Analiza Fundamentala PDF

1
CUPRINS
Introducere ...........................................................................................................................................4
1. Unitatea de învăţare 1 ANALIZA RENTABILITĂŢII CA PERFORMANŢĂ GLOBALĂ A
ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII – ABORDARE CONCEPTUALĂ, ANALIZĂ
STRUCTURALĂ, ANALIZA RENTABILITĂŢII CA VALOARE ABSOLUTĂ ...........................5
1.1. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii ....................................................5
1.2. Analiza profitului ...................................................................................................................5
1.2.1. Analiza structurală a profitului .......................................................................................6
1.2.2. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere...................................7
1.3. Analiza profitului pe produs ................................................................................................10
2. Unitatea de învăţare 2 ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA INDICATORILOR ÎN
MĂRIME RELATIVĂ ......................................................................................................................14
2.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale..................................................................................15
2.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate .................................................................17
2.3. Analiza ratei rentabilităţii economice ..................................................................................19
2.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare ...................................................................................22
3. Unitatea de învăţare 3 ANALIZA COST-VOLUM-PROFIT....................................................26
3.1. Analiza pragului de rentabilitate..........................................................................................27
3.2. Analiza riscului de exploatare .............................................................................................30
3.3. Analiza riscului financiar.....................................................................................................32
4. Unitatea de învăţare 4 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII –
ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE, ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE FONDUL DE
RULMENT, NEVOIA DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ ................................35
4.1. Bilanţul – suport al analizei financiare ................................................................................35
4.1.1. Bilanţul financiar ..........................................................................................................35
4.1.2. Bilanţul funcţional ........................................................................................................36
4.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii ...................................................................37
4.2.1. Analiza structurii activului ...........................................................................................37
4.2.2. Analiza structurii surselor de finanţare ........................................................................38
4.3. Analiza activului net ............................................................................................................40
4.4. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă 40
5. Unitatea de învăţare 5 ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE CREANŢE ŞI OBLIGAŢII,
ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI SOLVABILITĂŢII, ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR,
ANALIZA VITEZEI DE ROTAŢIE A ACTIVELOR CIRCULANTE ...........................................46
5.1. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii ........................................................................46
5.2. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii .......................................................................................47
5.2.1. Analiza lichidităţii ........................................................................................................47
5.2.2. Analiza solvabilităţii ....................................................................................................48
5.3. Analiza echilibrului financiar ..............................................................................................49
5.4. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante...................................................................50
6. Unitatea de învăţare 6 ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE A FIRMEI –
STRUCTURĂ, DINAMICĂ, CALCULUL ŞI ANALIZA RATELOR FINANCIARE SPECIFICE
54
7. Unitatea de învăţare 7 ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL AGENTULUI
ECONOMIC – ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE ..................................................60
7.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă ..................................................................................60
7.2. Analiza structurală a forţei de muncă ..................................................................................60
7.3. Analiza calitativă a forţei de muncă ....................................................................................61
7.4. Analiza mobilităţii forţei de muncă .....................................................................................61
7.5. Analiza stabilităţii forţei de muncă ......................................................................................62
7.6. Analiza utilizării factorului uman ........................................................................................63
2
7.6.1. Analiza utilizării extensive a factorului uman..............................................................63
7.6.2. Analiza utilizării intensive a factorului uman ..............................................................65
7.6.2.1. Analiza productivităţii muncii ..................................................................................65
7.6.2.2. Analiza profitului pe salariat ....................................................................................71
8. Unitatea de învăţare 8 ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL AGENTULUI
ECONOMIC – ANALIZA GESTIUNII MIJLOACELOR FIXE, ANALIZA GESTIUNII
STOCURILOR ...................................................................................................................................76
8.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe........................................................................................76
8.1.1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe ...............................................................................76
8.1.2. Analiza stării şi structurii mijloacelor fixe ...................................................................77
8.1.3. Analiza utilizării imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe) .......................................78
8.2. Analiza gestiunii stocurilor ..................................................................................................81
8.2.1. Analiza dinamicii stocurilor .........................................................................................81
8.2.2. Analiza structurii stocurilor ..........................................................................................82
8.2.3. Analiza utilizării resurselor materiale ..........................................................................82
Lucrări de verificare ...........................................................................................................................85
3
Introducere
Bine aţi venit în marea familie a studenţilor din Academia de Studii Economice!
Cursul de “Analiză economico-financiară fundamentală” se adresează studenţilor înscrişi la

programul de studiu ID, organizat de facultatea Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi face
parte din planul de învăţământ aferent anului III, semestrul II.
Îţi propunem, stimate student, să trecem în revistă care sunt obiectivele principale ale
acestui curs, concretizate în competenţele pe care tu le vei dobândi după parcurgerea şi asimilarea
lui:
 vei fi familiarizat cu posibilităţile de utilizare ale informaţiilor oferite de către analiza
economico-financiară în cadrul organizaţiei moderne;
 vei fi capabil să analizezi diverşii indicatori şi opţiunile legate de managementul
organizaţiei, generate sistemul de indicatori utilizaţi;
 vei putea interpreta şi relaţiona efectele produse la nivelul organizaţiei, ca urmare a
schimbării factorilor interni sau externi întreprinderii.
Cursul „Analiză economico-financiară fundamentală” este structurat pe opt unităţi de

învăţare (capitole), fiecare dintre acestea cuprinzând teste de verificare, pe care tu le vei transmite
tutorelui care ţi-a fost alocat.
Pentru a parcurge mai uşor următorul material am să-ţi prezint simbolistica utilizată:
Obiective: Îţi prezintă obiectivele
-
unităţii de învăţare
 Analiza economico - financiară ….. Îţi prezintă definiţia

Definiţie: -
termenilor utilizaţi
Îţi solicită răspunsul la teste
de autoevaluare pentru care
- vei găsi răspunsul la
Test de autoevaluare – Scrieţi …
sfârşitul fiecărei unităţi de
învăţare
Îţi prezintă prin exemple
Exemplu: analiza cifrei de afaceri…
- noţiuni, concepte, indicatori
etc.
Îţi prezintă o aplicaţie
Aplicaţie privind analiza … - practică privind
problematica studiată
Îţi prezintă răspunsul la
teste de autoevaluare din
-
cadrul fiecărei unităţi de
Răspunsuri la testele de autoevaluare învăţare
Îţi prezintă reperele
- bibliografice ale unităţii de
Bibliografia unităţii de învăţare învăţare
Reprezintă lucrarea de
verificare pe care o vei
-
rezolva şi trimite
Lucrare de verificare nr. … profesorului
4
Unitatea de învăţare 1 ANALIZA RENTABILITĂŢII CA PERFORMANŢĂ GLOBALĂ …
1. Unitatea de învăţare 1 ANALIZA RENTABILITĂŢII CA

PERFORMANŢĂ GLOBALĂ A ACTIVITĂŢII
ÎNTREPRINDERII – ABORDARE CONCEPTUALĂ, ANALIZĂ
STRUCTURALĂ, ANALIZA RENTABILITĂŢII CA VALOARE
ABSOLUTĂ
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei rentabilităţii ca
performanţă globală;
 veţi identifica principalii indicatori de rentabilitate ca valoare absolută;
 veţi dobândi capacitatea de a aplica metodologiile pe studii de caz, pe parcursul
următoarelor capitole.
1.1. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii
 Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit

Definiţie prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de
provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate
şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Eficienţa economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. În
acest sens menţionăm şi următoarea afirmaţie „eficienţa economică reprezintă cea mai generală
categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea
(consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale
sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic )”1.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul
sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al
mărimii relative a rentabilităţii).
1.2. Analiza profitului

Profitul reprezintă componenta principala a avuţiei unei societăţi şi reflectă atât
performanța întreprinderii, cât şi capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda dividende.
Analiza evoluţiei în timp a profitului, numită şi analiză pe orizontală a contului de profit şi
pierdere, presupune determinarea variaţiei în timp a elementelor de venituri, cheltuieli şi respectiv
a rezultatelor pe cele două tipuri de activităţi (exploatare și financiară). Interpretarea acestei
evoluţii este strâns legată de faza ciclului de viaţă al întreprinderii.
Profitul, sub diversele sale forme, poate fi analizat din punct de vedere structural şi factorial,
1
D. Mărgulescu – Analiza economico – financiară a întreprinderii , Editura Tribuna Economică , Bucureşti , 1994 ,
pag.188
5
pe total întreprindere şi pe produse.
1.2.1. Analiza structurală a profitului
Analiza în dinamică a profitului se impune a fi completată cu analiza structurală a acestuia,

ceea ce implică determinarea ponderilor deţinute de către fiecare categorie specifica în cadrul
rezultatului net al exerciţiului. Analiza structurala a rezultatului exerciţiului are ca obiectiv
stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi
evidenţierea dinamicii lor în cursul perioadei studiate.
Folosirea acestui tip de analiză permite identificarea tipului de activitate derulată de către
firmă, în funcţie de cheltuielile cu ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor firmei. Aşadar,
esenţial este analiza structurii cheltuielilor totale.
Analiza de tip structural a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi anume:
1. întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune prin reordonarea indicatorilor de
venituri, cheltuieli şi rezultat prezentaţi în Contul de profit şi pierdere;
2. raportarea fiecărei categorii de cheltuieli la cifra de afaceri netă.
Analiza structurală a profitului urmăreşte stabilirea contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate
la modificarea totală, precum şi punerea în evidenţă a schimbărilor intervenite pe elemente
componente.
Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului (profit brut sau pierdere), se poate
efectua pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după natură sau a grupării cheltuielilor după
funcţia (destinaţia) lor în cadrul întreprinderii.
Pentru a stabili contribuţia elementelor componente la modificarea rezultatului brut se aplică
metoda balanţieră.
Acest model de analiză structurală a rezultatului brut pune în evidenţă şi următorul aspect
esenţial şi anume dacă marja brută faţă de cheltuielile variabile permite acoperirea cheltuielilor fixe
(în caz contrar volumul de activitate este inferior pragului de rentabilitate ) şi a unor rezultate
negative (pierderi) din activitatea financiară, astfel încât pe total firmă activitatea să fie rentabilă.
Cea de-a doua metodă de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiu lui este cunoscută
ca metoda clasificării după funcţia întreprinderii sau a „costului vânzărilor”. Informaţiile necesare
analizei se impun a fi grupate astfel:
1 Cifra de afaceri
2 Costul vânzărilor
3 Marja brută faţă de costul vânzărilor (1 - 2)
4 Alte venituri din exploatare
5 Costuri de distribuţie
6 Cheltuieli administrative
7 Rezultatul exploatării (3 + 4 – 5 – 6)
8 Venituri financiare
9 Cheltuieli financiare
10 Rezultatul financiar (8 – 9)
11 Rezultatul brut al exerciţiului (7 + 10)
Această prezentare oferă uneori informaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea
după natură.
Alegerea metodei de analiză între metoda costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor
depinde atât de factorii istorici şi de cei aferenţi sectorului economic respectiv, cât şi de natura
întreprinderii.
6
1.2.2. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere
Analiza de tip factorial urmăreşte punerea în evidenţă a factorilor şi a cauzelor primare care
determină mărimea şi dinamica profitului firmei. Acest tip de analiză permite identificarea
factorilor cu influenţă favorabilă asupra profitului şi respectiv a factorilor cu influenţă nefavorabilă,
orientând gestiunea activităţii în sensul identificării de măsuri de corecţie a acestui ultim tip de
influenţă.
Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de factorii direcţi şi indirecţi care
acţionează la nivelul întreprinderii cercetate. Luând în calcul diversitatea de forme sub care se
prezintă profitul la nivel de firma, în analiza factorială a acestuia pot fi aprofundate următoarele
categorii de rezultate :
 rezultatul brut al exerciţiului
 rezultatul aferent cifrei de afaceri
 profitul unitar
Analiza se efectuează la niveluri diferite (activitatea totală, de exploatare, cifra de
afaceri, pe produs) ţinând cont de factorii care influenţează asupra acestora. Sursa informaţională
principală o constituie contul de profit şi pierdere, deci analiza se efectuează de la global (rezultatul
exerciţiului) către părţile sale.
În cazul firmelor cu activitate de producţie pentru analiza factorială a profitului aferent cifrei
de afaceri, se recomandă următoarele modele:
Pr   q v p   q v c
  q vc 
Pr   q v p  1    CA  pr
 q p 
 v 
CA Pr
Pr  Ns  
Ns CA
Pr   q v p   q v c v   ChF  Mbcv  ChF
Aplicaţie privind analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Tabel 1-1
lei
Nr. crt. Indicatori Simbol Programat Realizat
1 Cifra de afaceri Σqvp 4.250.000 5.100.000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri Σqvc 3.910.000 4.737.900
3 Cifra de afaceri recalculată  q v1 p0 - 4.632.500
4 Cheltuieli recalculate q c
v1 0
- 4.525.400
5 Profit aferent cifrei de afaceri Pr 340.000 362.100
6 Profitul mediu la un leu cifră de afaceri pr 0,0800 0,0710
 q v1 p1
;  q v1 c 0 
 q v1 c1
Notă: q v1 p0 
Ip Ic
,
unde: Ip = indicele preţurilor de vânzare

Ic = indicele costurilor
Potrivit modelului de analiză, sistemul de factori care acţionează asupra profitului este
următorul:
 qv = reprezintă volumul fizic al producţiei vândute;
 g = structura producţiei vândute pe produse;
 c = costurile complete unitare;
7
 p = preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.
qv
g
Pr
c
Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri se realizează astfel:

 Pr  Pr1  Pr0  22.100 lei din care datorită:
1. influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:
Δq v  Pr0  I qv  Pr0  30.600 lei
Iq v 
q v1 p0
= 109 %
q v0 p0
2. influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
 
Δg i   q v1p 0   q v1 c 0  Pr0  I qv  (46.325 – 45.254) – 340.000 109% = - 263.500 lei
3. influenţei modificării costurilor complete unitare:
 
Δci    q v1 c1   q v1 c0  - (47.379 – 45.254) = -212.500 lei
4. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.:
Δp i   q v1 p1   q v1 p 0 = 51.000 – 46.325 = + 467.500 lei
La finele perioadei analizate, comparativ cu nivelul prevăzut în bugetul de venituri şi
cheltuieli, s-a înregistrat o creştere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 22.100 lei, respectiv cu
6,5%. Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri influenţează pozitiv rezultatul exploatării,
rezultatul brut şi rezultatul net al exerciţiului şi indicatorii de eficienţă constituiţi pe baza acestora.
Analizând influenţele factorilor, se constată următoarele:
 creşterea volumului fizic al producţiei vândute cu 9% a avut ca efect sporirea profitului cu
30.600 lei. Influenţa volumului producţiei vândute relevă faptul că pentru producţia
întreprinderii există cerere, respectiv piaţa nu este saturată.
 structura cifrei de afaceri a influenţat profitul în sensul scăderii cu 263.500 lei situaţie care se
explică prin diminuarea ponderii produselor vândute la care s-au prevăzut rate ale rentabilităţii
comerciale mai mari decât rata medie comercială prevăzută pe total întreprindere şi creşterea
ponderii produselor la care s-au programat rate de rentabilitate prevăzute mai mici decât rata
medie comercială programată pe întreprindere.
 costurile complete unitare au exercitat o influenţă negativă asupra profitului determinând
scăderea acestuia cu 212.500 lei, situaţie determinată de depăşirea costurilor produselor ce deţin
ponderea principală în totalul vânzărilor. Influenţa costurilor se apreciază ca justificată cu
condiţia ca efortul suplimentar făcut să fi fost recuperat pe seama preţurilor de vânzare, ca
urmare a obţinerii unor produse superioare din punct de vedere calitativ.
 preţurile de vânzare au fost mai mari faţă de nivelul prevăzut la sortimente le care deţin
ponderea majoritară în cifra de afaceri şi au determinat creşterea masei profitului cu 467.500 lei.
Această situaţie poate fi determinată de îmbunătăţirea calităţii produselor, caz în care
aprecierea este pozitivă şi/sau ca urmare a acţiunii factorilor conjuncturali (oferta mai mică decât
cererea, inflaţie etc.).
8
Sistemul de factori care acţionează asupra profitului, potrivit celui de al doilea model, este
următorul:
qv
CA
p
Pr g
pr p
c
Metodologia de analiză factorială a profitului şi cuantificarea acţiunii acestora se prezintă

astfel:
 Pr  Pr1  Pr0  22.100 lei din care, datorită:
1. influenţei modificării cifrei de afaceri:
ΔPrCA  CA 1  CA 0   pr 0  68.000 lei
din care, datorită:
1.1. influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:
ΔPrq   q v1p 0   q v 0 p 0  pr 0  30.600 lei
1.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
ΔPrp   q v1p1   q v1p 0  pr 0  37.400 lei
2. influenţei modificării profitului mediu la 1 leu cifrei de afaceri:
 
ΔPrpr  CA1  pr1  pr 0  -45.900 lei din care, datorită:
2.1. influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:
  q v1p 0   q v1c 0  q v 0 p 0   q v 0 c 0 
ΔPrg  CA1      -290.091,74 lei

  q v1 p 0  q v0p0 

2.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:
  q v1p1   q v1c 0  q v1p 0   q v1c 0 
ΔPrp  CA1      +456.691,74 lei

  q v1 1p  q p
v1 0


2.3. influenţei modificării costurilor unitare:
  q v1p1   q v1c1  q v1p1   q v1c 0 
ΔPrc  CA1      -212.500 lei

  q v 1
p1  q v 1
p1


Creşterea profitului aferent s-a datorat în exclusivitate sporirii cifrei de afaceri, marja medie
de profit la 1 leu vânzări scăzând a determinat diminuarea masei profitului.
Cifra de afaceri a crescut faţă de nivelul prevăzut cu 850.000 lei, contribuind la sporirea
profitului cu 68.000 lei. Aprofundând influenţa cifrei de afaceri prin intermediul celor doi factori de
gradul II, se constată că volumul fizic al producţiei vândute a influenţat pozitiv în sensul creşterii
profitului cu 30.600 lei, în timp ce majorarea preţurilor medii de vânzare unitare a avut ca efect
sporirea profitului cu 37.400 lei.
Scăderea profitului mediu la 1 leu vânzări cu 0,009 lei, semnifică o diminuare a ratei
rentabilităţii comerciale la nivel de întreprindere cu 0,9%, a avut ca rezultat micşorarea profitului
aferent cifrei de afaceri cu 45.900 lei. Influenţele factorilor indirecţi care acţionează asupra
profitului prin intermediul profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri (structură, preţuri, costuri), se
interpretează similar modelului anterior.
9
Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar
T1-1. În analiza profitului aferent cifrei de afaceri, cunoaştem următorii indicatori:

Nr. Indicatori Simbol Prevăzut Realizat
crt.
1 Cifra de afaceri în preţuri de vânzare - mii lei Σqvp 920 1.060
2 Costuri aferente cifrei de afaceri - mii lei Σqvc 660 740
3 Indicele preţurilor de vânzare (%) IP - 121
4 Indicele costurilor (%) IC - 119
Influenţa modificării preţului mediu de vânzare, ca factor de gradul II ce derivă din cifra de afaceri,
asupra variației profitului aferent cifrei de afaceri este de:
a) +87,3 mil. lei;
b) +26,2 mil. lei
c) –29,4 mil. lei
d) +51,99 mii lei.
1.3. Analiza profitului pe produs
Obiectivul oricărui agent economic este acela de maximizare a profitului, care trebuie să se
bazeze pe raţionalitate în mobilizarea şi alocarea resurselor, pe spirit de competiţie şi cunoaştere.
Pentru a-şi spori profitul, el ar trebui să mărească volumul producţiei vândute. Cum orice
întreprinzător se confruntă cu unele restricţii, printre care caracterul limitat al resurselor economice
şi cu preţurile factorilor de producţie, va putea să-şi realizeze scopul reducând consumurile
specifice cu factorii de producţie sau, altfel spus, mărind randamentul factorilor. Prin urmare este
necesar a se cunoaşte la nivel de produs unde este posibil să acţioneze în vederea eficientizării
activităţii sale.
Analiza profitului pe produs se poate realiza pe baza modelului:
 Ch ind 
Pp  q  p  c   q   p  ch m  ch s  
 q 
Prin acest model se pune în evidenţă acţiunea cheltuielilor directe şi indirecte rezultate în
procesul de producţie, iar în cadrul costurilor directe: cele aferente materiilor prime şi manoperei
directe. Aceste două categorii principale de cheltuieli rezultă indiferent de metoda de calculaţie a
costurilor adoptată.
10
Aplicaţie privind analiza profitului pe produs

