Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvântul “calitate” işi are originea în latinescul “quails”care are înţelesul de “fel
de a fi”. Plecând de la acest înţeles, literatura de specialitate furnizează un număr
considerabil de definiţii date conceptului de “calitate”, fiind identificate până astăzi în jur
de 120 de definiţii ale calităţii produselor, fără a se ajunge la un punct de vedere unitar.
Un punct de vedere mai larg acceptat în definirea calităţii îl reprezintă “valoarea
de întrebuinţare”, care reprezintă totalitatea însuşirilor care fac ca un produs să fie util
omului. Astfel, o normă franceză defineşte “calitatea” ca fiind “aptitudinea unui produs
sau serviciu de a satisface necesităţile utilizatorilor”.[V.4]
Calitatea unui produs sau serviciu reprezentând o noţiune extrem de complexă,
pentru conturarea acesteia se impune luarea în considerare a unui număr mare şi variat de
factori. În acelaşi timp, noţiunea de “calitate” trebuie să sintetizeze acele caracteristici
care, în raport cu specificul produsului sau serviciului au ponderi şi semnificaţii distincte.
În general, calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică se poate
considera ca fiind în mod direct determinarea de următorii factori:
♦siguranţa în funcţionare a instalaţiei;
♦calitatea produsului furnizat consumatorului, respectiv, calitatea energiei
electrice la punctul de delimitare dintre consummator şi furnizor;
♦compatibilitatea electromagnetică a instalaţiilor cu mediul în care funcţionează,
în punctual comun de record.
Prin punct comun de racord se înţelege acel nod al reţelei publice de alimentare
la care este sau va fi racordat sistemul studiat; în acel punct pot fi conectate şi alte
sisteme (consumatori).
Cauze:
cicluri lente de RAR
pe LEA
Microîntreruperi FURNIZOR:
(t<1s) defecte trecătoare pe
LEA
u = U m sin ( ωt − ϕ )
,
unde: U m este amplitudinea mărimii;
ω este pulsaţia;
ϕ este faza.
1.3.Compatibilitatea electromagnetică
Scurtcircuitele între fazele unei reţele sau între o fază şi pământ sunt evenimente
nedorite şi aleatoare.
Un scurtcircuit net între două faze într-un anumit punct l unei linii electrice
radiale egalizează potenţialul celor două conductoare în acest punct. Pentru punctele
situate în aval de locul defectului tensiunea devine nulă, ea creşte progresiv spre sursa de
alimentare şi are valoarea cea mai ridicată la bornele sursei. Dacă avem şi alţi
consumatori alimentaţi de la aceeaşi sursă prin alte circuite, aceştia vor fi alimentaţi la
tensiuni inferioare funcţionării normale. Eliminarea defectului, prin deconectarea liniei
defecte, permite tensiunii să revină la normal pe barele staţiei.
După durată, defectele în instalaţiile electrice se pot clasifica în trecătoare sau
permanente. Aproximativ 75% din defectele LEA sunt trecătoare, în contrast, cele mai
multe defecte din reţelele subterane sunt permanente şi necesită mai mult timp pentru a fi
localizate şi eliminate.
Tabelul 1.2
Relaţii de calcul a tensiunii remanente pe fază, pentru diferite tipuri de scurtcircuit
Scurtcircuit Expresia tensiunii remanente pe barele staţiei
Trifazat X
U rem ,3 = E Ld
Xd
Bifazat 2
E X Ld
U rem , 2 =
1 + 3
2 Xd
Bifazat cu pământ 2 2
E X Ld + X Lh X Ld
U rem , 2 p = + 3
2 X d + X h Xd
Monofazat 2 X Ld + X Lh
U rem ,1 = E
2X d + X h
3.1. Cerinţe privind elaborarea unor acte normative privind calitatea energie
electrice
∫ [∆U ( t ) − ∆U ]
1 100
∫ [u ( t ) − u ] dt [ %]
2
σ ∆2U = dt =
2
(5.3.a)
T 0
T 0
sau:
σ ∆2U = 100σ u [ %] , (5.3.b)
unde σ reprezintă dispersia nivelului de tensiune în jurul valorii medii iar σu este
2
∆U
0 0 0
.
