cp 100 mg.
Pacienta obişnuia sǎ ia medicamente iritante pentru mucoasa gastricǎ (acid
acetisalicilic).
Datoritǎ stresului, bolnava consumǎ foarte repede alimentele, fǎrǎ ca procesul de
masticaţie sǎ se desfǎşoare în mod fiziologic.
Examenul pe aparate:
- examen clinic general:- tegumente şi mucoase palide
- ţesut adipos normal reprezentat
- facies crispat, cianoza buzelor
- sistem osteo-articular integru
- sistem ganglionar limfatic nepalpabil
- aparat respirator: - torace normal comformat, vibraţii vocale transmise uniform,
murmur vezicular prezent fiziologic, tipul costal superior, mişcǎri respiratorii simetrice,
amplitudine micǎ, frecvenţa respiraţiilor: 25/min, sonoritate pulmonarǎ normalǎ
- aparat cardio-vascular: - zona precordialǎ de aspect normal, natitate cardiacǎ în
limite normale, şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclavicularǎ, zgomote
cardiace ritmice, bine bǎtute, fǎrǎ sufluri patologice supraadǎugate, puls filiform tahicerdic cu
fregvenţa de 130/minut, hipotensiune arterialǎ Ia=85/50 mm Hg
- aparat digestiv: - limbǎ cu aspect normal, dentiţie bunǎ, abdomen suplu mobil cu
mişcǎrile respiratorii, dureros în epigastru, tranzit intestinal modificat. Bolnava a prezentat un
scaun melenic şi hematemezǎ pe data de 21.02.2014 înainte de internare. Apetit diminuat,
senzaţie de greaţǎ, splinǎ şi ficat în limite fiziologice, ficat cu marginea inferioarǎ la doi cm
sub rebordul costal.
102
 - aparat unitar: - normal reprezentat
- micţiuni fiziologice, spontane, nedureroase, de aspect normal
- rinichi nedureroşi la palpare
- puncte ureterale nedureroase
- Sistem endocrin: normal clinic
- Sistem nervos: Bolnava este conştientǎ, este orientatǎ temporo-spaţial
- Reflexe ostea-tendinoase şi cutanate-prezente
- Bolnava este agitatǎ şi anxioasǎ la intrare

Diagnostic medical = pe baza datelor chimice şi parochimice:

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
„ Ulcer duodenal cronic hemoragic”

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

„Hemoragie digestivǎ superioarǎ”

Nevoia Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de Nivel de

fundamentalǎ independenţǎ dependenţǎ dificultate dependenţǎ
1.Nevoia de a - Respiraţie liberǎ - tahipnee cu anxietate, 2
respira şi de a pe nas, - - amplitudine stres
avea o bunǎ simetrie toracicǎ micǎ durere
circulaţie - puls filiform fricǎ
tahicardic procesul
- cianoza inflamator şi
buzelor hemoragic de la
- tegumente nivelul mucoasei
palide duodenale
AV=130 b/min
TA=85/50 mm
Hg
R=25 r/min
2.Nevoia de a - limbǎ cu aspect - dificultate de - anxietate 2
bea şi a se normal a se alimenta şi - procesul

103
alimenta - se alimenteazǎ hidrata inflamator şi
şi se hidrateazǎ - greţuri, hemoragic de la
activ vǎrsǎturi în nivelul mucoasei
- deglutiţia este „zaţ de cafea” duodenale
pǎstratǎ - anorexie - durere
- dentiţia bunǎ
3.Nevoia de a - micţiuni - prezenţa - diaforezǎ 3
elimina fiziologice scaunelor - alternarea
spontane, melenice şi integritǎţii tubului
nedureroase de hematemeza digestiv
aspect normal - deshidratarea - anxietate
(sete, - hipertermia
tahicardie, - subfebrilitate: T-
tahipnee) 37,6°C
- tegumente
umede şi
palide,
transpiraţii
4.Nevoia de a se - tahicardie - anxietate 3
mişca şi a avea o - tegumente - durere
bunǎ posturǎ palide şi reci - pierderea de
- dificultate de sânge
a se mobiliza şi - pierderea
de a pǎstra o echilibrului
bunǎ posturǎ. - cefalee, vertij
Necesitǎ ajutor
pentru
mobilizare şi
pentru
menţinerea
unei bune
posturi.
- dificultate de
a rǎmâne în

104
 poziţie
funcţionalǎ
5.Nevoia de a somn agitat anxietate 2
dormi şi a se treziri durere, obosealǎ,
odihni frecvente cefalee,
este obositǎ dispnee,
evenimentele
ameninţǎtoare:
intervenţia
chirurgicalǎ
6.Nevoia de a se - bolnavul îşi - dificultate de - durere 2
îmbrǎca şi alege a se îmbrǎca şi - dispnee
dezbrǎca îmbrǎcǎmintea dezbrǎca - anxietate
conform - bolnava - imobilitate
circumstanţelor şi necesitǎ ajutor - anxietate
necesitǎţilor - cefalee
- este preocupatǎ
de ţinuta
vestimentarǎ
7.Nevoia de a diaforezǎ - anxietate 2
menţine subfebrilitate: - procesul
temperatura T=37,6°C inflamator şi
corpului în limite hemoragic de la
normale nivelul mucoasei
duodenale

8.Nevoia de a fi - bolnava este - nu poate sǎ-şi - imobilizarea 2

curat şi a-şi preocupatǎ de acorde îndelungatǎ la pat
proteja modul cum aratǎ îngrijirile - durerea,
tegumentele şi şi de igiena igienice dispneea
mucoasele corporalǎ. - necesitǎ - slǎbiciunea,
ajutor pentru oboseala fizicǎ,
satisfacerea lor vertijul
- pierderea
105
 echilibrului
datoritǎ scǎderii
volemiei
9.Nevoia de a agitaţie - durere 2
evita pericolele îngrijorǎri - anxietate
faţǎ de evoluţia - neadaptarea la
bolii rolul de bolnav
insomnie, - stare depresivǎ
tristeţe
diaforezǎ
creşterea
ritmului
respirator
datoritǎ
plânsului,
tahicardiei,
tahipneei,
facies crispat,
anxios
astenie
fizicǎ,
slǎbiciune
- idei pesimiste
10.Nevoia de a Comunicare - Comunicare - anxietate, stres, 2
comunica eficientǎ la nivel ineficace la durere,
senzorial, nivel afectiv. iritabilitate
intelectual şi
afectiv
11.Nevoia de a - pacientul 1
acţiona conform acţioneazǎ
propriilor conform
convingeri şi propriilor
valori credinţe şi valori
- nu doreşte

106
 neapǎrat sǎ
participe la
activitǎţile
religioase
12.Nevoia de a fi - pacienta este - dificultate de -evenimentele 2
preocupat în realizatǎ din a-şi îndeplini ameninţǎtoare:
vederea realizǎrii punct de vedere activitǎţile spitalizarea
profesional favorite datoritǎ bolii,
intervenţia
chirurgicalǎ.
13.Nevoia de a - dificultate de - durerea 2
se recrea a se concentra - anxietatea
în efectarea - starea depresivǎ
unei activitǎţi - situaţii
recreative periclitante:
spitalizarea,
intervenţia
chirurgicalǎ
-slǎbiciunea,
oboseala fizicǎ
- imobilitatea
14.Nevoia de a - bolnava este - cunoştinţe - lipsa de 3
învǎţa sǎ-şi interesatǎîn insuficiente informaţii
pǎstreze acumularea de despre boalǎ
sǎnǎtatea noi cunoştinţe precum şi a
despre boalǎ, mǎsurilor de
prevenirea ei, prevenire, a
respectarea complicaţiilor
tratamentului şi care pot apǎrea
regimului datoritǎ
alimentar nerespectǎrii
tratamentului
medicamentos
şi a regimului

107
 dietetic
prescris.

Probleme de dependenţǎ:
Probleme actuale:
→ alterarea circulaţiei :i respiraţiei
→ eliminǎri inadecvate din punct de vedere calitativ
→ Posturţ neadecvatǎ. Imobilitate
→ Dificultate de a se alimenta şi hidrata
→ Insomnie, somn agitat, insuficient din punct de vedere cantitativ şi calitativ
→ Deshidratarea
→ Hipertermia
→ Cunoştinţe insuficiente pentru pǎstrarea sǎnǎtǎţii
Probleme potenţiale:
→ agravarea hemoragiei
→ perforarea ulcerului duodenal hemoragic
→ risc de şoc hemoragic hiperolemic
→ anemie posthemoragicǎ
→ colapsul vascular
→ agravarea stǎrii generale a bolnavei

Stabilirea gradului de dependenţǎ = Total puncte: 30 puncte

Gradul III de dependenţǎ temporarǎ – bolnavǎ de dependenţǎ majorǎ, cu probleme
legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanenţǎ. Necesitǎ ajutor
din partea unei persoane.

Diagnostic mursing:
Alterarea circulaţiei din cauza leziunii de la nivelul mucoasei gastro-duodenale
hemoragice, manifestatǎ prin tahicardie, puls filiform, hipotensiune arterialǎ.
Eliminǎri inadecvate cauzate de alterarea mucoasei gastro-duodenale manifestate prin
hematemezǎ, melenǎ.
Posturǎ neadecvatǎ cauzatǎ de durere epigastricǎ, hipotensiune arterialǎ, manifestatǎ
prin obosealǎ, slǎbiciune.

108
 Imposibilitatea de a se alimenta şi hidrata din cauza leziunii mucoasei gastro-
duodenale, manifestatǎ prin senzaţie de greaţǎ, vǎrsǎturi şi durere.
Somn insuficient cantitativ şi calitativ determinat de durere, spitalizarea, manifestat
prin treziri repetate, obosealǎ, cefalee.
Deshidratare din cauza eliminǎrilor inadecvate ca: hematemezǎ, melenǎ, disforezǎ
manifestatǎ prin sete abundentǎ, tegumente uscate şi palide, buze cianotice, transpiraţii reci.
Hipertermie din cauza procesului inflamator şi hemoragic de la nivelul mucoasei
duodenale, manifestatǎ prin tegumente calde şi intens palide, T0=37.60C
Insuficienţa cunoştinţelor despre boalǎ prin lipsǎ de informaţie, manifestatǎ prin
cerere de informaţie.

Planificarea îngrijirilor

Obiective specifice:

Bolnava sǎ prezinte o bunǎ circulaţe şi respiraţe eficientǎ în decurs de 2 zile.

Bolnava sǎ fie echilibratǎ volemic şi sǎ prezinte eliminǎri fiziologice în decurs de 3
zile.
Bolnava sǎ aibǎ capacitatea de a se mobiliza şi de a-şi pǎstra postura în limitele
impuse de boalǎ şi de starea generalǎ.
Bolnava sǎ se alimenteze şi hidrateze conform nevoilor organismului şi afecţiunii pe
care o prezintǎ.
Bolnava sǎ prezinte un somn liniştit, odihnitor, conform nevoilor organismului şi un
tonus psihic echilibrat.
Bolnava sǎ fie echilibratǎ hidroelectrolitic şi volemic în decurs de 3 zile.
Bolnava sǎ-şi meţinǎ temperatura corpului în limite fiziologice în decurs de 2 zile.
Bolnava sǎ acumuleze un bagaj corespunzǎtor de cunoştinţe în legǎturǎ cu afecţiunea
pe care o prezintǎ, evoluţie, prognostic, tratament, regim alimentar.

Intervenţii zilnice:

am observat starea generalǎ a bolnavei (conştienţa, psihicul, faciesul, coloraţia

fonerelor, a buzelor, tegumentelor şi mucoaselor, eliminǎrile).

109
 am mǎsurat funcţiile vitale şi vegetative şi le-am notat în foaia de observaţie (de
temperaturǎ): (P, R, TA, T°, D).
am ajutat bolnava în efectuarea îngrijirilor igienice.
supravegherea alimentaţiei bolnavie conform toleranţei şi nevoilor organismului.
urmǎrirea tranzitului intestinal, cantitatea, culoarea scaunului şi a urinei şi notarea lor
în foaia de observaţie.
asigurarea unui climat optim în salon pentru a prezenta un somn liniştit şi odihnitor,
cu o temperaturǎ corespunzǎtoare de 18-20°C.
urmǎrirea perioadei de odihnǎ şi relaxare, dacǎ a fost conform nevoilor organismului.
urmǎrirea tonusului psihic al bolnavei.
aplicarea mǎsurilor de hemostazǎ: punga cu gheţǎ în regiunea epigastricǎ.
la indicaţia medicului am administrat tratamentul prescris.

