A fi pentru a şti, a şti pentru a avea, a avea pentru a putea, a putea pentru a face, a face pentru a fi oameni fericiţi.
REVISTELE
DACOROMÂNITĂŢII Întru eternizarea valorilor temporale dacoromâneşti pe Terra comună, într-o lume comterristă, a tuturor!
REVISTA FUNDAŢIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ “TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA”
Serie nouă
Nr. 1/2010
Iunie
CUPRINS:
- Un nou început............................................pag. 1
- Comunicat-apel........... ...............................pag. 2
-Comunicat-apel 2.........................................pag. 3
- Manifest 2012...................... ......................pag. 4
- Argumente pentru a susţine lb. română
la statutul de limbă paneuropeană................pag. 6
- Omenirea în faţa războiului şi a păcii.............pag. 8
- Fundaţia Internaţională pentru Cultură,
Ştiinţă şi Morală Civică “Mihai Eminescu”.......pag. 9
- Clasa politică postdecembristă......................pag. 10
- Aramaica din perspectivă dacoromânistică...pag. 12
- Sinem Hatinoglu-o istorie în imagini..............pag. 13
E - Politicienii români şi armata..........................pag. 14
- Ronald Reagan - despre guvern, socialism..pag. 15
- Grădina care s-a suit la cer...........................pag. 16
- Mitologia străveche geto-dacă în
opera eminesciană............................... .......pag. 17
- Teme şi motive în universul poetic
eminescian..................................................pag. 18
- Partidul României Europene........................pag. 19
Dacoromânitatea
- În temniţa cuvintelor.. .................................pag.20
- Astăzi cerul a avut gust de ploaie...............pag. 21
- Soldaţii cu oglinzi retrovizoare... ...............pag. 22
- Comunicat......................................... ........pag. 25
- Eminescu-economistul politic al
mileniului III.................................................pag. 26
- Limba sfântă cea română............................pag. 30
-Lista operelor lui Mihai Prepeliţă...................pag. 31
Director fondator: Geo Stroe
Motto: ”Totul trebuie dacizat” M. Eminescu
EDITORIAL
Un nou început...
Reluăm publicarea revistelor dacoromânităţii în condiţii
deosebit de grele. Au trecut câţiva ani de când am concen-
trat eforturile spre redactarea şi publicarea unor lucrări de
specialitate, spre acţiuni de identificare şi atragere a unor
personalităţi de valoare în domeniile vizate de Fundaţie.
Am reuşit să scoatem cărţi valoroase precum cele pe care
le prezentăm în paginile revistelor. Am optat pentru acest
format şi pentru gruparea lor împreună din motive econom-
ice şi pentru a menţine specificul şi o continuitate tematică.
Sperăm să realizăm după un timp oarecare o frecvenţă de
apariţie săptămânală, astfel ca din apariţia trimestrială in-
iţială să depăşim frecvenţa lunară. Depinde şi de impactul
pe care îl dorim, dar şi de seriozitatea conţinutului şi
mesajelor pe care le dorim receptate întru dacoromânitatea
întreagă.
Nu este uşor să fie realizate aceste reviste. Noi ne ra-
portăm la dezideratele, idealurile, nevoile şi aspiraţiile naţi-
unii dacorsomâne, înţeleasă ca fiind naţiunea românilor de
pretutindeni în epoca globalizării în care românii sunt peste
tot, de voie, de nevoie... Iar acolo unde sunt ei, unde se
vorbeşte limba română, adică dacoromână – denumirea
ştiinţifică a limbii noastre cea străbune, este românitatea,
dacoromânitatea. Ea cuprinde tot ce este românesc, de la
atlanţi, de la pelasgi, traci, vlahi, geto-daci, într-un cuvânt
dacoromâni, de la origini şi până în prezent. Limba noastră
este un organism viu şi are peste 10 000 de ani de exis-
tenţă continuă. Ca şi naţiunea dacoromână.
De fapt, noi ne aflăm acum în luna mai, 9 mai 10 010,
conform calendarului dacoromânesc propus de Fundaţia
Academia DacoRomână TDC.Încercăm să cuprindem
sfera întreagă a fenomenului dacoromânesc de la origini
până în viitorii posibili.Ce repere avem? Dunărea, Carpaţii
şi Marea Neagră.
Cele trei repere reprezintă dacoromânitatea din punct
de vedere geografic, teritorial, pământul, muntele şi apa de
care suntem legaţi de la formarea noastră ca naţiune.
-continuare la pagina 7-

Bucureşti, nr. 211 din 15 iunie 2010
COMUNICAT - APEL
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ
“Tempus DacoRomânia ComTerra”
Către: Naţiunea Română, Preşedintele României,
Parlamentul şi Guvernul României,
Academia Română şi Institutul Cultural Român
Senatul Fundaţiei Academia DacoRomână TDC –
F.A.D.R.T.D.C. aduce la cunoştinţă naţiunii şi a reprezen-
tanţilor ei legitimi ideile unor decizii importante pentru iden-
titatea tuturor românilor, a românilor de pretutindeni. A venit
vremea să ne debarasăm de teoriile depăşite privind aşa-
zisa formare a poporului român după războaiele romano-
dacice. Aceste teorii sunt infirmate de studii, articole, lucrări
ale multor oameni de ştiinţă români şi străini, cât şi de
membrii F.A.D.R.T.D.C. Vechile teorii aduc un imens de-
serviciu identităţii noastre naţionale, ţară europeană mem-
bră a N.A.T.O. şi a U.E.
Este cazul să ne afirmăm originea dacică - pelasgo-
traco-geto-daco-valaho-dacoromână cu tăria argumentelor
şi a dreptului istoric, care au devenit dominante în ultimul
secol şi, în special, în ultimul sfert de secol în România şi
în lume.
Considerăm că Preşedintele României, Parlamentul şi
Guvernul trebuie să întreprindă cele cuvenite pentru un ref-
erendum naţional cu propunerea de schimbare a denumirii
ţării în DACIA sau DACOROMÂNIA, pentru că între Dacia
şi România nu este vreo diferenţă, nu încape nici o liniuţa
de despărţire, ROMÂNIA de azi este DACIA după milenii
de existenţă dramatică.
Specialiştii argumentează că aceasta este singura de-
numire ştiinţifică a ţării noastre, cu o vechime de peste 10
milenii. Limba dacoromână este limba română, vie, vorbită
de peste zece milenii de înaintaşii noştri. De aceea şi Aca-
demia Română trebuie să poarte denumirea ştiinţifică a
limbii noastre drept Academia DacoRomână în eternitate.
În conformitate cu Calendarul dacoromânesc elaborat de
către semnatarii acestui document ne aflăm, în prezent, în
ziua de 15 iunie – cireşar 10 010, un reper temporal pentru
nemuritorul Mihai Eminescu, geniu naţional care a spus:
“Totul trebuie să fie dacizat!”
Cerem revenirea la străvechile denumiri geografice, ale
localităţilor ţării, iar numele dacice de localităţi să fie pro-
movate pe întreg teritoriul Daciei în Vechea Europă.
Cerem ca diversiunea prin care se suprapune cuvântul
rrom peste român să înceteze. Una dintre măsurile de con-
tracarare a ţiganizării ţării este şi denumirea de DA-
COROMÂNIA.
pag. 2
Se impune o renaştere dacoromânească în cultura
naţională şi europeană, revenirea la tradiţiile ancestrale.
Dacii nu au pierit, redacoromânizarea se înfăptuieşte pe
toate planurile în mod necesar şi conştient. Eternizarea val-
orilor temporale dacoromâneşti constituie scopul funda-
mental al Fundaţiei Academia DacoRomână.
De aceea, în cadrul viitoarei Academii DacoRomâne de
Stat trebuie înfiinţată o nouă secţie, secţia de dacoromânis-
tică, înţeleasă ca ştiinţă despre conştiinţa naţiunii da-
coromâne, despre acţiunile şi inacţiunile acesteia de la
origini şi până în viitorii posibili. Tot aşa cum există german-
istica, niponistica, hungaristica, iudaistica, există şi da-
coromânistica. Trebuie să înceteze totodată ironiile după
care Academia Română este considerată academie iude-
oromână, ea va trebui să devină DacoRomână. “Biblia” da-
coromânilor este lucrarea monumentală “Dacia preistorică”
a marelui Nicolae Densuşianu. Spiritualitatea zamolsiană
din care a răsărit paleocreştinismul a renăscut.
Academia DacoRomână are trei patroni: Zamolse – pa-
tronul spiritual al naţiunii dacoromâne, Burebista - patronul
acţiunii şi Eminescu, voievodul limbii şi al culturii, da-
coromânul total.
Limba noastră, componentă esenţială a identităţii
naţionale este limba dacoromână, cea mai veche din Eu-
ropa şi “muma celei latineşti”, iar toate limbile europene
sunt înrudite, având ca principal fond de cuvinte cuvintele
dacoromâneşti. Troia şi Roma s-au întemeiat în limba da-
coromână. Limba ţăranilor agricultori români de la începutul
civilizaţiei europene este limba română, latina-veche, den-
umită ştiinţific limba dacoromână, străvechea limbă a Eu-
ropei. Din ea s-au format limba greacă veche - elina ca
limba strămoşilor negustori-navigatori şi celelalte limbi ar-
tificiale care sunt limba latina cultă – limba imperială a
Romei, slavona - limba sacerdoţilor şi limba latina me-
dievală, ca limbă a elitei Europei. Latina cultă a devenit,
astăzi, limba ştiinţifică a tuturor Academiilor de pe Terra.
Astăzi, chemăm toate forţele culturale responsabile ale
românilor de pretutindeni, pe toţi cei care se revendică din
trunchiul dacic peste care s-au altoit alte mlădiţe, să susţină
iniţiativa noastră, întru bucuria spiritului, a adevărului şi
dreptăţii care sunt mai presus de orice.
A venit vremea Renaşterii Naţionale DacoRomâneşti,
a desăvârşirii revoluţiei de unitate naţională, a înfăptuirii
străvechiului proiect dacic, care a constituit şi constituie ide-
alul unităţii noastre naţionale de la marele rege Burebista!
Tempus omnia vincit!
“Întru eternizarea valorilor temporale dacoromâneşti pe
Terra noastră comună, într-o lume comterristă, a fiecăruia
şi a tuturora!
pentru
SENATUL FUNDAŢIEI
ACADEMIA DACOROMÂNĂ
“ TEMPUS DACOROMÂNIA
COMTERRA”
dr. Geo Stroe, preşedinte
fondator

Bucureşti, nr. 211 din 15 iunie 2010
COMUNICAT - APEL
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ
“Tempus DacoRomânia ComTerra”
Către Preşedinţia României, Parlamentul României,
Guvernul României, Academia Română şi Institutul Cul-
tural Român
Evenimentele politico-militare din decembrie 1989 din
România au arătat românilor o faţă demnă de o cauză
dorită, dar şi slăbiciunile unei naţiuni supusă unei agresiuni
fără precedent asupra întregii sale fiinţe. Forţe externe, cu
fundament imperial, supranaţional, şi-au dat mâna cu forţe
distructive interne, autoproclamate ca democrate şi patrio-
tice, pentru a slăbi sau a distruge funcţiile naţiunii române,
de a o deposeda de resursele sale existenţiele şi de a o
lipsi de mijloacele de apărare în faţa aşa-ziselor forţe glob-
alizante.
În noul context geopolitic, au continuat cu vehemenţă şi
chiar cu agresivitate, pe faţă sau ocultat, cu acordul tacit al
unor instituţii ale statului român, acţiunile acelor scribi şcol-
iţi, de regulă, pe alte meleaguri, întorşi cu misiunea de a
menţine imaginea istoriei românilor în deplină obscuritate.
Aceştia, la care se adaugă mulţi necunoscători ai istoriei
noastre naţionale, produşi de un sistem de învăţământ in-
eficient sau voit alterat, continuă să afirme cu mult zgomot
ideea descendenţei românilor din romani, pentru a afirma
şi a se făli urmaşii unora dintre noi cu descendenţa impe-
rială romană.
La fel ca în epoca modernă, când românii s-au arătat
preocupaţi de cunoaşterea descendenţei lor, cei care au
cutezat să afirme că strămoşii românilor au ajuns la Roma
în lanţuri, au fost consideraţi trădători de neam şi ţară.
Această dihonie între românii implicaţi în redescoperirea
originii de neam este susţinută de către forţe oculte, spre
bucuria noilor duşmani ai neamului, care au râvnit şi încă
mai râvnesc la părţi din vatra comună şi-i care-i încurajează
să se confrunte nu doar în planul ideilor.
Pornind de la aceste triste realităţi şi beneficiind de lib-
ertatea de asociere şi de exprimare publică, fără teamă de
reprimarea de altădată, Fundaţia Academia DacoRomână
a preluat, în noile condiţii, activitatea Institutului Naţional
pentru Românitate şi Românistică, precum şi a Cercului de
studii „Deceneu” din anii `70 ai secolului trecut. În acest
sens, avem ca patroni pe Zamolse - patronul spiritual al
naţiunii dacoromâne, Burebista - patronul ideii de unitate a
vetrei străvechi şi Eminescu, voievodul limbii şi al culturii
dacoromâne. De asemenea, utilizăm ca fundament pentru
studiile şi cercetările efectuate monumentala lucrare,
„Dacia preistorică”, a marelui marele Nicolae Densuşianu,
criticată dur de unii detractori ai descendenţei geto-dacice
a românilor, dar care reliefeează un adevăr pe care ni-l
asumăm.
Membrii Academiei DacoRomâne au sesizat noua agre-
siune asupra esenţei naţiunii noastre. De aceea, în studiile
şi cercetările efectuate până în prezent accentul a fost pus
atât pe cunoaşterea, cercetarea, stimularea, promovarea,
apărarea şi eternizarea valorilor dacoromâneşti, cât şi pe
pregătirea, din punct de vedere spiritual, a renaşterii şi reîn-
tregirii naţiunii dacoromâne în spaţiul vechii Dacii, prin re
pag. 3
spectul valorilor umane universale.
Pornind de la raţiunea sa existenţială, membrii Fundaţiei
„Academia Dacoromână” supun atenţei factorilor de decizie
politico-statală o constatare rezultată din investigarea şti-
inţifică sistematică şi riguroasă a realităţilor socio-politice
româneşti:
La peste 20 de ani de la evenimentele din decembrie
1989, naţiunea noastră trăieşte, din nou, vremuri cruciale
pentru existenţa ei, redevenind obiectul unei agresiuni fără
precedent. Noi duşmani, care s-au alăturat celor mai vechi,
fără nici o oprelişte din partea forurilor legal abilitate, au re-
luat concomitent asaltul asupra vetrei, limbii şi etnicităţii
noastre.
De aceea, considerăm că a sosit timpul să depăşim faza
asumării mecanice a teoriilor privind aşa-zisa formare a
poporului român după războaiele romano-dacice, cu care
au fost hrănite spiritual mai multe generaţii de români în-
cepând din epoca modernă şi până în zilele noastre. Studii
şi cercetări recente, care au completat argumentele aduse
de către mari învăţaţi români şi străini asupra identităţii în
spaţiul carpato-danubiano-pontic, confirmă originea geto-
dacică a românilor.
Fundaţia Academia Dacoromână reaminteşte tuturor
celor implicaţi în destinele naţiunii şi statului român, pe
baza unor temeinice cercetări efectuate de către membri
săi, că statalitatea strămoşilor noştri geto-daci a fost între-
ruptă în chip brutal şi sângeros de către Imperiul roman,
cel mai temut imperiu al antichităţii, iar regele Decebal s-a
jertfit pentru vatră. Numele de daci şi Dacia au devenit atât
simbolul opoziţiei faţă de tirania imperială romană, oricare
ar fi aceasta, cât şi al luptei până la sacrificiul suprem pen-
tru refacerea statalităţii şi pentru o viaţă liberă în vatra
străbună.
Însă, datorită vicisitudinii vremurilor şi aşezarea spaţiului
nostru etnic „în calea tuturor răotăţilor”, refacerea statalităţii
în vatra vechii Dacii n-a mai fost posibilă decât pentru un
timp extrem de scurt, la cumpăna secolelor XVI-XVII, sub
marele voievod Mihai Viteazul, a cărui faptă a luminat
cugetul tuturor celor conştienţi de valoarea socială a nea-
mului nostru.
Vreme de câteva secole, imperiile vecine şi-au împărţit
spaţiul etnic românesc, pe care l-au transformat într-un
câmp de nesfârşite războaie.
Generaţia paşoptistă a încercat, într-un context geopolitic
de mare efervescenţă şi renaştere a naţiunilor în Europa,
să reconstituie statalitatea românească tot în spaţiul vechii
Dacii.
Noul început de refacere politico-statală a vetrei l-a con-
stituit „România” modernă, făurită de către o valoroasă
generaţie de patrioţi în a doua jumătate a secolului al XIX-
lea. Însă, nemuritorul Mihai Eminescu a ajuns la concluzia
că în statul român modern „totul trebuie dacizat”, el fiind
prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari, a cărei memorie
a fost apărată cu preţul unui imens tribut de sânge.
În acest context, dorinţa de recunoaştere a dreptului la
identitate din partea unei naţiuni ale cărei origini se pierd
în negura vremurilor, nu este contrară valorilor şi intereselor
spaţiului de prosperitate, stabilitate şi securitate în care s-
au integrat voit naţiunea şi statul român în actualul context
geopolitic şi geostrategic.
Ţinând seama de aceste realităţi istorice, membrii Fun-
daţiei „Academia Dacoromână” apreciază că recuperarea,

apărarea şi afirmarea identităţii noastre naţionale a devenit
o cerinţă organică pentru fiecare nativ carpatino-danu-
biano-pontic.
De aceea, membrii Fundaţiei „Academia Dacoromână”
solicită autorităţilor legitime ale statului şi naţiunii române,
respectiv, Preşedinţiei, Parlamentulului şi Guvernului, să
întreprindă măsurile cuvenite legal şi patriotic pentru
adoptarea, printr-un referendum naţional, a străvechiului
nume de DACIA sau DACOROMÂNIA întrucât numele de
România, dat statului român în epoca modernă exprimă în-
făţişarea şi starea etno-politică a străvechii Daciei, după
milenii de existenţă dramatică.
În acest sens, considerăm că este necesară revenirea
la străvechile denumiri geografice ale localităţilor ţării, iar
numele geto-dacice de localităţi atestate documentar pe
teritoriul Vechii Europe să fie promovate de către instituţiile
statului şi organizaţiile societăţii civile în întreaga lume.
De asemenea, solicităm Academiei Române să sprijine
acest demers cu argumente ştiinţifice bazate pe docu-
mentele istorice care relevă străvechimea de 10 milenii a
limbii dacoromâne, ca „mumă” a limbii latine - după cum se
exprima Petru Maior în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea.
Apreciem că în cadrul viitoarei Academii DacoRomâne
trebuie înfiinţată Secţia de dacoromânistică, al cărui dome-
niu de competenţă să fie ştiinţa despre naţiunea da-
coromână, cu spiritualitatea ei zamolsiană din care a răsărit
ortodoxia, ca fundament al paleocreştinismului european,
precum şi statalitatea specifică în vatra vechii Dacii.
Considerăm că acest demers este absolut necesar, iar
utilitatea lui în planul naţionalităţii şi statalităţii îşi va arăta
valoarea generaţiilor care vin după noi. Astfel, va fi evitată
folosirea concomitentă, dar artificială, în spaţiul etnic româ-
nesc a denumirilor de „Rumânia” şi „România”, precum şi
a endonimului „rumâni” alături de „români”, precum şi di-
versele denumiri ale naţiunii şi statului român uzitate astăzi
în diferite limbi europene: „Rumänen/ Rumänien” (în ger-
mană), „Roumains/ Roumanie” (în franceză), „Rumani-
ans/Rumania” (denumirea învechită din engleză),
„Rumuni/Rumunija” (în rusă, sârbă) etc. De asemenea, va
fi prevenită utilizarea semnului de egalitate, voit sau din ne-
cunoaştere, între numele de „român” şi cel de „rrom” - pe
care etnia ţigănească l-a asumat şi impus cu sprijinul unor
aşa-zişi români democraţi şi l-a exportat din străvechea
vatră geto-dacică, prin frontierele spiritualizate în Europa
occidentală.
Membrii Fundaţiei Academia DacoRomână TDC îi
cheamă pe toţi fiii naţiunii noastre, indiferent unde fiinţează
şi se afirmă în actualul context geopolitic, dar mai ales pe
toţi cei care, conştient se revendică din trunchiul geto-dacic
peste care s-au altoit, în vremuri bune sau tulburi, alte
mlădiţe etnice, să susţină iniţiativa noastră, pentru bucuria
spiritului, a adevărului şi dreptăţii de neam, care sunt mai
presus de orice interes geopolitic.
Pentru SENATUL FUNDAŢIEI
ACADEMIA DACOROMÂNĂ
“ TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA”
Dr. Geo Stroe, preşedinte fondator
pag. 4
MANIFEST 2012
Fundaţia Academia DacoRomână prin statutul său legal
este o societate liberă constituită pentru studii şi cercetări
în domeniul dacoromânisticii – ca ştiinţa despre conştiinţa
şi acţiunile naţiunii dacoromâne de la origini până în viitorii
posibili –, pentru promovarea şi eternizarea valorilor tem-
porale şi comterriste dacoromâneşti în ţară şi în lume. Ea
are ca obiectiv strategic pregătirea spirituală a renaşterii
pentru reîntregirea naţiunii dacoromâne de pretutindeni în
contextul valorilor temporale, europene şi universale.
A.D.R. contribuie, independent de stat, la întărirea legă-
turilor dacoromânilor din ţară cu dacoromânii din afara fron-
tierelor ţării şi acţionează pretutindeni pentru păstrarea,
dezvoltarea şi exprimarea identităţii dacoromâneşti sub as-
pect etnic, cultural, lingvistic şi religios, cu respectarea leg-
islaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt ei în momentul de faţă.
În anul 2012 se împlinesc 200 de ani de la răpirea teritoriilor
răsăritene ale dacoromânităţii prin viclenie şi împotriva
voinţei naţiunii noastre.
În actuala conjunctură internaţională, România şi
Moldova au şanse istorice de a realiza reîntregirea istorică
în Uniunea Europeană prin mobilizarea forţelor ei sănă-
toase, astfel încât data de mai sus să nu fie comemorativă,
ci un prilej de sărbătoare naţională. Acum, ca niciodată,
idealul Reîntregirii este aproape. Stă în puterea generaţiilor
noastre împlinirea acestui ideal.
Membrii A.D.R., ca urmare a cercetărilor proprii prezen-
tate la sesiunile de comunicări de aproape două decenii,
susţin că organizaţiile sociale din România şi Moldova pot
contura şi pune în aplicare strategii paşnice, active,
susţinute pentru a se împlini visul naţional până în anul
2012. Unirea se construieşte în inimi, cuget şi simţire
românească, nu vine singură. În conjuncturi potrivnice ea
cere sacrificii, nu singulare, ci în proporţii de masă. Prima
premisă o constituie faptul că, anterior, naţiunea noastră a
fost unificată de Burebista ca urmare a unificării spirituale
înfăptuite de Zamolse, apoi, de Regalian. Cei care au în-
făptuit fie şi pentru puţină vreme Unirea, precum Mihai
Viteazul, au dat exemplu pentru refacerea Daciei mici sub
Alexandru Ioan Cuza şi au făurit România Mare interbelică.
A doua premisă o constituie forţa spirituală a naţiunii, care
năzuieşte la unire ca la idealul de veacuri ca stare de nor-
malitate. Mareşalul Ion Antonescu a refăcut cu demnitate
graniţele la Răsărit, cu jertfe uriaşe, dar a făcut-o în con-
junctura tragică reprezentată de Al Doilea Război Mondial.
A treia premisă porneşte de la realitatea istorică recunos-
cută de toţi, că românii încă se mai învecinează cu românii.
Contextul politic în care Moldova intră în concertul valorilor
europene şi că inclusiv Serbia a solicitat aderarea la Uni-
unea Europeană constituie o perspectivă excepţională pen-
tru unitatea dacoromânităţii.
Reîntregirea trebuie să fie cerută de către românii din
afara graniţelor Vatrei României de azi. Iniţiativa trebuie să
pornească de la cei pe care vremurile i-au situat în afara
graniţelor politice actuale împotriva voinţei lor, a naţiunii şi
a statului. Acţiunile Reîntregirii trebuie duse de organismele
societăţii, care se raportează la naţiune şi nu la stat ca en-
titate politică. România ca stat, la fel ca şi statele vecine,