Prin urmare gradul de iregularitate se exprimă cu relaţia:
ε q2 = σ ∆2U + ( ∆U ) [ % 2 ] .
2
(5.6)
O variantă a gradului de iregularitate, în exprimare energetică, aparţine lui
Gaussens:
T
∫ [ ∆U ( t ) ] P( t ) dt
2
[% ]
T
1
ε ∫ [ ∆U ( t ) ]
2
2
qW = 0
T
= dW 2
kWh , (5.7)
W
∫ P( t ) dt
0
Spre deosebire de frecvenţă, care este aceeaşi pentru toate punctele sistemului
energetic interconectat, indicatorii care caracterizează tensiunea la bornele receptoarelor
depind de o serie de factori, cum ar fi: tensiunea nominală a reţelei, capacitatea sa de
transport, lungimea liniilor de alimentare.
• ε q ≥ 100[ %] - necorespunzătoare.
2
Fluctuaţiile de tensiune reprezintă o serie de variaţii ale valorii efective ori ale
valorii de vârf ale undei de tensiune între două niveluri adiacente sau o serie de variaţii
ciclice ale înfăşurătoarei undei de tensiune pe o anumită perioadă de timp.
Amplitudinea fluctuaţiilor de tensiune nu depăşeşte în mod normal domeniul de
±10%, dar pentru a le departaja clar de abaterile de tensiune se mai folosesc şi variaţiile
rapide ale valorii efective care se produc în domeniul de frecvenţă 0,001...25 Hz.
Fluctuaţiile de tensiune pot fi:
• periodice de formă dreptunghiulară şi amplitudine egală, provocate de
comutaţia unei sarcini pur rezistive,
• periodice de formă dreptunghiulară, distribuite neregulat în timp, cu
amplitudine egală sau nu, pozitivă sau negativă, provocate de comutaţia unor
sarcini diverse,
• de forme diferite, cu amplitudine egală sau nu, pozitivă sau negativă,
provocate de comutaţia unor sarcini nonrezistive,
• aleatoare sau continue.
Fluctuaţiile de tensiune periodice sau aleatoare provocate de funcţionarea cu
şocuri de putere reactivă a unor receptoare industriale (cuptoare cu arc, laminoare,
aparate de sudură, pompe şi compresoare cu piston) dar şi casnice (maşini de spălat), pot
provoca în reţelele de alimentare efecte nedorite, cum ar fi:
- variaţia vizibilă a fluxului luminos,
- deformarea imaginii televizoarelor,
- deranjamente în funcţionarea unor instalaţii electronice.
În vederea evitării sau limitării unor astfel de efecte, racordarea la reţelele
sistemului energetic a receptoarelor perturbatoare trebuie făcută cu anumite restricţii,
fiind necesară verificarea compatibilităţii electromagnetice. Pentru aceasta se folosesc
următorii indicatori: amplitudinea şi frecvenţa de repetare a fluctuaţiilor, factorul de
acceptabilitate, doza de flicker etc.
unde δU 102 este fluctuaţia sinusoidală cu frecvenţa de 10 Hz, care este echivalentă din
punctul de vedere al efectului de flicker cu fluctuaţia reală a tensiunii (cu amplitudini şi
frecvenţe aleatoare), τ - durata perturbaţiei, f ∗- doza de flicker iar g coeficienţi care
depind de frecvenţa semnalului şi se determină experimental.
