Despre criticismul junimist

Societatea „ Junimea ” reprezintă una dintre primele mari izbânzi ale spiritului
creator național , care a impus o direcție nouă în cultura română , caracterizată prin
luciditate , spirit critic obiectiv și printr-un puternic sentiment al valorii .
„ Junimea ” a luat ființă la Iași , în 1863 . Societatea „ Junimea ” era bine organizată ,
având o tipografie proprie , o librărie , exercitând o atracție deosebită asupra tinerilor .
Mulți dintre aceștia , precum Eminescu și Slavici , au primit burse de studii în străinătate .
Pentru a promova ideile „ Junimii ” , s-a înființat , tot la Iași , la 1 martie 1867 , revista
„ Convorbiri literare ” , condusă de Iacob Negruzzi .
Inițiativa acestor acțiuni a aparținut unor tineri intelectuali , cu studii în străinătate ,
care au adus în circuitul valorilor autohtone principiile esteticii universale : Titu Maiorescu ,
Petre P. Carp , Theodor Rosetti , Iacob Negruzzi , Vasile Pogor .
Conducătorul grupării , mentorul spiritual al acesteia a fost Titu Maiorescu , a cărui
convingere era că orice act creator trebuie îndreptat spre valoare .
În evoluția „ Junimii ” se disting 3 etape , cu trăsături proprii .
În perioada 1863 – 1874 , reprezentând prima etapă , activitatea societății se
desfășoară la Iași . Din dorința de a ridica nivelul cultural al publicului, junimiștii au ținut
prelegeri populare .
În a doua etapă , între 1874 și 1885 , se consolidează o „ direcție nouă ” în literatura
română , caracterizată prin apariția în paginile revistei „ Convorbiri literare ” a operelor
literare valoroase aparținând scriitorilor clasici : Eminescu , Creangă , Caragiale , Slavici .
Titu Maiorescu pleacă la București ( 1874 ) ca ministru al instrucțiunii publice . Activitatea
societății se desfășoară la Iași și la București .
Cea de-a treia etapă , între 1885 și 1895 , începe când se mută la București și
redacția revistei „ Convorbiri literare ” ( 1885 ) , odată cu Iacob Negruzzi . Activitatea , mai
ales cea de cenaclu , se diminuează , revista capătă un caracter eclectic , publicând studii
istorice , filosofice , filologice , de geografie . La conducerea ei se succedă importanți oameni
de cultură : Mihai Dragomirescu ( critic literar ) , Ion Bogdan ( istoric ) , Simion Mehedinți
( geograf ) .
Zărnel Ornea ( în studiul „ Junimea și junimismul ” ) și Paul Georgescu ( într-un
studiu introductiv la o ediție critică a operei lui Titu Maiorescu ) consideră că această
societate s-a caracterizat prin câteva trăsături : spiritul filosofic , spiritul oratoric , spiritul
critic , ironia ( arma cea mai folosită de membrii „ Junimii ” ) , gustul pentru clasic și
academic .
În ceea ce privește spiritul filosofic , „ Junimea ” a reprezentat o orientare nouă în
interpretarea valorilor . Elementele filosofice au fost eterogene ( Platon, Hegel , Kant ,
Arthur Shopenhauer) , însă spiritul filosofic le-a facilitat înțelegerea valorilor sociale , literare
, culturale .
Spiritul oratoric reiese din faptul că , pentru educarea publicului , junimiștii au ținut
conferințe publice ( „ prelecțiuni populare ” ) pe teme variate , într-o formă oratorică
( respectând un protocol oratoric ) . Junimiștii doreau ca publicul să înțeleagă cultura ca pe
un factor de progres și de moralitate . Astfel , „ Prelecțiunile ” au contribuit și la constituirea
unui model de gândire .
Spiritul critic , obiectiv , foarte dur , a fost absolut necesar într-o perioadă a
consolidării valorilor moderne .