Tabel 1-2
Nr.crt. Indicatori UM Perioada Perioada
precedentă curentă
1 Volumul fizic al producţiei obţinute buc 24 66
2 Preţ unitar de vânzare lei/buc 4.340 4.474
3 Cheltuieli materiale unitare lei/buc 2.195,17 2.360,40
4 Cheltuieli materiale unitare recalculate lei/buc - 2.201,86
5 Cheltuieli cu manopera directă pe produs lei/buc 99,38 109,21
6 Timp de muncă pe unitatea de produs ore/buc 4,41 4,85
7 Salariul mediu orar lei/oră 22,55 22,50
8 Cheltuieli indirecte pe produs lei/buc 1.196,89 1.225,31
9 Total costuri pe unitatea de produs lei/buc 3.491,43 3.694,92
10 Profit pe produs lei 20.358,84 51.415,48
11 Variaţie profit lei - 31.056,64
Cuantificarea factorilor de influenţă, cu ajutorul metodei substituţiilor în lanţ, se prezintă

astfel:
1. Influenţa cantităţii:
Pp q  q1  q 0  p 0  c 0   35.627,97 lei
2. Influenţa costului complet unitar:

Pp c  q1  c1  c 0   - 13.429,73 lei
2.1. Influenţa cheltuielilor materiale pe unitatea de produs:

Pp chm  q1  ch m1  ch m 0   -10.905,02 lei
2.1.1. Influenţa consumurilor specifice:

 n n

ΔPp cs  q1    cs i1  p i 0   cs i 0  p i 0   - 441,78 lei
 i1 i 1 
2.1.2. Influenţa preţurilor de aprovizionare:
 n n

ΔPp p  q1    cs i1  p i1   cs i1  p i 0   - 10.463,24 lei
 i1 i 1 
2.2. Influenţa cheltuielilor salariale pe unitatea de produs:
Pp chs  q1  ch s1  ch s 0   - 648,71 lei
2.2.1. Influenţa timpului de muncă pe unitatea de produs:

ΔPp t  q 1  t 1  t 0   sh 0  664,63 lei
2.2.2. Influenţa salariului mediu orar:

ΔPp sh  q1  t 1  sh 1  sh 0   16,02 lei
11
2.3. Influenţa cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs:

Pp ci  q1  c i1  c i 0   - 1.876,00 lei
3. Influenţa preţului de vânzare:

ΔPp p  q1  p1  p 0   8.858,40 lei
În consecinţă, creşterea profitului pe produs s-a realizat în exclusivitate pe baza majorării

volumului producţiei, a creşterii preţului unitar de vânzare şi a reducerii salariului mediu orar.
Majorarea costurilor a avut la bază creşterea cheltuielilor indirecte ce revin pe unitatea de produs
(fapt datorat majorării în valori absolute a acestor cheltuieli). Pe de altă parte creşterea consumurilor
specifice faţă de perioada precedentă se încadrează în limitele normale ale abaterilor de la reţeta de
fabricaţie (+0,28%).
T1-2. Pe baza relaţiei:

 q1  t1  t 0  sh 0
unde:
q reprezintă volumul fizic al producţiei vândute din produsul „x”;
t - timpul de muncă consumat pe unitatea de produs
Sh0- cheltuielile salariale medii orare.
Se determină:
a) influenţa modificării timpului consumat pe unitatea de produs asupra costului pe unitatea de
produs;
b) influenţa modificării salariului mediu orar asupra profitului pe unitatea de produs;
c) influenţa modificării timpului consumat pe unitatea de produs asupra profitului pe produs;
d) influenţa modificării salariului mediu orar asupra costului pe unitatea de produs.
12
Răspunsuri la testele de autoevaluare
Nr. Răspuns
test
T1-1. d)
T1-2. c)
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate de
învăţare şi să revizuiţi obiectivele precizate la începutul unităţii de învăţare.
Bibliografia unităţii de învăţare 1
1. Işfănescu A., Robu V., Hristea A. M. Vasilescu C. Analiză economico-financiară,

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=20;
2. Robu, V., Anghel, I., Șerban, E.C., (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Editura
Economică, Bucureşti
3. Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6;
4. Robu V., Vâlceanu Gh., (2009) Analiză economico-financiară. Teste grilă, Ed. Economică,
Bucureşti;
5. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2006) Analiză economico-financiară, Ed. Economică,
Bucureşti;
13
Unitatea de învăţare 2 ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA INDICATORILOR ÎN MĂRIME RELATIVĂ
2. Unitatea de învăţare 2 ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA

INDICATORILOR ÎN MĂRIME RELATIVĂ
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei rentabilităţii ca valoare
relativă;
 veţi identifica principalii indicatori de rentabilitate ca valoare relativă;
Rentabilitatea decurge din cuantificarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile

reflectate în cheltuieli şi se măsoară prin intermediul marjelor şi al ratelor de rentabilitate. Din
păcate marjele calculate ca diferenţe între venituri şi cheltuieli caracterizează insuficient gradul de
rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers,
rentabilităţi slabe cu marje mari. Prin urmare, numai ratele calculate sub formă de rapoarte
caracterizează în mod real gradul de rentabilitate şi exprimă în modul cel mai sintetic eficienţa
cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor investite.
Nu se poate pune sub semnul întrebării necesitatea indicatorii financiari în aprecierea
rentabilităţii şi implicit a performanţelor întreprinderii, dar trebuie luate în considerare anumite
limite. S-a constat că de cele mai multe ori indicatorii financiari permit doar o apreciere parţială a
performanţelor întreprinderii, în condiţiile în care diagnosticarea performanţelor vizează atât
probleme strategice, organizatorice, sociale, tehnico-ecomonice, comerciale cât şi financiare.
Aprecierea eficacităţii întreprinderii, a performanţelor sale, are un conţinut mult mai amplu, iar
diagnosticarea financiară este doar o componentă a acesteia.
Mai mult, datorită faptului că analiza financiară abordează criterii monetare de apreciere a
performanţelor, acesta poate conduce la omiterea unor aspecte ale activităţii care nu pot avea o
transpunere monetară. De asemenea, putem afirma că analiza financiară permite formarea unei
imagini de ansamblu pe baza rezultatelor fără a permite o cunoaştere în detaliu a activităţii interne a
întreprinderii. Indicatorii utilizaţi de analiza financiară facilitează aprecierea globală a activităţii
unei întreprinderi, dar sunt insuficienţi pentru o evaluare pertinentă a performanţelor economico-
financiare. Din aceste considerente este utilă percepţia analitică a rezultatelor şi stabilirea aportului
fiecărui factor în parte la realizările întreprinderii.
 Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului

Definiţie şi active sau capitaluri (proprii, permanente) sau un flux de activitate
(cifra de afaceri, resurse consumate etc.).
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaţionale variate şi

oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare a firmei.
Principalele rate operaţionale în analiza financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilităţii
comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
financiare.
14
2.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Analiza eficienţei politicii comerciale (aprovizionare, stocare, vânzare), a politicii de preţuri
practicate se realizează cu ajutorul ratei rentabilităţii comerciale. Prin raportarea unui indicator al
rentabilităţii în mărimi absolute la volumul vânzărilor, se evaluează capacitatea întreprinderii de a
genera un profit pentru o mărime dată a cifrei de afaceri.
Rata rentabilităţii comerciale (a vânzărilor) este determinată prin divizarea rezultatului net
la valoarea cifrei de afaceri şi arată eficienţa funcţiunii comerciale a firmei. În sistemul anglo-
saxon de analiza, denumirea ratei este ROS – „return on sales”.
În literatura de specialitate există mai multe moduri de calcul a acestei rate de rentabilitate,
dar cele mai utilizate sunt următoarele:
Pr Mb Pn
Rc   100 , R Mb   100 , Rcn   100
CA CA CA
Unde: Rc – rata rentabilităţii comerciale
Rcn – rata rentabilităţii comerciale nete
RMb – rata marjei brute din vânzări
CA – cifra de afaceri netă
Pr – profit aferent cifrei de afaceri nete
Mb – marja brută faţă de costul vânzărilor
Pn – profit net
Nivelul ratei rentabilităţii comerciale depinde în principal de:
 poziţia concurenţială a firmei în cadrul sectorului de activitate;
 faza în care se află sectorul în ansamblul său;
 strategia urmată de către firmă (dominaţia pe seama costurilor sau diferenţiere) etc.
Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi cifra
de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii. Rc 

 q v p   q v c 100
 q vp
Rata rentabilităţii comerciale este influenţată de următorii factori: structura cifrei de afaceri,
preţurile de vânzare şi costurile complete unitare pe produse.
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii comerciale

Tabel 2-1
Nr. Crt. Indicatori UM Perioada Perioada
1 Cifra de afaceri lei 4.256.000 5.232.000
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri lei 3.800.000 4.558.000
3 CA recalculata lei - 4.800.000
4 Cheltuieli recalculate lei - 4.300.000
5 Rezultatul aferent cifrei de afaceri lei 456.000 674.000
6 Rata rentabilităţii comerciale % 10,71 12,88
g
Rc
p
c
Modificarea ratei faţă de nivelul programat:
ΔRc  Rc1  Rc0  2,17 p.p.
15
1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔRc g 
 q v1p0   q v1c0  100  Rc  Rc'Rc  -0,30 p.p.,
 q v1 p 0
0 0
unde Rc'  
q v1p 0   q v1c0
 100
q p v1 0
2. Influenţa modificării preţurilor de valorificare pe produse:
ΔRc p 
 q v1p1   q v1c0 100   q v1p0   q v1c0 100  Rc"Rc'  7,4 p.p.,
 q v1p1  q v1p0
unde Rc" 
q p   q v1c0
v1 1
 100
q p
v1 1
3. Influenţa modificării costurilor pe produse:
ΔRc c  Rc1 
 q v1p1   q v1c0 100  Rc - Rc"  -4,93 p.p.
 q v1p1
1
Se constată o creştere a ratei rentabilităţii comerciale cu 2,17 puncte procentuale în anul

curent faţă de anul precedent. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale a fost determinată de influenţa
diferită ca sens şi intensitate a celor trei factori primari, şi anume: influenţele negative ale structurii
producţiei vândute şi a costurilor unitare pe produse şi influenţa favorabilă a preţurilor de vânzare.
Modificările din structura vânzărilor au determinat o diminuare cu 0,30 puncte procentuale
în anul curent. Contribuţia nefavorabilă a modificării structurii cifrei de afaceri nete în anul curent
este efectul diminuării ponderii produselor mai profitabile decât media pe întreprindere, fapt
justificat prin modificarea cererii şi ofertei pe piaţă.
În condiţii normale de inflaţie, majorarea preturilor de vânzare constituie efectul
îmbunătăţirii calităţii produselor şi serviciilor, politicii comerciale a întreprinderii, situaţiei de
monopol sau poziţiei concurenţiale puternice a întreprinderii pe piaţă.
Evoluţia preturilor de vânzare a dus la creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 7,40
puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent.
Creşterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităţii comerciale
cu 4,93 puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent. Aceasta situaţie poate fi
determinată de efectul creşterii cheltuielilor de achiziţie a resurselor materiale, a cheltuielilor cu
salariile şi a cheltuielilor de distribuţie.
T2-1. Care este influenţa preţului de vânzare asupra ratei rentabilităţii comerciale, cunoscând
următoarele date:
Nr. Indicatori Prevăzut Realizat
1. Cifra de afaceri - lei 40.000 42.250
2. Cheltuieli aferente CA - lei 32.800 36.675
3. CA recalculată - lei - 46.542
4. Cheltuieli recalculate - lei - 35.500
a) + 5,72 p.p.;
b) – 7,75 p.p.;
c) - 4,80 p.p.;
d) – 2,78 p.p.;
16
2.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Evidenţierea consumurilor de resurse se realizează în conturile de cheltuieli. Eficienţa
acestor consumuri se poate aprecia în raport cu rezultatele obţinute, pe baza ratei rentabilităţii
resurselor consumate, cunoscută şi sub denumirea de rata rentabilităţii costurilor.
Prin definiţie, rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă raportul dintre rezultatul
aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor:
Pr
Rrc   100
Ch
Unde: Rrc – rata rentabilităţii resurselor consumate
Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Pr – profit aferent cifrei de afaceri nete
Rata rentabilităţii resurselor consumate poate fi scrisă şi sub forma:
Rrc 
 q vp   q vc 100
 q vc
Rata rentabilităţii resurselor consumate este influenţată de următorii factori: structura cifrei
de afaceri, costurile complete unitare şi preţurile de vânzare pe produse.
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Tabel 2-2
Nr. Indicatori UM Perioada Perioada
Crt. precedentă curentă
3 CA recalculata lei 4.800.000
4 Cheltuieli recalculate lei 4.300.000
6 Rata rentabilităţii resurselor consumate % 12,00% 14,79%
g
Rrc
c
Modificarea ratei faţă de perioada precedentă:

ΔRrc  Rrc1  Rrc 0  2,79 p.p.
1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔRrcg 
 q v1p0   q v1c0  100  Rrc  Rrc'Rrc  -0,37 p.p.,
 q v1c0
0 0
unde Rrc' 
q p   q v1c0
v1 0
 100
q c
v1 0
17
2. Influenţa modificării costului pe unitatea de produs:
ΔRrcc 
 q v1p0   q v1c1 100   q v1p0   q v1c0  100  Rrc"Rrc'  -6,32 p.p.,
 q v1c1  q v1c0
unde Rrc"  q p   q v1c1
v1 0
 100
q c v1 1
3. Influenţa modificării preţului de valorificare pe unitatea de produs:
ΔRrcp  Rrc1 
 q v1p0   q v1c1  100  Rrc  Rrc"  9,48 p.p.
 q v1c1
1
Rata rentabilităţii resurselor consumate a înregistrat o majorare în anul curent faţă de anul
precedent. Aceasta se datorează influenţei diferite ca sens şi intensitate a celor trei factori direcţi.
Modificările din structura vânzărilor au determinat în anul curent o diminuare a ratei
rentabilităţii resurselor consumate cu 0,37 puncte procentuale, datorită reducerii ponderii produselor
vândute cu o rentabilitate faţă de cheltuieli mai mare decât rentabilitatea medie faţă de cheltuieli
înregistrată la nivelul întregii producţii în perioada de referinţă şi datorită majorării ponderii
produselor vândute cu o rentabilitate faţă de cheltuieli mai mică decât rentabilitatea medie faţă de
cheltuieli înregistrată la nivelul întregii producţii.
Creşterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităţii resurselor
consumate cu 6,32 puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent. Această situaţie este
dată de efectul creşterii cheltuielilor de achiziţie a resurselor materiale, a cheltuielilor cu salariile şi
a cheltuielilor de distribuţie.
O influenţă importantă o are şi evoluţia preturilor de vânzare, care a dus la creşterea ratei
rentabilităţii resurselor consumate cu 9,84 puncte procentuale în anul curent faţă de anul precedent.
Influenţa pozitivă a preţurilor în raport cu influenţa negativă a cheltuielilor scoate în
evidenţă că evoluţia pe ansamblu a sistemului de preţuri la intrări şi ieşiri avantajează firma.
Trebuie remarcat faptul că asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate costul exercită o
dublă acţiune, influenţând în sensuri diferite prin numărătorul şi numitorul raportului (ex. în cazul
depăşirii costurilor unitare pe produs, numărătorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile
totale) creşte, ceea ce face ca influenţa negativă a acestui factor asupra ratei rentabilităţii resurselor
consumate să fie mult mai puternică, decât în cazul altor rate de rentabilitate).
În literatura de specialitate, în legătură cu nivelul acestei rate sunt opinii potrivit cărora ar
trebui să fie cuprinsă între 9 - 15%.
T2-2. Care este influenţa structurii vânzărilor în rata rentabilităţii resurselor consumate,
cunoscând următoarele date:
Nr. Indicatori Prevăzut Realizat
1. Cifra de afaceri - lei 40.000 42.250
2. Cheltuieli aferente CA - lei 32.800 36.675
3. CA recalculată - lei - 46.542
4. Cheltuieli recalculate - lei - 35.500
a) + 9,153 p.p.;
b) – 9,153 p.p.;
c) + 4,65 p.p.;
d) - 4,65 p.p.;
18
2.3. Analiza ratei rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele
economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei rentabilităţii economice,
la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării (profitul aferent cifrei de afaceri) sau excedentul
brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.
Rata rentabilităţii economice este independentă de structura financiară (gradul de îndatorare)
și de politica fiscală de impozitare a profitului.
În literatura de specialitate din ţara noastră, sunt prezentate mai multe modalităţi de calcul a
acestei rate la nivelul unei întreprinderi, unde la numărător se pot utiliza excedentul brut din
exploatare sau rezultatul exploatării, iar la numitor se pot utiliza activul din exploatare sau activul
total:
Rex EBE Pb
Re   100 , Re   100 , Re   100
Ae AT AT
unde: Re – rata rentabilităţii economice
Rex – rezultatul din exploatare
EBE - excedent brut din exploatare
Pb – profit brut
Ae - active din exploatare
At - active totale
În terminologia anglo-saxonă, echivalentul ratei de rentabilitate economică este cunoscut
sub forma:
EBIT
ROA   100
TA
unde:
ROA = rata rentabilităţii economice (return on assets);
EBIT = rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and
taxes);
TA = total active (total assets).
O valoare ridicată a ratei rentabilităţii economice se obţine prin gestionarea eficientă a

activelor:
 folosirea unor echipamente tehnologice neuzate fizic şi moral;
 obţinerea unui grad de utilizare a capacităţilor de producţie cât mai ridicat;
 evitarea unor blocaje financiare fără justificare economică: stocuri, creanţe etc.;
 organizarea contabilităţii de gestiune în mod adecvat pe centre de costuri sau profit etc.
Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:

Rez expl CA Rez expl
Re   100 sau Re   100
At At CA
CA
unde viteza de rotaţie a activului
At
Rez expl
rata rentabilităţii comerciale
CA
Rez expl
Re  CA  100
1 1

CA CA
Ai Ac
19
CA
unde R R - randamentul activelor imobilizate
Ai
CA
n n - viteza de rotaţie a activelor circulante (ca număr de rotaţii)
Ac
Rc
Re  (factorii de influenţă: randamentul activelor imobilizate, viteza de rotaţie a
1 1

R n
activelor circulante şi rata rentabilităţii comerciale)
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii economice

Tabel 2-3
crt. precedentă curentă
3 CA recalculata lei - 4.007.000
4 Cheltuieli recalculate lei - 3.501.000
5 Active totale, din care: lei 5.670.000 6.984.000
6 a)Active fixe lei 3.402.000 5.238.000
7 b)Active circulante lei 2.268.000 1.746.000
9 Eficienţa activelor fixe Lei 0,90 0,83
10 Viteza de rotaţie activelor circulante nr. 1,34 2,50
rotaţii
11 Rata rentabilităţii comerciale (%) 10,00% 15,03%
12 Rata rentabilităţii economice (%) 5,38% 9,40%
R
Pr n
g
Rc p
c

 Re  Re1  Re0  4,02 p.p.
1. Influenţa modificării eficienţei activelor fixe:
Rc0
ΔRe R   Re0  -0,23 p.p.
1 1

R1 n 0
2. Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante:
Rc0 Rc0
ΔRe n    1,11 p.p.
1 1 1 1
 
R 1 n1 R 1 n 0
3. Influenţa modificării ratei rentabilităţii comerciale:
20
Rc0
ΔRe Rc  Re1   3,15 p.p.
1 1

R 1 n1
3.1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔReg 
Rc'Rc0
 1,64 p.p., unde Rc' 
 q v1p0   q v1c0  100
1

1  q v1p0
R 1 n1
3.2. Influenţa modificării preţurilor de valorificare pe produse:
 4,51 p.p., unde Rc"   v1 1  v1 0  100

Rc"Rc' q p  q c
ΔRe p 
1

1  q v1p1
R 1 n1
3.3. Influenţa modificării costurilor complete pe produse:
Rc  Rc"
ΔRec  1  -3,01p.p.
1 1