Aplicarea planului de îngrijiri

Perioada de Probleme Obiective Intervenţii Autonome Evaluare

timp Şi Delegate
21.02.2017 - alternarea - bolnava sǎ 21.02.2017 21-02-2017
→ circulaţiei şi prezinte o - s-a pregǎtit salonul pentru - s-au obţinut
26.02.2017 a respiraţiei circulaţie şi internarea bolnavei: salon urmǎtoarele
TA=85/50 respiraţie în aerisit, liniştit nu valori patologice
mm Hg decurs de 2 aglomerat, cu o la:
Puls zile temperaturǎ Hb=7,12 g%
filiform corespunzǎtoare (18- Ht=24%
tahicardie 20°C), patul a fost protejat VSH=22 mm/1 h
cu muşama şi alezǎ L=6000 mm3
- bolnava a fost Uree
transportatǎ la salon cu sanguinǎ=0,50 g
ajutorul cǎruciorului rulant %
şi a fost aşezatǎ în poziţie R=25 r/min
trendelenburg pentru a TA=85/50 mm
menţine o circulaţie Hg
cerebralǎ adecvatǎ şi i s-a AV=130 b/min
interzis orice efort fizic filiform

110
pentru a nu se accentua - Starea generalǎ
hemoragia şi a agrava a bolnavei este
tabloul clinic. alteratǎ
- am pregǎtit materialele - tegumente
necesare pentru recoltarea palide datoritǎ
scaunului melenic şi a stǎrii generale
sângelui pentru examene alterate:
de laborator cât şi pentru - vǎrsǎturi
administrarea tratamentului - melenǎ
injectabil 22-02-2015
- la indicaţia medicului am TA=95/60 mm
recoltat sânge prin puncţie Hg
capilarǎ pentru AV=98 b/min
determinarea ritmic
hemoleucogramei (HLG). R=20 r/min
Am recoltat sânge prin Hb=8,5 g%
puncţie venoasǎ pentru 22-02-2015
determinarea - s-au obţinut
hematocritului, Ht, VSH. urmǎtoarele
- i-am administrat valori la analize:
parenteral IV medicaţie Hb=10,34 g%
hemostaticǎ: - vitamina K Ht=30%
2f VSH=14 mm/h
- Ca gluconic 2 f - bolnava a
- Adrenostaziu 2 f revenit la o
- sânge 400 ml izogrup circulaţie şi
– izo Rh (BIII +) respiraţie
- perfuzie cu ser eficiente
fiziologic 500 ml - nu a prezentat
- oxigenoterapie vǎrsǎturi, nici
22.02.2017 melenǎ
- s-a recoltat din nou sânge TA=120/60 mm
prin puncţie capilarǎ pentru Hg
AV=82 b/min
111
 determinarea R=19 r/min
hemoglobinei. - s-a efectuat
- i-am aplicat bolnavei în ecografie
regiunea epigastricǎ pungǎ abdominalǎ
cu gheaţǎ în scop
hemostatic.
- am notat în ! foaia de
observaţie numǎrul
scaunelor (2) şi aspectul
acestora/, normal din punct
de vedere al consistenţei şi
culorii.
- am servit bolnava în
vederea eliminǎrilor cu
plosca
23 – 24 – 26.02.2015
- i s-a administrat aceeaşi
medicaţie hemostaticǎ
- s-a recoltat din nou sânge
prin puncţie venoasǎ,
pentru determinarea Hb,
Ht, VSH.
21.02.2017 - eliminǎri - bolnava sǎ - se administreazǎ ceai rece 21.02.2017
→ inadecvate- fie 80 ml/24 h - bolnava nu mai
23.02.2017 hematemezǎ echilibratǎ - urmǎrirea şi notarea în prezintǎ
- melenǎ volemic şi foaia de observaţie a hematemezǎ
- hidroelectro scaunului, diurezei, D=1000 ml/24 h
deshidratare litic şi sǎ vǎrsǎturilor şi cantitatea lor T=37,6°C
prezinte - recoltarea vǎrsǎturilor şi - tegumente
eliminǎri prezentarea la medic palide uscate,
fiziologice - la indicaţia medicului i se transpiraţii reci,
în decurs de administreazǎ medicaţie buze cianotice
3 zile hemostaticǎ: vitamina K, uscate
Adrenostaziu 2 f * 3, Ca - senzaţie de sete
112
 gluconic 2 f 22.02.2017
- am efectuat instalarea - bolnava nu a
perfuziei de Glucozǎ 5 % mai avut nici
- ser fiziologic 500 ml 3 fl scaun melenic
pentru a asigura echilibrul D=1100 ml/24 h
hemodinamic şi T=37,4°C
hidroelectrolitic - tegumente uşor
- mǎsurarea zilnicǎ a palide, uscate.
ingestiei şi eliminǎrilor - transpiraţii reci
- urmǎrirea zilnicǎ a - buze cianotice şi
aspectului de lichide uscate
- s-a efectuat zilnic toaleta - senzaţie de sete
cavitǎţii bucale pentru a 23.02.2015
menţine integritatea şi - bolnavul
umiditatea mucoasei prezintǎ scaun cu
bucale aspect normal.
- aplicarea pe buze a unei D=1500 ml/24 h
creme hrǎnitoare: glicerinǎ T=37,1°C
boraxatǎ. - tegumente
normal colorate
- senzaţia de sete
a dispǎrut
- în urma
efectuǎrii
bilanţului
hidroelectrolitic
se constatǎ o
îmbunǎtǎţire a
stǎrii de hidratare
a organismului.
21.02.2017 - posturǎ - sǎ se - bolnava a fost aşezatǎ pe 21.02.2017
→ inadecvatǎ: asigure pat în poziţie trendelenburg - mobilizare
23.02.2017 imobilitatea comfortul pentru a menţine o pasivǎ la pat
agitaţie necesar circulaţie cerebralǎ 22.02.2017
113
imobilizǎrii adecvatǎ. - mobilizare la
la pat - servirea bolnavei în marginea patului
impuse de vederea eliminǎrilor cu 23.02.2015
boalǎ şi de plosca. - bolnava a
starea - am asigurat bolnavei un început sǎ
generalǎ în pat confortabil care sǎ nu efectueze
decurs de 3 favorizeze poziţii plimbǎri scurte
zile. incomode vicioase prin salon datoritǎ
- lenjeria de pat a fost respectǎrii cu
schimbatǎ cât mai des stricteţe a
posibil şi a fost bine întinsǎ programului de
pentru a nu favoriza mobilizare
apariţia escarelor progresivǎ
- am aerisit zilnic salonul -treptat bolnava
- am servit bonavei masa la revine la o
pat, lenjeria de pat a fost mobilizare activǎ
protejatǎ cu muşama şi conform stǎrii
alezǎ generale bune.
- s-au efectuat îngrijirile 24.02.2015
igienice la pat - bolnava se
- mobilizarea zilnicǎ a mobilizeazǎ
membrelor inferioare ale singurǎ în mod
bolnavei prin efectuarea de activ.
mişcǎri care sǎ evite
apariţia anchilozei şi a
tromboflebitei
- am asigurat comfortul
bonavei
- am schimbat periodic
poziţia bolnavei
- la indicaţia medicului am
efectuat fricţiuni cu alcool
şi pudraj cu talc la nivelul

114
 regiunilor care vin în
contact cu patul pentru a
activa circulaţia şi a
preveni apariţia escarelor.
21.02.2017 imposibili - bolnava sǎ 21-22.02.2017 23-21.02.2017
→ tatea de a se se - am pregǎtit materialele - datoritǎ
23.02.2017 alimenta şi alimenteze pentru perfuzie hematemezei pe
hidrata. şi hidrateze - la indicaţia medicului am care a prezentat-o
Senzaţie de conform administrat medicaţie înainte de
greaţǎ, nevoilor antiemeticǎ IV internare, bolnava
vǎrsǎturi organismulu Metocopramid 1 f. este alimentatǎ şi
(hematemez i şi - am suprimat alimentarea hidratatǎ numai
ǎ). afecţiunii pe per os, bolnava primeşte intravenos şi se
care o numai lichide reci suprimǎ
prezintǎ în administrate cu linguriţa alimentaţia per
decurs de 3 în prize dese: lapte rece, os, bolnava fiind
zile ceai 200-500 ml, bucǎţele alimentat
de gheaţǎ cu scop parenteral prin
hemostatic. perfuzie cu ser
- bolnava este alimentatǎ fiziologic 500 ml
parenteral cu perfuzii primind doar
izotonice de ser fiziologic bucǎţele de gheţǎ
500 ml zilnic. şi ceai
- s-au pregǎtit condiţiile de administrate în
mediu pentru alimentarea prize dese.
şi hidratarea bolnavei: 23.02.2017
aerisirea salonului, am - pacienta se
verificat înaintea servicii alimenteazǎ activ,
starea de curǎţenie a senzaţia de greaţǎ
salonului. a dispǎrut, nu mai
- am efectuat toaleta prezintǎ greaţǎ şi
mâinilor hematemezǎ.
- bolnava a fost aşezatǎ - apetit normal.
într-o poziţie comodǎ în
115
 pat. Am protejat lenjeria de
corp cu prosop.
- sunt permise 6 mese
compuse din 150-200 ml
lapte rece, iaurt, regim
hidrozaharat: ceai rece
îndulcit, zeamǎ de compot.
- cu o orǎ înainte de
efectuarea ecografiei
abdominale pacienta a
ingerat 500 ml ceai
neîndulcit.
21.02.2017 Somn - bolnava sǎ - mǎsor şi notez în foaia de 21.02.2017
→ insuficient prezinte un temperaturǎ valorile - tegumente calde
22.02.2017 cantitativ şi somn termice corporale şi intens palide
calitativ liniştit, - aerisesc zilnic salonul, TD=38,6°C
- treziri odihnitor asigur o temperaturǎ TS=38,5°C
repetate conform corespunzǎtoare în salon, 22.02.2015
- obosealǎ nevoilor 18-20°C şi a unui climat - tegumente uşor
- cefalee organismulu optim palide
i şi un tonus - observ zilnic diaforeza TD=38,3°C
psihic - la indicaţia medicului TS=37,8°C
echilibrat administrez medicaţie - bolnava este
- antitermicǎ la nevoie: febrilǎ dimineaţa
diminuarea Algocalmin fiolǎ IM: 1 f şi subfebrilǎ dupǎ
pânǎ la amiaza.
dispariţie a
cefaleei 2
zile (6-7
ore/noapte)
21.02.2017 - - bolnavul explorez nivelul de - bolnava este
→ insuficienţa sǎ posede cunoştinţe ale pacientulei receptivǎ la
26.02-2017 cunoştinţelo un bagaj privind boala, manifestǎri, indicaţiile
r despre corespunzǎt mǎsuri preventive şi prescrise,

116
 boalǎ or de curative. cunoaşte regimul
cunoştinţe Discut cu pacienta referitor alimentar, cum
în legǎturǎ la tratament, la regimul trebuie urmat, cât
cu alimentar şi de viaţǎ dupǎ şi complicaţiile
afecţiunea externare care pot apǎrea
pe care o Bolnava a fost pusǎ în datoritǎ
are, contact cu alţi bolnavi care nerespectǎrii lor.
tratament, au prezentat aceeaşi - este hotǎrâtǎ sǎ
regim afecţiune cu o evoluţie respecte toate
alimentar, clinicǎ bunǎ sub tratament indicaţiile date
de muncǎ şi medicamentos şi igieno-
de viaţǎ dietetic.
dupǎ Verific dacǎ bolnava şi le-a
externare însuşit

Examene paraclinice ale pacientului

Data Examenul cerut Tehnica Valoarea Valoarea

normalǎ obţinutǎ
21.02.2017 Hemoleucograma Puncţie Hb: 12-16 g% la Hb: 7,12 g%
HLG capilarǎ femei L = 6000 mm
Hb: 14-18 g% la cub
bǎrbaţi
L: 2500-
8500/mm cub
23.02.2017 Hb Puncţie Hb: 7,89 g%
venoasǎ
26.02.2017 Hb Puncţie Hb: 10,34 %

117
 venoasǎ
21.02.2017 Ht Puncţie 40 % femei 24 %
venoasǎ 45 % bǎrbǎţi
23.02.2017 3-5 ml sânge 25%
21.02.2017 VSH Puncţie 3-5 mm la orǎ 22 / 1 h
venoasǎ 5-10 mm la 2 ore
1,6 ml sânge/ 20-25 mm la 24
10,4 ml citrat ore
de Na La femei
valoarea este
mai mare cu 1-3
mm
23.02.2017 12 mm/h
26.02.2017 7 mm/h
21.02.2017 Glicemie Puncţie 0,65-115 mg% 0,94 g%
venoasǎ 2 ml
sânge
21.02.2017 Uree sanguinǎ Puncţie 200-400 mg% 500 mg%
venoasǎ 3-5 ml
sânge
23.02.2017 450 mg%
26.02.2017 420 mg%
21.02.2017 Examen de urinǎ Se recolteazǎ Diureza 1500 Diureza 1000
Examen 100 ml urinǎ ml/24 h. Aspect ml/24 h
macroscopic din prima urinǎ limpede, culcare Aspect
de dimineaţǎ, galben pai, limpede,
dupǎ efectuarea miros amoniacal, culcare galben
toaletei locale. densitate 1010- pai, miros
1025 ph 4,5-7 amoniacal
Examen albumina şi densitate 1012
biochimic glucoza absente Ph: 4,9,
Rare celule albumina şi
Examenul epiteliale glucoza
microscopic descuamate absente
sau al Rare hematii şi Rare celule

118
 sedimentului leucocite epiteliale
urinar Absenţa descuamate,
cilindrilor rare hematii şi
leucocite.
24.02.2017 Examenul clinic al Dupǎ 3 zile de negativ pozitiv
materiilor fecale regim alimentar
reacţia ADDLER compus din
lapte şi
fǎinoase se
recolteazǎ 50 g
fecale

Tabel cu administrarea medicamentelor

Nr Denumirea Forma de Acţiune Mo Doza Reacţii adverse

Zilni Uni
. medicame prezentare dul
cǎ cǎ
crt ntului de
. ad
mi
nist
rar
e
1. Vitamina Fiole 1 ml Antihemoragic IV 2 1f Injectarea IV rapidǎ
K1 Soluţie ǎ sau f/zi poate provoca
apoasǎ IM congestia feţei,
sudoraţie, senzaţie de
constricţie toracicǎ,
cu dispnee, cianozǎ.
2. Adrenosta Fiole 5 ml Hemostatic iV 2 1f Injecţia este
119
 zin Soluţie sau f/zi dureroasǎ. Este
apoasǎ IM incompatibil cu
vitamina C.
3. Ca Fiole 10 Recalcifiant. IV 1 1f Injectarea IV rapidǎ
gluconic ml Scade sau f/zi poate provoca,
sau Soluţie excitabilitatea IM gheaţǎ, vǎrsǎturi,
Gluconat apoasǎ neuromuscular senzaţie de cǎldurǎ,
de calciu ǎ şi relaxeazǎ sudoraţie, paloarea
musculatura feţei, hipotensiune
netedǎ. arterialǎ.
Antiinflamator
4. Diazepam Fiole 2 ml Hipnotic IV 1 1f Somnolenţǎ,
Soluţie Miorelaxant sau f/zi obosealǎ, ameţeli,
apoasǎ IM slǎbiciune muscularǎ
uscǎciunea gurii,
constipaţie, tulburǎri
de vedere
hipotensiune, rareori
ataxie, agitaţie
psihomotorie, foarte
rar neutropenie, icter.
Injectarea IV poate fi
cauza de deprimare
respiratorie.
Injectarea IM este
dureroasǎ.
Dependenţǎ.
5. Papaverinǎ Fiole 2 ml Vasodilatator şi IV 1f 1f Hipertensiune
Soluţie antispastic prin sau intracranianǎ şi bloc
apoasǎ acţiune directǎ IM atrio-ventricular;
asupra Prudenţa în glucon şi
musculaturii la bolnavii cu
netede. hipertrofie de
prostatǎ.

