„ Baltagul ” , de Mihail Sadoveanu

Roman / Tema şi viziunea despre lume

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, scrisă în proză, cu o acţiune
complexă şi complicată, ce se desfăşoară pe mai multe planuri narative, cu multe personaje
şi conflicte puternice, oferind o imagine amplă şi profundă a vieţii.
O asemenea scriere este şi ,,Baltagul’’, apărut în 1930 , una dintre capodoperele lui
M.Sadoveanu , scriitorul care ,, a dat nume cu umbră în soare, traducând în limba română
toate lucrurile şi faptele firii ’’ ( Nichita Stănescu ). Deşi este de mică întindere , ,,Baltagul’’
are toate caracteristicile unui roman .
Tema romanului „ Baltagul ” este reprezentată de obiceiuri vechi ale românilor
( păstoritul ) şi de condiţia omului care trăieşte în zona de interferenţă a lumii vechi cu cea
nouă . Roman al perioadei de maturitate , marile teme sadoveniene se regăsesc aici : viața și
moartea , natura , miturile , iubirea .
Titlul este alcătuit dintr-un substantiv comun, care , în sens denotativ, desemnează un
topor cu 2 tăișuri, iar în sens conotativ , baltagul este unealta justițiară care restabilește
echilibrul și dreptatea.
,,Baltagul’’ este, asemenea tuturor romanelor, o operă epică, deoarece autorul îşi
exprimă indirect sentimentele de admiraţie faţă de însuşirile alese ale Vitoriei Lipan,
personajul principal al operei şi faţă de lumea arhaică a oamenilor de la munte, care sunt
,,nişte făpturi de mirare’’, deoarece îşi duc viaţa în imediata vecinătate a eternităţii,
încadrându-se în afara timpului curgător. Există în ,,Baltagul’’ cele trei elemente specifice
epicului : narator, acţiune, personaje . Modul de expunere literară predominant este
naraţiunea, care se îmbină cu dialogul și cu descrierea . Nararea faptelor se face la persoana
a III-a singular, în mod obiectiv. Faptele narate se constituie în subiect literar, ale cărui
momente sunt prezentate gradat.
Incipitul se deschide pe un ton liturgic , cu o poveste caracterologică despre facerea
lumii , pe care Nechifor Lipan o spunea uneori la botezuri și la nunți.
În expoziţiune este prezentată Vitoria Lipan, care se gândeşte la soţul ei, Nechifor
Lipan, cioban din satul Măgura Tarcăului, plecat la Dorna să vândă şi să cumpere oi şi care
nu se mai întorsese.
Absenţa lui Nechifor Lipan constituie intriga acţiunii. Trecând timpul sorocit
întoarcerii, Vitoria începe să aibă negre bănuieli, întărite de vise şi de anumite ,,semne’’.
Desfăşurarea acţiunii prezintă faptele eroinei, îngrijorată de întârzierea soţului ei. Ea
merge la preotul Dănilă şi i se destăinuie , rugându-l să-i scrie lui Gheorghiţă, fiul ei, aflat cu
oile la iernat în Valea Jijiei. Vitoria merge şi la baba Maranda, vrăjitoarea satului, însă nu
găseşte nici aici confirmarea visului ei cu Nechifor, nici alinarea dorită. În preajma
sărbătorilor de iarnă, Gheorghiţă se întoarce acasă. Vitoria hotărăşte mai întâi să-l trimită
singur în căutarea tatălui, dar apoi consideră că băiatul nu are experienţă şi decide că vor
pleca împreună. Înainte de plecare, merge la mănăstirea Bistriţa, duce daruri şi se roagă la
icoana Sfintei Ana. Sfătuită de stareţul mănăstirii, Visarion, merge la Piatra pentru a cere
autorităţilor să facă cercetări. Îi face lui Gheorghiţă un baltag, pe care preotul Dănilă îl
sfinţeşte . Vitoria se supune unui ritual de purificare, postind 12 vineri, apoi se împărtăşeşte.
