LIBERALISMUL NEOCLASIC

(Marginalismul)

Aspecte teoretice abordate în cadrul seminarului

1) Trăsăturile liberalismului neoclasic.

2) Viziunea neoclasicilor cu privire la formarea veniturilor.
3) Cele mai importante şcoli de gândire economică care au contribuit la
afirmarea neoclasicismului.
4) Teoria utilităţii marginale.

Cuvinte cheie

1) Marginalism – teorie economică care susține că valoarea de schimb

pentru un bun este decisă de ultima unitate disponibilă din acel bun.
2) Utilitate – reprezintă capacitatea unui bun economic sau serviciu de a
satisface o nevoie prin utilizarea în producție sau pentru consumul propriu.
3) Utilitate marginală – reprezintă un concept esențial în gândirea
economică neoclasică, ce evidențiază preţuirea pe care un individ în calitatea sa de
consumator o acordă ultimei unităţi consumate dintr-un anumit bun economic.
*** Marginalismul
⮚ Marginalismul a apărut în perioada 1871 - 1874, ca o schimbare
semnificativă în știința economică.
⮚ Marginalismul a apărut ca o reacție față de liberalismul clasic și alternativă
a marxismului.
⮚ Marginalismul reprezintă o mișcare de schimbare a liberalismului clasic
care este cunoscută sub denumirea de revoluție marginalistă;
⮚ Potrivit marginalismului, suportul valorii unei mărfi este reprezentată de
utilitatea acesteia.
⮚ Neoclasicii se deosebesc de clasici, mai ales prin modul de abordare a
„teoriei valorii”.
⮚ Reprezentanții neoclasicismului s-au concentrat pe organizarea cât mai
eficientă a economiei de piață și pe alocarea rațională a resurselor.

Teste grilă

1) Identificați fondatorii neoclasicismului:

a) Aristotel şi Platon;
b) W. S. Jevons, C. Menger şi L. Walras;
c) David Ricardo şi David Hume;
d) J. M. Keynes şi P. Samuelson;
e) Karl Marx şi Henri de Saint-Simon.
2) Liberalismul neoclasic se bazează pe următoarele elemente:
a) individualism;
b) abundenţă;
c) psihologie;
d) calcul marginal;
e) raritate;
f) hedonism;
g) liber schimb.
3) Identificați principiile care stau la baza neoclasicismului:
a) libertatea de acțiune a agenților economici;
b) ordinea naturală în economie;
c) libera concurență;
d) proprietatea comună;
e) proprietatea privată;
f) libera inițiativă;
 g) legile naturale și obiectivele reprezintă fundamentul economiei.
4) Neoclasicii înlocuiesc noţiunea de „mărfă” cu noţiunea de:
a) bun;
b) produs;
c) servicii.
5) Valoarea unui bun este dată de:
a) importanţa pe care individul o acordă bunului respectiv;
b) importanţa pe care o acordă societatea acelui bun;
c) importanţa pe care o acordă un grup social unui anumit bun.
6) Utilitatea unui bun economic este:
a) aceeaşi pentru toţi indivizii;
b) diferită pentru fiecare individ;
c) asemănătoare în cadrul unei ţǎri.
7) Mărimea valorii este dată de utilitatea:
a) economică;
b) totală;
c) generală;
d) marginală.
8) Meritele teoriei utilităţii marginale se regăsesc în:
a) importanţa analizei rarităţii bunurilor economice;
b) importanţa analizei cererii și a comportamentului consumatorilor;
c) aprecierea subiectivă şi a utilizării calcului marginal în domeniul
cercetării.
9) Potrivit opiniei liberalilor neoclasici, în categoria veniturilor primare intră:
a) salariul;
b) venitul naţional;
c) profitul;
d) renta;
e) dobânda;
f) capitalul.
10) Potrivit neoclasicilor, consumatorul alege acele bunuri care îi conferă
utilitate maximă având în vedere anumite elemente importante:
a) nevoile individuale;
b) prețurile bunurilor;
c) veniturile.
11) În concepţia neoclasicilor, „producţia” şi „repartiţia” sunt:
a) faze separate ale reproducţiei;
b) faze unificate ale reproducţiei;
c) faze care într-un anumit moment se întrepătrund.
12) E. Böhm-Bawerk este reprezentantul:
a) Liberalismului;
b) Socialismului;
c) Neoclasicismului;
d) Marxismului.
13) Știința economică potrivit lui William Stanley Jevons are la bază o serie de
elemente:
a) utilitate;
b) pământ;
c) avuție;
d) capital;
e) forța de muncă;
f) marfa;
g) prețuri.
14) Rolul producătorului în viziunea neoclasicilor consta în:
a) combinarea factorilor de producție fără să se țină cont de rezultatul final;
b) maximizarea prețurilor;
c) combinarea factorilor de producție într-un mod cât mai eficient în
vederea obținerii profitului.
15) În legătură cu „capitalul”, E. Böhm-Bawerk consideră că:
a) este un factor originar;
b) este un factor activ şi determinant;
c) este un factor derivat din cei originari.
16) Care din lucrările enunțate mai jos aparține lui Stanley Jevons:
a) Teoria generală a folosirii mânii de lucru, a dobânzii și a banilor;
b) Teoria echilibrului economic;
c) Teoria economiei politice.
17) Principalii factori de producție în viziunea lui Alfred Marshall:
a) capital;
b) pământ;
c) munca;
d) întreprinzătorul.

Să se specifice valoarea de adevăr pentru următoarele afirmații:

1) Metodologia neoclasică are la bază raritatea mărfurilor. A / F

2) Pe baza folosirii tehnicilor de calcul diferenţial şi integral pentru procesele şi
fenomenele economice, neoclasicii au căutat să evidenţieze un comportament
economic raţional. A / F
3) Neoclasicii au căutat să găsească un comportament economic subiectiv. A /
F
4) Neoclasicii au elaborat un model ideal de funcţionare pentru economie. A /
F
5) În viziunea neoclasicilor, legile economice sunt echivalente cu legile
psihologice. A / F
6) Neoclasicii nu sunt de acord cu teoria obiectivă a valorii. A / F
7) Jacques Turgot a promovat ideea conform căreia fiecare persoană are o
scară subiectivă a valorilor. A / F
8) William Stanley Jevons a fondat școala neoclasică din Anglia. A / F
9) Carl Menger este considerat fondatorul școlii neoclasice din Austria. A /
F
10) Școala neoclasică de la Lausanne a fost fondată de Leon Walras. A / F
11) Reprezentanții neoclasicismului au arătat că productivitatea marginală
aferentă factorilor de producție influențează într-o mare proporție prețurile
bunurilor și serviciilor. A / F
12) Motorul producției în viziunea lui Alfred Marshall este reprezentat de
cunoaștere. A / F
13) Alfred Marshall este reprezentantul neoclasicismului englez. A / F
14) Alfred Marshall a introdus și definit în știința economică noțiunea de
„surplusul consumatorului”. A / F
15) Joseph Schumpeter a afirmat că Leon Walras este „cel mai mare economist
al tuturor timpurilor”. A / F