Bertolt Brecht

Opera de trei parale

După „The Beggar’s Opera“, de John Gay

Colaboratori: E. Hauptmann şi Kurt Weill

Personaje: Macheath, zis Mackie Şiş; Jonathan Jeremiah Peachum, patronul

firmei „Prietenul cerşetorului“; Celia Peachum, soţia lui; Polly Peachum, fiica lui;
Brown, şeful cel mare al Poliţiei din Londra; Lucy, fiica lui; Jenny-Speluncă;
Smith; Pastorul Kimball; Filch; Flaşnetarul; Banda; Cerşetori; Curve; Poliţai

Preludiu

Iarmaroc în Soho

Cerşetorii cerşesc, hoţii fură, curvele curvesc. Un flaşnetar cântă o baladă.

BALADA LUI MACKIE ŞIŞ

Că rechinu-şi poartă dinţii

La vedere, e ştiut.
Dar Macheath are un şiş
Ce rămâne nevăzut.

Ah, cât sunt de roşii solzii

La rechin, când sânge varsă!
Mackie Şiş poartă mănuşi
Astfel, urme el nu lasă.

La Tamisa, lângă apă,

Lumea cade din picioare!
Nu-i nici ciumă, nici holeră.
E Macheath într-o plimbare.

E-o duminică frumoasă

Un mort zace-ntr-un tufiş.
După colţ, un tip dispare
Lumea-i zice Mackie Şiş.

Ca alţi belferi, Şmuli Meier

Fără urmă s-a topit.
Banii-i sunt la Mackie Şiş

1
Dar dovezi nu s-au găsit.

De la stânga spre dreapta, Peachum se plimbă cu soţia şi cu fiica dintr-o parte în

alta a scenei.

Jenny Towler s-a ales

Cu-n cuţit înfipt în coaste.
Pe chei umblă Mackie Şiş
Neştiind de toate aste.

Alfons Glite, camionagiul,

Unde-i? S-o afla vreodată?
Cel ce ar putea s-o ştie,
Mackie Şiş, e fără pată.

Şapte prunci şi-un moş în Soho

Au pierit în focul mare.
Mackie Şiş e prin mulţime.
De-l întrebi, habar nu are.

Iară văduva minoră,

Toţi cunoaşteţi al ei nimb
Fu-ntr-o clipă violată –
Mackie, ce-ai primit în schimb?

Printre curve, un hohot de râs, iar din mijlocul lor se desprinde un om şi dispare
taversând grăbit întreaga piaţă.

JENNY-SPELUNCĂ Ăsta era Mackie Şiş!

Actul I

Pentru a contracara insensibilitatea crescândă a sufletului omenesc, omul de

afaceri J. Peachum deschisese o prăvălie în care cei mai nenorociţi dintre
nenorociţi se alegeau cu o înfăţişare în măsură să înmoaie inimile din ce în ce
mai împietrite.

Garderobele pentru cerşetori ale lui Jonathan Jeremiah Peachum

CORALUL MATINAL AL LUI PEACHUM

Te scoală, creştin găunos,

La traiul tău plin de păcate!

2
 Arată-te, om ticălos,
Ţi-o plăti Dumnezeu după fapte.

Şi fratele vinde-ţi, lichea,

Şi nevasta, căci eşti un gunoi!
Dar Domnul, tu crezi, n-o vedea?
Ţi-o plăti El în ceasul de-apoi!

PEACHUM spre public: Trebuie să găsesc ceva nou. Afacerea mea e prea
dificilă, fiindcă afacerea mea e să trezesc mila oamenilor. Există foarte puţine
lucruri care-l mişcă pe om, foarte puţine, dar şi mai grav e că, folosite de mai
multe ori, nu mai au nici un efect. Căci omul are capacitatea
înspăimântătoare de a deveni aşa zicând insensibil după bunul lui plac. Aşa
se face de pildă că un bărbat, atunci când vede pentru prima oară la colţul
străzii un alt bărbat cu un ciot în loc de braţ, e atât de impresionat încât e
dispus să-i dea zece pennies, a doua oară însă îi dă numai cinci pennies şi,
dacă-l vede şi-a treia oară, îl dă cu sânge rece pe mâna poliţiei. La fel stau
lucrurile şi cu accesoriile spirituale. Coboară o pancartă mare cu textul „Mai
fericit cel ce dă decât cel ce ia“. La ce folosesc cele mai frumoase şi mai
impresionante aforisme, pictate pe tăbliţele cele mai atrăgătoare, dacă se
uzează aşa de repede. În Biblie există patru-cinci aforisme care-ţi merg la
inimă; după ce le-ai consumat, ai ieşit la pepeni. De pildă asta cu „Mai fericit
cel ce dă decât cel ce ia“, cum s-a uzat în mai puţin de patru săptămâni de
când atârnă aici. Asta e, trebuie să vii tot mereu cu ceva nou. Şi uite că tot
Biblia trebuie să mă ajute, dar cât timp o să mai facă faţă şi ea?
Cineva bate la uşă, Peachum deschide, intră un bărbat tânăr pe nume Filch.
FILCH Peachum & Co.?
PEACHUM Peachum.
FILCH Dumneavoastră sunteţi proprietarul firmei „Prietenul cerşetorului“? Am
fost trimis la dumneavoastră. Astea da, aforisme! Ăsta da capital! Cred că
aveţi o bibliotecă întreagă cu lucruri din astea? Asta e cu totul altceva. Lu’
unu’ ca mine, cum să-i vină o idee ca asta, şi fără cultură, cum să înflorească
afacerea?
PEACHUM Numele dumneavoastră?
FILCH Vedeţi, domnule Peachum, încă de tânăr am fost urmărit de nenoroc.
Mama era beţivă, tata meu cartofor. Încă de timpuriu a trebuit să mă descurc
de unul singur, lipsit de mâna iubitoare a unei mame, m-am afundat tot mai
adânc în mocirla metropolei. Nu am cunoscut nicicând grija paternă şi nici
binefacerea şi căldura unui cămin. Şi aşa se face că mă vedeţi acum...
PEACHUM Că vă văd acum...
FILCH derutat ...privat de orice mijloace, pradă a instinctelor mele.
PEACHUM Ca o epavă în mijlocul mării şi aşa mai departe. Ia spuneţi-mi
acum, epavă ce sunteţi, în ce district spuneţi poezia asta pentru copii?
FILCH Cum aşa, domnule Peachum?
PEACHUM Discursul ăsta presupun că-l rostiţi în public?

3
FILCH Da, vedeţi dumneavoastră, domnule Peachum, ieri a avut loc aşa, un fel
de incident neplăcut în Highland Street. Stau eu acolo cuminte şi nefericit la
colţ, cu pălăria în mână, fără să mă aştept la ceva rău...
PEACHUM răsfoieşte într-un carneţel Highland Street. Da, da, aşa e. Tu eşti
javra aia pe care au prins-o ieri Honey şi Sam. Ai avut neobrăzarea să
inoportunezi trecătorii în districtul 10. Te-am iertat cu o mamă de bătaie,
fiindcă am avut motive să credem că nu ştii cum stau lucrurile. Dar dacă te
mai arăţi o singură dată, atunci se va recurge la drujbă, s-a-nţeles?
FILCH Vă rog, domnule Peachum, vă rog. Ce să mă fac, domnule Peachum?
Domnii aceia m-au umplut realmente de vânătăi iar apoi mi-au dat cartea
dumneavoastră de vizită. Dacă-mi scot jacheta, o să ziceţi că aveţi în faţa
ochilor un păstrăv-curcubeu.
PEACHUM Amice dragă, de vreme ce nu arăţi ca o cambulă/un calcan,
înseamnă că oamenii mei au fost al naibii de neglijenţi. Adică, vine un
puştiulică din ăsta şi ce zice el, că, dacă întinde şi el lăbuţele acolo, gata, a şi
pus de-un steak. Ce-ai zice tu dacă vine cineva şi îţi pescuieşte cei mai buni
păstrăvi de la tine din baltă?
FILCH Da, domnule Peachum, dar, vedeţi dumneavoastră – eu nu am nici o
baltă.
PEACHUM Aşadar, licenţele se atribuie numai profesioniştilor. Cu aerul unui
om de afaceri, arată o hartă a oraşului. Londra e împărţită în paisprezece
districte. Orice individ care intenţionează să exercite meşteşugul cerşitului în
vreunul din ele, are nevoie de o licenţă de la Jeremiah Peachum & Co. Păi
cum, altfel ar putea să vină oricine – că el e prada instinctelor lui.
FILCH Domnule Peachum, puţini şilingi mă mai despart de ruina totală. Trebuie
să se întâmple ceva, altminteri, cu doi şilingi în mână...
PEACHUM Douăzeci de şilingi.
FILCH Domnule Peachum!
Arată, cu priviri imploratoare, un panou pe care stă scris: „Nu-ţi astupa
urechea la jalea aproapelui!“
Peachum arată în dreptul unei vitrine, o cortină pe care stă scris: „Dă şi ţi se
va da!“
FILCH Zece şilingi.
PEACHUM Şi cincizeci la sută din încasări la decontul săptămânal. Cu dotări,
şaptezeci la sută.
FILCH Vă rog, în ce anume constau dotările?
PEACHUM Asta hotărăşte firma.
FILCH Şi atunci în ce district aş putea să mă prezint?
PEACHUM Baker Street 2-104. E chiar mai ieftin acolo. Doar cincizeci la
sută, cu tot cu dotări.
FILCH Poftiţi vă rog. Plăteşte.
PEACHUM Numele dumneavoastră?
FILCH Charles Filch.
PEACHUM Adevărat. Strigă: Doamnă Peachum! Vine doamna Peachum.
Ăsta-i Filch. Numărul trei sute paisprezece. Districtul Baker Street. Îl scriu
chiar eu. Sigur, tocmai acum, înaintea festivităţilor de încoronare vreţi să vă

4
 angajaţi: singura perioadă într-o viaţă de om când s-ar putea să te mai alegi
cu ceva. Echipamentul C. Trage draperia ce ascunde o vitrină în care stau
cinci manechine de ceară.
FILCH Asta ce mai e?
PEACHUM Astea sunt cele cinci prototipuri ale mizeriei, în stare să mişte
inima omului. Vederea unor asemenea tipi îl transpune pe om în acea stare
nefirească în care e dispus să dea bani.
Echipamentul A: Victima progresului în materie de trafic. Ologul vioi, tot timpul
vesel – îl interpretează -, tot mereu lipsit de griji, efectul fiind accentuat de
braţul ciung.
Echipamentul B: Victima artei războiului. Tremură-ntr-una, deranjând
trecătorii – mizează pe efectul de scârbă – îl interpretează – atenuat de
decoraţii.
Echipamentul C: Victima dezvoltării industriale. Orbul demn de plâns sau
înalta şcoală a artei cerşitului. Îl interpretează, îndreptându-se ezitant spre
Filch. În clipa în care dă peste Filch, acesta scoate un strigăt îngrozit.
Peachum se opreşte îndată, îl scrutează uimit şi zbiară brusc: Îi e milă! Cât
trăiţi, n-o să ajungeţi cerşetor! Unul ca ăsta e bun cel mult de trecător! Aşadar
echipamentul D! Celia, iar ai băut! Şi-acum nu mai vezi nimic înaintea ochilor.
Numărul o sută treizeci şi şase s-a plâns de costum. De câte ori e nevoie să-ţi
spun că un gentleman nu acceptă pe corpul său articole vestimentare
jegoase. Numărul o sută treizeci şi şase a plătit un costum nou-nouţ. Singurul
element care-l putea face să trezească compasiune, petele, trebuiau
impregnate cu fierul de călcat din stearină de la lumânări. Nu cumva să
gândiţi! Toate trebuie să le fac singur! Lui Filch: Dezbracă-te şi îmbracă
astea, dar ai grijă de ele!
FILCH Şi cu lucrurile mele ce se întâmplă?
PEACHUM Sunt ale firmei. Echipamentul E: Bărbat tânăr, care a prins şi
vremuri mai bune, respectiv care n-a avut noroc în viaţă.
FILCH Aha, care va să zică le refolosiţi? De ce n-aş putea să-l fac eu pe-ăsta
cu vremurile mai bune?
PEACHUM Fiindcă nimeni nu te crede, fiul meu, când e vorba de mizeria ta
personală. Dacă te doare burta şi o spui, nu faci decât să indispui. Şi acum,
gata cu-ntrebările, pune o dată hainele astea pe tine.
FILCH Nu sunt puţin cam murdare? Şi, fiindcă Peachum îl străpunge cu
privirea: Scuzaţi-mă, vă rog, scuzaţi-mă.
DOAMNA PEACHUM Acum bagă viteză, puştiulică, n-am de gând să-ţi ţin
nădragii ăştia până la Crăciun.
FILCH deodată foarte aprins Dar cizmele nu mi le scot! În nici un caz. Mai bine
renunţ. E singurul cadou de la mama mea, săraca, şi niciodată, niciodată,
oricât de mult ar fi să decad...
DOAMNA PEACHUM Nu vorbi prostii, crezi că nu ştiu eu că eşti murdar pe
picioare.
FILCH Unde era să mă spăl pe picioare? În plină iarnă!
Doamna Peachum îl duce în spatele unui paravan, apoi se aşează în stânga
şi impregnează cu fierul de călcat ceară de lumânare într-un costum.

5
PEACHUM Unde-i fiică-ta?
DOAMNA PEACHUM Polly? Sus!
PEACHUM Iar a venit ieri omul ăla? Ăla care vine întotdeauna când sunt eu
plecat!
DOAMNA PEACHUM Nu mai fii atât de bănuitor, Jonathan, nu există
gentleman mai subţire ca el, domnu’ Captn ţine foarte mult la Polly a noastră.
PEACHUM Aşa.
DOAMNA PEACHUM Şi dacă mai am vreun strop de minte în capul ăsta al
meu, atunci şi Polly a noastră îl găseşte foarte drăguţ.
PEACHUM Celia, dai cu fiică-ta-n populaţie ca şi când aş fi milionar! Vrei
cumva s-o măriţi? Crezi cumva că prăvălia asta de rahat mai merge măcar o
săptămână, dacă lepădăturile astea de clienţi ai noştri ar vedea numai
picioarele noastre? Un logodnic! Păi ăla ne-ar avea imediat la mână! Uite
aşa ne-ar avea! Crezi cumva că, în pat, fi-ta-şi ţine gura mai bine decât tine?
DOAMNA PEACHUM Frumoasă părere mai ai despre fiica ta!
PEACHUM Cea mai proastă. Nici că se poate mai proastă. Senzualitate cât
cuprinde şi nimic altceva!
DOAMNA PEACHUM Orice ar fi, nu de la tine o are.
PEACHUM Căsătorie! Fiica mea trebuie să fie pentru mine ca pâinea pentru
cel flămând – răsfoieşte -; asta stă scris chiar undeva în Biblie. În general,
căsătoria e o porcărie. Lasă că-i scot eu măritişul din cap.
DOAMNA PEACHUM Jonathan, eşti pur şi simplu incult.
PEACHUM Incult! Şi cum îl cheamă pe domnul?
DOAMNA PEACHUM Tot timpul i se spune numa’ „Captn“.
PEACHUM Aşa, nici măcar nu l-aţi întrebat cum îl cheamă? Interesant!
DOAMNA PEACHUM Doar nu era să fim aşa de necioplite să-i cerem
certificatul de naştere, când el e atât de distins şi ne invită pe amândouă la
Hotelul Caracatiţa, la un step mic.
PEACHUM Unde?
DOAMNA PEACHUM La Caractiţa, la un step mic.
PEACHUM Captn? Hotel Caracatiţa? Care va să zică, aşa...
DOAMNA PEACHUM Pe fiica mea şi pe mine, domnul ăsta n-a pus mâna
decât cu mănuşi glacé.
PEACHUM Mănuşi glacé!
DOAMNA PEACHUM De altfel, tot timpul poartă mănuşi, şi-ncă albe;
mănuşi albe glacé.
PEACHUM Aşa, mănuşi albe şi un baston cu mâner de fildeş şi ghetre (la
ghete) şi ghete de lac şi o fire cuceritoare şi o cicatrice...
DOAMNA PEACHUM ...la gât. De unde-l mai ştii şi pe-ăsta?
Filch se strecoară de după paravan.
FILCH Domnule Peachum, aţi putea cumva să-mi daţi şi vreun sfat util, ştiţi, eu
am fost întotdeauna adeptul sistemului, nu să vorbeşti la-ntâmplare verzi şi
uscate.
DOAMNA PEACHUM Acum mai vrea şi sistem!
PEACHUM Să facă pe idiotul. Vii deseară la ora şase şi vei învaţă tot ce
trebuie. Şterge-o acum!

