„ Baltagul ” , de Mihail Sadoveanu

Particularităţile de construcţie a unui

personaj : Vitoria Lipan
Romanul ,,Baltagul’’ este o scriere memorabilă , nu doar prin conţinutul şi prin
multitudinea semnificaţiilor sale, ci şi prin personajele lui. Majoritatea personajelor sunt
caractere puternice, de o mare complexitate, specifice lumii patriarhale pe care o reprezintă.
Între toate personajele romanului, se impune puternic figura Vitoriei Lipan. Ea este un
personaj principal, deoarece participă la toate momentele acţiunii şi în jurul ei se polarizează
celelalte personaje.
Folosind caracterizarea directă şi caracterizarea indirectă, autorul creează un portret
complex Vitoriei Lipan, care sintetizează trăsăturile oamenilor de la munte , fiind astfel un
personaj exponențial . Aceştia sunt ,,Nişte făpturi de mirare. Iuţi şi nestatornici ca apele, ca
vremea, răbdători în suferinţă ca şi-n ierni cumplite ... plăcându-le dragostea ... şi datinile,
oameni care stau în faţa soarelui c-o inimă ca din el ruptă’’. Romanul poate fi considerat drept
cartea acestei eroine, devenite tip reprezentativ, dar care se individualizează prin trăsături
distincte.
Încă din expoziţiune, folosind caracterizarea directă şi descrierea ca mod de expunere
literară , autorul prezintă câteva însuşiri fizice ale Vitoriei Lipan, care se constituie într-o schiţă
de portret. Ea are aproape 40 de ani, iar ,, ochii ei căprii’’ răsfrângeau ,,lumina castanie a
părului’’, erau ,,ochi aprigi şi încă tineri’’. Eroina este surprinsă ,,stând singură pe prispă’’,
privirea fiind dusă departe, adâncită în gândurile care o copleşeau. Scriitorul notează că ,,
femeia nu mai era tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. Ochii ei luceau ca-ntr-o
uşoară ceaţă în dosul genelor lungi şi răsfrânte în cârligaşe’’. Înfăţişarea fizică ilustrează
îngrijorarea femeii pentru tăcerea soţului ei şi prefigurează zbuciumul sufletesc ce o va stăpâni
până ce-i va descoperi şi pedepsi pe ucigaşii lui Nechifor Lipan, soţul ei, plecat la Dorna să vândă
şi să cumpere oi şi care nu se mai întorsese.
Pentru a evidenţia însuşirile morale ale Vitoriei Lipan, autorul foloseşte mai ales
caracterizarea indirectă, relatând faptele eroinei şi notând gândurile acesteia din momentul în
care are certitudinea că Nechifor nu se va mai întoarce şi până în momentul în care este găsit,
apoi îngropat, iar , în final , are loc descoperirea ucigaşilor.
Vitoria este o femeie aspră, o gospodină pricepută şi harnică. Ea duce grijile unei
gospodării cu multe ,,acareturi’’ : ştie ce produse trebuie să vândă, se tocmeşte ca un adevărat
negustor cu cei ce vin să cumpere, merge ea însăşi la câmpie pentru a vinde produse.
Este ordonată, meticuloasă, cu deosebit simţ practic. Această însuşire ni se dezvăluie
înainte de plecarea în căutarea soţului, când lasă totul în ordine acasă.
Vitoria este întreprinzătoare şi prevăzătoare. Vinde produsele pentru a obţine bani de
drum, dar duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi prădată. Conştientă de pericolele care
pândesc pe drum, îi face lui Gheorghiţă un baltag, pe care preotul îl sfinţeşte, iar pentru sine ia
puşca , pe care s-o folosească în caz de nevoie.
Vitoria este o femeie credincioasă , care respectă obiceiurile strămoşeşti. Înainte de a
pleca se consultă cu preotul, merge la mănăstirea Bistriţa, unde se roagă la icoana Sfintei Ana,
face daruri bisericii, ţine post 12 vineri, se spovedeşte, se împărtăşeşte .
Ea este şi superstiţioasă , deoarece crede în vise, în semne. În descântece şi în vrăji nu
prea crede, dar totuși merge la baba Maranda, vrăjitoarea satului , pentru a afla despre soţul ei ,