Pentru a face rost de bani vinde o parte din produse hangiului David , din Călugăreni. Pentru
a o ști în siguranță , pe Minodora o duce la mănăstirea Văratecului , la călugăriţa Melania,
1
sora mamei sale. Vitoria şi Gheorghiţă trec Bistriţa, poposesc la Bicaz, ajung la Călugăreni,
unde înnoptează. În toate aceste locuri află de trecerea lui Nechifor. Ajung la Fărcaşa, unde
îl întâlnesc pe subprefectul Anastase Balmez şi pe moş Pricop, fierarul, care îşi aminteşte, şi
el, de Nechifor Lipan. În drumul lor, la Borca, asistă la un botez, iar la Cruci întâlnesc o nuntă.
Străbat Ţara Dornelor și ajung la Vatra Dornei, singurul loc unde fusese târg de oi, în
toamnă. De la un negustor află că Nechifor a cumpărat 300 de oi şi că a vândut apoi 100
altor gospodari, coborând împreună spre Neagra. Vitoria şi Gheorghiţă refac drumul celor
trei ciobani. Prezenţa lor este semnalată la Broşteni, Borca, Sabasa. La Suha, hangiul Iorgu
Vasiliu le spune că turma a făcut popas, fiind însoţită numai de doi ciobani : Calistrat Bogza
şi Ilie Cuţui. Vitoria îşi dă seama că Nechifor a dispărut între Sabasa şi Suha.
Punctul culminant este momentul în care Vitoria descoperă, ajutată de Lupu, câinele
lui Nechifor Lipan, osemintele soţului ei, într-o râpă, între Sabasa şi Suha , apoi lasă
autoritățile să facă cercetări.
În deznodământul operei, Vitoria îl înmormântează pe Nechifor Lipan, după
obiceiurile creştineşti. La praznicul de înmormântare, îi invită și pe cei doi presupuși asasini,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui . Pornind de la baltagul lui Calistrat Bogza, eroina discută cu
Gheorghiță și reface punct cu punct momentele crimei, ceea ce-l uimeşte pe Calistrat Bogza,
apoi îl înfurie . Acesta îşi iese din fire şi se repede asupra lui Gheorghiţă. Lovit de Gheorghiţă
cu baltagul în frunte şi atacat de câinele lui Nechifor, Calistrat Bogza îşi recunoaşte fapta,
înainte de a muri, şi cere iertare Vitoriei şi băiatului ei. Ilie Cuţui, complicele lui Calistrat
Bogza, îşi recunoaşte şi el vina, fiind arestat. Îndeplinindu-şi misiunea, Vitoria se pregăteşte
de plecare, deoarece acasă, în Măgura, o aşteaptă alte treburi presante, deoarece viața
merge înainte.
Deși nu este o operă de mari dimensiuni, „Baltagul” are toate caracteristicile unui
roman. Asemenea oricărui roman, ,,Baltagul’’ are o acţiune mai complexă şi mai complicată
decât schiţa şi nuvela . Materialul epic este structurat în 16 capitole, numerotate cu cifre
romane, fără titluri.
Întâmplările se desfăşoară într-un anumit timp şi spaţiu, complexitatea operei,
element distinctiv al speciei, fiind determinată de o mare mobilitate în timp şi în spaţiu.
Faptele se derulează de toamna, când Nechifor Lipan pleacă la Dorna, după oi, până
primăvara, când Vitoria îi descoperă trupul neînsufleţit. Spaţiul acţiunii este vast şi cuprinde
ţinuturi de munte, de la Măgura Tarcăului, zona Dornelor şi a Bistriţei până la cele de
câmpie, la Cristeşti, în bălţile Jijiei. Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere
temporale din calendarul religios al satului tradițional : „aproape de Sf.Andrei” , „în Postul
Mare”, „10 martie”.
Acţiunea este lineară , dar există două planuri narative : unul retrospectiv , trecut, în
care Vitoria rememorează întâmplări ale vieţii de familie ( dragostea ei şi a lui Nechifor,
naşterea copiilor ) şi altul care prezintă faptele în desfăşurarea lor, relatând despre prezenţa
oilor şi a ciobanilor în bălţile Jijiei, întâlnirile eroinei cu preotul, cu baba Maranda, drumul la
mănăstirea Bistriţa şi la Piatra Neamţ, pregătirile pentru drumul cel lung, pe urmele lui
Nechifor, căutările înfrigurate care se încheie cu stabilirea adevărului şi înfăptuirea dreptăţii.
Aceasta este o altă caracteristică a romanului.
