Sunteți pe pagina 1din 21

APROBAT,

Şef
catedră
în
şedinţa din……….

PSIHOLOGIA RELAŢIILOR DE CUPLU ŞI A FAMILIEI

Cod: YP 3203
Titular disciplină: Lect. univ. dr. MONICA MORARU
Anul: III
Semestrul: VI
Număr de ore: - Curs 28 ore
- Seminarii 14 ore
- Total 42 ore
Forma de evaluare finală: examen
Credite: 5
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Domeniul fundamental : Ştiinţe Sociale şi Politice
Domeniul de licenţă : Psihologie
Specializare: Psihologie
Tip disciplină: de specialitate obligatorie
Discipline anterioare : psihologie socială

I. OBIECTIVELE DISCIPLINEI:

1. Sensibilizarea studenţilor faţă de complexitatea şi actualitatea integrării


factorului uman în microstructura de bază a societăţii, viaţa de familie.
2. Informarea şi dezvoltarea capacităţilor interpretative privind istoricul
preocupărior pentru studierea familiei, dinamica şi specificitatea formelor
familiale, modelelor culturale de roluri conjugale şi parentale.
3. Stimularea dimensiunii afectiv-motivaţionale a studenţilor privind
promovarea criteriilor de alegere a partenerului, de îndeplinire a sex-rolului, a
gen-rolului, de traversare a vieţii de cuplu în condiţii de normalitate.
4. Antrenarea studenţilor în promovarea resurselor calitativ-progresive ale vieţii
de familie.

II. CONŢINUTUL TEMATIC DE BAZĂ


A. CURS

1. Delimitări conceptuale (2 ore)


 cuplu, căsătorie, familie

1
 functiile familiei

2. Dinamica structurilor familiale (2 ore)


 promiscuitatea, poliginandria, poligamia şi monogamia
 familia extinsă şi familia nucleară

3. Restructurări în familia contemporană (4 ore)


 alternative nonmaritale: concubinajul, celibatul, cuplul fără
descendenţi, familii monoparentale, familii reconstituite, familii
reorganizate
 „simulacrele” familiei actuale: semi-căsnicia, pseudo-căsnicia,
uniunile homosexuale, grupul comunitar sexual, swingers

4. Teorii explicative cu privire la cuplu şi familie (4 ore)


 teoria dezvoltării (ciclurilor vieţii)
 teoria structurală (dinamica rolurilor şi a puterii)
 teoria funcţională (procesuală): abordarea comunicaţională,
abordarea interacţionist-simbolică, abordarea din perspectiva
conflictului, abordarea socială a schimbului
 teoria sistemică (holistă)
 teoria istoristă (intergeneraţională)

5. Stiluri de viaţă familială - tipologii familiale (2 ore)


 tipologii familiale

6. Alegerea partenerului conjugal (2 ore)


 motivaţia alegerii
 criterii de alegere a partenerului conjugal

7. Rolurile conjugal-parentale (4 ore)


 conceptele de rol, structură de rol familial, rol conjugal-parental
 conceptele de sex-rol ; teorii asupra formării identităţii de sex-rol
 conceptul de gen-rol ; stereotipii sociale privind diferenţele de gen-
rol ; abordări teoretico-explicative

8. Disfuncţiile de rol conjugal-parental (4 ore)


 disfuncţii globale
 disfuncţii specifice
 conflictul conjugal ; cauze

9. Calitatea vieţii familiale (4 ore)


 indicatori obiectivi şi subiectivi ai calităţii vieţii familiale
 pericolul dezinstituţionalizării şi denuclearizării
 rolul serviciilor de asistenţă, consiliere şi terapie familială
 educaţia profamilială

B. SEMINAR

2
1. Familia in Romania contemporana. Criza familiei: realitate sau aparenta?
2. Masculinitate-feminitate. Diferente comportamentale de sex. Inegalitatea
dintre sexe – incercari explicative. Un profil psihologic al feminitatii.
3. Dragostea si ura. Stiluri si destine ale pasiunii si ale agresivitatii in cuplul
marital.
4. Metaforele iubirii – metafore ale unei casnicii armonioase.
5. Secrete ale longevitatii cuplului.

 Bibliografie

1. Adler, A., Cunoasterea omului, Ed. IRI, Bucuresti, 1996.


2. Aries, P., Duby, G., Istoria vietii private, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1994.
3. Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspective sociopedagogica, 2004.
4. Banton, M., Discriminarea, Ed. Dy Style, Bucuresti, 1999.
5. Birch, A., Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2000.
6. Chelcea S., Chelcea A., Eu, Tu, Noi, Viaţa psihică-ipoteze, certitudini, Ed.
Albatros, Bucureşti, 1983;
7. Chelcea, S., Cunoasterea de sine – conditie a intelepciunii, Ed. Albatros,
Bucuresti, 1986.
8. Cosnier, J., Introducere in psihologia emotiilor si a sentimentelor, Ed.
Polirom, 2002.
9. Duck, S., Relatiile interpersonale, Ed. Polirom, Iasi, 2000.
10. Dimitriu, C., Constelatia familiala si deformarile ei, EDP, 1973.
11. Ducici I., Fericire, Iubire, Femeie, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1994.
12. Dobson J., Armonia în familie, Ed. Noua Speranţă, Timişoara, 1994.
13. Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, Ed. Humanitas, 2002.
14. Mihailescu, I., Familia in societatile europene, Editura Universitatii din
Bucuresti, 1999.
15. Ilut, P., Familia. Cunoastere si asistenta, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1995.
16. Ilut, P., Sociopsihologia si antropologia familiei, Polirom, 2005
17. Jung, C.G. Casatoria ca relatie psihologica, in vol. Puterea sufletului, a treia
parte, ed. Anima, Buc, 1994
14. Mircea, T., Familia – de la fantasma la nebunie, Ed. Marineasa, Timisoara,
1994.
15. Miroiu M., Despre natură, femei şi morală, Ed. Alternative, 1996;
16. Miroiu M., Sexism, în “Gen şi societate” (coord. Grunberg L., Miroiu M.), Ed.
Alternative, Bucureşti, 1996.
17. Mitrofan I., Mitrofan N., Interacţiuni disfuncţionale maritale cu risc
comportamental patologic, în vol. ,,Asistenţa psihiatrică a cazurilor cu risc
comportamental patologic”, Iaşi, 1987.
18. Mitrofan I., Mitrofan N., Pentru o căsnicie armonioasă, în vol. ,,Psihologia şi
viaţa cotidiană”, Ed. Academiei, Bucureşti, 1988;
19. Mitrofan, I., Cuplul conjugal. Armonie si dizarmonie, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1989.
20. Mitrofan I., Mitrofan N., Intimitatea-o cheie psihologică a longevităţii
cuplului, în Revista Alternative, nr. 9-10/1991.
21. Mitrofan I., Mitrofan N., Familia bolnavului psihic-patologie individuală sau
interpersonală?, în Revista de Psihologie, nr.3-4/1991.