6
FILCH Vă foarte mulţumesc, domnule Peachum, mii de mulţumiri. Iese.
PEACHUM Cincizeci la sută! - Şi acum am să-ţi spun şi cine este domnul
acesta înmănuşat – Mackie Şiş!
Fuge pe scări în sus în dormitorul lui Polly.
DOAMNA PEACHUM Pentru numele lui Dumnezeu! Mackie Şiş! Iisuse!
Vino la noi, Iisuse Doamne, coboară-te în casa noastră! – Polly! Ce-i cu
Polly?
Peachum se întoarce încet.
PEACHUM Polly? Polly n-a venit acasă. Patul e neatins.
DOAMNA PEACHUM Atunci înseamnă că a supat cu negustorul de lână.
Precis, Jonathan!
PEACHUM Să dea Dumnezeu să fi fost negustorul de lână!

În faţa cortinei ies domnul şi doamna Peachum şi cântă. Iluminaţie de song:

lumină aurie. Lumina cade pe orgă. De sus coboară, o ştangă cu trei lămpi
iar pe tăbliţe stă scris:

CÂNTECUL ÎN LOC SĂ

PEACHUM
În loc
Să rămână acasă, la ele în pat,
Vor distracţii şi joc!
Ca şi când drepturi aparte li s-ar fi dat.
DOAMNA PEACHUM
Iată luna peste Soho
E textul ăla afurisit cu „Simţi inima-n piept cum zvâcneşte “
E textul cu „Unde te duci tu, acolo am să merg şi eu, Johnny!“
Când se-nfiripă iubirea şi luna mai creşte.

PEACHUM
În loc
Să facă şi ele ceva cu cap şi coadă, cum face-un bărbat,
Vor distracţii şi joc!
Şi la urmă bineînţeles c-o mierlesc în rahat.
AMÂNDOI
Şi unde mai e atunci luna lor peste Soho?
Unde-i textul cu „Simţi inima-n piept cum zvâcneşte“,
Unde-i „Unde te duci tu, acolo am să merg şi eu, Johnny“,
Când iubirea s-a dus şi când ea în rahat o mierleşte?

7
2

Adânc în inima cartierului Soho, banditul Mackie Şiş îşi celebrează nunta lui
cu Polly Peachum, fiica regelui cerşetorilor.

Grajd gol

MATTHIAS numit Matthias Monedă, luminează grajdul, cu pistolul în mână:

Alo, dacă e careva aici, mâinile sus!
Intră Macheath, dă o raită de-a lungul rampei.
MACHEATH Ei, e cineva aici?
MATTHIAS Nici ţipenie! Aici putem să celebrăm liniştiţi nunta noastră.
POLLY apare în rochie de mireasă Bine, dar ăsta este un grajd!
MAC Până una alta, Polly, aşează-te-n iesle. Spre public În acest grajd are
loc astăzi nunta mea cu domnişoara Polly Peachum, care m-a urmat din
dragoste, pentru a împărţi de acum înainte viaţa mea (sic!!!) cu mine.
MATTHIAS Mulţi oameni din Londra or să spună că ăsta e lucrul cel mai curajos
pe care l-ai înfăptuit până acum, că ai atras-o pe singura copilă a domnului
Peachum afară din casa lui.
MAC Cine este domnul Peachum?
MATTHIAS El însuşi are să spună că-i omul cel mai sărac din Londra.
POLLY Doar nu vrei să sărbătorim aici nunta noastră? Ăsta nu-i decât un grajd,
cât se poate de obişnuit! Nu se poate să-l rogi pe domnul părinte să vină aici.
Pe deasupra, nici măcar nu e-al nostru. În nici un caz nu ar trebui să începem
viaţa noastră cea nouă cu o spargere, Mac. Doar e cea mai frumoasă zi din
viaţa noastră.
MAC Copilă dragă, totul se va întâmpla precum doreşti. Piciorul tău n-are să
se lovescă de nici o piatră. Mobilierul a şi sosit.
MATTHIAS Vine mobila.
Se aud apropiindu-se camioane grele, o jumătate de duzină de oameni intră,
cărând covoare, mobilă, veselă etc., transformând astfel grajdul într-un local
excesiv de luxos.
MAC Jafuri.
Domnii depun darurile în stânga, pe jos, o felicită pe mireasă, îi dau raportul
mirelui.

8
JAKOB zis Jakob-Cârlig: Casă de piatră! În Ginger Street 14 era lume la
primul etaj. A trebuit mai întâi să-i afumăm ca să-i scoatem de-acolo.
ROBERT zis Robert-Drujbă: Casă de piatră. Pe chei, un poliţai a mierlit-o.
MAC Diletanţi.
EDE Am făcut tot ce-am putut, dar trei inşi din Westend n-au mai putut fi
salvaţi. Casă de piatră.
MAC Diletanţi şi cârpaci.
JIMMY Un domn mai în vârstă a avut un necaz. Dar nu cred că e grav. Casă de
piatră.
MAC Directivele mele au fost: A se evita vărsarea de sânge. Iar mi se face rău
când mă gândesc. Niciodată n-o să iasă oameni de afaceri din voi! Canibali,
da, dar nu oameni de afaceri!
WALTER zis Walter-Salcie-Plângătoare: Casă de piatră. Acum o jumătate de
oră, doamna mea, clavecinul îi mai aparţinea încă Ducesei de Somersetshire.
POLLY Ce fel de mobilă e asta?
MAC Cum îţi place mobila, Polly?
POLLY plânge Atâţia oameni, săracii, pentru puţină mobilă.
MAC Şi ce mobilă! Jafuri! Ai perfectă dreptate să fii supărată. Un clavecin din
lemn de trandafir şi pe urmă o sofa Renaissance. E de neiertat. Şi o masă aţi
adus?
WALTER O masă?
Ei aşează câteva scânduri peste iesle.
POLLY Vai, Mac! Sunt atât de nefericită! Cel puţin sper că n-are să vină şi
domnul părinte.
MATTHIAS Bineînţeles că vine. I-am descris drumul cât se poate de exact.
WALTER prezintă masa: O masă!
MAC deoarece Polly plânge: Soţia mea e nefericită din cale afară. Unde
sunt de fapt celelalte scaune? Un clavecin şi nici un scaun! Nu care cumva să
gândiţi. O dată îmi sărbătoresc şi eu nunta, doar nu se-ntâmplă toată ziua
bună ziua? Ţine-ţi gura, Salcie Plângătoare! De câte ori se întâmplă, zic, să
mă las în seama voastră? Iar voi o faceţi pe soţia mea nefericită de la bun
început.
EDE Dragă Polly...
MAC cu o palmă, îi zboară pălăria de pe cap „Dragă Polly“! Bă căcăciosule, am
să-ţi îndes capu-n cur cu „Dragă Polly“ a ta. Cine-a mai auzit aşa ceva,
„dragă Polly“! Sau poate că te-ai şi culcat cu ea?
POLLY Vai, Mac!
EDE Mă jur pe...
WALTER Stimată doamnă, dacă s-ar întâmpla să mai lipsească nişte piese
de mobilier, atunci mai facem un drum...
MAC Un clavecin din lemn de trandafir şi nici un scaun. Râde. Tu ce zici
de asta, în calitate de mireasă?
POLLY Nu-i ăsta chiar lucrul cel mai rău.
MAC Două scaune şi o sofa, şi mirii se aşează pe jos!
POLLY Da, ar fi ceva!
MAC tăios Tăiaţi picioarele la clavecin! Haideţi! Haideţi!

9
PATRU OAMENI taie picioarele clavecinului şi cântă în acest timp:

Bill Lawgen şi cu Mary Syer

Chiar miercurea trecută cu acte s-au luat.
Pe când stăteau la starea civilă, el n-avea
Habar rochia miresei de unde provenea.
Ea-n schimb al lui prenume atunci doar l-a aflat.
Trăiască!

WALTER Şi uite aşa, stimată doamnă, până la urmă are să iasă şi o bancă
din chestia asta!
MAC Aş putea să-i rog acum pe domni să-şi dea jos zdrenţele astea murdare
şi să se aranjeze cum se cuvine? La urma urmelor, nu este nunta unui
oarecare. Polly, pot să te rog să te ocupi de coşurile cu bunătăţi?
POLLY Asta-i mâncarea pentru nuntă? Totul e de furat, Mac?
MAC Desigur, desigur.
POLLY Aş vrea să ştiu, ce te faci dacă bate la uşă şi intră şeriful?
MAC Atunci am să-ţi arăt câte parale face soţul tău.
MATTHIAS Cu totul exclus astăzi. Toţi poliţaii călare sunt bineînţeles în
Daventry. O aduc pe Regină, pentru încoronarea de vineri.
POLLY Două cuţite şi cincisprezece furculiţe! Un cuţit la fiecare scaun.
MAC Aşa un chix! Asta-i treabă de ucenici, nu treabă de bărbaţi în toată firea!
Chiar nu ştiţi ce-i ăla stil? Trebuie să ştii să deosebeşti un Chippendale de-un
Louis Quatorze.
Banda revine, domnii poartă acum costume elegante de seară, din păcate
însă în cele ce urrmează nu se mişcă tocmai corespunzător.
WALTER Am vrut să aducem doar lucrurile cele mai valoroase. Uită-te şi tu la
lemnul ăsta! Material de cea mai bună calitate.
MATTHIAS Ssst! Ssst! Vă rog să ne permiteţi, Captn...
MAC Polly, ia vino-ncoace.
Perechea se aşează în postura adecvată pentru a primi felicitările.
MATTHIAS Vă rog să ne permiteţi, Captn, ca în cea mai frumoasă zi a vieţii
dumneavoastră, în floarea carierei dumneavoastră, am vrut să spun, în acest
moment de cotitură, să vă prezentăm cele mai sincere şi totodată cele mai
calde felicitări şi aşa mai departe. Da’ greţos mai e tonul ăsta umflat. Deci
scurt şi cuprinzător – îi strânge mâna lui Mac: Capul sus, bătrâne!
MAC Îţi mulţumesc, a fost drăguţ din partea ta, Matthias.
MATTHIAS strângându-i mâna lui Polly, după ce l-a îmbrăţişat, plin de emoţie,
pe Mac: Da, astea-s vorbe din adâncu’ inimii! Deci, nu lăsa capul jos, şalupă
bătrână, vreau să zic că – rânjind -, în privinţa capului, el n-are voie să-l lase
jos.
Urlete de râs ale musafirilor. Deodată, cu o mişcare discretă, Mac dă de
pământ cu Matthias.
MAC Ţine-ţi botul. Porcăriile astea să i le serveşti lui Kitty a ta, numai o
putoare ca ea gustă aşa ceva.

10
POLLY Nu fii atât de ordinar, Mac.
MATTHIAS În privinţa asta, trebuie să protestez, că o faci pe Kitty putoare...
Se ridică din nou, cu efort.
MAC Aşa, deci, trebuie să protestezi?
MATTHIAS Şi în general, niciodată nu dau pe gură porcării în prezenţa ei. O
respect prea mult pe Kitty. Ceea ce tu poate că nici n-ai cum să-nţelegi, aşa
cum eşti tu făcut. Tocmai tu te găseşti să vorbeşti de porcării. Crezi cumva că
nu mi-a spus mie Lucy, ce i-ai spus ei! În comparaţie cu asta, eu sunt o
adevărată mănuşă glacé.
Mac se uită la el.
JAKOB Hai, lasă, suntem la nuntă. Ceilalţi îl trag de acolo.
MAC Frumoasă nuntă, nu-i aşa, Polly? Nişte grămezi de rahat ca ei eşti tu
obligată să vezi în jur în ziua nunţii tale. Şi nici asta n-ai fi crezut, că bărbatul
tău va fi lăsat baltă de prietenii lui! Ai ce-nvăţa de-aici.
POLLY Mie mi se pare foarte drăguţ totul.
ROBERT Aiurea. Nici vorbă de lăsat baltă. Oriunde poate să se mai ivească
câte o deosebire de opinii. Kitty a ta e la fel de bună ca oricare alta. Da’ acu’
ieşi o dată cu darul ăla de nuntă, pungaş bătrân ce eşti.
TOŢI Hai o dată, să vedem!
MATTHIAS ofensat Na.
POLLY Vai, un dar de nuntă. Ce drăguţ din partea dumneavoastră, domnule
Matthias Monedă. Ia uite, Mac, ce cămaşă de noapte frumoasă.
MATTHIAS Tot o porcărie, nu-i aşa, Captn?
MAC E-n regulă. N-am vrut să te jignesc într-o zi solemnă ca asta.
WALTER Da’ de asta ce zici? Chippendale! Dezveleşte o uriaşă pendulă
Chippendale.
MAC Quatorze.
POLLY E extraordinară. Sunt aşa de fericită. Nu-mi găsesc cuvintele. Atenţiile
dumneavoastră sunt atât de fantastice. Păcat că nu avem şi o locuinţă pentru
toate astea, nu-i aşa, Mac?
MAC Ei, consideră că ăsta-i doar începutul. Orice-nceput e greu. Şi ţie-ţi
mulţumesc foarte mult, Walter. Hai, acum duceţi-le de-aici. Mâncarea!
JAKOB în vreme ce ceilalţi pun deja masa: Bineînţeles că iar n-am adus
nimic. Lui Polly, aprins: Vă rog să mă credeţi, tânără doamnă, că mi-e tare
neplăcut.
POLLY Domnule Jakob-Cârlig, n-are absolut nici o importanţă.
JAKOB Ceilalţi băieţi aruncă cu cadouri în jur, numai eu stau aşa cu degetu-n
gură. Trebuie să vă puneţi în situaţia mea. Dar întotdeauna mi se întâmplă
aşa. Aş putea să vă povestesc la situaţii din astea! Mamă, păi vă stă mintea-n
loc. O-ntâlnesc eu mai nou pe Jenny-Speluncă, ei, zic io, ce mai faci, scroafă
bătrână... Deodată îl vede pe Mac stând în spatele său şi pleacă fără o
vorbă.
MAC o conduce pe Polly la locul ei: N-ai mâncat niciodată ceva mai bun
decât ce-o să guşti în această zi, Polly. Dacă-mi permiţi!
Toată lumea se aşează la masa de nuntă.
EDE arătând spre serviciu Frumoase farfurii, Hotel Savoy.