R 1 n1
Se constată o variaţie semnificativă a ratei rentabilităţii economice de la un an la altul.
Îmbunătăţirea valorii acestei rate în curent faţă de anul precedent se datorează evoluţiei diferite a
profitului faţă de cea a activelor totale.
În anul curent în comparaţie cu cel precedent, randamentul activelor imobilizate a scăzut de
la 0,90 la 0,83, determinând o reducere a ratei rentabilităţii economice cu 0,23 puncte procentuale.
Acest lucru se poate datora unei utilizări mai puţin eficiente a factorilor de producţie, în special
activelor imobilizate. Din punct de vedere al vitezei de rotaţie a activelor circulante se constată o
accelerare a acesteia determinată de o mai bună politică de aprovizionare, producţie şi desfacere,
fapt care a contribuit la majorarea ratei rentabilităţii economice cu 1,11 puncte procentuale.
Aşa cum este normal, creşterea ratei rentabilităţii comerciale are un efect benefic asupra
ratei rentabilităţii economic, între aceşti doi indicatori existând o relaţie directă. Explicitarea
influenţelor factorilor: structura vânzărilor, preţurilor de vânzare şi costurilor unitare complete este
similară cu cea întâlnită la rata rentabilităţii comerciale.
T2-3. Factorii care influenţează rata rentabilităţii economice sunt, în ordinea de analiză:
a) randamentul activelor imobilizate, viteza de rotaţie a activelor circulante;
b) randamentul activelor imobilizate, viteza de rotaţie a activelor circulante, rata rentabilităţii
comerciale;
c) randamentul activelor imobilizate, rata rentabilităţii comerciale;
d) randamentul activelor imobilizate, structura producţiei vândute, preţurile medii de vânzare.
T2-4. Dacă Indicele profitului aferent cifrei de afaceri = 102%, Indicele activului total = 103% şi
Indicele cifrei de afaceri = 104%, atunci:
a) au crescut eficienţa utilizării activului total, rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii
comerciale,
b) s-au redus eficienţa utilizării activului total şi rata rentabilităţii economice şi a crescut rata
rentabilităţii comerciale,
c) a crescut eficienţa utilizării activului total şi s-au redus rata rentabilităţii economice şi rata
rentabilităţii comerciale,
21
d) a crescut eficienţa utilizării activului total, s-a redus rata rentabilităţii economice şi a crescut rata
rentabilităţii comerciale.
2.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri, în calitatea lor de surse
de finanţare a activităţii întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a capitalurilor, proprii şi
permanente analiza ratei rentabilităţii financiare se adaptează acestei structuri.
Rata rentabilităţii financiare este rezultatul raportului procentual dintre rezultatul net al
exerciţiului (Pn) şi valoarea capitalurilor proprii de care dispune firma (Kp). Echivalentul anglo-
saxon îl reprezintă indicatorul ROE – „return on equity” (rentabilitatea capitalurilor proprii).
Acest indicator măsoară, în mărime relativă, remunerarea capitalurilor acţionarilor, aduse ca
aport, sau a profitului net lăsat la dispoziţia firmei pentru autofinanţare. Rata în cauză, reflectă
corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionari lor şi capitalurile proprii ale întreprinderii.
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza relaţiei:
Pn
Rf   100
Kp
Dacă rentabilitatea economică exprimă remunerarea capitalurilor investite făcând referire
numai la activitatea de exploatare, rentabilitatea financiară cuantifică remunerarea capitalurilor
proprii prin prisma tuturor celor două activităţi: exploatare și financiară.
Rentabilitatea financiară are în vedere provenienţa capitalurilor, fiind sensibilă la structura
financiară a întreprinderii şi în mare măsura influenţată de gradul de îndatorare al întreprinderii.
Rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi analizată independent de aspectele legate de
structura sa financiară. Pentru orice întreprindere prezintă interes cunoaşterea structurii financiare
cu care îşi poate desfăşura o activitate rentabilă, precum şi cunoaşterea nivelului de îndatorare la
care se poate apela, astfel încât acesta să nu se reflecte negativ asupra rentabilităţii sale financiare.
Nerespectarea acestei restricţii ar conduce la un dezechilibru financiar, în pofida unei rate a
rentabilităţii economice semnificative, care va fi absorbită de nivelul cheltuielilor generate de un
grad de îndatorare mult prea ridicat.
Dacă avem în vedere faptul că aceasta rată de rentabilitate utilizează ca indicator de
potenţial capitalurile proprii, este explicabil de ce nivelul sau de relevanţa este semnificativ mai
mare pentru acţionarii firmei.
Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii pune în evidenţă randamentul
capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acţionarii unei societăţi prin cumpărarea
acţiunilor societăţii. Profitul, sursă importantă de finanţare a dezvoltării unei activităţi, reprezintă o
parte componentă a capitalului unei întreprinderi, remunerând în primul rând participarea
acţionarilor prin dividende. O creştere a acestui indicator evidenţiază o activitate eficientă din
punct de vedere al fructificării capitalurilor proprii.
Majorarea ratei rentabilităţii financiare implică un ritm superior de creştere a profitului net
faţă de cel al capitalurilor proprii, altfel existând riscul ca acţionarii firmei să decidă reorientarea
capitalului deţinut către alte forme de fructificare: alte afaceri sau alte tipuri de plasament
(investiţii imobiliare, depozite bancare etc.) care asigură randamente superioare.
În determinarea ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii se ţine cont de
metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizărilor şi
provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile avute în vedere la determinarea bazei de
calcul a profitului impozabil.
Cu toate acestea, experienţa practică ne arată că, în multe situaţii, nivelul ratei rentabilităţii
financiare prezintă distorsiuni majore datorate nivelului minim legal al capitalului social cu care
sunt constituite multe societăţi comerciale din România, în special din aria întreprinderilor mici şi
mijlocii.
22
Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii, poate fi aprofundată

utilizând în acest sens următorul model multiplicativ de analiză:
Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt
Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii financiare

Tabel 2-4
UM Perioada Perioada
Nr.crt. Indicatori
1 Active totale - lei lei 10.500.000,00 7.292.929,29
2 Capital propriu – lei lei 7.500.000,00 5.609.945,61
3 Venituri totale – lei lei 6.300.000,00 6.563.636,36
4 Profit net – lei lei 567.000,00 722.000,00
5 Rata rentabilităţii financiare % 7,56% 12,87%
Viteza de rotaţie a activelor totale nr.
6
rotaţii 0,60 0,90
Factorul de multiplicare a capitalului nr. ori
7
propriu 1,40 1,30
8 Profit la 1 leu venituri totale lei 0,09 0,11
Vt
At
At
Rf
Kp
Pn
Vt
∆Rf =Rf0 – Rf1 =5,31 p.p.

1.Influenţa vitezei de rotaţie a activelor totale :
Vt At Pn Vt At Pn
ΔRf Vt  1  0  0  100  0  0  0  100  3,78 p.p.
At
At1 Kp 0 Vt 0 At 0 Kp 0 Vt 0
2.Influenţa factorului de multiplicare a capitalului propriu :
Vt At Pn Vt At Pn
ΔRf At  1  1  0  100  1  0  0  100  -0,81 p.p.
Kp
At1 Kp1 Vt 0 At1 Kp 0 Vt 0
3.Influenţa profitului net la 1 leu venituri totale :
Vt At Pn Vt At Pn
ΔRf Pn  1  1  1  100  1  1  0  100  2,34 p.p.
Vt
At1 Kp1 Vt1 At1 Kp1 Vt 0
Rentabilitatea financiară a agentului economic analizat a crescut în perioada analizată cu
5,31 puncte procentuale. Această majorare a ratei rentabilităţii financiare se datorează majorării
eficienţei activităţii de exploatare şi comercializare şi unei politici financiare corespunzătoare.
Contribuţiile factorilor principali sunt următoarele :
 viteza de rotaţie a activului total înregistrează o majorare cu 50%, determinând o creştere a ratei
rentabilităţii financiare cu 3,78 puncte procentuale. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor
totale se datorează reducerii activelor totale, pe de o parte, iar pe de altă parte, a majorării
veniturilor totale;
23
 Factorul de multiplicare a capitalului propriu determină o reducere a ratei rentabilităţii

financiare cu 0,81 puncte procentuale, ca urmare a modificării gradului de îndatorare;
 Rata rentabilităţii veniturilor totale contribuie la o majorare a ratei rentabilităţii financiare cu
2,34 puncte procentuale. În ceea ce priveşte rentabilitatea veniturilor am observat contribuţii
favorabile economic, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al echilibrului financiar, respectiv
al eficienţei economice a activităţii de exploatare, întreprinderea nu se confruntă cu probleme.
Activ total
T2-5. Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă:
Capital propriu
a) viteza de rotaţie a activului total
b) gradul de îndatorare al firmei
c) rentabilitatea netă a activelor
d) venitul mediu la 1 leu capital propriu
T2-6. Dacă Indicele profitului net = 105%, Indicele capitalului propriu = 103% şi Indicele
activului total = 102%, atunci:
a) a crescut rata rentabilităţii financiare şi s-a redus factorul de multiplicare a capitalului propriu,
b) a scăzut rata rentabilităţii financiare şi a crescut factorul de multiplicare,
c) au crescut rata rentabilităţii financiare şi factorul de multiplicare,
d) au scăzut rata rentabilităţii financiare şi factorul de multiplicare.
T2-7. Se dau următorii indicatori:

Nr. crt. Indicatori Prevăzut Realizat
1 Capital propriu - lei 1.920 1.800
2 Active totale – lei 2.400 2.520
4 Venituri totale – lei 5.040 6.300
5 Profit net – lei 504 756
Influenţele vitezei de rotaţie a activelor totale şi a pârghiei financiare asupra rentabilităţii
financiare sunt:
a) -2,55 p.p. şi -4,63 p.p.
b) 5,00 p.p. şi 3,75 p.p.
c) 3,25 p.p. şi -8,05 p.p.
d) -2,84 p.p. şi 1,44 p.p.
24
Nr. Răspuns
test
T2-1. b)
T2-2. a)
T2-3. b)
T2-4. c)
T2-5. b)
T2-6. a)
T2-7. b)


Bucureşti;
Bucureşti;
25
Unitatea de învăţare 3 ANALIZA COST-VOLUM-PROFIT
3. Unitatea de învăţare 3 ANALIZA COST-VOLUM-PROFIT
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei cost-volum-profit în
procesul decizional al unei întreprinderi;
 veţi identifica legăturile cu riscul economic şi financiar;
Acest instrument este folosit pentru optimizarea rezultatului activităţii economice. Aceasta
se poate realiza prin cuantificarea influenţelor pe care le au asupra profitului factorii: preţul de
vânzare, volumul producţiei şi desfacerii, cheltuielile variabile, suma cheltuielilor fixe, structura
producţiei şi desfacerii.
Analiza cost-volum-profit este una dintre cele mai puternice instrumente pe care managerii
le folosesc. Această analiză îi ajută să înţeleagă relaţia dintre cost, volum şi profit concentrându-se
pe interacţiunea dintre următoarele cinci elemente:
 preţul produselor;
 volumul sau nivelul de activitate;
 costul variabil;
 costurile totale;
 mixul de produse.
Desfăşurarea oricărei activităţi economice este supusă acţiunii unei multitudini de factori,
unii previzibili, alţii imprevizibili. Intensitatea cu care acţionează aceştia determină starea de
certitudine sau incertitudine în privinţa rezultatelor obţinute. Riscul se situează între cele două stări.
Astfel, dacă probabilitatea de obţinere a unui rezultat este 1, spunem că suntem în situaţia de
certitudine. Dacă se cunoaşte probabilitatea de obţinere a unor rezultate, însă aceasta este mai mică
decât 1, suntem în situaţia de risc, iar, când nu se cunoaşte această probabilitate, suntem în situaţia
de incertitudine. Altfel spus, riscul reprezintă variabilitatea rezultatelor sub influenţa factorilor de
mediu, implicând probabilitatea producerii unui eveniment nefavorabil.
Rentabilitatea se află într-o legătură directă şi nemijlocită cu riscul. Astfel, acţionarii sau alţi
investitori vor investi într-un anumit activ, asumându-şi riscul aferent, numai pentru că ei pretind o
anumită remunerare, care va trebui să fie cu atât mai ridicată cu cât riscul este mai mare.
Analiza cost-volum-profit reprezintă analiza modelelor de evoluţie a costului care pune în
evidenţă relaţiile dintre cost, volumul producţiei şi profit. Analiza cost-volum-profit este un
instrument necesar pentru previzionare cât şi pentru controlul managerial. Metoda cuprinde o serie
de tehnici şi procedee de soluţionare a problemelor, bazate pe înţelegerea caracteristicilor modelelor
de evoluţie a costurilor firmei. Tehnicile exprimă relaţiile dintre venituri, structura vânzărilor,
costuri, volumul producţiei şi profituri şi includ analiza pragului de rentabilitate şi procedeele de
previzionare a profitului. Scopul analizei este acela de a utiliza aceste relaţii, care oferă un model
general al activităţii economice, pentru previziunile pe termen scurt, pentru evaluarea performanţei
firmei şi pentru analiza alternativelor de decizie.
Activitatea economică a unei întreprinderi presupune în mod evident, existenţa şi
manifestarea riscului operaţional (de exploatare), ca urmare a faptului că nu se pot corela şi anticipa
cu certitudine, elementele rezultatului aferent activităţii de exploatare (cantitate, cost, preţ) cu
elementele procesului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere). Cu alte cuvinte, riscul
operaţional reprezintă probabilitatea pentru care veniturile degajate de activitatea de exploatare să
nu acopere cheltuielile implicate în acest proces, ca urmare a structurii acestora. Aşadar, riscul nu
depinde numai de factorii generali, ci si de structura cheltuielilor, respectiv de comportamentul
26
acestora faţă de volumul de activitate, care influenţează în mod determinant rentabilitatea. Luarea în
considerare a variabilităţii cheltuielilor permite structurarea diferită a profitului, precum şi calculul
pragului de rentabilitate, instrument indispensabil pentru o gestiune previzională. Criteriul de
variabilitate permite studierea consecinţelor acestui mod de abordare cât şi a incidenţei
randamentelor şi a modificărilor de structură asupra comportamentului cheltuielilor.
3.1. Analiza pragului de rentabilitate
Definiţie  Pragul de rentabilitate, numit şi punct critic sau punct de echilibru,

reprezintă acel volum al activităţii ce urmează a fi realizat de către o
firmă pentru care marja brută cumulată faţă de cheltuielile variabile este
egală cu cheltuielile fixe, profitul fiind egal cu zero.
În activitatea unei firme, pot apărea situaţii când oferta este mai mare decât cererea, ceea ce
impune reducerea volumului producţiei. Problema care se pune, într-o astfel de situaţie, este de a
stabili acel nivel până la care întreprinderea poate reduce volumul de activitate, astfel încât să nu
înregistreze pierderi. Pentru fiecare ipoteza de preţ de vânzare, această metodă permite determinarea
volumului producţiei care trebuie realizat sau a cotei de piaţă care trebuie câştigată pentru ca firma
să devină profitabilă. Pragul de rentabilitate poate fi calculat pe ansamblul întreprinderii sau pe
diferite produse şi activităţi.
Nivelul pragului de rentabilitate poate fi determinat prin metoda algebrică sau sub formă
grafică, precum şi prin combinaţia celor două exprimări.
Prin metoda algebrică, pragul de rentabilitate poate fi determinat în unităţi fizice sau în
unităţi valorice, pentru un anumit produs sau la nivelul întregii firme. Stabilirea pragului de
rentabilitate pe fiecare produs în parte este, însă, posibilă numai la firmele unde există posibilitatea
identificării clare a cheltuielilor fixe pe fiecare produs.
În vederea determinării pragului minim de rentabilitate, se impune ca cheltuielile totale să
fie grupate în funcţie de comportamentul lor faţă de variaţia volumului producţiei, în cheltuieli
variabile şi cheltuieli fixe.
Determinarea pragului de rentabilitate în unităţi fizice presupune egalarea funcţiei

veniturilor cu cea a costurilor de exploatare, precum şi rezolvarea ecuaţiei corespunzătoare:
V  q  p şi C  Cf  q  cv
unde: V – veniturile de exploatare
q – volumul fizic al producţiei vândute dintr-un anumit produs
p – preţul de vânzare
C – cheltuielile de exploatare aferente produsului respectiv
Cf – cheltuielile fixe
cv – cheltuielile variabile pe unitatea de produs.
Având în vedere că în punctul de echilibru veniturile sunt egale cu costurile, rezultă:
qcr  p  Cf  qcr  cv
Cf
q cr 
p - cv
unde: qcr – volumul producţiei dintr-un anumit sortiment, corespunzător punctului critic.
27
Diferenţa dintre preţul de vânzare unitar şi cheltuielile variabile pe unitatea de produs

reprezintă marja cheltuielilor variabile pe unitatea de produs sau marja brută pe unitatea de produs
(mcv). Aceasta arată contribuţia fiecărei unităţi de produs la acoperirea cheltuielilor fixe şi
obţinerea profitului de exploatare. De aceea, volumul producţiei corespunzătoare pragului de
rentabilitate se mai poate scrie ca raport între cheltuielile fixe şi marja costurilor variabile unitare:
Cf
q cr 
mcv
Dacă întreprinderea îşi propune obţinerea unui anumit nivel al profitului (Pr) pentru
sortimentul considerat, volumul total al producţiei care trebuie vândut (qp) pentru a realiza profitul
previzionat se determină astfel:
Cf  Pr Cf  Pr
qp  
p - cv mcv
Dacă întreprinderea îşi propune obţinerea unui anumit nivel al profitului pe unitatea de
produs, volumul producţiei care trebuie vândut (qp’) pentru a realiza profitul previzionat se
determină astfel:
Cf  Pr Cf  Pr
q p'   , pru  0, mcv
p - cv - pru mcv - pru
Pragul de rentabilitate se poate exprima şi valoric (CAcr), în acest caz numindu-se şi cifră
de afaceri critică, cu formulele:
Cf Cf
CA   ,
cr
Cv 1 - rcv
1-
CA
unde: rcv - rata cheltuielilor variabile (cheltuielile variabile la 1 leu cifră de afaceri);
Dacă întreprinderea doreşte şi obţinerea unui anumit profit, mărimea totală a cifrei de
afaceri care trebuie realizată se calculează astfel:
Cf  Pr Cf  Pr
CA p  
Cv 1 - rcv
1-
CA
Cu cât CA este mai mare cu atât riscul de exploatare este mai redus şi rezultă că
întreprinderea se adaptează repede la modificările mediului ambiant prin cantitatea producţiei
obţinute.
Pentru reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate, se procedează ca în figura

următoare.
28
C,V V
Zona profitului
CT
Zona pierderilor
CV
CF
Q
Qcr
Costurile şi veniturile exprimate valoric sunt reprezentate pe ordonată, iar producţia este
reprezentată pe abscisă. Funcţia veniturilor totale (V) exprimă veniturile pe care firma le obţine la
fiecare nivel al producţiei, considerând că se foloseşte un preţ constant de vânzare (p). În mod
similar, funcţia costurilor totale de exploatare (C) reprezintă costurile totale pe care firma le va
suporta la fiecare nivel al producţiei. Costurile totale cuprind suma dintre costurile fixe (Cf), care
sunt independente de volumul producţiei, şi costurile variabile, care cresc într-o rată constantă pe
unitatea de produs.
Pragul de rentabilitate se află în punctul Qcr, acolo unde se intersectează funcţiile veniturilor
totale şi costurilor totale. Dacă nivelul producţiei unei firme este sub pragul de rentabilitate, adică
veniturile totale sunt mai mici decât costurile totale, atunci firma suportă pierderi de exploatare
(rezultatul exploatării este negativ). Dacă volumul producţiei este deasupra pragului de
rentabilitate, adică veniturile totale sunt mai mari decât costurile totale, ea realizează profit de
exploatare.
În corelaţie cu volumul critic al producţiei se pot determina următorii indicatori:
 gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie (gcr)
q
- la nivel de produs: g cr  cr  100
q max
unde: qmax – capacitatea de producţie maximă exprimată în unităţi fizice.
CA cr
- la nivel de întreprindere: G cr   100
Q max
unde: Qmax – capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice.
 perioada critică (Tcr)