1
 Preocupările „ Junimii ” s-au concretizat în mai multe direcții de activitate : limbă ,
literatură , estetică și critică literară , cultură și educație . Ele sunt în strânsă legătură cu
activitatea lui Titu Maiorescu .
În privința limbii române , Titu Maiorescu și toți junimiștii au fost preocupați de
scrierea limbii române , de problema neologismelor , a calculelor lingvistice și de stricătorii
de limbă . Interesul pentru limbă a pornit de la faptul că , în 1860 , Ion Ghica ( în calitate de
ministru ) luase măsura înlocuirii alfabetului chirilic cu cel latin . Junimiștii au dorit să-și
exprime un punct de vedere cu privire la scrierea limbii române . De aceea, Titu Maiorescu ,
scoate broșura „ Despre scrierea limbii române ” ( prima ediție în 1866 , iar în 1873 , ediția a
doua cu competări ) . Ideile lui sunt preluate de toți junimiștii . Titu Maiorescu concepe
limba ca pe „ un organism care evoluează ” și a formulat următoarele idei : ortografia limbii
române trebuie să fie fonetică , alfabetul chirilic trebuie respins ( fiind străin de natura
limbii noastre ) , iar scrierea etimologică ( cea care conservă grafiile limbii latine ) trebuie de
asemenea respinsă , fiind greoaie . Ulterior , Titu Maiorescu a formulat și alte idei . În
studiul „ Neologismele ” ( 1881 ) , el consideră că îmbogățirea vocabularului trebuie să se
realizeze prin neologisme preluate din limbile romanice ( mai ușor de adaptat fonetic ) , dar
acest lucru trebuie să se întâmple numai dacă se introduc noțiuni noi pentru care nu există
termeni în limba română . Titu Maiorescu ia atitudine și împotriva stricării limbii prin
agramatisme , exprimare improprie , combătute și ridiculizate în „ Beția de cuvinte ” ( 1873 )
și „ Oratori , retori și limbuți ” ( 1902 ) .
Interesul pentru literatură a început în 1865 , când s-a pus problema alcătuirii unei
antologii de poezie românească . Titu Maiorescu publică articole cu caracter general , de
introducere în problemele de estetică : „ O cercetare critică asupra poeziei române de la
1867 ” ( raportul dintre formă și fond ) , „ Comediile d-lui Caragiale ” , 1885 ( problema
moralității în artă ) .
Activitatea „ Junimii ” s-a manifestat și în domeniul culturii , al vieții sociale în
ansamblul ei . Cu acest prilej , junimiștii au pus în discuție toate problemele : limba , poezia ,
dreptul , justiția , morala , statul . Maiorescu a publicat articolul „ În contra direcției de
astăzi în cultura română ” ( 1868 ) , formulând teoria „ formelor fără fond ” , pe care le-a
combătut .
Temeliile civilizației moderne fuseseră puse prin acțiunea generației de la 1848 . Din
dorința lor foarte entuziastă de a moderniza societatea românească , pașoptiștii au creat
instituții fără să fi existat condiții pe măsură . Părerea lui Titu Maiorescu era că : „ ... este
mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea , mai bine să nu facem o
pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă ... mai bine să nu facem deloc
academii , decât să le facem fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi ” .
În consecință , tot ce s-a creat prin imitație , prin împrumut , nu are fond autohton .
Maiorescu dorea ridicarea fondului autohton la înălțimea formelor împrumutate pentru că „
a da înapoi este cu neputință ” .
Consider că , în istoria culturii și literaturii române , societatea „ Junimea ” a marcat
începutul funcționării sigure și la obiect a spiritului critic , instaurarea unui înalt nivel de
exigență față de intelectualul român , victoria ideii de valoare estetică , dezvoltarea gustului
artistic , activizarea geniului creator național .
În concluzie , societatea „ Junimea ” a avut un rol important în evoluția societății
românești .