11
JAKOB Ouăle cu maioneză sunt de la Selfridge. Mai era prevăzut şi un castron
cu pateu de ficat de gâscă. Dar pe-ăla l-a halit Jimmy pe drum, de furie,
fiindcă-i ghiorăiau maţele.
WALTER Nu zici că-i ghiorăiau maţele când eşti printre oameni subţiri.
JIMMY Nu mai înfuleca ouăle în halul ăsta, Ede, într-o zi ca asta.
MAC Ce-ar fi să cânte careva ceva? Ceva care să ne delecteze?
MATTHIAS se-neacă de râs: Să ne delecteze? Mişto cuvânt. Privirea
distrugătoare a lui Mac îl face să se aşeze încurcat.
MAC îi dă unuia peste farfurie de-i cade din mână: De fapt, încă nu voiam să
încep cu mâncarea. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă, în loc de „hai la crăpelniţă,
să băgăm burta-n draci“, v-ar fi trecut prin cap mai întâi ceva care să creeze
puţină ambianţă. În astfel de zile, ceilalţi oameni aşa procedează.
JAKOB De exemplu, ce?
MAC Chiar trebuie să mă gândesc personal la toate? Doar nu vă cer operă
aici. Dar ceva, acolo, care nu constă doar în haleală şi concurs de măscări,
aţi fi putut să pregătiţi şi voi la urma urmelor. Ce să-i faci, tocmai în astfel de
zile se vede cât de mult te poţi bizui pe prieteni.
POLLY Somonul e minunat, Mac.
EDE Da, aşa ceva n-aţi mai halit până acum. Aşa ceva se găseşte în fiecare zi
la Mackie Şiş. V-aţi orientat bine, v-aţi aşezat chiar în oala cu miere. Eu am
spus întotdeauna: Mac este într-adevăr o partidă bună pentru o fată cu
gusturi alese. Chiar ieri îi spuneam asta lui Lucy.
POLLY Lucy? Cine e Lucy, Mac?
JAKOB încurcat: Lucy? Ah, ştiţi, nu trebuie să daţi atenţie la povestea asta.
Matthias s-a ridicat şi face mişcări ample cu braţele în spatele lui Polly, ca să-
l facă pe Jakob să tacă.
POLLY îl vede Vă trebuie ceva? Poate sarea...? Ce voiaţi să spuneţi, domnule
Jakob?
JAKOB O, nimic, chiar nimic. De fapt în principal eu într-adevăr n-am vrut să
spun chiar nimic. Până la urmă o să-mi ard gura.
MAC Ce-ai în mână, Jakob?
JAKOB Un cuţit, Captn.
MAC Aşa deci, şi cu cuţitul, nu-i aşa, mănânci păstrăvul. Jakob, aşa ceva nu
s-a mai auzit, ai mai văzut una ca asta, Polly? Să mănânce peştele cu cuţitul!
Numai un porc face una ca asta, înţelegi ce spun, Jakob? Ai ce-nvăţa de-aici,
Polly, nu-i uşor să faci oameni din nişte împuţiţi ca ăştia. În fond, ştiţi voi ce e
aceea o fiinţă umană?
WALTER Umană sau humană?
POLLY Vai, domnule Walter!
MAC Deci, nu vreţi să cântaţi nici un cântec, nimic, care să ne înfrumuseţeze
ziua. Trebuie să fie din nou o afurisită de zi din aia de rahat, mohorâtă,
obişnuită? La uşă aţi pus pe cineva de pază? Sau vreţi s-o fac tot eu şi pe-
asta? Să stau eu însumi în faţa uşii în ziua asta, ca să puteţi voi să vă
îndopaţi aici pe socoteala mea?
WALTER ursuz: Cum vine asta: pe socoteala mea?

12
JIMMY Termină o dată, Walter puiule! Uite, ies eu acuşica. Cine ar putea să
intre într-un loc ca ăsta! Iese.
JAKOB Ar fi o poantă, să-i umfle pe toţi nuntaşii, taman într-o zi ca asta!
JIMMY dă buzna înăuntru Hei, Captn, poliţia!
WALTER Tiger-Brown!
MATTHIAS Prostii, ăsta-i sfinţia sa Kimball.
Intră Kimball.
TOŢI urlă: Bună seara, sfinţia ta!
KIMBALL Na, că tot v-am găsit până la urmă. E o colibă modestă, cea în care
vă găsesc, dar cel puţin e voastră.
MAC A Ducelui de Devonshire.
POLLY Bună ziua, sfinţia ta, ah, sunt foarte fericită că, în cea mai frumoasă zi
din viaţa noastră, sfinţia ta...
MAC Şi acum vă rog să cântaţi un psalm pentru sfinţia sa părintele Kimball.
MATTHIAS Nu s-ar potrivi cumva Bill Lawgen şi cu Mary Syer?
JAKOB Ba da, Bill Lawgen, ăsta cred că s-ar potrivi.
KIMBALL Ar fi frumos să înălţaţi o cântare, băieţi!
MATTHIAS Să-ncepem, domnii mei.
Trei bărbaţi se ridică şi cântă, şovăitor, şters şi nesigur:

CÂNTECUL DE NUNTĂ PENTRU OAMENI MAI SĂRACI

Bill Lawgen şi cu Mary Syer

Chiar miercurea trecută, cu acte s-au luat.
(Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la mulţi ani!)
Pe când stăteau la starea civilă el n-avea
Habar rochia miresei de unde provenea.
Ea-n schimb al lui prenume atunci doar l-a aflat.
Trăiască!

Ştiţi dumneavoastră ce vă face soţia? Nu!

Aţi părăsit dumneavoastră curvia? Nu!
(Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la mulţi ani!)
Îmi spune Billy Lawgen, sorbind noi una mică:
Mie din ea-mi ajunge numai o părticică!
Ce porc.
Trăiască!

MAC Asta-i tot? Lamentabil!

MATTHIAS se îneacă din nou: Lamentabil, ăsta-i cuvântul potrivit, domnii mei,
lamentabil.
MAC Ţine-ţi botul!
MATTHIAS Ei, n-am vrut să spun decât că n-au elan, n-au foc în ei şi alte
chestii de-astea.

13
POLLY Domnii mei, dacă nici unul dintre dumneavoastră nu vrea să mai
interpreteze nimic, atunci aş vrea să încerc eu să prezint ceva, şi anume am
să imit o fată, pe care am văzut-o o dată într-una din cârciumioarele astea de
patru pennies din Soho. Era fata care spăla paharele, şi trebuie să aflaţi că
toată lumea râdea de ea şi că ea le vorbea atunci clienţilor şi le spunea astfel
de lucruri precum acelea cum am să vi le cânt eu dumneavoastră imediat.
Aşa, asta e mica tejghea, trebuie să v-o închipuiţi al naibii de murdară, în
spatele ei stătea ea dimineaţa şi seara. Asta e găleata în care clătea paharele
şi asta e cârpa cu care le ştergea. Unde staţi dumneavoastră acum şedeau
domnii care râdeau de ea. Puteţi să râdeţi şi dumneavoastră, ca să fie exact
la fel; dar dacă nu puteţi, atunci nu-i nevoie să vă forţaţi. Începe să simuleze
că spală pahare şi mormăie de una singură. Acum de pildă unul dintre
dumneavoastră spune – arătând spre Walter -, dumneavoastră: Ei, când vine
corabia aia a ta, Jenny?
WALTER Ei, când vine corabia aia a ta, Jenny?
POLLY Iar un altul spune, de pildă dumneavoastră: Tot mai speli pahare,
Jenny, logodnica piraţilor?
MATTHIAS Tot mai speli pahare, Jenny, logodnica piraţilor?
POLLY Aşa, acum încep.

Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă de

care atârnă trei lămpi, iar pe tăbliţe e scris:

JENNY, LOGODNICA PIRAŢILOR

1
Astăzi mă vedeţi spălând pahare, domnii mei
Şi apoi fac patul pentru fiecare.
Dumneavoastră-mi daţi un penny, eu vă mulţumesc frumos
Şi-mi vedeţi doar zdrenţele astea şi acest hotel jegos
Şi habar n-aveţi cu cine staţi de vorbă.
Însă va veni o seara lumea va ţipa în port
Ce-i cu gălăgia asta întreba-veţi cu temei
Şi-o să mă vedeţi zâmbind printre pahare
Ce-are asta de zâmbeşte, oare nu e-n doaga ei?
Şi-o corabie cu opt pânze
Şi cu cincizeci de tunuri
Acostează la chei.

2
Mi se spune: Copilă, tu vezi de pahare
Careva îmi întinde un penny.
Io-l iau, fac şi patul, cum fac tot mereu!
(Oricum va sta gol, ascultaţi-o pe Jenny!)
Şi încă nu ştiţi cine naiba sunt eu.

14
 Da-ntr-o seară în port chiar va fi gălăgie.
Ce-i cu gălăgia asta, aşa, din senin?
O să-ntrebaţi, şi-o să mă vedeţi stând la geam.
Ce-are asta de zâmbeşte cu atâta venin?
Şi corabia cu opt pânze
Şi cu cincizeci de tunuri
O să tragă în plin.

3
Atunci, domnii mei, brusc, n-o să mai râdeţi
Căci zidurile vor cădea sub obuzele roi
Oraşul va fi culcat la pământ şi zdrobit
Doar un hotel mai jegos va fi ocolit
Şi-o să-ntrebaţi: stă în el vreo persoană de soi?
Şi-n noaptea aia ţipete-nconjura-vor hotelul
Şi toţi or să se-ntrebe: de ce l-au ocolit?
Şi-o să fiu văzută pe uşă ieşind către ziuă
Şi toţi or să-ntrebe: asta-i persoana ce-n el a dormit?
Şi-n corabia cu opt pânze
Şi cu cincizeci de tunuri
Steagul va fi suit.

4
Şi spre prânz veni-vor la ţărm o sută de oameni
Şi din umbră-l vor prinde pe fiecare
Şi-n lanţuri grele au să-l lege în fine
Şi unul după altul îi vor aduce la mine
Şi-or să mă-ntrebe: Trăieşte sau moare?
Şi-n această amiază în port va fi o tăcere grea,
C-aşa e când moartea se trage la sorţi .
Şi-or să m-audă zicând: Pe toţi îi vreau morţi!
Şi la fiecare cap care cade am să zic: Hop-aşa!
Şi corabia cu opt pânze
Şi cu cincizeci de tunuri
Cu mine va pleca.

MATTHIAS Foarte drăguţ, haios, nu-i aşa? Ia uite ce ştie să dea din ea, stimata
doamna!
MAC Ce-nseamnă asta, drăguţ? Nu-i nicidecum drăguţ, idiotule ce eşti! E artă
toată ziua, nu ceva drăguţ. Dar în faţa unor împuţiţi ca ăştia, iertaţi-mă, sfinţia
voastră, n-are nici un rost. Încet, spre Polly: De altfel, să ştii că nu-mi place
de loc povestea asta la tine, când te prefaci aşa, pe viitor ai face bine să
renunţi. La masă s-au iscat râsete. Banda se amuză pe socoteala preotului.
Ce ţineţi în mână, sfinţia voastră?
JAKOB Două cuţite, Captn!
MAC Ce aveţi în farfurie, sfinţia voastră?

15
KIMBALL Somon, cred.
MAC Aşa deci, şi cu cuţitul, nu-i aşa, aveţi de gând să mâncaţi somonul?
JAKOB Aţi mai văzut aşa ceva, haleşte peştele cu cuţitul; cine face aşa ceva,
ăla este, pur şi simplu, un...
MAC Porc. Mă înţelegi, Jakob? Învaţă şi tu ceva.
JIMMY dând buzna înăuntru: Hei, Captn, Poliţia. Şerifu-n persoană.
WALTER Brown, Tiger-Brown!
MAC Da, Tiger-Brown, foarte corect. Tiger-Brown în persoană, şeriful suprem
al Londrei, stâlpul de la Old Bailey, chiar el va intra acum aici, în coliba
sărăcăcioasă a lui Captn Macheath. Învăţaţi şi voi ceva!
Bandiţii se ascund care pe unde.
JAKOB Atunci, am pus-o de spânzurătoare!
Apare Brown.
MAC Salutare, Jackie!
BROWN Salutare, Mac! Nu prea am timp, trebuie să plec imediat. Chiar era
musai să fie un grajd străin? Păi asta se cheamă din nou spargere!
MAC Ce vrei, Jackie, e atât de bine situat, mă bucur că ai venit să iei parte la
nunta bătrânului tău Mac. Ţi-o prezint chiar acum pe soţia mea, născută
Peachum. Polly, el e Tiger-Brown, ce zici, bătrâne? Îl bate pe spate. Iar ăştia
sunt prietenii mei, Jackie, cred că pe toţi i-ai mai văzut deja.
BROWN jenat: Am venit aici ca persoană particulară, Mac.
MAC Şi ei la fel. Îi strigă. Ei ies, cu mâinile ridicate. Salutare, Jakob!
BROWN Ăsta-i Jakob-Cârlig, mare nemernic.
MAC Salutare, Jimmy, salutare, Robert, salutare, Walter!
BROWN Ei, pentru azi închidem ochii.
MAC Salutare, Ede, salutare, Matthias!
BROWN Aşezaţi-vă, domnii mei, aşezaţi-vţ!
TOŢI Mulţumim frumos, domnule.
BROWN Mă bucur s-o cunosc pe fermecătoarea soţie a vechiului meu prieten.
POLLY N-aveţi pentru ce, domnule!
MAC Stai jos, şalupă bătrână, şi avântă-te-n larg pe valuri de whisky! – Dragă
Polly, domnii mei! Vedeţi astăzi în mijlocul dumneavoastră un bărbat, pe care
voinţa de nepătruns a Regelui l-a aşezat mult deasupra semenilor săi şi care
cu toate astea a rămas prietenul meu prin toate furtunile şi greutăţile vieţii şi
aşa mai departe. Ştiţi la cine mă refer şi ştii şi tu la cine mă refer, Brown. Ah,
Jackie, ţi-aduci aminte când, tu soldat, eu soldat, ne făceam amândoi
serviciul militar în armata din Indii? Ah, Jackie, hai să cântăm Cântecul
tunurilor!
Se aşează amândoi pe masă.

Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu

trei felinare şi pe tăbliţe stă scris:

CÂNTECUL TUNURILOR

16
 John era printre ei tot acolo şi Jim
Şi Georgie sergent a ajuns
Dar armata, ea nu-ntreabă cum ne numim
Şi-n marş a pornit-o spre Nord, tot în sus.
Soldaţii-s bunuri
Şi dorm pe tunuri
Din Cap pân-la Couch Behar.
Şi când mai ploua
Şi-n drum le ieşea
Vreo nouă rasă
Brună sau ştearsă
Din ea îşi fac poate biftecul tartar.

2
Johnny cârtea că whisky-ul n-ar fi de soi
Şi Jimmy nu putea să se mai încălzesească.
Dar Georgie i-a luat de braţ pe-amândoi
Spunând: Armata nu poate s-o mierlească.
Soldaţii-s bunuri
Şi dorm pe tunuri
Din Cap până-n Couch Behar.
Şi când mai ploua
Şi-n drum le ieşea
Vreo nouă rasă
Brună sau ştearsă
Din ea îşi fac poate biftecul tartar.