are alte probleme, mai grave sau mai puţin grave de
soluţionat în vreme de criză. Revoluţia pentru desăvârşirea
unităţii naţionale este singura revoluţie pe care naţiunea
română o doreşte cu adevărat şi la începutul acestui mile-
niu.
Cine crede că unirile se realizează de la sine, greşeşte.
Cu orice clipă pierdută naţiunea se risipeşte, e dezrădăci-
nată şi înstrăinată. Suntem o naţiune neunită, poate sin-
gura naţiune europeană, în afara naţiunii irlandeze, care
nu şi-a implinit unitatea naţională.
După intrarea în vigoare de la 1 Decembrie 2009 a
Tratatului constituţional de la Lisabona, se impun noi mod-
ificări ale Constituţiei României. După modelul Germaniei
trebuie să introducem acel articol constituţional care a per-
mis şi a folosit unificării naţiunii germane. Avem doi ani la
îndemână recunoscând că e nevoie de o pregătire se-
rioasă, care să includă şi sacrificii naţionale şi că Re-
naşterea naţională a început la Chişinău.
Noi credem că este datoria Moldovei să vină acasă îm-
preună cu nordul Bucovinei, sudul Basarabiei şi a Tinutului
Herţei.
Strategiile pot corespunde unor scenarii care pot fi imag-
inate ca viitori posibili pentru a fi pregătiţi cu noi căi, metode
şi procedee adecvate scopului reîntregirii. Este de dorit să
obţinem reîntregirea fără să tragem un cartuş, fără să
curgă sânge românesc şi nici chiar străin. Trebuie să avem
răbdare, să consolidăm forţa spirituală, trezirea sentimen-
tului naţional, cunoaşterea limbii, a istoriei, culturii şi civi-
lizaţiei dacoromâneşti de la origini până în prezent. Trebuie
să realizăm un spaţiu economic comun, să ajutăm multilat-
eral românii de peste Prut, să ajutăm la constituirea unui
spaţiu juridic, ştiinţific, cultural, spiritual-creştin comun, să
asigurăm libera circulaţie a capitalului, forţei de muncă, a
ideilor şi presei de orice fel. Odată înfăptuite cele de mai
sus, graniţele politice intraromâneşti nu mai sunt necesare,
ele devenind, practic, spaţiu intern european.
Fundaţia Academia DacoRomână TDC susţine Re-
naşterea dacoromânească în Uniunea Europeană. În pro-
gramul său este prevăzută renaşterea moral-politică a
naţiunii prin componentele sale, în principal bazate pe reîn-
tregirea paşnică şi democratică a naţiunii, concomitent cu
refacerea identităţii naţionale, a simbolurilor, a imaginii pub-
lice a personalităţilor de seamă care au făurit istoria, cultura
şi civilizaţia noastră şi care constituie modele pentru gen-
eraţiile prezente şi viitoare. Moldova devine pe zi ce trece
mai aproape de independenţa reală, de valorile comune
ale României şi Europei Unite. Trebuie să ascultăm mai
mult România Răsăriteană, românii de la sud de Dunăre,
dacoromânii de pretutindeni.
O cale în forţă nu este agreată în contextul internaţional
actual. Calea paşnică este cea mai potrivită, pentru ea tre-
buie să avem răbdare, altfel mii, sute de mii, poate milioane
de români ar pieri sau ar fi mutilaţi pentru totdeauna, ar fi
un sacrificiu nepermis de mare. Comerţul peste Prut ar
putea constitui o cale paşnică excelentă. Aici, în vatra stră-
moşească românii au cele mai mari misiuni de îndeplinit.
Trebuie să ţinem România democratică în plină dezvoltare,
să constituim modelul european pentru Moldova. Noi tre-
buie sa fim mai atractivi decât Rusia.
Să nu le fie ruşine de ei că sunt români la fel ca noi.
Avea dreptate Eminescu când spunea „acel care e cu
pag. 5
totul înlăturat de la conducerea acestei ţări şi suplantat prin
această plebe este poporul românesc însuşi, adevăratul
popor românesc de rasă, gens Quiritium. La noi cestiunea
socială e o cestiune de parazitism“.
Eliminarea corupţiei de stat trebuie înfăptuită şi în nu-
mele reîntregirii. Nu suntem singura naţiune în situaţie dra-
matică. Iată, de fapt, drama naţiunii ruse este că nu îşi
cunoaşte hotarele etnice, pentru că nu a avut graniţe et-
nice. Unde era graniţa imperiului, acolo era graniţa Rusiei.
Iată drama Ungariei, care credea că îşi va reface graniţele
pe seama şi cu sprijinul Rusiei; Bulgaria şi Serbia au prob-
leme de identitate foarte delicate. Ucraina are un rol foarte
important, dar încă mai constituie o dificultate pentru reîn-
tregirea României, iar perioada electorală şi post-electorală
este problematică.
Uniunea Europeană vede problema naţională la statele
nou aderate cu totul aparte. Ea, rezolvându-şi de mult
această problemă, nici nu se mai gândeşte la problemele
altora.Maastricht-ul operează cu majorităţi, dar înlocuieşte
comunismul cu comunitară. Un comunism întors, şi merge
înainte, până la sinucidere. U.E. înlocuieşte ideea naţională
cu ideea minorităţilor, pulverizand naţiunea. A.D.R. consid-
eră că adevărata Europă viitoare este o Europă a Naţiu-
nilor. De fapt, nucleul european franco-german nu are de
gând să-şi dizolve naţiunile, ci să le potenţeze valorile co-
mune. Din acest cosmopolitism european răzbat, totuşi,
unele idei antinaţionale, pro-minoritare, în favoarea unor
centre oculte. Trebuie sfărâmat „Zidul Berlinului“ transferat
acum pe Prut, în interiorul României.
Avem nevoie de idei, de gândire, acţiune calculată, de
sacrificii şi tenacitate, de acţiune identitară, de măsuri prag-
matice substanţiale, constante, susţinute şi decisive.
România este la ora examenului identitar. Nu putem face
pauze, nu putem renunţa, nu putem da înapoi. Fiecare om
este un factor de unitate, de educaţie permanentă. Timpul
lucrează, iar noi nu trebuie să aşteptăm momentul potrivit.
Trebuie să fim în stare să îl creăm. În lume mai sunt ţări
care nu şi-au realizat idealul unificării: China, Coreea, ţările
arabe, sud-americane etc. Ele pot fi aliaţii noştri diplomatici.
Dacă vom rata momentul care vine, până în 2012, naţi-
unea va mai avea probabil astfel de momente clare pentru
desăvârşirea idealului naţional de abia, poate, peste o sută
de ani...
Chemăm toate forţele sănătoase ale dacoromânităţii să
se unească pentru ca anul 2012 să reprezinte anul Reîn-
tregirii naţiunii dacoromâne de pretutindeni!
Bucureşti, decembrie 2009
Deschidem lista de semnături:
Geo Stroe, Ioan Olimpiu Luca,
Mihai Prepeliţă, Constantin Mocanu,
Aurel V. David,
Vasile I. Zărnescu,
Alex Bodoli,
Riad Awwad...

Studii şi cercetări de dacoromânistică, sociologie şi drept
ARGUMENTE PENTRU A SUSŢINE
CANDIDATURA LIMBII ROMÂNE
LA STATUTUL DE UNICĂ LIMBĂ
PANEUROPEANĂ
Preocupat de viitorul comunicării în Europa Unită, semioticianul
Umberto Eco a lansat frontal, în limbile italiană, franceză, engleză,
germană, spaniolă, apoi şi în română, tratatul său intitulat „In
căutarea limbii perfecte”, în cadrul colecţiei denumită emblematic
CONSTRUCŢIA EUROPEI.
Cu intenţia vădită de a sublinia importanţa colecţiei şi a lu-
crărilor pe care le găzduieşte, domnul Jacques Le Goff, coordo-
natorul colecţiei, a considerat necesar să precizeze: Ambiţia
noastră este de a aduce elemente de răspuns la marile întrebări
ce stau în faţa celor care construiesc şi vor construi Europa şi, de
asemenea, în faţa tuturor celor ce se interesează de Europa:
„Cine suntem ? De unde venim ? Încotro ne îndreptăm ?”, pornind
de la convingerea că: O Europă fără istorie ar fi orfană şi nenoroc-
ită.
Asociindu-ne celor care se străduiesc să aducă elemente de
răspuns la acest gen de întrebări permiteţi-mi, va rog, să exprim
în faţa dvs. necesitatea stringentă de a se adopta cât mai curând
doar o singură limbă în locul celor câtorva limbi utilizate astăzi.
Numai în acest fel democratizarea şi libera circulaţie a informaţiei
va deveni o realitate pentru fiecare cetăţean al Europei Unite. Pre-
ocupările în acest sens sunt mult mai vechi, iar interesul pentru
esperanto ca şi programul Interlingua finanţat de Marea Britanie
pun în evidenţă opţiunea profund logică de a utiliza ca instrument
de comunicare pan-europeană o limbă fonetică.
La această opţiune fonetică, greu de respins, Umberto Eco
pornit „Pe urmele limbii perfecte în cultura europeană”, încă din
toamna anului 1992 prin discursul rostit la Collège de France, mai
adaugă una, opţiunea pentru forma actuală a ceea ce putem numi
limba matricială. Aşadar, prin cumul cele două opţiuni reclamă
pentru comunicarea pan-europeană varianta fonetică a limbii ma-
triciale, unică prin statutul de matrice, dar şi optimă sub aspect
lingvistic prin competenţele sale generative.
Or, după 16 ani de cercetări proprii, astăzi nu mai poate exista
nici-o îndoială că toponimele româneşti de vecinătate ca mod viz-
ibil de a ilustra gramatica universală a limbilor atestă caracterul
matricial al limbii române. Pe lângă detaliile, deja, acumulate în
acest sens, trebuie reţinut de către specialiştii în lingvistică, ca şi
de către nespecialişti, că pronunţatul conţinut sacru atribuit de mi-
tologia vedică cuvintelor româneşti „valac, valaca şi dakşa” con-
feră consistentului substrat româno-sanscrit de minimum 300 de
cuvinte şi implicit limbii române o netă anterioritate pre-vedică.
Rezultă de aici importanţa parametrului timp în lingvistică, dar şi
îndreptăţirea ştiinţifică de a susţine candidatura limbii române la
statutul de unică limbă pentru comunicarea pan-europeană.
Dacă filologii lumii ar fi conştientizat faptul că numai entităţile
pre-existente şi de mare prestigiu pot fi venerate şi sacralizate,
n-ar fi ezitat să atribuie vechime pre-vedică lexemelor „valac,
valaca, dackşa” şi ca urmare n-ar fi omis să atribuie limbii române
importanţa şi poziţia ce i se cuvin ca depozitară în formă actuală
a unor fapte de limbă foarte vechi, ce ajung până la originea
reală a graiului uman. Parcă pentru a confirma, odată în plus, im-
portanţa matricială a limbii române, Martin Maiden de la Univer-
sitatea Cambridge va afirma în anul 2003, pe baza unui studiu
pag.6
bine documentat , că „sunt absolut
convins că o lingvistică romanică în
cadrul căreia nu se află pe primul
plan şi limba română este o absurdi-
tate. Caracteristicile structurale ale
limbii române permit romaniştilor să
înţeleagă cu o precizie mai mare
cum se prezentau limbile romanice
în faza lor arhaică” .
La concluzia domnului profesor
Martin Maiden noi vom mai adăuga
constatarea făcută de mai mulţi
cercetători că elemente din sub-
stratul românesc prelatin se regăsesc în multe alte limbi zise indo-
europene.
Dar pentru o limbă actuală cum este limba română, cu o fostă
arie de răspândire mult mai mare decât cea de astăzi, marea sa
vechime reprezintă înainte de orice o proba de mare stabilitate în
timp, o adevărată probă de anduranţă. În plus, şi acest fapt este
esenţial, vechimea sa pre-vedică asociază limba română la
atotcuprinzătorul sistem de metafore care a generat graiului uman
articulat, iar pe temeiul acestei preponderenţe metaforice limba
română se află în situaţia de a satisface şi cele patru condiţii pre-
conizate pentru limba comunitară de către Dante Alighieri în „De
vulgari eloquentia”.
În conformitate cu criteriile marelui florentin, limba română
poate fi considerată ilustră, adică purtătoare de lumină chiar prin
aceea că vorbitorii ei, numiţi Valac-Hilya în Rig-Veda, au fost de-
semnaţii literalmente ca purtători de lumină, asemenea celei so-
lare. Este aulică aşa după cum constatase pe la anul 1842
W.Hoffman care vorbind despre neamul românesc, a consemnat:
„Şi ca o complectare, limba sa este atât de armonioasă şi bogată
că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pământ” . Este cardinală
fiindcă noi înşine am fost numiţi „Cardines mundi”, iar acest fapt,
conform postulatului formulat de Th. Mommsen se reflectă în
limbă. Şi este curială după cum s-a constat la încheierea Păcii de
la Versaille în 1919, când nici unul din participanţii la negocieri n-
au avut ce opune celor zece volume de paremii cât cuprinde
marea colecţie realizată de inginerul Iuliu A. Zanne, pentru a con-
serva şi sub formă scrisă valorile morale şi etice ale limbii române.
Remarcabilă mai mult ca oricare altă limbă sub aspectul
condiţionărilor de ordin principial, limba română manifestă şi cele-
lalte însuşiri necesare unei limbi moderne de largă circulaţie. Ast-
fel:
1. Spre deosebire de limbile zise universale, create în mod ar-
tificial, de tip esperanto sau Interlingua, lipsite de orice validare
practică, validitatea limbii române beneficiază de confirmările uti-
lizării sale multimilenare şi pe arii extinse.
2. Cu un lexic pe deplin adaptat nevoilor contemporane, limba
română are cel mai apropiat lexic de lexicul limbii latine, care a
servit ca limbă cultă şi ştiinţifică de circulaţie europeană până în
epoca modernă.
3. Gramatica limbii române prin complexitate, fineţe şi precizie
(cele trei genuri pentru substantive sau scara timpurilor verbale)
permite o exprimare lipsită de ambiguităţi, clară şi la obiect, ce nu
lasă loc unor interpretări contextuale.
4. Ca dovadă că va fi adoptată cu uşurinţă, multe cuvinte inclu-
siv cele de substrat, zis prelatin, se regăsesc în aproape toate
limbile vorbite astăzi în Europa.
5. Limba română va manifesta şi în continuare o deplină rezis-
tenţă la acţiunea tuturor factorilor entropici datorită legăturii fonet-
ice directe dintre scris şi citit, legătură care va menţine permanent
vizibil etalonul pronunţiei.
6. Fiindcă este fonetică în proporţie de 99,5%, scrisul şi cititul
se învaţă uşor în limba română, aşa după cum recunosc toţi cei
veniţi în România.
7. În cadrul bilingvismului menit să înfăptuiască unitatea în di-
versitate, caracterul profund fonetic al limbii române şi caracter-
isticile sale matriciale vor menaja în cel mai înalt grad limbile

actuale ale Europei.
8. Limba română este izofonică, adică numărul total de con-
soane dintr-un text este egal cu numărul de vocale ale textului re-
spectiv, ceea ce denotă un raport optim între energia la emisie şi
acurateţea percepţiei.
9. Limba română este deosebit de versatilă naturalizând cu
uşurinţă orice neologism pentru conceptele noi, oriunde ar apărea
ele în lume.
10. Ca păstrătoare a Tradiţiei Primordiale, limba română con-
duce la criteriile fundamentale de înrudire religioasă pe larga arie
cuprinsă între Atlantic şi Oceanul Indian şi ca atare poate fi numită
limba Păcii popoarelor.
În încheiere doresc să arăt că accesul fiecărui cetăţean al Eu-
ropei Unite la libera circulaţie şi accesul la libera informare nu pot
fi grevate de multele dificultăţi specifice limbilor cu scriere etimo-
logică, dificultăţi atât de greu depăşite chiar şi de elita intelectuală
care reprezintă astăzi doar 3-10% din populaţie.
-continuare de la pagina 1-
Atâta vreme cât o populaţie care vorbeşte o limbă comună,
s-a stabilit pe un teritoriu, a trecut la cultivarea pământului în mod
statornic, atâta vreme cât ea şi-a apărat proprietatea – teritoriul,
economia primară, limba, obiceiurile, tradiţiile, modul de a fi în
lume ea a devenit o naţiune. Şi noi, după marea catastrofă de
acum peste 7500 de ani din Marea Neagră, adică după ceea ce
lumea cunoaşte a fi Potopul, produs de pătrunderea apelor Mării
Mediterane prin ruperea strâmtorilor, peste Marea de apă dulce
pe atunci, Marea Neagră de acum, avem întrunite toate trăsăturile
unei naţiuni.
O naţiune matcă din care au roit majoritatea naţiunilor eu-
ropene. Triburile asiatice care au venit în Europa s-au altoit pe
trunchiul vechi dacoromânesc. Primul imperiu al lumii a fost al da-
coromânilor de pe Dunăre, din Carpaţi şi din jurul Mării Negre, iar
întâia Romă a lumii a fost Troia de pe malul Mării Negre, capitala
Imperiului pelasgo-traco-dacoromânesc.
Există studii care susţin că atlanţii sunt strămoşii dacoromânilor
şi că textele anticilor confirmă această localizare a Atlantidei în
zona Banatului şi Mehedinţilor, pe cursul tăiat de Dunăre la
Cazane, în jurul fostelor insule de pe Dunăre. Muma limbilor eu-
roindiene este limba noastră cea străbună pe care noi o vorbim
azi, şi care, ca orice organism viu a suferit modificările decimi-
lenare cunoscute mai mult sau mai puţin.
În fond, ce vrem noi cu aceste reviste? Redacoromânizarea
noastră perpetuă, crearea unui spaţiu cultural spiritual în jurul ve-
trei străbune – Dunăre, Carpaţi, Marea Neagră – în care există
trei simboluri mari. Primul este Zamolse – cel dintîi creator de re-
ligie, fondatorul credinţei nemuririi – esenţa oricărei religii, re-
cunoscut spiritual, pentru că în matriarhat Hestia a înmânat codul
de legi lui Zamolse.
Al doilea este Burebista – cel dintâi unificator recunoscut is-
toric, pentru că înaintea lui au mai existat unificatori ancestrali şi
are au rămas în mitologia dacoromânească. Iar al treilea, voievo-
dul limbii dacoromâne, dacoromânul total al naţiunii noastre, ge-
niul naţional, Mihai Eminescu. Am convingerea că Eminescu este
simbolul universal al dacoromânităţii prezente şi ar trebui ca, în
altarele culturii dacoromâne, simbolul eminescian să adune
mereu, ca şi acum, dacoromânitatea de pretutindeni.
Am denumit Tempus prima revistă după Zamolse care era şi
Cronos, şi Saturn, şi Timpul însuşi. El priveşte raportul om - timp,
om - eternitate, om-om, om în raport cu sine însuşi. Paginile ei
vor privi probleme grave, de spirit, cercetări fundamentale, asimp-
totice la timp şi spaţiu spiritual. Tot aşa se numeşte şi prima secţie
a Academiei DacoRomâne TDC. Am denumit a doua revistă
DacoRomânia pentru că dacoromânitatea din vatra străbună de
la Dunăre, Carpaţi şi Marea Neagră ar trebui să îşi definească
Ţara, Daco- România. Este denumirea ştiinţifică a României. Sau
pag. 7
o fază intermediară către denumirea Dacia sau Ramania. Dar,
fiecare naţiune are dreptul de a se autodefini liber, în deplină
cunoştinţă de cauză, aşa cum voieşte ea, nu cum o denumesc
vecinii.
Vecinii, care în vremurile noastre sunt născuţi mai târziu decât
noi. Şi după cum se vede, numele reflectă continuitatea, perma-
nenţa, identitatea, pentru că între Dacia şi România nu încape
nici măcar o liniuţă de despărţire, între ele este o identitate
deplină. Am intrat în istoria europeană ca daci din cauza ro-
manilor, nepoţii mai târzii ai dacilor care, întemeind un imperiu în
forţă, rămaşi falimentari au venit cu arme asupra străbunicilor şi
i-a jefuit de aurul din Apuseni.
Cam asta e istoria războaielor romano-dacice, iar rezultatul a
fost supravieţuirea imperiului câteva secole, apoi ruperea lui în
două, aducerea mai aproape de Dacia a capitalei la Constan-
tinopol de către conducători dacoromâni ca o Dacie restituta.
Dacii au învins temporal pe romani. Să nu uităm că Roma a fost
întemeiată de strămoşii noştri, dacoromânii de pe Crişuri, de la
Turda - etruscii şi de la Troia. Tot aşa secţiunea a doua a ADR se
numeşte DacoRomânia şi se ocupă de ştiinţa dacoromânisticii –
ştiinţa despre conştiinţa şi acţiunile dacoromânnilor de la origini
şi până în viitorii posibili. Tot astfel şi de europenistică – extensie
a dacoromânisticii în plan paneuropean – Europa fiind leagănul
culturii şi civilizaţiei mondiale.Am denumit a treia revistă
“ComTerra”, pornind de la unitatea lumii, Terra comună, Pământul
nostru al tuturor, leagănul vieţii oamenilor pe Terra. Complexitatea
fenomenelor globale, problemele internaţionale geonomice,
geopolitice, ale păcii şi ale războiului, toate au determinat ca şi a
treia secţiune a ADR să se numească astfel ComTerra, iar ştiinţa
aceasta complexă, globală a Terrei să o definim comterristică.
În fine, nu mai e nevoie să spunem de ce am denumit revista
DacoRomânitatea astfel.
Este naţiunea dacoromână în era globalizării. Dacoromânii
orişiunde cresc. Iar noi locului ne ţinem, cum am fost aşa
rămânem, spunea poetul...
În paginile DacoRomânităţii vom promova valorile creativităţii
dacoromâneşti, literatura, arta, vom promova personalităţi şi ac-
tivişti ai comunităţilor de dacoromâni de pretutindeni care fac
redacoromânizarea românilor oriunde s-ar afla. Educaţia naţion-
ală, identitară, păstrarea legăturilor de orice fel dintre vatră –
Dunăre, Carpaţi, Marea Neagră – şi românii de peste mări şi ţări.
Ei nu trebuie să uite limba, cultura, arta, istoria, tradiţiile, portul,
obiceiurile felul de a fi român în lume. Pagini precum Dacoromâni-
tatea literară şi artistică vor cuprinde reportaje, limba noastră,
poezie, proză, toate creaţiile unor oameni de seamă, clasici sau
contemporani care au reuşit în viaţă şi au rămas fideli patriei şi
valorilor temporale dacoromâneşti. Revista “Lupta” foloseşte un
simbol drag dacoromânilor, lupul, şi de la lup la luptă nu deosebim
decât continuitatea acţiunii şi a victoriilor.
De fapt, nimic nu există pe Terra fără luptă. O luptă-i viaţa.
Deci te luptă... Fundaţia a dat naştere şi unui partid: Partidul
României Europene –P.R.E., care are ca program politic re-
naşterea dacoromânească în Uniunea Europeană. Revista va fi
o tribună naţională de cultură managerială, istorică, politică, de
educaţie civică, de atitudine patriotică, europeană. Nu am mai in-
trodus şi revista AscultIalomiţa, revista filialei independente
Ialomiţa, a Asociaţiei culturale Ialomiţa – ASCULTIALOMITA, care
are o apariţie locală, specifică.Trebuie spus că am pornit iniţial cu
revista Tempus, apoi s-au adăugat DacoRomânia şi... celelalte.
Acestea fiind spuse, mulţumesc bunului meu amic, Riad Awwad,
pentru încurajarea financiară şi tânărului Alexandru Bodolica –
despre care cu siguranţă vom mai auzi, secretarul nostru gen-
eral... Şi acum, din nou la drum.. Să fie într-un ceas bun!
Dr.Geo Stroe, preşedinte fondator
al Fundaţiei Academia DacoRomână TDC.