CA cr
Tcr 
CA
T
CA
unde: – cifra de afaceri medie pe unitatea de timp (zi, lună, an).
T
29
Analiza pragului de rentabilitate prezintă multe avantaje incontestabile, dintre care

menţionăm:
 permite stabilirea nivelurilor de producţie pentru care nu se mai înregistrează pierderi sau
pentru care se obţine un nivel programat al profitului;
 evidenţiază corelaţiile dintre evoluţia producţiei a veniturilor şi a costurilor, grupate în costuri
variabile şi costuri fixe;
 permite stabilirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie în condiţiile obţinerii unui
anumit profit programat şi a căilor sale de creştere;
 permite elaborarea de ipoteze şi simulări privind evoluţia profitului firmei;
 permite luarea unor decizii privind dimensionarea optimă a capacităţilor de producţie şi
efectuarea unor investiţii pentru dezvoltarea şi modernizarea fiecărei firme.
T3-1. Pragul de rentabilitate se atinge când :

a) cheltuielile sunt acoperite în totalitate de valoarea veniturilor din exploatare
b) cheltuielile depăşesc valoarea veniturilor
c) cheltuielile sunt mai mici decât veniturile
d) când profitul este mai mic decât o anumită valoare
T3-2. Se dau următoarele informaţii :

Cheltuieli fixe = 240 mii. lei
Preţul de vânzare = 1,6 lei/bucată
Cheltuieli variabile = 1,2 lei/bucată
Capacitatea de producţie = 2 500 000 bucăţi
Nivelul producţiei în punctul critic (volumul critic al producţiei - qCR) şi gradul de utilizare a
capacitaţii de producţie în punctul critic sunt de:
a) 700 000 bucăţi, 28%;
b) 600 000 bucăţi, 24%;
c) 500 000 bucăţi, 20%;
d) 400 000 bucăţi, 16%.
3.2. Analiza riscului de exploatare
Definiţie  Riscul de exploatare sau economic exprimă incapacitatea firmei de a se

adapta la timp şi cu cele mai mici costuri la variaţiile mediului
economico-social şi reflectă variabilitatea rezultatului economic în funcţie
de condiţiile de exploatare.
Veniturile sunt influenţate de condiţiile economice sau de activitatea concurenţilor, de preţul

de vânzare sau de cantităţile vândute (sau de ambele variabile cantitative), ceea ce face ca ele să fie
diferite faţă de previziuni. Acest risc este denumit riscul vânzărilor.
30
Cheltuielile de exploatare sunt compuse din cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile şi, cu cât
ponderea cheltuielilor fixe de exploatare este mai ridicată, cu atât mai greu îi va fi unei firme să-şi
adapteze cheltuieli sale de exploatare la schimbările înregistrate în volumul vânzărilor.
Riscul care provine dintr-o anumită compoziţie a cheltuielilor variabile şi fixe este denumit
risc de exploatare. Riscul de exploatare va fi cu atât mai mare cu cât ponderea cheltuielilor fixe de
exploatare, comparativ cu cheltuielilor variabile de exploatare, va fi mai mare.
Principalii factori care influenţează riscul economic sau de exploatare sunt cifra de afaceri,
structura cheltuielilor de exploatare, precum şi apropierea dintre nivelul producţiei efective şi cea
corespunzătoare punctului critic.
Ţinând seama de legătura dintre aceşti factori, rezultă că, cu cât nivelul efectiv al producţiei
se îndepărtează prin creştere de punctul critic, iar cheltuielile fixe sunt mai mici, cu atât riscul de
exploatare este mai mic şi invers. De aceea, pentru evaluarea riscului de exploatare, putem folosi
informaţiile oferite de studiul pragului de rentabilitate.
O primă posibilitate de studiu este oferită de calculul indicatorului de poziţie faţă de pragul
de rentabilitate.
Indicatorul de poziţie se poate determina atât sub formă absolută (α), cât şi sub formă
relativă (α’):
-   CA1 - CA cr
CA1 - CA cr
- '  100
CA cr
Indicatorul în mărime absolută (indicatorul flexibilităţii absolute, denumit şi marjă de
siguranţă) exprimă ecartul existent între cifra de afaceri efectiv realizată (Ca1) şi cifra de afaceri
corespunzătoare pragului de rentabilitate (Cacr). Cu cât acest ecart este mai mare, cu atât
întreprinderea va avea o flexibilitate şi o adaptabilitate mai mare la evoluţiile pe termen scurt şi
mediu înregistrate de sectorul economic în care ea operează. Astfel, o creştere a acestui indicator
denotă o reducere a riscului de exploatare înregistrat de o anumită firmă. Pentru a putea face
comparaţii între firme de dimensiuni diferite, se utilizează indicatorul de poziţie în mărimi relative.
Mărimile calculate pentru indicatorii de poziţie în mărimi absolute şi relative sunt
comparate, apoi, cu cifra de afaceri critică sau cea corespunzătoare pragului de rentabilitate,
rezultând următoarele aprecieri:
 dacă cifra de afaceri efectivă se situează cu până la 10% peste cea critică, firma se află într-o
situaţie riscantă sau instabilă;
 dacă cifra de afaceri efectivă este cu până la 20% mai mare decât cea critică, firma se află într-o
situaţie relativ stabilă;
 dacă cifra de afaceri efectivă depăşeşte cu peste 20% pragul de rentabilitate, atunci firma se află
într-o situaţie lipsită de riscuri semnificative sau confortabilă.
O altă modalitate de studiu a riscului de exploatare este coeficientul de elasticitate. Acest
indicator măsoară sensibilitatea rezultatelor obţinute de întreprindere la dinamica volumului de
activitate.
R
e R
CA
CA
Prin raportarea la pragul de rentabilitate a unui volum de activitate pentru care rezultatul este
egal cu zero, coeficientul de elasticitate devine:
R1  Rcr
Rcr CAcr
e 
CA1  CAcr CA1  CAcr
CAcr
31
Rezultă că valoarea coeficientului de elasticitate este dependent de nivelul de producţie

vândut peste pragul de rentabilitate. Cu cât volumul producţiei este mai mare peste producţie critică,
cu atât valoarea coeficientului de elasticitate este mai redusă, iar riscul de exploatare este mai mic.
3.3. Analiza riscului financiar
 Riscul financiar exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate ca

Definiţie
urmare a modificării structurii financiare a întreprinderii.
Desfăşurarea normală a activităţii fiecărei firme necesită utilizarea unor resurse financiare
proprii şi împrumutate, care se deosebesc prin costurile pe care le generează.
În cazul în care o firmă apelează la împrumuturi, este necesar să suporte, din rezultatele sale,
şi cheltuielile financiare aferente, ceea ce face ca îndatorarea, prin mărimea şi costurile ei, să
determine modificarea rezultatelor obţinute, precum şi a riscului financiar.
Rezultă că, la nivelul unei firme, decizia de a investi generează riscul economic, prin
creşterea costurilor fixe, în timp ce decizia de finanţare generează riscul financiar.
Se constată că riscul financiar faţă de riscul de exploatare, ţine seama de influenţa structurii
capitalului, adică de gradul de îndatorare al fiecărei firme.
Riscul financiar este riscul asociat cu modul în care o firmă îşi finanţează activităţile sale
productive. Prin asumarea unor obligaţii fixe, cum ar fi creditele bancare sau leasing-ul pe termen
lung, firma îşi sporeşte riscul său financiar. Totuşi, o firmă care îşi finanţează afacerile prin capital
propriu, fie generat din activitatea de exploatare (profituri nedistribuite), fie ca rezultat al emiterii
unor noi acţiuni, nu-şi asumă obligaţii fixe.
Deoarece cheltuielile financiare sau cu dobânzile aferente capitalului împrumutat au un
caracter relativ fix, la o anumită nevoie de capital, mărimea riscului financiar poate fi apreciată cu
ajutorul unui prag de rentabilitate global, care ţine seama şi de aceste cheltuieli, calculat cu relaţia:
Cf  Dob Cf  Dob
CA CRG   ,
Cv 1 - rcv
1-
CA
unde: Dob - suma dobânzilor plătite.
Pentru evaluarea riscului financiar, se pot utiliza, ca şi în cazul riscului de exploatare,
indicatorii de poziţie în mărime absolută şi relativă sau coeficientul de elasticitate:
- α G  CA1 - CA CRG
CA1 - CA CRG
- α'G   100
CA CRG
CA cr
- eG 
CA1  CA CRG
Deciziile pe termen scurt care au la bază utilizarea relaţiei preţ-cost-volum se referă la

alegerea structurii vânzărilor, politicile de preţ, acceptarea/neacceptarea unei comenzi pentru
întreprindere sau realizarea unui anumit volum de produse.
T3-3. Determinaţi riscul de exploatare pe baza următoarelor date, prin estimarea gradul critic de
utilizare a capacităţii de producţie:
32
cifra de afaceri – 6.485 mii lei;

cheltuieli variabile – 3.730 mii lei;
cheltuieli fixe – 1.689 mii lei;
capacitatea maximă de producţie – 7.000 mii lei.
a) 48,02 %;
b) 52,65 %;
c) 56,79 %
d) 60,25 %.
33
Nr. Răspuns
test
T3-1. a)
T3-2. b)
T3-3. c)


Bucureşti;
Bucureşti;
34
Unitatea de învăţare 4 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII
4. Unitatea de învăţare 4 ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A

ÎNTREPRINDERII – ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE,
ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE FONDUL DE RULMENT,
NEVOIA DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru aprecierea stării de sănătate financiară a firmei;
 veţi realiza predicţii privind situaţia şi performanţele financiare ale firmei;
 veţi prezenta şi determina indicatorii de echilibru financiar.
4.1. Bilanţul – suport al analizei financiare
4.1.1. Bilanţul financiar
Definiţie Bilanţul financiar este un instrument de analiză rezultat prin retratarea

bilanţului contabil, respectându-se următoarele principii:
 evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă;
 ordonarea elementelor de activ în ordine crescătoare a gradului de
lichiditate;
 ordonarea elementelor de pasiv în ordine descrescătoare a gradului de
exigibilitate.
Bilanţul financiar are următoarea structură:
ACTIV PASIV
I. Active imobilizate, din care: I. Capitaluri proprii
1. Imobilizări necorporale
2. Imobilizări corporale
3. Imobilizări financiare II. Datorii pe termen lung
II. Active circulante, din care:

1. Stocuri III. Datorii pe termen scurt
2. Creanţe
3. Investiţii financiare
4. Disponibilităţi
Figura 4-1. Bilanţul financiar
Posturile bilanţului contabil, pentru realizarea bilanţului financiar, sunt retratate astfel:
A. În activ:
a) Eliminarea activelor de natura nonvalorilor.
35
Nonvalorile sunt elemente înscrise în activul bilanţului contabil dar care, din punctul de
vedere al lichidităţii nu au nici o valoare întrucât nu dau naştere unui flux de numerar. Principalele
active de această natură sunt cheltuielile de constituire şi debitorii din capital subscris şi nevărsat.
Pentru eliminarea acestor elemente din bilanţul patrimonial se procedează astfel: cheltuielile de
constituire şi debitorii din capitalul subscris şi nevărsat se scad din activ şi concomitent din
capitalurile proprii.
b) Tratarea fondului comercial pozitiv, prin eliminarea lui din activele imobilizate
necorporale şi prin diminuarea, în acelaşi timp, a capitalurilor proprii.
c) Reevaluarea activelor în funcţie de condiţiile pieţei. Cu efectul reevaluării se modifică
activele şi capitalurile proprii;
d) Tratarea cheltuielilor înregistrate în avans ca imobilizări financiare (creanţe imobilizate)
pe termen scurt sau pe termen lung;
e) Efectele scontate neajunse la scadenţă sunt creanţe cedate băncii pentru care s-a
înregistrat o creştere a disponibilităţilor, în consecinţă cu valoarea acestora se majorează activele
circulante (creanţele) concomitent cu majorarea creditelor pe termen scurt.
f) Valoarea înregistrată în contul de trezorerie 532 ”Alte valori„ ,care reprezintă valoarea
bonurilor valorice, timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament, tichetelor de masă etc., se va
adăuga la poziția ”Stocuri„ și se va scădea de la poziția ”Disponibilități„.
g) Avansurile de trezorerie se vor include la ”Creanțe„ și se vor scădea din ”Disponibilități„.
B. În pasiv, pe lângă modificările de răspuns la corecţiile activelor menţionate anterior, se
mai impun următoarele corecţii:
a) Veniturile înregistrate în avans, exclusiv fondul comercial negativ, în funcţie de perioada
la care se referă, se includ în datorii pe termen scurt sau datorii pe termen lung;
b) Datoriile fiscale latente, de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende,
cuprinse în unele posturi de capitaluri proprii şi de provizioane, se includ în categoria datoriilor pe
termen scurt sau pe termen lung, după exigibilitatea posturilor bilanţiere care le conţin.
c) Tratarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli ca datorii pe termen scurt sau lung.
d) Tratarea subvenţiilor pentru investiţii ca o componentă a capitalurilor proprii.
e) Tratarea fondului comercial negativ, prin scăderea lui din veniturile înregistrate în avans
şi prin creşterea capitalurilor proprii.
4.1.2. Bilanţul funcţional
Definiţie Bilanţul funcţional este un bilanţ contabil retratat, posturile acestuia fiind
grupate în: ciclul de investiţii, ciclul de exploatare, ciclul de finanţare.
Bilanţul funcţional are următoarea structură:
ACTIV PASIV
I. Active stabile (aciclice) (AS) I. Surse stabile (aciclice) (SS)
II. Active ciclice aferente exploatării (ACE) II. Surse ciclice de exploatare (SCE)
III. Active ciclice din afara exploatării (ACAE) III. Surse ciclice din afara exploatării (SCAE)
IV. Trezorerie de activ (TA) IV. Trezorerie de pasiv (TP)
Figura 4-2. Bilanţul funcţional
36
Retratările bilanţului contabil, pentru realizarea bilanţului funcţional, sunt următoarele:

a) Activele sunt înregistrate la valoarea lor brută (de înregistrare în gestiune);
b) Sunt incluse în activ (la active stabile) şi în pasiv (la termen lung) activele deţinute în
leasing operaţional, locaţie de gestiune sau închiriate;
c) Se face distincţia între activele ciclice de exploatare şi în afara exploatării, astfel:
 active ciclice de exploatare:
- stocuri;
- creanţe aferente exploatării (clienţi şi conturi asimilate, inclusiv TVA),
 active ciclice în afara exploatării:
- creanţe diverse;
- TVA aferentă imobilizărilor.
d) În mod similar, sursele ciclice se împart în:
 Surse ciclice de exploatare:
- obligaţii către furnizori şi asimilate;
- datorii către salariaţi;
- datorii fiscale;
- venituri constatate în avans legate de exploatare;
 Surse ciclice din afara exploatării:
- datorii legate de imobilizări;
- datorii diverse;
- datorii fiscale (impozit pe profit, impozit pe dividend etc);
- venituri constatate în avans în afara exploatării;
- dividende de plată.
e) Efectele scontate şi neajunse la scadenţă majorează în activ creanţele din exploatare şi în
pasiv creditele pe termen scurt.
f) Amortizarea şi provizioanele se înregistrează în pasivul bilanţului funcţional, la resurse
stabile (aciclice), majorându-le pe acestea.
4.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii presupune analiza ponderii diferitelor

elemente patrimoniale, utilizându-se metoda ratelor.
4.2.1. Analiza structurii activului
Principalele rate ale structurii activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate

Activele imobilizate
100
Total activ
Imobilizări necorporale
a.1. Rata imobilizărilor necorporale  100
Total activ
Imobilizări corporale
a.2. Rata imobilizărilor corporale   100
Total activ
37
Imobilizări financiare
a.3. Rata imobilizărilor financiare   100
Total activ
b) Rata activelor circulante

Active circulante
100
Total activ
Stocuri
b.1. Rata stocurilor =  100
Total activ
Clienţi şi conturi asimilate
b.2. Rata creanţelor comerciale = 100
Total activ
Disponibilităţi şi active asimilate

b.3. Rata disponibilităţilor =  100
Total activ
4.2.2. Analiza structurii surselor de finanţare
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare

Capital permanent
 100
Total pasiv
b) Rata autonomiei globale

Capital propriu
 100
Total pasiv
Aprecierea generală este că un nivel de peste 33% reprezintă o situaţie de normalitate, însă
trebuie reţinut că indicatorul este influenţat sensibil de specificul firmei şi de politica financiară
promovată de management.
c) Rata datoriilor pe termen scurt
Datorii pe termen scurt

 100
Total pasiv
d) Rata datoriilor totale
Datorii totale
 100
Total pasiv
38
T4-1. Analiza structurii activului patrimonial al firmei se poate face cu următoarele rate de
structură:
1. rata imobilizărilor financiare
2. rata de îndatorare
3. rata autonomiei financiare
4. rata activelor imobilizate
5. rata imobilizărilor circulante
Alegeţi varianta corectă:
a) 1+2+3+4
b) 1+4
c) 1+4+5
d) 1+2+5
T4-2. Analiza structurii pasivului patrimonial al firmei se poate face cu următoarele rate:
1. rata autonomiei financiare;
2. rata de îndatorare;
3. rata disponibilităţilor;
4. rata stabilităţii financiare;
5. rata creanţelor comerciale.
a) 2+3+5
b) 1+2+3
c) 1+2+4
d) 3+4+5
T4-3. Dacă Indicele Activelor circulante = 107%, Indicele Activelor totale = 103% şi Indicele
Datoriilor pe termen scurt =102%, atunci:
a) a crescut rata activelor totale şi a crescut necesarul de fond de rulment;
b) au crescut: rata activelor circulante, rata datoriilor pe termen scurt şi necesarul de fond de
rulment;
c) au crescut fondul de rulment şi rata activelor circulante şi s-au redus rata datoriilor pe termen
scurt şi necesarul de fond de rulment.
d) au crescut : fondul de rulment, rata activelor circulante şi rata datoriilor pe termen scurt;
e) au crescut rata activelor circulante şi fondul de rulment şi s-a redus rata datoriilor pe termen
scurt.
39
4.3. Analiza activului net
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele

Definiţie întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avuţiei
acestora ca urmare a alocării şi implicării capitalurilor în activitatea sa.
Activul net poate fi determinat pe baza a două metode:
a) Metoda sintetică
A nt  A t  D
în care:
A nt – reprezintă activul net;
At – active totale;
D – datorii totale.
b) Metoda aditivă
A nt  K s  R z  R r  R e  R rep
Activul net, în acest caz, se determină prin însumarea surselor proprii de finanţare a
întreprinderii: capital social ( K s ), rezerve ( R z ), rezultat reportat ( Rr ) şi rezultatul exerciţiului ( Re )
corectat cu repartizările efectuate din acesta în cursul exerciţiului respectiv ( Rrep ).
4.4. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi

trezoreria netă
Corelaţia dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă poate fie
evidenţiată în accepţiune patrimonială, pe baza bilanţului financiar şi în accepţiune funcţională, pe
baza bilanţului funcţional.
I. În accepţiune patrimonială:
Fondul de rulment (FR) = Capitaluri permanente – Active imobilizate = ( Capitaluri proprii

+ Datorii pe termen lung ) - Active imobilizate
sau: FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Nevoia de fond de rulment (NFR) = (Active circulante – Disponibilităţi – Investiţii
financiare) – Obligaţii pe termen scurt
sau: NFR = (Stocuri + Creanţe) – (Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt)
Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune în corelaţie fondul de rulment cu necesarul
de fond de rulment şi exprimă:
 dacă este pozitivă, excedentul de numerar la sfârşitul unui exerciţiu financiar;
 dacă este negativă, nevoia de numerar la finalul unui exerciţiu financiar, acoperită pe seama
creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
40
II. În accepţiune funcţională
Fondul de rulment funcţional este denumit şi fondul de rulment net global (FRNG).
FRNG = Resurse stabile – Active stabile

(aciclice) (aciclice)
Nevoia de fond de rulment (NFR) funcţională are două părţi componente:

- nevoia de fond de rulment din exploatare (NFRE);
- nevoia de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice

NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din exploatare =
= (Stocuri + Creanţe) – Obligaţii
NFRAE = Active ciclice din afara exploatării - Resurse ciclice în afara exploatării
Trezoreria netă (TN) = FRNG – NFR = TA – TP
Trezoreria netă poate fi:
a) TN > 0 - pozitivă, caz în care din activitatea întreprinderii se degajă un surplus monetar.
b) TN < 0 – negativă, caz în care întreprinderea apelează pentru finanţarea dezechilibrului la un
credit de trezorerie.
Pentru a caracteriza echilibrul financiar funcţional, se recomandă folosirea următoarelor rate:

a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare (DR):
NFRE
DR  T
CA
Acest indicator este influenţat de duratele de rotaţie ale componentelor necesarului de fond de
rulment din exploatare (elementele de stocuri, creanţe şi obligaţiile aferente ciclului de exploatare).
b) rata marjei de securitate2 (RMS):
FRNG
RMS  T
CA
Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în
funcţie de domeniul de activitate.
c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):
FRNG
RFNFR   100, cu condiţia ca FRNG, NFR > 0.
NFR
Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă
negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de trezorerie.
În cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o trezorerie netă
pozitivă.
d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare (RFACE):
FRNG
RFACE   100
ACE
e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de
trezorerie (RFNFRE):
Credite de trezorerie
RFNFRE   100
NFRE
2
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.
41
O valoare ridicată a acestei rate, în condiţiile reducerii sau suspendării creditelor de trezorerie
de către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanţarea activităţii.
Aplicaţie privind analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de

rulment şi trezoreria netă,
Tabel 4-1
-lei-
Nr. crt. Indicatori Perioada Perioada
1. Active imobilizate 840.000 1.120.000
2. Active circulante, din care: 1.680.000 2.240.000
3. - stocuri 504.000 1.008.000
4. - creanţe 588.000 784.000
5. - investiţii financiare pe termen scurt 420.000 350.000
6. - disponibilităţi 168.000 98.000
Total Activ 2.520.000 3.360.000
7. Capital propriu 1.540.000 2.408.000
8. Datorii pe termen lung 560.000 336.000
9. Datorii pe termen scurt 420.000 616.000
Total Pasiv 2.520.000 3.360.000
10 Cifra de afaceri 4.000.000 7.400.000
Tabel 4-2
-lei-
Nr. Crt. Indicatori Simbol Perioada Perioada
1 Fondul de rulment FR 1.260.000 1.624.000
2 Necesarul de fond de rulment NFR 672.000 1.176.000
3 Trezoreria netă TN 588.000 448.000
Fondul de rulment a fost pozitiv şi în creştere. În acest caz, din desfăşurarea activităţii
întreprinderii se degajă un surplus de resurse stabile (permanente) care poate fi utilizat pentru
finanţarea altor nevoi ale întreprinderii.
Nevoia de fond de rulment este pozitiva şi în creştere ceea ce confirmă dinamica ascendentă
a surplusului de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Creşterea
necesarului de fond de rulment a fost consecinţa creşterii activelor circulante cu 33% în anul curent.
Trezoreria netă este pozitivă şi în scădere, ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior
de creştere a necesarului de fond de rulment (75%) comparativ cu creşterea fondului de rulment
(29%).
Tabel 4-3
Nr. Indicatori Simbol Perioada Perioada
Crt. precedentă curentă
1 Rata marjei de securitate (zile) RMS 113,40 79,01
2 Durata de rotaţie a necesarului de fond de Dr
rulment din exploatare (zile) 60,48 57,21
3 Rata de finanţare a necesarului de fond de RFNFR
rulment (%) 187,50 138,10
Valorile înregistrate de marja de securitate se situează peste limitele considerate optime,

ceea ce relevă o eficienţă scăzută şi o insuficienţă a fondului de rulment net global în raport cu
nevoile implicate de volumul de activitate.
42
Reducerea duratei de rotaţie a necesarului de fond de rulment se apreciază ca fiind

favorabilă, permiţând o recuperare mai rapidă a capitalului învestit.
Valorile mai mari de 100 ale ratei de finanțare a necesarului de fond de rulment în cele două
perioade semnalează faptul că întreprinderea înregistrează mărimi pozitive ale trezoreriei, respectiv
valorile superioare ale fondului de rulment în raport cu necesarul de fond de rulment şi neapelarea
la credite bancare pe termen scurt.
T4-4. Pe baza indicatorilor financiari ai firmei determinaţi trezoreria netă:

- mii lei-
Activ Pasiv
1. active imobilizate 68 000 1. capital propriu 15 000
2. active circulante 32 000 2. datorii totale 85 000
din care : disponibilităţi 8 000 din care : datorii pe termen scurt 23 000
Activ total 100 000 Pasiv total 100 000
a) – 15.000 mii lei
b) 8.000 mii lei
c) 9.000 mii lei
d) – 9.000 mii lei
T4-5. Trezoreria netă se calculează pe baza relaţiei:

a) fond de rulment - necesar de fond de rulment
b) fond de rulment + necesar de fond de rulment
c) fond de rulment - datorii pe termen scurt
d) trezoreria de activ + trezoreria de pasiv
T4-6. Pe baza bilanţului patrimonial, nevoia de fond de rulment (NFR) se poate calcula:
1. NFR = AC + DS – OTS
2. NFR = (AC – DS) – (DTS – CBS)
3. NFR = ST + CR – OTS
4. NFR = CR – ST – OTS
5. NFR = AC + CR – ST – OTS
a) 1 + 4 + 5;
b) 3 + 4 + 5;
c) 1 + 3 + 4;
43
d) 2 + 3.
T4-7. Pe baza indicatorilor:

-lei-
Indicatori N-1 N
Capital propriu 200.000 220.000
Datorii pe termen lung 17.000 36.000
Active imobilizate 90.000 120.000
Modificarea fondului de rulment a fost de :
a) 10.000 lei
b) 7.000 lei
c) 8.000 lei
d) 9.000 lei
Nr. Răspuns
test
T4-1. c)
T4-2. c)
T4-3 e)
T4-4 b)
T4-5 a)
T4-6 d)
T4-7 d)

44

Bucureşti;
Bucureşti;
45
Unitatea de învăţare 5 ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE CREANŢE ŞI OBLIGAŢII …
5. Unitatea de învăţare 5 ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE

CREANŢE ŞI OBLIGAŢII, ANALIZA LICHIDITĂŢII ŞI
SOLVABILITĂŢII, ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR,
ANALIZA VITEZEI DE ROTAŢIE A ACTIVELOR
CIRCULANTE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru aprecierea stării de sănătate financiară a firmei
prin prisma lichidităţii şi solvabilităţii;
 veţi realiza predicţii privind situaţia şi performanţele firmei prin prisma vitezei de rotaţie a
activelor circulante;
 veţi prezenta şi determina indicatorii de echilibru financiar.
5.1. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii
Corelaţia dintre creanţe şi obligaţii presupune analiza următorilor indicatori:
 Rotaţia creanţelor (Rc), exprimată ca număr de rotaţii şi durata de recuperare a creanţelor (Drc),
exprimată în număr de zile:
Cifra de afaceri T
Rc  Drc 
Creanţe medii Rotaţia creanţelor
unde: T = număr de zile al perioadei (360 pentru un an, 180 pentru un semestru etc.)
 Rotaţia stocurilor (Rc) şi perioada de recuperare a stocurilor (Prs), exprimată în număr de zile:
T
Stocuri Prs 
Rs  Rotaţia stocurilor
Costul bunurilor vandute
 Achitarea obligaţiilor (AO), exprimată ca număr de rotaţii într-o perioadă de timp T şi perioada
de achitare a obligaţiilor (Pao), exprimată în număr de zile:
Costul vânzărilor T
AO  Pao 
Obligaţii curente medii Achitarea obligatiilor
Prin corelarea vitezei de rotaţie a creanţelor, stocurilor şi obligaţiilor curente se poate calcula
indicatorul ciclul comercial (Cc).
Cc = Drc + Prs - Pao
Acest indicator reprezintă o alternativă la măsurarea tradiţională a lichidităţii interne a unei

întreprinderi ce ia în considerare atât recuperarea creanţelor, cât şi rotaţia stocurilor şi achitarea
46
obligaţiilor. Rata măsoară numărul de zile în care capitalul este blocat în cadrul activităţii
operaţionale.
CA
T5-1. Dacă raportul  3,4 , atunci durata de imobilizare a creanţelor este de:
Creante
a) 234,1 zile;
b) 105,88 zile;
c) 254,12 zile;
d) nu se poate determina.
5.2. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii
5.2.1. Analiza lichidităţii
Lichiditatea externă reprezintă abilitatea unui activ de a fi transformat în

Definiţie bani rapid şi cu o pierdere minimă de valoare.
Lichiditatea internă abilitatea unei întreprinderi de a-şi onora la scadenţă

obligaţiile de plată asumate pe seama activelor curente.
Principalele rate utilizate în analiza lichidităţii sunt:
a) Rata lichidităţii curente (generală) (RLc):

Active curente
RLc 
Datorii curente ( pe termen scurt )
Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate,
iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-şi
onora obligaţiile scadente pe termen scurt.
b) Rata lichidităţii intermediare (rapidă, redusă) (RLi):

Active curente  Stocuri
RLi 
Datorii curente
Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel
mai mic de 0,5 poate evidenţia probleme de onorare a plăţilor scadente.
c) Rata lichidităţii la vedere (RLv):

Disponibil  Investiţii financiare pe termen scurt
RLv 
Datorii curente
47
5.2.2. Analiza solvabilităţii
Definiţie Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperi datoriile

totale.
Principalele rate utilizate în analiza solvabilităţii sunt:
a) Rata solvabilităţii generale (Rsg):

Activ total
Rsg 
Datorii totale
Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se consideră 1,4 (în cazul în care ponderea
minimă a capitalului propriu în cadrul totalului surselor de finanţare este de 30%).
În cazul în care rata solvabilităţii globale este mai mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.
b) Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp):
Capital propriu
Rsp 
Capital propriu  Credite bancare
În general, un nivel bun depăşeşte valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5
evidenţiază o situaţie satisfăcătoare. De regulă, o rată a solvabilităţii patrimoniale sub 0,3 este
apreciată ca riscantă de către finanţatori.
Aplicaţie privind analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Tabel 5-1
-lei-
Nr. crt. Indicatori Perioada Perioada
1. Active imobilizate 840.000 1.120.000
3. - stocuri 504.000 1.008.000
4. - creanţe 588.000 784.000
Total Activ 2.520.000 3.360.000
7. Capital propriu 1.540.000 2.408.000
8. Datorii pe termen lung 560.000 336.000
9. Datorii pe termen scurt 420.000 616.000
Total Pasiv 2.520.000 3.360.000
48
Tabel 5-2
Nr. Crt. Indicatori Simbol Perioada Perioada
1 Rata lichidităţii generale Lg 4,00 3,64
2 Rata lichidităţii reduse Li 2,80 2,00
3 Rata lichidităţii la vedere Lv 1,40 0,73
4 Rata solvabilităţii generale Sg 2,57 3,53
5 Rata solvabilităţii patrimoniale Sp 0,73 0,88
Valoarea ratei lichidităţii curente este mai mare decât 1 pentru toată perioada analizată.
Acest rezultat este favorabil pentru întreprindere, ceea ce semnifică faptul că societatea îşi poate
acoperi integral datoriile pe termen scurt pe seama activelor circulante. În ultimul an de analiză se
observă o uşoară scădere a lichidităţii, datorită creşterii într-un ritm mai lent a activelor circulante în
comparaţie cu datoriile pe termen scurt.
Nivelul ratei lichidităţii reduse se încadrează în intervalul 2,00-2,80 şi reflectă o bună
capacitate de plată, deci un risc redus. Lichiditatea redusă prezintă un nivel asiguratoriu, certificând
faptul că societatea este capabilă să-şi acopere datoriile pe termen scurt pe seama creanţelor şi
disponibilităţilor băneşti. În anul curent rata lichidităţii curente scade deoarece ritmul de creştere a
datoriilor pe termen scurt devansează ritmul de creştere a creanţelor şi disponibilităţilor.
Rata lichidităţii la vedere exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt
din disponibilităţi băneşti şi investiţii financiare pe termen scurt. În ambele perioade valoarea
indicatorului se încadrează în limitele normale.
Rata solvabilităţii generale, pe toată perioada analizată, are un nivel peste limita normală,
întreprinderea fiind solvabilă.
Pe toata perioada analizată nivelul solvabilităţii patrimoniale este peste limita normală, în
această perspectivă fiind evidenţiat un risc financiar minim.
T5-2. Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor se poate face cu următoarele rate:
1. rata lichidităţii generale
2. rata globală de îndatorare
4. rata solvabilităţii generale
5. rata de autofinanţare a activelor
a) 1+2+3+5
b) 2+3+5
c) 2+4+5
d) 3+5
5.3. Analiza echilibrului financiar
Principalele rate financiare utilizate în analiza echilibrului financiar sunt:
49
A. Ratele de îndatorare (patrimoniale)
a) Rata de îndatorare a capitalului propriu (RIKp):

Total datorii pe termen lung
RI kpr 
Capital propriu
b) Rata globală de îndatorare (RIg):

Total datorii
RI g 
Total active
B. Alte rate de echilibru economico-financiar
a) Rata de autofinanţare a activelor

Capital propriu
Rfa  100
Active totale
b) Rata de finanţare a imobilizărilor prin capital propriu
Capital propriu
Rfi   100
Active imobilizate
c) Rata autonomiei financiare
Capital propriu
Raf   100
Capital permanent
T5-3. Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor se poate face cu următoarele rate:
1. rata lichidităţii generale
2. rata globală de îndatorare
4. rata solvabilităţii generale
5. rata de autofinanţare a activelor
a) 1+2+3+5
b) 2+3+5
c) 2+4+5
d) 3+5
5.4. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată ca:

- număr de rotaţii (n):
50
CA
n
AC
unde: AC reprezintă soldul mediu al activelor circulante;
- durată în zile (dz):

AC
Dz  T
CA
unde: T – numărul de zile al perioadei analizate.
Analiza factorială a vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează pe baza modelului

ca durată (în zile).
Aplicaţie privind analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante

Tabel 5-3
-lei-
Nr. Indicatori Perioada Perioada
1. Cifra de afaceri 2.430.000 2.646.000
2. Active circulante, din care: 310.500 308.700
3. - stocuri 105.000 147.700
4. - creanţe 205.500 161.000
5. Viteza de rotaţie (zile) 46,00 42,00

CA
Dz
St
AC
CR


Dz = Dz1 – Dz0 = -4 zile
1. Influenţa modificării cifrei de afaceri:

AC 0 AC 0
CA  360  360  -3,76 zile
CA1 CA0
2. Influenţa soldului mediu al activelor circulante:
AC 1 AC 0
CA  360  360  -0,24 zile
CA1 CA1
 
2.1. Influenţei stocurilor medii St :
51
St 1 St 0
 St  360  360  5,81 zile
CA1 CA1
2.2. Influenţei soldului mediu al creanţelor Cr e : 

Cr e1 Cre0
Cr e  360  360  -6,05 zile
CA1 CA1
Se constată o accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante, respectiv reducerea duratei
unei rotaţii cu 4 zile. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante s-a datorat reducerii
soldului mediu al activelor circulante comparativ cu creşterea cifrei de afaceri.
Analizând influenţele factorilor, se constată:
 creşterea cifrei de afaceri cu 8,89%, în condiţiile menţinerii constante a soldului mediu al
activelor circulante, determină scurtarea duratei unei rotaţii cu 3,76 zile (accelerarea vitezei de
rotaţie);
 reducerea soldului mediu al activelor circulante cu 1% a avut ca efect accelerarea vitezei de
rotaţie, respectiv diminuarea duratei unei rotaţii cu 0,24 zile. Această situaţie s-a bazat în
exclusivitate pe modificarea valorii soldului creanţelor.
Rezultă că, pentru accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante, trebuie redus în
continuare soldul mediu al creanţelor, iar la nivelul celorlalte active circulante, reducerea până la
limita la care nu afectează buna desfăşurare a activităţii.
T5-4. Pe baza indicatorilor:

Lei
Indicatori N-1 N
Cifra de afaceri 40000 44000
Soldul mediu al activelor circulante 5000 5380
Influenţa soldului mediu al activelor circulante asupra vitezei de rotaţie a acestora este de :
a) 4 zile
b) – 4 zile
c) 3,10 zile
d) 3,42 zile
Nr. Răspuns
test
T5-1. b)
T5-2. b)
T5-3 b)
T5-4 c)
52


Bucureşti;
Bucureşti;
53
Unitatea de învăţare 6 ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE
6. Unitatea de învăţare 6 ANALIZA FLUXURILOR DE

TREZORERIE A FIRMEI – STRUCTURĂ, DINAMICĂ,
CALCULUL ŞI ANALIZA RATELOR FINANCIARE SPECIFICE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru evidenţierea rolului şi modului de stabilire a
fluxurilor de trezorerie;
 veţi evalua capacitatea unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar.
Conform normei contabile internaţionale IAS 7, fluxurile de trezorerie reprezintă ansamblul

intrărilor şi ieşirilor de numerar sau de echivalente de numerar.
În cadrul situaţiei fluxurilor de trezorerie, corespunzător abordării funcţionale a activităţilor
firmei, fluxurile sunt grupate în următoarele trei categorii:
1. Fluxuri generate de activităţile de exploatare (operaţionale);
2. Fluxuri generate de activităţile de investiţie;
3. Fluxuri generate de activităţile de finanţare.
1. Fluxurile de numerar generate de activităţile de exploatare sunt aceste fluxuri de numerar

rezultate din tranzacţii şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete.
Astfel, există următoarele intrări şi ieşiri de numerar determinate de activităţile operaţionale:
 Intrări de numerar şi echivalente de numerar:
- încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasări în numerar din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- încasări în numerar din restituiri ale impozitelor pe profit*.
 Ieşiri de numerar şi echivalente de numerar:
- plăţi în numerar către furnizori şi prestatorii de servicii;
- plăţi în numerar către angajaţi şi în numele acestora;
- plata în numerar a dobânzilor pentru credite*;
- plăţi privind impozite, taxe şi vărsăminte (inclusiv impozitul pe profit).
54
2. Fluxuri generate de activităţile de investiţii

Fluxurile de numerar din activitatea de investiţii reprezintă intrări şi ieşiri determinate în
special de achiziţia şi cedarea activelor imobilizate pe termen lung. Se pot enumera următoarele
tipuri de fluxuri de numerar provenite din activităţi de investiţii:
- încasări în numerar din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale;
- încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de creanţă ale
altor firme;
- încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor acordate altor părţi;
- încasări din dobânzi şi dividende.
- plăţi în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şi necorporale;
- plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de creanţă ale
altor firme;
- avansuri în numerar şi împrumuturi acordate altor părţi.
3. Fluxuri generate de activităţile de finanţare
Fluxurile de numerar provenite din activitatea de finanţare sunt determinate de modificările
intervenite în dimensiunile capitalului total al întreprinderii, precum şi ale structurii de finanţare a
acesteia. În cadrul fluxurilor de numerar generate de activităţile de finanţare se pot include:
- încasări în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital
propriu;
- încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor,
datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt
sau lung.
- plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile întreprinderii;
- plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;
- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
- plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui
contract de leasing financiar.
Rezultanta finală a celor trei categorii de fluxuri de numerar este trezoreria netă, care poate fi
determinată astfel:
A) prin metoda directă, conform căreia se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar
(vezi tabelul 6.1);
B) prin metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele
tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări
în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli asociate
cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări (vezi tabelul 6.2).
55
SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

(metoda directă)
Tabel 6-1
Fluxuri de numerar Exerciţiul financiar
precedent curent
I. Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare
Încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii
Încasări în numerar din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri
Plaţi în numerar către furnizorii de buniri şi servicii
Plăţi în numerar către şi în numeleangajaţilor, plăţi efectuate de angajator în legatură
cu personalul
Taxa pe valoare adăugată
Alte impozite, taxe şi vărsaminte asimilate platite
Numerar generat de exploatare
Dobânzi platite
Impozit pe profit plătit
Fluxuri de numerar nete din activităţi de exploatare
II. Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii
Încasări de numerar din vânzarea de terenuri şi cladiri, instalaţii şi echipamente,
active necorporale şi alte active pe termen lung
Încasări şi plăţi în numerar din alte activităţi de investiţii
Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale
şi alte active pe termen lung
Dividende încasare
Dobânzi platite
Fluxuri de numerar nete din activităţi de investiţii
III. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare
Încasări din împrumuturi pe termen lung/rambursări
Încasări din împrumuturi pe termen scurt/rambursări
Plăţi pentru operaţiunile de leasing financiar
Achiziţionare de acţiuni
Dividende plătite
Fluxuri de numerar nete din activităţi de finanţare
Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi echivalentelor de numerar
Fluxuri de numerar - TOTAL
Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei
56
SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR

(metoda indirectă)
Tabel 6-2
Fluxuri de numerar Exerciţiul financiar

precedent curent
I. Fluxuri de numerar generate de activităţile de exploatare
Rezultatul net înaintea impozitului pe profit
Ajustări privind elementele nemonetare şi alte elemente nelegate de activităţile de
exploatare
a) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor fără incidenţă asupra trezoreriei:
+ Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
- Venituri din provizioane
b) Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nelegate de exploatare:
-Profit/+pierderi din cesiunea imobilizărilor şi plasamentelor financiare
+ Cheltuieli privind dobânzile
-Venituri din dobânzi şi dividende
-Venituri din reeluări de subvenţii pentru investiţii
Rezultatul din exploatare înaintea variaţiei necesarului de fond de rulment
-Variaţia necesarului de fond de rulment
- Variaţia stocurilor
- Variaţia conturilor clienţi şi altor creanţe din exploatare
+Variatia conturilor furnizori şi a altor datorii din exploatare
+Variatia conturilor datorii cumulate
Încasări şi plăţi asociate exploatării
-Plăţi privind dobânzile
-Plăţi privind impozitul pe profit
II. Fluxuri generate de activităţile de investiţii
+ Încasări în numerar din vânzarea de imobilizări corporale şi active necorporale
+ Încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau creanţă ale
altor firme
+ Încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor acordate altor părţi
+ Încasări din dobânzi şi dividende
- Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şi necorporale
- Plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau creanţă ale
altor firme
- Avansuri în numerar şi împrumuturi acordate altor părţi
III. Fluxuri generate de activităţile de finanţare
+Încasări în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital
propriu
+Încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor,
datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt
sau lung
-Plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile întreprinderii
-Plăţi ale dividendelor către acţionari
-Rambursările în numerar ale unor sume împrumutate
-Plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor aferente unui
contract de leasing financiar
Efectele variaţiei ratei de schimb valutar aferente numerarului şi echivalentelor de
numerar
Fluxuri totale de numerar şi echivalente de numerar
(Creşterea sau descreşterea netă a numerarului şi a echivalentelor de numerar)
Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei
Numerar şi echivalente de numerar la sfârşitul perioadei
Datorită structurii şi metodologiei de întocmire a situaţiei fluxurilor de trezorerie, acest

document permite utilizatorilor situaţiilor financiare să estimeze capacitatea întreprinderii de a
degaja lichidităţi, în special din activitatea de exploatare, să previzioneze necesităţile de lichidităţi,
57
precum şi să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor politici
contabile (metode de amortizare a imobilizărilor, metode de evaluare a stocurilor etc.).
Rate bazate pe cash-flow
a) Rata de acoperire a datoriilor financiare totale ( RCF / DFT ):

expl
CF exp l
RCF / DFT 
expl DFT
unde:
CF exp l = cash-flow din activitatea de exploatare
DFT = datorii financiare totale.
a) Rata de acoperire a dobânzii ( RCF / Dob )

expl
CF exp l  Dob  Im p
p p
R CF / Dob 
exp l Dob
p
unde:
Dobp =dobânda plătită
Im pp =impozitul pe profit plătit.
c) Rata de acoperire a datoriilor financiare curente ( RCF / DFC )

expl
CF exp l  Div
p
RCF / DFC 
expl DFC
unde:
Divp = dividende plătite
DFC = datorii financiare curente.
d) Rata cash-flow operaţional ( RCF )

expl
CF exp l
RCF 
expl DC
unde:
DC = datorii curente totale.
e) Rata de finanţare a activelor imobilizate ( R )

CF / AN Im
expl
CF exp l
R 
CF / AN Im AN Im
expl
58
unde:
ANIm = achiziţii nete de active imobilizate.
f) Gradul de adecvare a cash-flow ( R A )

CF
EBITDA  Dob  Im p  AN Im
p p
RA 
CF MaRp
unde:
Dobp =dobânda plătită
Im pp =impozitul pe profit plătit.
ANIm = achiziţii nete de imobilizări
MaRp = media anuală a rambursărilor planificate pentru următorii cinci ani.
Intepretarea acestor indicatori trebuie să fie făcută cu prudenţă, luând în considerare nivelul
mediu al ratelor înregistrate de firmele concurente, respectiv valorile medii la nivelul industriei
respective.


Bucureşti;
Bucureşti;
59
Unitatea de învăţare 7 ANALIZA POTENȚIALULUI INTERN...
7. Unitatea de învăţare 7 ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL

AGENTULUI ECONOMIC – ANALIZA GESTIUNII
RESURSELOR UMANE
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru analiza resurselor umane şi identificarea direcţiilor
de acţiune pentru creşterea eficienţei economice a întreprinderii;
 veţi evaluarea calitatea resurselor umane, ca sursă de performanţă;
 veţi identifica direcţiile de acţiune pentru utilizarea eficientă a resurselor umane existente la
nivel de întreprindere
7.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă
Forţa de muncă este o activitate specific umană – fizică şi/sau intelectuală,

Definiţie simplă şi/sau complexă, indiferent de cadrul instituţional în care aceasta are
loc – prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţele,
ajutându-se în acest scop de unelte şi instrumente corespunzătoare, mobilul
ei fiind asigurarea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor lor imediate şi de
perspectivă.
Factorul uman poate fi evidenţiat prin analiza pe planurile cantitativ, structural şi calitativ,
precum şi din punct de vedere al mobilităţii, stabilităţii şi utilizării lui.
Din punct de vedere cantitativ, munca trebuie analizată în primul rând în legătură cu
populaţia, cu factorul demografic în general. Indicatorii utilizaţi în analiza cantitativă a forţei de
muncă sunt:
 numărul maxim de salariaţi adică limita superioară în care se poate înscrie firma stabilită în
funcţie de volumul de activitate şi de productivitatea medie a muncii;
 numărul mediu de salariaţi se calculează ca o medie aritmetică simplă a efectivului zilnic de
salariaţi;
 numărul mediu de personal - la indicatorul de mai sus se adaugă şi persoanele angajate cu
contract de prestări servicii, colaborare, convenţie.
 numărul de salariaţi la un moment dat cuprinde toţi salariaţii angajaţi cu contracte
individuale de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată (inclusiv persoanele aflate în
concedii medicale, concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru
creşterea copilului până la doi ani, în concedii de odihnă, în concedii fără plată, în greve,
învoiţi etc.), existenţi la un moment dat (începutul sau sfârşitul anului).
 numărul de personal la un moment dat include, pe lângă salariaţi, şi persoanele cu contract
de prestări servicii, colaborare, convenţie.
7.2. Analiza structurală a forţei de muncă

Din punct de vedere structural, potenţialul uman poate fi grupat cu ajutorul următoarelor
criterii:
1. după vârstă (sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, peste 55 ani);
60
2. după vechimea în întreprindere (sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani,....);

3. după sex (masculin, feminin);
4. după pregătirea profesională:
- muncitori (calificaţi, necalificaţi);
- personal de specialitate (studii medii, superioare);
- personal tehnic-administrativ (studii medii, superioare);
- personal de conducere;
 după funcţiile întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, personal,
financiar-contabilă).
7.3. Analiza calitativă a forţei de muncă
Calitatea factorului muncă se află în strânsă relaţie de dependenţă atât cu nivelul de cultură
generală şi instruire profesională, cât şi cu nivelul de dezvoltare economică a ţării.
Am asistat treptat la trecerea de la efortul fizic preponderent la afirmarea tot mai puternică a
eforturilor intelectuale. Locul şi rolul omului în economie s-a schimbat radical prin modernizarea,
automatizarea, informatizarea producţiei, munca creativă devenind astfel factorul determinant al
vieţii economice. Indicatorii specifici analizei calitative a forţei de muncă sunt:
n
N i  Ki
 Coeficientul mediu de calificare a forţei de muncă - Km  i 1
n
N
i 1
i
unde:
Ni = număr de muncitori pe fiecare categorie de calificare;
Ki = categoria de calificare (1→7).
n
V  K i i
 Coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor executate - Kt  i 1
n
V
i 1
i
unde:
Vi = volumul lucrărilor pe categorii de complexitate;
Ki = categoria de complexitate a lucrării (1→7).
Din compararea celor doi coeficienţi medii pot rezulta următoarele situaţii:
- K m < K t , când există lucrări de categorii superioare, efectuate de muncitori cu calificare
inferioară, fiind afectată calitatea produselor obţinute, în mod indirect influenţând asupra valorii
produselor şi asupra profitului;
- K m > K t , când există lucrări de complexitate inferioară şi sunt executate de muncitori cu un
grad de calificare superioară, ceea ce reflectă o folosire incompletă a calificării forţei de muncă,
cu consecinţe negative asupra costurilor şi profitului întreprinderii.
7.4. Analiza mobilităţii forţei de muncă

Indicatorii mobilităţii forţei de muncă sunt compuşi din:
 indicatorii circulaţiei forţei de muncă;
61
 indicatorii fluctuaţiei forţei de muncă.

Circulaţia forţei de muncă reprezintă mişcarea personalului din cauze normale (transfer,
boală, pensionare, deces, invaliditate, studii, obligaţii cetăţeneşti etc.). Indicatorii circulaţiei forţei
de muncă cuprind:
I
 coeficientul mediu al intrărilor de personal - Ci 
NP
unde:
I = total intrări de personal în cursul perioadei;
Np = numărul mediu de personal.
E
 coeficientul mediu al ieşirilor de personal - Ce 
NP
unde:
E = total ieşiri de personal (din cauze normale) în cursul perioadei.
IE
 coeficientul mediu al mişcării totale - Cm 
NP
Fluctuaţia forţei de muncă se referă la ieşirile din întreprindere fără aprobarea conducerii sau
prin desfacerea contractului de muncă, ca urmare a încălcării prevederilor contractului de muncă.
Fluctuaţia forţei de muncă se caracterizează cu ajutorul coeficientului fluctuaţiei forţei de muncă
E
(Cf): Cf  N
NP
unde:
EN = total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul perioadei.
7.5. Analiza stabilităţii forţei de muncă
Sistemul de indicatori utilizaţi în analiza stabilităţii forţei de muncă cuprinde:

 Ponderea vechimii în unitatea analizată în total vechime în muncă (Vt):
Vt    100 ,
t
T
unde:
Σ t = vechimea (exprimată în ani) a fiecărui lucrător din întreprinderea analizată;
Σ T = vechimea totală (exprimată în ani) a fiecărui lucrător.
Valoarea maximă a coeficientului trebuie să fie 1 fapt ce indică o stabilitate foarte bună.
 Vechimea medie în aceeaşi unitate ( Vm ) se calculează ca medie aritmetică ponderată în funcţie
de vechimea în ani a muncitorilor din unitate şi numărul salariaţilor având aceeaşi vechime:
Vm =
 Ni  ti  ,
 Ni
unde:
Ni = numărul de angajaţi cu vechimea „ti”;
ti = numărul de ani vechime
62
7.6. Analiza utilizării factorului uman

Utilizarea forţei de muncă poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:
 din punct de vedere extensiv, caz în care se urmăreşte utilizarea timpului de muncă;
 din punct de vedere intensiv, caz în care se au în vedere indicatorii ce reflectă eficienţa utilizării
forţei de muncă
 din punct de vedere al costului utilizării factorului uman.
7.6.1. Analiza utilizării extensive a factorului uman
Aprecierea utilizării extensive a factorului uman de care dispune o societate comercială

presupune analiza şi diagnosticul folosirii timpului de muncă.
Principalele categorii noţionale corespunzătoare timpului de muncă sunt3:
 fondul de timp calendaristic (TC) determinat prin multiplicarea numărului mediu de salariaţi cu
numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în considerare;
 fondul de timp maxim disponibil (TMD) obţinut prin deducerea din valoarea fondului de timp
calendaristic a fondului de timp corespunzător zilelor libere de la finele săptămânii, a
sărbătorilor legale şi respectiv a numărului de zile de concedii de odihnă;
 timpul efectiv lucrat (TL) se referă la timpul de muncă utilizat de către salariaţi în scopul
desfăşurării activităţii profesionale;
 timpul nelucrat din cauze justificate (TNJ) cum ar fi timpul afectat concediilor medicale,
concediilor pentru creşterea şi îngrijirea copilului, zilele libere acordate pentru evenimente
deosebite din viaţa angajatului (căsătorie, deces în familie, etc.), opriri accidentale ale
proceselor productive (pene de curent, etc.)
 timpul nelucrat din cauze nejustificate (TNN) respectiv timpul de muncă nerenumerat generat
de absenţe nemotivate, greve, concedii fără plată.
Analiza statică şi dinamică a timpului de muncă implică utilizarea următorului sistem de

indicatori:
a) gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GTC):
Fond de timp efectiv lucrat
GTC   100
Fond de timp calendaristic
b) gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GTMD):
Fond de timp efectiv lucrat
GTMD   100
Fond de timp maxim disponibil
c) gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil (GNTMD):
Fond de timp maxim disponibil  Fond de timp efectiv lucrat
GNTMD   100
Fond de timp maxim disponibil
GNTMD  100  Gradul de utilizare a fondului de timp max im disponibil

d) gradul de utilizare a duratei medii a zilei de lucru (GZL):
durata efectivã a zilei de lucru
GZL   100
durata normatã a zilei de lucru
3
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Ed. a II-a, București,
2005, pag. 123
63
Modificarea timpului de muncă generează consecinţe la nivelul unui ansamblu de indicatori

economico-financiari. Comensurarea acestora se obţine pe baza relaţiilor de mai jos:
 influenţa asupra producţiei marfă (producţia obţinută destinată comercializării):
- prin intermediul modificării timpului total de muncă:
T1  T0  W h0(Qf )
- prin intermediul modificării timpului mediu de muncă pe salariat:
N s1 (t1  t 0 )  W h0(Qf )
 influenţa asupra cifrei de afaceri:
T1  T0   W h0(Qf )  CA0
Qf 0
CA
N s1 (t1  t0 )  W h0(Qf )  0
Qf 0
 influenţa asupra valorii adăugate:
T1  T0   Wh (0Qe)  va 0
N s1 (t1  t0 )  W h0(Qe )  v a0
 influenţa asupra profitului aferent vânzărilor:
T1  T0  W h0(Qf )  CA0  pr0
Qf 0
CA
N s1 (t1  t0 )  W h0(Qf )  0  pr0
Qf 0
 influenţa asupra profitului mediu pe salariat:
t1  t0  W h0(CA)  pr0
unde:
T1 = fond de timp efectiv lucrat;
T0 = fond de timp maxim disponibil;
t1 = timp mediu efectiv lucrat de un salariat;
t0 = timp maxim disponibil la nivel de salariat;
Wh (0Qf ) = productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată pe baza
producţiei obţinute destinate vânzării;
Wh (0Qe) = productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată pe baza
producţiei exerciţiului;
( CA)
Wh 0 = productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată pe baza cifrei de
afaceri;
CA
= gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate vânzării;
Qf
va 0 = valoarea medie adăugată la 1 leu producţia exerciţiului prevăzută;
p r0 = valoarea prevăzută a profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri.
64
7.6.2. Analiza utilizării intensive a factorului uman
Indicatorii clasici folosiţi pentru aprecierea utilizării intensive a forţei de muncă sunt
productivitatea muncii şi profitul pe salariat.
7.6.2.1. Analiza productivităţii muncii
În practică, pentru analiza productivităţii se utilizează un sistem de indicatori prin care se

exprimă fie cantitatea de produse obţinute cu un anumit consum de munca, fie consumul de muncă
efectuat pentru obţinerea unei unităţi de produs .
Productivitatea muncii este definită de către Organizaţia de Cooperare

Definiţie Economică şi Dezvoltare (OECD ) ca fiind raportul dintre un indicator de
rezultat (efect) şi unul de potenţial.
La nivel macroeconomic, ca indicatori de rezultate se utilizează produsul

intern brut (PNB) sau valoarea adăugată brută, exprimarea realizându-se în
preţuri constante. Cele mai uzuale forme de măsurare a potenţialului sunt
prin intermediul numărului de ore lucrate (T) sau a numărului de personal
utilizat (Ns).
La nivel microeconomic, ca indicatori de rezultate se utilizează: producţia marfă fabricată

(Qf), producţia exerciţiului (Qex), cifra de afaceri (CA) şi valoarea adăugată (VA).
Productivitatea muncii poate îmbrăca mai multe forme, în funcţie de următoarele criterii:
a) După intervalul de timp luat în considerare :
Qf
- productivitatea medie anuală Wa 
Ns
Qf Qf
- productivitatea medie zilnică Wz  
Ns  Nz T
Qf Qf
- productivitatea medie orară Wz  
Ns  Nz  Nh T
b) După forma de exprimare:
- productivitate exprimată în unităţi fizice;
- productivitate exprimată sub formă valorică.
Cea mai răspândită formă este cea valorică deoarece permite generalizarea nivelului şi a
dinamicii acesteia, precum şi realizarea de corelaţii între diversele laturi ale activităţii.
c) După aria de cuprindere a factorilor de producţie:
- productivitate parţială, care corespunde unui singur factor de producţie, considerată a fi la
originea producţiei, precum şi a modificării acesteia (Figura 2.1);
- productivitate globală care exprimă eficienţa agregată a tuturor factorilor de producţie
implicaţi în generarea unui rezultat. Aceasta ilustrează performanţa în ansamblu a factorilor
de producţie din combinarea cărora se obţine efectul economic.
65
M
PRODUCTIVITATEA E
MUNCII D
I
E
PRODUCTIVITATEA PRODUCTIVITATEA
S
PARŢIALĂ (RANDAMENTUL)
A
CAPITALULUI
U
M
FORMELE RANDAMENTUL A
PRODUCTIVITĂŢII PĂMÂNTULUI R
G
I
N
A
L
PRODUCTIVITATEA Ă
GLOBALĂ
Figura 7-1: Formele productivităţii muncii în funcţie de aria de cuprindere a factorilor de producţie
În scopul identificării rezervelor de creştere a productivităţii muncii se impune analiza

factorială a acesteia. Modelul pe baza căruia putem analiza productivitatea muncii din punct de
vedere factorial este:
Wa  Nz  Nh  Wh
Aplicaţie privind analiza productivităţii medii anuale a muncii

Tabel 7-1
2 Numărul mediu de salariaţi pers 104 85
3 Numărul mediu de zile lucrate zile 233 239
4 Numărul mediu de ore lucrate zilnic ore 7,5 7,8
5 Productivitatea medie anuală lei/sal 108.345,00 121.173,00
6 Productivitatea medie zilnică lei/zi 465 507
7 Productivitatea medie orară lei/oră 62 65
8 Productivitatea medie orară recalculată lei/oră - 63
Nz
Wa Nh
Wz gi
Wh
Whi
66
Modificarea productivităţii medii anuale:

ΔWa  Wa 1  Wa 0  12.828 lei /sal
1. Influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate:

Δ Nz  ( Nz1  Nz 0 )  Wz 0  2.790 lei /sal
2. Influenţa modificării productivităţii medii zilnice:
Δ Wz  Nz1  ( Wz1  Wz 0 )  10.038 lei /sal
2.1 Influenţa modificării numărului mediu de ore lucrate zilnic
Δ Nh  Nz1  ( Nh1  Nh 0 )  Wh 0  4.445,50 lei /sal
2.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare
Δ Wh  Nz1  Nh1  ( Wh1  Wh 0 )  5.592,60 lei /sal
2.2.1. Influenţa modificării structurii activităţii
Δgi  Nz1  Nh1  ( Wh rec  Wh 0 )  1.864,20 lei /sal
2.2.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare pe activităţi
Δwhi  Nz1  Nh1  ( Wh1  Wh rec )  3.728,40 lei /sal
În perioada analizată se constată o creştere a productivităţii medii anuale cu 12.828 lei /sal,
toţi factorii de influenţă contribuind în mod pozitiv la modificarea acesteia. Astfel creşterea
numărului de zile lucrate de la 233 la 239 a determinat majorarea productivităţii medii anuale a
muncii cu 2.790 lei /sal. De remarcat că majorarea productivităţii anuale s-a realizat şi pe baza
creşterii productivităţii medii zilnice cu 10.038 lei /sal, care reprezintă peste 78% din modificarea
totală a productivităţii muncii.
În plus, majorarea numărului de ore lucrate zilnic, de la 7,5 la 7,8 a însemnat apropierea d e
normalitate, conducerea societăţii fiind conştientă de faptul că va exista în permanenţă un număr de
ore care nu vor fi efectiv lucrate. Astfel, creşterea numărului de ore lucrate a determinat majorarea
productivităţii anuale a muncii cu 4.445,50 lei /sal. Productivitatea orară care a crescut cu
aproximativ 5 %, contribuind la modificarea productivităţii anuale cu 5.592,60 lei /sal. Acest lucru a
fost posibil prin conştientizarea procesului de muncă, utilizarea eficientă a mijloacelor de producţie.
Structura activităţilor a determinat creşterea productivităţii medii anuale a muncii cu
1.864,20 lei datorită creşterii ponderii activităţilor la care se înregistrează o productivitate orară mai
mare decât media înregistrată la nivel de întreprindere în perioada precedentă.
Totodată, la principalele activităţi productivitatea orară a crescut, situaţie favorabilă,
reflectată într-o creştere productivităţii medii anuale a muncii cu 3.728,40 lei.
Importanţa indicatorului productivitatea muncii la nivel microeconomic este pusă în

evidenţă de influenţele generate de aceasta asupra unui ansamblu de indicatori. În funcţie de modul
de determinare a indicatorului comensurarea influenţelor menţionate se realizează cu ajutorul
relaţiilor4:
a) Pentru productivitatea muncii exprimată valoric:
 Influenţa asupra producţiei exerciţiului:
ΔWa (Qe)  Ns1  Wa 1(Qe)  Wa (Qe)
0 
 Influenţa asupra cifrei de afaceri:

