Sunteți pe pagina 1din 29

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI,

Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune

REGLEMENTARI SI PRACTICI CONTABILE

Contabilitatea creativă şi marile dezastre


financiare

Prof. Iulia Jianu

Autori: Anghel Mirela,


Bădoi Cristina,
Bradu Viorica Andreea,
Gr. 655, Master

Bucureşti,
Noiembrie 2010
CUPRINS

ABSTRACT……………………………………………
……………3

INTRODUCERE…………………………………………
………….3

I. CONCEPTE GENERALE PRIVIND PRACTICILE DE


CONTABILITATE
CREATIVĂ ……………………………………..4

II. PRINCIPALELE MECANISME ŞI PROCEDEE CARE FAC


OBIECTUL CONTABILITĂŢII
CREATIVE ………………………..8

III. TEHNICI DE MANIPULARE A CONTULUI DE PROFIT ŞI


PIERDERI ŞI
BILANŢ……………………………………………10

IV. COMPANII CARE AU APLICAT CREATIVITATEA ÎN


CONTABILITATE …………………………………………
……….16

CONCLUZII……………………………………………
…………..21
RECENZII.........................................................................
.................................24

BIBLIOGRAFIE..................................................................
.........................25

-2-
Motto:
„La întrebarea <Cât fac 2+2?>, contabilul canadian răspunde: <„4”>.
Americanul, cu un zâmbet în colţul gurii, te întreabă la rândul lui:
<„Cât vrei să facă?>”1

ABSTRACT

Acest eseu este despre metodele şi tehnicile de contabilitate creativă


folosite atât în sectorul public, cât mai ales în cel privat. În Introducere
şi în Capitolul I am stabilit conceptele generale legate de contabilitatea
creativă, pentru ca în Capitolele II şi III să enumerăm şi apoi să
exemplificăm principalele mecanisme şi tehnici care ţin de „netezirea
rezultatelor”. În capitolul IV am analizat trei dintre scandalurile
financiare mai recente şi implicaţiile lor asupra mediului de afaceri si a
celui profesional, iar în Concluzii am încercat să răspundem la
întrebarea formultă în primul capitol al eseului: „Se poate pune semnul
egalităţii între contabilitatea creativă şi fraudă?”

INTRODUCERE

1
Niculae Feleaga, Liliana Malciu , ‚Politici şi opţiuni contabile’, Editura Economica,
2002, Cuvant Introductiv;

-3-
Deşi nu puţini sunt cei care susţin că informaţia contabilă, datorită
caracterului său predominant numeric, se plasează în perimetrul
obiectivităţii şi exactităţii, adevărul este că, în contabilitate, se
operează în proporţii aproape egale cu obiectivitatea şi subiectivitatea.
Păstrând aceeaşi notă, este de menţionat că una dintre numeroasele
accepţiuni ale contabilităţii este aceea de „joc social”, cu reguli, actori
– jucători, şi mize.
Este cunoscut că informaţiile contabile sunt generate prin doua
surse diferite şi inegale din punct de vedere al calităţii:
1. cele provenite ca urmare a tranzacţiilor desfăşurate pe diferite
pieţe; ele sunt observate, din momentul apariţiei, în cursul
exerciţiului, şi au un caracter riguros şi obiectiv;
2. cele introduse de regulă la sfârşitul exerciţiului; ele sunt
consecinţa, în bună măsură, a estimărilor şi reflectă, mai mult
decât primele, politicile contabile ale conducerii întreprinderii.2
Cu toate că, în aparenţă, regulile par a fi destul de stricte,
expertul contabil poate proceda la o serie de alegeri, şi dispune de o
marjă de libertate în descrierea pe care o dă faptelor.
Aşadar, pe terenul dreptului contabil internaţional se dă o luptă
între Contabilitatea cea Bună – „Fair Accounting” şi Fata Morgana sau
Contabilitatea cea Rea – „Bad Accounting” [N. Feleagă, L. Malciu, Op.
cit.], care „fardeaza” conturile şi e caracterizată prin subiectivitate şi
creativitate.
În cuprinsul acestui eseu ne-am propus să răspundem la
întrebarea: Se poate pune semnul egalităţii între contabilitatea
creativă şi fraudă? În plan secund, urmărim să identificăm cauzele care
îi determină pe manageri să aplice practici „creative”, şi să găsim în
final o posibilă soluţie la întrebarea: Cum se poate „domestici”
instinctul animalic al antrprenorului, fără să omorâm „bestia”, nici să îi
diminuăm energia?
2
N. Feleagă, L. Malciu, op. cit.

-4-
I. CONCEPTE GENERALE PRIVIND PRACTICILE DE
CONTABILITATE CREATIVĂ

Potrivit criticului David Ehrenstein, termenul de “creative accounting”


a fost iniţial folosit în anul 1968 in filmul “The Producers”, al lui Mel
Brooks. (http://en.wikipedia.org/wiki/Creative accounting). Noţiunea de
contabilitate creativă a fost invocată mai apoi în anul 1973 de către
cercetătorul britanic J. Argenti. Acesta a stabilit o legatură directă între
practicile de contabilitate creativă, incompetenţa managerilor şi
declinul afacerilor, precizând că utilizarea contabilităţii creative
reprezintă un indiciu prevestitor de criză.
Cea mai importantă definiţie a contabilităţii creative îi aparţine
lui K. Naser: “este procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în
reguli, se manipulează cifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se
aleg acele practici de măsurare şi divulgare ce permit transformarea
documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce
managerii doresc. Contabilitatea creativă este procesul prin care
tranzacţiile sunt structurate de o asemenea manieră încât să permită
“producerea” rezultatului contabil dorit”
Ian Griffith definea în anul 1986 contabilitatea din perspectiva
jurnalistului: “Fiecare companie din ţară se ţine de prostii când vine
vorba de profiturile sale. Fiecare set de situaţii finaciare publicate se
bazează pe conturi care au fost ‘gătite şi prăjite la foc mic’. Cifrele
vehiculate pentru public, de două ori pe an, au fost schimbate pentru a
ascunde vinovaţii. Este cel mai mare şiretlic de la Calul Troian
încoace.” 3