3
John a murit şi nici Jim nu-i mai viu
Iar Georgie-a dispărut într-un foc
Dar sângele e tot mereu rubiniu
Şi armata caută alţii în loc!
Şezând, mărşăluiesc doar cu picioarele şi cântă:
Soldaţii-s bunuri
Şi dorm pe tunuri
Din Cap până-n Couch Behar.
Şi când mai ploua
Şi-n drum le ieşea
Vreo nouă rasă
Brună sau ştearsă
Din ea îşi fac poate biftecul tartar.

MAC Cu toate că, pe noi, prietenii din tinereţe, viaţa cu valurile ei

sălbatice ne-a aruncat pe drumuri foarte îndepărtate unul de altul, cu toate că
interesele noastre profesionale sunt cu totul diferite, ba, unii ar putea chiar să
spună, cu totul opuse, prietenia noastră s-a dovedit mai durabilă ca orice.

17
 Aveţi ce-nvăţa de-aici! Castor şi Pollux, Hector şi Andromaca şi aşa mai
departe. Rareori s-a întâmplat ca eu, hoţul cel simplu, ştiţi voi ce vreau să
spun, să pun mâna pe-o pradă oricât de mică, fără să-i transfer o parte din
ea, o parte însemnată, prietenului meu, Brown, ca zălog şi dovadă a fidelităţii
mele nezdruncinate, şi rareori a organizat el, atotputernicul şef al poliţiei, vreo
razie, scoate cuţitul din bot/plisc/gură, Jakob, fără ca mai înainte să facă să-
mi parvină şi mie, prietenul lui din tinereţe, un semn cât de mic. Ei, şi aşa mai
departe, în fond, relaţia asta se bazează pe reciprocitate. Aveţi ce-nvaţă. Îl ia
pe Brown de braţ. Ei, bătrâne Jackie, mă bucur că ai venit, asta e adevărata
prietenie. Pauză, deoarece Brown priveşte insistent un covor. Şiraz autentic.
BROWN De la compania de covoare orientale.
MAC Da, de-acolo le luăm pe toate. Ştii, Jackie, simţeam nevoia să te am
lângă mine astăzi, sper că nu e prea neplăcut pentru tine, în poziţia ta.
BROWN Ştii bine, Mac, că nu pot să-ţi refuz nimic. Trebuie să plec, am
realmente o mulţime de treburi pe cap; dacă se-ntâmplă chiar şi cel mai mic
incident la încoronarea Reginei...
MAC Ştii, Jackie, socru-meu e o gloabă bătrână şi scârboasă. Dacă încearcă
cumva să facă tam-tam împotriva mea, oare s-ar găsi la Scotland Yard ceva
împotriva mea?
BROWN La Scotland Yard nu există nici cel mai mărunt lucru împotriva ta.
MAC Bineînţeles.
BROWN Am avut eu grijă de asta. Noapte bună.
MAC N-aveţi de gând să vă ridicaţi?
BROWN către Polly: Numai bine! Iese, însoţit de Mac.
JAKOB care, în timpul ăsta, împreună cu Matthias şi Walter, stătuse de vorbă
cu Polly: Trebuie să recunosc, adineaori n-am putut să-mi reprim anumite
temeri, când am auzit că vine Tiger Brown.
MATTHIAS Ştiţi, stimată doamnă, noi avem relaţii cu cu cele mai tari dintre
organe.
WALTER Da, Mac mai are întotdeauna pe ţeavă câte o combinaţie, de care
noi ăştialalţi n-avem habar. Da’ şi noi mai avem acum mica noastră
combinaţie pe ţeavă. Domnilor, e nouă şi jumătate.
MATTHIAS Şi acum vine surpriza cea mare.
Toţi se duc în spate, după covorul care ascunde ceva. Apare Mac.
MAC Ei, ce s-a-ntâmplat?
MATTHIAS Captn, încă o mică surpriză.
Cântă, după covor, cântecul lui Bill Lawgen, încet şi cu mult sentiment. Dar la
„al lui prenume“, Matthias smulge jos covorul, şi toţi cântă mai departe urlând,
bătând în patul care se află în spate.
MAC Vă mulţumesc, camarazi, vă mulţumesc.
WALTER Ei, şi acum defluirea discretă.
Ies cu toţii.
MAC Iar acum, sentimentele trebuie să-şi spună şi ele cuvântul. Altminteri,
omul ar fi doar robul profesiei. Stai jos, Polly!
Muzică.
MAC Vezi luna răsărind peste Soho?

18
POLLY O văd, iubitule meu. Mi-auzi inima-n piept cum goneşte, iubitul meu?
MAC O aud, iubita mea.
POLLY Unde te duci tu, acolo am să merg şi eu.
MAC Şi unde rămâi tu, acolo vreau să fiu şi eu.

AMÂNDOI
E drept că noi n-avem certificat
Şi nici la altar nu te-am dus
Nici rochie nu ştiu de unde ţi-ai luat
Lămâiţă în păr nu ţi-am pus –
Farfuria din care acum mănânci tu,
Arunc-o, nu te uita lung la ea!
Iubirea durează, sau poate că nu
Aici sau altundeva.

PENTRU PEACHUM, CARE ŞTIE CÂT DE DURĂ E LUMEA,

PIERDEREA FIICEI LUI E TOTUNA CU RUINA TOTALĂ.

Garderobele pentru cerşetori ale lui Peachum.

În dreapta, Peachum şi doamna Peachum. În uşă stă Polly, în palton şi cu

pălăria pe cap, cu geanta de voiaj în mână.

DOAMNA PEACHUM Te-ai măritat? Mai întâi pui pe ea la rochii şi pălării şi

mânuşi şi umbreluţe de soare cât cuprinde, şi când a ajuns de te-a costat cât
o corabie cu pânze, atunci se aruncă ea singură la gunoi, ca pe un
castravete stricat. Chiar te-ai măritat pe bune?

Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu

trei felinare, şi pe tăbliţe stă scris:
PRINTR-UN CÂNTECEL, POLLY LE SUGEREAZĂ PĂRINŢILOR EI
CĂSĂTORIA EI CU HOŢUL MACHEATH

1
Odată, credeam - eram inocentă pe-atunci
Aşa cum precis că şi tu ai fost -
Că-ntr-o zi o să vină şi la mine un tip
Şi trebuie să ştiu să-mi găsesc un rost.
Şi dacă-i bogat
Şi guleru-l are şi joia curat
Şi-i frumos şi nu-i nici ursuz
Şi dacă şi ştie să se poarte cu-o damă

19
Îl tratez cu refuz.
Dacă vrei să îţi ţii capul sus
Rămâi distantă şi cool.
Luna sigur stă pe cer noaptea întreagă
Iar barca de la mal el sigur o dezleagă.
Apoi însă eu am să zic: „Destul“.
Da, doar n-o să cad chiar imediat pe spate
Sufletul mi-l ţin distant şi ursuz.
Altfel, multe se pot întâmpla,
Deci, îl tratez cu refuz.

2
Mai întâi a venit un tip de prin Kent
Era un tablou de bărbat.
Al doilea avea trei vapoare în port
Al treilea era după mine turbat.
Fiecare era bogat
Guleru-l aveau şi joia curat
Nici unul nu era ursuz
Şi fiindcă erau drăguţi şi ştiau să se poarte cu-o damă
I-am tratat cu refuz.
Aşa mi-am păstrat capul sus
Şi-am rămas distantă şi cool.
Sigur că luna a stat pe cer noaptea întreagă
Şi fiecare ştia barca cum se dezleagă
Apoi însă eu am spus: „Destul“.
Da, doar n-o să cazi îndată pe spate,
Sufletul mi-a rămas distant şi ursuz,
Altfel, multe s-ar fi putut întâmpla
Aşa că i-am tratat cu refuz.

3
Dar într-o bună zi, era o zi albastră
A venit unul care nu m-a rugat
Şi-a pus pălăria în cui la mine-n odaie
Şi nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat.
Şi nu era nici bogat
Şi era şi cam ursuz
Şi gulerul nici duminica nu-l avea curat
Şi nici nu ştia să se poarte cu-o damă
Nu l-am tratat cu refuz.
Capul nu mi l-am mai ţinut sus
Şi n-am mai rămas distantă şi cool.
Ah, şi luna avea să stea sus noaptea întreagă,
Şi mă uitam cum barca de la mal o dezleagă
Şi nu-i puteam spune: „Destul“!

20
 Da, n-am putut decât să cad pe spate,
Sufletul nu-mi mai era distant şi ursuz
Ah, multe-aşteptam să se-ntâmple
Da, nu am putut să-l refuz.

PEACHUM Aşa, a ajuns târfa unui infractor. Ce frumos. Ce plăcut.

DOAMNA PEACHUM Dacă tot eşti aşa de imorală, încât să te măriţi, trebuia să
fie neapărat un hoţ de cai şi un bandit la drumul mare? Ai să plăteşti
scump de tot! Trebuia eu să-mi închipui că aşa o să fie. Încă de mică se ţinea
mai băţoasă ca regina Angliei!
PEACHUM Care va să zică, chiar s-a măritat!
DOAMNA PEACHUM Da, aseară la cinci.
PEACHUM Cu un infractor notoriu. Dacă mă gândesc bine, e o dovadă de
mare îndrăzneală la omul ăsta. Dacă eu o fac o dăruiesc din casă pe fiica
mea, care e ultimul meu sprijin la bătrâneţe, atunci casa mea are să se
prăbuşească şi mă părăseşte până şi ultima potaie. Eu nu îndrăznesc să
risipesc nici cât negru sub unghie, de teamă că vom muri pur şi simplu de
foame. Da, dacă reuşim să trecem prin iarnă toţi trei cu un braţ de lemne, s-ar
putea să mai apucăm şi anul care vine. Eventual.
DOAMNA PEACHUM Dar ce-ţi închipui tu la urma urmelor? Asta-i răsplata
pentru tot, Jonathan. Îmi pierd minţile. Toate mi se-nvârtesc în cap. Nu mă
mai ţin pe picioare. Oo! Leşină. Un pahar de Cordial Médoc.
PEACHUM Acum vezi şi tu în ce hal ai adus-o pe maică-ta. Repede! Aşadar,
târfa unui infractor, ce frumos, ce plăcut. Interesant, cum a şi pus totul la
inimă biata femeie. Polly vine cu o sticlă de Cordial Médoc. Asta-i ultima
mângâiere care-i mai rămâne sărmanei tale mame.
POLLY Poţi să-i dai liniştit două pahare. Mama m e a suporta o porţie dublă
atunci când nu e-n apele ei. Asta o pune din nou pe picioare. În timpul
întregii scene, ea are un aer foarte fericit.
DOAMNA PEACHUM se trezeşte: Vai, acum îmi vine iar cu mila şi cu grija ei
prefăcută!
Intră cinci bărbaţi.
CERŞETOR Trebuie să reclam cât se poate de energic cum că acesta aici
este un grajd de porci deoarece acesta nu este deloc un ciot adevărat, ci o
făcătură, pe care n-am de gând să-mi arunc banii de pomană.
PEACHUM Da’ ce vrei, e un ciot la fel de bun ca toate celelalte, da’ mai pune şi
tu mâna şi spală-l.
CERŞETOR Da? Şi atunci de ce nu câştig şi eu la fel ca toţi ceilalţi? Le
aruncă ciotul cât colo. Atunci mai bine-mi tai piciorul meu adevărat, decât să
mai port un jaf ca ăsta.
PEACHUM Bine, dar ce vreţi voi în fond? Ce pot eu să fac dacă oamenii au
inima ca piatra? Nu pot să vă fac câte cinci cioturi! În cinci minute fac din
orice om o epavă atât de demnă de milă, încât ar face şi un câine să plângă.
Ce pot eu să fac, dacă omul nu plânge! Uite, mai ia un ciot dacă nu-ţi ajunge
unul. Dar pune mâna şi-ngreşte-ţi lucrurile!
CERŞETOR Cu ăsta o să meargă.

21
PEACHUM cercetează o proteză la altul: Pielea nu-i bună, Celia, cauciucul
e mai scârbos. Către al treilea: Buboiul ăsta a-nceput să dea înapoi, şi e şi
ultimul. Acum putem s-o luăm iar de la capăt. Cercetându-l pe al patrulea:
Sigur că râia naturală nu se compară cu râia artificială. Către al cincilea:
Hei, ce-i cu tine-n halul ăsta? Iar ai halit, e cazul să dăm un exemplu.
CERŞETOR Domnule Peachum, să ştiţi că n-am mâncat cine ştie ce, slana
mea e de la natură, ce pot eu să fac.
PEACHUM Nici eu nu pot. Eşti concediat. Încă o dată spre cel de-al doilea
cerşetor: Între „a zgudui“ şi „a călca pe nervi“ e desigur o diferenţă, dragul
meu. Da, eu am nevoie de artişti. Numai artiştii mai reuşesc să zguduie în
zilele noastre. Dacă aţi lucra cum trebuie, publicul vostru ar trebui să vă
aplaude! Da’ ţie nu-ţi trece nimic prin cap! Aşa că n-am cum să-ţi mai
prelungesc angajamentul.
Cerşetorii ies.
POLLY Te rog eu, uită-te şi tu la el, e cumva frumos? Nu. Dar are veniturile lui.
Îmi oferă o viaţă bună! E un spărgător excelent, un bandit cu perspective mari
şi cu experienţă. Ştiu precis că aş putea să-ţi numesc cifra exactă la care se
ridică încă de pe acum economiile lui. Încă vreo câteva acţiuni reuşite, şi
putem să ne retragem la un mic conac la ţară, la fel de bine ca domnu’
Shakespeare ăla pe care-l preţuieşte tata atât.
PEACHUM În fond, totul e foarte simplu. Eşti măritată. Ce face femeiea când e
măritată? Nu cumva să gândeşti. Păi, se divorţează, nu-i aşa, ce-i atât de
greu de-nţeles?
POLLY Nu ştiu ce vrei să spui.
DOAMNA PEACHUM Divorţul.
POLLY Dar eu îl iubesc, cum pot să mă gândesc la divorţ?
DOAMNA PEACHUM Ia spune-mi, ţie chiar nu ţi-e jenă deloc?
POLLY Mamă, dacă ai iubit vreodată...
DOAMNA PEACHUM Iubit! Cărţile alea blestemate pe care le-ai tot citit, alea ţi-
au sucit minţile. Polly, toate fac aşa!
POLLY Atunci eu fac o excepţie şi gata.
DOAMNA PEACHUM Atunci am să-ţi tăbăcesc eu fundul, excepţie ce
eşti./excepţia dracului.
POLLY Da, toate mamele fac aşa, dar n-ajută la nimic. Pentru că iubirea e şi
mai mare atunci când ai fundul tăbăcit.
DOAMNA PEACHUM Polly, nu mă scoate din sărite.
POLLY Nu las pe nimeni să-mi răpească iubirea.
DOAMNA PEACHUM Încă o vorbă, şi te plesnesc.
POLLY Bine, dar iubirea e lucrul cel mai înalt pe lume.
DOAMNA PEACHUM Şi pe urmă, pungaşul ăsta are mai multe femei. Când or
să-l spânzure, or să se prezinte probabail o jumătate de duzină de muieri pe
post de văduve şi fiecare pesemne şi cu câte-un plod în braţe. Of, Jonathan!
PEACHUM Să-l spânzure, de unde şi până unde să-l spânzure, ce idee bună.
Ia ieşi tu puţin, Polly. Polly iese. Corect. Se lasă cu patruzeci de lire.
DOAMNA PEACHUM Înţeleg. Îl denunţi la şerif.

