UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

ŞTIINŢE SOCIALE ŞI PSIHOLOGIE

Raportul „eu” – „ceilalți”, „noi” –

„ceilalți” în societatea multiculturală

Studenți:
Stoicescu Sabina
Enache Ștefania

Piteşti
2020
 Raportul „eu” – „ceilalți”, „noi” – „ceilalți” în societatea multiculturală

Individului îi este menit să trăiască în comunitate, necesitatea de a fi aproape de alți

oameni alături de care formează societatea făcându-și aparația încă de la naștere. Prin urmare,
societatea este constituită din relații interpersonale, indivizii și societatea aflându-se în relație
de interdependență. Un om nu poate ajunge la apogeul nivelului de dezvoltare al său fără a fi
integrat într-un grup, lipsit de abilitatea de a socializa.

Multiculturalismul reprezintă coexistența mai multor culturi diferite într-o societate. Fiind
o ideologie ce vizează diversitate, multiculturalismul a apărut cu scopul de a asigura un cadru
de afirmare identității unui grup. Multiculturalismul tinde să fie un răspuns nevoilor unei lumi
schimbătoare în care exprimarea diferitelor identități se transformă în răspunsuri la
provocările aduse atât de statul național, cât și de altele, la nivel global.

Când vorbim de multiculturalitate, vorbim în mod automat despre conviețuirea oamenilor

de diverse etnii sau rase într-o societate care are un procent ridicat de oameni ce aparțin de
altă etnie sau altă rasă.

Dat fiind faptul că sociologii s-au preocupat de fenomenul etnic încă din secolul al XIX-
lea, nu e nicio surpriză că nu avem răspunsuri categorice, răspunsuri care să nu aibă urmă de
îndoială la întrebări precum „Care sunt uneltele cu care sociologii își dau seama de
tenacitatea și fluiditatea identităților și comunităților etnice în lumea contemporană?” sau
„Cum justifică ei gama largă de relații etnice între grupuri și în cadrul grupului?” De
asemenea, fenomenul rasial a început să ia proporții începând cu secolul al XVII-lea, sclavia
luând amploare. În prezent, rasismul este în scădere, iar diversitatea reprezintă un scop către
care țintesc majoritatea națiunilor.

Pe lângă importantele avantaje pe care le constituie coexistența mai multor culturi diferite
într-o societate, nu putem să ignorăm nici dezavantajele care apar. Primul dezavantaj îl
reprezintă, cu siguranță, dificultățile în ceea ce privește comunicarea. Fiecare cultură în parte
se caracterizează prin anumite aspecte, latinii au o comunicare mai gălăgioasă, sunt mai
insistenți și expresivi, în timp ce germanii sau nordicii preferă comunicarea directă, exactă,
mai rece. Totodată, limbile culturilor dau și ele înțelesuri diferite anumitor expresii comune.
La nivelul comunicării non-verbale apar diferențe vizibile date de stilul mai evident sau mai
subtil al modului în care se transmit mesajele, inflexiunile vocii și mimica. Diferențele dintre
stilurile de comunicare pot fi interpretate negativ și pot produce neînțelegeri.
 Pe de altă parte, și dificultățile în ceea ce privește colaborarea în muncă determinate
de stilurile de lucru foarte diferite între culturi reprezintă un dezavantaj. Diferențele apar între
stilul punctual, pentru care munca este foarte bine programată, se respectă obiectivele și
programul, și stilul mai relaxat, centrat pe atingerea scopului în orice mod. Aceste două stiluri
de muncă sunt total opuse, fiecare stil fiind specific majorității unei anumite etnii sau rase, iar
reprezentanții lor reușesc să lucreze împreună destul de greu. De exemplu, latinicii sunt
cunoscuți pentru firea lor entuziastă și mai emoțională, aceștia fiind mai greu de mobilizat la
locul de muncă pentru că sunt ușor distrași, pe când asiaticii sunt crescuți cu o mentalitate de
muncitor, învățați să dea tot ce au mai bun și să muncească oricât e nevoie pentru a ajunge
unde își doresc.

În societatea multiculturală apar și dezavantaje în ceea ce privește obținerea consensului,

iar la fel ca în cazul celorlalte dezavantaje, și acestea sunt o consecință a viziunilor diferite, în
special atunci când vine vorba de stabilirea obiectivelor și luarea deciziilor. În acest sens,
culturile de care aparține fiecare pot influența criteriile după care se elaborează o hotărâre,
luând în considerare aspecte precum calitatea, productivitatea, obiectivele financiare, durata
de timp sau aprobarea grupului, pe când alte culturii preferă decizia individuală. Cu toate
acestea, mai pot interveni și sistemele de valori diferite: ceea ce pentru un grup de o anumită
etnie poate nu este un compromis, pentru alții aparținând de un altul poate fi ceva de
neînchipuit.