3
22. Mitrofan I., Mitrofan N., Familia cu un singur părinte-o nouă formă de
familie, în revista Alternative, nr. 1-2/1992.
23. Mitrofan I., Mitrofan N., Familia de la A la Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.
24. Mitrofan I., Mitrofan N., Familia românească în perioada de tranziţie, în
Psihologia, număr special, Ed. Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1994;
25. Mitrofan I., Calitatea vieţii familiale. Estimări, predicţii şi soluţii, în Calitatea
Vieţii, nr.1/2, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1995;
26. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Elemente de psihologie a cuplului, Ed. Sansa,
Bucuresti, 1994.
27. Mitrofan I., Violenţa familială între disimulare, deconspirare şi impact
psihopatogen, Consfătuirea Interdisciplinară a Asociaţiei Medicale Române,
Sibiu, septembrie, 1996.
28. Mitrofan I., Ciupercă C., Psihologia relaţiilor dintre sexe- Mutaţii şi
alternative, Editura Alternative, Bucureşti, 1997.
29. Mitrofan I., Ciupercă C., Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia
familiei, Edit. Press Mihaela, Bucureşti, 1998.
30. Mitrofan, I., Vasile, D., Terapii de familie, Ed. Sper, Bucureşti, 2001;
31. Mitrofan I., Ciuperca C., Psihologia vietii de cuplu, Ed. SPER, 2002.
32. Mitrofan I., Gheorghiu M., Rezistenţe şi capacităţi compensatorii ale familiei,
în Revista de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, vol. 1-
2, 1995;
33. Pavelcu, V., Din viata sentimentelor, Ed. Enciclopedica, 1969.
34. Stancuilescu, Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, vol. I, II, Ed. Polirom,
1997, 1998.
35. Şchiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 1995.
36. Verza E.,Verza F., Psihologia vârstelor, Ed. ProHumanitate, Bucureşti, 2000.
37. Zlate M., Psihologia la răspântia mileniilor, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.

A. TEME DE CONTROL

1. Dinamica structurii şi funcţiilor familiei contemporane româneşti.


2. Monogamia. Formarea şi funcţionarea cuplului conjugal.
3. Dinamica şi specificul formelor familiale: familia extinsă, familia
nucleară, familia restructurată, forme derivate.
4. Structura familială conjugală. Factori care acţionează pentru coeziunea,
desfacerea şi disoluţia familiei conjugale.
5. Masculinitate- feminitate. Diferenţe comportamentale de sex. Inegalitatea
între sexe. Încercări explicative.
6. Parteneriatul afectiv- support al cunoaşterii şi interdezvoltării cuplului.
7. Principalele mecanisme ale stabilităţii cuplului.
8. Dezvoltarea sentimentelor în relaţiile familiale.
9. Mecanisme şi erori specifice percepţiei celuilalt şi procesului atribuţional
10. Efectele eşecului conjugal-parental.
11. Tipologii individuale privind asimilarea şi îndeplinirea rolurilor conjugal-
parentale.
12. Disfuncţii de rol conjugal-parental.
13. Calitatea vieţii de familie. Indicatori obiectivi şi subiectivi.
14. Pericolul denuclearizării şi dezinstituţionalizării familiei. Resurse
calitativ-progresive: coeziunea, comunicarea psihosexuală,
adaptabilitatea, valorizarea, etc.

4
B. TESTE DE EVALUARE

TESTUL NR. 1

1. Dinamica structurii şi funcţiilor familiei contemporane româneşti.


2. Disfuncţii de rol conjugal-parental.

TESTUL NR. 2
1. Dinamica şi specificul formelor familiale: familia extinsă, familia
nucleară, familia restructurată, forme derivate.
2. Calitatea vieţii de familie. Indicatori obiectivi şi subiectivi.

TESTUL NR. 3
1. Mecanisme şi erori specifice percepţiei celuilalt şi procesului atribuţional
2. Parteneriatul afectiv- support al cunoaşterii şi interdezvoltării cuplului.

TESTUL NR.4
1. Principalele mecanisme ale stabilităţii cuplului.
2. Masculinitate- feminitate. Diferenţe comportamentale de sex. Inegalitatea
între sexe. Încercări explicative.