ΔWa (Qf)  Ns1  Wa 1(Qf)  Wa (Qf)
0 

CA 0
Qf 0

 Influenţa asupra profitului aferent cifrei de afaceri:
4
Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Ed. a II-a, București,
2005, pag. 135 - 137
67
ΔWa (Qf)  Ns1  Wa 1(Qf)  Wa (Qf)

0 
CA 0 P
 0
Qf 0 CA 0
 Influenţa asupra ratei rentabilităţii economice:

Ns1  Wa 1(Qf)  Wa (Qf)
0 
CA 0 P
 0
Qf 0 CA 0

ΔWa (Qf)   100
At1
 Influenţa asupra ratei rentabilităţii financiare:

Ns1  Wa 1(Qf)  Wa (Qf)
0 
CA 0 P

 0  1  Cip 0 
Qf 0 CA 0
ΔWa (Qf)   100
Kp1
b) Pentru productivitatea muncii exprimată în unităţi fizice:
 Influenţa asupra costului unitar (pe unitatea de produs):
Δ Wfiz  t 1  t 0  csh 0
 Influenţa asupra profitului unitar (pe unitatea de produs):
ΔWfiz   t 1  t 0   csh 0
 Influenţa asupra profitului la nivel de întreprindere:
n
ΔWfiz    qvi1  ti1  ti 0   csh 0
i 1
 Influenţa asupra nivelului ratei de eficienţă a cheltuielilor:
n
 qvi  ti 1 1  ti 0   csh 0

ΔWfiz  i 1
n
 100
 qvi
i 1
1  pi1
 Influenţa asupra ratei rentabilităţii economice:

n
  qvi1  ti1  ti 0    csh 0
ΔWfiz  i 1
 100
At1
 Influenţa asupra ratei rentabilităţii financiare:
n
  qvi1  ti1  ti 0   csh 0  1  ci 0 
ΔWfiz  i 1
 100
Kp1
unde:
P – profitul aferent vânzărilor;
At – active totale;
Kp – capitaluri proprii;
csh0 – salariul tarifar (orar) din perioada de bază;
chs1 – salariul tarifar din perioada curentă;
qvi1 – volumul fizic al vânzărilor corespunzător produsului ”i” din perioada curentă;
ci1 – nivelul cotei de impozit pe profit din perioada de bază.
Deşi, în sens restrâns productivitatea muncii reflectă eficienţa utilizării factorului uman, în
mod evident, nivelul său este consecinţa acţiunii unui ansamblu de factori, inclusiv a celui material.
Un studiu cu privire la dezvoltarea industriei şi creşterea performanţelor efectuat în Marea
Britanie a concluzionat: “Factorii care influenţează productivitatea muncii sunt aceeaşi care
influenţează performanţele la nivelul global al unei firmei. Aceştia includ:
68
 factori fizici şi organici, locaţia, factori tehnologici;

 valori culturale, atitudini specifice individului, factori motivaţionali şi comportamentali;
 factori internaţionali – de exemplu gradul de inovaţie şi eficienţă al managerilor şi respectiv
acţionarilor firmelor cu capital străin;
 mediul politico-legislativ, precum şi capacităţile manageriale;
 nivelul de flexibilitate pe piaţa internă a muncii şi recompensele individuale şi sistemul de
salarizare, eficienţa demonstrată în procesul de recrutare, pregătire şi comunicare cu resursele
umane, sistemul de stimulente practicat.”5
Principalele căi de majorare a productivităţii muncii pot fi sintetizate conform schemei de

mai jos6:
Rezerve de creştere a
productivităţii muncii
Promovarea progresului tehnic Promovarea managementului Rezerve legate de acţiunea

performant factorilor bio-psiho-sociali
Dezvoltarea şi modernizarea - Recrutarea şi folosirea raţională - Factori biologici: vârstă, sex,

tehnologiilor utilizate a resurselor umane stare de sănătate
- Creşterea nivelului de calificare - Factori psihologici:
profesională a angajaţilor aptitudini, vointă, atitudinea
- Prefecţionarea formelor de faţă de muncă
cointeresare materială - Factori sociali: crearea
- Normarea ştiinţifică a muncii condiţiilor pentru
desfăşurarea activităţilor
sociale, politice şi spirituale
- Folosirea completă a timpului de

muncă
- Aprovizionarea ritmică cu materii
prime, materiale, semifabricate
Figura 7-2 Principalele căi de majorare a productivităţii muncii
Dacă avem în vedere obiectivul strategic al firmei respectiv maximizarea valorii

acţionarilor, atunci indicatorul productivitatea muncii prezintă dezavantajul neconectării directe cu
obiectivul menţionat.
Pentru a elimina acest neajuns se poate utiliza indicatorul profit (brut sau net) obţinut în
medie pe salariat.
5
Manufacturing În Britain, A Survey Of Factors Affecting Growth & Performance, ISR/Google Books, ediția a 3-a
revizuită, 2003, pag. 58
6
Niculescu M. , Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997, pag. 112, figură adaptată
69
T7-1. În analiza productivităţii medii anuale a muncii cunoaştem următorii indicatori:

Nr. Indicatori UM Prevăzut Realizat
crt.
1. Producţia marfă fabricată lei 4.300.000,00 4.600.000,00
2. Numărul mediu de personal pers 26,00 24,00
3. Timpul total lucrat (zile) zile 10.080,00 10.350,00
4. Timpul total lucrat (ore) ore 80.640,00 80.730,00
Influenţa modificării productivităţii medii orare asupra productivităţii medii anuale a muncii
este:
a) 31.738 lei/sal
b) 29.713 lei/sal
c) 38.786 lei/sal
d) 26.282 lei/sal
T7-2. Influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat asupra productivităţii
medii anuale cu semnul „+” semnifică:
a) creşterea numărului de zile lucrate ca efect al diminuării absenţelor nemotivate şi efectuării de
ore suplimentare în conformitate cu legislaţia românească determină creşterea eficienţei
economice a întreprinderii;
b) creşterea numărului mediu de zile lucrate de un salariat a determinat creşterea productivităţii
medii anuale;
c) creşterea numărului mediu de zile lucrate ca urmare a reducerii numărului mediu de salariaţi a
determinat creşterea productivităţii medii anuale;
d) creşterea productivităţii medii anuale a influenţat pozitiv timpul mediu de muncă al unui
salariat;
e) creşterea numărului de ore lucrate în medie de un salariat a determinat creşterea numărului
mediu de zile şi indirect a productivităţii medii anuale.
T7-3. Influenţa modificării productivităţii medii zilnice asupra productivităţii medii anuale este
dată de următoarea relaţie :
a) Ns1  Nz1  Nh1  Wh1  Ns0  Nz0  Nh0  Wh0
b) Nz1  Nh1  Wh1  Nz0  Nh0  Wh0
c) Ns1  Nh1  Wh1  Ns1  Nh1  Wh0
d) Nz1  Wz1  Nz1  Wz0
70
7.6.2.2. Analiza profitului pe salariat
Modele prin intermediul cărora putem analiza profitul pe salariat sunt următoarele:
P Qf CA P CA
     Wa (Qf)   pr
Ns Ns Qf CA Qf
P CA P
    Wa (CA)  pr
Ns Ns CA
P T CA P
     t  Wh (CA)  pr
Ns Ns T CA
P Mf Mf' CA P
    
Ns Ns Mf Mf' CA
unde:
P = profitul brut sau net;
N s = numărul mediu de salariaţi;
Qf = producţia marfă fabricată;
CA = cifra de afaceri;
W a (Qf ) = productivitatea medie anuală a muncii calculată pe baza producţiei marfă fabricată;
pr = profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri;
W a (CA) = productivitatea medie anuală a muncii calculată pe baza cifrei de afaceri;
t = fondul de timp de muncă aferent unui salariat, exprimat în ore;
Mf = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Mf ' = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
CA
Qf = gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată;
Mf
N s = gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Mf '
Mf = ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe;
CA
Mf ' = randamentul mijloacelor fixe direct productive.
Pr Qf CA Pr
    Wa  β  pr  t  Wh  β  pr
Ns Ns Qf CA
Aplicaţie privind analiza profitului pe salariat

Tabel 7-2
1 Producţia marfă fabricată lei 3.780.000,00 4.864.000,00
2 Volumul efectiv al producţiei vândute:
3  exprimat pe bază de preţuri lei 4.158.000,00 4.620.800,00
71
4  exprimat pe bază de costuri lei 3.742.200,00 4.112.512,00

5 Volumul efectiv al producţiei vândute:
6  exprimat pe bază de preţuri prevăzute lei - 3.738.647,27
7  exprimat pe bază de costuri prevăzute lei - 3.879.728,30
8 Numărul de salariaţi pers 30,00 32,00
9 Timpul mediu lucrat de un salariat ore 1.800,00 1.900,00
10 Profit aferent cifrei de afaceri lei 415.800,00 508.288,00
11 Productivitatea anuală muncii (Qf) lei 126.000,00 152.000,00
12 Productivitatea orară muncii (Qf) lei 70,00 80,00
13 Gradul de valorificare al producţie fabricate 1,10 0,95
14 Profit la un leu cifra de afaceri lei 0,10 0,11
15 Profit pe salariat lei/pers 13.860,00 15.884,00
t
Wa
Wh
Pr β
Ns
g
pr
p
Modificarea totală a profitului pe salariat

Pr Pr Pr
Δ  1  0  2.024 lei/sal
Ns Ns1 Ns 0
1. Influenţa modificării productivităţii medii anuale:
ΔWa  (Wa1  Wa 0 )  β 0  pr0  2.860 lei/sal
1.1. Influenţa modificării timpului lucrat de un salariat
Δt  (t 1  t 0 )  Wh1  β 0  pr0  770 lei/sal
1.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare
Δ wh  t 1  ( Wh 1  Wh 0 )  β 0  pr 0  2.090 lei/sal
2. Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate
Δ  Wa 1  (β1  β 0 )  pr 0  -2.280 lei/sal
3. Influenţa modificării profitului la un leu cifră de afaceri
Δ pr  Wa 1  β1  (pr 1  pr 0 )  1.440 lei/sal
3.1. influenţa modificării structurii producţiei vândute:
Δg  Wa 1  β1  (pr'  pr 0 )  -3.405 lei/sal
qv1c0
unde pr '  1 
qv1 p0
3.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:
72
Δp  Wa 1  β1  (pr"  pr ' )  12.124 lei/sal
qv1c0
unde pr"  1 
qv1 p1
3.3. influenţa modificării costurilor unitare:
Δc  Wa 1  β1  (pr 1  pr" )  -7.274 lei/sal
În perioada analizată se constată o creştere a profitului pe salariat cu 2.024 lei /sal, din toţi
factorii de influenţă, doar productivitatea medie anuală a muncii, ca factor de gradul întâi,
contribuind în mod pozitiv la modificarea acesteia. Restul factorilor au avut o influenţă negativă
asupra profitului pe salariat. Astfel creşterea productivităţii medii anuale de la 126.000 la 152.000 a
determinat majorarea profitului pe salariat cu 2.860 lei /sal. De remarcat că majorarea
productivităţii anuale s-a realizat şi pe baza creşterii numărului de ore lucrate de un salariat şi pe
baza creşterii productivităţii medii orare. În acest sens creşterea numărului de ore lucrate de la 1.800
la 1.900 a determinat majorarea profitului pe salariat cu 770. în acelaşi mod a contribuit şi creşterea
productivităţii medii orare, care a înregistrat o modificare asupra profitului pe salariat de 2.090
lei/sal.
Gradul de valorificare a producţiei fabricate care a scăzut de la 1,1 la 0,95 pe fondul lipsei
unei politicii de lichidare a stocurilor existente. Chiar dacă gradul de valorificare a înregistrat o
diminuare, se observă creşterea cifrei de afaceri, existând în continuare o piaţă de desfacere pentru
produsele comercializate.
Mai mult, se observă o creştere a eficienţei întregii activităţi, prin faptul că se înregistrează o
creştere a profitului la un leu cifră de afaceri de la 0,10 la 0,11. Această modificare a determinat
majorarea profitului pe salariat cu 1.444 lei/sal.
Structura cifrei de afaceri a influenţat profitul pe salariat în sensul scăderii cu 19.890 lei
situaţie care se explică prin diminuarea ponderii produselor vândute la care s-au prevăzut rate ale
rentabilităţii comerciale mai mari decât rata medie comercială prevăzută pe total întreprindere şi
creşterea ponderii produselor la care s-au programat rate de rentabilitate prevăzute mai mici decât
rata medie comercială programată pe întreprindere.
Preţurile de vânzare au fost mai mari faţă de nivelul din perioada precedentă cu 10% şi au
determinat creşterea profitului pe salariat cu 28.607 lei.
Costurile complete unitare au exercitat o influenţă negativă asupra profitului pe salariat
determinând scăderea acestuia cu 7.274 lei, situaţie determinată de depăşirea costurilor produselor
ce deţin ponderea principală în totalul vânzărilor. Influenţa costurilor se apreciază ca justificată cu
condiţia ca efortul suplimentar făcut să fi fost recuperat pe seama preţurilor de vânzare, ca urmare a
obţinerii unor produse superioare din punct de vedere calitativ.
T7-4. În analiza profitului pe salariat cunoaştem următorii indicatori:

Nr. Indicatori UM Prevăzut Realizat
crt.
1. Numărul mediu de personal pers 22 25
2. Producţia marfă fabricată lei 2.750.000 3.500.000
3. Cifra de afaceri lei 2.475.000 3.850.000
4. timp lucrat de o persoana ore 1.923 1.944
5. Profitul aferent cifrei de afaceri lei/pers 297.000 423.500
Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate asupra profitului pe
73
salariat este:
a) 11.637 lei/sal
b) 1.620 lei/sal
c) 3.360 lei/sal
d) 1.470 lei/sal
T7-5. Raportul dintre producţia marfa fabricată şi numărul mediu de salariaţi defineşte:
a) eficienţa folosirii producţiei marfă
b) randamentul muncii
c) modificarea stocurilor de marfă
d) productivitatea muncii
Nr. Răspuns
test
T7-1. a)
T7-2. b)
T7-3. d)
T7-4. c)
T7-5. d)

74

3. Robu V., Anghel I., Șerban E.C., (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Ed.
Economică, Bucureşti;
Bucureşti;
Bucureşti;
75
8. Unitatea de învăţare 8 ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL

AGENTULUI ECONOMIC – ANALIZA GESTIUNII
MIJLOACELOR FIXE, ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR
Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru analiza resurselor materiale şi identificarea
direcţiilor de acţiune pentru creşterea eficienţei economice a întreprinderii;
 veţi evaluarea calitatea potenţialului tehnic, ca sursă de performanţă;
 veţi identifica direcţiile de acţiune pentru utilizarea eficientă a resurselor materiale ale
întreprinderii.
Resursele materiale constituie o parte din ansamblul intrărilor în sistemul

Definiţie întreprindere, care prin combinare şi comensurare concură la realizarea
ieşirilor reprezentând bunuri şi servicii destinate pieţei.
8.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe

Analiza gestiunii mijloacelor fixe vizează:
 dinamica (mişcarea) mijloacelor fixe;
 starea şi structura mijloacelor fixe;
 utilizarea mijloacelor fixe.
8.1.1. Analiza dinamicii mijloacelor fixe
Mişcarea mijloacelor fixe se concretizează în creşteri de valoare prin achiziţie, producţie (în
cazul construcţiilor), aport, donaţii şi în reduceri de valoare prin cedare, casare, alte dezinvestiţii în
imobilizări corporale. Mişcarea mijloacelor fixe se apreciază cu ajutorul unor coeficienţi ce
evidenţiază creşterile şi reducerile valorii imobilizărilor corporale în raport cu valoarea totală a
imobilizărilor, precum:
 coeficientul intrărilor de mijloace fixe ( K I ) – evidenţiază efortul întreprinderii de
menţinere şi creştere a potenţialului tehnic
I
KI 
Mf
Unde
I = valoarea intrărilor de mijloace fixe;
Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.
Atunci când valorile acestui coeficient tind spre 1 sau sunt mai mari decât 1 înseamnă că
politica de investiţii este specifică primei faze a ciclului de viaţă a întreprinderii sau perioadei de
creştere şi expansiune a întreprinderii.
 coeficientul ieşirilor de mijloace fixe ( K E ) – evidenţiază procesul de dezinvestire, fie ca

urmare a ineficienţei menţinerii mijlocului fix în procesul de producţie prin diminuarea
76
parametrilor funcţionali, fie ca urmare a inutilităţii acestuia în procesul de producţie

respectiv:
E
KE 
Mf
unde:
E = valoarea ieşirilor de mijloace fixe
 coeficientul mişcării totale ( K MT ) - evidenţiază fluxurile totale ale mijloacelor fixe în

perioada analizată
IE
K MT 
Mf
8.1.2. Analiza stării şi structurii mijloacelor fixe
Starea şi structura mijloacelor fixe presupune:

- analiza stării mijloacelor fixe, care se face cu ajutorul următorilor indicatori:
 coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kr):

Inv
Kr   100
Mf
unde:
Inv = investiţiile efectuate în mijloace fixe.
Investiţiile efectuate în mijloace fixe pot fi: investiţii de înlocuire, investiţii de dezvoltare,
investiţii de modernizare etc.
Dacă acest raport înregistrează valori crescătoare înseamnă că întreprinderea este
preocupată de dezvoltare, asigurarea compatibilităţii între mijloacele fixe din dotare şi obiectivele
strategice de atins.
 gradul de uzură a mijloacelor fixe (Gu):

DC
Gu   100
DNF
unde:
DC= durata consumată;
DNF= durata normală de funcţionare.
- analiza structurii mijloacelor fixe pe baza următorilor indicatori:
 coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe (Ks):