Conceptul care formează cadrul teoretic în această lucrare este


adesea întâlnit în literatura americană sub o varietate de alte nume:
earnings management (managementul veniturilor), impression

3
Griffith, I., Creative Accounting, London: Sidgwick & Jackson, 1986.

-5-
management (a da impresia dorită de manageri asupra firmei),
aggresssive accounting, income/earnings smoothing (netezirea
veniturilor), profit smooting, financial engineering (inginerie
financiară) sau chiar cosmetic accounting şi cooking the books. 4

Premise ale creativităţii contabile sunt:


1. Posibilitatea de a alege între diferite metode contabile. De
exemplu, în unele ţări, întreprinderile pot alege între înscrierea
integrală a cheltuielilor de dezvoltare în contul de profit şi pierdere şi
amortizarea lor pe perioada proiectului.
2. O serie de elemente necesită estimări sau previziuni. De
exemplu, durata de utilizare a unui activ corporal, în vederea calculului
amortizării, reprezintă o estimare realizată de către întreprindere. Ca
urmare, contabilul “creativ” beneficiază de oportunitatea de a fi mai
“optimist” sau mai “pesimist” în estimare. Alteori, în estimare se
apelează la un expert intern. În astfel de cazuri, contabilul poate
manipula valoarea apelând la un expert cunoscut pentru evaluări
optimiste sau pesimiste.
3. Se pot utiliza tranzacţii artificiale pentru a manipula valorile
din bilanţ sau pentru a netezi rezultatul. De exemplu, se procedează la
vânzarea unui activ şi concomitent preluarea lui în regim de închiriere
pentru durata de viaţă rămasă (lease-back). Preţul de vânzare poate fi
mai mare sau mai mic decât valoarea actuală a activului deoarece
diferenţa se poate compensa prin chirii mai mari sau mai mici decât
preţul pieţei.
Alte practici inovative se referă la contabilizarea barterelor ca
venituri, la înregistrarea în contabilitate a preţului de vânzare întreg
pentru un bun vândut de fapt în comision, în loc de contabilizarea doar
a comisionului, contabilizarea rabaturilor drept cheltuieli cu

4
Amat, O. şi C. Gowthorpe (2004), „Creative Accounting: Nature, Incidence and
Ethical Issues”, Universitat Pompeu Fabra Economics Working Paper No 749

-6-
publicitatea (deductibile în limitele inpuse de Codul Fiscal!),
capitalizarea cheltuielilor de marketing, şi lista ar putea continua.
Într-o publicaţie, KPMG a adus în discuţie o viziune interesantă
asupra fraudelor în afaceri. Aceasta se referă la introducerea de noi
tehnici manageriale de către consultanţii axaţi pe conceptul de
împuternicire managerială. Astfel se pot delega responsabilităţile în
luarea deciziilor cât mai jos pe lanţul managerial. Numărul redus al
verificărilor lasă loc pentru şi acoperă acţiunile frauduloase. Este şi
cazul lipsei de implicare a managerilor în verificarea contabililor şi
auditorilor – fie că sunt sau nu angajaţi, fiind chiar ei părtaşi la fraude.
Auditorii nu au obligaţia de a detecta frauda, dar, evident, investigaţiile
lor pot scoate la suprafaţă posibilitatea fraudei, pe care trebuie să o
raporteze. Prin urmare, contabilitatea creativă le oferă managerilor
posibilitatea de a furniza rezultatele pe care doresc ei sa le ofere.
Figura de mai jos schematizează traseul flexibilităţii în
contabilitate, pornind de la cadrul legal rigid, şi ajungând până la
fraudă:

Flexibilitat Flexibilitatea
Inflexibilita e, prin Flexibilit
de a oferi o
te ‘true and atea de
viziune
fair view’ a frauda
creativă

Se lucrează în Se
Cadrul Se lucrează în
cadrul legal; lucreaz
legal cadrul legal;
scopul: a ă în
contabil scopul: de a
servi afara
elimină servi interesele
interesele cadrului
alegerile utilizatorilor
preparatorilor legal

În afara
În cadrul legii
legii

Fig. 1. Flexibilitatea in Contabilitate. Cazul ţărilor Anglo-Saxone


Sursă: M Jones Op. cit.

-7-
Iată şi o schemă care ne arată cum poate profita o întreprindere
de breşele existente în norme şi de flexibilitatea acestora, pentru a
distorsiona informaţiile publicate5:

Majorarea Majorarea
Manipularea
/diminuarea /diminuarea Reclasificarea
informaţiilor
veniturilor activelor sau activelor şi
furnizate în
sau pasivelor pasivelor
anexă
cheltuielilor

Variaţia
Variaţia activelor
rezultatulu
şi pasivelor
i

Modificarea indicatorilor de lichiditate,


îndatorare, independenţă financiară şi
rentabilitate

Modificarea valorii întreprinderii, a capacităţii


sale de a se împrumuta, a bonusurilor cuvenite
conducerii întreprinderii

Fig. 2. Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă

II. PRINCIPALELE MECANISME ŞI PROCEDEE CARE FAC


OBIECTUL CONTABILITĂŢII CREATIVE

Principalele mecanisme şi procedee care fac obiectul contabilităţii


creative pot fi grupate în funcţie de obiectivele urmărite în6:
A. Procedee care au impact asupra măsurării rezultatului:
5
N. Feleagă, L. Malciu, Op. cit., pag. 392.
6
Clasificare realizată de Stolowy, citat de N. Feleagă, Controverse contabile, Editura
Economică, 1996, pag. 148.
.