Avantajele pe care le constituie coexistența mai multor culturi diferite există, dar sunt
vizibile mai mult pe plan personal, în formarea viziunii, dezvoltarea, deschiderea și
înțelegerea societății în care trăim. Lărgirea sensurilor, interpretările multiple ale lucrurilor,
se referă la faptul că fiecare cultură are o viziune proprie, diferită, iar într-o societate
multiculturală există mai multe modalități de acțiune și găsire a rezolvărilor problemelor
existente.

Deschiderea față de ideile noi este de multe ori mai mare atunci când acestea vin din
partea unor culturi diferite. Astfel, apar avantaje, crește creativitatea, iar viziunea fiecăruia
începe să se lărgească, având loc realizarea că lumea e mai mult decât propria noastră
persoană. Alte două avantaje pe care le aduce multiculturalismul sunt capacitatea de a
colabora mai eficient cu străinii și înțelegerea mai profundă a mediului cultural, economic și
juridic al țărilor străine.
 Așa cum Hellen Keller obișnuia să spună, „toleranța este cel mai mare rezultat al
educației”. Unul dintre cele mai importante obiective ale societății este să învățăm să ne pese
de cel de lângă noi. În viziunea Mariei Montessori, „educația timpurie este cheia
îmbunătățirii societății,” carevasăzică, modul în care copiii sunt educați în cea mai importantă
parte a vieții lor, de la zero la șase ani, va constitui temelia pentru viața care le stă înainte.
Așadar, propunem 6 metode pentru a dezvolta competențele multiculturale nu numai ale
părinților, dar și ale copiilor. Părinții pot face asta astfel:

1. Punând preț pe diversitate în viața de zi cu zi. Să învețe și să vorbească despre diferite

culturi ale lumii ce ne înconjoară. Atunci când părinții caută să știe mai multe despre alte
culturi, pot împărtăși cu copiii lor și pot răspunde întrebărilor celor mici vis-a-vis de
diversitate cu acuratețe și sinceritate. Pot chiar și orchestra situații în care cei mici să pună
întrebări, precum a le arăta un film în care apar copii de altă rasă sau etnie, ca aceștia să
devină curioși.
2. Clădind o atitudine respectuoasă față de alte culturi. Părinții ar trebui să conștientizeze
că sunt ascultați și priviți în permanență de către copiii lor, astfel încât să nu trateze indivizii
diferiți cu altceva decât cu respect, să iasă din capcana stereotipurilor și să evite comentariile
negative despre alte culturi.
3. Conștientizând diversitatea care este în comunitatea în care trăiesc. Părinții pot ajuta
copiii să înțeleagă și să aprecieze diversitatea care îi înconjoară.
4. Conștientizând diversitatea care nu este în jurul copiilor. Părinții îi pot expune
constant pe copiii lor la diversitatea care nu este în imediata lor vecinătate (poate vorbim
despre rasă, etnie, cultură sau clasă socială).
5. Căutând resurse și cunoștințe care să îi poată ajuta pe copii să înțeleagă alte culturi. Să
aleagă cărți, muzică, videoclipuri sau lucrări de artă care să îi sprijine pe copii în crearea de
conexiuni semnificative.
6. Îmbrățișând diferențele prin a le sărbători. Părinții pot să creeze experiențe unice
pentru copiii lor dacă numai participă la diferite sărbători culturale. Pot face asta, de
asemenea, și prin a prepara feluri de mâncare specifice altor culturi sau prin a practica lucrul
manual pe teme din alte culturi. Aceste experiențe pot dăinui în mintea copilului în timp și, de
ce nu, pot să devină parte din tradițiile familiei.

Prin încurajarea toleranței în aceste feluri, copiii nu numai că vor trăi într-o lume plină de
diversitate, ci într-o lume multiculturală care le va permite să nutrească toleranță și respect
pentru cei din jur.
BIBLIOGRAFIE:
Anastasiei, B. (2000). Managementul diversității culturale în întreprindere. Cross-Cultural
Management Journal, 2, 2-6.

Kivisto, P. (2002). Multiculturalism in a Global Society, Oxford, UK: Editura Blackwell.

http://hybridparenting.org/6-ways-to-foster-tolerance-in-a-multicultural-society/ accesat la
data de 24.03.2020

https://dexonline.ro/definitie/multiculturalism accesat la data de 20.03.2020

https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_abolition_of_slavery_and_serfdom accesat la data

de 20.03.2020

https://www.history.com/topics/black-history/slavery accesat la data de 20.03.2020