Mfi
Ks   100
Mf
unde:
Mfi = valoarea mijloacelor fixe pe categorii de mijloace fixe
 compoziţia tehnologică a capitalului fix ( K T ) – reflectă ponderea mijloacelor fixe direct

productive în totalul mijloacelor fixe, respectiv contribuţia echipamentelor, instalaţiilor şi a
altor mijloace fixe care participă activ la procesul productiv. Se recomandă ca acest raport să
aibă valori cât mai apropiate de 1.
77
Mf'
KT  ,
Mf
unde:
Mf’= valoarea medie anuală a mijloacelor fixe active;
8.1.3. Analiza utilizării imobilizărilor corporale (mijloacelor fixe)
Principalul indicator cu putere informaţională în aprecierea utilizării mijloacelor fixe îl

constituie gradul de utilizare a capacităţii de producţie (Gcp):
Qef
Gcp   100
Qmax
unde:
Qef – producţia efectivă realizată;
Qmax – capacitatea maximă de producţie.
Acest indicator este deosebit de important atât în procesul de dimensionare a investiţiilor,

cât şi pentru asigurarea rentabilităţii activităţii. În acest sens se calculează gradul minim de utilizare
a capacităţii de producţie (Gmincp), respectiv nivelul la care cheltuielile fixe şi variabile sunt
acoperite integral.
Qmin
Gmincp   100
Qmax
La rândul său, producţia minimă necesară a fi obţinută este nivelul corespunzător punctului
critic al rentabilităţii (pragul de rentabilitate), exprimat în unităţi fizice:
F
Q min 
pv  cv
unde:
F – suma cheltuielilor fixe (convenţional constante);
pv – preţ unitar de vânzare;
cv – cheltuieli variabile pe produs.
Situaţiile ipotetice ce rezultă din compararea gradului minim de utilizare a capacităţii de

producţie cu nivelul maxim al acesteia fundamentează opţiunile posibile pentru firmă:
 dacă Gmincp < Qmax atunci se impun măsuri în vederea creşterii gradului de utilizare prin
valorificarea tuturor rezervelor, reducerea timpilor morţi, aprovizionarea ritmică cu materii
prime, materiale, semifabricate şi utilităţi, etc.;
 dacă Gmincp > Qmax atunci este necesar un management riguros al costurilor pentru
diminuarea atât a cheltuielilor variabile, cât şi a celor fixe. Dacă acest management se aplică iar
gradul minim de utilizare este în continuare superior capacităţii maxime de producţie, atunci se
poate avea în vedere realizarea de investiţii concretizate în majorarea capacităţii de producţie cu
condiţia ca nivelul cererii existente pe piaţă să susţină producţia suplimentară ce va fi realizată.
Efectuarea la timp şi de calitate a reviziilor curente, reparaţiilor curente şi capitale a

mijloacelor fixe, modernizarea echipamentelor productive constituie principalele pârghii prin care
se poate maximiza gradul de utilizare a dotării tehnice (Gdt).
78
În ceea ce priveşte gradul de utilizare a timpului maxim de funcţionare (Gt) măsurile

adoptate vizează reducerea sau chiar eliminarea întreruperilor accidentale, asigurarea aprovizionării
ritmice cu materii prime şi materiale, evitarea conflictelor spontane de muncă, asigurarea cu
comenzi, etc.
Aprecierea eficienţei utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unui sistem corelat al
efectelor (producţia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul) cu eforturile
(valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea medie a mijloacelor fixe active). În funcţie de
specificul activităţii, pe baza unor indicatori proprii, se pot determina rate de eficienţă specifice,
printre care menţionăm:
 eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de producţia obţinută destinată vânzării
(marfă):
Qf Mf' Q max Qf
 1000    1000
Mf Mf Mf' Q max
 eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de cifra de afaceri:
CA Mf' Qf CA
 1000     1000
Mf Mf Mf' Qf
 eficienţa mijloacelor fixe exprimată în funcţie de profitul aferent cifrei de afaceri:
P Mf' Qf CA P
 1000      1000
MF Mf Mf' Qf CA
Aplicaţie privind analiza eficienţei mijloacelor fixe în funcţie de producţia

obţinută destinată vânzării
Tabel 8-1
1 Producţia marfă fabricată lei 900.000 1.237.600
2 Capacitatea maximă de producţie lei 1.200.000 1.547.000
3 Valoarea medie a mijloacelor fixe lei 250.000 260.000
4 Valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive lei 150.000 182.000
5 Eficienţa mijloacelor fixe (Qf la 1000 Mf) lei 3.600,00 4.760,00
6 Ponderea mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe 0,60 0,70
7 Randamentul maxim al mijloacelor fixe productive lei 8,00 8,50
8 Gradul de utilizare al capacităţii maxime de producţie 0,75 0,80
Modificarea totală a eficienţei mijloacelor fixe:

Qf Qf 1 Qf 0
  1000   1000 -  1000  1.160 lei
Mf Mf 1 Mf 0
1. Influenţa modificării ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe:
Mf'  Mf1 ' Mf 0 '  Q max 0 Qf 0
        1000  600 lei
Mf  Mf 1 Mf 0  Mf' 0 Q max 0
2. Influenţa modificării randamentului maxim al mijloacelor fixe productive:
Q Mf 1 '  Q max 1 Q max 0  Qf 0
 max      1000  262,50 lei
Mf' Mf 1  Mf'1 Mf' 0  Q max 0
3. Influenţa modificării gradului de utilizare al capacităţii de producţie:
79
Qf Mf 1 ' Q max 1  Qf1 Qf 0 

        1000  297,50 lei

Q max Mf 1 Mf'1  Q max 1 Q max 0 
Creşterea eficienţei utilizării mijloacelor fixe cu 1.160 lei la 1000 lei producţie marfă
fabricată s-a realizat pe baza modificării în sens pozitiv a tuturor factorilor de influenţă.
Structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor direct productive a determinat
majorarea a eficienţei mijloacelor fixe cu 600 lei la 1000 lei producţie marfă fabricată.
Randamentul maxim al mijloacelor fixe direct productive a crescut în perioada curentă faţă
de perioada precedentă cu 6,25%, iar influenţa asupra eficienţei mijloacelor fixe a fost de 262,50 lei
la 1000 lei producţie marfă fabricată.
Înregistrarea unor coeficienţi subunitari ai gradului de utilizare a capacităţilor de producţie,
în cei doi ani, se datorează în exclusivitate factorilor extensivi. Creşterea gradului de utilizare a
capacităţii de producţie în anul curent în raport cu anul precedent se explică prin creşterea
randamentului echipamentelor tehnologice, îmbunătăţirea dotării tehnice, extinderea timpului de
funcţionare prin introducerea celui de-al doilea schimb, în condiţiile unei compoziţii tehnologice
mai slabe şi ale unei utilizări incomplete a timpului disponibil. În aceste condiţii creşterea gradului
de utilizare a capacităţii de producţie a determinat majorarea eficienţei mijloacelor fixe cu 297,50
lei la 1000 lei producţie marfă fabricată.
T8-1. Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se face cu indicatorii:

1. gradul de folosire a fondului de timp disponibil;
2. gradul de utilizare al capacităţii de producţie;
3. gradul de programare al fondului calendaristic;
4. randamentul utilajelor;
5. indicele de utilizare intensivă.
a) 1+2+5
b) 2+4
c) 2+4+5
d) 2+3+4+5
T8-2. Raportul dintre mijloacele fixe productive şi valoarea medie a mijloacelor fixe exprimă:
a) Compoziţia tehnică
b) eficienţa folosirii mijloacelor fixe productive în cadrul firmei
c) gradul de înzestrare tehnică a firmei
d) randamentul activelor fixe productive
T8-3. O firmă înregistrează următoarea evoluţie a indicatorilor:
80
Indicele cifrei de afaceri = 107%

Indicele numărului mediu de salariaţi = 103%
Indicele productivităţii medii zilnice a muncii = 110%
Indicele cifrei de afaceri la 1 leu mijloace fixe = 98%
Situaţia semnifică:
a) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe şi diminuarea numărului de zile efectiv lucrate.
b) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe şi a numărului de zile efectiv lucrate;
c) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe şi creşterea numărului de zile efectiv lucrate;
d) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe şi a numărului de zile efectiv lucrate;
8.2. Analiza gestiunii stocurilor

Analiza gestiunii stocurilor presupune:
 dinamica stocurilor;
 structura stocurilor;
 utilizarea resurselor materiale.
8.2.1. Analiza dinamicii stocurilor
În analiza dinamicii stocurilor se utilizează următorii indicatori:

 stocul final (Sf):
Sf = Şi +I –E
 coeficientul rupturii de stoc (k):

n ss
k=
nts
n zfr
k=
ntz
cs
k=
ct
unde:
nss - numărul de solicitări de aprovizionat satisfăcute în perioada t;
nts - numărul total de solicitări de aprovizionat pe parcursul perioadei t;
nzrf - număr de zile lucrătoare fără ruptură de stoc în perioada t;
ntz - numărul total de zile din perioada t;
cs- volumul cererii de aprovizionat satisfăcute în perioada t;
ct - volumul total al cererii de aprovizionat exprimate în perioada t.
Cu cât valoarea acestor coeficienţi este mai apropiată de unu, cu atât riscul rupturii de stoc
este mai redus.
81
8.2.2. Analiza structurii stocurilor
Analiza modificărilor structurale a stocurilor se poate realiza ţinând cont de ponderea

cantitativă sau valorică a diferitelor elemente stocuri în totalul cantitativ sau valoric al stocurilor,
considerat 100%.
8.2.3. Analiza utilizării resurselor materiale
Analiza utilizării resurselor materiale presupune:

a) analiza randamentului resurselor materiale;
b) analiza utilizării stocurilor de materii prime şi materiale.
a) Analiza randamentului resurselor materiale surprinde corelaţia directă sau indirectă dintre
volumul producţiei rezultate şi cantitatea de resurse consumate, cu ajutorul indicatorilor
prezentaţi în continuare:
- randamentul mediu al resurselor materiale (r m):
Q
rm = ;
M
M = Şi + I - S f,
în care:
Q - volumul fizic al producţiei rezultate;
M - cantitatea de resurse materiale consumate;
Şi - stocul iniţial de resurse materiale;
I - intrări de resurse materiale;
Sf- stocul final de resurse materiale.
Indicatorul exprimă volumul de producţie ce se obţine, în medie, la o unitate fizică de

resursă materială consumată.
Randamentul mediu al resurselor materiale mai poate fi determinat, luând în calcul, la
numărător, următorii indicatori: producţia marfă fabricată, valoarea adăugată, profitul etc.
Acest indicator se calculează pentru fiecare resursă materială consumată şi nu pentru
întreaga cantitate de resurse, având în vedere faptul că ele pot avea natură şi caracteristici
diferite.
- consumul specific de resurse materiale ( Cs ):
M
Cs= ;
Q
Acest indicator este inversul randamentului şi evidenţiază ce cantitate de resursă materială
şi energetică se consumă pentru a obţine o unitate fizică de produs. Atunci când randamentul
mediu al resurselor materiale creşte, înseamnă că s-a diminuat consumul specific de resurse pe
unitate de produs sau serviciu, crescând eficienţa utilizării resurselor materiale, şi invers. Ca şi în
cazul randamentului, consumul specific se determină pe categorii de resurse consumate pentru
obţinerea unui produs ori serviciu, dat fiind caracterul neomogen al resurselor.
- indicele consumului specific de resurse materiale (ICs):
Cs1
ICs = * 100
Cs 0
82
Atunci când se doreşte analiza în dinamică a variaţiei consumului specific de resurse

materiale şi energetice, se calculează indicele consumului specific. Valorile sale indică depăşirea
(Ics >100%), menţinerea (Ics =100%) sau diminuarea (Ics <100%) consumului specific de resurse
materiale şi energetice, în raport cu nivelul programat sau faţă de nivelul aferent unei perioade de
referinţă.
Cauzele care pot determina variaţii ale randamentelor şi consumurilor specifice de
resurse materiale sunt numeroase: modificări intervenite în calitatea şi caracteristicile resurselor
materiale achiziţionate şi utilizate în procesul de producţie; posibilitatea reutilizării şi substituirii
unor resurse materiale; schimbări intervenite în combinaţia de resurse materiale (reţeta de
fabricaţie) folosită în procesul de producţie. Toate acestea influenţează mărimea costului de
producţie şi, implicit, determină performanţele economico-financiare ale întreprinderii.
b) Analiza utilizării stocurilor de materii prime şi materiale trebuie să urmărească:
- durata în zile a unei rotaţii a stocului mediu de materii prime şi materiale (Dr):

S
Dr = 
*T ,
Ca
în care:
S - stocul mediu de materii prime şi materiale;
Ca - costul mediu de achiziţie a materiilor prime şi materialelor;
T- poate fi egal cu 360, 180 sau 90 de zile.
- viteza de rotaţie a stocului mediu de materii prime şi materiale (exprimată ca număr de

rotaţii):

Ca
V= 
S
Diminuarea duratei în zile a unei rotaţii şi accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de

materii prime şi materiale sunt expresia gestiunii eficiente a stocurilor de materii prime şi
materiale, prin ţinerea sub control a cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare pe care le
determină existenţa stocurilor. De asemenea, diminuarea duratei de rotaţie şi creşterea vitezei de
rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale reprezintă o premisă pentru gestiunea eficientă
a activelor circulante şi pentru ameliorarea performanţelor economico-financiare ale
întreprinderii.
83
Nr. Răspuns
test
T8-1. c)
T8-2. a)
T8-3. a)


3. Robu V., Anghel I., Șerban E.C., (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Ed.
Economică, Bucureşti;
Bucureşti;
Bucureşti;
84
Lucrări de verificare
Lucrare de verificare nr. 1
1. Să se analizeze productivitatea medie anuală a muncii pe baza următoarelor informaţii:

- lei -
Nr. crt. Indicatori Programat Realizat
1. Cifra de afaceri 6.750.240 7.020.000
2. Număr mediu de salariaţi 82 80
3. Fondul de timp de muncă (om-ore) 160.720 156.000
4. Număr mediu de zile lucrate într-un an 245 250
5. Productivitatea medie orară a muncii recalculată - 45,50
2. Să se analizeze eficienţa mijloacelor fixe în funcţie de cifra de afaceri

- lei -
Nr. Indicatori Programat Realizat
crt.
1. Cifra de afaceri 3.780.000 4.211.200
2. Producţia marfă fabricată 3.600.000 4.480.000
3. Valoarea medie a mijloacelor fixe 183.300 228.800
4. Valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive 150.000 158.000
3. Să se calculeze şi să interpreteze influenţa modificării productivității medii orare asupra

profitul pe salariat pe baza următoarelor informaţii:
- lei -
Nr. Indicatori Programat Realizat
crt.
1. Cifra de afaceri 5.255.040 5.334.336
2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 4.204.032 4.000.752
3. Productivitatea medie orară recalculată - 38
4. Număr mediu de salariaţi 70 72
5. Număr mediu de ore lucrate într-un an de un salariat 1.920 1.960
4. Pe baza indicilor:
Indicele Duratei de rotație a stocurilor de produse finite = 110%
Indicele Soldului mediu al stocurilor de produse finite = 103%
Indicele Mijloacelor fixe =105%
Rezultă:
a) scăderea cifrei de afaceri şi a eficienței mijloacelor fixe;
b) creşterea cifrei de afaceri şi a eficienței mijloacelor fixe;
c) diminuarea cifrei de afaceri şi creşterea eficienței mijloacelor fixe;
d) creşterea cifrei de afaceri şi diminuarea eficienței mijloacelor fixe;
e) scăderea cifrei de afaceri şi creşterea eficienței mijloacelor fixe productive.
85
Indicele Preţului mediu de vânzare =105%,
Indicele Profitului aferent cifrei de afaceri = 104%
Indicele Cifrei de afaceri = 103%
Rezultă:
a) a crescut productivitatea muncii, s-a redus rata rentabilităţii comerciale şi a crescut
volumul fizic al producţiei vândute;
b) a crescut rata rentabilităţii comerciale şi s-a redus eficienţa personalului;
c) au crescut: rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii comerciale şi productivitatea
muncii;
d) a crescut rata stabilităţii financiare şi a crescut rata rentabilităţii comerciale;
e) s-a redus volumul fizic al vânzărilor şi a crescut rata rentabilităţii comerciale.
86
Lucrare de verificare nr. 2
1. Să se analizeze profitul pe produs pe baza următoarelor informaţii:
Nr. crt. Indicatori UM Prevăzut Realizat

1. Volumul fizic al producţiei buc 14.000 15.000
2. Preţul de vânzare unitar lei 50,00 60,00
3. Costul unitar de producţie lei 40,00 47,00
4. Cheltuieli materiale directe lei 32,00 37,60
5. Cheltuieli materiale directe recalculate lei - 36,50
6. Timpul de munca pe unitatea de produs ore 0,40 0,47
7. Salariul mediu orar lei 9,00 10,00
8. Suma cheltuielilor indirecte lei 4,40 4,70
2. Să se analizeze corelaţia dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi

trezoreria netă.
-lei-
Nr. crt. Indicatori Prevăzut Realizat
1. Active imobilizate 1.650.000 2.100.000
3. - stocuri 600.000 705.000
4. - creanţe 800.000 750.000
7. Total activ 3.810.000 3.800.000
8. Capital propriu 1.950.000 1.860.000
9. Datorii pe termen lung (credite bancare) 350.000 565.000
10. Datorii pe termen scurt 1.510.000 1.375.000
11. Total pasiv 3.810.000 3.800.000
Societatea nu are contractate credite pe termen scurt.
3. Să se calculeze şi să interpreteze influenţa modificării structurii vânzărilor asupra profitul

aferent cifrei de afaceri pe baza următoarelor informaţii:
Nr. crt. Indicatori UM Prevăzut Realizat

3 Indicele preţurilor % - 1,09
4 Indicele costurilor % - 1,06
87
Indicele productivităţii medii anuale a muncii = 101%
Indicele productivităţii medii zilnice a muncii = 103%
Indicele productivităţii medii orare a muncii =105%
Rezultă:
a) scăderea numărului mediu de zile lucrate şi a numărului mediu de ore lucrate într-o zi;
b) creşterea numărului mediu de zile lucrate şi a numărului mediu de ore lucrate într-o zi;
c) diminuarea numărului mediu de zile lucrate şi o creştere a numărului mediu de ore
lucrate într-o zi;
d) creşterea numărului mediu de zile lucrate şi o diminuare a numărului mediu de ore
lucrate într-o zi;
e) creşterea numărului mediu de zile lucrate, a numărului mediu de ore lucrate într-o zi şi o
scădere a numărului de salariaţi.
Indicele Capitalului propriu =109%,
Indicele Activului total = 104%
Indicele Datoriilor pe termen lung = 102% atunci:
Rezultă:
a) Au crescut: rata autonomiei financiare, fondul de rulment, capitalul permanent şi

rata stabilităţii financiare;
b) Au crescut: rata autonomiei globale, rata autonomiei financiare şi capitalul
permanent şi s-a redus rata de îndatorare a capitalului propriu.
c) Au crescut: capitalul permanent, rata activelor totale, rata autonomiei financiare şi
rata autonomiei globale şi s-a redus rata stabilităţii financiare;
d) S-a redus rata autonomiei financiare şi au crescut fondul de rulment şi necesarul de
fond de rulment;
e) Au crescut rata stabilităţii financiare şi rata autonomiei globale şi s-a redus fondul
de rulment.
88

Analiza Fundamentala PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Fundamentala PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Cursul de “Analiză economico-financiară fundamentală” se adresează studenţilor înscrişi la

Cursul „Analiză economico-financiară fundamentală” este structurat pe opt unităţi de

 Analiza economico - financiară ….. Îţi prezintă definiţia

1. Unitatea de învăţare 1 ANALIZA RENTABILITĂŢII CA

1.1. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii

 Rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit

1.2. Analiza profitului

pe total întreprindere şi pe produse.

1.2.1. Analiza structurală a profitului

Analiza în dinamică a profitului se impune a fi completată cu analiza structurală a acestuia,

1.2.2. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere

Aplicaţie privind analiza profitului aferent cifrei de afaceri

unde: Ip = indicele preţurilor de vânzare

 p = preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.

Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri se realizează astfel:

Metodologia de analiză factorială a profitului şi cuantificarea acţiunii acestora se prezintă

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T1-1. În analiza profitului aferent cifrei de afaceri, cunoaştem următorii indicatori:

1.3. Analiza profitului pe produs

Aplicaţie privind analiza profitului pe produs

Cuantificarea factorilor de influenţă, cu ajutorul metodei substituţiilor în lanţ, se prezintă

2. Influenţa costului complet unitar:

2.1. Influenţa cheltuielilor materiale pe unitatea de produs:

2.1.1. Influenţa consumurilor specifice:

2.2.1. Influenţa timpului de muncă pe unitatea de produs:

2.2.2. Influenţa salariului mediu orar:

2.3. Influenţa cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs:

3. Influenţa preţului de vânzare:

În consecinţă, creşterea profitului pe produs s-a realizat în exclusivitate pe baza majorării

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

T1-2. Pe baza relaţiei:

Răspunsuri la testele de autoevaluare

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 1.

Bibliografia unităţii de învăţare 1

1. Işfănescu A., Robu V., Hristea A. M. Vasilescu C. Analiză economico-financiară,

2. Unitatea de învăţare 2 ANALIZA RENTABILITĂŢII PE BAZA

Rentabilitatea decurge din cuantificarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile

 Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului

Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaţionale variate şi

2.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale

de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii. Rc 

Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii comerciale

1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

2. Influenţa modificării preţurilor de valorificare pe produse:

3. Influenţa modificării costurilor pe produse:

Se constată o creştere a ratei rentabilităţii comerciale cu 2,17 puncte procentuale în anul

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

2.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Modificarea ratei faţă de perioada precedentă:

1. Influenţa modificării structurii producţiei vândute:

2. Influenţa modificării costului pe unitatea de produs:

3. Influenţa modificării preţului de valorificare pe unitatea de produs:

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

2.3. Analiza ratei rentabilităţii economice

O valoare ridicată a ratei rentabilităţii economice se obţine prin gestionarea eficientă a

Rata rentabilităţii economice, se poate stabili astfel:

Aplicaţie privind analiza ratei rentabilităţii economice

Modificarea ratei faţă de perioada precedentă:

 4,51 p.p., unde Rc"   v1 1  v1 0  100

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar

2.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare