Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţii :
- evaluarea – un proces prin care se obţin informaţii utile şi care permite luarea
unor decizii ulterioare , fie acestea raportate la "ameliorarea" (îmbunătăţirea)
conţinutului programei specifice unei discipline , fie la abordarea unor strategii
didactice adecvate scopurilor .
- evaluarea este un proces continuu , prin care urmărim progresul şi calitatea
actului educaţional
- evaluarea reprezintă o acţiune observabilă , măsurabilă, a fiecărui obiectiv
operaţional
- evaluarea urmăreşte eficienţa activităţilor artistice – plastice prin prisma
raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute
Rolul evaluării :
- previne acumularea de lacune
- previne notarea superficială din partea profesorului
- permite cunoaşterea nivelului de performanţă pe care un elev îl atinge, mai
ales prin autoevaluare, prin evaluarea realizată de profesor pe tot
parcursul activităţii şi nu la sfârşitul activităţii , aşa cum se procedează în
multe situaţii
- în cazul activităţilor artistice – plastice depăşirea pragului unui sistem de
evaluare de tip constatativ şi centrarea pe evaluarea progresului individual.
- armonizarea, echilibrul între evaluarea cantitativă şi cea calitativă. Ne
interesează în egală măsură gradul de finalizare a temelor, numărul de
lucrări, dar şi stadiile de lucru.
- elaborarea unor strategii de evaluare care să se raporteze nu numai la
capacităţile deductive, de memorare ale elevului. Recomandăm forme de
evaluare orientate spre dimensiunea abilităţilor practice şi a capacităţii de
comunicare ( viziune şi limbaj specializat )
- nu trebuie neglijată latura predictivă a evaluării în sensul anticipării evoluţiei
fiecărui elev. Evaluarea reprezintă în acest caz o cale de perfecţionare a
activităţilor didactice .
Funcţiile evaluării:
Etapele evaluării :
- cunoaşterea, studierea în prealabil a conţinuturilor stabilite prin Programele
şcolare
- analiza obiectivelor generale şi a celor de referinţă
- stabilirea criteriilor de evaluare pentru activitatea curentă
- crearea situaţiilor de învăţare
- alegerea metodelor şi procedeelor de înregistrare şi măsurare a rezultatelor
- operaţionalizarea evaluării prin măsurare sau apreciere
- analiza datelor, aprecierea activităţilor (teoretice sau practice) în baza
rezultatelor obţinute
***
- stabilirea unor repere , a unor criterii de evaluare cât mai clare , cu un grad cât se
poate de redus de subiectivism
- criteriile de evaluare vor fi raportate la obiectivele operaţionale desemnate de
profesor pentru o anumită activitate
1.Evaluarea frontală
Se realizează prin analiza activităţii întregului colectiv de elevi . Profesorul poate
prezenta în faţa clasei planşe aflate în diferite stadii de lucru , pe care le consideră că
răspund cerinţelor enunţate prin tema plastică. Sunt precizate motivele pentru care
acele lucrări ating obiectivele . Poate proceda în aceeaşi manieră , prin analiza
comparativă cu lucrări care nu ating obiectivele sau le ating parţial.
2.Evaluarea individuală
Reprezintă o metodă de raportare a unui rezultat la alte rezultate obţinute anterior de
acelaşi elev. Măsoară achiziţii raportate la achiziţii anterioare. Este o metodă
stimulativă pentru elev .
METODOLOGIA EVALUĂRII
În practică, recomandăm ca :
- nota obţinută de elev şi consemnată în catalog să reprezinte - de regulă -
suma mai multor evaluări
- numărul minim de note acordat pe un semestru să fie egal cu numărul de ore
din planul de învăţământ + 2
(Ed. Plastică / Ed. Vizuală 1 oră /săptămâna + 2 = 3 note / semestru)
- notele să se distribuie egal pe parcursul unui semestru
- să se diversifice metodele de evaluare, de la cele tradiţionale (lucrări practice,
lucrări scrise) la cele alternative (proiecte, portofolii – mapa cu lucrări,
autoevaluări, observaţii ale comportamentului elevului consemnate prin fişe de
evaluare
- pentru capitolele de Istoria artei să se realizeze proiecte, profesorul
întocmind modele de titluri de teme . Pentru un proiect nota finală se obţine ca
medie între nota acordată pentru realizare şi nota acordată pentru susţinere .
încurajarea şi valorificarea studiului individual prin: teme de cercetare, în
etapele incipiente: comentariu plastic, organizarea de evenimente artistice la
nivel de clasă, şcoală), iar în etapele avansate (licee de profil) exerciţii de
curatorie şi critică artistică
Am constatat că evaluarea urmăreşte preponderent o expunere tributară viziunii
cronologice sau monografice asupa unui curent artistic, grupări, şcoli sau autor .