TESTUL NR.5
1. Pericolul denuclearizării şi dezinstituţionalizării familiei.
2. Structura familială conjugală. Factori care acţionează pentru coeziunea,
desfacerea şi disoluţia familiei conjugale

STABILIREA NOTEI FINALE:


Examen: 60%
Seminarii: 15%
Teste pe parcurs: 10%
Teme de control: 15%

LECT. UNIV. DR. MORARU MONICA

5
PSIHOLOGIA FAMILIEI
LECT. UNIV. DR. MONICA MORARU

SPECIALIZĂRI: PSIHOLOGIE

ANUL IV, SEMESTRUL II

INTRODUCERE

Prezentă de-a lungul istoriei, în preocupările filosofilor, literaţilor, clericilor,


istoricilor, familia abia în secolul al XX-lea a devenit obiectul unor cercetări şi teorii
sistematice inter- şi multidisciplinare realizate de psihologia socială, sociologie,
pedagogia adultului, psihologia copilului, psihopatologie, psihiatrie socială etc.
Importanţa familiei ca instituţie, ca microsistem social este
confirmată de apariţia unor domenii complementare: planing familial, educaţia
părinţilor, designul ambiental, fiecare cu responsabilităţi specifice de natură să susţină
integrarea şi armonizarea familiei cu celalte structuri.
Problema organizarii vietii de familie si a consecintelor ei functionale, a
evolutiei rolurilor masculine si feminine se regaseste incepand cu lucrarile
ganditorilor antici si a celor renascentisti, pana astazi.
Xenofan abordeaza, in lucrarea Economistul, problema rolurilor conjugale,
intr-o societate care reducea “femeia legitima” la obiect. Relatia conjugala era bazata
pe un raport de la stapan la supus.
Platon, in Cartea a V-a din Republica, desi preconizeaza o
integrala egalitate a drepturilor celor doua sexe, isi reconsidera ideile in opera sa
postuma Legile, admitand ca femeia, chiar daca isi propune aceleasi scopuri ca si
barbatul, sfarseste prin a se afirma in fiecare din sectoarele considerate inferioare
barbatului.
Aristotel dezvolta acelasi principiu al inferioritatii femeii,
considerand ca ea trebuie sa manifeste supunere si dragoste neconditionata sotului.
Concepţia aristotelică a suzeranităţii barbatului a fost adoptată de-a lungul
timpului de literaţi, jurişti, politicieni: Napoleon, Voltaire, Honore de Balzac. Henri de Montherlant a
elogiat virilitatea până la apărarea extremismului ordinii masculine. Refuzul său de a se supune la ceea

6
ce el numeşte amour adică formă sentimentală şi dependentă a iubirii reprezintă dispreţul său faţă de
femeie, care nu merită pasiunea bărbatulu (Mathielde Niehl).
In Roma antică, deşi în perioada imperiului are loc o oarecare
emancipare a femeii, căpătând dreptul de a decide în privinţa averii sale, inegalitatea
între sexe este dominantă. Nemulţumită, femeia romană recurge la o adevărată revoltă
sexuală ca expresie a dorinţei sale de libertate, adeseori în defavoarea echilibrului
spiritual şi afectiv. Adulterul cunoaşte o dezvoltare fără precedent. In acest climat de
ostilitate si disputa intre sexe, relatia conjugala pierde din intimitate, transformandu-se
intr-un sir de certuri si infidelitati, printre care, un mariaj ca cel al lui Plinius cel Tanar
cu Calpurnia ofera doar un exemplu de exceptie a unei fericite imbinari dintre
dragostea tandra si pasiunea senzuala.
Se constata, in unele societati antice, preocuparea pentru reusita familiala,
anticipand sfatul si terapia conjugala, mai tarziu (egipteni, indieni, evrei, arabi, greci,
romani etc.). Spre exemplu, zeitatile egiptene erau considerate factori responsabili ai
unei uniuni conjugale fericite si fertile. Evreii prescriau o varietate de conduite rituale,
care daca erau urmate, puteau duce la o casatorie fericita. Indienii, încă de la începutul
erei noastre realizează primul tratat despre senzualism, cuprins în lucrarea sacră
semnată de Valluvar, Cărţile sfinte sau Vedele sudului. În secolul al VI-lea apare
celebra enciclopedie a celor 64 de arte ale dragostei, Kamasutra, semnată de
Vatsyayana.
Dintr-o anumita perspectiva, civilizatia indiana acorda o semnificatie sacra raporturilor dintre
barbat si femeie. Rolurile arhetipale de sotie si mama definesc femeia numai prin referinta la barbat.
Aceste roluri ii confera autoritate morala, prestigiu, care o transforma in Sakti – intrupare a zeitei .
Femeile, al caror destin este sa procreeze, poseda suprema excelenta, ele sunt demne de a fi
adorate, ele sunt lumina casei. In camin sotiile sunt adevarate zeite ale norocului, ele nu se deosebesc
prin nimic de acestea. Numai femeia pe care o avem in fata ochilor face posibila procrearea
descendentilor nostri… (Codul lui Manu).
Alt text vechi hindus releva ambiguitatea conditiei feminine: Slaba faptura intermediara, tu
esti inexistenta doar atunci cand esti singura, dar cand esti cu barbatul, tu existi, pentru ca participi la
substanta sa.
Epoca medievală impune un nou model de relatie intre barbat si femeie. Catre
sfârşitul secolului al XI-lea, trubadurii şi cavalerii promovează modelul “iubirii
cavalereşti”, un nou mod de relaţie în care îşi fac loc atât castitatea cât şi adulterul,
fidelitatea dar şi infidelitatea.
Pentru prima dată, relatia heterosexuala admite valori ca: respect,
stimă, admiraţie faţă de femeie. Până atunci acestea erau permise numai la nivelul

7
prieteniei între bărbaţi. Modelul nu propune iubirea cu scop procreativ ci, mai cu
seamă confruntarea cu obstacolul, cu interzisul, pentru că trubadurii canta dragostea
în afara căsătoriei. Femeia este mai putin senzuala, carnala si mai aproape de
imaginea sacra, mitologica.
Simultan, căsătoria aboleste libertatea dăruirii de sine, situand
relatia conjugala in prozaismul unui contract social. Din această concepţie se vor
desprinde doua arhetipuri care au ajuns pana astazi:
 Bovarismul – întruchipează imaginea femeilor care asemenea Emmei
Bovary aşteaptă iubitul ideal, cel visat. El nu este conceput decat in afara
casatoriei, a carei monotonie cotidiana sterilizeaza imaginatia.
 Femeia asexuata – femeia ale carei dorinte sunt mai putin imperioase
decat ale barbatului. Goethe, referitor la relaţia sa cu Charlotte Kestner,
scrie: clipa care ar fi apropiat-o de mine ar fi însemnat sfârşitul iubirii
noastre.
Revoluţiile industriale multiplică modelele familiale; domină cele în care
interesele economice, cele de păstrare şi transmitere a proprietăţii reprezintă funcţia
esenţială a familiei. Dimensiunea psihologică, spirituală rămâne în umbra celei
economice din care cauză, viaţa conjugală este sincopată de neînţelegeri, înstrăinări.
Unele libertăţi dobîndite de femeie precum dreptul la muncă, aduc
concomitent cu sentimentul împlinirii, al egalităţii, şi înstrăinarea soţilor, obturarea
unor roluri conjugale.
Cert este faptul că revoluţia industrială a impus renunţarea la
structura familiei patriarhale (extinse), schimbare impulsionată de condiţiile de trai
modificate: un loc de muncă diferit de locul unde trăiesc membrii familiei de origine.
Se conturează tipologii distincte, chiar antitetice: familia
burgheză/familia proletară, (germene al viitoarei familii socialiste care a promovat
principiul egalităţii între soţi, defavorizand condiţia femeii).
Societatea contemporană a imprimat o anumita structură şi direcţie,
sprijinind apariţia şi dezvoltarea familiei de tip nuclear sau conjugal, restrânsă la cei
doi soţi şi copiii lor necăsătoriţi.
Specificul familiei nucleare moderne rezida in aparitia unui nou stil
de viata, caracterizat prin concentrarea afectiva, comunicationala si actionala a
cuplului conjugal, a carui treptata separare de intreaga ramificatie de rudenie ii

8
confera o independenta proprie, cu marcata posibilitate de autoconducere si
autodezvoltare.
În societatea contemporană, femeia a dobândit o serie de beneficii
privind punerea în valoare a resurselor sale organizatorice, de conducere, a
aptitudinilor dar prin suprasolicitarea lor, prin tendinţa de a impune un model feminin
socioprofesional. Astfel, se diluează şi fragilizează echilibrul şi intimitatea vieţii
conjugale.
Familia contemporană este influenţată de forţa prejudecăţilor care
nu mai au virulenţa de altă dată, dar macină relaţional subteran; orgoliul masculin este
încă întreţinut de mentalităţi, concepţii, efeminarea bărbatului, devirilizarea fiind
considerată o dimensiune a inacceptabilului, chiar a patologicului.

Familia in societatile traditionale si in societatile moderne (P. Ilut, 2005. p. 88)

Criterii de diferentiere Societati traditionale Societati moderne


Numar de parteneri Unul (monogamie) Unul (monogamie)
conjugali concomitenti Mai multi (poligamie)
Alegerea Este facuta de parinti sau rude Alegerea este relativ libera, facuta
partenerului/partenerilor pentru a intari puterea familiei de parteneri
consangvine, a neamului, a
clanului
Rezidenta Patrilocala, matrilocala, neolocala neolocala
Relatia de putere in Diferite grade de dominatie a O mai mare apropiere de putere
cuplu barbatului (patriarhat) barbat-femeie
Relatia parinti-copii Autoritate si dominanta Mai mare toleranta si egalitate
parinteasca parinti-copii
Functiile familiei Concentrarea pe protectia grupului Specializate in a oferi un mediu de
de rudenie ca intreg (neam) siguranta cresterii copiilor si suport
emotional membrilor familiei
conjugale
Structura Extinsa Nucleara
Grad de stabilitate Ridicat Mult mai scazut, creste semnificativ
divortialitatea
Ponderea in ansamblul Foarte mare Se practica alternative nonmaritale
societal (coabitare, celibat etc.)

CURSUL 1
DELIMITARI CONCEPTUALE

9
1. Cuplu, casatorie, familie

 Cuplul – avem in vedere cuplul heterosexual – poate fi definit ca o


structura bipolara, de tip biopsihosocial, bazata pe interdeterminism
mutual (partenerii se sustin, se dezvolta, se stimuleaza, se satisfac, se
realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin
intermediul celuilalt) (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 14).
Cuplul conjugal reprezinta nucleul generativ al microgrupului familial,
exprimand structural si functional modul in care doua persoane de sex opus se
intemeiaza creator, dezvoltandu-se, motivandu-se si determinandu-se mutual prin
interacomodare si interasimilare, simultan in plan biologic, psihologic si social (I.
Mitrofan, N. Mitrofan, 1991, p. 89).
Cuplul poate fi armonic, satisfacator, stabilizator, avand mari sanse de a se
transforma intr-o casatorie, sau, din contra, dizarmonic, nesatisfacator, distorsionant,
tinzand la disociere/dizolvare.
 Casatoria implica, mult mai mult, consecinte majore din punct de vedere
social, afectiv, moral, juridic etc., care o diferentiaza de simpla viata de
cuplu.
Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta uniunea liber
consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale,
in scopul intemeierii unei familii.
Din punct de vedere psihologic, casatoria este calea unor
prefaceri psihologice ale personalitatii, este o relatie psihologica intre doi oameni
constienti, ea fiind o constructie complicata, alcatuita dintr-o serie intreaga de date
subiective si obiective, avand o natura foarte eterogena (C.G. Jung, Casatoria ca
relatie psihologica, in vol. Puterea sufletului, a treia parte, Editura Anima, Bucuresti,
1994).
Casatoria este un proces interpersonal al definirii si maturizarii
noastre ca personalitati, de autocunoastere prin intercunoastere ; este o
’’experienta traita’’ si care nu poate fi inteleasa decat din interiorul trairii (Iolanda
Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).
Din perspectiva sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a
doua neamuri intre care, in mod obisnuit, nu exista legaturi de consangvinitate.

10
Aceasta unire poate fi endogamica – partenerul este ales din acelasi grup, comunitate,
rasa, religie etc. – sau exogamica – partenerul este ales din afara grupului.
Pe de alta parte, casatoria poate fi : patrilocala, neolocala sau matrilocala.
Patrilocalitatea implica stabilirea resedintei noilor soti impreuna sau in
apropierea parintilor sotului.
Neolocalitatea implica o resedinta neutra (de preferat !)
Matrilocalitatea inseamna stabilirea domiciliului impreuna sau in apropierea
parintilor sotiei.
In prezent, arata I. Mihailescu (1993), domina casatoriile
matrilocale si, indeosebi, cele neolocale.
Dupa modul de transmisie a rudeniei, se distinge intre sistemul
matrilinear (sotia isi pastreaza numele si bunurile, pe care le transmite copiilor ei) si
cel patrilinear (are ca trasatura definitorie transmisia rudeniei, numelui si bunurilor pe
linie paterna).
In prezent, transmisia rudeniei se face atat pe cale paterna, cat si
materna (sistem bilinear), chiar daca patrilinearitatea continua sa fie mai importanta.
Din perspectiva istorica, casatoria poate avea doua forme:
poligamia si monogamia (vezi cursul 2).
 Familia reprezinta ultimul element al triadei: cuplu-casatorie-familie.
Familia reprezinta, in orice societate, o forma de comunitate umana alcatuita
din cel putin doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne.
Familia este definita, de cei mai multi autori, nucleul organizarii umane,
molecula/microstructura (grup social unic) care realizeaza, in mic, totalitatea
functiilor societatii, ca mare sistem: reproducerea si asigurarea continuitatii
biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenta, educarea si
socializarea nou-nascutilor si, prin aceasta, asigurarea continuitatii moral-
spirituale a societatii (I. Mitrofan, 1989).
Din punct de vedere sociologic, familia reprezinta exemplul tipic
de grup primar (Mendras, 1987), caracterizat prin asocierea si colaborarea intima a
tuturor membrilor ei.
Din acest punct de vedere, discutam despre o serie de tipologii. Una dintre ele
face deosebirea intre familia de origine si familia de procreare. Familia de origine

11
(consangvina) este familia in care te nasti si cresti, iar familia de procreare (conjugala)
este aceea constituita prin propria casatorie.
Dupa gradul de cuprindere a grupului familial, familia poate fi
nucleara (sot, sotie, copiii acestora) sau extinsa (cuprinde si alte rude). Asupra
acestor aspecte vom reveni ulterior.
Dupa modul de exercitare a autoritatii, sistemele familiale pot fi:
patriarhale, matriarhale sau egalitare. In sistemul patriarhal, autoritatea in cadrul
familiei este detinuta de barbatul cel mai in varsta (familia extinsa) sau de sot (familia
nucleara). In sistemele matriarhale, autoritatea in cadrul familiei este detinuta de
femeia cea mai in varsta sau de sotie. In prezent, este foarte raspandit sistemul
egalitar, puterea si autoritatea fiind relativ egal distribuite intre sot si sotie (I.
Mihailescu, 1993).
G. P. Murdock (1949): familia este un grup social caracterizat printr-o locuinta comuna,
cooperare economica si reproducere; include adulti de ambele sexe, ..., si unul sau mai multi copii,
proprii sau adoptati.
W. Stephens (1963): familia este o uniune sexuala legitimata social; presupune un contract
de casatorie, mai mult sau mai putin explicit, care specifica drepturi si obligatii reciproce intre soti si
viitorii lor copii.
C. Levi-Strauss: familia este un grup social ce isi are originea in casatorie, constand din sot,
sotie si copii sau alte rude, grup unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase
si sociale, incluzandu-le pe cele sexuale (cf. Damian, Sociologia familiei (curs), Univ. Bucuresti,
1972).
I. Mihailescu (1999): familia, celula de bază a oricărui sistem social, este
determinată si conditionata, în organizarea si evolutia sa, de specificul societăţii pe
care o reflecta; astfel, corelatele istorice, socio-economice, ideologice si cultural-
etnologice ale societăţii imprima aspecte specifice ale structurii si functionalitatii
familiei. In acest sens, familia va fi definită de la o etapă istorică la alta, de la un
spaţiu geografic la altul, de la o cultură la alta.
O definitie interesanta ne este oferita de Adina Baran-Pescaru (2004):
Familia este un grup social, care poate sau nu sa include adulti de ambele
sexe (ex. familiile cu un singur parinte), poate sau nu include unul sau mai multi
copii (ex. cuplurile fara copii), care pot sau nu sa fie nascuti din casatoria lor (ex.
copiii adoptati sau copiii unui partener dintr-o casatorie anterioara. Relatia dintre
adulti poate sau nu sa aiba originea in casatorie (de ex., cuplurile care coabiteaza),
ei pot sau nu sa imparta o locuinta comuna (de ex., cuplurile care fac naveta).

12
Adultii pot sau nu sa coabiteze sexual, iar relatia poate sau nu sa implice sentimente
valorizate social, cum sunt: dragostea, atractia, respectful fata de parinti si admiratia
(p. 14).
Din perspectiva psiho-sociala, familia reprezintă o unitate de interacţiuni şi
intercomunicări personale, cuprinzând rolurile sociale de soţ, soţie, tată, mamă, fiu
şi fiică, frate şi soră, constituită în şi prin afecţiune (I. Mitrofan, 1989).
O definitie interesanta ne este oferita de Institutul canadian pentru familie
Vanier (cf. Adina Baran-Pescaru, Familia azi. O perspectiva socio-pedagogica,
2004): familia reprezinta orice combinatie de doua sau mai multe persoane, care
relationeaza in timp prin legaturi de acord reciproc, nastere si/sau adoptie sau
plasament si care isi asuma impreuna responsabilitati :
a) sustinere fizica si grija fata de membrii grupului ;
b) adaugarea de noi membri prin procreatie si adoptie ;
c) socializarea copiilor ;
d) controlul social al copiilor ;
e) producere, consum si distribuire a bunurilor si serviciilor ;
f) hrana afectiva – dragoste

2. Functiile familiei

I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, p. 168) aduc in discutie patru


functii ’’fundamentale’’ ale familiei (mai ales pentru societatile traditionale) :
economica, socializatoare, de solidaritate si sexual/reproductiva. Modernitatea
redimensioneaza drastic functiile familiei, mergand pana la ignorarea unora dintre
ele in cadrul unor variate configuratii familiale.
 Functia economica
Pentru a exista, familia trebuie sa-si asigure venituri suficiente pentru
satisfacerea nevoilor de baza. Daca reuseste acest lucru, familia se poate concentra
mai mult asupra realizarii celorlalte functii. In caz contrar, se pune in pericol insasi
existenta familiei ca institutie sociala.
Functia economica detine locul central ?!?
In societatile traditionale, functia economica cuprinde 3 dimnsiuni :

13
1. componenta productiva – producerea bunurilor si serviciilor
necesare traiului familiei ;
In societatea moderna, familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta,
membrii ei fiind dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei (P. Ilut, 1995).
Principala functie economica a familiei este cea de consum. Cu cat veniturile familiei
sunt mai mici, cu atat se manifesta mai multe dispute familiale.
2. componenta profesionala – transmiterea ocupatiilor de la
parinti la copii ;
3. componenta financiara – administrarea unui buget de venituri
si cheltuieli.
Astazi, asistam la un buget dezechilibrat, datorita surselor sporadice de venit
si/ sau cheltuieli exagerate intr-o anumita directie (cheltuieli referitoare la
subzistenta). Cunoscuta ’’lege a lui Engel’’ (sociolog) afirma existenta unei relatii
direct proportionale intre nivelul de saracie al unei familii si volumul cheltuielilor
necesare asigurarii subzistentei fizice : cu cat veniturile sunt mai mici, cu atat
ponderea cheltuielilor pentru subzistenta este mai mare.
 Functia de socializare
Socializarea = proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor,
modelelor de comportament specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a
unei persoane (C. Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie).
Subfunctii (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998) :
1. integral-formativa – copiii primesc informatii despre mediu, obiecte,
persoane ; se formeaza o serie de deprinderi, priceperi, atitudini ;
2. psiho-morala – modelele de conduita oferite de parinti exercita o mare
influenta asupra copiilor ; de asemenea, este important climatul educativ in care se
exercita influenta educativa ;
3. social-integrativa – nivelul de adaptare si integrare sociala este direct
dependent de achizitiile realizate in cadrul grupului familial de apartenenta ;
4. cultural-formativa – formarea si cultivarea atitudinilor si sentimentelor
estetice, a spiritului critic in receptarea unor produse artistice ; dezvoltarea unor
capacitati creatoare ; cultivarea atitudinilor si sentimentelor religioase etc.
Din aceasta perspectiva, se poate vorbi de familii inalt educogene – sprijina
educarea copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala ; familii satisfacator
educogene – asigura copiilor conditii de educatie familiala, dar nu organizeaza si

14
controleaza sistemul activitatilor in aceasta directie ; familii slab educogene – lipsa
educatiei familiale si a controlului parental (M. Voinea, 1993).
 Functia de solidaritate (afectiva, emotionala) este o functie complexa ce
antreneaza toate momentele vietii familiale si pe toti membrii acesteia.
Familia asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala,
protectia si increderea grupului familial (familia armonioasa, nu familia patologica !).
Aceasta functie a cunoscut o diminuare in timp, datorita mobilitatii sociale, a
diviziunii moderne a rolurilor in cadrul familiei, a contradictiilor dintre generatii etc.
 Functia sexuala si reproductiva
Asistam astazi la o exacerbare a acestei functii, la o adevarata ‘’’explozie’’ a
sexualitatii !!!
La nivelul societatii, fertilitatea poate fi influentata de factori economici,
demografici, legislativi etc.
Maximalizarea sexualitatii si minimizarea fertilitatii !!!

P. Ilut (2004, pp. 67-68) discuta despre functiile sociale ale familiei in
interactiune cu cele biologice, psihologice etc. (Tischler et al., 1986):
 regularizarea comportamentului sexual – nu se permit relatii sexuale
intamplatoare nicaieri in lume, practicandu-se tabuul incestului, care
interzice relatii sexuale intre rudele apropiate ( parinti-copii, frati-surori,
bunici-nepoti, unchi-nepoti, verisori de gradul I, II, III in unele tari) ; daca
mariajul poate fi supravegheat, nu acelasi lucru se intampla, insa, cu
raporturile sexuale efective ;
 reglementarea modelelor reproducerii permitand/interzicand anumite
forme de mariaj (ex., mai multe sotii/mai multi soti), promovand o anumita
conceptie despre divort si recasatorire ; se incurajeaza sau nu reproductia ;
 organizarea productiei si a consumului (functia economica) ;
 functia de socializare a copiilor – asigurarea conditiilor necesare pentru
insusirea valorilor pe care le promoveaza ;
 functia de solidaritate psihoafectiva – familia asigura securitate afectiva,
ajutor, confort psihospiritual ; din acest motiv, familia reprezinta si astazi
fundalul socioafectiv cel mai relevant pentru majoritatea indivizilor ;

15
 familia este factorul cel mai important in acordarea directa, nemijlocita
a statutului social – individul, prin faptul ca s-a nascut intr-o familie,
mosteneste bunuri materiale si o pozitie sociala recunoscuta : clasa sociala,
grup etnic, ’’blazon’’ ; familia ofera statut social si indirect, prin
scolarizare.

CURS 2

DINAMICA STRUCTURILOR FAMILIALE

1. Promiscuitatea, poliginandria, poligamia si monogamia

Originea familiei nu poate fi pe deplin elucidata, deoarece nici o forma de


organizare sociala nu apare cristalizata dintr-o data. Inceputul este imperceptibil, greu
de stabilit in timp (M. Voinea, 1993).
Totusi, majoritatea cercetatorilor au emis pentru perioada timpurie a umanitatii
ipoteza promiscuitatii (domina instinctul sexual) (L. Morgan, J. Bachofen etc.).
 Promiscuitatea vizeaza interactiuni sexuale nediscriminatorii, neinfranate,
in afara casatoriei (sex in afara regulilor).
In societatile promiscue, orice barbat poate fi eligibil pentru contactul sexual
cu orice femeie, nefiind respectate barierele sau legaturile de sange (astfel de
interactiuni sunt caracteristice celor mai multe dintre speciile animale ; sexualitatea
lor nu este guvernata de reguli culturale – se bazeaza pe relatii de sange si de varsta si
de prohibitii elaborate de clan – de exemplu, tabuul incestului).
Actualmente, promiscuitatea este incompatibila cu anumite tipuri de
organizare umana. Daca s-ar fi ingaduit libertinajul sexual nelimitat, problemele
create de gelozie si conflicte ar fi fost insurmontabile.
 Cea mai veche forma a familiei este reprezentata de casatoria in grup
(poliginandria) (semnalata de primii antropologi : Frazer, Morgan,
Westmarch, Briffault etc.), reprezentand casatoria intre cativa barbati si
cateva femei.
Este putin probabil sa fi existat in orice societate o dominanta a acestui tip de
uniune familiala. Este vorba mai degraba de un construct teoretic, decat de o forma

16
matrimoniala institutionalizata. Desi existenta relatiilor sexuale in grup se practica,
totusi, casatoria in grup este, in fapt, inexistenta.

In istoria formelor de viata familiala, variatia geografica a cutumelor, moralei,


factorilor religiosi, socio-culturali explica existenta unor forme specifice de
organizare a vietii familiale, dintre care poligamia si monogamia sunt fundamentale.
Criteriul de baza care le desparte se refera la practicile sexuale si maritale dominante,
la specificul relatiei barbat-femeie, relatie caracterizata prin 3 factori (Kephart si
Jedlika, 1988): gradul de unitate al relatiei, numarul partenerilor in relatie si
prezenta/absenta coitului.
 Poligamia reprezinta un principiu acceptat de unele popoare, conform
caruia casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi
parteneri ai celuilalt sex. Ea are doua forme: poliandria si poliginia.
1. Poliandria este definita de Levinson si Malone drept „forma de familie”
alcatuita din o femeie-mama, copiii ei si doi sau mai multi barbati. Dar, pentru ca o
familie sa fie considerata poliandrica, fiecare dintre soti trebuie sa fie tatal a cel putin
unuia dintre copiii femeii. Barbatii, cel mai adesea, sunt frati sau asociati in diferite
„afaceri”.
Poliandria este destul de rara, fiind asociata cu conditiile grele ale existentei
(barbatii sunt mai apti sa faca fata conditiilor vitrege de viata; este acceptat
infanticidul fetitelor – ex. populatia Todas). Determinarea paternitatii este o problema,
iar sentimentul geloziei trebuie tinut sub control constant. Societati poliandrice
cunoscute: Todas (India), Sherpa (Nepal), taranii din Tibet, Kandyan Sindhalese din
Sri Lanka si Marquesans din Polinezia.
2. Poliginia – casatorirea unui barbat cu una sau mai multe sotii. Este o forma
foarte raspandita, chiar si in societati in care domina monogamia. Este larg practicata
in Africa, dar este condamnata de Biserica in tarile de religie crestina. Pentru a putea
supravietui, o familie poliginica trebuie sa functioneze dupa reguli foarte stricte si
clare, in care afectiunea sa fie egal distribuita din partea sotului.
In anumite societati poliginice, echitatea poate fi intarita prin restrangerea
casatoriei multiple la surorile primei sotii – „sororal polygyny” – un angajament prin
care barbatul se obliga sa-si ia toate nevestele din acelasi grup familial. Astfel, cand o
sotie decedeaza sau este sterila, ea este inlocuita de una din surorile sale.

17
In mod similar, exista si o practica prin care un barbat este obligat sa se
casatoreasca cu vaduva fratelui sau decedat – „levirate”.
!!! Pentru mai multe informatii, a se vedea si P. Ilut, Sociopsihologia si
antropologia familiei (2004, pp. 81-83).
 Monogamia reprezinta forma de casatorie intre un singur barbat si o
singura femeie (cea mai raspandita in lume).
Se discuta despre 2 tipuri de monogamie:
1. Monogamia seriala – casatoria dintre un barbat si o femeie, permitand
recasatorirea dupa divort sau disolutie;
2. Monogamia stricta – casatoria unui singur barbat cu o singura femeie pana
la vaduvie, sau chiar mai restrictiva, nepermitand recasatorirea dupa moartea unuia
dintre soti.
Familiile monogame cele mai cunoscute si care au avut ponderea cea mai
importanta de-a lungul timpului sunt familia extinsa (caractersitica societatii
traditionale) si familia nucleara (specifica societatii moderne).
Institutul pentru familie Vanier (1994) a descris urmatoarele tipuri de familie:
1. familii „nucleare” – compuse din 2 parinti si unul sau mai multi copii
biologici sau adoptati, care locuiesc impreuna;
2. familii „extinse” – compuse din parinti, copii, unchi, bunici si alte rude
de sange care locuiesc impreuna sau nu;
3. familii „amestecate”/”recombinate”/”reconstituite” – compuse din
parinti care au divortat, s-au recasatorit si au format o noua familie, care
include copiii din prima casatorie a unuia sau a ambilor parteneri si/sau
din aceasta casatorie;
4. familii „fara copii”, reprezentate de un cuplu;
5. familii „cu un singur parinte”, compuse dintr-un singur parinte (adesea
mama), cu un copil sau mai multi;
6. „cupluri care coabiteaza” si „casatorii conventionale” – aranjamente
familiale, care nu legalizeaza mariajul.
Din 1972 acest Institut recunoaste cuplurile cu parteneri de acelasi sex, ca familii (cf. A.
Baran-Pescaru, 2004).