-8-
• imobilizarea cheltuielilor de dezvoltare;
• încorporarea cheltuielilor financiare în costul de producţie al
imobilizărilor;
• cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin
leasing (lease-back)
• întocmirea şi revizuirea planului de amortizare;
• subevaluarea (sau supraevaluarea) provizioanelor pentru
depreciere;
• existenţa mai multor metode de contabilizare a contractelor pe
termen lung (pe măsura avansării, la terminare; în unele cazuri,
recunoaşterea veniturilor imediat după semnarea contractului -
Enron).

B. Procedee care au impact asupra prezentării contului de profit şi


pierdere:
• pierderi privind creanţele neîncasabile;
• creşterea rezultatului curent prin încorporarea plusurilor
de valoare din cesiunea activelor.

C. Procedee care au impact asupra prezentării bilanţului:


• cesiunea unei imobilizări, apoi reluarea aceluiaşi bun prin
leasing (lease-back);
• scontarea unei cambii sau bilet la ordin;
• dezîndatorirea în fapt: anularea economică a unei datorii
(transferul unei datorii în gestiunea unui trust însărcinat să
efectueze rambursarea), ceea ce determină diminuarea ratei
îndatoririi, creşterea ratei autonomiei financiare şi creşterea
rentabilităţii financiare.

-9-
În România, o serie de elemente vin să completeze înclinaţia
profesioniştilor contabili spre creativitate:
• mărimea rezultatului contabil este punct de plecare în
determinarea impozitului pe profit.
• importanţa excesivă care se acordă rezultatului contabil
în determinarea valorii întreprinderi, în detrimentul altor
indicatori, precum: cifra de afaceri, activul net contabil,
mărimea fluxurilor de numerar.

Astfel, contabilitatea creativă vizează trei direcţii:


• creşterea capitalurilor proprii;
• reducerea ratei îndatorării
• maximizarea rezultatului;

III. TEHNICI DE MANIPULARE A CONTULUI DE PROFIT ŞI


PIERDERI ŞI BILANŢULUI

1. Politica de amortizare
În funcţie de nivelul de amortizare stabilit de întreprindere
rezultatul este în mod invers proporţional influenţat. O cotă mai mare
de amortizare va duce la diminuarea rezultatului şi reciproc.
Exemple privind influenta politicii de amortizare asupra
rezultatului:

Exemplul 1:
Întreprinderea deţine un mijloc fix în valoare de 2.100 lei şi are
posibilitatea amortizării acestuia fie liniar, fie degresiv pe trei ani. În
funcţie de aceasta, rezultatul exploatării va arăta astfel:

Anul I Anul II Anul III Total

- 10 -
Cifra de afaceri 2,800.0 2,800.0 2,800.0 8,400.0
0 0 0 0
Consumuri de la terţi 1,350.0 1,350.0 1,350.0 4,050.0
0 0 0 0
Cheltuieli de personal 800.00 800.00 800.00 2,400.0
0
Cheltuieli cu amortizarea 70.00 70.00 70.00 210.00
(liniar)
Cheltuieli cu amortizarea 105.00 52.50 52.50 210.00
(degresiv)
Rezultat (liniar) 580.00 580.00 580.00 1,740.0
0
Rezultat (degresiv) 545.00 597.50 597.50 1,740.0
0
Tabelul 1.
Deşi rezultatul total pe cei trei ani de utilizare a bunului a fost
acelaşi, indiferent de metoda de amortizare utilizată, în cazul metodei
amortizării degresive, se creează impresia unei societăţi a cărei
performanţă se ameliorează dupa primul an. În realitate însă
performanţa întreprinderii este aceeasi indiferent de metoda de
amortizare utilizată.

Exemplul 2:
Societăţile A şi B deţin, fiecare, un mijloc fix achiziţionat cu 120
mii lei. Deşi cele două mijloace fixe sunt identice şi sunt utilizate în
aceleaşi condiţii, pentru amortizarea lor au fost reţinute durate
diferite: 2 ani la societatea A şi 3 ani la societatea B. În funcţie de
durata de amortizare stabilită, conturile de profit şi pierdere ale celor
două societăţi se prezintă astfel:

(în mii lei)

SOCIETATEA A Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total


Cifra de afaceri 2000 2000 2000 6000
- Consumuri de la terţi 1200 1200 1200 3600
- Cheltuieli de
personalul - 600 600 600 1800

- 11 -
- Cheltuieli cu
amortizarea 60 60 0 120
Rezultatul din exploatare 140 140 200 480

(în mii lei)

SOCIETATEA B Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total

Cifra de afaceri 2000 2000 2000 6000

- Consumuri de la terţi 1200 1200 1200 3600


- Cheltuieli de
personalul - 600 600 600 1800
- Cheltuieli cu
amortizarea 60 60 0 120

Rezultatul din exploatare 140 140 200 480

Societăţile A şi B au performanţe identice, deoarece ele


utilizează aceleaşi mijloace de producţie şi acelaşi utilaj, în aceleaşi
condiţii. Alegând însă o durată de amortizare mai scurtă, A îşi
ameliorează rezultatul, dând impresia unei societăţi mai performante.
Pentru a evita această capcană, utilizatorii externi interesaţi în
compararea celor două societăţi trebuie să se asigure că duratele de
amortizare sunt comparabile sau, făcând abstracţie de cheltuiala cu
amortizarea, să compare excedentul brut din exploatare.

2. Politica de provizioane
Provizioanele sunt destinate acoperirii de riscuri, cheltuieli sau
pierderi al caror obiect este determinat cu precizie, dar a căror
realizare şi mărime sunt incerte. Necesitând estimări, provizioanele
creeaza condiţii pentru netezirea rezultatelor. Astfel, "umflarea"
provizioanelor în anii beneficiari diminuează rezultatul, iar
"dezumflarea" provizioanelor în anii deficitari majoreaza rezultatul.