OMENIREA
ÎN FAŢA RĂZBOIULUI ŞI A PĂCII
Dr Riad Awwad
« Pacea amestecată cu dreptatea este un bun dum-
nezeiesc, iar dacă una ar exista fără cealaltă, se vatămă
frumuseţea virtuţii. Noi nu putem numi pace pe aceea care
nu este împodobită cu dreptate ».
(ISIDOR PELUSIOTUL)
Ne propunem în cele ce urmează să vorbim despre
pace în sensul pe care i-l dau termenii utilizaţi în special de
Noul Testament. Şi pentru că rostim cuvântul pace şi vis-
a-vis se află cuvântul război vom încerca să tratăm aceste
două noţiuni sprijinindu-ne pe texte biblice, care sunt
călăuza creştinilor, şi pe texte istorice ce nu pot fi contes-
tate de către necreştini.
În creştinism cuvântul pace are un sens mai plin , mai
profund, iar mesajul transmis de acest cuvânt este de o
profundă încărcătură eshatologica .
Pornind de la una din cele nouă fericiri, ce constituie unul
din pilonii liturghiilor creştine,(fără a intra în exegeze dog-
matice)observăm că textul de la Mt. 5:9 ‘Fericiţi făcătorii de
pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema ‘ observăm
cât de înălţător este acest calificativ pe care Mantuitorul
Iisus Hristos îl acordă celor ce fac pacea .Celelalte opt feri-
ciri împreună nu conţin acest extraordinar atribut de oameni
ce se ridică până la valoarea Fiului Lui Dumnezeu .
În istorie războaiele se pot declara a fi imposibil de in-
ventariat, şi nu după fiecare război a urmat pace; unele
războaie au durat chiar secole, altele zeci de ani dar cele
mai lungi au fost cele ce au ‘ars ‘mocnit, formă de con-
vieţuire a popoarelor ,,modus vivendi’’ şi cel mai recent, aşa
zisul, «război rece » .Se cunosc în istorie o mulţime de în-
cleştări, bătălii, războaie, iar în penultimul secol cele două
grozăvii mondiale care au făcut zeci de milioane de victime.
Unul dintre cei mai reputaţi sociologi din lume, a cărui
voce este o autoritate în materie(Alvin Tofler)încerca să de-
finească războiul prin următoarele cuvinte :,,nu cunosc nici
o monstruozitate mai impardonabilă decât să loveşti în
cineva pe care nu-l cunoşti şi mai mult decât atât, în cineva
ce nu ţi-a făcut nici un rău; nimeni şi nimic nu poate ierta
vărsarea sângelui, nimeni nu cere moartea şi nimeni nu are
dreptul să ia viaţa...războiul este cea mai absurdă faptă
care apasă din greu conştiinţa popoarelor’’.
Nu ne-am propus să amintim toate aceste ,,monstruoz-
ităţi’’ care au brăzdat omenirea de-a lungul istoriei ei, dar,
pentru că se pare că spusele lui Murphy : « oamenii învaţă
din istorie, că oamenii nu învaţă din istorie », au valabilitate
şi azi , în cuvântul nostru voim să tragem un semnal de
alarmă, întrucât şi azi ca întotdeauna, pacea omenirii este
în primejdie.
Este bine cunoscut faptul că forţa recurge la forţă,
teroarea recurge la teroare, fiecare din ele căutându-şi jus-
tificare în aforisme, dictoane, adagii. Drept exemplu :ex-
trema extremis nititur rationibus(în cazuri extreme ultima
raţiune este extremă; în cazul nostru ne îngăduim să facem
observaţia că toată diplomaţia lumii nu aduce rezultatul so-
cial pe care-l aduce cuvântul Scripturii :
pag. 8
Mt. 5:25 ,,Învoieşte-te cu pârâşul tău
degrabă, câtă vreme eşti cu el pe
drum, ca nu cumva pârâşul să te
dea judecătorului şi judecătorul slu-
jitorului temniţei şi să fii aruncat în
temniţă’’;
Lc. 2:14 ,,slavă întru cei de Sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace între
oameni. Este cântecul care vine din
ceruri din gura îngerilor atunci când
s-a născut Mântuitorul.
În Ioan 14:27 ,, Pace vă las vouă, pacea Mea o dau
vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure
inima voastră, nici să se înfricoşeze.”;
Rom.2 :10 ,,Mărire, cinste şi pace orişicui lucrează
binele, după cum mai întâi iudeului , tot aşa elinului’’
Colos.3 :15 ,,şi pacea lui Hristos întru care aţi fost
chemaţi ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile
voastre ;şi dovediţi-vă mulţumitori’’.
Evrei XII, 11 ,,orice mustrare, la ceasul ei , nu pare că e
de bucurie ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încer-
caţi cu ea roadele păcii şi ale dreptăţii ‘’
Iacov III,17 ,,iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată,
apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de milă şi de
roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
Apocalipsa 1 :4 ,,Ioan, celor şapte biserici care sunt în Asia
: Har vouă şi pace de la cel ce este şi cel ce era şi cel ce
vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului
Lui’’.
Şi pentru că veni vorba despre Asia , ne îngăduim, fără
a fi patetici, sa punem o întrebare : în ce stadiu s-ar afla
ţările din Orientul Mijlociu, dacă ,,focul’’ ce nu s-a stins de
patru mii de ani ar fi fost înlocuit de pace ?
-Socotim că aceste ţări ar fi egalat civilizaţia Japoniei !
Şi mai departe, ne întrebăm daca sumele investite pentru
înarmare, în timpul razboiului rece ar fi fost folosite în scop-
uri umane, câţi locuitori ai planetei ar fi fost scăpaţi de la
pieire ?
Hristos însuşi este pacea noastră. Pacea s-a binevestit
ca ceva obiectiv, darul de sus şi ca întrupată sau personi-
ficată în Hristos, care a vestit < Evanghelia Păcii>. Pacea
este de asemenea şi o <roadă a Duhului>, dar nu un sim-
plu dar, ci şi o virtute, ca rezultat al conlucrării eforturilor
creştinului cu Harul Domnului-El alăturându-i credinţa şi
faptele bune. Pacea este o binecuvântare, o urare sau o
rugăciune şi chiar o formulă de salutare cu care încheie
sau încep apostolii epistolele lor, aşa cum îi învăţase Mân-
tuitorul : ,,în orice casă veţi intra – spune Iisus ucenicilor
când îi trimite în lume la propovăduire - întâi ziceţi : «Pace
casei acesteia ».
Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni
peste el, iar de nu, se va întoarce la voi’’.
Pacea, fiind un dar de sus, Dumnezeu o poate lua când
voieşte, dacă lumea n-o merită. Aşa i s-a descoperit Sfân-
tului Ioan Evanghelistul, care scrie :,,Cel ce şedea pe calul
roşu i s-a dat să ia pacea de pe pământ ca oamenii să se
junghie între ei ;şi i s-a dat o sabie mare.’’
Pacea este bunul cel mai de preţ de care acum ca-ntot-
deauna, are nevoie omenirea. Iar conducătorii vremelnici
ai lumii au datoria s-o înfăptuiască. Nădăjduim că lucrând
împreună pentru pace şi dreptate, furtuna care bântuie
ameninţătoare asupra lumii, va fi potolită, va triumfa
 pag. 9

înţelepciunea şi raţiunea asupra ororilor ce le-ar aduce

războiul.

Încheiem aceste modeste gânduri cu o minunată:

Fundaţia Internaţională pentru Cultură,

Rugă pentru pace Ştiinţă şi Morală Civică “Mihai Eminescu”
O , Doamne –al nostru Bun şi Sfânt, a fost înfiinţată în anul 2000, în baza Hotărârii Judecă-
Rugamu-ne fierbinte, toreşti nr.88/PJ/15.05.2000. Preocupată de promovarea
Trimite pace pe pământ, valorilor culturii româneşti şi universale, fundaţia des-
În inimi şi în minte. făşoară activităţi în domeniul cultural-artistic, civic şi uman-
itar, fiind, de asemenea, preocupată de descoperirea şi
De-atâta ură şi venin susţinerea performanţei. Activitatea Fundaţiei s-a con-
E plină lumea toată cretizat în proiecte ce au vizat omagierea marilor person-
Şi cerul păcii cel senin alităţi ale culturii româneşti prin organizarea de spectacole,
E zare-ntunecată. emiterea de medalii jubiliare, editarea şi publicarea unor
calendare şi reviste omagiale.
Puhoi de arme-asupra stau Pe linia descoperirii şi promovării valorilor culturale au-
În zvon şi zângănire, tentice şi pentru încurajarea performanţei, au fost organi-
Că nici străbunii nu mai au zate concursuri de cultură generală pentru elevi (concursul
Odihnă-n cimitire . cu premii, „Fii învingător”), expoziţii de artă plastică, lansări
de carte care au contribuit la debutul unor tinere talente.
,,Mărire întru cei de sus Totodată, Fundaţia participă, ca partener/co-organizator, la
Şi pe pământ doar pace !’’ proiecte culturale de anvergură destinate tineretului, între
Buna-nvoire ne-au adus care proiectul „Info-Junior 2003” şi împreună cu Colegiul
A îngerilor cete. Tehnic „Edmond Nicolau”, Festivalul Naţional „Mihai Emi-
nescu”, cu participare internaţională, organizat sub egida
Şi glasul Tău ne-a picurat, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a Inspectorat-
Ca gingaşi stropi de rouă, ului Şcolar al Municipiului Bucureşti şi care a ajuns la cea
Prinosul Jertfei cel curat : de a VII-a ediţie.
,,Eu pacea Mea dau vouă !’’ Între publicaţiile editate şi difuzate de Fundaţie sunt de
menţionat: „Strălucitorul” (număr special dedicat poetului
Iubire sfântă între voi Mihai Eminescu), revistele pentru elevi „Piţigoi”, „Şcoala de
Din veac de veac astepţi, Bucureşti” şi „Super...Şcoala!”, precum şi „Cronica Fundaţi-
Căci Tu dai ploaie peste toţi ilor”, dedicată reflectării activităţii ONG-urilor din ţară şi ale
Cei drepti şi cei nedrepţi. comunităţilor româneşti.
Fundaţia dispune de propria editură, prin intermediul
Adormi tot gândul nostru rău, căreia au fost publicate 13 titluri de carte beletristică, de in-
Mânia grea şi ura . formare ştiinţifică şi şcolară, „Colecţia 33” (cuprinzând pen-
Să biruim, prin harul Tau , tru fiecare titlu, câte 33 de poezii reprezentative ale celor
Cu pace-ntotdeauna. mai cunoscuţi poeţi români); colecţia pentru elevi „Prima
mea carte”.
Cei ce în van s-au duşmănit Cel mai recent proiect publicistic al Fundaţiei este re-
Acum întindă-şi mâna , vista-antologie omagială “Remember...” în limbile română
Cum Tu, Iisuse, ai dorit şi engleză, prin care dorim să contribuim la o mai buna
Ca toţi să fie una . cunoaştere a activităţii şi operei unor personalităţi de
seamă din cultura română. Până în acest moment astfel
Ferice celor râvnitori de publicaţii am editat pentru: Mihai Eminescu, George
De dragoste-ntre semeni, Enescu, Eugen Ionescu.
Căci cei de pace făcători Activitatea Fundaţiei cuprinde, de asemenea, domeniul
Sunt fiii Tăi şi oameni. umanitar şi social, fiind organizate donaţii de carte pentru
bibliotecile şcolare şi săteşti, acţiuni umanitare pentru
Când pacea Ta o vor primi bătrâni, copii instituţionalizaţi, copii bolnavi de leucemie de
Popor peste popor, la Spitalul Fundeni.
Atuncea, Doamne, noi vom fi Considerăm că prin cele de mai sus, Fundaţia Inter-
O turmă şi-un Păstor. naţională pentru Cultură, Ştiinţă si Morală Civică “Mihai
Eminescu” se recomandă ca partener responsabil al tuturor
instituţiilor, companiilor şi organizaţiilor interesate de dez-
voltarea şi promovarea culturii şi civilizaţiei româneşti.

20 de ani de la Revoluţia română
Acad. FLORIN CONSTANTINIU -
“Clasa politică postdecembristă este cea mai
incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai aro-
gantă din istoria României”
La 20 de ani de la marea vărsare de sânge din decem-
brie 1989, Romania arată ca un animal bolnav şi hăituit. Ne
uităm în urmă şi nu ne vine să credem că au trecut două
decenii de speranţe zadarnice.
Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru
domnesc stagnarea şi deziluzia, începuturile neterminate,
politica murdară, cu degetul pe trăgaci, manipularea tele-
vizată. Lipseşte o viziune, un proiect naţional de salvare.
Lipseşte harta viitorului. Trista privelişte n-a căzut din cer.
Au creat-o politicienii şi românii înşişi. Cum a fost turcul,
aşa a fost şi pistolul. Nu mai putem să ne ascundem după
deget. Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu,
istoric de prestigiu european, ne pune în faţă o oglindă
necruţătoare în care, dacă avem curajul să privim, ne vom
afla poate izbăvirea.
“Din nefericire, şansele imense care se ofereau ţării
noastre în decembrie 1989 au fost ratate”
- Cum evaluaţi, fără menajamente, cele două decenii de
libertate din viaţa noastră, domnule profesor?
- Ca pe un inaugural ratat. În istoria fiecărui popor există
evenimente cruciale, care inaugurează o nouă etapă în
evoluţia societăţii.
Decembrie ‘89 a fost un astfel de eveniment: crucial, în-
noitor, fondator. Din nefericire, şansele imense care se
ofereau ţării noastre au fost ratate şi, astfel, România îm-
parte cu Bulgaria şi Albania ultimele locuri din clasamentul
ţărilor foste comuniste.
- Pentru un individ, 20 de ani înseamnă mult, aproape o
treime din viaţă. Ce reprezintă pentru istorici aceeaşi pe-
rioadă?
- Pentru istorici sunt foarte instructive, într-un astfel de
moment, comparaţiile cu alte intervale de timp ale istoriei
naţionale. Iau două exemple de perioade cu o întindere de
două decenii, ca aceea scursă de la căderea regimului co-
munist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. În primul
caz, perioada a fost marcată de un progres uluitor: de la
Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului
român modern, la câştigarea independenţei (1877/1878).
Politica de reforme a lui Cuza, în primul rând reforma
agrară din 1864, şi politica de modernizare promovată
după aceea de Carol I, au făcut ca statul român să se
smulgă din înapoierea determinată - în principal - de dom-
inaţia otomană, şi să se modernizeze rapid. Progresele au
fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cul-
tural.
Să nu uităm că, în acest interval, apar “Junimea” şi Em-
inescu!
A doua perioadă: 1919-1938. Ieşită dintr-un război pusti-
itor şi lovită de o criză economică de o duritate nemiloasă
(1929-1933), România a izbutit, totuşi, să inregistreze un
pag. 10
remarcabil progres în toate direcţi-
ile, 1938 fiind anul de vârf al
României interbelice.
- Vorbiţi de două perioade ex-
cepţionale, domnule profesor! Ce se
întâmplă astăzi în România se află
la polul opus!
- Într-adevăr. Am ales aceste
două perioade tocmai pentru că ele
sunt cele mai potrivite spre a fi com-
parate. În toate cele trei cazuri,
avem de-a face cu inaugurale: în 1859, aşa cum am spus,
se aşează temelia statului român modern; în 1918, se
desăvârşeşte unitatea naţionala a românilor; la 22 decem-
brie 1989, se închide “paranteza” comunistă, deschisă în
1945 de ocupantul sovietic, şi se reintră pe făgaşul dez-
voltării fireşti a societăţii româneşti. Veţi fi de acord - sper -
ca la cea mai sumară comparaţie, perioada postdecem-
bristă apare cu o întristătoare sărăcie de rezultate. Suntem
liberi, este adevărat, dar a progresat în vreo direcţie Româ-
nia? Sunt, astăzi, românii mai fericiţi? Există un mare ideal
naţional care să-i mobilizeze pe români? În raport cu 1859-
1878 şi 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decât infime
temeiuri de satisfacţie şi deloc de mândrie.
“Clasa politică s-a aruncat asupra României cu un singur
gand: să se îmbogăţească. A jefuit cum nici huliţii fanarioţi
n-au făcut-o”
- De ce, în ultimii 20 de ani, românii nu au mai fost în
stare să repete performanţele din perioadele pe care le-aţi
amintit?
- Părerea mea este că perioadele de progres sunt asig-
urate de conjugarea eforturilor elitei politice şi intelectuale
cu angajarea plenară a maselor într-un proiect naţional,
mobilizator şi stimulator. În 1859, generaţia paşoptistă (Mi-
hail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu), cea mai creatoare gen-
eraţie a istoriei româneşti, s-a aflat la unison cu societatea
moldo-munteană, care voia unirea şi independenţa. În
1918, generaţia Marii Uniri (Ion I. C. Brătianu, Take
Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea
care voia “România Mare” şi afirmarea ei pe plan euro-
pean. Din 1989, societatea românească a fost profund di-
vizată (vezi “Piaţa Universităţii”), lipsită de un proiect
naţional şi incapabilă să-şi mobilizeze resursele pentru a
valorifica şansele ce i se ofereau: în primul rând, unirea Re-
publicii Moldova cu România. Pe scurt, nici clasa politică,
nici societatea românească nu au fost în măsură să asigure
inauguralului din decembrie 1989, justificarea imenselor
posibilităţi oferite de căderea comunismului.
- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o “ratare” postcomu-
nistă a României?
- Vorbim de clasa politică şi de societatea românească.
Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă,
cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria României.
Lipsită de expertiză, avidă de căpătuială şi sigură de im-
punitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur
gând: să se îmbogăţească. A jefuit cum nici huliţii fanarioţi
n-au făcut-o. Responsabilitatea ei faţă de situaţia catastro-
fală a României este imensă. Astăzi, constatăm că indus

tria este lichidată, agricultura e la pământ, sistemul de
sănătate în colaps, învăţământul în criză, individualitatea
României pe plan internaţional dispărută. Criza economică
nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. In-
competenţi, guvernanţii nu au ştiut să atenueze şocul crizei
ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăţi
şi deznădejde, clasa politică prosperă. Case peste case
(oameni politici cu patru, cinci, şase locuinţe; te întrebi ce
vor fi făcând în ele), vile în ţară şi străinătate, maşini de lux
etc. s-au strâns în proprietatea clasei politice. Ştiam că
avuţia este rezultatul unei activităţi economice. Acum,
vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogăţire.
“Un popor de oi naşte un guvern de lupi”
- Cine este vinovat de această situaţie?
- Cred că principalul vinovat de această situaţie este în-
suşi poporul român! El ilustrează perfect observaţia că “un
popor de oi naşte un guvern de lupi”. Spiritul de demisie,
pasivitatea, resemnarea românilor, au permis clasei politice
să-şi bată joc, nepedepsită, de ţară. Lipsit de spirit civic,
poporul român nu a fost capabil, în aceşti 20 de ani, să
tragă la răspundere clasa politică sau să “tempereze” setea
ei de înavuţire. Pe român nu-l interesează situaţia gener-
ală. Dacă prin fin, naş, cumnat, amic etc., şi-a rezolvat
păsul lui, restul ducă-se ştim noi unde! Moştenirea multi-
seculară a lui hatâr şi bacşis a rămas atotputernică. Cum
să îndrepţi o ţară, când cetăţenii ei se gândesc fiecare la
sine şi nu la binele comun!? Astăzi, asistăm la situaţii şi mai
dramatice. Românii pleacă - din nevoia de câştig - să lu-
creze în Spania sau Italia, să lupte în Afganistan. Energii
şi vieţi se irosesc astfel în beneficii străine. Nu poţi să-i con-
damni: mai bine să lucreze pentru străini, decât pentru noii
ciocoi postdecembrişti, care îi tratează cu un dispreţ su-
veran.
- Intrarea României în NATO şi UE a fost, totuşi, o biru-
inţă postdecembristă.
- Să fim serioşi! Am intrat în NATO pentru că SUA, fac-
torul decisiv al Alianţei, au vrut-o. Aduceţi-vă aminte că, în
1997, când România a dus o campanie pe cât de zgomo-
toasă, pe atât de inutilă, SUA ne-au închis uşa la summit-
ul de la Madrid. În dorinţa de a câştiga bunăvoinţa
Washingtonului, am încheiat tratatul dezastruos cu
Ucraina, fără a obţine nici un folos. După 11 septembrie
2001, evaluarea americană s-a schimbat radical. În lupta
împotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi ali-
aţi; în acest context, România a devenit membră a NATO.
A fost o decizie americană, nu un merit al guvernanţilor
români. O situaţie similară, şi în cazul intrării în Uniunea
Europeană. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis
extinderea ei în Est. Dacă avem un dram de sinceritate,
trebuie să recunoaştem că suntem încă departe de a fi o
ţară la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale
Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat însă că este
în interesul său această extindere, şi atunci, la grămadă -
iertaţi-mi expresia! - am intrat şi noi.
“Patriotismul e privit, în anumite cercuri ale intelectualităţii
noastre şi ale societăţii civile, ca o boală ruşinoasă”
pag. 11
- Ce-i lipseşte României pentru a fi din nou ceea ce a fost
cândva?
- O “mare idee”, un mare proiect naţional. Înainte de 1859,
a fost Unirea; înainte de 1918, a fost desăvârşirea Unirii.
Astăzi nu ne mai însufleţeşte nici un ideal mobilizator. În
perioada interbelică, Cioran ar fi vrut ca Bucureştiul să dev-
ină Bizanţul sud-estului Europei. Şi, fără nici o exagerare
patriotardă, ar fi putut deveni. Astăzi nici nu vrem, nici nu
putem să ne afirmăm. Economic, România a devenit o
piaţă de import. Nu cunosc vreun produs românesc vestit
la export. Practic, suntem un fel de colonie. În politica ex-
ternă, am dispărut de pe harta diplomatică a Europei. În
plan cultural, scriitorii români aşteaptă, în continuare, No-
belul... În stadiul actual, cred că sectorul în care România
ar fi putut să se manifeste cu şanse de succes era cel cul-
tural-ştiintific. Din nefericire, guvernanţii postdecembrişti şi-
au bătut joc de învăţământul românesc, supus la tot felul
de “reforme” şi “programe” inepte şi distructive. Dacă, din
rândul elevilor sau studenţilor, au ieşit elemente de valoare,
ele sau au plecat în străinătate sau au dispărut în medioc-
ritatea din ţară. Aveam şansele să fim Bizanţul Europei de
Sud-Est. Am rămas însă la periferia Europei.
- Mondializarea ameninţă structura fiinţei naţionale. Se
poate sustrage România acestui carusel mortal?
- Mondializarea este un proces căruia România nu i se
poate sustrage, dar căruia îi poate rezista. Nu o rezistenţă,
aş spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a iden-
tităţii naţionale. În Franţa, ţară cu o atât de veche şi strălu-
cită cultură, guvernul a iniţiat o dezbatere despre
identitatea naţională. La noi, când cineva abordează
această problemă, se aud imediat voci care îl acuză că
este naţionalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, în anu-
mite cercuri ale intelectualităţii noastre şi ale societătii
civile, ca o boală ruşinoasă. Americanii - îi am în vedere pe
cetăţenii SUA - ne oferă cel mai frumos exemplu de patri-
otism. Noi, care îi copiem în atâtea privinţe, rămânem in-
diferenţi la minunata lor pildă.
- Mai poate fi patriotismul o valoare în zilele noastre?
- Dacă vorbim de un patriotism lucid, da, fără îndoială.
Eu unul am aderat la principiul atât de sănătos al “Junimii”:
“Patriotism în limitele adevărului”. Să-mi iubesc ţara şi
poporul, dar să nu le ascund niciodată defectele. Poate
este o deformare de istoric, dar cred că identitatea naţion-
ala are o componentă esenţială: memoria istorică. Tradiţia
se cultivă, în primul rand, prin cunoaşterea istoriei. Când
monumentele istorice se părăginesc şi se ruinează, memo-
ria istorică e pe cale de dispariţie.
- Cum credeţi că vor judeca perioada postdecembristă
urmaşii noştri de peste o sută de ani?
- Peste o sută de ani, cred că judecata urmaşilor şi, între
ei, a istoricilor, va fi foarte severă. Anii 1989-2009 vor fi con-
sideraţi o perioadă de declin, clasa politică şi poporul
român împărţind, în egală măsură, responsabilitatea pentru
această tristă realitate.
Să dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, România
să aibă situaţia fericită pe care a ratat-o astăzi!