În România:
• valoarea coeficientului de disimetrie kd(vs) 95%, estimată prin măsurători, să fie
cel mult 2% pentru reţele de joasă tensiune şi de medie tensiune, şi de cel mult 1%
pentru reţele de înaltă tensiune,
• într-un nod de reţea în care se racordează o substaţie electrică de cale ferată,
coeficientul de disimetrie trebuie să fie cel mult 2%,
• tensiunea de alimentare a transformatoarelor (STAS 1703) se consideră practic
simetrică atunci când componentele inversă şi homopolară ale sistemului de
tensiuni nu depăşesc 2% din componenta directă a tensiunii,
• tensiunea de alimentare a maşinilor electrice (STAS 1893) se consideră practic
simetrică atunci când componenta inversă a sistemului de tensiuni nu depăşeşte
1% din componenta directă a tensiunii pe o perioadă de timp îndelungată, sau
1,5% pe o perioadă de timp de câteva minute, iar componenta homopolară a
sistemului de tensiuni nu depăşeşte 1% din componenta directă a tensiunii. În
locul componentei inverse a sistemului de tensiuni poate fi măsurată componenta
inversă a sistemului de curenţi, care trebuie să fie sub 2,5% din componenta
directă a sistemului de curenţi. În prezenţa unor curenţi de succesiune inversă în
înfăşurările statorice, motoarele asincrone sunt supuse unui câmp magnetic
învârtitor de sens invers, care se suprapune peste cel normal şi ale cărui efecte
sunt:
reducerea cuplului dezvoltat de motor,
creşterea curentului statoric,
inducerea în rotor a unor curenţi având frecvenţa dublă faţă de frecvenţa
nominală, care provoacă încălziri suplimentare.
Tabelul 5.1.
Condiţii de funcţionare dezechilibrată pentru maşini sincrone
Fucţionare Defect
Tipul maşinii sincrone permanentă
Ii/IN (Ii/IN)2t
Cu poli aparenţi
• răcire indirectă:
- motoare +compensatoare, 0,1 20
- generatoare 0,08 20
• răcire directă a statorului şi/sau a excitaţiei
- motoare +compensatoare, 0,08 15
- generatoare 0,05 15
Cu poli înecaţi
• răcire indirectă
- cu aer, 0,1 15
- cu hidrogen. 0,1 10
• Răcire directă (internă) a rotorului:
- <350 MVA, 0,08 8
- >350 MVA<900 MVA * **
- >900 MVA<1250 MVA, * 5
- >1250 MVA<1600 MVA 0,05 5
Notă:
S − 350
* Ii/IN = 0,08 − N , ** (Ii/IN)2t =8 − 0,00545 ( S N − 350 ) , unde SN
30000
reprezintă puterea aparentă nominală, în MVA.
YN = AN2 + B N2 , (5.30.a)
BN
tg ϕ N = − . (5.30.b)
AN
Descompunerea în serie armonică a unei funcţii periodice nesinusoidale constă în
găsirea valorii coeficienţilor lui Fourier (Y0, AN, BN).
În cazul în care se cunoaşte expresia analitică a undei periodice nesinusoidale,
analiza armonică se poate face folosind metoda integrării, cu care coeficienţii Fourier se
calculează cu relaţiile:
T
2
AN =
T ∫ y sin ( nω)tdt ,
0
T
2
BN =
T ∫ y cos ( nω)tdt ,
0
(5.31)
T
1
Y0 =
T ∫ ydt
0
.
1 2p π
BN = ∑ Yk cos ( nω) k , (5.32)
p k =1 p
1 2p
Y0 = ∑Yk .
2 p k =1
U
∑U 2
N
, (5.34.a)
δ u = d 100 = N =2
100 [ %]
U1 U1
pentru curent:
∞
Id
∑ I N2
. (5.34.b)
δ i = 100 = N = 2 100 [ %]
I1 I1
Ca şi în cazul regimului nesimetric, măsurătorile de evaluare a indicatorilor
privind regimul deformant, se pot efectua la interval foarte scurt (TVS=3 s), scurt
(TSH=10 min.), lung (TL=1 oră) zilnic sau săptămânal. Pe fiecare interval de timp
considerat se măsoară M valori ale indicatorului de regim deformant, pe baza cărora se
determină valoarea medie pătratică a indicatorului controlat, corespunzătoare intervalului
respectiv.
Astfel, pentru intervalul de timp foarte scurt, se poate determina valoarea medie
pătratică a indicatorilor de regim deformant ai undei de tensiune:
M
U h (νs ) = ∑ U h2,k / M ,
k =1
(5.35)
unde notaţia U h (νs ) se referă la armonicile de tensiune (conform PE 143, până la N=40),
respectiv, la coeficientul de distorsiune. Pentru o corectă determinare a armonicelor se
recomandă eşantionarea undelor de tensiune şi curent pe o durată de 80 ms (4 perioade),
cu un număr minim de 64 eşantioane/perioadă.