22
PEACHUM Bineînţeles. Şi-n afară de asta, or să ni-l spânzure pe gratis... Două
muşte dintr-o lovitură. Numai că trebuie să ştim pe unde-i ascuns.
DOAMNA PEACHUM Îţi spun eu precis, dragul meu. La paraşutele lui, acolo-i
ascuns.
PEACHUM Numai că alea n-or să-l denunţe.
DOAMNA PEACHUM Lasă-l în seama mea. Banu-i ochiul dracului. Uite acum
mă duc la Turnbridge să stau de vorbă cu fetele. Dacă, în următoarele două
ore, domnul acesta se-ntâlneşte chiar şi numai cu una din ele, e aranjat.
POLLY a ascultat în spatele uşii: Mamă dragă, pot să te scutesc eu de
drumul ăsta. Decât să se-ntâlnească cu vreuna dintre damele alea, mai
degrabă se duce singur la închisoarea Old Bailey. Dar chiar şi dacă s-ar duce
la Old Bailey, şeriful l-ar invita la un cocktail şi la un trabuc şi ar mai sta cu el
la taclale despre unele afaceri de pe strada asta, care nu sunt nici ele
întotdeauna curate. Fiindcă, dragă papa, şeriful ăsta s-a simţit foarte bine la
nunta mea.
PEACHUM Cum îl cheamă pe şerif?
POLLY Brown. Dar n-o să auzi de el decât ca Tiger-Brown. Fiindcă toţi care au
motive să se teamă de el îl numesc Tiger-Brown. Dar, vezi tu, soţul meu îi
spune Jackie. Căci pentru el ăla e pur şi simplu dragă Jackie. Sunt prieteni
din tinereţe.
PEACHUM Care va să zică aşa, sunt prieteni. Şeriful şi cu starostele
infractorilor, ei, păi asta-nseamnă că sunt singurii oameni din oraşul ăsta
care-s prieteni.
POLLY poetic: La fiecare cocktail pe care îl beau împreună, se mângâiau unul
altul pe obraz şi spuneau: „Dacă mai razi tu unul, atunci am să mai rad şi eu
unul.“ Şi de fiecare dată când unul din ei ieşea afară, celuilalt i se umezeau
ochii şi spunea: „Dacă tu te duci undeva, atunci vreau şi eu să merg undeva.“
Nu există absolut nimic împotriva lui Mac la Scotland Yard.
PEACHUM Aşa, aşa. De marţi seara până joi dimineaţa, domnul Macheath, un
domn care precis că e căsătorit de mai multe ori, a momit-o pe fiica mea Polly
Peachum să plece din casa părintească, sub pretextul căsătoriei. Din această
cauză, înainte ca săptămâna să se încheie or să-l ducă la spânzurătoarea pe
care a meritat-o. „Domnule Macheath, odinioară aveaţi mănuşi glacé albe, un
baston cu mâner de fildeş şi o cicatrice pe gât şi frecventaţi hotelul
Caracatiţa. De rămas, a rămas doar cicatricea, care probabil că are valoarea
cea mai scăzute între toate semnele dumneavoastră particulare, şi acum nu
mai frecventaţi decât cuşti şi în curând probabil că n-o să mai frecventaţi
nimic...“
DOAMNA PEACHUM Vai, Jonathan, asta n-are să-ţi reuşească, fiindcă e vorba
de Mackie Şiş, pe care lumea-l numeşte cel mai mare infractor din Londra.
Ăla-şi ia tot ce vrea el.
PEACHUM Cine-i Mackie Şiş?! Pregăteşte-te, mergem la Şeriful Londrei. Iar tu
te duci la Turnbridge.
DOAMNA PEACHUM La curvele lui.
PEACHUM Căci mare este răutatea lumii şi trebuie să-ţi toceşti picioarele
alergând ca nu cumva să ţi le fure careva.

23
POLLY Mie, papa, o să-mi facă plăcere să-i mai strâng o dată mâna domnului
Brown.

Toţi trei vin la rampă şi cântă, în lumină de song, primul final. Pe tăbliţe stă
scris:

Primul final al Operei de trei parale

DESPRE NESIGURANŢA RELAŢIILOR UMANE

POLLY
Să fie mult, ce am pretins?
În viaţa searbădă, o dată
Unui bărbat să mă dau toată.
Să fie-un ţel de neatins?

PEACHUM cu Biblia-n mâini

E dreptul omului pe-acest Pământ
Să fie-n scurta-i viaţă fericit
Plăceri să guste, toate câte sunt
Şi să mănânce pâine, nu granit.
Acesta-i dreptul omului pe-acest Pământ.
Dar pân-acum eu unul n-am văzut
Vreunul dreptul să şi-l fi primit.
Să şi-l primească, cine n-ar fi vrut?
Condiţiile s-au împotrivit.

DOAMNA PEACHUM
Cât aş vrea să-ţi fiu pe plac
Şi să-ţi dau tot ce-ţi doreşti
Să te bucuri că trăieşti
O, aş face-o cu mult drag.

PEACHUM
Să fii om bun! Da, cui nu i-ar plăcea?
Averea? Da, s-o dai săracului!
Când toţi sunt buni, da, raiul e colea!
Cine n-ar vrea să stea-n lumina Lui?
Să fii om bun? Da, cui nu i-ar plăcea?
Dar pe planeta asta din păcate
Mijloacele-s puţine şi omu-i necioplit.
De-am fi trăit în pace şi dreptate!
Condiţiile s-au împotrivit!

24
POLLY ŞI DOAMNA PEACHUM
Ea-aşa cum zice, din păcate, zău.
Lumea-i săracă, omul este rău.

PEACHUM
Da, din păcate chiar aşa e, zău.
Lumea-i săracă, omul este rău.
Cine n-ar vrea, în rai să fi trăit?
Condiţiile, însă, oare, ne-o permit?
Nu, ele se împotrivesc în toate.
Când carnea nu ajunge pentru doi
Şi-i chinuit de foame şi nevoi
Îţi dă la cap chiar propriul tău frate.
Sau: Cine nu ar vrea fidelitate?
Dar când nevestii-ti, iubirea ta
Nu-i mai ajunge, chiar fără să vrea,
Îţi dă la cap, căci altfel nu se poate.
Recunoştinţa, da, ne place-n toate.
Dar chiar copilul tău, din carnea ta
Când ţie nu-ţi ajunge pensia
Îţi dă la cap, căci altfel nu se poate.
Să fie om, da, cui nu i-ar plăcea!

POLLY ŞI DOAMNA PEACHUM

Da, asta e şi e păcat
Şi ăsta-i lucrul cel mai fad.
Lumea-i săracă, omu-i rău
Aici are dreptate, zău.

PEACHUM
Da, din păcate aşa e, zău,
Lumea-i săracă, omu-i rău.
Noi, buni să fim am fi dorit.
Condiţiile s-au împotrivit.

TOŢI TREI
Da, n-ai ce-i face şi-i păcat
Că totul este în rahat!

PEACHUM
Da, din păcate-aşa e, zău
Lumea-i săracă, omu-i rău!

TOŢI TREI
Da, n-ai ce-i face şi-i păcat

25
 Şi ăsta-i lucrul cel mai fad
Nimic nu poate fi salvat
Şi de-aia-i totul în rahat!

Actul doi

JOI DUPĂ MASĂ; MACKIE ŞIŞ ÎŞI IA RĂMAS BUN DE LA

NEVASTĂ-SA, CA SĂ FUGĂ DE SOCRUL SĂU ÎN MLAŞTINILE DIN
HIGHGATE.

Grajdul

POLLY intră: Mac! Mac, să nu te sperii.

MAC Ei, ce s-a-ntâmplat, ce-i cu tine de arăţi în halul ăsta?

26
POLLY Am fost la Brown, şi taică-meu a fost şi el acolo, şi s-au înţeles să pună
mâna pe tine, taică-meu m-a ameninţat cu ceva îngrozitor şi Brown a ţinut cu
tine, dar pe urmă s-a prăbuşit, şi acum e şi el de părere că ar trebui cât mai
repede să te faci nevăzut pentru o vreme, Mac. Trebuie să-ţi faci bagajul
imediat.
MAC Ei, prostii, să-mi fac bagajul. Vino-ncoace, Polly. Acum vreau să fac cu
totul altceva cu tine decât bagajul.
POLLY Nu, acum nu e cazul. Sunt atât de speriată. Tot timpul era vorba de
spânzurătaore.
MAC Polly, nu-mi place când eşti capricioasă. La Scotland Yard nu există
nimic împotriva mea.
POLLY Da, ieri poate că nu exista, dar astăzi există dintr-o dată îngrozitor de
mult. Cică ai – am luat dosarul cu acuzaţiile, nici nu ştiu dacă le mai ştiu, e o
listă care nu se mai termină – , cică ai omorât doi negustori, peste treizeci de
spargeri, douăzeci şi trei de jafuri în plină stradă, incendieri, crime cu
premeditare, falsificări, sperjur, toate într-un an şi jumătate.Eşti un om
îngrozitor. Şi-n Winchester ai sedus două surori minore.
MAC Mie mi-au spus că au trecut de douăzeci. Brown ce zicea? Se ridică şi
se plimbă fluierând spre dreapta, de-a lungul rampei.
POLLY A venit după mine pe hol şi mi-a spus că acum nu mai poate să facă
nimic pentru tine. Ah, Mac! Se aruncă de gâtul lui.
MAC Bine, dacă trebuie să plec, atunci preiei tu conducerea afacerii.
POLLY Acum lasă afacerile, Mac, nu suport să vorbeşti de ele, mai sărut-o o
dată pe sărmana ta Polly şi jură-i, că niciodată, niciodată n-ai s-o...
Mac o întrerupe brusc şi o împinge până la masă, unde o obligă să se aşeze
pe-un scaun.
MAC Astea sunt registrele principale. Ascultă-mă bine. Asta e lista
personalului. Citeşte: Deci, ăsta-i Jakob-Cârlig, de un an şi jumătate-n
afacere, ia să vedem ce-a adus el. Unu, două, trei, patru, cinci ceasuri de aur,
nu-i mult, da-i treabă curată. Nu mi te aşeza în poală, acuma nu-mi arde de
asta. Aici e Walter-Salcie-Plângătoare, un câine în care nu te poţi încrede.
Juleşte pe cont propriu. Îl mai păsuieşti trei săptămâni, pe urmă la ştreang cu
el. Îl denunţi pur şi simplu la Brown.
POLLY smiorcăindu-se: Îl denunţ pur şi simplu la Brown.
MAC Jimmy II, un client neruşinat, eficient, dar neruşinat. Doamnelor din înalta
societate le fură aşternuturile de sub fund. Dă-i un avans.
POLLY Îi dau un avans.
MAC Robert-Fierăstrău, un zgârie brânză, numai mărunţişuri, n-ar nici un strop
de geniu, n-ajunge la ştreang, dar nici nu lasă nimic în urmă.
POLLY Nu lasă nimic în urmă.
MAC În rest, procedezi exact ca şi până acum, te scoli la şapte, te speli, îţi faci
baia, şi aşa mai departe.
POLLY Ai perfectă dreptate, trebuie să strâng din dinţi şi să am grijă de afaceri.
Ce-i al tău, e şi-al meu acum, nu-i aşa, Mackie? Cu camerele tale cum
rămâne, Mac? Nu-i mai bine să renunţ la ele? Mi se rupe inima de chirie!
MAC Nu, de alea mai am nevoie.

27
POLLY Dar la ce, nu fac decât să înghită din banii noştri!
MAC S-ar zice că nu crezi că mă mai întorc vreodată.
POLLY Cum aşa? Poţi să le-nchiriezi la loc atunci! Mac... Mac, nu mai pot. Mă
uit tot timpul la gura ta şi nici nu aud ce spui. Ai să-mi fii credincios, Mac?
MAC Bineînţeles că am să-ţi fiu credincios, aşa cum îmi eşti şi tu mie. Doar nu
crezi că nu te iubesc? Doar că văd mai departe decât tine.
POLLY Îţi sunt atât de recunoscătoare, Mac. Câtă grijă ai tu de mine, în vreme
ce ăia sunt pe urmele tale ca nişte copoi...
În clipa în care aude „copoi“, el încremeneşte, se ridică, se duce spre
dreapta, îşi scoate haina, se spală pe mâini.
MAC grăbit: Câştigul net îl trimiţi în continuare la Banca Jack Poole din
Manchester. Rămâne între noi: e o chestiune de săptmămâni, până să intru în
afacerile bancare. E şi mai sigur şi mai profitabil. În cel mult două săptămâni,
banii trebuie să fie scoşi din afacerea asta, pe urmă te duci la Brown şi-i
predai poliţiei lista asta. În cel mult patru săptămâni, toată drojdi asta umană
a dispărut în beciurile de la Old Bailey.
POLLY Dar, Mac! Poţi să-i mai priveşti în ochi, după ce i-ai aranjat aşa şi când
ei sunt ca şi spânzuraţi? Poţi să le mai strângi mâna atunci?
MAC Cui? Lui Robert-Drujbă, Matthias-Monedă, Jakob-Cârlig? Sunt făcuţi
pentru ştreang.
Intră banda.
MAC Domnii mei, mă bucur să vă văd.
POLLY Bună ziua, domnii mei.
MATTHIAS Captn, tocmai am primit lista cu festivităţile de încoronare. Şi pot să
afirm că ne aşteaptă zile de muncă pe brânci. Peste o jumătate de oră
soseşte Episcopul de Canterbury.
MAC Când?
MATTHIAS Cinci treizeci.
MAC Da, trebuie să plecaţi imediat.
ROBERT Ce înseamnă să plecaţi?
MAC Da, în ceea ce mă priveşte, sunt nevoit din păcate să plec într-o scurtă
călătorie.
ROBERT Pentru numele lui Dumnezeu, vor să vă umfle?
MATTHIAS Şi asta exact înainte de încoronare! Încoronarea fără
dumneavoastră e ca ciorba fără lingură.
MAC Ţine-ţi fleanca! În scopul acesta, predau pentru scurtă vreme soţiei mele
conducerea afacerii. Polly! O împinge în faţă şi el însuşi se duce în spate,
observând-o de acolo.
POLLY Băieţi, eu cred că poate să plece liniştit Captn al nostru. O să avem noi
grijă să meargă totul brici. E ca lumea, ce ziceţi, băieţi?
MATTHIAS Eu n-am nimic de spus în privinţa asta. Numai că nu ştiu dacă, în
vremuri ca astea, o femeie... Nu e nimic personal, stimată doamnă.
MAC din spate: Tu ce zici de asta, Polly?
POLLY Bine mai începi, bă porc de câine ce eşti. Ţipă: Sigur că e personal
împotriva mea! Altminteri, domnii ăştialalţi ţi-ar fi dat jos nădragii de mult şi ţi-
ar fi tăbăcit fundul, nu-i aşa, domnii mei?

28
 Scurtă pauză, apoi ceilalţi aplaudă cu toţii frenetic.
JAKOB Da, ştie ce vrea femeia, poţi s-o crezi pe cuvânt.
WALTER Bravo, doamna Captn ştie să zică lucrurilor pe nume! Trăiască Polly!
TOŢI Trăiască Polly!
MAC Porcăria e că nu pot să fiu prezent la încoronare. E o afacere garantată
sută la sută. Ziua toate locuinţele goale şi seara toată protipendada beată. Că
veni vorba, bei prea mult, Matthias. Săptămâna trecută ai lăsat să se-
nţeleagă că incendierea spitalului de copii din Greenwich a fost opera ta.
Dacă se mai întâmplă o dată una ca asta, eşti concediat. Cine a incendiat
spitalul de copii?
MATTHIAS Sigur că eu.
MAC către ceilalţi: Cine la- incendiat?
CEILALŢI Dumnavoastră, domnule Macheath.
MAC Aşadar, cine?
MATTHIAS posomorât: Dumneavoastră, domnule Macheath. În felul ăsta, noi
ăştialalţi nu ne mai ridicăm nici la paştele cailor.
MAC sugerează printr-un gest ridicarea în ştreang: Lasă că te ridici tu, dacă
crezi că poţi să concurezi cu mine. Cine a mai auzit ca vreun profesor de la
Oxford să lase vreun asistent oarecare să semneze propriile lui erori
ştiinţifice? Le semnează el însuşi.
ROBERT Stimată doamnă, dumneavoastră să ne comandaţi câtă vreme e
plecat soţul dumneavoastră, în fiecare joi e decontul, stimată doamnă.
POLLY În fiecare joi, băieţi.
Banda iese.
MAC Şi acum adio, inimioara mea, păstrează-te-n formă, şi nu uita să te
fardezi în fiecare zi, ca şi când aş fi aici. E foarte important să faci asta, Polly.
POLLY Iar tu, Mac, promite-mi că nu te mai vezi cu nici o femeie şi pleci
imediat. Crede-mă că mica ta Polly nu spune asta din gelozie, ci fiindcă e
foarte important, Mac.
MAC Dar, Polly, de ce mi-aş mai pierde timpul cu poveşti răsuflate. Numai pe
tine te iubesc. Când o să se întunece destul, o să umflu o mârţoagă din vreun
grajd şi, înainte să vezi tu luna de la tine de la fereastră, eu am şi trecut de
mlaştinile din Highgate.
POLLY Ah, Mac, nu-mi smulge inima din piept. Rămâi cu mine şi hai să fim
fericiţi.
MAC Mai întâi trebuie să-mi smulg mie inima din piept, fiindcă trebuie să plec şi
cine ştie când mă mai întorc.
POLLY A durat atât de puţin, Mac?
MAC Dar ce, se termină?
POLLY Ah, ieri am avut un vis. Se făcea că mă uitam pe fereastră şi auzeam
râsete din stradă, şi când m-am uitat în jos, am văzut luna noastră, şi luna era
subţire de tot, ca un penny, care e deja tocit. Să nu mă uiţi, Mac, în oraşele
cele străine.
MAC Sigur că n-am să te uit, Polly. Sărută-mă, Polly.
POLLY Adio, Mac.
MAC Adio, Polly. În timp ce pleacă:

29
 Iubirea durează, sau poate că nu,
Aici sau într-altă parte.
POLLY singură: Şi totuşi n-are să se mai întoarcă.
„A fost frumos cât a fost
Dar acu-i pe sfârşite
Inima smulge-ţi din piept
Şi spune „Adio“, iubite!
La ce bun amarul –
Să mă aperi, Marie! –
Prin ce trec eu astăzi
Mama mea nici nu ştie!“
Încep să bată clopotele.
POLLY
Acum, Regina intră-n Londra. Oare
Noi unde-om fi atunci, la-ncoronare!

Interludiu

În faţa cortinei iese Doamna Peachum, împreună cu Jenny-Speluncă.

DOAMNA PEACHUM Deci, dacă-l vedeţi pe Mackie Şiş în zilele care vin, daţi
fuga la primul poliţist şi-l denunţaţi şi primiţi zece şilingi pentru asta.
JENNY Dar cum o să-l vedem, dacă poliţaii sunt pe urmele lui? Dacă încep să-l
vâneze, nu-şi mai pierde el timpul cu noi.
DOAMNA PEACHUM Îţi spun eu, Jenny, poate să fie toată Londra pe urmele
lui, Macheath nu e omul care să-şi lase tabieturile din cauza asta. Ea cântă:

30
 BALADA DEPENDENŢEI SEXUALE

1
E câte unul, zici că chiar e drac
Şi că la toţi le vine el de hac.
Curvar! Obraznic! Legea lui: plăcerea!
El, naş la toţi, are un naş: muierea.
De vrea sau nu, dorinţa-n el se scoală. (mai pudic: dorinţa se răscoală)
Aceasta-i dependenţa sexuală.
De lege-şi bate joc. De Biblie nu-i pasă.
Se crede egoistul cel mai mare
Femeia-n cale ştie că-i pierzare.
De-aia să-i fie-n preajmă nici una el nu lasă;
Dar se înşeală când se crede tare:
Cum se-nnoptează, cum e iar călare.

2
O, câţi bărbaţi în viciu nu pieriră!
Spirite alese se împotmoliră
În câte-o curvă, fără de scăpare
Doar curve având apoi drept bocitoare.
De vor sau nu, dorinţa-n ei se scoală
Aceasta-i/Aşa-i cu dependenţa sexuală.
Unul vrea s-ajungă sfânt, iară cel’lalt, anarhist!
Unu-n seama Cărţii Sfinte, altu-a legilor se lasă.
La masă face un efort şi de ţelină nu-i pasă.
După masa, meditează; ah, e un idealist!
Când se înserează-şi zice: Sigur am s-ajung om mare.
Cum se-nnoptează, cum e iar călare.

NU SE STINSESE ÎNCĂ DANGĂTUL CLOPOTELOR DE LA

ÎNCORONARE, CĂ MACKIE ŞIŞ ERA DEJA LA CURVELE LUI DIN
TURNBRIDGE! CURVELE ÎL TRĂDEAZĂ. E SEARA ZILEI DE JOI.

Casă de toleranţă în Turnbridge

O după amiază obişnuită; curvele, cele mai multe-n furou, calcă rufe, joacă
ţintar, se spală: idilă burgheză. Jakob Cârlig citeşte ziarul, fără ca vreuna să-i
dea atenţie. Le stă mai degrabă în drum.

31
JAKOB Azi n-o să vină.
CURVĂ Aşa?
JAKOB Cred chiar că n-o să mai vină deloc.
CURVĂ Ar fi păcat.
JAKOB Da? După cum îl cunosc eu, acum a şi ieşit din oraş. De data asta
trebuie s-o roiască!
Intră Macheath, îşi agaţă pălăria într-un cui, se aşează pe sofa în spatele
mesei.
MAC Cafeaua mea!
VIXEN repetă, admirativ: „Cafeaua mea!“
JAKOB îngrozit: Cum se face că nu eşti în Highgate?
MAC Azi e joia mea. Doar nu pot să mă las abătut de la obiceiurile mele de
nişte prostii ca astea. Aruncă actul de acuzare pe jos. În afară de asta,
plouă.
JENNY citeşte actul de acuzare: În numele Regelui, Captn Macheath este
acuzat de triplă...
JAKOB i-l ia: Apar şi eu acolo?
MAC Fireşte, întregul personal.
JENNY către cealaltă curvă: Tu, uite actul de acuzare. Pauză. Mac, ia dă-mi
un pic mâna.
El îi întinde mâna.
DOLLY Aşa, Jenny, ea citeşte-i în palmă, e specialitatea ta. Îi ţine lampa cu
gaz.
MAC Vreo moştenire bogată?
JENNY Nu, nici o moştenire bogată!
BETTY Jenny, ce te uiţi aşa de mă ia cu răcori?
MAC O călătoie lungă în curând?
JENNY Nu, nici o călătorie lungă.
MAC Te rog, numai ce-i de bine, nimic de rău!
JENNY Ei asta-i, văd aici ceva întunecat şi strâmt şi puţină lumină. Şi pe urmă
mai văd un I mare, asta înseamnă intrigă din partea unei femei. Pe urmă mai
văd...
MAC Stai aşa. Despre chestia aia întunecată şi strâmtă şi despre intrigă de
pildă aş vrea să ştiu mai multe, numele femeii intrigante, de pildă.
JENNY Văd doar că începe cu J.
MAC Atunci e greşit. Începe cu P.
JENNY Mac, când or să bată clopotele de la Westminster o să dai de dracu!
MAC Spune mai mult! Jakob râde în hohote. Ce s-a-ntâmplat? Dă fuga la
Jakob, citeşte şi el. Total eronat, au fost doar trei.
JAKOB râde: Tocmai!
MAC Frumoasă lenjerie aveţi.
CURVĂ Din leagăn pân-la năsălie, să-ţi pese-ntâi de lenjerie!
CURVĂ BĂTRÂNĂ Eu nu folosesc niciodată mătasea. Domnii te cred imediat
bolnavă.
Jenny se furişează spre uşă.

32
A DOUA CURVĂ spre Jenny: Unde te duci, Jenny?
JENNY Lasă că vedeţi voi. Iese.
MOLLY Dar şi olanda de casă îi indispune.
CURVA BĂTRÂNĂ Eu am succese frumoase cu olanda de casă.
VIXEN Asta-i face pe domni să se simtă ca acasă.
MAC către Betty Tot jartrierele negre le porţi?
BETTY Tot jartierele negre.
MAC Dar tu ce lenjerie ai?
A DOUA CURVĂ Vai, mi-e şi jenă. Nu pot să aduc pe nimeni la mine-n cameră,
mătuşa mea e rău de tot în călduri, şi prin ganguri, ştiţi, acolo nu port nici un
fel de lenjerie. Jakob râde.
MAC Ai terminat?
JAKOB Nu, tocmai am ajuns la violuri.
MAC din nou pe canapea: Dar Jenny unde s-a dus? Doamnele mele, cu mult
înainte ca steaua mea să răsară pe cerul acestui oraş...
VIXEN „Cu mult înainte ca steaua mea să răsară pe cerul acestui oraş...“
MAC ...trăiam, în condiţii dintre cele mai precare, cu una dintre dumneavoastră,
doamnele mele. Şi chiar dacă astăzi eu sunt Mackie Şiş, niciodată, oricât de
fericit aş fi, n-am să-i uit pe tovarăşii mei din zilele întunecate, mai ales pe
Jenny, care mi-era dintre toate fetele cea mai dragă. Ia fiţi atenţi!

În vreme ce Mac cântă, în dreapta în faţa ferestrei Jenny Speluncă îi face

semn poliţistului Smith. Pe urmă i se mai alătură şi doamna Peachum. Cei
trei stau sub felinar şi ţin casa sub observaţie.

BALADA PEŞTELUI

MAC
În vremea aceea ce-a trecut demult
Trăiam deja-mpreună, ea şi eu.
Munceam cu capul – ea, cu altceva.
Eu o păzeam şi ea trăgea din greu.
Se poate şi-altfel, însă şi aşa.
Şi când venea clientul, eu coboram din pat,
Fugeam să beau un şnaps, eram civilizat
Şi când plătea, spuneam: Ah, domnule meu,
Sunteţi, de vreţi, binevenit mereu.
Juma’ de an întreg, menaj model
Avut-am în acel bordel.

În uşă apare Jenny, cu Smith în spatele ei.

2
JENNY
În vremea aceea ce-a trecut demult

33
 Adeseori mă bumbăcea cu drag.
Când n-aveam bani, atunci mă aburea:
Cămaşa amanet am să ţi-o bag.
Cămaşa, bun, mergea şi fără ea.
Da-mi vin şi mie dracii, cum mă vezi
Şi-i zic, de-a dreptul: Cam exagerezi!
La care el îmi arde una-n dinţi
De-am zis că mi-am ieşit din minţi.

AMÂNDOI
Juma’ de an întreg, menaj model
Avut-am în acel bordel.

3
AMÂNDOI împreună şi alternativ:
În vremea-aceea, ce-a trecut demult
MAC
Dar mai puţin confuză ca acuma
JENNY
Deşi doar ziua-n pat eram cu el
MAC
Noaptea muncea, ca să ne facem suma
(Şi-apoi, şi ziua poţi s-o faci la fel!)
JENNY
Aşa că ziua tu mă arestai
MAC
Da, dar sub tine: tu mă călăreai
JENNY
Să nu-l sufoce-n pântec pe micuţu
MAC
Dar tot în rai ajunse, sărăcuţu.
Şi-aşa s-a dus menajul cel model
Ce îl trăirăm în acel bordel.
Dans. Mac ia bastonul-şiş, ea-i întinde pălăria, el încă mai dansează când
Smith îi pune mâna pe umăr.
SMITH Ei, acum putem să mergem!
MAC Tot o singură ieşire are şandramaua asta de rahat?
Smith vrea să-i pună cătuşele lui Mac, Mac îl îmbrânceşte, trântindu-l, sare
pe geam afară. În faţa geamului stă doamna Peachum împreună cu câţiva
poliţişti.
MAC controlat, foarte politicos: Bună ziua, stimată doamnă.
DOAMNA PEACHUM Dragă domnule Macheath. Soţul meu spune că de
pragul ăsta mic s-au împiedicat şi cei mai mari dintre eroiii istoriei universale.
MAC Dacă mi-e permis să întreb: Ce mai face soţul dumneavoastră?
DOAMNA PEACHUM Acum mai bine. Din păcate, acum trebuie să vă despărţiţi
de aceste femecătoare doamne. Domnilor poliţişti, duceţi-l pe domnul la noua

34
 lui locuinţă. Este dus. Doamna Peachum, prin fereastră, înăuntru:
Doamnele mele, dacă vreţi să-l vizitaţi, îl găsiţi întotdeauna acasă, de acum,
domnul locuieşte la Old Bailey. Ştiam eu că umblă pe la curvele lui. Nota de
plată o achit eu. Cu bine, doamnele mele. Iese.
JENNY Hei, Jakob, aici s-a-ntâmplat ceva.
JAKOB care, de atâta lectură, n-a observat nimic: Dar unde e Mac?
JENNY A fost poliţia pe-aici!
JAKOB Pentru numele lui Dumnezeu, şi eu citesc şi citesc şi citesc... Mamă,
mamă, mamă! Iese.

PART TWO
6

TRĂDAT DE CURVE, MACHEATH ESTE ELIBERAT DIN

ÎNCHISOARE DE IUBIREA UNEI ALTE FEMEI.

Închisoare la Old Bailey, o cuşcă.

Apare Brown.

BROWN Numai să nu-l umfle oamenii mei! Dumnezeule mare, cât aş vrea să
galopeze acum dincolo de mlaştinile din Highgate, cu gândul la Jackie al lui.
Dar e atât de nesocotit/imprudent, ca toţi marii bărbaţi (de altfel). Dacă îl aduc
acum aici şi el se uită la mine cu ochii ăia ai lui de prieten credincios – aşa
ceva nu suport. Doamne ajută, cel puţin e lună; dacă acum trece călare prin
mlaştină, măcar nu se abate de la cărare. Zgomot în spate. Asta ce mai e?
O, Dumnezeule, uite-i că-l aduc.
MAC legat cu funii groase, însoţit de şase poliţişti, intră cu o ţinută plină de
mândrie: Ei, prostovanilor, iată-ne ajunşi cu bine în bătrâna noastră vilă. Îl
observă pe Brown, care se refugiază în cel mai îndepărtat ungher al celulei.
BROWN după o pauză lungă, sub privirea cumplită a prietenului său de
odinioară: Ah, Mac, n-a fost vina mea... eu am făcut totul, ca să... nu te mai
uita aşa la mine, Mac... Nu suport... Şi tăcerea ta e cumplită. Zbiară la un
poliţist: Nu-l mai trage şi tu de funie, porcule ce eşti... Spune ceva, Mac.
Spune-i un cuvânt sărmanului Jackie al tău... O vorbă care să-i lumineze...
Îşi lasă capul pe zid şi plânge. Nu m-a considerat demn nici măcar de un
singur cuvânt. Iese.
MAC Jalnic tip, Brown ăsta. Coştiinţa încărcată-n persoană. Şi unul ca ăsta
vrea să fie şeful cel mare al Poliţiei. Am făcut bine că n-am ţipat la el. Asta
aveam de gând să fac la-nceput. Pe urmă însă m-am răzgândit la timp şi mi-
am dat seama ce fiori l-ar trece pe şira spinării la o simplă privire răscolitoare,
ca o pedeapsă. Şi ce bine a mers. Eu l-am fixat cu privirea, el a plâns amar.
Trucul ăsta îl ştiu din Biblie.
Apare Smith cu cătuşe.

35
MAC Ei, domnule gardian, astea trebuie să fie cele mai grele pe care le-aveţi?
Cu amabila dumneavoastră permisiune aş dori să vă rog de o pereche mai
confortabilă. Îşi scoate carnetul de cecuri.
SMITH Cum să nu, domnule Captn, le avem aici la toate categoriile de preţ.
Depinde cât vreţi să investiţi. De la o guinee până la zece.
MAC Şi cât costă fără?
SMITH Cincizeci.
MAC scrie un cec: Dar cel mai rău e că acum are să se dea pe faţă povestea
asta cu Lucy. Când Brown o să afle că, la adăpostul prieteniei noastre, am
făcut ceva cu fiica lui, atunci are să se transforme în tigru.
SMITH Da, cum îţi aşterni aşa dormi.
MAC Precis că putoarea aşteaptă deja afară. Frumoase zile mă aşteaptă până
la execuţie.

Spuneţi-mi, viaţă-i asta, domnii mei?

Nu gust deloc această întâmplare.
Încă de mic mă ameţeau toţi cei
Ce afirmau că viaţa-i bunăstare!

Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu

trei felinare, iar pe tăbliţe scrie:
BALADA VIEŢII PLĂCUTE

1
Fiindc-au trăit din cărţi, cu burta goală
Şi şobolani în jur, în vreo cocioabă
Mari spirite sunt ridicate-n slavă -
Scutiţi-mă de-asemenea vrăjeală!
S-o guste, viaţa simplă, cui i-e dragă!
Tratată astfel, nici o păsărică,
Din tot cuprinsul lumii, cât de mică,
N-ar rezista nici chiar o zi întreagă.
Ce-i libertatea, fără îndestulare?
Viaţa e viaţă numa-n bunăstare.

2
Aventurierii neclintiţi în crez
Cu-ambiţia de a-şi vinde pielea-n piaţă
Liberi să spună adevăru-n viaţă
Prin cărţi ce-l înfioară pe burghez:
Văzându-i seara cum îi ia cu frig
Când se întind lângă consoarta rece
Pândind aplauze-n timpul care trece
Privirea-n viitor prea trişti şi-o-nfig –
Vă-ntreb: Ce-i viaţa fără-ndestulare?
Viaţa e viaţă numa-n bunăstare!

36
 3
Eu însumi uneori mă văd prea bine
Ca personaj măreţ şi solitar.
Văzând apoi de-aproape-un exemplar
Din ăsta,-mi zic: Ba, fără mine.
Pe lângă-nţelepciune,-n sărăcie
E şi amar, la fel şi-n îndrăzneală.
Destul ai fost sărac şi plin de fală,
Ţi-a fost de-ajuns atâta măreţie.
Problema fericirii, o cheie numai are:
Viaţa e viaţă numa-n bunăstare!

Intră Lucy.
LUCY Ticălos ordinar ce eşti – cum poţi să mă mai priveşti în ochi, după tot ce
s-a întâmplat între noi?
MAC Lucy, eşti chiar atât de lipsită de inimă? Când îl vezi în faţa ta pe soţul tău
într-o astfel de situaţie!
LUCY Soţul meu! Bestie ce eşti! Care va să zică, îţi închipui că nu ştiu nimic
despre povestea cu domnişoara Peachum! Aş putea să-ţi scot ochii!
MAC Lucy, serios, doar nu eşti aşa de nebună să fii geloasă pe Polly?
LUCY Păi nu eşti însurat cu ea, animalule?
MAC Însurat! Hai că-i bună. E o casă pe care o frecventez. Stau de vorbă cu
ea. Din când în când îi mai dau aşa un fel de pupic, şi acum muierea aia
proastă aleargă de colo-colo şi bate toba că e măritată cu mine. Dragă Lucy,
sunt gata să fac orice ca să te linişteşti; dacă crezi că ea e măritată cu mine –
bine. Ce altceva mai poate spune un gentleman? Mai mult nu poate spune.
LUCY O, Mac, nu vreau decât să devin o femeie cumsecade.
MAC Dacă crezi că devii astfel printr-o căsătorie cu mine – bine. Ce altceva
mai poate spune un gentleman? Mai mult nu poate spune!
Intră Polly.
POLLY Unde este soţule meu? Vai, Mac, aici erai. Nu-ţi muta privirea, nu
trebuie să-ţi fie ruşine cu mine. Doar sunt soţia ta.
LUCY O, ticălos ordinar ce eşti!
POLLY Vai, Mackie la închisoare! De ce n-ai plecat călare dincolo de mlaştinile
din Highgate? Mi-ai spus că nu te mai duci la femei. Ştiam eu ce aveau să-ţi
facă; dar nu ţi-am spus nimic, fiindcă te-am crezut. Mac, rămân cu tine până
la moarte. – Nici un cuvânt, Mac? Nici o privire? O, Mac, dar gândeşte-te
numai cât suferă Polly a ta, când te vede aşa.
LUCY Ah, putoarea.
POLLY Ce înseamnaă asta, Mac, cine e asta de fapt? Cel puţin spune-i cine
sunt eu. Spune-i, te rog, că sunt soţia ta. Nu sunt eu soţia ta? Ia uită-te la
mine, nu sunt eu soţia ta?
LUCY Golan parşiv ce eşti, te pomeneşti că ai două neveste, monstrule?
POLLY Ia spune, Mac, nu sunt eu soţia ta? N-am făcut eu totul pentru tine?
Eram inocentă când am intrat în rândul femeilor măritate, ştii bine. Şi mi-ai

37
 lăsat şi banda în grijă, şi am făcut totul exact aşa cum am discutat noi doi, şi
acum am să rezolv şi treaba cu Jakob, ca să...
MAC Doar două minute dacă v-aţi ţine amândouă fleanca, şi totul s-ar lămuri.
LUCY Nu, eu n-am de gând să-mi ţin fleanca, nu suport. O femeie făcută din
carne şi sânge nu poate să suporte aşa ceva.
POLLY Da, draga mea, e normal ca soţia să aibă, aici...
LUCY Soţia!
POLLY ...soţia să aibă o anume întâietate. Din păcate, draga mea, cel puţin de
ochii lumii. O să-nnebunească omul de atâtea probleme.
LUCY Probleme, hai că-i bună. Pe cine ţi-ai mai găsit şi tu? Poama asta
stricată! Deci, asta e marea ta cucerire! Deci, asta e frumuseţea ta din Soho!

Iluminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu

trei felinare, iar pe tăbliţe scrie:

DUETUL GELOZIEI

1
LUCY
Ieşi la vedere, frumuseţe din Soho!
Arată-mi, să le văd, frumoasele-ţi picioare!
Să văd o dată-n viaţă şi eu ceva frumos
Că cică mai frumoasă ca tine nu-i sub soare!
Iară pe Mac al meu îl impresionezi!
POLLY
I le-arăt, s-o bag în draci?
LUCY
Vai, trebuie să râd, nu vezi?
POLLY
Ei, aş, chiar trebuie s-o faci?
LUCY
Să ştii că chiar aş râde bine!
POLLY
Aşa, zici tu c-ai râde bine?
LUCY
Când Mac s-ar încurca cu tine!
POLLY
Când Mac s-ar încurca cu mine?
LUCY
Ha, ha! Cu-o meclă ca a ta
Nimeni nu s-ar încurca.
POLLY
Ei lasă că vom mai vedea.
LUCY

38
 Da, precis vom mai vedea.
AMÂNDOUĂ
Trăiam cu Mac al meu ca două turturele
Pe mine mă iubeşte şi nu mi-l fură ele.
N-o să rămân pe bară
Că s-a-ntâmplat s-apară
O vită de la grajd!
Ridicol!

2
POLLY
Se spune că-s frumoasa din Soho
Şi-am cele mai frumoase picioare.
LUCY
Astea să fie?
POLLY
Bărbaţii vor să-şi mai clătească ochii
Şi cică nu am adversare.
LUCY
Împuţito ce eşti!
POLLY
Împuţită eşti tu!
Pe soţul meu îl impresionez.
LUCY
Şi tu chiar crezi?
POLLY
Acum chiar reuşeşti să mă distrezi.
LUCY
Chiar te distrezi?
POLLY
Şi uite, râd de nu mai pot!
LUCY
Vezi să nu râzi de tot!
POLLY
Cică pe Mac de mine-l doare-n cot.
LUCY
Aşa-i, pe Mac de tine-l doare-n cot!
POLLY spre public:
Chiar credeţi că de-asemenea fese
N s-ar găsi cui să-i pese?
LUCY
Ei lasă că vom mai vedea.
POLLY
Da, lasă că vom mai vedea.
AMÂNDOUĂ

39
 Trăiam cu Mac al meu ca două turturele
Pe mine mă iubeşte şi nu mi-l fură ele.
N-o să rămân pe bară
Că s-a-ntâmplat s-apară
O vită de la grajd!
Ridicol!

MAC Hai, Lucy dragă, linişteşte-te, da? Nu e decât un truc al lui Polly. Nu vrea
decât să mă despartă de tine. Pe mine or să mă spânzure, şi ei i-ar plăcea să
se afişeze ca văduva mea. Pe bune, Polly, să ştii că nu-i momentul potrivit.
POLLY Te lasă inima să mă renegi?
MAC Iar pe tine te lasă inima să pălăvrăgeşti mai departe cum că sunt
însurat? De ce, Polly, de ce e nevoie să-mi adânceti jalea? Scutură din cap,
mustrător. Polly, Polly!
LUCY Aşa e, domnişoară Peachum, nu faceţi decât să vă daţi în spectacol.
Dincolo de asta, e îngrozitor din partea dumneavoastră să puneţi un bărbat
într-o situaţie ca asta!
POLLY Cele mai elementare reguli ale bunei cuviinţe, stimată domnişoară, ar
trebui să vă înveţecă trebuie să fii ceva mai reţinută atunci când întâlneşti un
bărbat în prezenţa soţiei lui, eu aşa cred.
MAC Serios, Polly, acum chiar te-ai întrecut cu gluma.
LUCY Şi dacă dumneavoastră, stimată cucoană dragă, vreţi să faceţi scandal
aici în închisoare, atunci mă văd nevoită să pun să cheme gardianul, ca să vă
arate el unde e uşa. Îmi pare rău, stimată domnişoară.
POLLY Doamnă! Doamnă! Doamnă! Vă rog să-mi permiteţi să vă mai spun un
lucru: stimată domnişoară, aceste aere, pe care vi le daţi, nu vă stau bine
deloc. Datoria mea mă obligă să rămân alături de soţul meu.
LUCY Ce spui? Ce spui? Aha, deci nu vrea să plece! Stă pironită locului şi e
dată afară şi nu pleacă! E cazul să fiu şi mai clară?
POLLY Fă – acum ţine-ţi o dată botul ăla spurcat, otreapă ce eşti, altfel îţi trag
una-n meclă, stimată domnişoară!
LUCY Ai fost dată afară, persoană pisăloagă ce eşti! Cu tine trebuie să vorbesc
pe şleau. Manierele elegante nu le-nţelegi.
POLLY Manierele tale elegante! O, nu fac decât să-mi calc în picioare
demnitatea mea! Pentru tine sunt mult prea distinsă... în orice caz.
Izbucneşte în plâns.
LUCY Mai bine te-ai uita la burta mea, putoare ce eşti! Sau crezi că ţi se face
aşa de la aerul curat? Tot nu ţi s-au deschis ochii, nu?
POLLY Aşa deci! A luat-o sub coadă, fata! Doar nu-ţi faci cumva iluzii pe
chestia asta? N-aveai decât să nu-l laşi să te-ncalece, ca o damă fină ce eşti!
MAC Polly!
POLLY plângând: Asta chiar că-i prea mult. Asta chiar că nu trebuie să se-
ntâmple, Mac. Acum nu mai ştiu deloc ce să fac. Intră doamna Peachum.
DOAMNA PEACHUM Ştiam eu. E cu tipul ei. Vino imediat încoace, putoare
ordinară. Când ţi l-or spânzura, n-ai decât să te spânzuri şi tu lângă el. Să-i

40
 faci tu una ca asta onorabilei tale mame, s-o pui să te scoată din închisoare.
Şi-l mai găsesc şi cu două o dată, pe Nero ăsta!
POLLY Te rog să mă laşi aici, mama; tu na-i cum să ştii...
DOAMNA PEACHUM Acasă, dar imediat.
LUCY Acum aţi auzit, trebuia să vină mama dumneavoastră să vă spună ce se
cuvine.
DOAMNA PEACHUM Marş.
POLLY Imediat. Trebuie doar să-i mai... mai trebuie doar să-i spun ceva...
Serios... Ştii, e foarte important.
DOAMNA PEACHUM îi trage o palmă: Aşa, şi asta e important. Marş!
POLLY O Mac! E luată şi dusă.
MAC Lucy, te-ai comportat admirabil. Bineînţeles că mi-a fost milă de ea. De-
aia n-am putut s-o tratez pe muierea asta aşa cum merită. La început ai
crezut că ar fi ceva adevărat în ceea ce spunea. Am dreptate?
LUCY Da, aşa am crezut, dragul meu.
MAC Dacă era adevărat, nu mă aducea maică-sa în situaţia asta. Ai auzit doar
cum m-a beştelit? Ca mamă, nu te porţi aşa cu ginerele tău, ci în cel mai rău
caz cu un seducător.
LUCY Cât de fericită sunt că spui asta din toată inima. Ştii doar că te iubesc
atât de mult, încât aş prefera să te văd în ştreang, decât în braţele alteia. Nu-i
aşa că-i ciudat?
MAC Lucy, aş vrea să-ţi datorez viaţa mea.
LUCY E minunat, mai ales aşa cum o spui tu, mai spune o dată.
MAC Lucy, aş vrea să-ţi datorez viaţa mea.
LUCY Vrei să fug împreună cu tine, iubitul meu?
MAC Da, numai că, ştii, dacă fugim împreună e mai greu să ne ascundem. De
îndată ce termină ăştia cu căutatul, am să pun imediat să te aducă la mine, şi
anume cu poşta rapidă, poţi să fii sigură!
LUCY Cum pot să te-ajut?
MAC Adu-mi pălăria şi bastonul!
Lucy se întoarce cu pălăria şi bastonul şi i le aruncă lui Mac în celulă.
MAC Lucy, rodul iubirii noastre, pe care-l porţi sub inima ta, ne va înlănţui pe
veci unul de altul.
Lucy iese.
SMITH apare, intră în celulă şi-i spune lui Mac: Ia daţi-mi bastonul ăla.
După o mică vânătoare la care-l supune Smith pe Mac, fugărindu-l înarmat
cu un scaun şi o rangă, Mac sare peste gratii. Poliţiştii îl urmăresc. Intră
Brown.
BROWN (voce): Salut, Mac! – Mac, răspunde te rog, aici e Jackie. Mac, te rog
fii atât de bun şi răspunde-mi, nu mai pot să-ndur. Intră. Mackie! Ce-i asta?
Uite că s-a dus, Doamne ajută! Se aşează pe prici.
Intră Peachum.
PEACHUM lui Smith: Numele meu e Peachum. Am venit să-mi ridic cele
patruzeci de lire, anunţate drept recompensă pentru arestarea banditului
Macheath. Apare în faţa celulei. Alo! Acesta e domnul Macheath? Brown
tace. Aha, asta e! Ah, oare celălalt domn a ieşit puţin la plimbare? Eu intru