120
 Alcoloidul precipitǎ
din soluţie când PH
este mai mare de 6.
6. Soluţie Pungi 250 Amelioreazǎ IV 500 250 Deshidratǎri mari
izotonǎ sau 500 troficitatea ml ml (soluţiile hipertone),
perfuzabilǎ ml ficatului insuficienţǎ renalǎ
de glucozǎ protejându-l de gravǎ.Injectarea
5-10% diferite noxe; rapidǎ şi în doze mari
Îmbunǎtǎţeşte prezintǎ la cardiaci
funcţia pericolul apariţiei
miocardului edemului pulmonar.
bolnav,
echilibreazǎ
tensiunea
arterialǎ şi
restabileşte
reactivitatea
viscularǎ
deprimatǎ prin
narcozǎ,
hipotermie
anoxie.
În soluţia
izotonǎ 5%
glucoza reface
temporar
volemia în
condiţii de
deshidratare,
are un efect
anticetogen în
acidoza
organicǎ şi
poate servi la
121
 completarea
rezervelor de
glicogen
hepatic
7. Soluţie Pungi 250 Aport de apǎ şi IV 500 250 Administrarea peste
izotonǎ sau 500 de clorurǎ de ml ml nevoile organismului
perfuzabilǎ ml sodiu duce la
de ser hiperhidratare sau
fiziologic creşterea volemiei
0,9% manifestatǎ prin
hipertensiune
arterialǎ, dispnee,
turgescenţa
jugularelor,
tahicardie.
8. Metoclopr Fiole 2 ml Antivomitiv IV 2 1f Uneori constipaţie
amid Soluţie prin acţiune sau f/zi sau diaree, nelinişte,
apoasǎ centralǎ, creşte IM obosealǎ rareori
tonusul diaree, scǎderea
sfincterului libidoului,
inferior al ginecomastie, lactaţie
esofagului, (prin
favorizeazǎ hiperprolactinemie);
golirea dozele mari pot
stomacului prin provoca somnolenţǎ
stimularea şi tulburǎri
peristaltismului extrapiramidale
gastric şi discrete (mai ales
relaxarea spasme musculare la
sfincterului copii); rareori la nou
piloric; i se nǎscut
atribuie un methemoglobinemie.
efect de
normalizare a

122
 funcţiilor
motorii şi
secretorii ale
tubului digestiv
prin mecanism
central.

EXTERNAREA PACIENTULUI

DATA EXTERNǍRII: 26.02.2017

STAREA LA EXTERNARE: amelioratǎ, nu mai prezintǎ hematemezǎ, nici melenǎ,
bolnava fiind echilibratǎ din punct de vedere hemodinamic.

BILANŢUL AUTONOMIEI

Bolnava respirǎ normal, respiraţia este liberǎ pe nas, liniştitǎ, fǎrǎ efort, mişcǎrile
cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, libere, frecvenţa respiratorie normalǎ 16 r/min,
amplitudinea normalǎ succesiunea inspiraţiilor şi a expiraţiilor se face la intervale egale de
timp, tip costal inferior, torace normal conformat.
Pulsaţiile sunt uniforme, ritmice, cu frecvenţa 72 bǎtǎi/min., amplitudine normalǎ,
zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, regulate TA=120/80 mm HG
Tegumente şi mucoase normal colorate.
Facies destins, normal colorat.
Bolnava se alimenteazǎ şi se hidrateazǎ singurǎ conform nevoilor organismului şi
regimului impus de boalǎ.
Se mobilizeazǎ activ.

RECOMANDǍRI LA EXTERNARE: - Plan de recuperare:

123
 Pentru ca bolnava sǎ se reintegreze socio-profesional, trebuie pregǎtitǎ cu ideea cǎ
revenirea la activitatea anterioarǎ bolii nu este periculoasǎ şi cǎ dupǎ unele dificultǎţi iniţiale
de readaptare randamentul sǎu va fi corespunzǎtor.
Bolnava trebuie sǎ aibǎ în vedere urmǎtoarele obiective:
sǎ trateze corect toate afecţiunile care pot determina HDS;
sǎ se prezinte la controlul periodic la policlinica teritorialǎ;
sǎ respecte regimul igieno-dietetic (mese la ore fixe, regulate 5-6/zi şi în cantitǎţi
mici);
sǎ evite mesele abundente, alimente interzise şi condimentate;
sǎ evite medicamentele nocive pentru mucoasa gastricǎ (corticoizi, acidul
acetilsalicilic);
sǎ respecte repaosul postprondial 30-60 min;
mesele sǎ fie luate în linişte, fǎrǎ grabǎ şi mestecate bine;
sǎ evite consumul de excitante (alcool, cafea);
îngrijirea impecabilǎ a danturii;
evitarea stresului, a tensiunii nervoase, a oboselii şi a plânsului la masǎ;
sǎ respecte regimul de muncǎ şi de viaţǎ dupǎ externare;
evitarea eforturilor fizice şi intelectuale intense;
sǎ respecte orele de somn, care trebuie sǎ fie liniştit, odihnitor, eficient, conform
nevoilor organismului neindus medicamentos;
sǎ evite suprasolicitarea, stǎrile emoţionale;
sǎ foloseascǎ timpul liber cât mai avantajos: plimbǎri scurte în aer liber, vizionarea de
spectacole cât mai distractive, lecturi uşoare, plǎcute, meloterapie etc.;
Bolnava a înţeles recomandǎrile prescrise şi este decis sǎ le respecte.

124
 PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 3
CULEGEREA DE INFORMAŢII:

Sursa de informare: foaia de observaţie şi anamneza

Date de identitate:
Numele şi prenumele: A.M.
Vârsta: 36 ani
Sex: F
Religie: ortodoxǎ
Condiţii psiho-socio-culturale
Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ
Ocupaţia: contabilǎ
Domiciliul: DABULENI
Condiţii de viaţǎ şi de muncǎ:
Pacienta locuieşte la casa cu 5 camere
Lucreazǎ în schimburi îşi este solicitatǎ şi acasǎ luându-şi de lucru suplimentar.
Relaţiile cu familia, cu colectivul:
- bune: bolnava este susţinutǎ psihic şi moral de soţ şi de cei doi copii, este vizitatǎ
zilnic de ei.
Gesturi personale:

125
 Bolnava preferǎ fructele proaspete, citricele, supele, produsele de patiserie şi
cofetǎrie, nu fumeazǎ, consumǎ alcool în cantitǎţi mici, consumǎ cafea zilnic înainte de micul
dejun.
Preferǎ sǎ consume alimentele preparate la temperaturǎ corespunzǎtoare. Datoritǎ
ocupaţiei pe care o are, pacienta nu respectǎ cu regularitate orarul meselor.
Din 2003 când ulcerul a fost depistat, bolnava nu s-a mai prezentat la medic pentru
tratament şi regim, nici nu a fost internatǎ în spital.
Pacienta obişnuia sǎ ia medicamente iritante pentru mucoasa gastricǎ (acid
acetisalinic), dar nu zilnic, le lua înainte de masǎ.
Datoritǎ stresului, bolnava consumǎ foarte repede alimentele, fǎrǎ ca procesul de
masticaţie sǎ se desfǎşoare în mod fiziologic. Pacienta a urmat tratament în 2003, atunci când
ulcerul duodenal a fost depistat cu: Ramitidinǎ, Metocopramid, medicamente pe care le lua
numai în perioadele de crizǎ.
Mod de petrecere a timpului liber:
Vizioneazǎ emisiuni la TV, preferǎ lecturile în aer liber.
Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:
Date antopometrice:
- greutatea 54 kg
- înǎlţimea 1.70 m
- grupa sanguinǎ şi Rh BIII (+)
- limite sezoniale: acuitate tactilǎ, vizualǎ şi auditivǎ în limite fiziologice
- Nu prezintǎ proteze
- Nu prezintǎ alergii
- Somn: ore insuficiente de somn, treziri frecvente
- Mobilitate: în limite fiziologice
- Eliminǎri: fiziologice
- Alimentaţie: echilibratǎ în conformitate cu nevoile organismului
- Psihic emoţional şi spiritual: este comunicativǎ, poate lua decizii singurǎ.
Antecedente heredo-colaterall:
Mama: ulcer gastro-duodenal
Antecedente personale:
a) Patologice:
- intervenţii chirurgicele: apendicectomie 1986
- boli cronice: ulcer duodenal cronic 2006
126
 - neagǎ luesul şi T.B.C-ul
- boli infecto-contagioase ale copilǎriei: rujeolǎ
b) Fiziologice:
- menarha: la 14 ani, ciclul menstrual regulat, nedureros, flux moderat
- naşteri = 2; avorturi = 1.

INFORMAŢII LEGATE DE BOALǍ:

MOTIVELE INTERNǍRII:
- scaune melenice
- vertij, lipotemie
- astenie fizicǎ

Istoricul bolii:
Bolnava este cunoscutǎ cu ulcer duodenal cronic depistat radiologic din 2003.
Datoritǎ ignorǎrii bolii, a tratamentului şi neprezentǎrii la medic pentru tratament,
bolnava este internatǎ în spital pe data de 19.06.2017 în serviciul chirurgie datoritǎ scaunelor
melenice, însoţite de vertij, lipotimie şi astenie fizicǎ.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
- Tegumente şi mucoase palide
- Ţesut adipos normal reprezentat
- facies crispat, cianoza buzelor
- sistem osteo-articular integru
- sistem ganglionar limfatic integru

Aparat respirator:
Toracele normal conformat, vibraţii vocale transmise uniform, murmur vezicular
prezent fiziologic, tipul costal superior, mişcǎri respiratorii simetrice, amplitudine micǎ,
fregvenţa respiraţiilor: 19/minut, sonoritate pulmonarǎ normalǎ.
Aparat cardio-vascular:
Zona precordialǎ de aspect normal, natitate cardiacǎ în limite normale, şoc apexian în
spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclavicularǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute,
puls filiform tahicardic cu frecvenţa de 88 b/min; hipotensiune arterialǎ: TA = 100/60 mmHg.
Aparat digestiv:
127
 Limbǎ cu aspect normal, dentiţie bunǎ, abdomen suplu, mobil cu mişcǎrile
respiratorii, dureros în epigastru, tranzit intestinal modificat, bolnava a prezentat 2 scaune
melenice, apetit diminuat, senzaţie de greaţǎ, splinǎ şi ficat în limite fiziologice, ficat cu
marginea inferioarǎ la 2 cm sub rebordul costal.
Aparat unitar:
- Normal reprezentat
- Micţiuni fiziologice, spontane, nedureroase, de aspect normal
-Rinichii nu se palpeazǎ
Sistem endocrin:
- normal clinic
Sistem nervos:
- bolnava este conştientǎ, este orientatǎ temporospaţial
Reflexe osteotendinoase şi cutanate: prezente
Bolnava este agitatǎ şi anxioasǎ la internare.

Diagnostic medical:
- „ Ulcer duodenal cronic hemoragic”
- „ Hemoragie digestivǎ superioarǎ”.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE PREOPERATOR

Nevoia Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de Nivel de

fundamentalǎ independenţǎ dependenţǎ dificultate dependenţǎ
1.Nevoia de a - Respiraţie liberǎ - tahipnee cu anxietatea 3
respira şi de a pe nas amplitudine durerea
avea o bunǎ - simetrie micǎ frica
circulaţie toracicǎ - puls filiform procesul
tahicardic inflamator şi
- cianoza hemoragic de
buzelor la nivelul
128
 - tegumente mucoasei
palide duodenale
AV=88 b/min
TA=100/60
mm Hg
R=19 r/min
2.Nevoia de a - se alimenteazǎ - dificultate de - anxietate 2
bea şi a se şi se hidrateazǎ a se alimenta şi - durere
alimenta activ hidrata - procesul
- deglutiţia este inflamator şi
pǎstratǎ hemoragic de
- dentiţie bunǎ la nivelul
mucoasei
duodenale
3.Nevoia de a - micţiuni - prezenţa - diaforezǎ 2
elimina fiziologice scaunelor - procesul
spontane, melenice inflamator şi
nedureroase de deshidratarea hemoragic de
aspect normal (sete, la nivelul
tahicardie, mucoasei
tahipnee) duodenului
- tegumente - anxietate
umede şi - hipertermia
palide subfebrilitate:
T-37,6°C
4.Nevoia de a se - tahicardie - anxietate 3
mişca şi a avea o - tegumente - durere
bunǎ posturǎ palide şi reci - pierderea de
- dificultate de sânge
a se mobiliza şi - pierderea
de a pǎstra o echilibrului
bunǎ posturǎ.
Necesitǎ ajutor
pentru

129
 mobilizare şi
pentru
menţinerea
unei bune
posturi.
5.Nevoia de a treziri anxietate 2
dormi şi a se frecvente durere
odihni - somn agitat dispnee
este obositǎ evenimentele
ameninţǎtoare:
intervenţia
chirurgicalǎ
6.Nevoia de a se - bolnava îşi - dificultate de - durere 2
îmbrǎca şi alege a se îmbrǎca şi - dispnee
dezbrǎca îmbrǎcǎmintea dezbrǎca - imobilitate
- este preocupatǎ - bolnava
de ţinuta necesitǎ ajutor
vestimentarǎ
7.Nevoia de a diaforezǎ - anxietate 2
menţine subfebrilitate: - procesul
temperatura T=37,6°C inflamator şi
corpului în limite hemoragic de
normale la nivelul
mucoasei
duodenale