O altă particularitate a romanului, prezentă şi în ,,Baltagul’’ , este numărul mare de
personaje. Există personaje principale (Vitoria,Nechifor), secundare (Gheorghiţă, Minodora,
preotul Dănilă, baba Maranda, negustorul şi hangiul David, Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui ) sau
episodice (moş Pricop, funcţionarii de la prefectura din Piatra, funcţionarul de la Dorna).
Indiferent de locul pe care-l ocupă în operă, aceste personaje au o importanţă deosebită în
2
desfăşurarea evenimentelor, deoarece contribuie, fiecare în felul lui, la descoperirea
adevărului. Unele dintre ele sunt importante mai ales prin valoarea simbolică pe care o au.
Viziunea despre lume , înfăţişată în acest roman , este a unui scriitor care
consideră că atunci când legile arhaice ale comunității nu sunt respectate, consecințele
asupra existenței omului sunt tragice. Mihail Sadoveanu își dezvăluie viziunea despre lume
prin intermediul personajului central al romanului, Vitoria Lipan. Ea este un personaj
exponenţial deoarece are trăsăturile oamenilor de la munte, temperamente solare, care
pun viaţa în ecuaţie cosmică. Vitoria Lipan îşi organizează viaţa, asemenea tuturor
muntenilor, în virtutea tradiţiei, deoarece numai ,,rânduiala’’ poate conserva timpul, într-o
lume în care ,, toate urmau ca pe vremea lui Boerebista, craiul nostru cel de demult’’. Pe tot
parcursul romanului, ea apare ca un personaj care doreşte să înfăptuiască dreptatea,
restabilind ordinea morală a comunităţii. În spaţiul lumii arhaice, căreia îi aparţine Vitoria,
crima este de neacceptat, fiind cu totul excepţională şi privită ca un adevărat blestem.
Vitoria respectă şi apără dreptul elementar al existenţei de a nu fi întreruptă, apără
principiile unei vieţi libere, în care injustiţiile sunt excluse. Nechifor Lipan ilustrează motivul
destinului, deoarece i-a fost scrisă o asemenea soartă, pe care nimic nu o poate înlătura.
Moartea lui este intriga romanului şi ne dă posibilitatea să aflăm care este atitudinea
omului din popor în faţa morţii , pe care o exprimă Vitoria Lipan . Aceasta, asemenea
ciobanului mioritic , crede că acela care moare, n-a dispărut de tot, ci ,, s-a înălţat în soare
ori a curs pe o apă’’, reîntorcându-se în Marele Univers. Gheorghiţă reprezintă generaţia
următoare , care asigură continuitatea vieţii.
Ca orice roman , și „Baltagul” oferă o imagine complexă și profundă a vieții , având
mai multe semnificații : monografie a satului românesc arhaic ( prezintă satul românesc
arhaic , de munte, sub toate aspectele : ocupații, psihologie, tradiții ) roman mitic ( pornește
de la motivul mioritic și dezvoltă mituri universale ) , roman inițiatic ( prezintă drumul lui
Gheorghiță alături de mama sa, pe parcursul căruia capătă experiență ) , roman social
( prezintă primele semne ale pătrunderii civilizației de tip capitalist, în viața satului : trenul,
telefonul ) , roman de dragoste ( sentimentul care îi dă putere Vitoriei să parcurgă drumul,
să găsească osemintele lui Nechifor și să facă dreptate este dragostea ei pentru soțul
dispărut ) , roman polițist ( prin investigațiile Vitoriei , legate de dispariția lui Nechifor ) .
Finalul intră în raport de simetrie cu incipitul, prezentând reluarea ritmurilor fireşti ale
vieţii. Misiunea justiţiară a Vitoriei s-a împlinit, ritualul integrării cosmice a celui dispărut s-a
finalizat, deci viaţa poate să meargă înainte în familia Lipan, condusă , în viitor , de
Gheorghiţă.
Consider că romanul „Baltagul” este unul tradițional, deoarece recompune imaginea
unei societăți arhaice, păstrătoare a unor tradiții, care au supraviețuit în vârful muntelui , iar
prin complexitate și prin semnificații, depășește această încadrare, intrând în zona
romanului mitic.
În concluzie , prin toate trăsăturile evidenţiate mai sus, opera literară ,,Baltagul’’, este
un model al speciei, pe care o ilustrează în mod strălucit.