- 12 -
Exemplu privind influenţa politicii de provizionare asupra
rezultatului:
Întreprinderea constituie în primul an un provizion aferent unui
risc care se va produce în anul al treilea. În funcţie de “necesităţile”
managementului ea ar putea supraevalua riscul în perioada în care
rezultatul e mai mare şi va relua la venituri o parte din provizioane în
anii mai slabi din punctul de vedere al rezultatului:

Anul I Anul II Anul III Total


Cifra de afaceri 3,300.00 3,300.00 3,300.00 9,900.00
Venituri din provizioane 0.00 0.00 300.00 900.00
Consumuri de la terţi 2,700.00 3,200.00 3,100.00 9,000.00
Alte cheltuieli 0.00 0.00 300.00 300.00
Cheltuieli cu
provizioanele 300.00 0.00 0.00 300.00
Rezultat din exploatare 300.00 100.00 200.00 600.00
Exemplul A.

Anul I Anul II Anul III Total


Cifra de afaceri 3,300.00 3,300.00 3,300.00 9,900.00
Venituri din provizioane 0.00 100.00 300.00 400.00
Consumuri de la terti 2,700.00 3,200.00 3,100.00 9,000.00
Alte cheltuieli 0.00 0.00 300.00 300.00
Cheltuieli cu
provizioanele 400.00 0.00 0.00 300.00
Rezultat din exploatare 200.00 200.00 200.00 600.00
Exemplul B.

Se poate observa din Exemplu A că întrerpinderea pare instabilă


din punct de vedere al rezultatului. În Exemplul B întreprinderea
păstrează aparenţa de menţinere în timp a performanţei (rezultatul se
menţine în timp ).
În realitate, performanţa întreprinderii este aceeaşi în ambele
variante.

- 13 -
3. Reevaluarea imobilizărilor corporale
În virtutea principiului prudenţei, activele trebuie evaluate la
costul istoric. Aplicarea cu stricteţe a principiului costului istoric poate
afecta însă imaginea situaţiei financiare a unei societăţi. Din acest
motiv, în unele ţări, normalizatorii contabili autorizează reevaluarea, în
anumite condiţii, a imobilizărilor corporale. Trebuie însă precizat că
reevaluarea imobilizărilor corporale furnizează, prin intermediul unor
variabile precum mărimea diferenţei din reevaluare, baza de calcul a
amortizării şi durata perioadei de amortizare, mijloace considerabile
pentru “împodobirea bilanţului”.

Exemplu:
Societatea X deţine în patrimoniul său, printre altele, imobilizări
corporale achiziţionate la un cost de 20.000 lei, valoarea amortizărilor
acestor imobilizări fiind 12.000 lei. Managerii decid să înregistreze
imobilizările corporale la valoarea lor actuală de 40.000 lei. Operaţia
generează creşterea valorii nete contabile şi a capitalurilor proprii cu
32.000 lei. Pentru a evidenţia efectele benefice ale acestei operaţii
pentru imaginea societăţii prezentăm, în paralel, bilanţul, înainte şi
după reevaluarea imobilizărilor.

(în mii lei)


ACTIV înainte de după
reevaluar reevaluare
e
Imobilizări corporale (valoare 20.00 52.000
brută) - Amortizarea 0 -
imobilizărilor corporale - 12.000
Valoarea netă a imobilizărilor 12.00 40.000

- 14 -
corporale Active circulante 0 30.000
8.000
30.00
0
Total activ 38.000 70.00
0
PASIV înainte de După
reevaluar reevaluare
e
Capital social 40.00 40.000
Diferenţe din reevaluare 0 32.000
Rezultat reportat 0 -
Rezultatul exerciţiului - 60.000
Total capitaluri proprii 60.00 10.00
Datorii 0 0
10.00 22.000
0 48.000
-
10.00
0
48.00
0
Total pasiv 38.000 70.00
0
Tabelul 2.
Legislaţia societăţilor comerciale stipulează că o societate
trebuie să dispună de capitaluri proprii egale cu cel puţin 50% din
capitalul social. Dacă mărimea lor este inferioară acestei limite,
capitalurile proprii trebuie reconstituite, în mod normal, pentru
reconstituirea acestora se procedează la o creştere de capital egală cu
mărimea pierderilor, urmată de o reducere de capital în vederea

- 15 -
anulării pierderii.7 În cazul societăţii X, reevaluarea imobilizărilor
corporale a permis reconstituirea capitalurilor proprii fără a mai fi
necesar aportul asociaţilor.
În plus, sunt frecvente cazurile în care, valoarea capitalurilor
.proprii fiind puternic afectată de imputarea diferenţelor dintre preţul
de achiziţie şi valoarea contabilă a activelor, întreprinderile încearcă să
restabilească echilibrul prin reevaluarea imobilizărilor necorporale.
Pentru a evita abuzurile însă, în unele ţări, ca de exemplu Franţa, se
interzice reevaluarea imobilizărilor necorporale.La disimularea situaţiei
reale poate contribui şi modul de tratare a amortizării acumulate până
în momentul reevaluării.
Astfel, unii specialişti susţin că operaţia de reevaluare trebuie să
afecteze profitul cu o valoare egală cu amortizarea acumulată (12.000
mii lei. în exemplul nostru) şi diferenţele din reevaluare doar cu plusul
de valoare ce excede această amortizare (32.000 mil.-
12.000miI.=20.000 mii lei în exemplul nostru).
Argumentul folosit pentru susţinerea acestei alternative este
faptul ca “prin. reevaluare s-a stabilit că înregistrarea amortizării nu a
fost necesară şi, ca urmare, profitul trebuie să reflecte situaţia care ar
fi existat dacă nu se calcula amortizarea”.
Alţi specialişti consideră că rolul amortizării este de a aloca
costul activelor pe perioada de viaţă utilă a acestora. Ca urmare,
activele reevaluate nu sunt active noi, ci active parţial depreciate. În
acord cu această abordare, diferenţele din reevaluare sunt
reprezentate de diferenţa între valoarea reevaluată şi valoarea netă a
activelor, adică 320 mil. în exemplul prezentat.8

7
Operaţia poartă denumirea de “mişcarea acordeonului” şi a-fost prezentată de N. Feleagă şi I. Ionaşcu în
Tratat de contabilitate financiară, voi. 2, Editura Economică, Bucureşti, 1998, paginile 376-378.
8
Cele două alternative de tratare a amortizării sunt inspirate din lucrarea “Creative accounting: its nature
and use”, anterior citată.