ARAMAICA DIN PERSPECTIVĂ
DACOROMÂNISTICĂ
CUZA-BECHARA NABILA
IDENTITATEA LIMBII ARAMAICE
Limba Aramaică este o limbă din familia limbilor semitice
fiind mai mult sau mai puţin înrudită cu limbile : arabă, ebraică
şi habaşiană ( adică vechea şi actuala Etiopiană ).
Termenul semitic nu reprezentă nici o realitate naţională şi nici
o repartizare geografică. Acesta termen apare în sec. 18 prin in-
terpretarea un teze biblice ”cap. X, Facerea ” care indică faptul
că evreii, arabii şi arameii sunt copiii lui Sem, fiul lui Noe.( J.
Chabot : ”Limba aramică şi literatura ei” . p. 7 )
Limba aramaică este cunoscută încă din sec V. a. H împreună
cu toate dialectele acesteia, ea fiind ulterior cunoscută ca limba
siriacă sau siriană , care este de fapt limba aramaică şi nu un di-
alect al acesteia, aşa cum susţin în mod eronat unii orientalişti.
Aşa se prezintă situaţia cu autorii ” Enciclopediei Britanice ” care
însă folosesc în mod constant termenul de literatură siriană.
Plecând de la faptul că siriana este aceeaşi cu limba aramaică,
foarte cunoscută cu câteva sute de ani înainte de Christos, aşa
cum reiese şi din Biblie. ( Regii II, 18: 2.26; Isaia 36 : 2. 11;
Daniel 2: 2.4 şi Ezra 4: 2.6 şi 7 ) .
Sfăntul Iacob al-Herawi este unul dintre cei care au spus că
limba aramaică este limba fluvială, referindu-se la cele două mari
fluvii, adică Tigru şi Eufrat, în sensul că cea mai mare dezvoltare
a acestei limbi este atinsă pe malurile celor două fluvii şi evident,
în interfluviu. Experţii din Orient, după ce au respins teoria că
limba siriană ar fi un dialect aramaic şi au justificat că ea este în-
treaga limbă aramaică, şi au ajuns la formularea că este vorba de-
spre siriano-aramaică sau aramaico-siriană, aşa cum se exprima
Patriarhul Efrem I Barsum.( ”Perle împrăştiate ”, tipărită în
Olanda 1987. p. 15 ) subliniind faptul că este vorba despre mo-
mente istorice diferite ale unuia şi aceluiaşi fenomen lingvistic,
a cărui deplină continuitate face obiectul acestei formulări .
Odată cu venirea lui Christos, şi deci cu propagarea creştinis-
mului, a fost făcută diferenţa artificială între locuitorii aramei ai
Siriei şi restul arameilor din întregul Orient Apropiat, subliniind
apartenenţa arameilor sirieni la creştinism, ( nu în totalitate ci în
majoritate). Unul dintre cei mai importanţi autori ai acestei sep-
arări terminologice a fost un istoric ecleziastic Osabis Cezarian (
340 p.H. ) ca şi mulţi alţi contemporani din sudul Siriei în primele
secole de creştinism, care au făcut această precizare plecând de
la faptul, notoriu în epocă şi consemnat literar, că propagarea pre-
ceptelor creştine s-a făcut în limba aramaică-siriană în tot Orien-
tul Apropiat, limba apostolilor. Toţi cei care au primit noua religie
au fost socotiţi sirienii, iar termenul originar de aramei a rămas
pentru idotatri. Deci termenul are un sens confesional, nu lingvis-
tic, o dată ce şi unii şi alţii tot aramaică vorbeau. Această pre-
cizare expresă o face Mitropolitul Eclimes Ochin Cabalan,
secretar patriarhal sirian-ortodox în volumul ” Aramaica vorbită
” ( Damasc, 1992 ; Edit.ABC ).
În limba aramaică sunt scrise fragmente ale Bibliei adică ur-
matoarele părţi ale Bibliei : Sefer-Daniel, Sefer- Eremia, Sefer-
Ezra şi Nahmia. Altă greşeală este legată de afirmaţia că limba
aramaică biblică ar fi limba caldeeană, în sensul că populaţia
caldeeană reprezanta o minoritate a poporului babilonian neavând
limbă proprie. .Sefer Daniel afirmă că aceşti caldeeni erau vor-
bitori de aramaică ( Daniel, 2 : 2.4 ). Prin acestea se clarifică fap
tul că babilonienii şi totodată caldeeni, o parte a acestora, vorbeau
pag.12
aramaică pură şi deci erau aramei. Editorii Torei au afirmat că
limba caldeenilor era siriană, şi în Noul Testament se afirmă că
limba caldeenilor era ebraică. În aceste condiţiuni cel mai corect
este să se recunoască faptul că limba caldeeană ( ebraică) este de
fapt un dialect aramaic sirian, ceea ce concordă cu faptul că aceşti
caldei erau o populaţie puţin numeroasă.
La sfârşitul sec.V a.H., limba aramaică ajunge să fie limbă
universală datorită nivelului său înalt de dezvoltare. Ea devine
limbă de comunicare, inclusiv comercială. În ciuda numeroaselor
cotropiri care au însângerat poporul arameu, limba aramaică a
ieşit învingătoare din confruntarea cu limbile cotropitorilor care
au trecut la folosirea ei, deoarece ea exprima, în plan lingvistic,
un nivel superior de civilizaţie, având în plus şi marele avantaj
al unui alfabet foarte simplu şi funcţional, perfect adaptat nece-
sităţilor unei limbi de mare circulaţie.
Începând din zona celor două fluvii, aramaica se extinde în
zona actualei Sirii şi a Palestinei, peste N-ul Siriei, până în M-ţii
Armeniei şi Kurdistan şi ajunge limbă oficială în toate statele
vestice. Ministrul Ahicar al regelui asirian Senacherib, a scris un
bine cunoscut tratat de filozofie în limba aramaică. Se găsec în
Asia Mică tăbliţe de lut cu scriere aramaică şi de asemenea se
găsec obeliscuri egiptene cu scriere aramaică. Limba aramaică
ajunge să se impună celorlalte limbi semitice în spaţiul dintre
Nisibin şi Raphia şi de la Golful Persic până la Marea Roşie,
ajungând până în Asia centrală, Mongolia, India şi Tibet. Mision-
arii creştini o duc până în China şi Japonia. La fel preoţii budişti
o preiau din Persia şi zonele învecinate unde a devenit limbă
naţională şi o folosec pentru comunicare. Datorită comunicaţiei
comerciale şi politice ajunge mijlocul predominant de comuni-
care al lumii vechi. ( J. Chabot ; ”Limba aramaică şi literatura
ei ” p. 10 ).
PLANUL FUNDAŢIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ
”T.D.C.” „PROTEMDACOM-10 050 (2 050)” PE ANII
10 009 - 10 010 (2 009 - 2 010)
Acţiunile specifice sunt publice şi au loc conform PROGRAMULUI
TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA „PROTEMDACOM -10 050 (2
050)” al Fundaţiei Academia DacoRomână ”TDC” (FADRTDC), la care
mai participă şi alte instituţii ale dacoromânităţii, de regulă, în fiecare zi
de joi a fiecărei luni calendaristice, între orele 16,00-18.00 în locurile sta-
bilite, în Bucureşti, de obicei, în sala de la etaj a Bibliotecii Naţionale Ped-
agogice ”I.C.Petrescu” din str. Zalomit nr.12, Bucureşti (în faţa Primăriei
Capitalei, la intrarea în Cişmigiu, în spatele fostei clădiri Spicul, Casa av.
Istrate Micescu,tel/fax: 0213110323, Staia: 66, 70, 69, 85, 90, 91,137,
122, 286, 336, 386), mai puţin în lunile iulie, august, precum şi în ultima
săptămână a lunii decembrie, considerate luni de vacanţă, precum şi în
zilele de sărbători legale. Anul academic dacoromânesc se deschide la
Festivalul Timpului din a doua sâmbătă a lunii septembrie la Traian, şi se
încheie în a treia joi a lunii iunie, în Bucureşti.
În principiu, în prima zi de joi, sub egida Universităţii TDC, au loc co-
municări originale, discursuri de recepţie ale noilor membri ADR şi cursuri
libere şi gratuite, urmate de dezbateri publice pe teme de tempologie,
filosofie, ştiinţa conducerii, comterristică, europenistică, dacoromânistică,
sociologie, istorie şi drept, educaţie permanentă şi ştiinţe de graniţă, în a
doua, sub egida FADRTDC au loc lucrările Laboratorului de creaţie TDC
Hasdeu, împreună cu Asociaţia culturală Iulia Haşdeu şi Editura Da-
coRomână, a altor edituri (în a treia zi de joi, numai în lunile care au cinci
zile de joi, au loc manifestările specifice de promovare a valorilor da-
coromâneşti sau şedinţe de lucru ale conducerii FADRTDC, Universităţii
TDC şi Programului Renaşterii dacoromâneşti în Uniunea Europeană -
2050), în penultima joi a fiecărei luni au loc sesiunile de comunicări şi dez-
bateri publice pe teme internaţionale, comterriste, sub egidele ADR, a
Cabinetului dacoromânesc şi ale unor organizaţii democratice ale
românilor de pretutindeni, iar în ultima joi a fiecărei luni, sub egidele
FADRTDC şi Universităţii DacoRomâne TDC (a altor universităţi) au loc
sesiunile de comunicări şi dezbateri publice pe probleme naţionale, da-
coromâneşti, conform planului de mai jos.
-continuare la pagina 29-
 pag. 13
Sinem Hatinoglu- o istorie în imagini a
luptei împotriva ororilor regimului comunist

Sinem Hatinoglu este o tânără sculptoriţă venită la Iaşi
pentru a studia sculptura la “Universitatea George
Enescu”.
Am remarcat un lucru deosebit la această fiinţă aflată
într-o continuă căutare a adevărului şi plasarea acestuia
în sculptaturi reprezentative, anume respectul faţă de
aceste locuri şi faţă de această ţară.
Lucrările de mai jos reflectă o parte din ceea ce simte
Sinem cu privire la cei ce au luptat pentru libertate în
România şi au sfârşit în închisorile comuniste. Lucrările
sunt executate folosind tehnica de “instalaţie” şi printre
materialele folosite se regăsesc şi oase (de origine ani-
mală, desigur).

Sunetul ev
adă rii

Condamnatul

Tortura

Studii şi cercetări de comterristică, europenistică,
probleme globale şi relaţii internaţionale
POLITICIENII ROMÂNI ŞI ARMATA
În anul 1904, prim-ministrul-D.A.Sturdza,va intra în istorie,
nu prin realizări politico-economice, ci printr-o replică “armata
nu rentează!”, legată de refuzul său de a aproba mărirea fon-
durilor alocate înzestrării armatei.
La mai puţin de trei ani, acelaşi D.A.Sturza, revenit în aceeaşi
funcţie cu ocazia răscoalelor ţărăneşti, va ordona armatei să
acţioneze în forţă pentru restabilirea ordinii.
Militarii îşi îndeplinesc această dureroasă misiune, singura lor
mulţumire venind din partea regelui Carol I, care le adresează un
vibrant mesaj:” Vă mulţumesc cu inima caldă şi privesc cu
dragoste şi nemărginită încredere spre scumpa mea armată care
s-a arătat la înălţimea chemării sale orişicând o primejdie a
ameninţat fiinţa scumpei noastre ţări “
Deşi Gheorghe Tătărăscu aprecia în 1913 că “ totul pentru ar-
mată trebuie să fie cuvîntul de ordine al generaţiei noastre”, ace-
laşi autor va constata că din cauza politicianismului,
favoritismului, corupţiei şi traficului de influenţă, campania din
1916 găseşte la conducerea armatei un comandament total
nepregătit pentru grelele încercări care vor urma şi o înzestrare
necorespunzătoare. Pe holurile Ministerului de Război afacerişti,
intermediari români şi străini, puternic sprijiniţi de politicieni,
pun la cale afaceri care mai de care mai păguboase pentru armată.
În schimbul comisionului se acceptă materiale “de orice calitate,
oricât de degradate ar fi, pe un preţ ce corespunde cu întreita val-
oare a obiectului”.
În acest context inspectorul general al artileriei este schimbat
din funcţie, pentru că prin achiziţionarea unor tunuri şi obuziere
franceze , net superioare din punct de vedere al caracteristicilor
tehnico-tactice celor fabricate de firma Krupp, ar fi prejudiciat
imaginea firmei germane.
Deşi politicienii şi conducătorii militari declarau, înainte de
începerea războiului, că soldaţii români sunt perfect echipaţi, iar
depozitele sunt pline cu materialele necesare, la doar două luni
după intrarea în război, în presă este publicat un apel al ministru-
lui de război prin care se solicită populaţiei să doneze pentru ar-
mată: “rufe, haine,paltoane, ghete, căciuli”
În aceste condiţii confruntarea armatei române cu proba de foc a
luptelor are echivalenţa unui dezastru: 50.000 morţi, 80.000
răniţi, 110.000 prizonieri de război- este bilanţul cutremurător al
primei părţi a războiului.
La terminarea războiului, contrar ideii unanim acceptată de
cei din tranşee” ne-au ucis, ne-au dus la moarte sigură cei mari
şi nepricepuţi”- cei vinovaţi de nenorocirea abătută asupra
României- politicienii, conducătorii militari şi cei care au colab-
orat cu ocupantul- nu vor fi traşi la răspundere şi sancţionaţi ex-
emplar. Euforia realizării idealului naţional a permis estomparea
pag. 14
vinovăţiilor. Cu o conducere a statului
asigurată de politicieni corupţi, cărora
li s-au alăturat şi profitorii de război,
temelia pe care s-a clădit România
Mare s-a dovedit a fi şubredă şi după
doar 22 de ani, ca urmare a incompe-
tenţei, corupţiei şi trădării, România
Mare se va prăbuşi.
România perioadei interbelice a devenit ţara tuturor posibil-
ităţilor, în care”chiulul, şmecheria, învîrteala, favoritismul,nepo-
tismul, furtul”au devenit valori morale de căpătâi, iar” huzurul,
luxul, trândăvia, destrăbălarea” obşnuite ale vieţii cotidiene.
Oamenii politici din toate partidele, reprezentanţi ai Palatului
Regal, dar şi conducătorii militari, vor acţiona cu iresponsabilitate
pentru fraudarea însemnatelor fonduri destinate înzestrării ar-
matei.
Voi aminti doar cele 16 afaceri privind înzestrarea aviaţiei mil-
itare, afacerile Ferochimica şi Skoda, fraudarea fondului Timbrul
aviaţiei, afacerile privind echiparea cadrelor militare, inclusiv cu”
batiste şi fulare patriotice”
În schimb, cu puţin timp înainte de izbucnirea celui de-al
Doilea Război Mondial, în toate localităţile ţării se vor organiza
baluri caritabile pentru înzestrarea armatei (în toamna lui 1938
la Cobadin s-au donat 1400 lei).
Deşi la depunerea jurămîntului Carol al II-lea promitea că va
acţiona pentru ca ţara să aibă” o armată organizată după ultimile
cerinţe”, el va constitui o amarnică deziluzie pentru militari, pen-
tru contribuţia avută la”dezorganizarea statului şi armatei
române”
România va intra în război cu o înzestrare cu armament, mu-
niţie şi tehnică de luptă necorespunzătoare şi cu servicii care nu
corespundeau câmpului de luptă. În aceste condiţii, în războiul
din est şi ulterior în cel din vest, sute de mii de români ( morţi,
răniţi sau prizonieri de război) vor plăti incompetenţa conducă-
torilor politici.
Imediat după război, cu sprijinul tancurilor sovietice, conducerea
politică este preluată de “elemente sănătoase şi democratice”. Mii
de români vor suferi chinuri greu de imaginat în închisorile de la
Aiud, Gherla, Piteşti sau la Canal.
Printre aceştia se afla şi elita armatei române. Locul acestor
militari va fi ocupat de tineri muncitori necalificaţi, strungari,
tinichigii, care beneficiind de un sistem aberant de avansare,
bazat pe devotamentul faţă de popor şi clasa muncitoare, ajung
în această perioadă în funcţii importante în armată, cu toate că
pentru mulţi absolvirea liceului s-a dovedit a fi deosebit de difi-
cilă.
Gheorghe Gheorghiu Dej la Congresul VI al PCR în februarie
1948, declara că” Nu este sacrificiu prea mare pentru noi cînd
este vorba despre armată şi nevoile ei. Dorim s-o vedem bine
dotată, bine îmbrăcată, bine hrănită, perfect instruită.”
După 1970, succesorul acestuia, Nicolae Ceauşescu, va acţiona
constant, contrar celor declarate de predecesorul său. Armata,
pentru prima dată în istoria sa, devine RENTABILĂ. Mii de mil-
itari vor lucra pe şantierele patriei- la Canalul Dunăre-Marea Nea-
gră, la Transfăgărăşan, în mine, la construirea canalelor de
irigaţii, platformelor industriale şi blocurilor de locuinţe, la strân-
gerea recoltelor şi chiar ca simpli salahori la descărcarea navelor
în portul Constanţa.
Toate acestea însă s-au făcut în detrimentul misiunii principale
a armatei, instruirea în vederea apărării ţării.
În decembrie 1989, cînd conducătorul “mult iubit”ordonă ar-
matei să tragă în populaţia revoltată, nici unul din conducătorii
 pag. 15
politici şi militari nu se vor opune, ei dovedindu-şi obedienţa faţă
de cel care le-a asigurat ascensiunea în funcţiile de conducere.
La Timişoara, Cluj, Sibiu şi Bucureşti militarii au executat, cu
Ronald Reagan
strângere de inimă, ordinul primit de la conducerea politică a ţarii. despre guvern, socialism şi război
În dimineaţa zilei de 22 decembrie are loc fraternizarea mili-
tarilor cu demonstranţii, sloganul
” ARMATA E CU NOI!”umplând de bucurie şi speranţă inimile "Socialismul ar funcţiona numai în două locuri:
tuturor românilor.
Din păcate, în seara aceleiaşi zile, pe fondul luptei pentru put-
în rai, unde nu este nevoie de el, şi în iad, unde
ere, este declanşată mascarada luptei împotriva “teroriştilor-se- există deja."
curişti”. Militarii români, dezinformaţi şi neinstruiţi, comit erori
soldate cu mii de victime( morţi şi răniţi). „Iată cele mai înfricoşătoare cuvinte din limba
După revenirea la normal, nici unul dintre conducătorii politici engleză: «Sunt de la Guvern şi am venit să vă
şi militari, vinovaţi de producerea victimelor, în perioada repre-
siunii sau după 22 decembrie, nu vor răspunde pentru crimele
ajutăm!»."
comise sau ordonate.
În timp ce o mare parte a politicienilor aflaţi la putere după de- „Din cele patru războaie din timpul vieţii mele,
cembrie 1989 trăgeau cu coada ochiului mai mult spre est, armata niciunul nu a început din cauză că SUA erau
română- prin profesionalismul şi seriozitatea demonstrată de mil- prea puternice."
itari pe timpul desfăşurării unor acţiuni deosebit de complexe în
Somalia, Angola, Albania, Bosnia-Herţegovina, Irak sau Afgan-
istan – a fost vîrful de lance al integrării în NATO . „M-am întrebat întotdeauna cum ar mai fi arătat
Integrarea a presupus un dureros proces de restructurare al Cele 10 Porunci dacă Moise le-ar fi trecut prin
armatei române, care a însemnat reducerea efectivelor de la Congresul SUA..."
320.000 militari la doar 75.000. Un mare număr de militari au
fost obligaţi să treacă în rezervă, asigurându-li-se prin lege o pen-
sie şi dreptul la muncă, inclusiv cumularea pensiei cu salariul,
„Guvernul este ca un copil: un tub digestiv cu
drepturi echivalente cu cele acordate militarilor din ţările membre un mare apetit la un capăt şi nici un simţ al re-
NATO şi UE. sponsabilităţii la celălalt capăt."
Mai nou, actualii guvernanţi au constatat că pensiile militarilor
sunt nesimţite şi acţionează cu o perseverenţă diabolică pentru „Noţiunea care se apropie cel mai mult de viaţa
reducerea acestora, în dispreţul total al prevederilor Constituţiei
României şi al Directivelor Europene.
eternă pe acest pământ este aceea de «pro-
În ultimii douăzeci de ani conducătorii politici împreună cu gram guvernamental»."
cei militari, afectaţi puternic de sindromul ”vilei, contului în
bancă şi al maşinii de lux”au afectat capacitatea de luptă a armatei „S-a spus că politica este a doua cea mai veche
prin derularea a numeroase afaceri oneroase: Motorola, modern- meserie din lume. Eu am observat o izbitoare
izarea MIG-21(Elbit), Tofan, distrugătorul Mărăşeşti, Fregatele,
uniformele Ristop, TAB-urile Pirania.
asemănare cu prima."
La ora actuală armata română are în dotare fregate, tancuri
Gepard şi avioane Hercules-second-hand, avioane modernizate „Politica economică a Guvernului poate fi rezu-
Mig-21 cu resursa de zbor aproape epuizată, TAB-uri, auto- mată în câteva propoziţii scurte: «Dacă ceva
camioane şi autoturisme vechi de peste 30 ani. Cu o asemenea funcţionează, taxează-l! Dacă el continuă să
înzestrare armata română nu poate produce decât eroi.
În faţa sicrielor înfăşurate în tricolor, în care se întorc tot mai
funcţioneze, reglementează-l! Şi dacă nu mai
mulţi militari români din teatrele de operaţii, politicienii, vinovaţi funcţionează, subvenţionează-l!»"
de înzestrarea necorespunzătoare a armatei, lăcrimează şi rostesc
discursuri despre patriotism şi datoria faţă de patrie. „Atunci când
vom uita că
În concluzie, putem constata că nimic nu s-a schimbat în ati-
tudinea politicienilor români faţă de armată, aceasta oscilând
noi suntem o
între “ARMATA NU RENTEAZĂ!” şi “ARMATA E CU NOI!” naţiune su-
pusă lui
Având în vedere faptul că “ cel mai bun profet al viitorului, DUMNEZEU,
este trecutul” consider că este momentul ca politicienii români vom deveni o
să nu mai repete greşelile din trecut, măcar din respect pentru
sacrificiul sutelor de mii de militari români, căzuţi pe câmpurile
naţiune su-
de luptă, apărînd interesele României. pusă"

de Col(r) Remus Macovei-preşedinte

SCMD-filiala nr.1, Constanţa

Grădina care s-a suit
la cer
Venise vremea să dea prunele-n pârg. Un dor s-a pus ca neb-
unul să-mi răscolească sufletul. Gândul mi-a luat-o razna către
grădina noastră de “acasă”. De atâta amar de ani am plecat din
sat – de la casa părintească, dar tot “acasă” îmi vine să-i spun.
Noianul de amintiri m-a năpădit şi se perindau ca mărgelele-n
şirag.
Parcă-l vedeam în faţa ochilor pe bâtu cum îşi îndrepta şalele
bătrâne şi, apoi, cu tălpile-i aspre, începea să bătătorească pămân-
tul de la rădăcina pomului pe care tocmai îl pusese.
Parcă-l auzeam zicând:
“Ce om e ăla care n-a pus măcar un pom în pământ? Înseamnă
c-a trăit degeaba, dacă în urma lui nu rămâne nimic!”.
Aceasta este una dintre poveţele lui, pe care o ştiu de când eram
mică şi o voi ţine minte cât voi trăi.
De mult n-am mai fost pe acasă în perioada când dau prunele-
n pârg. Dorul s-a ţinut scai de mine, până mi-am luat tălpăşiţa şi
am plecat.
Mi-am lăsat bagajele-n bătătură şi direct în grădină m-am
oprit. Parcă cineva mă chema acolo! Îmi bătea inima, ca atunci
când eram copil şi colindam de la un capăt la altul, închipuindu-
mi că mă plimb prin grădina raiului.
Eram sigură că bâtu e mândru de mine pe acolo pe unde este,
fiindcă n-am trăit degeaba. De când mă ştiu pe pământ, am sădit
tot felul de pomi. Chiar acum, stătea mărturie livada de pruni din
grădina noastră de acasă, pe care tocmai o întinerisem şi începuse
să dea rod.
M-am aşezat jos la tulpina unui prunişor moţăţăl. Ramurile
tinere se mlădiau sub greutatea fructelor frumoase de-ţi lăsau gura
apă.
Am rupt o prună şi am muşcat cu sete. I-am simţit gustul
ducându-se până-n vârful degetelor, dându-mi putere.
Am întins mâna să mai rup o prună şi parcă l-am auzit pe bâtu
alintându-mă, ca atunci când eram copil:
- Ia cu taica, Boldicule, ca să-ţi crească nasu’ mare!
“Bietu’ bâtu! mi-am zis. I-o fi şi lui dor de prune moţăţăle pâr-
guite?”.
* geneza, dar şi în poemele mitice:Gemenii, Nunta lui Brig – Belu,
M-am dus la cunie şi am aţâţat focul în vatră. Până să se facă
tăciunii, am ieşit la poartă şi am strigat la nişte copilaşi de pe ma-
hala, care se jucau de-a-nchiriata.
Copiii şi-au lăsat numaidecât jocul şi au venit fuga la mine,
luându-se la-ntrecere.
De data aceasta nu le-am mai dat bomboane, ci le-am zis:- Hai
cu mine prin grădină, că s-au pârguit moţăţălele!
Focul în vatră se potolise. Am luat din cuiul ei din cunie oala
de pământ cu care se ducea mama la tămâiat şi am pus în ea
spuză. Peste spuză am pus câteva boabe de tămâie.
- Hai! i-am îndemnat pe copii şi am intrat în grădină, lăsând în
urmă dâră de fum cu miros de tămâie.
Copiii mă urmau cuminţi, mergând pe potecuţă unul în urma
celuilalt. M-am dus lângă fiecare prunişor şi am făcut semnul
crucii cu mâna, peste ramurile pline de roade date-n pârg. Pe cel
mai frumos i l-am dat de pomană lui bâtu.
Fiecărui mort din neamul meu i-am dat pom de pomană. Ca să
aibă şi ei acolo, în cer, grădină cu prune moţăţăle pârguite.
Am luat oala cu tămâie şi am înconjurat grădina de trei ori.
Copiii aşteptau cuminţi, urmărindu-mi fiece mişcare. Până când
m-au auzit zicându-le:
pag. 16
- Gata. Acum ziceţi bogdaproste şi
luaţi-vă prune câte vreţi!
Au început să alerge de la un
pom la altul şi în timp ce-l
atingeau ziceau bogdaproste. Apoi
au cules prune pe alese, pe care şi
le-au pus prin buzunare sau prin
sân.
Mă uitam la ei cu sufletul împă-
cat. Mi se părea că e şi bâtu lângă
mine. Ne bucuram amândoi, când vedeam cum se zbenguie copiii
şi ronţăie prune moţăţăle date-n pârg, din “grădina care tocmai
s-a suit la cer”
.
MITOLOGIA STRĂVECHE
GETO-DACĂ
ÎN OPERA EMINESCIANĂ
prof. Olimpia Cotan-Prună
Opera eminesciană este puternic ancorată în mitologia
străveche geto-dacă de o mare varietate şi originalitate: legende
mitice, basme, mitologia medievală a întemeietorilor Ţării
Româneşti. Astfel, viziunea fascinantă a Daciei Antice creşte în
poemul “Memento Mori” de la o idee simplă la borealism, la
dacism şi daco-latinism, făcând din acesta poemul giganticelor
creaţii cosmice unde omul şi zeii îşi măsoară forţele de dimensi-
uni cosmice, a cărei Zee Prometee e acea Dochie din Tărâmul
tinereţii fără bătrâneţe şi al Vieţii fără de moarte al lumii geto-
dace. Ea păstrează legile şi datinile străbune, ca în Scrisoarea III;
urmează drumul de la un erou mitic la unul legendar, ca în Grui
şi Sânger; atinge mitul sacrificării luptătorilor pentru libertatea
ţării, protejaţi de semidivinităţi, ca în Horiadele; creionează Da-
ciei şi divinităţile zoomorfe ieşite din Pontul Euxin în lupta cu
duşmanii şi demonii, ca în Rugăciunea unui dac; prezintă miturile
creaţiei plaiurilor româneşti străvechi cu Mumele pământului,
ploii, mării, vântului, iernii, florilor, pădurii ca în Genaea –
Sarmis, Ursitoarele etc.
“Luceafărul” este una dintre creaţiile de geniu ale savantului
poet român Mihai Eminescu ce pune faţă în faţă energiile cos-
mice de la inferior la superior, cerurile existenţei, exprimate prin
modalităţi poetice neatinse de nimeni pe pământ. Hiperyon face
parte dintr-o formă de energie superioară, faţă de vieţuirea
pământeană. Lui i s-a dat veşnicia nefiinţei nu durerea unei vieţi
eterne. Rândurile de vieţi, înmărmuresc măreţ la Eminescu, întru
veşnica lor pomenire. Luceafărul luceşte diferit de viaţa pămân-
teană în coloana de lumină. Este absorbit tangenţial, în vibraţiile
energiei iubirii şi tentat să încalce ordinea cosmică, nevoit a cere
ajutor energiilor înalte. El aleargă vijelios la Creator cu
rugămintea fierbinte de a fi dezlegat de Greul negrei veşnicii, de
nefiinţă. Dintre energiile pământene numai cele feminine, ale iu-
birii, l-au tulburat. În ruga sa fierbinte imploră să i se ia al ne-
muririi nimb / Şi focul din privire, să fie făcut mai puţin
strălucitor, să fie trecut într-o formă de energie la care numai
omul are acces: O oră de iubire.
Iubirea este cea mai puternică formă de energie. Menţine ex-
istenţa în echilibru şi îi dă stabilitate. Numai Cătălina intuieşte
fiorul colosal al atracţiei universale căci:” De dorul lui şi sufletul

şi inima se împle” şi se cufundă în vibraţia undelor care mişcă
valurile în mare, pe când Cătălin percepe Luceafărul, ca fiind, lu-
citor şi rece, gândind fericirea lor în lume, nu în sferele astrale.
Radiaţiile cosmice sunt absorbite de către planeta Pământ prin
intermediul Soarelui. Resursele cosmice ţin în echilibru megaen-
ergiile din octada fundamentală, cunoscute în mitologia română
ca fiind Maginikele, adică magiile, asistentele Zânei Nika simi-
lară cu Dokia, columnă a Universului din centrul coloanelor de
lumină şi energie, dintre Cer şi Pământ. Zâna Nika, la daci Dokia,
a coordonat misiunea cosmică prin care cele opt megaenergii au
dislocat o imensă calotă de pe apoasa Terra şi-au pulverizat-o în
Cosmos, făurind atmosfera sau brâul maginikelor, iar în hăurile
rămase s-a scurs apa, dezgolind o porţiune de uscat, ce a fost nu-
mită Pangeea. Aceste magii, megaenergii, veghează mereu la
echilibrul existenţei pe Terra şi sunt păstrate în datinile şi obi-
ceiurile româneşti în numele colacilor de mucenici, bradoşi, veg-
hetori. Pe pământ sunt multe energii de tip uman, dar energiile
feminine au cote speciale şi mai diversificate de implicare, prin
sacra născătoare este faptul energiilor iubirii care sunt fundamen-
tale. De aceea Luceafărul călătoreşte pe vibraţiile cosmice, atras
de energiile iubirii. În datinile româneşti Rusaliile, Ursitoarele,
Şoimanele plutesc între Cer şi Pământ, se întâlnesc la răscruci de
se lasă purtate de vârtejuri, pe căile văzduhului, ard locul unde
poposesc.
Luceafărul cere să se nască din păcat, conştient de inferiori-
tatea energiilor pământene în raport cu cele cosmice, cât şi de
faptul că fiecare dimensiune cosmică are legităţile sale, iar noi,
geto-dacii, ştim că există 9 ceruri şi nu ne-am dezlipit nici din
primul Cer. Omul se naşte din păcat, fiindcă Pământul este o
formă de energie inferioară, nu pentru că suntem noi, oamenii,
vinovaţi de această ierarhie a Universului energetic. Tinereţea
fără bătrâneţe este viaţă veşnică, este viaţă fără de moarte. Este
un Tărâm al Zânelor, o lume diferită energetic de unde pentru
pământeni totul pare veşnic şi neschimbat.
Mitul cosmic al facerii lumii se leagă de existenţa Mamelor
creatoare aşa cum în mitologia românească totul are mai întâi O
Mamă. Mama sacră a Universului cosmic al Daciei este Dochia.
În poemul “Memento Mori” Eminescu scrie pagini de o rară
ancorare existenţială în Universul dacic ancestral, prin Dochia,
care, în datinile româneşti, îşi leapădă cele 9 cojoace de gheaţă,
din cauza energiilor termice în creştere, ca să rămână doar o
stâncă, uscatul, în mijlocul apelor aşa cum geologia ne argu-
mentează glaciaţiunile.
În ziua de 9 martie, la începuturile timpului, dar şi ale calen-
darului străvechi românesc, la echinocţiul de primăvară, se fac 9
turte subţiri ce se coc pe vatră. Acestea se ung cu miere şi se
presară cu nucă pisată, se aşază unele peste altele, apoi se
mănâncă ritualic în familie, după ce se rosteşte o rugăciune închi-
nată Sfintei Născătoare, care nu este alta decât Dokia (Do-apă şi
Ki- pământ) cea care a născut Universul dintre Cer şi Pământ.
Grandioasa lucrare de facere a lumii o localizează în timp pe
Dochia de când:
Munţi se-nalţă, văi coboară, râuri limpezesc sub soare şi poartă
pe albia lor insule fermecătoare. Dochia are un palat din: stânce
sure cu stâlpi din munţi de piatră, cu streşini de pădure cu copaci
care se mişcă între nouri adânciţi. Grădina este un fluviu cu in-
sule, din care urcă scări de stânci cărunte.
Dochia este o regină veşnic jună, blondă şi cu braţe de argint.
Poartă o mantie albastră înstelată. Are ochi albaştri şi o privire
blândă pentru întreaga creaţie în mijlocul căreia se află.
Ea oferă flori de aur şi aruncă fulgi de nea peste ape. Lasă dungi
de argint în verzii codri, roze albe peste văile în floare. Monu
pag. 17
mentală este cupola boltită dintre cer
şi pământ ce se sprijină pe columne ce-
nconjoară împrejur. Acesta este brâul
atmosferic, cu
perdele de azur, protejate sub privirile
Dochiei, creatoarea şi unica îm-
părăteasă între Cer şi Pământ. Dochia
aduce lumina - Lumi.Nika după ce a
creat Universul pământean, cu florile
şi plantele cu fauna şi oamenii, de sub
atmosfera albastrului Cer. Căile
aerului albastre sunt căile Zânelor. Mihai Eminescu foloseşte
numai cuvântul Zână şi Zee, pentru sacrele creatoare universale.
Între Cer şi Pământ e o mreajă argintoasă - eterul, iar dincolo sunt
bolţile înalte ce rămân întunecoase, întunericul cosmic infinit.
Ale stelelor icoane se nasc printre ape diafane, /Că uitându-te
în fluvii, pari a te uita în ceri aşa cum Lucian Blaga scria: Sapă,
sapă, sapă, sapă, /Până dai de stele-n apă. Eminescu precizează
rădăcina unică a adâncimilor existenţei, care-i un Rai din Cer
până în străfundul apelor: şi din aceeaşi rădăcină, un rai dulce se
înalţă, sub a stelelor lumină, unite printr-o pânză diamantină, pe
care păşeşte Dochia, cu păr de auree mătase, corp înalt şi mlădiet,
şi trece râul către stâncile înalte. Nalte scări de stânci ea suie,
atinge şi Pământul şi umple văzduhul de lumină.
Alaiul de zâne iese din copaci şi se înclină la turmele de cer-
boaice albe – energii luminoase cu tălăngile la gât ce sunt energii
sonore, ce înconjoară Stejarul Mare, Columnă a Cerului, din care
iese Împărăteasa zâmbitoare. DO.KI.A veşnic tânără, ce împrăştie
energiile benefice. Îşi cheamă Pasărea măiastră, Faniska, ştiută
de bătrânii geto-dacilor. Dezleagă de la mal o luntre la care se în-
hamă lebezi albe, pe care le întâlnim şi la carul lui Apollo, sim-
bolul energiilor. Dochia trece apoi prin Pădurile Antice, la care
privesc vrăjiţi şi caii albi ca spuma mării, păduri întunecate şi ne-
maivăzute, luminate doar de lebezile albe, până iese în Răsărit,
unde se înalţă un Munte de două ori mai mare decât depărtarea-
n Soare.
Stejarul Mare, Muntele cel Mare din Răsărit, care-i: Stâncă
urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit,/ Munte jumătate-n lume,
jumătate-n infinit, sunt trimiteri directe la Kogaionul Dacic.
În pieptul muntelui este o Poartă mare, pe unde Dochia urcă
pe stânci. Pe aceeaşi cale ies Zori în coruri dalbe, popoare de
stele-n râuri luminoase, Soarele şi Luna. Acolo locuiau Zeii Da-
ciei, ce treceau prin Poarta solară, de coborau pe scări de stânci
în verdea lume. Călătoreau pe cai albi, fascicole de energie lu-
minoasă, iar din cupe beau auroră cu de neguri alb-n spume.
Genialul poet universal, Mihai Eminescu, este un cunoscă-
tor al mitologiei străvechi româneşti şi ni-i prezintă pe zei ca
fiind strămoşii noştri, cu haine întunecate, din vechime, ce par
albe-n strălucire. Părul alb luceşte-n barbă pân la brâu şi râd cu
veselie l-a paharelor ciocnire.
Dincolo de acel munte infinită e-ntinsoarea împărăţiei Soare-
lui, care are palate pe coaste de marmură, cu ferestre ce au
perdele ţesute din mrejele de aur rumen unde aerul e diamant la
care au ţesut ani mulţi la număr mânile surorii albe, deci ale
Dochiei, creatoarea universului, că nici umbra nu se prinde de-
atmosfera radioasă.
Sânzienele, ale Soarelui copile, pot trece prin eterul diafan,
de se opreşte şi Soarele pe boltă la solstiţiul de vară privind fas-
cinat cum aruncă-n lacurile limpezi roze, cu mânuţe albe, în
zori de zi învăluite de zumzetul albinelor şi aromele grânelor
în pârg.
Mihai Eminescu ne îndeamnă să luăm aminte la tablourile

mândre din Mănăstire, nimerită zugrăvire a miturilor dacice, a
credinţei din bătrâni, a sacerdoţilor geto-daci, deţinătorii ştiinţei
primordiale, Unicul Rai, care a fost odată ca niciodată, că de n-
ar fi nu s-ar povesti.
Mihai Eminescu încorporează mitologia unei Dacii eterne ce
nu cunoaşte timp sau moarte, ce exprimă capacitatea de creaţie
spirituală a poporului român, originală, sublimă şi strălucitoare.
(M. Vulcănescu - Mitologia română)
Teme şi motive în universul poetic
eminescian
Mahmoud Hachem
Universul poetic eminescian stă sub semnul sfericităţii. Teme
şi motive, mituri, modele literare, sintagme poetice, metafore es-
enţiale, teorii filosofice, idei ştiinţifice se aşează între un perfect
echilibru, creând un câmp imaginar al marilor simetrii, în care
toate elementele componente sunt supuse circularităţii, corespon-
denţelor depline.
Imaginarul poetic eminescian, aşa cum este perceput el astãzi,
un uriaş edificiu alcãtuit din antume, postume, texte rãmase în
manuscris, articole politice, însemnãri din studenţie, exegeze şi
analize de mare profunzime ale criticii şi istoriei literare, are cal-
itatea unicã a spaţiilor convergente, aceea de a ajunge din orice
punct într-un centru al revelaţiilor profunde. Orice interpretare
de valoare a pãrţii, a fragmentului, a oricãrui text poetic semni-
ficativ nu poate face abstracţie de acest adevãr esenţial, în orice
punct al spaţiului poetic te-ai afla, eşti în acelaşi timp şi în centrul
lui, prin filiaţii secrete, printr-o circularitate ce edificã întregul,
prin fenomenul de ubicuitate al câmpului imaginar, creat aici într-
un paralelism deplin cu al creaţiei iniţiale. De aceea, de la tema
dominantã, a timpului, care creeazã şi acoperã acest univers de
semne şi de splendori ale creaţiei, pânã la ultimul element al
cadrului poetic existã trasee directe, prin care circulã aceleaşi
seve poetice, între glasul codrului şi vocea Demiurgului, între
susurul izvorului şi “lunga timpului cărare” existã o linie seman-
ticã directã, evocatoare a întregului traseu. Eminescu a înţeles cel
mai bine legitãţile genezei universurilor paralele, real şi poetic,
punctul genuin, unic, al imensului efort de creaţie demiurgicã a
lumilor pe care îl repetã poetul. Analiza poemelor eminesciene,
a marilor capodopere, dar şi a celor de completare, de nuanţare a
cadrului general, a filigranelor de conexiune, nu poate evita refer-
inţele mai largi, contingenţele cu marile viziuni poetice.
SUPRATEMA TIMPULUI
E tema cea mai cuprinzătoare, integratoare, a universului poetic
eminescian. De la ea porneşte marea genezã a operei şi la ea se
întoarce fiecare detaliu, aici se revarsã toate semnificaţiile majore
ale temelor subsumate, ale marilor viziuni poetice. Viziunea em-
inescianã asupra timpului depãşeste cu mult epoca de creaţie, an-
ticipând marile teorii relativiste ale secolului următor şi
concepţiile cosmogonice ale fizicii actuale. E tot mai clar azi cã
termenul, conceptul de lume, de univers presupune “aşezarea
spaţialului (perceptibil senzorial) într-un ansamblu de relaţii tem-
porale” (Elena Tacciu). Timpul, ca materialitate a succesiunii şi
a simultaneitaţii, ca timp cosmic, atomic, biologic, dar şi ca mare
mister al trăirilor subiective, guverneazã existenţa universalã, in-
finitul mare şi infinitul mic, unificând, dirijând, prin simetrie,
toate procesele, toate metamorfozele: “Timp linear, timp circular
(garanţie a întoarcerii), duratã, eternitate, devenire, repaos, rit-
muri ale timpului mic omenesc, ritmuri ale timpului cosmic, timp
pag.18
crescând ireversibil, oprimator ca în finalul sonetului «Trecut-au
anii...», timp reversibil ca în «Sãrmanul Dionis», vreme şi veac,
vreme care vremuieşte...” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga).
Tema timpului foloseşte un instrumentar complex de motive
prin care se ilustreazã: simboluri ale eternitãţii: în plan cosmic,
cerul, stelele, luceferii, luna; în planul terestru, codrul, muntele,
stânca, marea, izvoarele, în genere acvaticul în zbatere continuã
şi în nesfârşitã, heracliteanã curgere; simboluri ale efemeritãţii:
clipa din “Glossã”, “o oră de amor”, motivul panta rhei (“toate
curg”), rãtãcirea terestrã, vremelnicia umanã, norocul, jocul de
mãşti, lumea ca teatru.
GENIUL
Temei timpului i se suprapune perfect marea temã a geniului,
cel care creeaza timpul şi îl stãpâneşte (geniul suprem, demiurgic,
Dumnezeu), cel ce încearcã, fãrã succes, sã-l schimbe (hyper-
eonul, Hyperion), şi, în al treilea rând, în ipostaza umanã, cel care
îl gândeşte, îl reprezintã în mari viziuni cosmogonice, încercând
sã-i dezlege marile mistere, bãtrânul dascãl sau poetul romantic.
Geniul romantic are “facultatea divinã” a percepţiei universalitãţii
şi de aceea poetul, ca factor al contemplãrii simbolurilor eterne
ale lumii, supuse eroziunii continue a timpului, adoptã diferite
ipostaze şi registre stilistice: geniu nefericit, inadaptabil unei lumi
mediocre, care adoptã ironia şi sarcasmul, ca atitudine socialã,
sau scepticismul, resemnarea şi melancolia, ca stãri de spirit in-
dividuale.
Fiecare dintre aceste personaje are, în creaţia eminescianã, roluri
bine determinate, cu reprezentãri poetice pe mãsurã. Dacã
primele douã fac parte din ierarhia cosmicã a eonilor, ilustratã
edificator în “Luceafãrul”, poetului îi revine rolul marelui efort
imaginativ, al proiecţiei în spaţiul imaginar a însãşi creaţiei lumii,
a universului, repetând, în sens mitic, creaţia originarã. De aceea,
Eminescu exploreazã tema geniului poetic, care poate da
reprezentãri concrete succesiunii temporale în marile procese ale
creaţiei universale.
Supratema timpului îşi urmeazã astfel decelarea logicã (şi poet-
icã) în douã laturi esenţiale ale acţiunii temporale: cosmogeneza
şi sociogeneza, creaţia lumii şi creaţia omului, a societãtii umane.
“Scrisoarea I” şi “Rugãciunea unui dac”, de o parte, “Memento
mori”, de cealaltã, ilustreazã, în viziune romanticã de cea mai
purã vibraţie, cele douã mai coloane tematice ale imensului edi-
ficiu poetic eminescian. Numeroase alte poezii completeazã tem-
atic şi imagistic implicaţiile de nuanţã ale temporalitãţii asupra
destinului uman cuprins între aceste coordonate existenţiale.
PROGRAMUL POLITIC
“RENAŞTEREA DACOROMÂNEASCĂ ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ – 2050”
Partidul României Europene, ca partid de centru, centru - dreapta, îşi
propune obiective politice pentru promovarea intereselor da-
coromâneşti în U.E., ca exponent al viitoarei clase mijlocii din Româ-
nia în perspectiva integrării depline în Uniunea Europeană. În acest
sens îşi propune să înfăptuiască Programul politic “RENAŞTEREA
DACOROMÂNEASCĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ - 2050” cu ur-
mătoarele direcţii de acţiune:

1. RENAŞTEREA MORAL-POLITICĂ A NAŢIUNII:
a. Prioritatea P.R.E. în problema naţională o constituie Reîntregirea naţiunii
concomitent cu întărirea unităţii şi solidarităţii naţionale. După intrarea în
N.A.T.O şi U.E., a venit vremea Reîntregirii paşnice şi democratice a naţiunii,
concomitent cu refacerea identităţii naţionale, a simbolurilor, a imaginii publice
a personalităţilor de seamă care au făurit istoria, cultura şi civilizaţia noastră şi
care constituie modele pentru generaţiile prezente şi viitoare. În acest sens,
P.R.E susţine aspiraţiile îndreptăţite de luptă pentru democraţie, unitate naţion-
ală şi europenism a românilor din teritoriile rupte din trupul României (Basara-
bia şi Bugeacul Basarabiei, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa), precum şi
respectarea drepturilor omului pentru românii aflaţi în statele vecine, europene
şi ale românilor de pretutindeni.
b.Asigurarea deplinei libertăţi de decizie a naţiunii în cunoştinţă de cauză şi în
concordanţă cu interesele pe termen mediu şi lung ale dacoromânităţii;
c. Reforma deplină a justiţiei, în statul european de drept; întărirea rolului
judecătorului în sistemul judiciar, deplina sa independenţă fiind cheia de boltă a
oricărui stat de drept.
d. Reconcilierea forţelor moral-politice autentic naţionale privind construirea
viitorului democratic şi european al ţării, refacerea coeziunii, unităţii şi solidar-
ităţii între toţi cetăţenii ţării, indiferent de naţionalitate, religie, sex, avere, grad
de pregătire sau profesie;
e. Reforma constituţională reală şi consolidarea instituţiilor statului naţional
unitar român, suveran şi independent, al cărui teritoriu este indivizibil şi in-
alienabil; este necesară o reaşezare fundamentală a raporturilor constituţionale
dintre puterile din stat, clarificarea separaţiei, a echilibrului şi controlului lor
reciproc, astfel ca nimeni să nu fie mai presus de Constituţie şi de lege;
f. Moralizarea şi aducerea sub puterea legii a întregii clase politice din Româ-
nia prin responsabilizarea juridică a tuturor acţiunilor politice la nivel naţional,
internaţional şi local, prin votul uninominal şi legislaţie electorală clară, adec-
vată spre formarea şi educarea unei elite politice cinstite, competente şi demne
în lupta pentru interesul naţiunii române; eşecul managementului politic al ma-
jorităţii clasei politice necesită controlul judecătoresc asupra întregii activităţi
politice;
g.Atragerea tuturor grupurilor etnice de pe teritoriul României la procesul de
renaştere a ţării prin eliminarea oricăror discriminări;
h.Depolitizarea aparatului de stat, debirocratizarea şi reducerea acestuia la
minimum necesar; i. aplicarea unui impozit care să stimuleze eficienţa muncii,
creativitatea, prosperitatea şi progresul social-economic în interesul naţiunii da-
coromâne;
j. Diminuarea vizibilă a corupţiei la toate nivelele prin reducerea aparatului de
stat, crearea responsabilităţii funcţionarului public pentru fiecare acţiune, moti-
varea eficientă a acestuia.
k. Integrarea deplină a ţării în structurile U.E. şi consolidarea rolului ei în
N.A.T.O., în O.N.U, la Dunăre, în Balcani şi la Marea Neagră, precum şi în alte
instituţii şi organizaţii internaţionale, pentru promovarea interesului naţional,
european şi internaţional;
l. Întinerirea şi profesionalizarea elitei politice în spiritul apărării şi promovării
intereselor naţionale, europene, ale păcii şi cooperării, pentru apărarea valo-
rilor eterne ale umanităţii;
m. Intrarea României în rândul primelor 25 de naţiuni ale lumii civilizate, dez-
voltate din punct de vedere economic, cultural şi tehnico-ştiinţific;
n. O atentie speciala se va acorda urmatorilor : producătorul - întreprinzător,
fermierul - autohton, finanţatorul - investitor, cercetătorul - educator şi creator,
comerciantul - constructor, funcţionarul statului - ca apărător al legii şi luptător
pentru aplicarea ei ; profesioniştii vor fi sprijiniţi să se specializeze la nivel eu-
ropean şi internaţional.
2. CONSOLIDAREA ECONOMICO-SOCIALĂ :
a.Realizarea consensului tuturor forţelor naţionale în adoptarea şi în punerea în
aplicare a unui Program de actiune, prin susţinere politică, financiară şi materi-
ală a muncii şi capitalului intern, prin investiţii productive, stimularea creativ-
ităţii tehnice, tehnologice, ştiinţifice şi manageriale;
b.Consolidarea economiei de piaţă şi racordarea ei deplină la piaţa mondială
pentru a deveni o putere economică remarcabilă în lume; atragerea marilor in-
vestitori de origine română de pretutindeni pentru accelerarea progresului în
România;
c. Susţinerea şi stimularea profesioniştilor în scopul eliminării dependenţei ex-
terne, reducerea interdependenţei, la limita posibilului, asigurarea indepen-
denţei depline în luarea deciziilor politico-economice autohtone;
d. Crearea de noi locuri de muncă pentru cetăţeni, stimularea policalificării şi
adaptării forţei de muncă în raport de necesităţile care apar pe plan naţional, eu-
ropean şi internaţional;
e. Renaşterea deplină a vieţii satului românesc în contextul modernităţii eu-
ropene.
pag.19
3. RENAŞTEREA PE PLAN EDUCATIONAL, ŞTIINŢIFIC ŞI CUL-
TURAL:
a. Invăţământ european, care tine seama de traditiile si realizarile nationale din
domeniu, de calitate si performant la nivel global;
b. Sustinerea cercetarii stiintifice fundamentale;
c.Stimularea cercetării în domeniul istoriei şi civilizaţiei străbune în vederea
cunoaşterii şi păstrării identităţii naţionale;
d.Păstrarea tradiţiilor strămoşeşti şi stimularea creaţiei populare;
e.Protectia, conservarea si reabilitarea elementelor patrimoniului cultural istoric
si memorial (situri arheologice, monumente istorice si memoriale).
4. RECONSTRUCŢIA TEHNICĂ, TEHNOLOGICĂ ŞI INFORMAŢION-
ALĂ :
a. Stimularea creativităţii autohtone, a invenţiilor şi inovaţiilor, reglementarea
modernă a drepturilor de autor şi a celor conexe;
b.Sustinerea cercetarii stiintifice in domeniile tehnice in traditia rezultatelor din
trecut
c.Revigorarea cercetării ştiinţifice fundamentale tehnice în domeniile de vârf;
d. Informatizarea societăţii şi conexarea ei la marile magistrale informaţionale
universale.
5.REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII, FAMILIEI ŞI AL PROTECŢIEI
MEDIULUI :
a Consolidarea rolului familiei, şcolii, bisericii, mass - media şi forţelor armate
în educaţia naţională a tineretului;
b Reforma sistemului sanitar; asigurarea transparentei in mediul medical, acce-
sul la dosarul medical al pacientilor si urmasilor acestora
c Susţinerea cercetării ştiinţifice medicale autohtone în domenii de vârf;
d Protecţia mediului ambiant, conservarea şi refacerea potenţialului natural al
ţării.
6. RENAŞTEREA ÎN DOMENIUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE :
a Reforma în domeniul salarizării, stimulării policalificării şi a eficienţei
muncii;
b Reforma din domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale;
c Asigurarea unei protecţii sociale binemeritate, decente celor care sunt pen-
sionari şi au muncit o viaţă pentru crearea de bunuri materiale, culturale şi spir-
ituale.
7. CONSERVAREA DIMENSIUNII CREŞTINE A IDENTITĂŢII NA-
TIONALE ROMÂNEŞTI ŞI SPIRITUALITĂŢII NOASTRE SPECIFICE :
a Consolidarea tradiţiilor spirituale;
b Reconcilierea şi apropierea în vederea unificării bisericilor creştine surori.
c.constituirea componentei spirituale identitare europene in spaţiul unic euro-
pean pe fundamentele creştin-zamolsiene
8. REFORMA ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI APĂRĂRII NAŢIONALE
a Multiplicarea şi profesionalizarea tuturor componentelor sistemului naţional
militar; b. Revigorarea industriei naţionale de apărare;
c Consolidarea comunităţii de informaţii şi a forţelor destinate siguranţei
naţionale şi ordinii publice;
d Consolidarea relaţiilor de securitate şi militare cu marii agenţi ai structurilor
politico-militare multipolare;
e.Evitarea achiziţionării de tehnică de luptă uzată atât fizic, cât şi moral.
9. SUSŢINEREA EMIGRANŢILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE ŞI
DESCURAJAREA EMIGRĂRII ROMÂNILOR.
a.Consolidarea comunităţilor românilor de pretutindeni şi sprijinirea întãririi
legãturilor acestora cu România
b. Stimularea menţinerii identităţii naţionale prin acţiuni multilaterale în comu-
nităţile româneşti din străinatate pentru pãstrarea, dezvoltarea şi exprimarea
identitãţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei
statului ai cărui cetăţeni sunt.
c. apărarea drepturilor omului pentru cei originari din România, indiferent de
naţionalitate, oriunde s-ar afla.
d. asigurarea condiţiilor de studii în ţară pentru membrii de familie ai
românilor de pretutindeni
e. facilitarea şi încurajarea repatrierii în ţară a românilor din diaspora, exil sau
stabiliţi înainte de războaiele mondiale în exterior, precum şi a urmaşilor aces-
tora care doresc să se stabilească în patria –mumă.
f. instituirea unui ajutor minim umanitar pentru românii de pretutindeni.
g. crearea unui fond naţional de solidaritate pentru românii de pretutindeni în
dificultate, oriunde s-ar afla.
h. încurajarea cooperării pe toate planurile dintre românii din ţară şi cei de pre-
tutindeni.
 pag.20

Dacoromânitatea
Revista dacoromânilor de pretutindeni

Literatura şi arta dacoromână

În temniţa cuvintelor
Stai cufundat în liniştea camerei tale
şi cu acelaşi stilou şerpuieşti pe hârtie,
sunt clipe ce par o veşnicie Alex Bodoli
şi secole ce par secunde matinale.

Ai vrea să schiţezi nemurirea,

să conturezi dreptatea şi-adevărul,
te zbaţi să descifrezi misterul,
şi să ascunzi în sân iubirea. Incolor...
E seară, şi singurii ochi deschişi,
sunt stelele limpezi pe cer, Curge timpul ca nisipul din clepsidră,
şi-acei ce îngheaţă în ger, Oamenii aleargă către infinit,
de soartă bătuţi şi ucişi...
Nimic nu mai are colorit,
Răstorni pe hârtie ce-n minte ai strâns
Şi demult uitat e corpul de hidră.
şi speri că vei umple tot golul din lume,
în jurul tău se adună spume... Copacul de ieri e mai trist decât piatra,
şi ochi ce s-au umflat de plâns. Şi florile parcă răsar incolore,
La marginea străzii stau două minore,
E singura ta şansă să trăieşti, Lăsând în urmă pustie vatra.
nu te opreşti din scris nici dimineaţa,
niciunul nu-ţi mai recunoaşte faţa, Ploile cad din cer tot mai rar,
mult te-ai schimbat, îmbătrâneşti. Şi parcă culoare de humă revarsă,
Căzând pe suprafaţa ştearsă,
Încă mai scrii, cât încă poţi,
dar lumea nici că s-a schimbat,
Udând-o parcă, în zadar.
şi tu demult ai fost uitat
până şi de nepoţi... Cadavre de fier au umplut Universul,
Te-mpiedici de zgomot şi fum îndoliat,
Iar într-o zi de toamnă plumburie, Culorile din poze s-au împuţinat,
ţi-ai luat concediu nesfârşit, Şi, de asemenea, s-a stins şi versul...
te-ai dus şi nu ai mai venit,
dar ne-ai lăsat o doctorie.

Cuvintele tale, gândite în taină,

stropii de aur din inima ta,
de astăzi n-or mai picura,
decât din a ta haină.
Nebunie
Am pus o cană cu lacrimi la fiert
să văd câtă sare se adună,
am încercat toţi oamenii să cert,
să văd ce o să spună.
Apa din cană s-a evaporat
în ochi îmi intră sarea
lumea pe care am certat
îmi suflă lumânarea.
Am trecut pe lângă casa ta
Am trecut pe lângă casa ta
şi am văzut lumina stinsă,
doar luna cerul lumina
ca o făclie neaprinsă.
Am vrut să dau cu o piatră în geam
să te trezeşti şi să mă chemi la tine
o cucuvea, tremurând sus în ram,
simţea mai bine decât mine...
 pag.21

ASTĂZI CERUL A AVUT GUST DE PLOAIE

Ce soare!...Şi totuşi,
astăzi cerul a avut gust de ploaie…
Stropi dulci cu aromă de soare,
strânşi în chip de primăvară
şi unul amar…fără nume.
Picături triste
cântate printre raze de asfinţit
şi o picătură dragă…fără nume. Înserare
Aşa plângând cu fruntea rezemată
Aş strânge între gene Ana-Maria Fonoca
de un pământ amar,
Tu mi-ai adunat lacrimile ultimele respiraţii dintr-un apus,
în palmele Tale… ca o strivire de cer
Apoi Le-ai risipit spre zenit într-o privire avidă de albastru,
într-un fel de cântec…fără nume- ca un gând
cu arcuş din raze de soare agăţat de-o şuviţă de salcie.
şi coarde din curcubeu…
Parcă pământul a înghiţit soarele cu poftă
şi noaptea este un şerveţel negru,
CULORILE ţesut cu fire de argint
cu care pământul îşi şterge
Pe mâinile mele s-au uscat culorile. buzele nesăţioase
Am pictat cu mâinile goale fiecare cărare de vis, de roşul apusului…
fiecare gând,
cuvânt... Mi se pare că a mai trecut o zi…
cu risipire de culori.
TRICOLORUL
Acum, de Ciprian Porumbescu
toate au rămas încremenite pe palmele mele
ca o amprentă Trei culori cunosc pe lume
ce ştie fiecare încrustare de timp, Ce le ţin ca sfânt odor.
de aşteptare... Sunt culori de-un vechi renume
Culori uscate... Amintiri de-un brav popor.
parcă ar vrea doar să tacă.
Roşu-i focul ce-mi străbate
Te ascult... Inima plină de dor
şi din ochii tăi-sau ochii mei- Pentru sfânta libertate
Se sparg vitraliile în valuri sărate Şi al patriei amor.
scurse cu risipire
pe obraji, pe mâini, Auriu ca mândrul soare
cu fiecare gând, cuvânt, Fi-v-al nostru viitor,
pe culorile uscate... Pururea eternă floare
Parcă îmbrăţişarea asta aşa sărată Şi cu luciu nepieritor.
încuviinţează -nu ştiu cum!-
deşertul mâinilor să reînvie. Iar albastru e credinţa
Cred că vom picta din nou! Pentru ţară, ce-o nutrim.
Credincioşi fără schimbare
ORBIRE Pân’ la moarte o să-i fim!

Aceleaşi cuvinte Pân’ pe cer şi cât în lume

le-am mai strivit sub degete, Vor fi aste trei culori,
asemenea orbului ce-şi plimbă mâinile Vom avea un falnic nume
peste minunile lumii fără să le vadă… Şi un falnic viitor.
ca să-ţi cuprind măcar un singur gând…
Iar când, fraţilor, m-oi duce
asemenea orbului… De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândru nostru tricolor!

SOLDAŢII
CU OGLINZI RETROVIZOARE
dr.geol. Mircea Trifulescu
Intrarea în Şcoala Militarǎ de Ofiţeri de rezervǎ de Infanterie,
nr.6 din Ineu,judeţul Arad s-a produs între 20 – 31 august
1944.Cei din urmă veniţi,am ajuns la 28 iulie 1944,orele 21,cu
“motorul” de Arad.De abia ce-am coborât din tren în gară,am
auzit un fluier şi apoi:
- Atenţiune ! Cei noi veniţi, după mine încolonarea !
Era noapte beznă. Ne-am dus repede după o lanternă şi ne-
am încolonat în urma unui elev sergent. După 2 minute s- a auzit
alt ordin:
- Atenţie,drepţi!După mine înainte marş !
Eram vreo 20–30 de absolvenţi ai Şcolilor Normale din toată
ţara. După plecarea noastră alt fluier şi altă încolonare.
Mergeam în cadenţă, cu raniţa plină în spinare şi cu o valiză de
lemn în mâna stângă, încare adusesem de acasă lenjerie, trusă de
bărbierit, săpun, periuţă de dinţi, cremă de ghete, perie, un plic
cu hârtie de scris, mâncare de acasă şi de la Regimentul 6
Dorobanţi de Gardă “Mihai Viteazu” , la care fusesem încorporat
la 15 iulie 1944.
Am mers în spatele gării Ineu, la o cazarmă modernă şi am
urcat la etajul I, unde ni s-a repartizat un dormitor curat şi
fiecăruia câte un pat, cu pătură cenuşie şi cearceaf alb, cât şi o
încăpere de 40 cm lăţime într-un dulap de perete, pentru haine şi
lenjerie.
După încartiruire, am mâncat din ce adusesem de acasă şi ne-
am culcat. Dimineaţa,o trompetă ne-a trezit la orele 5. Elevii ser-
genţi, care erau cu un an mai vechi în şcoală, ne-au ordonat să
mergem în şir la parter, unde era sufrageria, foarte mare, pentru
a bea un surogat de cafea cu pâine şi marmeladă.
Apoi ne-am încolonat provizoriu pe plutoane şi toată compa-
nia am aşteptat, în spatele celei mai vestice dintre cazărmi, să
vină comandantul de companie, d-l căpitan Dragoman, un om
înalt şi glumeţ.
Cum eram aliniaţi în linie, pe plutoane, după cum urma să fim
organizaţi, când a ajuns şi la plutonul nostru, de transmisiuni, d-
l căpitan întrebă:
- Tu în ce pluton vrei să fii ?
Erau 6 plutoane: artilerie de câmp, artilerie antitank “Bofors”,
artilerie antiaeriană“Wikers”,branduri 120, branduri 89 şi pio-
neri-transmisiuni. Când eram în gară,un elev sergent,care ne-a
încolonat ne-a spus:
- O să faceţi parte din compania IV-a, specialităti, unde este
mai bine decât la puşcaşi sau mitraliori.
Din puţinele informaţii obţinute de la elevii sergenţi, fiecare
din noi alegeam plutonul din care doream să facem parte. Când
a ajuns în dreptul meu, d-l căpitan, ridică mai sus capul şi zise:
- Tu ?
- La transmisiuni, răspunsei eu.
- De ce?
- Am construit aparate de radio portative fără curent electric.
- Bravo, d-le elev ! Poate îmi repari şi aparatul meu. Treci la
transmisiuni!
A urmat camaradul din stânga, Vasile Niţulescu, o fire non-
conformistă şi pus pe şagă.
- Tu ? întrebă d-l căpitan.
- Tot la radio, răspunse Niţulescu.
- Zău ? Ce ştii ?
- S-ascult !.Toţi am pufnit în râs.
pag.22
- Bine, rămâi la transmisiuni, hotărî
d-l căpitan.
La orele 10 eram toţi încadraţi în
cele 6 plutoane a câte 40 de elevi
fiecare, adică 4 grupe a câte 10
elevi, cu câte un elev sergent.
Între timp vedeam că se deplasau
prin faţa noastră ofiţeri inferiori în
hainele armatei române şi unii în
haine nemţeşti, care nu vorbeau şi
erau tare mândri de ei..Erau tot
români, dar făcuseră şcoala de
ofiţeri în Germania. Ofiţerii îmbrăcaţi româneşte parcă nu-i
priveau agreabil.
După masă ne-au dat câte o salopetă bleu-marine de celofibră,
carabină ZB, baionetă, bidon de apă, lopată Linemann,panglică
galben-portocalie pentru chipiu şi un număr matricol, pe care l-
am purtat pe şnur la gât. Nu aveam voie să purtăm maieu pe sub
salopetă.
Nu mi s-a părut prea cazon regimul din şcoala militară. Mai
deosebită mi s-a părut scularea la orele 4 dimineaţa, îmbrăcarea
în 5 minute, ceaiul sau cafeaua de 10 minute şi deplasarea prin
curtea şcolii militare în pas alergător, mai ales când era de rond
d-l locotenent Alexandrescu, care după ce-am venit de pe front
era profesor de armament.
Din acel an cu noi erau încorporati şi absolvenţii şcolilor nor-
male de saşi şi şvabi, conştiincioşi, buni camarazi, nedeosebindu-
se de noi.Ştiau toţi să vorbească româneşte.
La 1 august 1944, de dimineaţă, am dat nişte lucrări scrise cu
teme istorice, iar după masă ne-am deplasat în parcul orăşelului
Ineu, unde am dat probele de atletism: viteză/100 m, maraton/3
km, sărituri peste garduri de 1 m şi aruncarea de grenade.
Nu ne-au comunicat calificativele, ci menţiunea “admis”sau
“respins”. La 100 m viteză am făcut 13 secunde, grenada am
aruncat-o la 60 m, dar la maraton mi-a fost mai greu. Un camarad,
Dinulescu, a aruncat grenada la 68 m, iar alt camarad, Stoicescu,
numai la 30 m.
Toţi au fost admişi. Aveau nevoie de cât mai mulţi ofiţeri
atunci.
Toată luna august am făcut instrucţie individuală, foarte corect
executată. La orele 10 dimineaţa veneam de la instrucţie şi, după
depunerea armamentului în camera rastelelor, ne culcam între
orele 11 – 12, după care luam masa de prânz. La Şcoala Mili-
tară,cu toată starea de război în care se afla ţara întreagă, aveam
mâncare mai bună decât la Şcoala Normală.
Ofiţerii de serviciu supravegheau şi maniera fiecărui elev de a
mânca. Odată, înainte de front şi apoi şi după front, pe cei care
mâncau urât, ofiţerul de serviciu îi lua şi îi
ducea în dreptul celor care mâncau civilizat şi le spunea:
- Vedeţi cum ţine cuţitul şi furculiţa şi cum taie pepenele ? Aşa
să faceţi şi voi.
În Şcoala Militară de ofiţeri se avea grijă atât de modul în care
mânca elevul soldat, cât şi de ţinuta curată sau de felul în care
porţi o discuţie, adică nu ni se imprima numai conduita strict
militară, ci ni se facea şi o educaţie de maniere elegante. Ni se
spunea: “Un ofiţer are relaţii cu alţi ofiţeri români sau străini, cu
autorităţile militare sau civile şi chiar cu simpli cetăţeni, în faţa
cărora trebuie să aibă un comportament exemplar”.
Noi, elevii ofiţeri, ne întreceam să fim cât mai punctuali, curaţi
şi respectuosi, fără să ne piseze superiorii la cap. Totuşi, erau şi
camarazi mai îndărătnici, neglijenţi sau obraznici, din care

cauză mai făceau carceră sau executau pedepse speciale de
uzură. Spre exemplu, colegul Vasile Niţulescu, viitor artist dra-
matic, nu ţinea cadenţa corectă şi din cauza lui, ofiţerul pedepsea
întregul pluton, prin executarea de “Culcat !
Stânga împrejur !” Din poziţia “culcat” trebuia să te ridici în pi-
cioare, să faci “ stânga împrejur”şi apoi iar să te culci.
Văzând că suntem pedepsiţi în continuare, am căutat să aflăm
cine ne face de râs.Când am aflat, am rugat pe d-l elev sergent al
grupei I-a din plutonul de pioneri-transmisiuni:
- D-le sergent, aranjaţi-l pe Niţulescu să fie în faţa mea în grupă.
- De ce?
- Ca să nu mai strice cadenţa plutonului.
- Ce-i vei face ?
- Când calcă în contra timp, îi bag botul bocancului meu sub
talpa lui, cu viteză de-l ridic în sus. Dacă se supără, îi spun că aşa
îl voi ţine cu lovituri sub talpă, până se hotărăşte să ţină cadenţa
corectă. Aşa am şi făcut. Mie niciodată nu mi-a plăcut omul de-
zordonat, murdar şi obraznic.
Metodic am continuat instrucţia pe poligonul de sub dealul
Mocrea, ferindu-ne din câmp deschis, când treceau escadrilele
bombardierelor anglo-americane, între orele 9 – 10, pentru a nu
fi loviţi.
Comandantul plutonului nostru, Gheorghe Popescu, din Turnu
Severin, avea 23 ani, circa 1,75 – 1,78 m înăltime, era brunet cu
faţa albă, privirea ageră şi o fire serioasă, cu asprime ponderată.
Adesea mă scotea în faţa plutonului să fac mânuirile de armă di-
rect, fără mişcări suplimentare.
Primele 3 companii ale batalionului nostru (anul I) erau for-
mate din puşcaşi şi mitraliori şi erau mai avansaţi în instrucţia
individuală decât noi, cei din compania a IV-a de specialităţi, care
am venit mai târziu, la 28 iulie 1944. Ni se spunea că suntem
“compania grea”, din cauza armamentului greu ce-l aveam
(tunuri de câmp,antitanc,antiaeriene, branduri de 120 si 89 mm)
. Probabil de aceea pe front am fost amplasaţi în linia a II-a.
Patrule ale şcolii noastre făceau rondul noaptea în jurul şcolii
şi al gării CFR, unde mai ascultau la radioul şefului gării.
În noaptea de 23 spre 24 august 1944, patrula noastră militară
a ascultat comunicatul Regelui Mihai I, prin care se aducea la
cunoştinţă că mareşalul Antonescu şi cei apropiaţi lui au fost des-
tituiţi şi arestaţi şi se ordona armatei să întoarcă armele contra
germanilor.
Bucuroşi, elevii din patrulă au venit repede în cazărmi şi ne-
au spus:
- S-a făcut pace ! Avem armistiţiu ! S-a terminat cu războiul !
Aşa ne-a anunţat la radio Regele Mihai !
Toţi am izbucnit în urale şi plângeam de bucurie. Unii dintre
noi, mai cicumspecţi, şedeau pe marginea paturilor şi întrebau:
- Ce pace ? Cu cine am făcut pace ? În ce conditii ? Vă bucuraţi,
dar veţi vedea voi ce pace este asta !
Deodată s-a făcut linişte şi ne uitam unii la alţii miraţi. Nu
ştiam dacă trebuie să luăm în serios acest avertisment.
- Nu uitaţi că suntem la graniţa de vest a României şi până să
vină ce-a mai rămas din armata română aici, ne vor ataca
maghiarii şi lupta va fi pe viaţă şi pe moarte.
- Dacă s-a încheiat armistiţiu, susţineau alţii, maghiarii nu vor
mai avea puterea să ne atace. Curajul lor crescuse doar sub um-
brela germană.
- Si dacă ne vor ataca, să ia şi jumătatea Transilvaniei, care în
1940 a rămas la România ?
- Nu uitaţi că de câte ori s-au bătut maghiarii singuri cu românii,
ei au fost învinşi. Nu uitaţi ce-au păţit la Posada în Ţara
pag.23
Românească în 1330 şi la Baia în Moldova în 1359 şi în 1467.
Apoi la Selimberg în 1599. Nu uitaţi că în 1919 românii au arbo-
rat steagul românesc, de care era legată o pereche de opinci, de
parlamentul maghiar din Budapesta.
- Ocrotitorii lor germani acum sunt deja pe drumul pierderii
războiului. Nu mai au forţă mare. Noi trebuie să reluăm Ardealul
de nord, că e al nostru de mii de ani.Vom ajunge din nou la Bu-
dapesta, pentru a doua oară ! Le-am explicat eu.
- Să te-audă Dumnezeu ! Dar până atunci ei vor năvăli peste
noi şi ştiţi cât de criminali sunt !
- Fiecare din noi să nu uite că e român şi cu criminalii maghiari
nu e de glumit. Avem o misiune sfântă: Să le dăm o lecţie de vite-
jie, spre învăţătură de minte.Dar ăştia sunt ca şerpii, până nu le
tai capul tot mai muşcă.
Între timp în celelalte dormitoare gălăgia continua, dar încet-
încet am adormit cu toţii, gândindu-ne la ce va fi în zilele urmă-
toare. Am adormit îmbrăcaţi,cu armele la capătul paturilor. Între
23 şi 28 august 1944, am continuat instrucţia regulamentară pe
poligonul de la Mocrea. Deodată, pe la orele 9 dimineaţa, chiar
din 25 august au reapărut excadrilele bombardierelor angloamer-
icane la mare înălţime, arginţii, cu zumzetul lor ondulat şi ritmic,
pe care îl cunoşteam de-acasă, când veneau să bombardeze
rafinăriile de petrol de la Ploieşti şi capitala noastră, Bucureşti.
Au trecut, nu ne-au atacat nici cu bombe, nici cu mitraliere. Era
semn, că se întorsese roata războiului !
1. Atacurile armatei maghiare
şi dispozitivul de la Şilindia
Până la 4 septembrie, am continuat instrucţia liniştiti, dar chiar
din 3 septembrie 1944 se zvonea că maghiarii au intrat în Salonta
cu jafuri şi omoruri şi se îndreptau spre Munţii Apuseni, deci spre
noi. Acolo noi aveam nişte batalioane fixe, formate din localnici.
Aceştia au primit botezul focului.
În aceeaşi seară am fost anunţaţi să ne luăm mantaua şi pătura
în bandulieră, inclusiv hainele kaki, groase, în locul salopetelor
de instrucţie, să ne curăţăm armamentul şi s-avem cartuşierele
pline cu muniţie de război.
Dimineaţa pe la orele 4, în ziua de 4 septembrie 1944, am luat
ceaiul, un pachet de pezmeţi albi şi tari, o conservă de fasole cu
cârnaţi şi ne-am încolonat toată compania a IV-a, cu tot arma-
mentul greu de infanterie(tunuri de câmp, tunuri antitanc, tunuri
antiaeriene, branduri de 120 si 89 mm, inclusiv mine, faustpa-
troane, sticle cu benzină,carabine şi automate). Eram în total 240
elevi ofiţeri, 24 elevi sergenţi, 6 sublocotenenţi şi un căpitan, co-
mandant de companie, în marş spre sud, unde se vedeau în zare
culmile domoale ale muntilor Highiş, prelungirea spre vest a
munţilor Zărandului, între râurile Crişul Alb şi Mureş.
Era răcoare şi totuşi cu atâta greutate pe noi (echipament si ar-
mament)parcă începusem să transpirăm după primii 10 km. Nu
mai vorbeam, ci ascultam cum bate tunul între Salonta şi
Chişinău-Criş. Luptele deja începuseră pe graniţă, frontul fiind
la o distanţă de 30 km . Noi tot ne depărtam. Nu ştiam că noi cei
din compania IV, eram destinaţi să formăm linia a II-a de apărare.
După încă 10 km am ajuns la şoseaua ce venea dinspre vest, de
la Sântana. După un repaus de o jumătate de oră, am plecat spre
est, la Şilindia. Când am intrat în sat, la stânga era o moară şi vis-
à-vis era o cooperativă sătească, după care urma un pod metalic
peste un pârâu, Ţigherul, cu diguri paralele de pământ, înalte de
1-2 m pe ambele maluri. Pe semne că pârâul avea regim torenţial
şi oamenii se temeau de apele lui, care se umflau uneori.

La Ţigher am oprit şi am format un dispozitiv defensiv de
luptă. Pe malul estic, deasupra digului au fost instalate tunurile
de câmp, antitanc şi brandurile. Grupa mea (10 elevi ofiteri) am
fost destinaţi să fim vânători de tancuri, la urechea podului, pe
malul şi digul vestic, unde am săpat imediat tranşee de circa 1,8
m adâncime, cu nişe în perete pentru sticlele de benzină, mine
antitanc şi grenade, inclusiv carabina ZB.
Dacă veneau duşmanii până la 20 – 30 m de noi,trebuia să
aruncăm sticlele cu benzină pe tanc şi legăturile de grenade de-
fensive sub şenile. La pod am pus mine în zig-zag, acoperite cu
ţărână.
În prima şi a doua zi n-a venit niciun inamic, dar a treia zi de
dimineaţă se auzeau zgomote de blindate, care n-apăruseră la or-
izont. Pe parcurs zgomotul motoarelor a crescut şi noi am intrat
efectiv în dispozitiv, cu gândul la ce se putea întâmpla în curând.
Când s-a văzut coloana de tancuri maghiare la circa 1 km,
acoperită de un nor de praf, deşi spărseseră linia I-a de puşcaşi şi
mitraliori, nouă a început să ne bată inima tare de grija mare ce
ne cuprindea.
Deodată, văd că toate tunurile noastre, situate în spatele nostru
au început să tragă razant un puternic foc automat şi imediat
primele 3–4 tancuri maghiare au luat foc, iar celelalte 8 s-au
întors spre Sântana. Cu armament eficace şi servanţi buni s-a
stopat înaintarea blindatelor maghiare din lungul munţilor Highiş.
Nu mi-a venit să cred că am scăpat doar prin riposta energică
a artileriei ce-o aveam pentru
instrucţie.
. 2. Deplasarea de la Şilindia la Chişindia
A doua zi, compania noastră s-a deplasat spre est, până la
Buteni, unde era posibil ca maghiarii, care veniseră de la Beiuş
la Moneasa, să ne taie retragerea. Deplasarea asta a fost cu
peripeţii pentru mine.
Comandantul plutonului de transmisiuni şi pionieri, Gheorghe
Popescu, a fost avansat locotenent şi numit comandant de com-
panie, în locul d-lui căpitan Dragoman, detaşat la statul major al
Şcolii Militare de la Ineu.
După vreo 5-6 km, am început să şchiopăt la piciorul drept.
Nu era de mirare.
În dimineaţa de 4 septembrie, ni s-a permis să ne luăm
încălţăminte mai bună din depozit şi eu – din grabă – am luat o
pereche de bocanci care nu erau de aceeaşi mărime
şi acum cel care era mai strâmt mă rodea rău. N-am spus la ni-
meni şi încetişor am ieşit din coloană, aşezându-mă într-un şanţ,
pentru a-mi aranja ciorapul să nu mă mai doară. În acest timp
coloana companiei noastre înaintase. Am mers pe jos în contin-
uare până într-un sat Dieci, în timp ce se înoptase. Acolo, am vrut
să mănânc, dar am constatat că nu mai aveam pâine.
M-am dus la o casă, unde am bătut la poartă şi a ieşit o fată,
căruia i-am cerut o bucată de pâine,dar ea mi-a răspuns:
- 18 lei.
- Fată dragă,eu sunt soldat pe front şi n-am bani.
- 18 lei.
Mi-am dat seama că n-am cu cine mă înţelege şi am plecat
către centrul satului unde am găsit o grupă de localnici din regi-
mentul fix de frontieră. Unul din ei mă întrebă:
- No, dom’ elev, care-i baiul ?
- N-am pâine şi o fată din casa aceea mi-a cerut 18 lei.
- No, las-o că-i bolândă. Iaca îţi dau eu o bucată de friptură de
căprioară şi pită d-a noastră. Bună-i ?
pag. 24
- Foarte bună. De unde ai friptură de căprioară ? Întrebai eu.
- Io mi-s vânător şi am !
- Să trăieşti baciule, că bună a fost !
- Dom’ elev io mi-s Justin Mareş din Musteşti.
- Şi eu sunt elevul ofiţer Mircea Trifulescu, din Bucureşti.
- Când s-o termina războiul, că tot i-om bate pe bozgorii ăştia
răi, vino pe la mine să ne amintim de vremurile astea rele.
- Aşa voi face. Câţi ani ai baciule ?
- Fo 38 ani. Nu-s chiar bătrân, nu ?
- Nu baciule. Eşti mai mic cu 7 ani decât tata şi te-oi ţine minte.
Eşti om bun. La bună vedere !
Nu ştiam eu atunci, că după 12 ani, mă voi întâlni cu baciul
Justin Mareş, chiar în centrul munţilor Drocea din Ţara Zăran-
dului, când cercetam rocile cristaline din regiunea
Slatina de Mureş – Musteşti – Gurahonţ – Păiuşeni, dacă au min-
eralizaţii radioactive.
Peste un sfert de oră trecea o tanchetă cu remorcă, cu lăzi de
muniţie, legate cu o frânghie. Cei de pe tanchetă, bănuind că aş
vrea să mă ia şi pe mine, mi-au zis:
- Agaţă-te în spate pe remorcă. Nu te teme că lăzile sunt legate
bine. Nu cad !
Remorca încărcată era mai înaltă decât mine şi foarte greu m-
am prins de frânghia de deasupra. Am mers aşa în noapte, fără
faruri aprinse şi am ajuns la Chişindia,
la sud de Buteni, înaintea companiei mele.
Dimineaţa, pe la orele 5–6, am văzut un elev ofiţer de-ai mei
cu o cană cu cafea, şi el, bănuind ce gândesc, mi-a spus:
- Dacă vrei, du-te la 5 case de aici şi ia-ţi şi tu o cafea.
Aşa am făcut şi acolo am găsit camarazi de companie de-ai
mei, dar mai erau şi alţi camarazi, de la regimentul 85
infanterie din Ineu. În cazărmile acestui regiment, care lupta pe
frontul din Moldova, eram cartiruiţi noi, elevii Şcolii Militare nr.6
de infanterie.
Cei din plutonul meu nu sesizaseră lipsa mea în timpul de-
plasării de la Şilindia.
Deodată, unul de la branduri ne anunţă că trebuie să ne încolonăm
într-o jumătate de oră, deoarece ne vom deplasa la Paulian, un
sat pe malul drept al Crişului Alb, la 5–8 km est de Sebiş.
3. Dispozitivul de la Paulian şi aviaţia germană
Era într-o duminică şi după ce-am ştiut unde am locul de luptă,
la o puşcă mitralieră, aşezată pe un bot de deal, într-o vie de la
cotitura drumului ce duce spre Sebiş
şi apoi spre Ineu şi Arad, de unde se vedea mult spre vest, unde
trebuia să fiu de planton între orele 3 şi 5 noaptea. Urma să fiu
schimbat de un bucovinean.
Pe la orele 14, umblam în grupuri mici pe drumul din sat, când
numai ce auzim zumzetul unor avioane germane cu două mo-
toare, care zburau spre est. Erau 4 avioane de luptă. Deodată din
zăvoiul de pe valea Crişului Alb, o baterie antiaeriană de-a noas-
tră a deschis foc contra acestor avioane inamice, doborând unul,
care s-a prăbuşit în coasta unui deal de la nord de Crişul Alb.
Ce sa vezi apoi ? Celelalte avioane s-au întors şi au început să
tragă foc automat de tun de-a lungul drumului, în camarazii
noştri, care ca şi mine ne plimbam fără arme pe drum. Imediat
am fugit în curtea unei case şi am sărit, instinctiv, într-o fântână.
Noroc că fântâna nu era adâncă şi apa nu-mi trecea de piept.
După ce-am ieşit din apă, gazdele neobişnuite cu avioanele, m-
au dus într-o bucătărie, unde fierbeau dovleci şi cartofi pentru
porci şi acolo m-au dezbrăcat să-mi usuce hainele.

4. Comandoul de la Prăjeşti
Către înserat, în ziua de 19 septembrie 1944, când eram în faţa
botului de deal de la Paulian, pe care aveam instalată puşca mi-
tralieră, vine un motociclist, care a dat o hârtie d-lui locotenent.
Citind-o, se îngălbeneşte şi se încruntă, după care a sunat
adunarea şi ne-a spus:
- Camarazi ! Barbarii de maghiari au prins câţiva camarazi de-
ai noştri şi se
pregătesc să-i schingiuiască, după cum le este obiceiul.
Toţi eram tăcuţi şi miraţi de ce auzeam. Ce va urma ?
- Un pluton din compania noastră va pleca acolo cât mai rapid,
să pedepsească exemplar pe aceşti duşmani criminali şi să salvăm
pe camarazii noştri.
Noi ne uitam unii la alţii cu întrebarea pe buze : “Cine se va
duce acolo ?”
- Ca să nu fie părtinire, spuse d-l locotenent, vom trage la sorţi
pe plutoane.
Sorţii au căzut pe plutonul de pioneri – transmisiuni, condus
de elevul plutonier major adjutant Stan Marele, un coleg de la
Şcoala Normală de băieţi de la Bucureşti, cu doi ani mai mare
decât mine, înlocuitorul d-lui locotenent Gheorghe Popescu, ac-
tualmente comandant de companie.
Eram 40 de elevi ofiţeri, 4 elevi sergenţi (comandanţi de grupe)
şi un elev plutonier major adjutant, deci 45.
Am schimbat armamentul ; în loc de carabine ZB am luat au-
tomate italiene “BERETTA”, câte 10 încărcătoare de gloanţe, 5
grenade defensive poloneze, cu crestături la exterior şi un cui de
declanşare, câte o sticlă de benzină şi o mină antitanc sau faust-
patron, plus o mulţime de gloanţe, pe care le introduceam în
încărcătoare sau le băgam în cracii pantalonilor. Fiindcă eram
ochitor de elită, mi s-a dat o lunetă, pe care am ataşat-o la pistolul
mitralieră.
- Băgaţi de seamă, preciza d-l locotenent, că la ieşirea din Sebiş,
spre Moneasa, veţi întâlni frontul maghiar transversal pe pârâul
care se varsă în Crişul Alb. Dacă vă daţi seama că nu-i puteţi
lichida pe inamicii întâlniţi acolo fără probleme, încercaţi să vă
strecuraţi prin apă, în şir indian, pe sub crengile de aniniş şi sălcii
de pe maluri, în cea mai desăvârşită linişte.
Ne-am închinat şi am plecat cu gândul să ne salvăm camarazii
şi să-i pedepsim pe criminali.
După aproape o oră de mers, cu 40 kg de armament pe noi,
noaptea, am auzit vorbindu-se ungureşte, pe drumul de lângă
pârâu. Ne-am oprit.
Comandantul plutonului ne-a spus în şoaptă:
- Treceţi prin apă pe grupe,în linişte perfectă, ţinând sus muniţia
(trotilul şi grenadele), ajutându-vă reciproc în caz de apă adâncă.
Apa rece ne-a săgetat corpurile înfierbântate în deplasare şi
parcă ne-am trezit un pic. La o bulboană, un camarad din faţa
mea a ajuns cu capul sub apă, încât doar vârful căştii se mai
vedea. Trăgându-l de raniţă în sus, a deschis ochii şi în şoaptă
mi-a mulţumit.
La fel au procedat şi alţii şi am ajuns la circa 300 m amont de
paznicii maghiari, pe sub nasul cărora am trecut.
După ce-am ieşit pe drum, am luat-o pieziş pe coasta de la est,
prin porumburi şi vii şi ne-am oprit pe drumul unei culmi do-
moale. Era ora 22,30’ şi imediat am remarcat un foc mare, o
vâlvătaie, la o distanta de 1 km în vale, în diagonală, pe versantul
celălalt al văii, către care mergeam.
-va urma-
pag. 25
Bucureşti, nr. 10 din 17 mai 2010
COMUNICAT
Conducerea Partidului României Europene – P.R.E., partid de uni-
tate, cu doctrină naţională şi concepţie europeană, de centru, centru-
dreapta este împuternicită să declare următoarele:
P.R.E. constată cu profundă îngrijorare că România se află la
cheremul unor forţe antinaţionale, lacome şi nelegitime. Preşedintele
Traian Băsescu şi guvernul său marionetă îşi dovedesc pe zi ce trece
întreaga incompetenţă în gestionarea destinelor naţiunii noastre, de-
venind total iresponsabili şi de netolerat. Faţă de situaţia catastrofală
în care ne-au adus actualii guvernanţi care pregătesc dictatura person-
ală a lui Traian Băsescu, a camarilei sale mafiote şi dizolvarea statului
de drept, P.R.E cere următoarele:
1. Respingerea măsurilor inumane şi aberante anunţate, stoparea
achiziţiilor publice iresponsabile, impunerea unui impozit progresiv
până la ieşirea din criză;
2. Punerea sub acuzare a actualului preşedinte „jucător”, pentru
înalta trădare şi suspendarea lui de drept, dovedit ilicit, devalizator,
mincinos şi incompetent, precum şi demisia guvernului său marionetă,
incapabil să scoata ţara din criză deoarece şi-au pierdut credibilitatea
şi legitimitatea;
3. Instaurarea unui guvern de tehnocraţi, care să gestioneze cu com-
petenţă criza şi să organizeze alegeri parlamentare şi prezidenţiale cât
mai curand posibil;
5 Anchetarea demnitarilor care au prezentat denaturat şi incomplet
starea economiei româneşti şi au promovat soluţii împotriva
economiei naţionale, a celor ce au muncit şi muncesc pentru
propăşirea patriei comune, în favoarea marii finanţe transnaţionale;
6. Confiscarea averii clientelei politice care s-a îmbogăţit prin în-
credinţarea directă de contracte cu instituţiile statului şi auditarea chel-
tuielilor tuturor partidelor politice care s-au aflat şi se află la guvernare
prin mită electorală cu banii statului;
7. Crearea condiţiilor necesare pentru repatrierea capitalului româ-
nesc aflat în bănci în străinatate pentru a putea sprijini relansarea
economiei naţionale;
8. Selectarea transparentă, în România a unei noi elite politice, cin-
stită, competentă şi demnă de încredere, impun în condiţiile de azi şi
declararea eşecului managementului politic al majorităţii clasei
politice ;
9. Creşterea controlului judecătoresc asupra întregii activităţi
politice. Justiţia este singura putere care va mai putea salva democraţia
şi statul de drept din România. Magistraţii români, specialişti în
economie, dar şi întreprinzătorii liberi constituie corpusul cel mai ca-
pabil de a restabili adevărul, demnitatea, democraţia şi dreptatea în
România.
Cheia de boltă a oricărui stat de drept o constituie independenţa reală
a judecătorului.
10. Desfiinţarea economiei subterane a „mafioţilor-băieţi deştepţi”;
neimpozitarea legală demonstrează că actuala putere este sub comanda
mafioţilor.
Drept pentru care Partidul României Europene cheamă toate
forţele patriotice, politice (parlamentare sau neparlamentare), sindi-
cale, profesionale, toate organizaţiile nonguvernamentale, tineretul şi
studenţii, pe toţi cetăţenii de rând să se unească la greva generală pe
data de 11 iunie 2010 până va cădea actuala putere. Începând de azi şi
până atunci, zilnic, trebuie folosite toate formele paşnice de protest,
greve, mitinguri, manifestaţii, marşuri ale tăcerii, expedieri de petiţii şi
memorandum-uri spre Parlament. În fiecare localitate din ţară, în toate
marile concentrări de români din străinatate între orele 9 si 10, ora lo-
cală, la prefecturi, iar în Bucureşti, în faţa guvernului şi a Preşedinţiei
trebuie organizate proteste până la suspendarea preşedintelui şi instau-
rarea unui guvern de tehnocraţi care să scoată România din criza pe
care au ascuns-o şi a adâncit-o actuala putere executivă.
România va renaşte în Uniunea Europeană prin adevăr, dreptate,
muncă şi credinţă!”
dr. Geo Stroe,
Preşedinte fondator al Partidului României Europene - P.R.E.
 pag. 26

turile publice, cu acestea Parlamentul,

cu Parlamentul puterea”.
(Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri
rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în
Opere, vol. XIII, pag. 234)
Preşedinte al României: „Noi suntem
dependenţi de aceşti bani, pentru că
Revistă naţională de cultură politică, ştiinţă a conducerii avem cheltuieli din bugetul de stat mai
şi atitudine civică mari decât încasările şi fără aceşti bani
există riscul să nu putem plăti investiţi-
EMINESCU- ile, salarii, pensii. Or, este vital pentru
ECONOMISTUL noi să primim aceşti bani, pentru a onora
POLITIC AL MILENIULUI obligaţiile care sunt...”
III ("Naşul"-15.10.2009.)
Mihai Eminescu: „Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi
Radu Mihai Crişan
de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea
constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata
„Proprietarii adevăraţi şi în perspectivă ai bunurilor ipotecate din ţară
munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al
sunt detentorii străini de titluri române”.
organizaţiei noastre”.
Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie
(Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în
1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Ed-
Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 303)
itura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 231
Ziar economic din România: „Pachetul de sprijin pentru România se
Seară rece. De iarnă. Discut cu directorul unei curajoase reviste cul-
ridică în total la 19,95 miliarde euro, în afară de FMI Comisia Europeană
turale.Mă-ntreabă: Poţi face un articol despre Eminescu? Gândirea eco-
oferind 5 miliarde de euro, Banca Mondială, 1 miliard şi BERD şi alţi
nomică? Vreo patru pagini? Ce pot surprinde-n patru pagini? Pertinent?
finanţatori mondiali, încă 1 miliard”.
Enunţ fugar subiectele economice ale Eminescului şi-mi consum tot
(Financiarul, 17 Decembrie 2009)
spaţiul. Fără a le înfăţişa în chip viu. Fără măcar să reuşesc de a le con-
semna pe toate...
Mihai Eminescu: „De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea
Atunci?
politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau
Ceea ce vedeţi aici. Focalizez o temă. Una singură. De mare actual-
într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice”.
itate. Şi pe care o prezint ca dialog. Ca schimb de replici. Autentice!
(Mihai Eminescu, Ce imperturbabili sunt confraţii…, Timpul, 4 septem-
Între cine? Eminescu versus mai mari ai zilei. Prim-ministru. Preşedinte.
brie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 182)
Şef de Misiune F.M.I. în România. Plus alţii. După trebuinţă.
„Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună
Subiectul?
ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”.
Îndatorarea externă a României.
(Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere,
Prim-ministru al României: “Zestrea de credibilitate pe care o are astăzi
vol. X, Ed. cit., Bucureşti, 1989, pag. 31)
România este foarte importantă. Aceasta se converteşte acum în bani
Ministru de Finanţe al României: "Nu consider că o creştere eco-
pentru România”, a declarat premierul(;) la videoconferinţa cu prefecţii.
nomică negativă echivalează cu un colaps", a declarat ministrul Fi-
El a subliniat faptul că decizia Board-ului FMI de acorda ţării noastre
nanţelor Publice(;) în cadrul evenimentului "Agenda de Business a
tranşele a doua şi a treia din acordul stand-by reprezintă o dovadă că
României pe 2009", organizat de Ziarul Financiar în colaborare cu Price-
România şi-a îmbunătăţit sensibil imaginea externă. (Marius Dobrescu-
waterhouseCoopers.
Amos News. 30 Aug 2002)
Acesta a completat că este doar o problemă mai dificilă care trebuie
Mihai Eminescu: „Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite
gestionată în noile condiţii economice globale. Cu această ocazie, min-
cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale stat-
istrul a ţinut să amintească obiectivele din programul anticriză: limitarea
ului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă
scăderii creşterii economice, protejarea intereselor economice ale pop-
multe din România din câte strămoşii au păstrat. Şi, dacă ne veţi întreba
ulaţiei, menţinerea calendarului de aderare la zona euro şi sincronizarea
care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea stat-
politicilor guvernului cu planul european de redresare economică”.
ului român, vă vom spune asemenea care e.
(Ziarul Financiar, 18.03.2009)
Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine;
siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii
Proiect de Buget de Stat al României:
din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e
„Creşterea economică se va intensifica începând din 2011, când va
în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine,
ajunge 2,4 la sută, 2012 - 3,7 la sută şi 2013 - 4,4 la sută, inflaţia medie
pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează gu-
urmând să scadă la 2,5 la sută, până în 2013”.
vernului”.
(Adevărul, marţi, 6 octombrie 2009)
(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie
1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Ed-
Mihai Eminescu: „Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte
itura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag.232)
un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în
Şef al misiunii FMI pentru România:
care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror
Bugetul pe 2010 prezentat de autorităţile române este unul "credibil"
întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului”.
- a declarat, la finalul discuţiilor de marţi de la Ministerul Finanţelor
(Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie
Publice, Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România). Împrumu-
1879, în Opere, vol. X, pag. 354)
tul României de la FMI se întinde pe o perioadă de 24 de luni, fiind elib-
erat în 8 tranşe. Până acum, România a primit peste 6,5 miliarde euro de
Prim-ministru al României: "Încheiem un an economic extrem de
la FMI şi 330 de milioane de la Banca Mondială. (Financiarul, 17 dec
greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani şi, cu siguranţă, cel mai
2009)
greu de după Revoluţie.
Mihai Eminescu: „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie
Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuşi va fi
pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor
mai bun decât 2009, pentru că vom avea creştere economică şi împreună,
pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drep
prin muncă, solidaritate, lege şi eliminarea risipei şi prin munca politi

cienilor, sperăm să ducem România acolo unde toţi românii aşteaptă,
unde să aibă acces la demnitate, prosperitate şi la acea zi de mâine fără
griji şi cu multă speranţă", a afirmat(;) [primul ministru], joi, după ce a
vizitat Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj, citat de Mediafax.(;) Pre-
mierul a fost prezent joi, la Cluj, unde a oferit pachete cu cadouri de săr-
bători vârstnicilor internaţi în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă
Cluj-Napoca, precum şi angajaţilor instituţiei.
(Ziare.com, joi 31 decembrie 2009)
Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România: „Ader-
area României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra
economiei româneşti, deschizând noi perspective de
afaceri. Pentru companiile româneşti, aderarea la Uniunea Europeană
va însemna, în primul rând, accesul pe Piaţa Unică, o piaţă care, după
extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori.
Odată cu extinderea, se aşteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator
din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial.
Comerţul intra-comunitar şi comunitar va creşte cu cel puţin 9%,
datorită înlăturării barierelor tarifare şi non-tarifare. În acest sens, este
vitală creşterea competitivităţii produselor româneşti. O piaţă mai mare
va determina creşterea nivelului de producţie şi va conduce la crearea
economiilor de scară.
Implementarea legislaţiei comunitare, investiţiile de capital şi creşterea
cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ
la creşterea productivităţii.
Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătăţire a mediului
de afaceri românesc, îmbunătăţire care a început să se facă deja simţită,
prin cadrul legislativ mai stabil şi practici de
afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de elim-
inare barierele în calea liberei circulaţii a serviciilor şi a mărfurilor.
Cadrul legislativ comun furnizat de Piaţa Unică va creşte eficienţa gen-
erală a economiei româneşti prin îmbunatăţirea alocării resurselor,
creşterea gradului de specializare şi încurajarea concurenţei.
În condiţiile îmbunătăţirii mediului de afaceri, România a început deja
să devină o ţintă atractivă pentru investiţiile străine. La aceasta va con-
tribui în continuare şi statutul de economie de piaţă funcţionala obţinut
de România(;).
Atragerea unui volum mai mare de investiţii străine va asigura rapid
şi direct accesul la un management eficient, la tehnologii moderne şi la
noi segmente de piaţă”. (Euractiv, 29 mai 2006. )
Mihai Eminescu: „Marii oameni ce se pretind reprezentanţi ai
poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre
naţionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceştia nu au în vedere
decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi
în noi simţul de conservaţiune naţională şi, dacă se servesc din când în
când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca
pe o marfă, pentru a-şi câştiga popularitate”.
(Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere,
vol. XIII, pag. 229)
„Producţiunea naţională nu se poate mănţine, nici naşte chiar, fără mă-
suri protecţioniste”.
(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…, Timpul, 30 iulie 1882, în
Opere, vol. XIII, pag. 155)
„Copilul industriei naţionale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu
industria bărbată a străinătăţii şi abia când se va împuternici şi va ajunge
egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze sub regimul libertăţii comerţu-
lui”.
(Mihai Eminescu, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate,
Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., Bucureşti,
1980, pag. 167)
„O dovadă despre asta ne-o dau toate statele. Anglia şi America,
Franţa şi Germania, Rusia, Austria, toate au protejat industria lor pentru
a o avea, l-au crescut pe copil cu cheltuială şi, după ce a devenit bărbat,
i-a[u] dat voie să se ia la trântă cu toată lumea”.
(Mihai Eminescu, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate,
Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., Bucureşti,
1980, pag. 167)
Spre exemplu: „Olanda cerea pentru comerţul său libertate. Hugo
Grotius scrie un compendiu: liberum mare. Englezii răspund: ne iertaţi
– mare clausum. De la bilul maritim datează înflorirea Angliei”.
pag. 27
(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…, Timpul, 30 iulie 1882, în
Opere, vol. XIII, pag. 155)
„Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui,
care adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii,
aceste să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi
obiceielor străine”.
(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în
Opere, vol. XIII, pag. 87)
„Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin
dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echi-
tate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de
nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol(;)”.
(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în
Opere, vol. XIII, pag. 87)
„Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei tre-
buie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naţion-
alităţii, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar
fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca şi
pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau
eterogene”.
(Mihai Eminescu, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în
Opere, vol. X, pag. 259)
„Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric,
tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice,
tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă,
care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un
sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai
lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile
lui.
Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens larg un
activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape
pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin
îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el
un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până
ce vinde sau arendă altuia moşia.
Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele
dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente
neromâneşti n.n.) lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde sun-
tem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste,
într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia (organizarea so-
cială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le
face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma
(denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii
celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni
cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri
proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt -
cu toatele, indubitabil şi aproape în exclusivitate - apanajul elementelor
de origine străină n.n.) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei
române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe
calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de miz-
erie. Numai ea e naţională, egipteană”.
(Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în
Opere, vol. XII, pag. 238, 239)
„La noi, în ţara absolutei libertăţi, este(;) cu putinţă, ca lucrătorul
să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure
nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor.
Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru produc-
ere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin
urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile,
nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei al-
teia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. La om lu-
crul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna,
altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii”.
(Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876,
în Opere, vol. IX, pag. 286)
„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tran
zacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiu-
nilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot
purcede decât din el însuşi”.
 pag. 28
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în -continuare de la pagina 12-
Opere, vol. IX, pag. 93)
„Condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (garanţia le- În fiecare joi, conform Protocolului de desfăşurare a şedinţelor, în primul
gitimităţii n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a tre- sfert de oră, au loc informările de interes general, anunţuri din filele Calen-
buinţelor acelui popor”. darului dacoromânesc (CDR), reuniuni de lucru al colectivelor pentru
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în redactarea Enciclopediei DacoRomâne TDC (EDR), Dicţionarului Etimo-
Opere, vol. IX, pag. 92) logic al Limbii DacoRomâne (DELDR), Istoriei Dacoromânilor (IDR), pen-
„Legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei tru strângerea Fondului dacoromânităţii (FDR), pentru problemele curente
de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât explicarea ale redacţiilor revistelor: Tempus Dacoromânia Comterra, Lupta pentru
ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora. In- România europeană şi Dacoromânitatea, pentru editarea Colecţiei GEOTDC,
pentru rezolvarea unor probleme interne curente ale acestora, aspecte ale
dustria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iar purtă-
colaborării externe, corespondenţa, arhive, biblioteca, depozitul de carte al
torul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe
membrilor, secretariat etc.
industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile În fiecare an are loc sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice ale mem-
aceleiaşi naţiuni”. brilor FADRTDC în luna noiembrie, iar în luna iunie, în a treia joi va avea
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în loc, de drept, şedinţa conducerii FADRTDC privind Planul pe anul urmă-
Opere, vol. IX, pag. 93) tor.
„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse De regulă, în prima joi a fiecărei luni între orele 16-18: 1 oră predare-
din codicele unor ţări depărtate ce au trăit şi trăiesc în alte împrejurări, prezentare a temei de cercetare fundamentală, 1 oră dezbateri publice de tem-
ci cel care va şti să codifice datina ţării lui şi soluţiunea pe care poporul pologie, filosofie, ştiinţa conducerii, dacoromânistică şi drept (v. Bibliografia
în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie. dacoromânească de la Editura Dacoromână TDC).
Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sis- 17.09.2009 Deschiderea Anului PROTEMDACOM 10 009-10 010 (2009-
teme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei 2010). Definitivarea planului, temelor unor cursuri ale universităţii, a tem-
organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului aticii de cercetare, stabilirea responsabilităţilor nominale pentru conferenţiari,
său”. înscrieri ale cursanţilor, teme şi acţiuni de rezervă, alte aspecte organizatorice
(Mihai Eminescu, Novele din popor de Ioan Slavici. Un volum de 456 de perspectivă.
pag[ini], Bucureşti 1881, Editura Librăriile Socec et. comp, Timpul, 28 1.10.2009 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr.1 Introducere,
martie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 85) apariţia, evoluţia, locul, rolul, importanţa şi necesitatea ştiinţei dacoromânis-
ticii (STDR). Definiţia, obiectul, subiectul, scopul, metodele, părţile com-
--------------- * * ----------------
ponente şi ramurile ştiinţei dacoromânisticii. Trăsăturile, izvoarele STDR şi
legăturile ei cu celelalte ştiinţe. Problematica STDR; Direcţiile ei de dez-
voltare. Şcoli de STDR.
Fă-mă Doamne, prost 5.11.2009 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr.2 Teoria STDR,
evoluţia, importanţa şi necesitatea STDR. Scurt istoric. Despre conceptele
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând, de dacoromânistică şi dacoromânitate; esenţă, conţinut, sfere. Elementele
Şi actualii dar şi foştii, conducerii dacoromânităţii. Populaţia, teritoriul, structura politică. Cultura.
Cei mai deştepţi de pe Pământ Limba naţională. Spiritualitatea. Structura psiho-socio-morală. Specificitatea
Au fost întotdeauna...PROŞTII.. dacoromânităţii.
3.12.2009 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr.3 Trăsăturile şi prin-
Nu te ruga la ursitoare cipiile dacoromânităţii. Legile dacoromânităţii. Continuitatea. Permanenţa.
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost, Unitatea. Creativitatea. Statornicia. Limba de comunicare. Acţiunea.
Mai bine urlă-n gura mare: 7.01.2010 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr.4 Legile şi principi-
“Iubite Doamne, fă-mă....PROST!” ile conducerii societăţii dacoromâneşti. Legile conducerii societăţii da-
coromâneşti, a). Legea universalităţii conducerii b). Legea permanenţei
De ce să tragi ca la galeră, conducerii c). Legea eficienţei conducerii d). Legea unicităţii conducerii e).
Să-nveţi atâtea fără rost, Legea conducerii unitare. Principiile de bază ale conducerii societăţii. Alte
principii de conducere. Atributele dacoromânităţii. Prevederea. Organizarea.
De vrei să faci o carieră
Comanda. Coordonarea. Controlul.
Ajunge numai să fii...PROST.
4.02.2010 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr.5 Sistemul de con-
ducere al dacoromânităţii. Sistemul de conducere. Sistemul politic de-a lun-
În lumea asta cu de toate, gul existenţei naţiunii. Procesul de conducere (al dacoromânizării).
Unde se-nvaţă contra cost, Decizia-actul fundamental al conducerii dacoromânităţii.
Păcat că nici o facultate 4.03.2010 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr.6. Geneza. For-
Nu dă şi diplomă de....PROST. marea dacoromânităţii. Procesul dacoromânizării. Constantele da-
coromânităţii. Misiunile civilizatoare ale dacoromânităţii. Independenţa,
Avem impozite cu carul Statornicia, Limba dacoromânească, Religia. Impactul Romei asupra Daciei.
Dar înotăm în sărăcie Consecinţele războaielor romano-dace. Extensia valorilor dacoromânităţii
Şi ce buget ar avea statul în Europa, Asia, America, Africa, Australia. Impactul puterilor europene şi
Dintr-un impozit pe.....PROSTIE. asiatice asupra dacoromânităţii. Consecinţele invaziilor triburilor migratoare,
ale războaielor mondiale. Unirile dacoromânităţii de-a lungul a zece milenii.
Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Impactul Uniunii Europene asupra României şi Moldovei. Căi ale reîntregirii
Să nu-i jignesti, să nu-i împroşti! dacoromânităţii.
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul 1.04.2010 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr. 7. Relaţiile (rapor-
Cum cresc recoltele de ...PROŞTI. turile) de dacoromânizare. Relaţiile (raporturile) de conducere. Subiectul
conducător (colectiv, individual); Părinţi ai naţiunii dacoromâne. Reda-
coromânizarea. Mentori. Atribuţii. Profilul conducătorului. Stilul de conduc-
Şi-n lumea asta răsturnată,
ere dacoromânească. Timpul de conducere. Potenţialul dacoromânesc,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi, ştiinţific şi de acţiune. Tempusianul zamolsian dacoromân - comandor de
Savanţii noştri mor de foame timp - prior in tempore, consilierul în ştiinţa conducerii timpului. Sihastrul,
înţeleptul dacoromân – dreptul consilier în ştiinţa dacoromânisticii. Cav-
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.. alerul luptător comterrist dacoromân – omul de acţiune al dacoromânităţii.

6.05.2010 CURSUL ŞI DEZBATERILE PUBLICE nr. 8. Subiectul condus:
dacoromânitatea. Dacoromânitatea de la începuturi până în prezent. Princi-
palele subiecte conduse. Spaţiul dacoromânesc. Teritoriul geografic. Spaţiul
de roire. Spaţiu din afara graniţelor. Teritorii de pe Terra locuite de da-
coromâni. Timpul dacoromânesc. Timpul geologic, vegetal, animal, societal.
Timpul istoric. Periodizarea istoriei dacoromâneşti. Spiritul dacoromânesc.
Spiritul moral, religios, credinţa zamolsiană. Spiritul economic, filosofic,
politic. Spiritul de dreptate, tehnic, militar. Spiritul literar, artistic, estetic.
Naţiunea dacoromână. Resursele conducerii. Ordine, disciplină, răspundere,
creativitate şi valoare. Autoconducerea naţiunii dacoromâne. Autoconduc-
erea suverană. Situaţiile excepţionale în viaţa naţiunii. Puterea da-
coromânilor. Forţa dreptului şi dreptul forţei. O strategie dacoromânească
pentru mileniul III.
3.06.2010 CURSUL SI DEZBATERILE PUBLICE nr.9 Metodologia şi
tehnologia conducerii naţiunii dacoromâne. Definiţii. Metode, reguli, pro-
cedee, corelaţii. Metode operative de conducere. Alte metode de conducere.
Tehnici de conducere. Modelarea. Modelul. Simularea. Programarea. Pro-
gramul. Alte tehnici. Mijloace de conducere. Instrumente de conducere.
Statul, constituţia. Legea, decretul, hotărârea, moţiunea, rezoluţia, directiva,
decizia, ordinul, sancţiunea, aprobarea, avizul, îndrumarea, recomandarea,
indicaţia, evaluarea, aprecierea. Problemele actuale şi de perspectivă ale
cercetării ştiinţifice din domeniul dacoromânisticii la început de mileniu.
Cursurile şi dezbaterile au drept finalitate elaborarea unor prime Tratate de
tempologie, dacoromânistică, europenistică şi comterristică, a Enciclopediei
DacoRomâne, a Dicţionarului etimologic al limbii dacoromâne, a Testamen-
tului Zamolsian Dacoromân.
În fiecare a doua zi de joi a fiecărei luni au loc lucrările Laboratorului de
creaţie TDC Hasdeu, împreună cu Asoc. cult. Iulia Hasdeu: 8.10.2009,
12.11.2009, 10.12.2009, 14.01.2010, 11.02.2010, 11.03.2009, 8.04.2010,
13.05.2010, 10.06.2010
În fiecare a treia zi de joi (numai în lunile care au cinci zile de joi) sub egida
S.C. TDC - Editura, au loc manifestările specifice de promovare a valorilor
dacoromâneşti, prin lansări şi prezentări de noi apariţii editoriale, pe DVD,
CD-ROM, vernisarea unor expoziţii, întâlniri cu personalităţi cultural-şti-
inţifice, spectacole, creaţii video-film, alte evenimente culturale importante,
fie la sediu, fie acolo unde se manifestă. În a treia joi a lunii iunie are loc, de
drept, şedinţa conducerii FADRTDC pentru aprobarea planului pe anul ur-
mător. In joia mare nu au loc actiuni; nici când personalul bibliotecii este
liber.
În penultima zi de joi a fiecărei luni au loc sesiunile de comunicări şi dezba-
teri pe teme internaţionale, comterriste:
22.10.2009; între orele 16-18; Sesiunea lunară de comunicări urmate de dez-
bateri publice cu tema: DACOROMÂNIA ŞI UNIUNEA EUROPEANA.
PROMOVAREA VALORILOR PRIN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI ŞI
CONSTITUŢIA EUROPEI.
19.11.2009; între orele 16-18; Sesiunea lunară de comunicări urmate de dez-
bateri publice cu tema: MITOLOGII, CREDINŢE, RELIGII, MISTERE ŞI
NECUNOSCUTE. TESTAMENTUL ZAMOLSIAN DACOROMÂN.
17.12.2009; între orele 16-18 (probabil, după înscrieri, de la orele 12 până
la orele 19,30); Sesiunea lunară de comunicări urmate de dezbateri publice
cu tematica liberă: “TIMP, ISTORIE ŞI ADEVĂR DACOROMÂNESC;
retrospective, prezenţe şi perspective” (comunicări din interiorul şi din afara
ADR, împreună cu alte societăţi cultural-ştiinţifice din ţara şi din lume, ded-
icate în fiecare an cercetării evenimentelor din decembrie 1989; adevărul is-
toric va face obiectul unui volum care va reuni toate comunicarile ADR pe
această tema din 1989 până în 2009: Decembrie 1989, douăzeci de ani după).
21.01.2010.Sesiunea lunară de comunicări urmate de dezbateri publice cu
tema: UNIRILE DACOROMÂNITĂŢII. Realităţi şi perspective
Proclamarea anului 2010 Anul Reîntregirii DacoRomaniei. Elaborarea si
publicarea unei Declaratii a ADR si PRE pentru 24.01.2010
18.02.2010; între orele 16-18; Sesiunea lunară de comunicări urmate de dez-
bateri publice cu tema: LIMBAJ ŞI COMUNICARE. PERSPECTIVELE
LIMBII DACOROMÂNE IN U.E. LANSAREA LUCRARII ENCICLOPE-
DIA DACOROMÂNĂ-prima ediţie.
18.03.2010; între orele 16-18; Sesiunea lunară de comunicări urmate de dez-
bateri publice cu tema: GEOPOLITICĂ ÎN CRIZĂ. ÎNCOTRO? STRATE-
GII ŞI DOCTRINE POLITICE ŞI MILITARE PENTRU DACOROMANIA
2010-2050.
22.04.2010; între orele 16-18; Sesiunea lunară de comunicări urmate de dez-
bateri publice cu tema: ENCICLOPEDIA ŞTIINŢEI CONDUCERII. MAN-
AGEMENTUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE ÎN LUME - EVALUĂRI ŞI
P Epag.
RSPE29
C-
TIVE.
EDITURA DACOROMÂNĂ TDC a tipărit, într-un tiraj modest, ediţia a doua
a lucrării monumentale intitulate “O ISTORIE A LITERATURII
ROMÂNE DE LA ORIGINI PÂNĂ ÎN PREZENT, în format
mai mare, decât cel al lucrării lui G. Călinescu, adică 36/24 cm, aprox.1400
pagini, legată, cusută, cartonată, supracopertă model nou, scrisă de regretatul pro-
fesor universitar doctor ION ROTARU, fost şef de catedră la limba şi literatura
română de la Universitatea din Bucureşti, critic literar binecunoscut şi autor al
multor volume de acest gen, fost student preferat al marelui George Călinescu.
Aşa cum afirma prof. univ. dr. Mihail Diaconescu la lansarea de la Uniunea
Scriitorilor din România, autorul a reuşit să-şi depăşească maestrul.
În acest spirit, consider că această carte reprezintă, un eveniment deoarece:
a.- în primul rând, sub aspectul volumului de lucru al sintezei realizate ca operă
de autor, este unică în istoriografia română, prezentând un număr mai mare de
autori decât Călinescu şi într-un număr, evident, mult mai mare de pagini.
Porneşte de la Tărtăria, Ovidiu, antichitate, perioada străromână, medievală, mod-
ernă şi contemporană până în mileniul III - iarna anului 2006.
b.- în al doilea rând, totală pentru că lucrarea cuprinde toţi autorii valoroşi care
au scris în româneşte, indiferent de naţionalitate, din lumea întreagă, din Basara-
bia şi Bucovina de Nord, la sud de Dunăre, din ţările vecine şi din toată Europa,
din diaspora noastră din America, Israel şi alte ţări ale lumii, de oriunde au fost
scriitori români sau de altă naţionalitate care au scris în limba română.
c.- în al treilea rând, este completă în timp pentru că reprezintă peste 2000 de ani
de literatură dacoromânească sub raportul temporal, cartea cărţilor de literatură
română începe cu operele marelui Ovidiu care a scris şi în limba strămoşilor
noştri, şi până la 1 noiembrie 2006, când opera a intrat în lucru în tipografie. Că-
linescu cercetează doar aprox. 500 de ani, până la 1940.
d.- în al patrulea rând, este redactată ca o valoroasă poveste a aventurii spiritului
literar dacoromânesc în timp, de la origini până în prezent, ca o manifestare a sa
în spaţiul european carpato-ponto-dunărean şi universal. e) în al cincilea rând,
este cea mai valoroasă sinteză a ideilor literare din întreaga românime din ţară şi
din străinatate. Această carte a cărţilor culturii noastre este o adevărată Biblie
a literaturii îndromâne. Totodată, este cea mai amplă, voluminoasă, cea mai
reprezentativă, cea mai riguroasă şi obiectivă lucrare de sinteză a culturii române
tipărite până în prezent în România.
f) în al şaselea rând, este foarte utilă pentru stimularea creativităţii, inspiraţia tu-
turor creatorilor de literatură, de teorie şi istorie literară, în galeria personajelor
literare şi generarea noilor idei literare.
g) în al şaptelea rând, este o lucrare de sinteză a culturii române tipărite până în
prezent în România. Astfel de lucrări de sinteză culturală a fenomenului literar
apar la un secol sau la o jumătate de secol în viaţa unei naţiuni. Este, aşa cum
spun specialiştii, un adevărat paşaport pentru eternitate al identităţii culturii
naţionale româneşti în Uniunea Europeană, dar şi pentru autor. Autorul, a reuşit
să vadă încununarea muncii sale de peste o jumătate de secol printre scriitori,
ediţia întâia a prezentei lucrări.Şi nu am văzut autor mai fericit, în viaţa mea,
decât profesorul Rotaru care şi-a văzut ”cărţoiul” - aşa numea el lucrarea sa.
g) în al optulea rând, este o operă aproape irepetabilă în timpul viitor. Probabil
va fi aproape imposibil, de acum încolo, ca un singur autor să mai poată reuşi o
astfel de sinteză într-o viaţă de peste 50 de ani de lucru. Devenise o adevărată
maşină de citit. Primea cărţi din toată dacoromânitatea şi citea. Cred ca este ultima
istorie literară scrisă de un singur autor.
Preţul lucrării este de numai 300 RON, în România şi Moldova, iar pentru străină-
tate, preţul este de 100 euro. Tirajul este limitat în condiţii de criză economică.
Lucrarea se livrează la sediul editurii în Bucureşti sau prin poştă, numai de către
editura noastră, la comanda scrisă sau telefonică şi cu facturile şi chitanţele legale
ataşate. Transportul şi taxele de poştă se achită de către cumpărător. Bibliofilii
pot achiziţiona şi ultimele cărţi din ediţia întâi a lucrării tipărită în anul 2006, cu
preţul de 300 lei noi, fiind în curs de epuizare.
EDITURA DACOROMÂNĂ TDC este editorul unic şi exclusivul deţinător al
copyright-ului în baza contractului încheiat cu autorul din timpul vieţii sale, deţine
toate drepturile legale asupra lucrării, fiind unicul ei distribuitor. Ediţia definitivă
este corectată cu multă atenţie. Editura traduce lucrarea în limbile engleză,
franceză, chineză, germană, rusă şi spaniolă, astfel încât personalul diplomatic,
ataşaţii culturali, centrele culturale româneşti, universităţile străine în care se
predă limba şi literatura română, precum şi librăriile din străinătate să poată oferi
oficial această lucrare în mediile politice, culturale, diplomatice, ştiinţifice şi lit-
erare ale Uniunii Europene şi din celelalte state ale lumii.

Limba sfântă cea română
De la Munte pân-la Mare
Orice verde fir tresare
De lumina cea divină,
Care-i limba cea română.
Orice pasăre măiastră
Şi muşcata din fereastră
Cântă, murmură, se-nchină:
Limba sfântă cea română!
Pe vatra mea eu nu încap-
Cu cărămida drept în cap,
Precum păţise Eminescu-
Aşa lovit-au şi lovescu
În limba noastră strămoşească,
De viţă veche, cea domnească-
Loveşte haita cea păgână
În limba sfântă cea română!
Chiar în dulcea-mi Bucovină
Împuşcaţi limba română!
Umblaţi mahmuri din poartă-n poartă
Şi aruncaţi pisica moartă
În cea mai limpede fântână,
Spurcând şi limba mea română!
Au nu credeţi, halal de voi,
În Judecata cea de-Apoi?!
De prin Codrii lui Cosmin
Bate-un vânt, iz de pelin,
Latră-un câine rătăcit...
Neamul meu nenorocit
De invazia străină
Şi de pohta lor haină
Zi şi noapte lăcrămează-
An de an se-împuţinează...
Stejari bătrâni, stefanieni,
Zac sângerând prin văi, poieni,
Răpuşi de “drujbele “ străine,
Vânduţi de liftele păgâne...
Un neam de triste căprioare,
Cu blana arsă şi mioare
Se strâng la prag, înnebunite
De soarta lor, soarte cumplite...
Arză Codrul, arză Casa,
Arză Neamul şi Mireasa,
Bucovina arză toată
Şi românii traşi pe roată-
Nimenea nu ne salvează,
Nimeni nu mai stă de pază
Pe la vechile hotare-
Moare Neamul, Neamul moare!
Cernăuţii mei natali-
Jefuiţi de mercenari!
Cavalerii căzăceşti,
pag. 30
Cu potcoave Moschiceşti-
Ziua în amiaza mare
Calcă străzi şi trotuare,
Mânaţi să sărbătoarească
Urbea noastră românească!
Şase secole la rând...
Cum să-ndur şi să nu plâng,
Când îi văd : iată-i, străinii,
Călcând în picioare crinii...
Crinii vechi, sinăuţeni,
De poeţi cernăuţeni
Tot cântaţi, divinizaţi
Şi cu lacrime udaţi...
Mihai Prepeliţă
Pe la Teţina şi Stânca-
Tot mai rar se-aude, sfânta!
Chiar la Roşa sau Ostriţa
Să ne moară “Mioriţa”?
Să ne punem singuri ştreangul?
Cine să ne ţină hangul?
Tot românul plânge, cântă
Doar în limba lui cea sfântă!
Dacă treci de Cernăuţi
Şi ajungi la Pătrăuţi,
Suceveni sau Carapciu,
Tot românul-mort sau viu
O să-ţi spună o voroavă,
O legendă sau o snoavă
Tot pre limba lui străbună,
Moştenită de la Mumă!
În sat la noi, la Bahrineşti,
De la un timp - să te cruceşti
De-un soi de oameni, rătăciţi,
La minte, vai, nenorociţi...
Îşi duc de mână copilaşii,
Mai trişti precum se ştiu ocnaşii -
La şcoală nouă, cea străină,
Să-şi uite limba cea română!
De la Putna, peste Prut -
Nouă suliţi au căzut,
De Ştefan cel Sfânt lansate...
Din şi spre eternitate !
Astăzi turbă străinimea,
Huzureşte golănimea:
Ei şi-au dat mână cu mână,
Condamnând limba română!
- Spune-mi, tu, de unde eşti?
- Dintr-un sat numit Corceşti...
Sat cu oameni credincioşi,
Fete mândre, Feţi-Frumoşi...
- Dar ce crime săvârşit-au?
Ce păcate ispăşit-au?
Zace moartă, într-o rână,
Sărmana limba română!
 pag. 31
Lista operelor lui Mihai Prepeliţă
(Pentru Premiul Nobel)
Spre Hotin - Colincăuţi,
Copilaşi şi cei adulţi,
Băştinaş sau cel venit, 1. La casa cu nebuni (piesă de teatru, SAMIZDAT,1977,100
Cu al lor Mitropolit... pag.)există şi în lb. rusă(de tradus în engleză)
Deşi nu au nici o vină, 2. Îmblânzirea curcubeului (roman, 2 volume, 900 pag.) în
Mai vorbesc limba română pregătire în lb. rusă şi ucraineană( de tradus în engleză)
Doar acasă, cum se scoală... 3. Basarabia martiră (poeme, 140 pag.) în pregătire în lb.
Cea străină-apoi, la şcoală... rusă (de tradus în engleză)
4. Bucovina cea martiră (poeme, 138 pag.) în pregătire în lb.
Limba sfântă cea română rusă (de tradus în engleză)
Deveni limbă străină 5. Ochiul lui Dumnezeu (poeme, 144 pag.) în pregătire în lb.
Chiar în dulcea-mi Bucovină... rusă (de tradus în engleză)
Spune-mi cine e de vină? 6. Din gulagul românilor (spovedanii, 476 pag.) în pregătire
Doar tocmeala cea haină? în lb. rusă (de tradus în engleză)
Doar sminteala cea păgână? 7. Dragoste şi moarte la sfârşit de mileniu , există în lb.
Răzbunaţi fără hodină rusă(148 pag.) (de tradus în engleză)
Llimba sfântă cea română! 8. Poem nocturn (30 pag.) în pregătire în lb. rusă
(de tradus în engleză)
9. Eu sunt născut în Bucovina...(confesiuni, 450 pag.)în
Bahrineşti (Bucovina), 17 iunie 2009; pregătire în lb. rusă (de tradus în engleză)
10. Dincolo şi dincoace de moarte (250 pag.) în pregătire în
Parcova (Basarabia), 17 iulie 2009 lb. rusă (de tradus în engleză)
11. Dincolo şi dincoace de viaţă (290 pag.) în pregătire în lb.
rusă (de tradus în engleză)
12. Dincolo şi dincoace de sârma ghimpată (284 pag.) în
pregătire în lb. rusă (de tradus în engleză)
13. Dincolo şi dincoace de adevăr (252 pag.) în pregătire în
lb. rusă (de tradus în engleză)
14. Dincolo şi dincoace de neputinţele Unirii (252 pag.) în
pregătire în lb. rusă (de tradus în engleză)
15. Doi plus unu şi un cal (piesă de teatru, 60 pag.) în
pregătire în lb. rusă (de tradus în engleză)

total 3.924 pag.

autor a 50 de cărţi( în lb. română şi rusă
autor a 7 piese de teatru
autor a 13 traduceri
15 aprilie 2010

REDACŢIA :
Drumul Taberei 26/119, C.P. 58-14, Bucureşti,
tel. 0731225203, 0725360955, 0722972522
mail: bodolicaalexandru@yahoo.com, geostroe@gmail.com
Răspunderea pentru conţinutul materialelor publicate
aparţine în totalitate autorilor.
Secretar general de redacţie: Alex Bodoli Materialele expediate la redacţie nu se returnează.
Director fondator: Geo Stroe
Redactor-şef rev. Tempus: Aurel V. David
Redactor-şef rev. Dacoromania: Constantin Mocanu ISSN - 1582-2125
Redactor-şef rev. Comterra: Mihai Prepeliţă - 1453-4614
Redactor-şef rev. Dacoromânitatea: Alex Bodoli - 1224-1350
Redactor-şef rev. Lupta: Ion Ioana © 2010 All rights reserved - 1454-1325
Tehnoredactare şi culegere text: Alex Bodoli Toate drepturile rezervate - 1220-5931
 Apariţii editoriale

Bdul Unirii Nr.78, Bl J2, sc.3, et.6, Ap. 75, Bucureşti

Tel/Fax 021 311 51 84

Activităţi de consultanţă
pentru management
şi afaceri
www.sarainvest.ro
e-mail: sarainvest2004@yahoo.com