ETICĂ ȘI INTEGRITATE. RĂSPUNSURI.

IGNAT VALENTIN –

SNEA I

1. Propune o definiție a plagiatului care să nu se restrângă la mediul academic.

Incercarea insusirii proprietatii intelectuale din care a rezultat un bun, fie ca vorbim despre lucrari
stiintifice, realizari tehnice, artistice, in domenii diverse care presupun utilizarea acelui bun, fara a se
specifica provenieta originala si fara a se specifica autorul si prezentata drept creatie proprie
reprezinta un plagiat.

2. Are rost o lege care să interzică plagiatul dincolo de mediul educațional și de

cercetare?

O lege de acest gen este necesara pentru ca, in sine, plagiatul reprezinta o frauda prin care cel care a
realizat-o poate beneficia de avantaje de orice fel in mod nemeritat. Practic, moral, plagiatul este un
furt!

3. Pentru studenți sau absolvenți ai universităților invocarea motivului „nu

cunoșteam regulile de scriere academică” este unul acceptabil?

In general, un student este un om care isi desfasoara activitatea in cadrul unui mediu de studiu
superior, mediu ce presupune accesul la informatie si se mai presupune ca activitatea lui se
desfasoara in mare parte bazata pe scrieri academice. Deci, este cam tot timpul la current cu
regulile, Daca nu, ignoranta nu este o scuza.

4. Putem prelua texte legale sau le putem parafraza fără a face trimitere la ele?

Nu pentru ca denaturam structura lucrarii lasand sa se inteleaga ca respectivele texte sunt sursa
propriilor idei.

5. Legile nu sunt protejate de dreptul de autor și adesea nici nu ştim autorii lor.

Pot fi ele tratate drept „cunoaștere comună”?

Desi nu putem discuta de o frauda putem discuta despre implicatiile morale ale insusirii paternitatii
acelor texte.

5. Îl descalifică moral, ca om lipsit de onestitate, pe cel care a plagiat din

ignoranță? Dar dacă o face de mai multe ori?

Asa cum se spune in Drept ca:’’necunoastrea unei legi nu te absolva de pedeapsa’’ asa si in acest caz
ignoranta nu este o scuza pentru un plagiat. Fapta ramane ca atare si, daca o repeta, inseamna ca
din punctul de vedere al lui este in regula sa-si insuseasca realizarile altora, ca fiind realizari
personale cee ace pune un semn de intrebare asupra onestitatii.

6. Dacă preiau niște date publice (deschise), dar colectate de alți cercetători,

trebuie să precizez sursa?

Da, repet, trebuie inlaturata orice probabilitate ca datele respective sa fie asociate strict cu
realizarile personale.

7. Ce contează mai mult: procentul de text plagiat dintr-o lucrare, dacă există

sau nu intenție sau dacă plagiatorul a avut beneficii în urma actului? Argumentați.

Procentul de text plagiat dintr-o lucrare este un termen foarte vag. Depinde ce informatie a fost
plagiata si la ce mod. Poate fi vorba de ceva ce nu influenteaza strict cursul lucrarii sau ceva ce aduce
element de ‘’unicitate’’ al lucrarii. Din acest punct de vedere as vedea toleranta zero la plagiat. Am
mai spus legat de intentie ca, ignorant sau nu, plagiatorul a realizat deja o frauda. Beneficii in urma
lucrarii oricum are, acesta este si motivul pentru care se realizeaza acea lucrare. Pot spune, ca si
concluzie, ca si moral si legal toate elemente sunt convergente.

8. Dacă preluarea are loc după o compilație lipsită de originalitate, fără autor

recunoscut, se mai poate vorbi de plagiat?

Orice preluare de texte fara a preciza autorul sau locul de unde a fost preluat poate induce falsa
concluzie ca este realizare personala!