- 16 -
Este evident că acordarea posibilităţii de a alege între cele două
variante creează condiţii pentru disimularea situaţiei reale. Astfel, dacă
o societate adoptă prima alternativă, profitul, partea ce revine
acţionarilor.

4. Vânzări cu posibilitatea de returnare a bunurilor


În cazul anumitor societăţi, ca, de exemplu, editurile şi casele de
discuri, pot exista anumite înţelegeri formale sau informale care permit
cumpărătorului să returneze bunurile ce nu au putut fi vândute într-un
anumit termen.

Exemplu:
O editură vinde cărţi librăriilor universitare. Cumpărătorii
condiţionează achiziţia de posibilitatea returnării cărţilor nevândute.
Experienţa arată că aproximativ 20% dintre cărţile vândute librăriilor
universitare sunt returnate. Întrebarea care se pune este: cum ar
trebui să-şi contabilizeze editura tranzacţiile de vânzare? Soluţia
reţinută de majoritatea întreprinderilor este aceea de a înregistra
volumul total al vânzărilor.
Ca urmare, în bilanţ, are loc un transfer de la activele mai puţin
lichide (stocurile) la activele cu grad ridicat de lichiditate (creanţe sau
disponibil). În ceea ce priveşte datoriile care ar putea să rezulte din
returnarea bunurilor, acestea nu sunt prezentate în bilanţ, ci vor face,
în cel mai bun caz, obiectul înregistrării în conturile de ordine şi
evidenţă.
Este evident că această soluţie de contabilizare conduce la
ameliorarea ratei de lichiditate şi a rezultatului în exerciţiul în care a
avut loc vânzarea, întregul risc de apariţie a unei datorii generate de
returnarea bunurilor fiind transferat asupra unui exerciţiu viitor. Deşi

- 17 -
nu este etică, utilizarea acestei soluţii în contabilitatea societăţilor
româneşti nu poate fi contestată atâta vreme cât regulamentul de
aplicare a legii contabilităţii nu prevede reguli de aplicare a principiului
prudenţei în cazul pasivelor.

5. Vânzarea şi răscumpărarea stocurilor


Pentru a obţine surse de finanţare, societăţile pot proceda la
vânzarea stocurilor. Particularitatea operaţiei constă în faptul că în
contractul de vânzare este prevăzută o opţiune de răscumpărare. a
stocurilor. Între data vânzării şi data răscumpărării stocului, societatea
vânzătoare utilizează rezultatul obţinut din operaţia de vânzare ca o
sursă de finanţare.
Stocul şi datoria de a rambursa finanţarea acordată temporar de
cumpărătorul scocului sunt excluse din bilanţ.
Diferenţa dintre preţul iniţial de vânzare şi preţul de
răscumpărare al stocului va fi inclusă în costul vânzărilor când stocul
va fi, în sfârşit, vândut unui cumpărător independent.

IV. COMPANII CARE AU APLICAT CREATIVITATEA ÎN


CONTABILITATE .

Prin anii ’80-’90, standardele de raportare financiară care guvernau


fuziunile, operaţiunile cu instrumente finaciare, acţiunile şi datoriile
ascunse din bilanţ în rândul companiilor listate la bursă (cu precădere
în ţările Anglo-Americane) nu reuşeau să-şi atingă obiectivul central,
acela de a reflecta realitatea finaciară. Auditorii evaluau ca fiind
‘corecte’ ‘numere’ care mai apoi picau testele de judecată profesională
şi credibilitate, pe lângă procesul de lobby al auditorilor pentru ca, de
exemplu în America, SEC să le ofere mai multe libertăţi. Lucrurile s-au
mai schimbat de atunci, dar unele încă doar pe hârtie.

- 18 -
Cel mai relevant exemplu în acest sens este cazul gigantului
energetic Enron (prezentat mai pe larg în a doua parte a capitolului),
compania americană care a înregistrat cel mai răsunător faliment din
istorie, şocant prin amploare (termenul face referire atât la sumele de
bani implicate, cât şi la numărul celor care au fost direct afectaţi, dar şi
al ‚insiderilor’ şi partenerilor Enron care au facilitat ascunderea
escrocheriei mai mulţi ani consecutiv). Odată cu Enron, s-au prăbuşit şi
alte afaceri, cea mai importantă fiind falimentul Arthur Andersen, cel
mai mare furnizor de servicii de audit din S.U.A. şi totodată cea mai
veche companie oferind servicii contabile şi una dintre „The Big Five”
la acel moment.
Ca urmare a scandalului mediatic de proporţii care a urmat
prăbuşirii Enron, dar şi a falimentelor unor alte nume mari din industria
nord-americană – Tyco International, Adelphia, Peregrine Systems, sau
WorldCom, au fost aduse modificări legislaţiei contabile, piesa de
rezistenţă a noii legislaţii din Statele Unite ale Americii fiind actul
Sarbanes-Oxley (SOX sau Sarbox) adoptat în iulie 2002. Această lege
aduce o serie de modificri actelor anterioare, şi este structurată pe 11
titluri, printre care9:
- Independenţa auditorilor (conţine o listă de standarde care
limitează conflictele de interese în relaţiile cu auditorul
extern);
- Conflictele de interese cu analiştii (cuprinde măsuri pentru a
restaura încrederea dintre investitori şi analiştii pieţelor de
valori mobiliare);
- Declaraţii financiare extinse;
- Veniturile taxabile;

9
http://en.wikipedia.org/wiki/Sarbanes-Oxley

- 19 -
- Răspunderea pentru fraudă (identifică tipurile de fraudă la
nivelul ‚corporate’, şi posibilele pedepse în caz de
infracţiune);
- Sporirea pedepselor pentru crimele comise de „gulerele
albe” („white collars”), etc.
În definitiv, întreg Babilonul provocat de falimentele de la
începutul mileniului aduce în prim-plan riscurile pe care societatea şi le
asumă prin dereglemetare (deregulation), dar şi pe cele aduse de
inovaţia împinsă la extreme.

Afacerea Parmalat 10

Cel mai recent faliment răsunător din Europa l-a constituit prăbuşirea
companiei italiene Parmalat, multinaţională activă pe piaţa de produse
lactate, băuturi răcoritoare şi alte produse alimentare.. La sfârşitul lui
februarie 2003, o emisiune de obligaţiuni Parmalat, în valoare de 300
mil. € a eşuat pe piaţa bursieră, din cauza lipsei de transparenţă a
grupului emitent. Nu a fost decât un semnal, apărând pentru prima
oară suspiciuni legate de stabilitatea firmei. Lovitura de graţie a venit
pe 19 decembrie, când Bank of America a negat că deţine în conturi
suma de cca. 4 mld. €, care ar fi fost depusă de Bonlat, o societate din
Insulele Cayman controlată de Parmalat. Suma figura în ultimul bilanţ
al grupului Parmalat şi era certificată printr-un document datat 6
martie 2003. Documentul a fost catalogat ca “un fals grosolan”, fiind,
de fapt, o fotocopie pe care era adăugat antetul BoA (Bank of
America).
Alte falsuri au început să iasă la iveală, cu toate că, înainte de
percheziţiile poliţiei italiene, contabilii grupului primiseră ordin să
elimine toate datele din computere. Pentru siguranţă, câteva
10
http://fymaaa.blogspot.com/2009/07/enron-cei-mai-tari-din-parcare-19072009.html

- 20 -
computere au fost distruse cu ciocanul. Pe 26 decembrie, Parmalat a
fost declarată oficial în faliment. Rezultatul: peste 100.000 de
investitori au fost escrocaţi, în timp ce împrumuturi de peste 16 mld. $
au rămas neacoperite.

Prăbuşirea Enron 11

Faliment a dat şi compania energetică Enron, aşa cum am menţionat


mai devreme, declarat la sfârşitul anului 2001 şi considerat cel mai
mare din istoria Statelor Unite. Enron, o companie energetică cu sediul
central în Houston, Texas, avea aproape 22.000 de angajaţi în peste 40
de tari, şi era una dintre cele mai mari companii din lume cu active în
domeniul electricităţii, al gazelor naturale, hârtiei şi comunicaţiilor,
declarând venituri de 111 miliarde de dolari americani în anul 2000.
Compania a fost numită de revista „Fortune” ca fiind „Cea mai
inovativă companie americană” pentru 6 ani consecutivi, din 1996
până în 2001.

Enron s-a dezvoltat foarte bine prin pionieratul de care a dat


dovadă, datorită campaniilor puternice de marketing şi de promovare,
prin instrumente financiare, (incluzând aici şi o diversitate de titluri
exotice). Compania era evaluată pozitiv, ca fiind puternică şi lăudată
pentru modul de tratare a angajaţilor, beneficiile pentru muncitori şi
pentru managementul eficient. Aceasta şi-a a creat entităţi off-shore,
care puteau fi utilizate pentru evitarea impozitării, crescând
profitabilitatea afacerii. Astfel, deţinătorii şi managerii aveau libertatea
circulaţiei valutei şi anonimatul, ascunzând pierderile. Aceste entităţi
făceau ca Enron să pară mult mai profitabilă, preţul acţiunilor atingând
niveluri foare ridicate, fiind tranzacţionate din ce în ce mai mult pe

11
idem

- 21 -
pieţele bursiere. Andrew Fastow, Directorul Financiar al Enron a condus
operaţiunile legate de crearea companiilor şi de manipularea
înţelegerilor în favoarea sa şi a apropiaţilor săi, asigurându-şi milioane
de dolari

Scandalul a luat amploare şi din cauza amiciţiei fostului patron al


Enron, Kenneth Lay, cu George W. Bush. Lay a fost unul dintre
principalii sponsori ai campaniei prezidenţiale a lui Bush din 2000.
Totul a început pe 16 octombrie 2001, când Enron a anunţat că este în
stare de faliment. Comisia de supraveghere a operaţiunilor de la bursa
americană a deschis o anchetă oficială, care a scos la iveală două
cauze ale dezastrului economic. Prima a fost folosirea unor practici
contabile foarte complicate, prin care Enron ascunsese datorii de
miliarde de dolari. A doua era legată de firma de consultanţă Arthur
Andersen, acuzată atât de neglijenţă în informarea investitorilor, cât şi
de distrugerea unui număr impresionant de documente. Efectele
falimentului n-au fost evaluate pe deplin nici până în ziua de astăzi.

‚Cazul’ Grecia

Grecia (membră U.E. din 1981) a confirmat faptul că a folosit


contabilitatea creativă pentru a intra în Uniunea Europeană. Conform
legislaţiei comunitare (Tratatul de la Maastricht, 1999), membrilor U.E.
li se cere să păstreze deficitul bugetar la maxim 3% din PIB, iar
datoriile la maximum 60% din Produsul Intern Brut. În anul 2000,
Grecia a emis rapoarte conform cărora deficitul bugetar era de doar
2% din PIB, dar care a fost ulterior reevaluat la 4,1%. În plus, datoriile
nu au respectat regula niciodată. Alte reevaluări au scos la iveală
procente cu mult mai mari.