2. Familia extinsă si familia nucleara

Familia extinsă (largita/compusa) se pierde ca debut şi existenţă în memoria


timpului şi are în unele locuri şi ţări diferite variante. Familia extinsa reuneşte mai

18
multe generaţii (doua-trei) fiecare cu roluri precis atribuite şi organizate ierarhic;
subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, din cel putin doua familii
nucleare – bunici, parinti si copii – si dispunand de un sistem de reguli si norme de
convietuire care se perpetueaza de la o generatie la alta (ex: bunicii locuiesc cu un
fiu/fiica cu familia – este un tip de familie extinsa – „familia tulpina”, P. Ilut).
Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor,
obiceiurilor si stilului familial dominant. Alegerea partenerului este făcută de părinţi,
se bazează pe respectarea unor norme privind provenienţa, poziţia socială si
economica a acestuia.
Familia extinsă promovează un coeficient de integrare, siguranţă şi de
apartenenţă destul de ridicat. Sistemul valorilor etico-religioase, culturale are un grad
mai mare de transmisibilitate. Patternurile educationale sunt mai rigide, iar
„asteptarile” intregii familii fata de fiecare membru al sau mai uniforme, mai
previzibile. Sunt afectate insa, relaţiile familiale intime, întrucât evoluţia lor se
subordonează modelului, filonului parental, autocratic şi autoritar.
Funcţia esenţială a acestui tip de familie este reproducerea grupului social şi
nu dezvoltarea personalităţii partenerilor. Desi se produc nemeroase conflicte intra si
intergenerationale, familia extinsa ridica bariere psihologice de netrecut in calea
destramarii nucleelor familiale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).
Pe parcursul secolului XX, familia extinsa a scazut ca preponderenta. Aceasta
schimbare este asociata cu cresterea mobilitatii, cu diminuarea responsabilitatilor
financiare a copiilor fata de parintii care imbatranesc.

Familia nucleara (conjugala, simpla)


Revoluţia industrială, cu efectele sale sociale, economice a condus treptat la
înlocuirea familiei tradiţionale extinse cu familia conjugală sau nucleară alcătuită din
cei doi soţi şi copiii lor necăsătoriţi, proprii sau adoptaţi, care locuiesc si gospodaresc
impreuna, impart responsabilitatile emotionale, economice si sociale. Familia
nucleara este considerata familia intacta – familia nu a trecut prin divort, separare,
moartea unui partener.
Familia nucleară este familia reprezentativă pentru societatea prezentă, fără a
fi şi cea mai des întâlnită (după studiile lui O. Pocs, în multe ţări, doar una din 3
familii este de acest fel, în unele societăţi ea nu reprezintă decât 7-10% din totalul
grupurilor familiale). In familia nucleara se asigura: cooperarea economică intre soţi,

19
relaţiile sexuale într-un cadru legitim şi responsabil, reproducerea si socializarea
copiilor, care reprezinta, de altfel, insesi functiile familiei in general.
Spre deosebire de familia extinsa, conservatoare, autocratica, motivata de
interese economice de cele mai multe ori, familia nucleara, in variantele ei sanatoase,
armonioase, este o structura democratica, bazata pe: afectivitate, consens, egalitate si
complementaritate a rolurilor de sot-sotie, precum si pe o participare crescanda a
copiilor. Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta
de asigurare a suportului emotional, de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie
si aparteneta ale fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare
personala.
Separarea cuplului conjugal de părinţi şi de alte rude, fraţi, cumnate, a
diminuat volumul familiei moderne si a indus creşterea fenomenului de intimitate. De
aici se conturează o altă dimensiune specifică familiei nucleare, creativitatea
interpersonală, impusă de necesitatea armonizării rolurilor, de nevoia depăşirii
situaţiilor de stres intern şi extern.
Alegerea partenerului este motivata de afectiune mutuala si de libertatea
optiunii, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor.
Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii si de exercitarea
dreptului la autodezvoltare, iar cand sentimentul iubirii dispare, cuplul isi pierde
ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se explica, arata I. Mitrofan,
de ce cuplul modern este mai expus instabilitatii, divortul emotional fiind mult mai
frecvent decat divortul legal, dar ambele survenind cu o frecventa mereu in crestere in
lumea contemporana. Există încă destule persoane care se angajează în viaţa de
familie dar nu conştientizează dacă sunt pregătite sau dacă sunt apte pentru a fi soţ,
soţie, părinte. De aici apar dezamăgirile, conflictele şi chiar „fracturile” între vis,
proiecţie şi realitate.
Pentru căsătorie este nevoie de o pregătire premaritală: informaţii ştiinţifice,
psihologice, sociale, igienice, educaţionale, precum şi atitudini facilitatoare:
ataşamentul faţă de celălalt, ataşamentul faţă de copii şi unitatea cuvânt-faptă.
Începând cu anii 1970, familia nucleară cunoaşte un regres accentuat. Din
numeroasele explicaţii posibile ale acestui fenomen se impun două:
1. Schimbările din mediul social: creşterea independenţei economice a
femeilor, extinderea metodelor contraceptive, creşterea nivelului de
educaţie, mobilitatea socială şi demografică; acest factor a produs o slăbire

20
a dependenţei tinerilor de presiunea convenţiilor familiei şi a comunităţii
de provenienţă.
2. Aceste schimbari au avut ca urmare un adevărat avânt al idealurilor
individualiste.
Pe acest fond (vezi miscarea feminista a anilor 60-70), în majoritatea
societăţilor vest-europene, s-a extins ideea că familia nucleară ar avea un caracter
opresiv, ca nu dezvolta personalitatea si îngrădeste evoluţia sinelui.

21