8.Nevoia de a fi - bolnava este - nu poate sǎ-şi - imobilizarea 2

curat şi a-şi preocupatǎ de acorde singurǎ îndelungatǎ la
proteja modul cum aratǎ îngrijirile pat
tegumentele şi şi de igiena igienice, sǎ se - durerea,
mucoasele corporalǎ. spele, sǎ se dispneea
pieptene, sǎ-şi - slǎbiciunea,
spele dantura, oboseala
sǎ-şi cureţe fizicǎ, vertijul
unghiile, - pierderea
130
 necesitǎ ajutor echilibrului
datoritǎ
scǎderii
volemiei
9.Nevoia de a agitaţie - durerea 3
evita pericolele - anticipare de - starea
elemente anxioasǎ
negative: depresivǎ
nereuşita - evenimente
intervenţiei marcante:
chirurgicale intervenţia
- teama de chirurgicalǎ
intervenţia - frica de
chirurgicalǎ intervenţie
- facies crispat - procesul
- tahipnee inflamator şi
- îngrijorǎri hemoragic de
faţǎ de evoluţia la nivelul
postoperatorie mucoasei
insomnii, duodenale
diaforezǎ
creşterea
ritmului
respirator
datoritǎ
plânsului,
tahicardiei,
tahipneei,
facies crispat,
anxios
- hipotensiune
arterialǎ
- iritabilitate
- astenie fizicǎ
131
 - idei
pesimiste:
nereuşita
intervenţiei
chirurgicale
- slǎbiciune,
obosealǎ fizicǎ
- tristeţe
10.Nevoia de a Comunicare 1
comunica eficientǎ la nivel
senzorial,
intelectual şi
afectiv
11.Nevoia de a - pacienta 1
acţiona conform acţioneazǎ
propriilor conform
credinţe şi valori propriilor
credinţe şi valori
- nu doreşte
neapǎrat sǎ
participe la
activitǎţile
religioase
12.Nevoia de a fi - este preocupatǎ - dificultatea -evenimentele 3
preocupat în de modul de de se ocupa de ameninţǎtoare:
vederea propriei realizare familia sa, de spitalizarea
realizǎrii a-şi îndeplini datoritǎ bolii,
funcţiile legate intervenţia
de rolul sǎu chirurgicalǎ.
specific
13.Nevoia de a - dificultate de - durerea 3
se recrea a se concentra - anxietatea
în efectarea - starea
unei activitǎţi depresivǎ
recreative - situaţii
132
 periclitante:
spitalizarea,
intervenţia
chirurgicalǎ
-slǎbiciunea,
oboseala fizicǎ
- imobilitatea
14.Nevoia de a - bolnava este - insuficienţa - lipsa de 2
învǎţa interesatǎ în cunoaşterii informaţii
acumularea de bolii, a
noi cunoştinţe mǎsurilor de
prevenire
precum şi a
complicaţiilor
care pot apǎrea
datoritǎ
nerespectǎrii
tratamentului
medicamentos
şi a regimului
dietetic
prescris.
Probleme de dependenţǎ:
a) Probleme actuale:
- dispneea
- alimentaţie neadecvatǎ prin deficit
- deshidratarea
- eliminǎri modificate
- posturǎ neadecvatǎ. Imobilitate
- insomnie
- neîndemânarea de a se îmbrǎca şi dezbrǎca
- hipertermia
- alterarea integritǎţii tegumentelor şi mucoaselor
- anxietatea

133
 - durerea
- dificultate de a-şi asuma rolurile sociale
- dificultate de a se recreea
- lipsa de informaţii
b) Probleme potenţiale:
- agravarea hemoragiei
- perforarea ulcerului duodenal hemoragic
- accentuarea durerii
- agravarea stǎrii generale a bolnavei
- şocul hemoragic hiporolemic
- colopsul vascular
- anemia posthemoragicǎ
- insuficienţa circulatorie

Stabilirea gradului de dependenţǎ:

Total puncte =31.
Gradul III de dependenţǎ temporarǎ – bolnavǎ de dependenţǎ majorǎ, cu probleme
legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanenţǎ. Necesitǎ ajutor
din partea unei persoane.

Diagnostic mursing:
Alterarea respiraţiei şi a circulaţiei din cauza leziunii de la nivelul mucoasei gastro-
duodenale hemoragice, manifestatǎ prin tahicardie, puls filiform, hipotensiune arterialǎ.
Eliminǎri inadecvate manifestate prin prezenţa scaunelor melenice, din cauza
procesului inflamator şi hemoragic de la nivelul mucoasei duodenale.
Imposibilitatea de a se alimenta şi hidrata manifestatǎ prin senzaţie de greaţǎ, scaune
melenice, din cauza procesului inflamator şi hemoragic de la nivelul mucoasei duodenului.
Anxietate manifestatǎ prin iritabilitate, nelinişte datoritǎ durerii, insomniei, îngrijorǎri
faţǎ de nereuşita intervenţiei chirurgicale.
Discomfort abdominal manifestat prin dureri în regiunea epigastricǎ din cauza
procesului inflamator şi hemoragic de la nivelul mucoasei duodenale.
Posturǎ neadecvatǎ cauzatǎ de durere epigastricǎ, hipotensiune arterialǎ, manifestatǎ
prin obosealǎ, slǎbiciune.
134
 Insuficienţa cunoştinţelor despre boalǎ din cauza lipsei de informaţie, manifestatǎ prin
cerere de informaţie.

Planificarea îngrijirilor

Obiective specifice:

1. Bolnava sǎ prezinte o bunǎ circulaţie şi respiraţe eficientǎ în decurs de 2 zile.

Bolnava sǎ prezinte eliminǎri fiziologice în decurs de 3 zile.
Bolnava sǎ se alimenteze şi hidrateze conform nevoilor organismului şi afecţiunii
respective.
Bolnava sǎ prezinte un somn liniştit, odihnitor, conform nevoilor organismului şi un
tonus psihic echilibrat.
Bolnava sǎ nu mai prezinte durere în regiunea epigastricǎ în decurs de 3 zile.
Bolnava sǎ aibǎ capacitatea de a se mobiliza şi de a-şi pǎstra postura în limitele
impuse de boalǎ şi de starea generalǎ.
Bolnava sǎ acumuleze un bagaj corespunzǎtor de cunoştinţe în legǎturǎ cu afecţiunea
pe care o prezintǎ, evoluţie, prognostic, tratament, regim alimentar.

Aplicarea planului de îngrijiri

Perioada de Probleme Obiective Intervenţii Autonome Evaluare

timp Şi Delegate
19.06.2017 Alternarea - bolnava sǎ Preoperator – 19-06-2017
→ circulaţiei şi a aibǎ 19-22.06-.2017 Ora 14:00
21.06.2017 respiraţiei respiraţia şi - s-a pregǎtit salonul TA=100/60
Prezenţa circulaţia pentru internarea P=88/min
scaunelor normale şi bolnavei: salon aerisit, R=19/ min
melenice (2) eficiente. liniştit, nu aglomerat, cu - s-au obţinut

135
- bolnava sǎ o temperaturǎ urmǎtoarele
aibǎ eliminǎri corespunzǎtoare (18- valori patologice:
fiziologice: 3 20°C), patul a fost Hb=6,72 g%
zile protejat cu muşama şi Ht=23%
alezǎ VSH=15 mm/1 h
- bolnava a fost T=600.000 mm3
transportatǎ la salon cu L=8000/mm3
ajutorul cǎruciorului Uree
rulant şi a fost aşezatǎ în sanguinǎ=0,50 g
poziţie trendelenburg %
pentru a menţine o Şi valori normale
circulaţie cerebralǎ la:
adecvatǎ şi i s-a interzis Ts=2 minute
orice efort fizic pentru a Tc=5 minute
nu se accentua P=88/min
hemoragia şi a agrava R=19 r/min
tabloul clinic.
- am pregǎtit materialele 20.06-.2017
necesare pentru Ora 18:00
recoltarea scaunului Starea generalǎ a
melenic şi a sângelui bolnavei se
pentru analize şi pentru îmbunǎtǎţeşte,
administrarea bolnava nu a mai
tratamentului injectabil prezentat nici un
- la indicaţia medicului scaun melenic.
am recoltat scaunul - Tegumentele
melenic care a fost uşor palide
trimis la laborator dupǎ TA=100/60 mm
care i s-a efectuat toaleta Hg
organelor genitale. P=88/min
- s-a recoltat sânge prin R=17 r/min
puncţie capilarǎ pentru 20-06-2017
determinarea Dupǎ noapte:
TA=120/50 mm
136
 hemoleucogramei Hg
(HLG), a trombocitelor, P=80/min
a timpului de sângerare. R=18 r/min
Am recoltat sânge prin - s-au obţinut
puncţie venoasǎ pentru urmǎtoarele
determinarea valori patologice
hematocritului Ht, VSH, la analize:
glicemiei, grupa de Hb=7,82 g%
sânge şi Rh, ureei Ht=25%
sangvine. TA=120/50 mm
- i-am administrat Hg
parenteral IV medicaţie P=80/min
hemostaticǎ: - vitamina R=18 r/min
K2f În cursul zilei de
- Ca gluconic 2 f 21.06-.2017bolna
- Adrenostaziu 2 f va a mai prezentat
- sânge 400 ml un scaun melenic
izogrup – izo Rh (BIII şi din cauza stǎrii
+) generale alterate,
- perfuzie cu bolnava este
glucozǎ 250 ml 5% şi pregǎtitǎ pentru
ser fiziologic 500 ml intervenţia
- oxigenoterapie chirurgicalǎ.
Tegumente
21.06-.2017 palide.
- s-a recoltat sânge prin
puncţie venoasǎ pentru
determinarea Ht şi prin
puncţie capilarǎ pentru
determinarea Hb..
- la indicaţia medicului
i-am aplicat bolnavei în
regiunea epigastricǎ

137
 pungǎ cu gheaţǎ cu rol
hemostatic.
- am notat în foaia de
observaţie numǎrul
scaunelor (2) şi aspectul
acestora ”negru ca
pǎcura” de consistenţǎ
moale.
- am servit bolnava în
vederea eliminǎrilor cu
plosca
19-.06-.2017 Discomfort Diminuarea - Bolnava a fost 20.06-.2017
→ abdominal durerii 3 zile imobilizatǎ la pat în - Datoritǎ
21.06-.2017 - durere - poziţie trendelenburg. respectǎrii
Am liniştit bolnava şi i- repausului la pat,
am explicat necesitatea durerea s-a
repausului la pat care diminuat în
duce la diminuarea intensitate.
durerii. 21.06-.2017
- La indicaţia medicului - bolnava acuzǎ o
i-am administrat durere accentuatǎ
medicaţie analgezicǎ: în epigastru care
IM Algocalmin 2 f. nu mai cedeazǎ la
tratamentul cu
Algocalmin,
durere care din ce
în ce se
accentueazǎ, ceea
ce impune
necesitatea
intervenţiei
chirurgicale.
Facies crispat.
19.06-.2017 Insomnia Bolnava sǎ - Salon aerisit, liniştit, 21.06-.2017

138
→ Anxietatea aibǎ un somn cu o temperaturǎ - Datoritǎ stǎrii
21.06-.2017 agitaţie liniştit adecvatǎ stǎrii bolnavei generale alterate,
odihnitor (18-20°C). a stǎrii pesimiste,
conform Asigurarea bolnavei cu bolnava este
nevoilor unpat confortabil şi a foarte agitatǎ şi
organismului. unei poziţii comode în nu se poate odihni
Bolnava sǎ pat. conform nevoilor
aibǎ un tonus Psihoterapie – discuţii organismului.
psihic cu bolnava pentru a-i Este foarte
echilibrat 3 reda optimismul şi neliniştitǎ datoritǎ
zile. încredera în actele ideii de nereuşitǎ
medicale şi echipa a intervenţiei
medicalǎ. chirurgicale.
Antrenarea bolnavei în Somnul este
discuţii cu celelalte foarte agitat,
paciente dinsalon. bolnava se
La indicaţia medicului trezeşte frecvent.
am administrat seara
medicaţie hipnoticǎ IM
Diazepam 1 f.
Celelalte bolnave din
salon sǎ asigure un
climat de linişte şi
relaxare.
Vizitele pe care le
primeşte bolnava sǎ fie
scurte şi fǎrǎ veşti
neplǎcute.
Lecturi uşoare, relaxante
şi de scurtǎ duratǎ seara
înainte de culcare.
În seara zilei de
21.06-.2017 i s-a

139
 administrat Romergan 1
f IM în vederea
pregǎtirii pentru
intervenţia chirurgicalǎ
din ziua de 22.06.2017
şi pentru sedarea
bolnavei.
19.06-.2017 Dificultate de Revenirea 19.06-.2017 Datoritǎ faptului
→ a se alimenta treptatǎ în Am pregǎtit materialele cǎ în dimineaţa
21.06-.2017 şi hidrata. funcţie de pentru perfuzie. zilei de
Senzaţie de evoluţia bolii La indicaţia medicului 21.06-.2017
greaţǎ. la o am administrat bolnava prezintǎ
Deshidratarea alimentare şi medicaţie antiemeticǎ un scaun melenic
o hidratare IV Metocopramid 1 f. i se suprimǎ
corespunzǎto Am suprimat alimentaţia per
are nevoilor alimentarea per os, os, bolnava fiind
organismului bolnava primeşte numai alimentatǎ
pentru lichide reci administrate parenteral prin
refacerea cu linguriţa în prize perfuzie cu ser
pierderilor dese: lapte rece, ceai 20- fiziologic 5% 500
hidroelectroli 50 ml, bucǎţele de ml, per os
tice şi gheaţǎ cu scop primind doar
nutritiv hemostatic. bucǎţele de
energetice ale Bolnava este alimentatǎ gheaţǎ şi ceai
organismului parenteral cu perfuzii administrate în
- 3 zile izotonice de glucozǎ 5% prize dese.
250 ml şi ser fiziologic Datoritǎ stǎrii
500 ml (zilnic). generale alterate
S-au pregǎtit condiţiile pe care o prezintǎ
de mediu pentru în ziua de
alimentarea şi hidratarea 21.06-.2017
bolnavei: aerisirea bolnava este
salonului, am verificat alimentatǎ şi
înaintea servirii starea hidratatǎ numai
140
 de curǎţenie a salonului. prin perfuzii, deci
Am efectuat toaleta parenteral, iar
mâinilor. seara i s-a
Bolnava a fost aşezatǎ efectuat clismǎ
într-o poziţie comodǎ în evacuatoare.
pat. Am protejat lenjeria 20.06-.2017
de corp cu prosop. Senzaţia de greaţǎ
Am servit bolnavei este prezentǎ.
alimentele care au fost 21.06-.2017
aşezate estetic pe Senzaţia de greaţǎ
mǎsuţǎ. Am observat şi a dispǎrut.
supravegheat
alimentarea şi hidratarea
bolnavei dacǎ apar
modificǎri în procesul
de masticaţie.
Sunt permise 6 mese
compuse din 150-200
ml lapte rece, iaurt,
regim hidrozaharat: ceai
rece îndulcit, zeamǎ de
compot.
În seara zilei de
21.06-.2017 i s-a
efectuat clismǎ
evacuatoare în vederea
pregǎtirii pentru
intervenţia chirurgicalǎ
din ziua de 22.06.2017
ora 9:00.
19.06.2017 Dificultate Bolnava sǎ se Schimbarea zilnicǎ a Datoritǎ stǎrii
→ de a se îmbrace şi sǎ lenjeriei de corp şi cât generale alterate,
21.06-.2017 îmbrǎca şi se dezbrace mai des posibil a imobilizǎrii la
dezbrǎca şi de în limitele lenjeriei de pat. pat, bolnava nu se
141
a-şi acorda impuse de - asigurarea lenjeriei de poate îmbrǎca şi
îngrijiri boalǎ şi de pat şi de corp curate. dezbrǎca singurǎ,
igienice. starea - aerisirea zilnicǎ a dar este agitatǎ în
Posturǎ generalǎ. salonului satisfacerea
inadecvatǎ. Bolnava sǎ-şi - observarea zilnicǎ a acestei necesitǎţi.
Imobilitate acorde coloraţiei tegumentelor I s-a efectuat
singurǎ şi mucoaselor. toaleta generalǎ la
îngrijiri La indicaţia medicului pat, inclusiv
igienice. am efectuat fricţiuni cu toaleta cavitǎţii
alcool şi pudraj cu talc bucale.
pentru a activa circulaţia
datoritǎ imobilizǎrii.
Sǎ se asigure - bolnava a fost aşezatǎ Datoritǎ stǎrii
comfortul în pat în poziţie generale alterate
necesar trendelenburg pentru a bolnava nu se
imobilizǎrii menţine o circulaţie poate mobiliza
la pat impuse cerebralǎ adecvatǎ. singurǎ.
de boalǎ şi de - servirea bolnavei în
starea vederea eliminǎrilor cu
generalǎ -3 plosca. Am asigurat
zile bolnavei un pat
confortabil care sǎ nu
favorizeze poziţii
incomode vicioase.
- lenjeria de pat a fost
schimbatǎ cât mai des
posibil şi a fost bine
întinsǎ pentru a nu
favoriza apariţia
escarelor.
- am aerisit zilnic
salonul. Am servit
bolnavei masa la pat,
lenjeria de pat a fost
142
 protejatǎ cu muşama şi
alezǎ. S-au efectuat
îngrijiri igienice la pat.
- mobilizarea zilnicǎ a
membrelor inferioare
prin efectuarea de
mişcǎri care sǎ evite
apariţia anchilozei şi a
tromboflebitei.
- am asigurat confortul
bolnavei.
- la indicaţia medicului
am efectuat fricţiuni cu
alcool şi pudraj cu talc
la nivelul regiunilor care
vin în contact cu patul
pentru a activa circulaţia
şi a preveni apariţia
escarelor.
21.06-.2017 Pregǎtirea Bolnava sǎ 21.06-.2017 21.06-.2017
→ postoperatori înţeleagǎ Pregǎtirea generalǎ: Bolnava acceptǎ
22.06-.2017 e necesitatea şi Am participat la intervenţia
Ora 9:00 importanţa examenul clinic general chirurgicalǎ, este
intervenţiei al bolnavei. cooperantǎ,
chirurgicale. Am pregǎtit din punct liniştitǎ şi a
Bolnava sǎ de vedere psihic înţeles necesitatea
fie pregǎtitǎ bolnava: în ce constǎ intervenţiei
fizic şi psihic operaţia, care sunt chirurgicale. Este
corespunzǎto avantajele ei, riscurile pregǎtitǎ psihic şi
r, pentru ca pe care le prezintǎ şi fizic pentru
intervenţia care va trebui sǎ fie intervenţie. S-a
chirurgicalǎ conduita sa. administrat
sǎ decurgǎ Discuţii cu bolnava medicaţie
fǎrǎ pentru a-i reda preanestezicǎ.
143
complicaţii – optimismul şi încrederea 22.06-.2017
24 ore. în actele medicale şi în S-au obţinut
echipa medicalǎ. urmǎtoarele valori
Observarea şi notarea în la examenele de
foaia de observaţie a laborator:
funcţiilor vitale şi Hb=7,82 g%
vegetative: P, TA, T°, Ht=25%
R, D. Ionograma sericǎ:
Regim hidric: ceai, Na+=130 m Eq/l
zeamǎ de compot, supǎ Cl=98 m Eq/l
strecuratǎ, iar seara i s-a Ca2+=4,3 m Eq/l
efectuat clismǎ K+=3,8 m Eq/l
evacuatoare. Mg2+=1,5 m Eq/l
I s-a efectuat toaleta TA=100/50 mm
generalǎ la pat. Hg
La indicaţia medicului i P=70/min
s-a administrat R=20/min
Romergan 1 f IM şi T=37,4°C
Diazepam 1 f IM D=1500 ml/24
22.06-.2017 ore
S-a efectuat pregǎtirea
localǎ: curǎţirea
tegumentelor de la
nivelul regiunii
epigastrice: spǎlare cu
apǎ şi sǎpun, raderea
pilozitǎţilor, degresare
cu eter, dezinfecţie cu
alcool iodat şi aplicarea
unui câmp steril pe zona
preoperatorie.
Am schimbat lenjeria de
corp, pǎrul a fost strâns

144
 într-un batic alb de
tifon, s-au îndepǎrtat
bijuteriile. Înaintea
intervenţiei chirurgicale
cu 2 ore, i s-a
administrat medicaţie
preanestezicǎ IM,
antispastice: Atropinǎ 1
f, analgezice: Mialgin 1
f, hipnotice:
Fenobarbital 2 f.
S-a recoltat sânge prin
puncţie venoasǎ pentru
determinarea Ht, a
ionogramei serice, şi
prin puncţie capilarǎ
pentru determinarea Hb.
I s-a administrat
medicaţie hemostaticǎ
IV, perfuzie cu glucozǎ
5% 500 ml şi ser
fiziologic 50 ml.
S-a golit vezica urinarǎ
prin micţiune spontanǎ.
S-a transportat bolnava
la sala de operaţie, cu
cǎruciorul rulant. La
indicaţia medicului,
seara i s-a administrat
medicaţie sedativǎ:
Romergan 1 f IM şi
hipnoticǎ Diazepam 1 f.

145
 Intervenţii zilnice

Am observat starea generalǎ a bolnavei (conştienţa, psihicul, faciesul, coloraţia

fanerelor, a buzelor, tegumentelor şi mucoaselor, eliminǎrile).
Am mǎsurat funcţiile vitale şi vegetative şi le-am notat în foaia de oservaţie (de
temperaturǎ ), P, R, T, TA, D.
Am ajutat bolnava în efectuarea îngrijirilor igienice.
Am observat şi supravegheat alimentarea şi hidratarea bolnavei care va fi în
conformitate cu nevoile organismului.
Am urmǎrit dacǎ apetitul este pǎstrat.
Am observat şi votat în foaia de observaţie, cantitatea, frecvenţa, aspectul scaunului şi
urinei.
Am observat diaforeza, tranzitul intestinal.
Am administrat tratamentul.
Am asigurat bolnavei confortul şi am efectuat îngrijirile igienice.
Am asigurat bolnavei o poziţie comodǎ pe pat, a unui pat confortabil cu dotǎrile
corespunzǎtoare.
Am asigurat bolnavei un climat optim de linişte şi relaxare în salon cu o temperaturǎ
corespunzǎtoare 18-200C.
Am urmǎrit dacǎ perioada de odihnǎ şi relaxare a fost conform nevoilor organismului.
Am urmǎrit tonusul psihic al bolnavei.

Intervenţia chirurgicalǎ

Vagotomie troncularǎ bilateralǎ „în situ”.

Hemigesteroctomie cu anastomazǎ gastroduodenalǎ (Rezecţie gastricǎ)
Drenaj subhepatic cu un tub de cauciuc.
Anestezie generalǎ cu intubaţie orotrahealǎ – I.O.T.
Bolnava este transportatǎ la salon cu cǎruciorul rulant cu perfuzie, sondǎ vezicalǎ, tub
de dren.

146
 PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALEPOSTOPERATOR

Nevoia Manifestǎri de Manifestǎri de Sursa de Nivel de

fundamentalǎ independenţǎ dependenţǎ dificultate dependenţǎ
1.Nevoia de a - Bolnava are o 1
respira şi de a respiraţie şi o
avea o bunǎ circulaţie în
circulaţie limite fiziologice
şi eficiente
- Respiraţie liberǎ
- simetrie
toracicǎ
2.Nevoia de a - deglutiţia este Incapacitatea Intervenţia 3
bea şi a se pǎstratǎ de folosire a chirurgicalǎ.
alimenta - dupǎ 3 zile de la obiectelor Prezenţa
intervenţia pentru a se perfuziilor, a
chirurgicalǎ, alimenta şi tubului de
bolnava se hidrata. În dren, a
alimenteazǎ şi se primele 3 zile pansamentului
hidrateazǎ activ. bolnava se
alimenteazǎ şi
se hidrateazǎ
pasiv.
3.Nevoia de a - Bolnava - 24- - intervenţia 2
elimina prezintǎ eliminǎri 26.02-.2013sca chirurgicalǎ
fiziologice. unul este

147
 - Micţiuni absent datoritǎ
fiziologice alimentaţiei
nedureroase, hidrice
spontane, de
aspect normal.
- Diaforezǎ în
limite normale.
- Flatulenţǎ
prezentǎ
-
27.06-.2017apare
primul scaun de
aspect şi
consistenţǎ
fiziologicǎ.
4.Nevoia de a se Dificultate de a - Intervenţia 3
mişca şi a avea o se mobiliza şi a chirurgicalǎ
bunǎ posturǎ avea o bunǎ - Constrângeri
posturǎ. fizice:
prezenţa
pansamentului,
a perfuziilor şi
a tubului de
dren
- durerea
- pierderea
echilibrului
5.Nevoia de a - Insuficiente anxietatea 2
dormi şi a se ore de somn constrângeri
odihni treziri fizice:
frecvente prezenţa
este obositǎ pansamentului,
a perfuziilor şi
a tubului de

148
 dren
durerea
6.Nevoia de a se - bolnava îşi - dificultate de - durerea 2
îmbrǎca şi alege a se îmbrǎca şi - imobilitate
dezbrǎca îmbrǎcǎmintea dezbrǎca - constrângeri
- este preocupatǎ - necesitǎ fizice:
de ţinuta sa ajutor prezenţa
vestimentarǎ pansamentului,
a perfuziilor şi
a tubului de
dren
7.Nevoia de a - Bolnava îşi 2
menţine menţine
temperatura temperatura
corpului în limite corpului în limite
normale normale
- Subfebrilitate
37,5°C
- Diaforeza în
limite normale
8.Nevoia de a fi - este preocupatǎ - bolnava nu - intervenţia 2
curat şi a-şi de modul cum poate sǎ-şi chirurgicalǎ
proteja aratǎ şi de igiena acorde îngrijiri -imobilizarea
tegumentele şi corporalǎ. igienice: sǎ se îndelungatǎ la
mucoasele spele, sǎ se pat
pieptene, sǎ-şi - imobilitǎţi de
spele dantura, ordin fizic:
sǎ-şi cureţe prezenţa
unghiile. pansamentului,
a perfuziilor şi
a tubului de
dren.
- durerea
9.Nevoia de a îngrijorǎri 3
evita pericolele faţǎ de evoluţia
149
 postoperatorie
insomnie
- facies crispat
- agitaţie
- iritabilitate
10.Nevoia de a Comunicare 1
comunica eficientǎ la nivel
senzorial,
intelectual şi
afectiv.
11.Nevoia de a - pacienta 1
acţiona conform acţioneazǎ
propriilor conform
credinţe şi valori propriilor
credinţe şi valori,
nu doreşte
neapǎrat sǎ
participe la
activitǎţile
religioase
12.Nevoia de a fi - este preocupatǎ - Incapacitatea -evenimente 3
preocupat în de modul de de a se ocupa marcante:
vederea propriei realizare de familia sa şi spitalizarea
realizǎrii de a-şi intervenţia
îndeplini chirurgicalǎ.
funcţiile legate
de rolul sǎu
specific.
13.Nevoia de a - Prezintǎ interes - dificultatea - durerea 3
se recrea în efectuarea de a se - anxietatea
activitǎţilor concentra în - reţinerea
recreative cazul efectuǎrii fizicǎ:
unei activitǎţi prezenţa
recreative pansamentului,
a perfuziilor şi
150
 a tubului de
dren
- imobilitatea
- oboseala
fizicǎ
14.Nevoia de a - bolnava este Insuficienţa - lipsa de 2
învǎţa interesatǎ în cunoştinţelor informaţie
acumularea de legate de boalǎ
noi cunoştinţe. (evoluţie,
prognostic,
tratament,
regim dietetic
şi regim de
viaţǎ
postoperator)

Probleme de dependenţǎ:

Probleme actuale:
Dificultate în a se alimenta şi hidrata.
Posturǎ inadecvatǎ. Imobilitate.
Insomnie.
Hipertermia.
Neîndemânarea în a se îmbrǎca şi dezbrǎca.
Alterarea integritǎţii tegumentelor şi mucoaselor.
Anxietatea.
Dificultatea de a-şi asuma rolurile sociale.
Dificultate de a se recreea.
Lipsa de informaţie.
Probleme potenţiale:
Apariţia escarelor de decubit.
Apariţia trombozelor: tromboflebita.
Atrofia muscularǎ şi scǎderea tonusului organismului.
Stomatita.

151
 Încetinirea tranzitului intestinal.
Infecţia plǎgii chirurgicale.
Erusceraţia postoperatorie.
Accentuarea durerii.

Stabilirea gradului de dependenţǎ: Total = 30 puncte

Gradul III de dependenţǎ temporarǎ – Pacientǎ cu dependenţǎ majorǎ cu probleme
legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanenţǎ. Necesitǎ ajutor
din partea unei persoane.

Diagnostic de nursing:
Alterarea integritǎţii ţesutului din cauza intervenţiei chirurgicale (manifestatǎ prin
plaga operatǎ la nivelul regiunii epigastrice).
Durerea din cauza intervenţiei chirurgicale, manifestatǎ prin nelinişte, anxietate,
cefalee, insomnie, îngrijorǎri faţǎ de evoluţia postoperatorie.
Incapacitatea de a se alimenta din cauza intervenţiei chirurgicale, manifestatǎ prin
restricţie alimentarǎ.
Hipertermia datǎ de procesul inflamator, manifestatǎ prin creşterea temperaturii
corporale 37,5°C (subfebrilitate), tegumente palide şi transpiraţii.
Absenţa tranzitului intestinal din cauza anesteziei, a parezei intestinale (ileus post
anestezie), absenţa scaunului, dureri.
Dificultate de a se mobiliza şi a menţine o bunǎ posturǎ din cauza intervenţiei
chirurgicale, manifestatǎ prin ameţeli, vertij, cefalee.
Insuficienţa cunoştinţelor legate de boalǎ din cauza lipsei de informaţie, manifestatǎ
prin cerere de informaţie.

Planificarea îngrijirilor postoperator

Obiective specifice:
152
 Revenirea treptatǎ în funcţie de evoluţia postoperatorie a conştienţei, sensibilitǎţii şi a
reflexelor.
1’. Plaga operatorie sǎ evolueze spre vindecare şi cicatrizare fǎrǎ complicaţii, iar
bolnava sǎ aibe o evoluţie postoperatorie favorabilǎ.
Diminuarea pânǎ la dispariţie a durerii. Bolnava sǎ prezinte un somn liniştit,
odihnitor, eficient, conform nevoilor organismului şi un tonus psihic echilibrat.
Revenirea treptatǎ în funcţie de evoluţia postoperatorie la o alimentare şi hidratare
corespunzǎtoare nevoilor organismului.
Bolnava sǎ-şi menţinǎ temperatura corpului în limite fiziologice.
Bolnava sǎ prezinte eliminǎri fiziologice şi reluarea tranzitului intestinal 4 zile.
Bolnava sǎ se poatǎ mobiliza şi sǎ-şi acorde singurǎ îngrijirile igienice singurǎ, în
limitele impuse de starea generalǎ şi de evoluţia postoperatorie.
Bolnava sǎ posede un bagaj corespunzǎtor de cunoştinţe în legǎturǎ cu afecţiunea sa
(evoluţie, prognostic, tratament, regim alimentar şi regim de viaţǎ dupǎ externare).

Intervenţii:

supravegherea zilnicǎ a evoluţiei plǎgii operatorii şi a drenajului

controlul plǎgii operatorii, schimbarea pansamentului
observarea stǎrii generale a bolnavei (faciesul, coloraţia tegumentelor, a mucoaselor şi
a eliminǎrilor)
urmǎrirea funcţiilor vitale şi vegetative şi notarea lor în F.O.
am ajutat bolnava în efectuarea îngrijirilor igienice
am observat şi supravegheat alimentarea şi hidratarea bolnavei care a fost conform
nevoilor organismului
observarea diaforezei şi a tranzitului intestinal şi notarea lor în F.O.
am asigurat bolnavei o poziţie comodǎ în pat, cu un pat confortabil şi cu dotǎri
corespunzǎtoare
am asigurat bolnavei un climat optim de linişte şi relaxare în salon
Aplicarea planului de îngrijiri
Postoperator 22.06-2017– 02.-07-.2017

Perioada de Probleme Obiective Intervenţii Autonome Evaluare

153
timp Şi Delegate
22.06.2017 Pierderea Revenirea Supravegherea permanentǎ 22-06--2017
Ora 14:00 sensibilitǎţii treptatǎ în a funcţiilor vitale şi Ora 14:00
Ora 15:00 ,a funcţie de vegetative: P, TA, T°, R, TA=130/70
conştienţei evoluţia D. P=70/min
şi a postoperatori Observarea stǎrii generale R=18/ min
reflexelor ea a bolnavei: conştienţa, T=37,5°C
conştienţei, a psihicul, facies, coloraţia Stare generalǎ
sensibilitǎţii tegumentelor, a satisfǎcǎtoare.
şi a mucoaselor, a buzelor şi a Tegumente
reflexelor 1 fanerelor. Din sala de palide.
orǎ operaţie bolnava a fost Bolnava este
transportatǎ cu grijǎ, sub somnolentǎ.
supraveghere medicalǎ în Revenirea
secţia Terapie Intensivǎ şi sensibilitǎţii
a fost aşezatǎ pe pat în tactile, dureroase
decubit dorsal la ora 14:00. şi termice.
Am asigurat condiţiile de Revenirea
microclimat în salonul de reflexelor: tonice,
Terapie Intensivǎ, mimice (reflexul
temperaturǎ de durere),
corespunzǎtoare adecvatǎ palpebral,
stǎrii bolnavei 18-20°C, deglutiţie,
am pregǎtit patul cu cutanate, plantare
dotǎrile necesare, protejat şi abdominale
cu muşama şi alezǎ, pat (reflexul superior,
confortabil care sǎ nu mijlociu şi
favorizeze poziţii inferior
incomode. Aspirarea abdominal).
mucozitǎţilor din cǎile Ora 18:00
respiratorii. Stare generalǎ
Am pregǎtit materialele bunǎ.
pentru efectuarea Tegumente uşor
sondajului vezical. palide
154
24.02-.2013 Facies uşor
Bolnava a fost transportatǎ crispat datoritǎ
în salon sub supraveghere durerii
medicalǎ. postoperatorii.
Este somnolentǎ.
Buze şi fanere
normal colorate.
D=1500 ml/24
ore
P=66/min
TA=120/60 mm
Hg
R=18 r/min
T=37,5°C
23-IX-2006
Stare generalǎ
bunǎ.
Tegumente
normal colorate.
Facies uşor
crispat.
Bolnava este
conştientǎ,
cooperantǎ,
comunicativǎ.
Evoluţie
postoperatorie
bunǎ.
P=60/min
TA=110/60 mm
Hg
R=18 r/min
T=37,5°C
D=1300 ml/24
155
 ore
Bolnava a
suportat bine
intervenţia
chirurgicalǎ fǎrǎ
complicaţii.
23.06.2017 Plagǎ Plaga - Asigurarea condiţiilor de 24.06-.2017
→ operatǎ la operatorie sǎ asepsie şi antisepsie, salon - Plaga operatorie
02-07-2017 nivelul evolueze curat, aerisit. este congestionatǎ
regiunii spre - Efectuarea zilnicǎ a şi puţin
epigastrice. vindecare şi îngrijirilor igienice. dureroasǎ.
Tub de cicatrizare - Schimbarea zilnicǎ a - Secreţiile
dren. fǎrǎ lenjeriei de corp şi cât mai drenate sunt
complicaţii des posibil a lenjeriei de hemoragice.
10 zile. pat. Se aseptizeazǎ
-Pregǎtirea materialelor tegumentele din
pentru testarea la jurul plǎgii
Penicilinǎ. chirurgicale cu
- Am condus bolnava în tincturǎ de iod şi
sala de pansamente pentru se aplicǎ
schimbarea pansamentului. pansament uscat.
- Urmǎrirea periodicǎ a 25.06-2017.
plǎgii operatorii şi - Plaga operatorie
schimbarea pansamentului este uşor
la 2 zile – pansament uscat. congestionatǎ,
- Urmǎrirea zilnicǎ a suplǎ,
tubului de dren. nedureroasǎ,
02-07-.2017 secreţiile drenate
Am condus bolnava în sala sunt uşor
de pansamente pentru hemoragice.
scoaterea firelor de la - Se aplicǎ
plaga operatorie. pansament uscat
La indicaţia medicului i- şi se aseptizeazǎ
am administrat Penicilina tegumentele din
156
 G IM 1.000.000 UI/6 ore jurul plǎgii
ca medicaţie de protecţie. operatorii cu
tincturǎ de iod.
26.06-.2017
- Plaga operatorie
este suplǎ,
nedureroasǎ.
- Tegumentele
normal colorate.
Secreţiile drenate
sunt sero-citrine.
- Se aseptizeazǎ
tegumentele din
jurul plǎgii
operatorii cu
tincturǎ de iod şi
se aplicǎ
pansament uscat.
27.06-.2017
- I s-a scos tubul
de dren. Plaga
operatorie este
suplǎ,
nedureroasǎ,
curatǎ, evolueazǎ
spre vindecare.
- Se aplicǎ
pansament uscat.
24.06-.2017 Durerea Diminuarea - Am liniştit bolnava şi i- 25.06-.2017
→ agitaţie pânǎ la am explicat necesitatea - Durerea a
26.06-.2017 dispariţie a repausului la pat care duce diminuat în
durerii 3 la diminuarea durerii. intensitate.
zile. - Bolnava a fost aşezatǎ în 26.06-.2017
poziţie de decubit dorsal pe - Bolnava nu mai
157
 pat. acuzǎ dureri.
- S-au pregǎtit materialele S-au obţinut
penru recoltarea sângelui urmǎtoarele
pentru analize pentru a valori patologice
observa evoluţia la examenele de
postoperatorie. laborator:
La indicaţia medicului i- Uree
am administrat bolnavei sanguinǎ=0,54‰
medicaţie antialgicǎ IM şi valori scǎzute
Algocalmin 2 f. la:
24.06-.2017 Hb=10,26 g%
S-a recoltat sânge prin Ht=35%
puncţie capilarǎ pentru D=3500/mm
determinarea Şi valori normale
hemoleucogramei (HLG), la:
a trombocitelor, şi prin VSH=5 mm/1 h
puncţie venoasǎ pentru Glicemia=0,88 g
determinarea ‰
hematocritului (Ht), VSH,
glicemie, şi a ureei
sangvine.
24.06-.2017 Dificultate Revenirea - S-au pregǎtit materialele 25.06-.2017
→ de a se treptatǎ în pentru perfuzie. - Bolnava nu mai
26.06-.2017 alimenta şi funcţie de Asigurarea condiţiilor de prezintǎ senzaţie
hidrata. evoluţia mediu înainte de servirea de greaţǎ.
Senzaţie de postoperatori stǎrii de curǎţenie a 26.06-.2017
greaţǎ. e la o salonului, am efectuat Bilanţul hidric se
Restricţie de alimentare şi toaleta mâinilor, am îmbunǎtǎţeşte la
alimente hidratare asigurat o poziţie comodǎ externare
corespunzǎto pentru servirea mesei la bolnavei, aceasta
are nevoilor pat, am protejat lenjeria de revine la valoarea
organismului corp cu un prosop. normalǎ.
. Am servit bolnavei - Apetit prezent.
Dispariţa alimentele aşezate estetic - Bolnava
158
senzaţiei de pe mǎsuţǎ pentru a stimula consumǎ cu
greaţǎ 3 zile. apetitul plǎcere
. Am observat şi alimentele, nu
supravegheat alimentarea prezintǎ
şi hidratarea bolnavei. modificǎri privind
Am observat dacǎ bolnava procesul de
consumǎ cu plǎcere masticaţie.
alimentele, dacǎ apar - Bolnava se
modificǎri în procesul de alimenteazǎ în
masticaţie, dacǎ prezintǎ mod activ datoritǎ
aversiune la un anumit stǎrii generale
aliment, dacǎ prezintǎ bune.
apetit sau nu, dacǎ prezintǎ
vǎrsǎturi dupǎ alimentaţie.
24.06-.2017
- La indicaţia medicului
am administrat medicaţie
antiemeticǎ:
Metroclopramid IM 1 f.
- Bolnava este alimentatǎ
şi hidratatǎ parenteral prin
perfuzii cu soluţii
izotonice: Glucozǎ 5% 500
ml şi ser fiziologic 500 ml .

25.06-.2017
A doua zi bolnava este
alimentatǎ şi hidratatǎ pe
cale oralǎ cu lichide
administrate în prize dese
500 ml ceai, suc de fructe
natural, zeamǎ de compot,
supǎ strecuratǎ.