- 22 -
Câştigurile Greciei de pe urma fraudei sunt foarte mari: acces
nelimitat şi fără taxe pe piaţa U.E., folosirea unei monede stabile -
Euro, şi nu în ultimul rând, filiale în toată Europa pentru firmele
greceşti. Pe lângă accesul pe piaţa intracomunitară, Grecia a dat de
înţeles firmelor că şi ele pot să se folosească de asemenea trucuri.

Cu toate acestea, statistic vorbind, în ţările mai puţin dezvoltate


(ca, de exemplu, cele din Africa), fraudele contabile sunt mult mai
numeroase şi mai dificil de identificat comparativ cu ţările europene
sau America, atât la nivel public, cât şi privat (factorii favorizanţi sunt
legislatia contabilă şi lipsa controalelor).

Procesele continuă

La nici câteva luni după falimentul Enron, un alt scandal de proporţii a


zguduit lumea afacerilor americane şi mondiale. Concernul WorldCom,
a doua companie de telecomunicaţii din S.U.A., care asigura jumătate
din traficul mondial pe Internet, a anunţat că acumulase datorii de 41
de mld. $, solicitând protecţia legii privind falimentul.
Plasarea companiei sub protecţia acestei prevederi presupunea
că grupul va putea continua să opereze în perioada de restructurare. A
urmat o anchetă a Securities Exchange Commision (SEC), arbitrul
pieţei americane de capital, care a scos la iveală că WorldCom şi-a
"deghizat" cheltuielile de operare în investiţii de capital pe termen
lung, mişcare ce i-a permis să raporteze costuri mai mici şi profituri
mult mai mari faţă de cele reale. Consiliul de administraţie al
concernului a recunoscut că, în mod eronat, 3,8 miliarde $ fuseseră
trecuţi în acte la capitolul "cheltuieli". Piaţa mondială de IT şi de
telecomunicaţii a fost serios zdruncinată de scandal. Procesele legate
de WorldCom continuă şi astăzi, suma totală a pagubelor depăşind 10
mld. $!

- 23 -
Numărul scandalurilor financiare la nivel mondial este, fireşte, cu
mult mai mare. Cele descrise mai sus impresionează însă prin sumele
pierdute şi prin efectele dezastruoase asupra a milioane de investitori.
În mod cert, ele nu se vor opri aici. Economia de piaţă, dincolo de
beneficiile şi posibilităţile de dezvoltare, oferă şi căi ascunse prin care
mari concerne, conduse de o mână de directori sau de un singur geniu
financiar, pot da peste cap un întreg sistem.

Toate aceste scandaluri au câţiva numitori comuni:

- Lipsa transparenţei în raportarea financiară, ce duce la


prezentarea unor rezultate care nu reflectă realitatea economică;

- Investitorii nu îşi fac întotdeauna “temele” aşa cum ar trebui


(este mai ales cazul ţărilor unde bursa este foarte dezvoltată);

- Standarde contabile şi de audit sunt foarte permisive;

- Relaţiile “commode” cu managementul şi acţionarii;

- Neglijenţa în serviciu.

CONCLUZII

În acest eseu, am analizat practicile de contabilitate creativă şi am


căutat să găsim răspunsul cel mai apropiat de adevăr la întrebarea
formulată în introducere. Prin urmare, deşi este considerată a fi o
practică perversă [Stolowy, Breton], contabiliatea creativă nu
inseamnă implicit şi fraudă. În timp ce frauda este o acţiune ilegală,
contabilitatea creativă se caracterizează prin capacitatea de a se situa
în limita legii, dar dincolo de spiritual acesteia [N. Feleagă, L. Malciu,
Op. cit.]. Deşi este legală, aşa cum am demonstrat pe parcursul acestei
lucrări, contabilitatea creativă iese din perimetrul eticii în afaceri.

Deşi există o limită clară între contabilitatea creativă şi


încălcarea deliberată a legii (frauda), ambele fenomene apar în condiţii

- 24 -
de dificulate finaciară a întreprinderilor şi au la bază intenţia de a
înşela. În consecinţă, chiar dacă utilizarea contabilităţii creative nu este
ilegală, ea indică faptul că managerii, aflaţi sub presiune financiară,
caută soluţii fără a-şi mai pune problema respectării unor standarde
etice.

Prin urmare, o soluţie fezabilă ar fi crearea unei culturi


organizaţionale care să abordeze zona estompată dintre a te supune
legii, un standard minimal, şi a urmări o agendă a bunei morale.

O altă soluţie pentru combaterea contabilităţii creative ar fi


folosirea pe scară largă a conceptului (de origine britanică) de imagine
fidelă - true and fair view, definită în anul 1982 astfel: „Astăzi,
imaginea fidelă a devenit un termen de artă. Ea presupune
prezentarea în conturi întocmite în conformitate cu GAAP-urile,
utilizarea de cifre cât mai exacte posibil, realizarea de estimări cât mai
rezonabile şi aranjarea lor în aşa manieră încât să se poată furniza
imaginea cea mai obiectivă posibil, lipsită de erori, distorsiuni,
manipulări sau omisiuni semnificative. Cu alte cuvinte, trebuie avute în
vedere atât litera, cât şi spiritul legii”12. Impedimentul cel mai mare
aflat în calea acestei soluţii este, însă, faptul că imaginea fidelă este
definită relativ diferit în ţările unde se aplică.

Aşadar, misiunea normalizatorilor şi a reprezentanţilor profesiei


nu este una simplă. Chiar dacă nici măcar ei nu ştiu în acest moment
dacă vor câştiga războiul împotriva contabilităţii creative, ar trebui să
lupte pe cât mai multe fronturi, încercând să răspundă imaginaţiei cu
imaginaţie.

12
G.A. Lee, Modern financial accounting, Walton on Thomas Survey, 1981, pag. 270

- 25 -
Recenzii13 :
1. Salter, Malcolm S., Innovation corrupted: the origins and legcy
of Enron’s collapse, Harvard College, U.S.A. 2008
Punctul crucial în analiza lui Salter este acela că ‘spiritul timpului’ şi
‘cultura’ au făcut posibilă trecerea de la “ingineria financiară” la
“frauda finaciară” atât de uşor. In mintea multora, în cazurile de
faliment, la fel de vinovaţi ca directorii finaciari sunt şi auditorii,
consultanţii şi avocaţii, ei fiind cei care au facilitat subterfugiile. Un alt
motiv indicat de Salter este şi încrederea naivă şi slab informată a
opiniei publice asupra transparenţei şi a capacităţii de monitorizare şi
control a instituţiilor reponsabile.

13
Notă: Pentru realizarea eseului, am consultat o serie de articole de specialitate, o
parte dintre acestea citându-le pe parcursul lucrării noastre. Totuşi, considerând
interesante aceste doua cărţi şi fără a găsi cea mai potrivită poziţie pentru a le folosi
în corpul lucrării, ne-am permis să le anexăm la final.

- 26 -
2. Michael Jones, Creative Accounting, Fraude and International
Accounting Scandals, John Wiley & Sons Publishing House, (to be
published integrally in 2011).
Cartea explorează rolul contabilităţii, în special rolul contabilităţii
creative şi cel al fraudei, în scandalurile financiare. Este structurată in
trei părţi. In prima parte, sunt introduse şi dezvoltate concepte-cheie,
metode de cosmetizare a conturilor şi de fraudare a rezultatelor, şi se
introduc o serie de studii descriptive şi statistice doar pentru a întări
dovezile ce vin să susţină contabilitatea creativă. In partea a doua sunt
analizate o serie de scandaluri financiare răsunătoare din ultimele
decenii. Sunt multe de menţionat: cazul Australiei (HIH Insurance),
scandalurile din China (Zhenghou Baiwen), cele din Germania (Flowtex
si Comroad), frauda din Grecia (sunt exemplificate o serie de cazuri,
este evidenţiat cazul ‚Bank of Creta’), contabilitatea creativă din India
(scandalul Satyam Computer Services Ltd. din 2009), cazul Parmalat
din Italia şi impactul său asupra mediului de afaceri, cazul Royal Ahold
din Olanda, cea mai recentă ‚vâlvă’ din Spania, produsă de Afinsa şi
Forum Filatelico, cazurile Fermnenta şi Prosolvia de pe piaţa produselor
lactate din Suedia, şi lista continuă. Partea a treia îmbină teoria şi
cazurile practice, fiind totodată un studiu al temelor şi implicaţiilor
celor mai importante din partea a doua.

Bibliografie :
Amat, O. şi C. Gowthorpe (2004), Creative Accounting: Nature,
Incidence and Ethical Issues, Universitat Pompeu Fabra Economics
Working Paper No 749
Amat, O., J. Blake, E Oliveras, The struggle against creative
accounting: is ‘true and fair view’ part of the problem or part of the
solution? , Working paper;
C. Whelan, Creative accounting and the cross-eyed javel,
Working paper;

- 27 -
G.A. Lee, Modern financial accounting, Walton on Thomas
Survey, 1981;
Gotcu Cezar (2007), Contabilitatea creativă- plus sau minus? ,
Tribuna economică v. 18, nr. 49, p. 58-61, 67-69.
Griffiths, I. (1986), Creative Accounting, Sidgwick and Jackson,
London;
Jones, M.J. (2006), Accounting, John Wiley & Sons Ltd, Chichester
K. Naser, Creative financial accounting: its nature and use,
Prentice Hall, 1993;
KPMG, Forensic Fraud Survey 2004, KPMG, Australia, 2004;
Levi, M., Information Gathering Working Party and Doig, A.
(1999), Study of Published Literature on the Nature and Extent of
Fraud in the Public and Private Sector, The Fraud Advisory Panel,
Working Party Paper;
Lieberman, D. and Farrell, G. (2002), ‘Adelphia founder, 2 sons, 2
others arrested in accounting fraud’, US Today, 24 June;
L. Malciu, Contabilitate creativă, Ed. Economica, Bucuresti, 1999;
McBarnet, D. and Whelan, C., Creative Accounting and the Cross-
eyed Javelin Thrower, John Wiley & Sons Ltd, Chichester, 1999;
Michael Jones, Creative Accounting, Fraude and International
Accounting Scandals, John Wiley & Sons Publishing House, (to be
published integrally in 2011);
Mulford, C. and Comiskey, E. (2002), The Financial Numbers
Game. Detecting Creative AccountingPractices, John Wiley & Sons Inc.,
New York, 2002;
Niculae Feleaga, Liliana Malciu , Politici şi opţiuni contabile, Ed.
Economica, 2002;
Pijper, T., Creative Accounting. The Effectiveness of Financial
Reporting in the UK, Macmillan, London, 1993
R. S. Hayes şi C. R. Baker, The concept of substance over form :
a discussion based on the Cinderella story;

- 28 -
Salter, Malcolm S., Innovation corrupted: the origins and legcy of
Enron’s collapse, Harvard College, U.S.A. 2008;
Smith, T. (1991), Accounting for Growth. Stripping the
Camouflage from Company Accounts, Century Books, London.

Alte surse:

http://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page
http://www.cig.ase.ro/prof/cristirapceanu/resurse/Master%20CCE
%20-%20Suport%20curs%20CONTABILITATE%20CREATIVA%202009-
2010.pdf;
http://www.pauls.com.au/milksupply/images/header_logo.gif
Google Videos: Enron, the Smartest Guys in the Room

- 29 -