Pentru estimarea efectelor termice de lungă durată ale armonicilor asupra
echipamentelor electrice, se utilizează intervale de observaţie TSH=10 minute. Valoarea
medie pătratică U h ( sh ) , pe fiecare interval de 10 min., se calculează cu o relaţie de forma
(5.35), luând în considerare toate valorile U h (νs ) , care au fost înregistrate pe intervalul
respectiv.
Cei mai importanţi parametri care sunt obţinuţi la sfârşitul fiecărei zile sunt
următorii:
Uh(vs) max, Uh(sh) max – valoarea cea mai mare dintre toate valorile medii
pătratice determinate pe intervale foarte scurte (3 sec), respectiv scurte
(10 min),
Uh(vs) (95%) – valoarea medie pătratică în intervalul de o zi,
corespunzătoare probabilităţii cumulate de 95% (adică valoarea care
este depăşită numai în 5% din intervalele de 3 sec.),
Uh(vs) (99%) - valoarea medie pătratică în intervalul de o zi,
corespunzătoare probabilităţii cumulate de 99% (adică valoarea care
este depăşită numai în 1% din intervalele de 3 sec.).
c) Indicatorii IT şi TIF
Armonicile pot provoca un zgomot de fond pe liniile de telecomunicaţii
învecinate liniilor de transport a energiei electrice. Pentru evaluarea influenţei
armonicilor asupra instalaţiilor de telecomunicaţii, în diferite ţări, se folosesc indicatorii
IT şi TIF.
Indicatorul IT reprezintă curentul echivalent de frecvenţă constantă care,
acţionând într-o instalaţie electroenergetică, provoacă acelaşi nivel de perturbare asupra
unei linii de telecomunicaţii ca şi suma armonicilor de curent:
ITik = ∑( k
N =1
N p N I Nik )2 ; kN=5 fN,
(5.36)
unde INik reprezintă curentul armonicii de ordinul N, între nodul i şi nodul k; fN –
frecvenţa armonicii N; pN – factor de pondere care ţine seama de proprietăţile fiziologice
ale urechii umane.
Factorul de interferenţă telefonică TIF , într-un nod i , este o mărime
adimensională, care permite estimarea influenţei potenţiale a unei linii de transport a
energiei electrice asupra unei linii telefonice:
∑( k p N U Ni )
2
N
N =1
TIF i = ,
∑U Ni2
N =1
(5.37)
unde UNi este tensiunea armonicii de ordinul N în nodul i .
Tabelul 5.2
Niveluri limită de compatibilitate pentru armonicile individuale de tensiune în reţele de
joasă, medie şi înaltă tensiune (în % din fundamentală)
Tabelul 5.3
Niveluri limită de compatibilitate pentru armonicile de curent, care se vor utiliza pentru
consumatori (în % din fundamentală)
Isc/Is Rangul armonicilor impare Coeficientul
de
N<11 11<N<17 17<N<23 23<N<35 N>35
distorsiune
<20 4 2 1,5 0,6 0,3 5
20-50 7 3,5 2,5 1 0,5 8
50-100 10 4,5 4 1,5 0,7 12
100-1000 12 5,5 5 2 1 15
>1000 15 7 6 2,5 1,4 20
unde Isc – curentul de scurtcircuit în punctul de delimitare între consumator şi SEN, Is –
curentul nominal la frecvenţă fundamentală, corespunzător sarcinii conectate.
Consumatorii care depăşesc nivelurile limită admise pentru oricare din parametrii
regimului deformant, sunt obligaţi să ia măsuri de limitare.
Tabelul 5.5
Limite de imunitate la regim deformant pentru diferite echipamente electrice
1 − m + a( m − a )
1
Ii =
3
( I 1 + a2 I 2 + a I 3 ) =
3
Ia. (5.43)
Coeficientul de disimetrie al curenţilor va fi:
Ii 1 − m + a (m − a) m 2 − m +1
εi = = = .