159
 26.06-.2017
Începând cu a treia zi
alimentaţia se îmbogǎţeşte
cu: un ou fiert moale, carne
de pasǎre fiartǎ, piure,
brânzǎ dulce de vacǎ.
Am observat şi mǎsurat
zilnic ingestia şi
eliminǎrile pentru a calcula
bilanţul hidric.
24.06.2017 Hipertermia Bolnava sǎ-şi Mǎsurarea şi notarea 24.06-.2017
→ menţinǎ zilnicǎ în F.O. a - Tegumente
25.06-.2017 temperatura temperaturii. calde, normal
corpului în Aerisirea zilnicǎ a colorate.
limitele salonului. TD=37,5°C
fiziologice 2 Asigurarea unei Ts=37,5°C
zile. temperaturi 25.06-.2015
corespunzǎtoare în salon - Tegumente
(18-20°C), a unui climat calde, normal
optim. colorate.
Observarea zilnicǎ a TD=37,4°C
diaforezei. Ts=37,2°C
La indicaţia medicului am Aceastǎ
administrat medicaţie subfebrilitate care
antitermicǎ: Polidin 1 f. apare
- Termometrizarea zilnicǎ postoperator este
a bolnavei. febra de resorbţie
care dispare fǎrǎ
tratament cu
antibiotice.
26.06-.2017
- Bolnava este
afebrilǎ
TD=36,8°C
160
 Ts=37°C
- Tegumente
normal colorate.
- Diaforezǎ în
limite normale.
24.06.2017 Absenţa Bolnava sǎ - servirea bolnavei cu 24-26.06-.2017
→ tranzitului aiba ploscǎ în vederea - Scaunul este
27.06.2017 intestinal eliminǎri eliminǎrilor. absent şi datoritǎ
fiziologice - la indicaţia medicului am alimentaţiei
22.06.2017 Prezenţa Reluarea administrat administrat hidrice.
→ tubului de tranzitului medicaţie stimulentǎ a - Flatulenţǎ
27.06.2017 drenaj intestinal 4 musculaturii netede prezentǎ.
zile. gastrointestinale: Miostin 2 24.06-.2017
22.06 2017 Prezenţa f IM. D=100 ml/24 ore
→ sondei 22.06-.2017 de aspect normal,
24.06-.2017 vezicale. S-a efectuat sondajul micţiuni
vezical. fiziologice,
- Observarea diurezei nedureroase,
zilnic. Supravegherea şi spontane.
observarea zilnicǎ a - Diaforezǎ în
secreţiilor drenate, a limite normale.
sondajului şi drenajului Secreţiile drenate
vezical. sunt intens
- Notarea zilnicǎ a diurezei hemoragice (60
în foaia de temperaturǎ. ml).
- Pregǎtirea materialelor - I s-a scos sonda
pentru efectuarea vezicalǎ.
sondajului vezical. 25.06-.2017
D=1100 ml/24
ore
- Micţiuni
fiziologice,
spontane,
nedureroase de
161
 aspect normal
- Diaforezǎ în
limite fiziologice.
- Secreţiile
drenate sunt uşor
hemoragice (50
ml).
26.06-.2017
D=1200 ml/24
ore
- Micţiuni
fiziologice
spontane,
nedureroase de
aspect normal.
- Diaforezǎ în
limite normale.
- Secreţiile
drenate sunt
serocitrine (40
ml).
27.06-.2017
- I s-a scos tubul
de dren
- Apare primul
scaun de aspect şi
consistenţǎ
fiziologicǎ.
- Micţiuni
fiziologice
spontane,
nedureroase de
aspect normal.
- Diaforeza în
162
 limite normale.
D=1300 ml/24
ore.
24.06-.2017 Dificultate Revenirea Asigurarea unui pat 24.06-.2017
→ de a se treptatǎ în confortabil, ca sǎ nu Mobilizare pasivǎ
26.06-.2017 mobiliza şi funcţie de favorizeze poziţii vicioase. la pat.
a menţine o evoluţia Lenjeria de pat a fost 25.06-.2017
bunǎ postoperatori schimbatǎ cât mai des Mobilizare la
posturǎ. e şi de starea posibil şi bine întinsǎ marginea patului.
generalǎ la o pentru a preveni apariţia 26.06-.2017
mobilizare şi escarelor de decubit. Bolnava a început
la Aerisirea zilnicǎ a sǎ efectueze
menţinerea salonului. plimbǎri scurte în
unei posturi Alimentarea bolnavei la salon, dar este
adecvate 3 pat. agitatǎ. Datoritǎ
zile. Protejarea lenjeriei de pat respectǎrii cu
cu muşama şi alezǎ. stricteţe a
Îngrijirile igienice s-au programului de
efectuat la patul bolnavei. mobilizare
La indicaţia medicului i s- progresivǎ, treptat
au efectuat fricţiuni cu bolnava revine la
alcool, pudraj cu talc la o mobilizare
nivelul regiunilor care vin activǎ conform
în contact cu patul pentru a stǎrii sale.
activa circulaţia şi a 27.06-.2017
preveni apariţia escarelor Bolnava se
de decubit. mobilizeazǎ
Schimbarea periodicǎ a singurǎ fǎrǎ
poziţiei bolnavei. ajutorul unei
persoane.
24.06-.2017 Cefaleea Diminuarea - Am liniştit bolnava. 25.06-.2017
→ Insomnia pânǎ la - Pacienta a fost aşezatǎ în Cefaleea a
25.06-.2017 Anxietatea dispariţie a decubit dorsal fǎrǎ pernǎ. dispǎrut. Pe
cefaleei Aerisirea salonului. mǎsurǎ ce starea

163
 2 zile - Asigurarea unei bolnavei se
temperaturi îmbunǎtǎţeşte,
corespunzǎtoare în salon aceasta se poate
(18-20°C) adecvate stǎrii odihni şi poate
bolnavei. avea un somn
- Asigurarea unui climat liniştit.
optim de linişte, de 26.06-.2017
relaxare, a unei poziţii Bolnava se
comode şi a unui pat trezeşte frecvent
confortabil. din cauza
- Antrenarea bolnavei în îngrijorǎrii faţǎ de
discuţii cu celelalte evoluţia
bolnave din salon, discuţii postoperatorie şi
cu bolnava pentru a-i reda de familie.
încrederea şi optimismul în 27.06-.2017
echipa medicalǎ şi în actele Datoritǎ stǎrii
medicale – psihoterapie. generale bune,
La indicaţia medicului i s-a somnul este uşor
administrat IM 2 f (9 ore), odihnitor,
Algocalmin pentru adoarme repede,
combaterea cefaleei nu este agitat, nu
Seara i s-a administrat este indus
medicaţie hipnoticǎ IM: medicamentos.
Diazepam 1 f. Bolnava este
Lecturi uşoare, relaxante, liniştitǎ şi are un
de scurtǎ duratǎ seara tonus psihic bun.
înainte de culcare.
Celelalte bolnave din salon
sǎ asigure un climat optim
de linişte.
Vizitele pe care le primeşte
bolnava sǎ fie scurte şi fǎrǎ
veşti neplǎcute.
19.06.2017 Insuficienţa Bolnava sǎ I s-au pus la dispoziţie 02-07-.2017
164
→ cunoştinţelo posede un bolnavei broşuri care - Bolnava este
02-07-.2017 r legate de bagaj trateazǎ afecţiunea sa. receptivǎ la
boalǎ. corespunzǎto Discuţii cu bolnava indicaţiile
r de referitoare la tratament, la prescrise,
cunoştinţe în regimul alimentar, la cunoaşte regimul
legǎturǎ cu regimul de muncǎ şi de alimentar care
afecţiunea viaţǎ dupǎ externare. trebuie urmat
sa. Bolnava a fost pusǎ în dupǎ externare,
contact cu alte paciente cunoaşte modul
care au efectuat aceeaşi de muncǎ şi de
intervenţie chirurgicalǎ cu viaţǎ dupǎ
o evoluţie clinicǎ generalǎ externare.
postoperatorie bunǎ, care Cunoaşte
posedǎ cunoştinţe exacte mǎsurile
despre aceastǎ afecţiune. profilactice,
igienice şi
complicaţiile care
pot apǎrea din
cauza
nerespectǎrii
acestor indicaţii.

EXTERNAREA

DATA EXTERNǍRII: 02.07.2017

STAREA LA EXTERNARE: vindecatǎ chirurgical
Bolnava în vârstǎ de 36 ani se interneazǎ în serviciul de chirurgie pentru scaune
melenice, vertij, lipotimie, astenie fizicǎ, stare generalǎ alteratǎ.
La analizele de laborator s-au obţinut urmǎtoarele rezultate patologice:
Hb=6,72 g%
Ht=23%
VSH=15 mm/1 h
T=600.000 mm3
165
 L=8000/mm3
Uree sangvinǎ=0,50 g‰
Urmeazǎ tratament cu hemostatice: Vitamina K1, Adrenostazin, Ca gluconic, cu
antialgice: Algocalmin şi hipnotice: Diazepam.
Datoritǎ stǎrii generale alterate şi reluarea hemoragiei se decide intervenţia
chirurgicalǎ pe data de 22.07-.2017, ora 9:00.
Evoluţia postoperatorie este bunǎ, fǎrǎ complicaţii, se externeazǎ vindecatǎ
chirurgical.

DIAGNOSTIC MEDICAL LA EXTERNARE

„Ulcer duodenal cronic hemoragic”

BILANŢUL AUTONOMIEI

Bolnava respirǎ normal, respiraţia este liberǎ pe nas, liniştitǎ, fǎrǎ efort, mişcǎrile
cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, libere, frecvenţa respiraţiilor este normalǎ 17 r/min,
succesiunea inspiraţiilor şi a expiraţiilor se fac la intervale egale de timp, amplitudinea
respiraţiilor este normalǎ, tipul costal superior, torace normal conformat.
Pulsaţiile sunt uniforme, ritmice, cu frecvenţa 72 bǎtǎi/min., amplitudinea normalǎ,
zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, regulate TA=130/60 mm Hg.
Tegumente şi mucoase normal colorate.
Facies destins.
Bolnava se alimenteazǎ şi se hidrateazǎ singurǎ conform nevoilor organismului şi
regimului impus de boalǎ.
Se mobilizeazǎ activ.
PLAN DE RECUPERARE:

Pentru ca bolnava sǎ se reintegreze socio-profesional trebuie sǎ aibǎ în vedere

urmǎtoarele obiective:
sǎ trateze corect toate afecţiunile care pot determina HDS;
sǎ respecte regimul igieno-dietetic (mese la ore fixe, regulate 5-6/zi în cantitǎţi mici şi
în prize dese);
sǎ se prezinte la controlul periodic la policlinica teritorialǎ;
sǎ evite mesele abundente, alimente interzise şi condimentate;
166
 sǎ evite medicamentele nocive pentru mucoasa gastricǎ (corticoizi, acidul
acetilsalicilic, etc.);
sǎ respecte repaosul postprondial 30-60 min;
mesele sǎ fie luate în linişte, fǎrǎ grabǎ şi mestecate bine;
sǎ evite consumul de excitante (alcool, cafea);
îngrijirea impecabilǎ a danturii;
evitarea stresului, a tensiunii nervoase, a oboselii şi a plânsului la masǎ;
evitarea eforturilor fizice şi intelectuale intense;
sǎ respecte regimul de muncǎ şi de viaţǎ dupǎ externare (ordonat, ferit de factori de
stres);
sǎ respecte cele 8 ore de somn, somnul sǎ fie liniştit, odihnitor, eficient, conform
nevoilor organismului neindus medicamentos;
sǎ evite suprasolicitǎrile, stǎrile emoţionale;
sǎ foloseascǎ timpul liber cât mai avantajos: plimbǎri scurte în aer liber, vizionarea de
spectacole cât mai distractive, lecturi uşoare plǎcute, meloterapie etc.;
Bolnava a înţeles recomandǎrile prescrise şi este decis sǎ le respecte.

Tabel cu Examene paraclinice pacient A.M.

Data Examenul cerut Tehnica Valoarea Valoarea

normalǎ obţinutǎ
19.06-.2017 Hemoleucograma Puncţie Hb: 12-16 g% Hb: 6,72 g%
capilarǎ la femei
Hb: 14-18 g%
la bǎrbaţi L = 8000 mm
Trombocite Puncţie L: 2500- cub
capilarǎ 8500/mm cub T:600000
21.06-.2017 Hb T:280000- 7,82 g%
24.06-.2017 Hemoleucograma 350000 mm cub Hb:10,26 g%
Trombocite L:3500
T: 400000 mm
167
 cub
19.06-.2017 Ht Puncţie 40 % femei 23 %
21.06-.2017 venoasǎ 45 % bǎrbaţi 25%
24.06-.2017 3-5 ml sânge 35%
19.06-.2017 VSH Puncţie 3-5 mm la orǎ 15 mm la orǎ
venoasǎ 5-10 mm la 2
1,6 ml sânge/ ore
10,4 ml citrat 20-25 mm la 24
de Na ore
La femei
valoarea este
mai mare cu 1-3
mm 5 mm la o orǎ
24.06-.2017
19.06-.2017 TS şi TC Puncţie TS: 2-4 min TS: 2 min
capilarǎ TC: 5-8 min TC: 5 min
19.06-.2017 Glicemie Puncţie 0,65-115 mg% 0,80 mg%
venoasǎ 2 ml
24.-06-.2017 sânge 0,88 mg%
19.-06-.2017 Uree sanguinǎ Puncţie 200-400 mg% 500 mg%
venoasǎ 3-5 ml
sânge
24-06-.2017 540 mg%

19.-06-.2017 Ionograma sericǎ Se recolteazǎ Na+ 130-150 Na+: 120

5-10 ml sânge mEq/L sau 300- mEq/L
cu seringa 500 mg% Cl-:92 mEq/L
heparinatǎ K+ 3,5-5 Ca2+: 4
mEq/L sau 15- mEq/L
21 mg% K+: 3,2
Cl-: 95-105 mEq/L
mEq/L sau 350- Mg2+: 1,3
390 mg% mEq/L
21-06-.2017 Ca2+: 4,5-5,5

168
 mEq/L sau 9-11 Na+: 130
mg% mEq/L
Mg2+: 1,5-2,5 Cl-: 98 mEq/L
mEq/L sau 1,9- Ca2+: 4,3
2,4 mg% mEq/L
K+: 3,8
mEq/L
Mg2+: 1,5
mEq/L
19.-06-.2017 Examen de urinǎ: Se recolteazǎ Diureza 1500 Diureza 1000
examen 100 ml urinǎ ml/24 h. Aspect ml/24 h
macroscopic din prima urinǎ limpede, Aspect
de dimineaţǎ, culoare galben limpede,
dupǎ efectuarea pai, miros culoare galben
toaletei locale. urinos, pai, miros
densitate 1010- urinos
1025 ph 4,5-7 densitate 1015
albumina şi
glucoza absent
Rare celule Ph: 4,7
epiteliale albumina şi
Examen biochimic descuamate glucoza
Rare hematii şi absente
leucocite
Absenţa
cilindrilor Rare celule
Examenul epiteliale
microscopic sau al descuamate,
sedimentului urinar rare hematii şi
leucocite.