Recomandăm conexarea acestei forme cu analiza tematică (ex. natura statică în
pictura sec.XVII, spaţiu şi timp în arhitectura barocă, etc.), lucrări de tipul eseului sau
cercetări pe o anumită problemă în care să evaluăm gradul de implicare personală,
argumentarea şi formarea unei viziuni asupra operei de artă şi mult mai puţin
reproducrea mecanică a unor pasaje din literatura de specialitate.
AUTOEVALUAREA
Din nefericire , una din practicile educaţionale curente tinde să confere formelor de
evaluare un statut de "subordonare a educatului" . Mead , dar mai ales Parsons
exprimă imperativul metodologic de a trata elevul (educatul) ca actor social , nu
numai în raporturile cu persoane ce aparţin grupului de referinţă ci şi în raport cu
agenţii socializatori adulţi. Principala formă de participare în acest joc social este
autoevaluarea . Prin autoevaluare educatul îşi construieşte ajutat de profesor un
sistem de norme şi principii ce acţionează în mod constructiv , consolidant asupra
formării personalităţii . Acesta se raportează nu numai faţă de propria persoană ci
şi faţă de grupul de colegi, de profesori. Autoevaluarea devine o formă de
autoapreciere a rezultatelor şcolare.
În cazurile elevilor "problemă" sau a celor aflaţi în situaţii limită autoevaluarea poate
acţiona pozitiv ,ca formă de reintegrare în grup şi resocializare .
Dar, poate cel mai important aspect este acela că autoevaluarea determină
socializarea anticipată, noi forme şi roluri sociale, un nou status al educatului.
Elevul devine în acest caz profesor, se transpune în rolul de profesor, de adult
capabil să aprecieze o anumită activitate.
Autoevaluarea generează simultan conduite reproductive şi inovatoare, elevul devine
agent al practicii educaţionale . Acesta se conformează la un sistem de valori ,
norme şi reguli, dar este apt să producă, să prelucreze, să transmită, să comunice
semnificaţii ale acţiunilor sale. Devine un subiect ce se acomodează continuu la
"situaţii" , dar în acelaşi timp reconstruieşte "situaţii".
Caracteristicile autoevaluării :
ITEMI DE EVALUARE
CRITERII DE EVALUARE :
I 1 . elemente grafice specifice compoziţiei decorative
I 2 . ritm compoziţional
I 3 . acord cromatic / valoric
I 4 . originalitate, expresivitate
I 5 . grad de finalizare
ITEM 1 ( I 1 )
Nota 1 - 5 Nota 6 – 8 Nota 9 - 10
foloseşte cu foloseşte fără foloseşte cu uşurinţă
dificultate dificultate punctul , elementele de limbaj
elementele de limbaj linia şi forma ca plastic cu rol
plastic cu rol elemente de limbaj constructiv şi
constructiv şi plastic cu rol decorativ , obţinând
decorativ , utilizând constructiv şi configurări complexe,
o paletă restrânsă decorativ , fără a prin ordonări şi
de configurări, obţine relaţii recontextualizări
îndrumat de profesor complexe de
configurare a spaţiului
plastic
ITEM 2 ( I 2 )
Nota 1 - 5 Nota 6 – 8 Nota 9 - 10
foloseşte cu dificultate foloseşte fără foloseşte cu uşurinţă
mijloacele de expresie dificultate ritmul, ritmul, repetiţia,
plastică , utilizând o repetiţia, alternanţa, alternanţa, motivul
paletă restrânsă de motivul unic, ca unic, ca mijloace de
configurări, îndrumat mijloace de expresie plastică ,
de profesor expresie plastică , obţinând configurări
fără a obţine relaţii complexe,prin ordonări
complexe de şi recontextualizări
configurare a Obţine expresivităţi ale
spaţiului plastic punctului prin repetare,
densificare sau
rarefiere, grupare ,
alternare, ale liniei prin
mişcare, tensiune,
contrast , ale culorii
prin evidenţierea unui
centru de interes sau a
unor centri de interes
compoziţional
ITEM 3 ( I 3 )
Nota 1 - 5 Nota 6 – 8 Nota 9 - 10
foloseşte cu dificultate foloseşte fără realizează cu uşurinţă
culoarea şi /sau dificultate culoarea echilibrul cromatic şi /
valoarea ca elemente şi / sau valoarea ca sau valoric, prin
de limbaj plastic , elemente de limbaj obţinerea unei armonii
utilizând un număr plastic , fără a obţine cromatice . Foloseşte
redus de trepte valorice relaţii complexe de un număr mare de
şi /sau cromatice . configurare prin trepte valorice ,
Raporturile cromatice/ utilizarea unor configurează spaţiul
valorice sunt contraste sau game plastic prin utilizarea
dizarmonice cromatice unor game cromatice
compuse , game cu
două sau trei perechi
de complementare
4.Elevul obţine expresivităţi ale spaţiului plastic , demonstrând
stadiul de formare a acestei competenţe prin următoarele niveluri de
performanţă :
ITEM 4 ( I 4 )
Nota 1 - 5 Nota 6 – 8 Nota 9 - 10
foloseşte în mod configurează elaborează elementele
inexpresiv elementele echilibrat spaţiul de limbaj plastic şi
plastice cu rol compoziţional, fără a mijloacele de expresie,
constructiv, nu se obţine expresivităţi preocupându-se de
foloseşte de stilizare ale imaginii. evidenţierea raportului
ca element specific Dovedeşte un nivel conţinut – formă.
compoziţiei mediu de exprimare Dovedeşte un înalt nivel
decorative, preluând artistică de exprimare artistică ,
în mod neselectiv observând
datele oferite de caracteristicile artei
natură. Dovedeşte un decorative, identificând
nivel redus de elementele specifice
exprimare artistică stilurilor şi tehnicilor
studiate, realizând o
selecţie a conţinutului
informaţional-vizual
ITEM 5 ( I 5 )
Nota 1 - 5 Nota 6 – 8 Nota 9 - 10
nu finalizează finalizează parţial finalizează compoziţia,
compoziţia , nu este compoziţia, se este preocupat în
capabil să folosească foloseşte în mod elaborarea echilibrată a
instrumentele de inadecvat de suprafeţei pe ansamblu
lucru, tehnica şi tehnică , materiale şi şi detaliu , stăpâneşte
materialele instrumente de lucru tehnica şi materialele de
lucru, dovedind
măiestrie tehnică
Concluzii
Considerăm că modalităţile optime de evaluare trebuie să îmbine cât mai multe
procedee . Nu se poate vorbi despre o anumită formă de evaluare ca fiind adecvată
activităţilor artistice plastice . Profesorul selectează un set de metode evaluare , pe
care le combină în permanenţă . De exemplu, în mare parte din activităţi, pe lângă
evaluarea continuă – formativă , folosim evaluarea individuală şi frontală combinate
cu autoevaluarea .
Astfel evaluarea devine instrument de diagnosticare şi previziune asupra
rezultatelor prezente şi performanţelor ulterioare , având un caracter stimulativ.
Succesul şcolar şi performanţa trebuiesc apreciate însă în contextul mai larg al
interdependenţei factorilor biopsihologici – intelectuali , nonintelectuali şi a celor
sociopedagogici – şcoala , familia, grupul de prieteni ( I. Nicola, 1996 , pag. 415 )
Se poate observa că evaluarea comportă calităţi deosebite din partea
profesorului , asemeni artei de a preda !
În funcţie de tipul de lecţie , de o anumită secvenţă didactică , unitate de învâţare sau
de timpul alocat rezolvării unei teme profesorul recurge la un set de metode de
evaluare .
SUNT RECOMANDATE :
1. evaluarea permanentă , pe tot parcursul desfăşurării activităţii , individuală şi /
sau frontală . În cazul evaluării frontale , profesorul va prezenta în faţa întregii clase
lucrări aflate în diferite stadii de lucru ce corespund obiectivelor operaţionale propuse
şi în concordanţă cu itemii de evaluare enunţaţi . Profesorul argumentează motivele
pentru care o lucrare respectă tema plastică şi subiectul . În acelaşi timp se pot
analiza şi lucrări care nu îndeplinesc obiectivele propuse , profesorul precizând şi în
această situaţie motivele pentru care elevii trebuie să evite o abordare asemănătoare
.
În cazul evaluării individuale , profesorul trece pe la fiecare elev , precizând ce şi cât
s-a respectat din cerinţele temei sau ce nu s-a respectat din aceste cerinţe , dacă
este cazul . În această situaţie profesorul propune soluţii de rezolvare a temei .
2. autoevaluarea se realizează fireşte sub îndrumarea profesorului , prin dialog
dirijat . În acest caz , elevii îşi vor susţine cu argumente convingătoare lucrarea , iar
argumentele trebuie să fie expuse cu ajutorul noţiunilor noi învăţate,prin folosirea
unui limbaj adecvat , de specialitate .
3. evaluarea finală ( la sfărşitul unei activităţi sau după parcurgerea a mai multe ore
din cadrul aceleaşi teme ) se poate desfăşura sub forma unei expoziţii temporare ,
montată în sala de clasă, atelier sau într-un spaţiu adecvat din incinta şcolii . Vor fi
panotate lucrări cu un conţinut expersiv , original , precum şi lucrări aflate într-un
stadiu intremediar al demersului plastic ( caracterizat prin coerență ) . Acestea sunt
supuse discuţiei de grup , dirijată de profesor .