Id (1 + m)(1 − a ) m +1
(5.44)
Se constată că pentru m=0, adică numai primul transforator este în sarcină,
coeficientul de disimetrie ε i = 100% , iar pentru m=1, adică sarcini egale pentru cele două
transformatoare, ε i = 50% .
Coeficientul de disimetrie se reduce foarte mult în cazul mai multor substaţii de
tracţiune, trei sau multiplu de trei, racordate la aceeaşi linie trifazată, deoarece
transformatoarele monofazate se conectează succesiv la fazele reţelei de alimentare.
Simetrizarea sistemului trifazat de curenţi, în cazul alimentării din reţeaua
trifazată a unui receptor monofazat de putere importantă, dar constantă în timp, cum ar fi,
spre exemplu, cuptorul de inducţie, se poate face prin montarea de elemente reactive,
inductanţe şi capacităţi, montate ca în figura 5.5.
Definirea lucrărilor ce
trebuie efectuate
Definirea misiunii şi a
responsabilităţilor
Verificarea concordanţei
dintre costuri şi
Folosirea mijloacelor
performanţele tehnice
tehnice
măsurate
SISTEM INFORMAŢIONAL
Informaţii
SISTEM
OPERAŢIONAL
Produs
Resurse (energie electrică)
Fig. 6.2. Interacţiunea celor trei sisteme implicate în calitatea energiei electrice
CALITATIVĂ CANTITATIVĂ
ELABORAREA CHESTIONARULUI
ALEGEREA EŞANTIONULUI
REALIZAREA INTERVIURILOR
Metoda statistică, deşi mai laborioasă, este foarte indicată pentru aprecierea
nivelului calităţii, întrucât majoritatea indicatorilor de calitate sunt variabile aleatoare.
Metoda are la bază teoria probabilităţilor şi statistica matematică, utilizând pentru
prelucrare, analiză şi decizie o serie de informaţii primare oferite de celelalte metode. În
figura 6.4 se prezintă principalele etape ale prelucrării datelor în vederea obţinerii
indicatorilor de calitate prin metoda statistică.
Indicatorii statistici care se obţin în urma controlului periodic sunt: valoarea
medie, media pătratică, dispersia, coeficientul de variaţie etc. Pentru fiecare indicator
trebuie stabilit volumul măsurătorilor, frecvenţa lor şi limitele de control. Fiecare
variabilă aleatoare este determinată complet, din punct de vedere probabilistic, de legea
sa de probabilitate, prin care se înţelege corespondenţa între valorile posibile ale
variabilei aleatoare şi probabilităţile corespunzătoare, şi care poate fi exprimată, de
exemplu, prin funcţia sa de repartiţie sau prin densitatea de repartiţie.
Fig. 6.4. Principalele etape ale prelucrării datelor în vederea obţinerii indicatorilor de
calitate prin metoda statistică
Familia valorilor probabile ale unei variabile aleatoare X este descrisă folosind
următoarele concepte de bază din teoria probabilităţilor şi statistica matematică:
- densitatea de repartiţie sau funcţia de repartiţie,
- media aritmetică,
- abaterea standard sau coeficientul de variaţie.
În modelele probabilistice, variabilele aleatoare sunt definite printr-o cuantilă a
repartiţiei statistice, adică printr-o valoare numerică care are indicată explicit
probabilitatea de a exista valori mai mici sau mai mari decât aceasta. Astfel cuantila xp a
unei variabile aleatoare X se defineşte cu probabilitatea p de a exista valori mai mici
decât xp:
P( X ≤ x p ) = p ,
respectiv cu probabilitatea (1-p) de a exista valori mai mari:
P( X > x p ) = 1 − p .
Probabilitatea de depăşire a unei mărimi calculată probabilistic, într-o perioadă
stabilită, se numeşte nivel de risc, şi se exprimă prin raportul dintre numărul de situaţii în
care se depăşeşte valoarea calculată şi numărul total de situaţii avute în vedere. Conform
normelor CEI, valorile indicatorilor de calitate a energiei electrice – în regim normal de
exploatare – trebuie să se încadreze între limite normale de variaţie pe un interval de cel
puţin 95% din durata unei zile.