Tabel cu administrarea medicamentelor pacient A.M.

Nr Denumire Forma de Acţiune Mo Doza Observaţii

169
. a prezentar dul Zilnic Unic
crt medicame e de ǎ ǎ
. ntului ad
mi
nist
rar
e
1. Vitamina Fiole 1 Antihemoragic IV 2 f/zi 1f Injectarea IV rapidǎ
K1 ml ǎ sau poate provoca
Soluţie IM congestia feţei,
apoasǎ sudoraţie, senzaţie
de constricţie
toracicǎ, cu dispnee,
cianozǎ.
2. Adrenosta Fiole 5 Hemostatic IV 2 f/zi 1f Injecţia este
zin ml sau dureroasǎ. Este
Soluţie IM incompatibil cu
apoasǎ vitamina C.
3. Ca Fiole 10 Recalcifiant. 1 f/zi 1f Injectarea IV rapidǎ
gluconic ml Scade poate provoca,
sau Soluţie excitabilitatea gheaţǎ, vǎrsǎturi,
Gluconat apoasǎ neuromuscular senzaţie de cǎldurǎ,
de calciu ǎ şi relaxeazǎ sudoraţie, paloarea
musculatura feţei, hipotensiune
netedǎ. arterialǎ.
Antiinflamator
4. Diazepam Fiole 2 Hipnotic IV 1 f/zi 1f Reacţii adverse:
ml Miorelaxant sau somnolenţǎ,
Soluţie IM obosealǎ, ameţeli,
apoasǎ slǎbiciune
muscularǎ
uscǎciunea gurii,
constipaţie,
tulburǎri de vedere
hipotensiune,
170
 rareori ataxie,
agitaţie
psihomotorie, foarte
rar neutropenie,
icter.
Injectarea IV poate
fi cauza de
deprimare
respiratorie. Injecţia
IM este dureroasǎ.
Dependenţǎ.
5. Romergan Fiole 2 Sedativ IM 1 f/zi 1f Sedarea excesivǎ cu
ml diminuarea
Soluţie performanţelor
apoasǎ psihomotorii,
ameţealǎ,
uscǎciunea gurii,
tulburǎri de vedere,
rareori variaţii ale
presiunii arteriale,
foarte rar
leucopenie şi
fotosensibilizare;
reacţii paradoxale,
cu
hiperexcitabilitate şi
coşmaruri (foarte
rar, mai ales la
bǎtrâni şi copii).
6. Soluţie Pungi Amelioreazǎ IV 500 250 Deshidratǎri mari
izotonǎ 250 sau troficitatea ml ml (soluţiile hipertone),
perfuzabil 500 ml ficatului insuficienţǎ renalǎ
ǎ de protejându-l gravǎ.Injectarea
glucozǎ 5- de diferite rapidǎ şi în doze

171
 10% noxe; mari prezintǎ la
Îmbunǎtǎţeşte cardiaci pericolul
funcţia apariţiei edemului
miocardului pulmonar.
bolnav,
echilibreazǎ
tensiunea
arterialǎ şi
restabileşte
reactivitatea
vascularǎ,
deprimatǎ prin
narcozǎ,
hipotermie,
anoxie.
În soluţia
izotonǎ 5%
glucoza reface
temporar
volemia în
condiţii de
deshidratare,
are un efect
anticetogen în
acidoza
organicǎ şi
poate servi la
completarea
rezervelor de
glicogen
hepatic
7. Soluţie Pungi Aport de apǎ IV 500 Administrarea
izotonǎ 250 sau şi de clorurǎ ml pentru nevoile
perfuzabil 500 ml de sodiu organismului duce
172
 ǎ de ser la hiperhidratare sau
fiziologic creşterea volemiei
0,9% manifestatǎ prin
hipertensiune
arterialǎ, dispnee,
turgescenţa
jugularelor,
tahicardie.
8. Metoclopr Fiole 2 Antivomitiv IV 2 f/zi 1f Uneori constipaţie
amid ml prin acţiune sau sau diaree, nelinişte,
Soluţie centralǎ, creşte IM obosealǎ rareori
apoasǎ tonusul diaree, scǎderea
sfincterului libidoului,
inferior al ginecomastie,
esofagului, lactaţie (prin
favorizeazǎ hiperprolactinemie);
golirea dozele mari pot
stomacului provoca somnolenţǎ
prin stimularea şi tulburǎri
peristaltismulu extrapiramidale
i gastric şi discrete (mai ales
relaxarea spasme musculare
sfincterului la copii); rareori la
piloric; i se nou-nǎscut
atribuie un methemoglobinemie
efect de .
normalizare a
funcţiilor
motorii şi
secretorii ale
tubului
digestiv prin
mecanism
central.
173
9. Penicilina Flacoane Antibiotic IV 40000 1000 Reacţii alergice:
G sodicǎ 200000 bactericid faţǎ în 00 UI 000 urticarie (relativ
UI de cocii per UI/6 frecvent), edem
400000 grampozitivi şi fuz ore angioneurotic,
UI gramnegativi, ie febrǎ, inflamaţii
1000000 unii bacili sau articulare (rar),
UI grampozitivi, IM dermatitǎ
spirochete şi exfoliativǎ, şoc
actinomicete. anafilactic (foarte
rar) – atenţie! Sunt
posibile accidente
anafilactice acute
letale, suprainfecţii
cu Proteus,
Pseudomonas,
Candida; convulsii
(la doze mari,
intravenos), anemie
hemoliticǎ,
leucopenie,
trombocitopenie,
nefropatii (la dozele
mari, rareori);
reacţie Herxheimer,
uneori, la prima
injecţie de
penicilinǎ în sifilis;
durere la locul
injecţiei
intramusculare.
10 Miostin Fiole 1 Stimulant al IV 2f 2f Obstrucţie mecanicǎ
ml soluţie musculaturii sau intestinalǎ sau
apoasǎ netede gastro IM urinarǎ, astm
intestinale şi bronşic, boala
174
 vezicale. Parkinson; se
foloseşte cu
prudenţǎ sau se
evitǎ în sarcinǎ,
epilepsie, ulcer,
diaree, bradicardie,
infarct miocardic
recent, insuficienţǎ
cardiacǎ,
hipotensiune
arterialǎ,
tireotoxicozǎ.
Intoxicaţia cu
suxametoniu şi alte
curarizante
depolarizante (efect
de potenţare).

11 Supozitoa Supozitoa Declanşeazǎ Intr 1f 1f

re cu re reflexul de are
glicerinǎ defecaţie prin ctal
iritaţie şi
distensie
localǎ.
12 Mialgin Fiole 2 Analgezic şi IV 1f 1f Asemǎnǎtoare celor
ml soluţie euforizant sau ale morfinei, dar
apoasǎ IM mai puţin
importante; dozele
terapeutice pot
produce slǎbiciune,
ameţeli, sudoraţie,
uscǎciunea gurii,
uneori greaţǎ şi

175
 vomǎ, rareori
hipotensiune
ortostaticǎ,
deprimare
respiratorie,
constipaţie, retenţie
de urinǎ.

CONCLUZII

Tratamentul ulcerului gastric sau duodenal este în majoritatea cazurilor de natura

medicala. Numai într-un numar restrâns de situatii se intervine chirurgical, pentru a rezolva
complicatiile acute sau cronice ale bolii (penetratie, perforatie, hemoragie digestiva
superioara, stenoza pilorica, malignizare) .
Terapia medicala are ca principal obiectiv reducerea secretiei clorhidro - peptice
(concentratia de HCl si pepsina din sucul gastric) si protejarea mucoasei împotriva
agresiunilor de natura mecanica, chimica si termica. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul
regimului alimentar si al medicatiei antiulceroase.
În conditiile introducerii unei game largi de produse farmaceutice ce-si dovedesc
energic influenta asupra secretiei clorhidropeptice, s-a pus problema oportunitatii restrictiilor
alimentare. Sunt autori care considera ca “dietele complicate si restrictive nu au fost
verificate ca superioare în vindecarea bolii ulceroase si de aceea trebuie eliminate din cartile
de alimen- tatie “( Welsh , 1977 ). S-a formulat chiar întrebarea: “Mai este necesara si astazi
o dieta la bolnavii ulcerosi ? “ ( Kasper , 1979 ) . Sunt conceptii care tind sa minimalizeze sau
sa anuleze importanta dietei la aceasta categorie de bolnavi .
Indiferent de progresele terapiei medicamentoase, sunt o serie de aspecte care nu pot
fi ameliorate fara a se asigura o protectie nutritiva a stomacului si a duodenului. Trebuie tinut
seama ca în boala ulceroasa exista particularitati functionale reactive specifice care nu pot fi
corect influentate decât printr-un regim alimentar adecvat. Desi organismul dispune de un
potential de refacere impresionat, reusind sa împiedice pâna la un anumit punct aparitia de
leziuni ale mucoasei gastrice si duodenale, totusi, în conditiile de agresiune alimentara
repetata (produse prea fierbinti sau reci, cu gust acru, continând elemente vegetale insuficient

176
mestecate), se depaseste capacitatea de aparare locala si se faciliteaza instalarea leziunilor
ulceroase.
Bolnavul ulceros trebuie sa învete ce, când, cât si cum sa manânce! În acest fel
contribuie la reducerea riscului de reactivare a maladiei, mai ales în cazul în care sunt
prezente conditii ulcerogene (stari de încordare psihica si fizica, abuzul de bauturi alcoolice,
fumatul excesiv, alimentatia neregulata si presarata cu condimente, rentajuri, carnuri
fibroase). Nutritia deficitara faciliteaza actiunea unor agenti cu potential nociv asupra
mucoasei intestinale.
În schimb, regimul alimentar cu proprietati protective faciliteaza efortul de cicatrizare
a leziunilor deja constituite. Cel mai elocvent exemplu îl constituie consumul de lapte. Prin
capacitatea sa de tamponare a aciditatii gastrice, el reduce o parte din potentialul eroziv al
acesteia , permitând astfel mecanismelor de aparare locala sa refaca mai repede zona
afectata . Înca din 1915 , pornind de la experienta sa practica, Sippy introduce pe scara larga
în tratamentul ulcerului gastrointestinal în puseu acut administrarea orala de lapte. Ulterior,
regimul a fost completat prin adaosul de smântâna . Mentionam ca sub aceasta forma dieta
trebuie aplicata doar o perioada relativ scurta de timp pe parcursul puseului acut al bolii . În
nici un caz regimul nu se extinde si în perioada de acalmie , întrucat este mai greu de urmat
din cauza monotoniei si nu asigura necesarul caloric nutritiv pentru desfasurarea activitatilor
profesionale . În plus, pot apare tulburari legate de toleranta intestinala (balonare, eructatii,
diaree). Pe de alta parte, administrarea zilnica de lapte în cantitati mari favorizeaza aparitia
aterosclerozei , prin continutul bogat de grasimi pe care acesta îl contine.
În afara acestui produs nutritiv, s-a constatat ca o serie de alimente, ca ouale, pâinea
alba, carnea poseda de asemenea capacitatea de tamponare a aciditatii gastrice ( proteinele în
mediul gastric acid se comporta ca substante alcaline). Acest efect este favorabil pentru
protejarea leziunii ulceroase de actiunea coroziva a acidului clorhidric. Nu trebuie însa cazut
nici în extrema utilizarii alimentatiei predominant proteice întrucât dupa 30-60 de minute de
la ingerarea hranei urmeaza o hipersecretie puternica. În conditiile utilizarii unui antisecretor
extrem de eficient si larg utilizat ca omeprazolul de-a lungul celor patru saptamâni cât
dureaza cura , la bolnavii cu helicobacter pylori prezent (infectie microbiana gastrica prezenta
la 60-90% din ulcerosi) dupa unele studii, pare fireasca întrebarea oportunitatii restrictiilor
alimentare excitosecretorii. Se constata o accelerare a îmbatrânirii stomacului si un risc
crescut pentru instalarea gastrinei atrofice (factor predispozant pt. cancerul gastric).
Modificarile gastrice sunt prezente chiar si la doi ani dupa întreruperea curei cu omeprazol .

177
 Dupa iesirea din puseul acut, nutritia se apropie tot mai mult de deprinderile
alimentare anterioare . Se fac totusi anumite corective, în sensul eliminarii sau limitarii
consumului anumitor produse culinare. Aceste recomandari se refera la alimentele
condimentate, dure, acide, gazoase, cât si la grasimi si prajeli. Prin respectarea acestor
indicatii, dieta propriu-zisa contribuie la cicatrizarea leziunilor ulceroase, într-un numar
impresionant de cazuri si deseori previne reinstalarea puseurilor evolutive.

178
 Bibliografie

“ Anatomia si fiziologia omului “ , Dr.Roxana Maria Albu – Manual pentru scolile

sanitare postliceale , Editura Corint , Bucuresti –1996 .

“Ghid de nursing“ , Lucretia Titirica , Editura Viata Medicala Româneasca – 1998 .

“ Chirurgie “ , Mircea Constantinescu , Editura didactica si pedagogica R.A.,

Bucuresti – 1996 .

“ Cartea asistenului medical ( Tehnica îngrijirii bolnavului ) “ , Carol Mozes, Editura

medicala , Bucuresti –1999 .

“ Medicina interna pentru cadre medii “ , Corneliu Borundel , Editura All – 2006 .

“ Mica enciclopedie de boli interne “ , Gheorghe Mogos , Editura stiintifica si

enciclopedica , Bucuresti – 1988 .

“Totul despre ulcer : ghid de diagnostic , tratament si prevenire “ , Richi Ostrov ,

Editura Polimark – 1997 .

“ Regimul alimentar în bolile digestive “ , Viorel T. Mogos , Editura

179