1
deoarece acesta era obiceiul vremii. Visul în care Lipan apare întors cu spatele trecând călare
peste o apă neagră şi cântecul cocoşului o singură dată, cu pliscul întors către poartă , o
obsedează şi-i dau certitudinea că bărbatul ei nu se va mai întoarce.
Eroina impresionează şi prin luciditate. Iniţial hotărăşte să-l trimită doar pe Gheorghiţă
în căutarea lui Nechifor, dar îşi dă seama că acesta are nevoie de mintea şi de experienţa ei şi
pleacă împreună.
Este înzestrată cu o inteligenţă ieşită din comun, manifestată într-o diversitate de
împrejurări. Îl convinge pe Gheorghiţă de necesitatea plecării la drum, principalul argument fiind
că ,,jucăriile au stat’’, că el trebuie să se arate bărbat. Culege cu abilitate informaţii de la cei din
jur, pe care-i trage de limbă, dovedeşte o mare pricepere în descifrarea sufletului oamenilor.
Felul de a vorbi dovedeşte o inteligenţă nativă, cuvintele ei sunt veritabile
maxime : ,,cel ce spune multe ştie puţine’’, ,, toate pe lumea asta arată ceva’’. Vorba ei este
uneori ironică, alteori ascuţită, neiertătoare.
Pe drum , dovedeşte tenacitate, voinţă de neînfrânt, deoarece nu renunţă la dorinţa
de a-l descoperi pe Nechifor şi de a-i pedepsi pe ucigaşi. Spiritul ei justiţiar învinge şi numai
atunci ea poate să-şi continue viaţa
În relaţia cu copiii, se dovedeşte mai tolerantă cu Gheorghiţă, pe care îl ocroteşte,
văzându-l sfios şi nesigur şi pentru că el reprezintă dragostea din tinereţe pe care i-a purtat-o
soţului. Cu Minodora este mai aspră, dorind să o educe în spiritul tradiţiei. O mustră că dă
,,gunoiul afară în faţa soarelui’’ şi o ceartă pentru „coc, valţ şi bluză” , ameninţând-o că-i pune la
gât pietre de câte ,,cinci ocă’’ şi-o aruncă în apa Tarcăului.
Cu o artă genială, autorul surprinde şi zbuciumul interior devastator, din momentul în
care bănuiala moţii lui Nechifor o macină ca un ,,vierme neadormit’’. Din acest motiv, ea se
,,desface încet de lume şi intră oarecum în sine’’. Singurătatea este aşa de mare , încât ,, se
socotea moartă ca şi omul ei care nu era lângă dânsa’’.
Îndârjirea de a-l găsi pe Nechifor are ca resort nu numai datoria impusă de datină, ci şi
iubirea pentru soţul ei. În acest sens, ,,Baltagul’’ este o carte de dragoste exemplară, prin
intensitatea şi statornicia sentimentului de dragoste a eroinei pentru soţul ei. Căsnicia lor a
cunoscut umbra dragostelor trecătoare ale lui Lipan şi gelozia Vitoriei, dar sentimentul e atât de
profund, încât, după vis, rostul vieţii ei este doar găsirea soţului.
Remarcabilă este scena praznicului, când îi va face pe ucigaşi, cu deosebită abilitate,
să-şi recunoască vina, pretextând că mortul i-a mărturisit totul şi reconstituind, după o logică
ţărănească, toate detaliile crimei.
Însuşirile Vitoriei ni se dezvăluie şi prin relaţia cu celelalte personaje ale operei, care-i
evidenţiază calităţile. Pentru Gheorghiţă, ea este ,,o fărmecătoare’’, deoarece ,,cunoaşte gândul
omului’’. Calistrat Bogza este uluit de exactitatea cu care a reconstituit crima, iar hangiul David o
admiră , gândind că, dacă nu ar fi „ovrei și însurat”, imediat ar face nuntă cu munteanca. Soțiile
celor doi asasini o consideră o femeie rea, deoarece răspândise în sat vorbe acuzatorare la
adresa soților lor.
Consider că , prin toate însuşirile evidenţiate în roman, reiese faptul că Vitoria Lipan
este un personaj complex, numele ei fiind asociat celui al lui Hamlet ( ,,un Hamlet feminin’’,
după cum afirmă criticul literar George Călinescu ) sau al Antigonei, eroina lui Sofocle.
În concluzie , prin sobrietate și simplitate , învaluite în duhul eposului popular, Vitoria
Lipan este un personaj ce ilustreaza profund o spiritualitate taraneasca straveche, un model ,
prin cultul adevarului, al dreptatii si al traditiei.