41
 aici să vizitez un infractor, şi cine şade aici: domnul Brown! Tiger-Brown şade
aici, şi prietenul său Macheath nu şade aici.
BROWN geme: Vai, domnule Peachum, nu-i vina mea.
PEACHUM Fireşte că nu, cum aşa, doar n-o să vă... dumneavoastră înşivă...
n-o să puneţi, astfel, într-o situaţie ca asta... imposibil, Brown.
BROWN Domnule Peachum, sunt disperat.
PEACHUM Sunt convins. Trebuie să vă simţiţi îngrozitor.
BROWN Da, sentimentul ăsta de neputinţă, e de-a dreptul paralizant. Tipii ăştia
îşi fac de cap. E îngrozitor, îngrozitor.
PEACHUM Nu vreţi să vă întindeţi puţin? Închideţi pur şi simplu ochii, ca şi
când nu s-ar fi întâmplat nimic. Gândiţi-vă că vă găsiţi pe o frumoasă pajişte
verde cu nişte norişori albi deasupra, şi important e să vă scoateţi din cap
lucrurile astea oribile. Pe cele care au fost şi pe cele care vor mai veni.
BROWN neliniştit: Ce vreţi să spuneţi?
PEACHUM Vă ţineţi extraordinar de bine. În situaţia dumneavoastră eu m-aş
prăbuşi pur şi simplu, m-aş băga în pat şi aş bea ceai fierbinte. Şi mai ales aş
avea grijă să-mi pună cineva o mână pe frunte.
BROWN La dracu, n-am nici o vină dacă tipul o şterge. Poliţia nu poate să facă
nimic.
PEACHUM Aşa deci, poliţia nu poate să facă nimic? Nu credeţi că o să-l
revedem pe Macheath aici? Brown ridică din umeri. Atunci e cumplit de
nedrept, ce-o să se întâmple cu dumneavoastră. Acum bineînţeles că are să
se spună din nou că poliţia n-ar fi trebuit să-l lase să fugă. Da, încă nu văd
strălucitorul cortegiu al încoronării, nu-l văd deloc.
BROWN Ce vrea să-nsemne asta?
PEACHUM Îmi veţi permite să vă amintesc aici un precedent istoric care, deşi
la vremea lui, în anul o mie patru sute înainte de Christos, a făcut mare vâlvă,
astăzi este totuşi necunoscut cercurilor mai largi. Când regele egiptean
Ramses al Doilea a murit, şeful Poliţiei din Ninive, respectiv Cairo, s-a făcut
vinovat de un fleac oarecare faţă de păturile cele mai de jos ale populaţiei.
Urmările au fost chiar şi atunci cumplite. Cortegiul de încoronare al urmaşei la
tron, Semiramida, s-a transformat, cum se spune în manualele de istorie, „din
cauza participării mult prea intense a păturilor de jos ale populaţiei, într-un
lanţ de catastrofe“. Istoricii fierb de indignare faţă de modul plin de cruzime în
care Semiramida s-a comportat faţă de şeful poliţiei ei. Îmi amintesc destul de
tulbure, dar era vorba de şerpi, pe care-i hrănea la pieptul lui.
BROWN Serios?
PEACHUM Domnul cu dumneavoastră, Brown. Iese.
BROWN Acum, doar Pumnul de fier mă mai poate ajuta, sergenţi, adunarea,
alarmă!
Cortina. Macheath şi Jenny-Speluncă apar în faţa cortinei şi cântă în lumină
de song.

42
Al doilea final al operei de trei parale

FIINDCĂ DIN CE TRĂIEŞTE OMUL?

1
MAC
Voi, ce ne spuneţi să trăim pios
Fără păcat şi făr-o faptă rea
Mai bine daţi-ne întâi un os
Şi-apoi vorbiţi; aceasta-i ordinea.
La voi, vă place burta, la noi – să fim cuminţi;
Băgaţi la cap o dată cum vine socoteala:
Oricum o-ntoarceţi şi o răsuciţi:
E-ntâi păpica, şi apoi morala.
Daţi voie mai întâi săracilor
Din pâinea mare, s-aibe partea lor.
VOCE în spatele scenei:
Atunci, din ce trăieşte omul?
MAC
Din faptul că, în fiecare oră,
Pe om îl torturează, îl despoaie şi-l devoră.
Doar astfel mai trăieşte, fiindcă atât de iute
Faptul că-i om şi el poate să-l uite.
COR
Lăsaţi, deci, domnilor, şi cer şi stele:
Omul trăieşte exclusiv din rele!

2
JENNY
Ne spuneţi când să dăm fustiţa jos
Şi ce să facem tot spre-a vă plăcea.
Mai bine daţi-ne întâi un os
Şi-apoi vorbiţi; aceasta-i ordinea.
Voi vreţi plăcerea, dar pe noi – cuminţi;
Băgaţi la cap o dată cum vine socoteala:
Oricum o-ntoarceţi şi o răsuciţi:
E-ntâi păpica, şi apoi morala.
Daţi voie mai întâi săracilor
Din pâinea mare, s-aibe partea lor.
VOCE din spatele scenei:
Atunci, din ce trăieşte omul?
JENNY
Din faptul că, în fiecare oră,
Pe om îl torturează, îl despoaie şi-l devoră.
Doar astfel mai trăieşte, fiindcă atât de iute

43
 Faptul că-i om şi el poate să-l uite.
COR
Lăsaţi, deci, domnilor, şi cer şi stele:
Omul trăieşte exclusiv din rele!

Actul III

ÎN ACEEAŞI NOAPTE PEACHUM SE PREGĂTEŞTE DE PLECARE.

PRINTR-O DEMONSTRAŢIE A MIZERIE, INTENŢIONEAZĂ SĂ
DERANJEZE CORTEGIUL ÎNCORONĂRII.

Garderobele pentru cerşetori ale lui Peachum

Cerşetorii pictează pe tăbliţe inscripţii precum „Ochiul meu l-a dat pentru

44
Rege“ şi aşa mai departe.

PEACHUM Domnii mei, în ceasul acesta, în cele unsprezece filiale ale

noastre, din Drury Lane până la Turnbridge, o mie patru sute treizeci şi doi de
domni lucrează la astfel de tăbliţe precum dumneavoastră, pentru a lua parte
la încoronarea reginei noastre.
DOAMNA PEACHUM Daţi-i bătaie, daţi-i bătaie! Cine nu munceşte nu
cerşeşte! Şi tu zici că eşti orb, şi nu eşti în stare nici măcar să faci un K ca
lumea? Trebuie să semene a scris de copil, doar e vorba de un om bătrân.
Larmă de tobe.
CERŞETOR Acum se pregăteşte garda pentru încoronare, nici prin cap nu le
trece că astăzi, în cea mai frumoasă zi a vieţii lor militare, or să aibă de-a face
cu noi.
FILCH intră, anunţă: Tocmai vine teleap teleap o duzină de puicuţe nedormite,
doamnă Peachum. Suţin că au de primit bani de aici.
Intră curvele.
JENNY Stimată doamnă...
DOAMNA PEACHUM Ei, arătaţi de parcă aţi fi căzut din cuibar. Veniţi cumva
pentru banii pentru Macheath al vostru? Păi nu primiţi nimic, înţelegeţi,
absolut nimic.
JENNY Cum să-nţelegem asta, stimată doamnă?
DOAMNA PEACHUM Să daţi buzna-n camera mea în toiul nopţii! Să intraţi la
trei dimineaţa într-o casă cumsecade! Mai bine v-aţi face somnul, după ce v-
aţi făcut meseria. Că arătaţi ca vai de lume.
JENNY Aşa, care va să zică, nu ne putem primi onorariul stabilt prin contract
pentru faptul că l-am predat pe domnul Macheath, stimată doamnă?
DOAMNA PEACHUM Foarte corect, un rahat primiţi, nu arginţii lui Iuda.
JENNY Şi de ce, stimată doamnă?
DOAMNA PEACHUM Fiindcă acest curăţel domn Macheath a dispărut din nou
în cele patru vânturi. De aia. Şi acum, doamnele mele, marş afară din odaia
mea onorabilă.
JENNY Ei nu că asta-i culmea. Puteţi face una ca asta cu oricine, numai nu cu
noi. Cu noi nu.
DOAMNA PEACHUM Filch, doamnele doresc să fie conduse afară.
Filch porneşte spre dame, Jenny îl îmbrânceşte la o parte.
JENNY Aş vrea să vă rog să vă ţineţi fleanca aia spurcată, altminteri s-ar putea
întâmpla să...
Apare Peachum.
PEACHUM Dar ce s-a întâmplat, sper că nu le-ai dat nici un ban, ei, care-i
treaba, doamnele mele? E pus de-o parte domnul Macheath sau nu e?
JENNY Lăsaţi-mă-n pace cu domnul Macheath al dumneavoastră. Nici măcar
nu meritaţi să-i staţi în preajmă. Azi noapte a trebuit să renunţ la un domn
fiindcă plângeam în perne, gândindu-mă că l-am vândut pe acest gentleman
unor ca dumneavoastră. Da, doamnele mele, şi credeţi că s-a întâmplat azi
dimineaţă? Nu e nici o oră de-atunci, abia adormisem de atâta plâns, când
aud un fluierat, şi-n stradă stătea exact domnul acesta pentru care

45
 plânsesem, şi voia să-i arunc cheia. În braţele mele voia să mă facă să uit
nedreptatea pe care i-o făcusem. E ultimul gentleman care-a mai rămas în
toată Londra, doamnele mele. Şi dacă colega noastră Suky Tawdry nu a venit
acum aici cu noi, e din cauză că, de la mine, el s-a dus ca să o consoleze şi
pe ea.
PEACHUM pentru sine: Suky Tawdry...
JENNY Aşa, şi acum aţi aflat că nu-i ajungeţi lu’ domnul ăsta nici la degetul mic.
Spion josnic ce sunteţi.
PEACHUM Filch, dă fuga iute până la primul post de poliţie, domnul Macheath
zăboveşte la domnişoara Suky Tawdry. Filch iese. Dar, doamnele mele, de
ce ne certăm? Banii vor fi plătiţi, bineînţeles. Dragă Celia, mai bine te-ai duce
să pui de cafea pentru doamnele, decât să stai aici şi să le repezi.
DOAMNA PEACHUM în timp ce iese: Suky Tawdry! Cântă strofa a treia a
„Baladei dependenţei sexuale“:

E unu-aproape sub spânzurătoare

Laţu-l aşteaptă, nu mai e scăpare
Îi mai atârnă viaţa-n două scame
Lui însă gândul îi e tot la dame.
Chiar şi sub ştreang, dorinţa se răscoală.
Căci asta-i dependenţa sexuală.
A fost vândut cum fuse legământul
Plata trădării e la ea, întreagă
Şi chiar şi el începe să-nţeleagă
Că gaura femeii-i fu mormântul.
Că nu mai face, jură sus şi tare -
Cum se-nnoptează, cum e iar călare.

PEACHUM Daţi-i bătaie, daţi-i bătaie, praful s-ar alege de voi în cloaca de la
Turnbridge, dacă nu mi-aş fi dat eu seama, în nopţile mele nedormite, cum se
poate stoarce un penny din sărăcia voastră. Dar uite că mi-am dat seama că
bogaţii lumii pot desigur să provoace sărăcia, dar să văd sărăcia înaintea
ochilor nu suportă. Fiindcă sunt slabi şi prostăbnaci, la fel ca voi.
Dacă acum au haleală să le-ajungă până la capătul zilelor şi dacă pot să-şi
ungă şi duşumelele cu unt, ca şi firimiturile care le cad de pe masă să se mai
îngraşe, ei nu pot totuşi să privească cu indiferenţă un bărbat care cade din
picioare de foame, şi bineînţeles că asta trebuie să se-ntâmple în faţa casei
lor, acolo trebuie să cadă ăla din picioare.
Apare doamna Peachum cu o tavă plină cu ceşti de cafea.
DOAMNA PEACHUM Puteţi să treceţi mâine dimineaţă pe la prăvălie să vă
luaţi banii, dar numai după încoronare.
JENNY Doamnă Peachum, m-aţi redus la tăcere./mi-aţi luat mau’.
PEACHUM Alinierea, ne adunăm într-o oră în faţa palatului Buckingham.
Cerşetorii se aliniază.
FILCH dă buzna-năuntru: Gaborii! Nici n-am putut s-ajung până la post. Poliţia
e deja aici!

46
PEACHUM Ascundeţi-vă! Către doamna Peachum: Aranjează orchestra, dă-
i bătaie. Şi când o să m-auzi spunând inofensiv, înţelegi: i n o f e n s i v, ...
DOAMNA PEACHUM Inofensiv? Nu-nţeleg nimic.
PEACHUM Bineînţeles că nu-nţelegi nimic. Deci, când m-auzi că spun i n o f
e n s i v . . . Bate la uşă. Ajută-mă, Doamne, asta o să fie cheia, i n o f e n
s i v, atunci cântaţi şi voi acolo un fel de muzică. Daţi-i drumul!
Doamna Peachum şi cerşetorii ies. Cerşetorii, cu excepţia fetei cu tăbliţa
„Victimă a samavolniciei militare“, se ascund, cu lucrurile lor cu tot, în dreapta
în spatele şirului de haine. Apar Brown şi câţiva poliţişti.
BROWN Aşa, acum să facem puţină ordine, domnule prieten al cerşetorilor. Ia
să-i punem noi mai întâi cătuşele, domnule Smith. Ah, uite şi câteva dintre
tăbliţele alea nostime. Către fată: „O victimă a samavolniciei miltare“ –
dumneavoastră sunteţi aia?
PEACHUM Bună dimineaţa, Brown, bună dimineaţa, aţi dormit bine?
BROWN Hă?
PEACHUM Neaţa, Brown.
BROWN Îmi spune el mie? Cunoaşte pe careva dintre voi? Nu cred că am
plăcerea să te cunosc.
PEACHUM Aşa, nu? Neaţa, Brown.
BROWN Aruncaţi-i pălăria din cap.
Smith o face.
PEACHUM Vedeţi dumneavoastră, Brown, de vreme ce tot sunteţi î n t r e c
e r e pe-aici, zic î n t r e c e r e, Brown, aş putea profita de ocazie să vă rog
să-l băgaţi în sfârşit după gratii pe un anume Macheath.
BROWN Omul ăsta-i nebun. Nu râdeţi, Smith. Ia spuneţi, Smith, cum e posibil
ca acest infractor periculos să umble liber prin Londra?
PEACHUM Fiindcă e prietenul dumneavoastră, Brown.
BROWN Cine?
PEACHUM Mackie Şiş. Doar nu eu. Doar nu sunt infractor. Eu sunt doar un om
sărac, Brown. Cu mine nu puteţi să purtaţi urât, Brown, vă aşteaptă ceasul cel
mai rău din toată viaţa dumneavoastră, doriţi cafea? Către curve: Copii,
daţi-i vă rog şi domnul şef al poliţiei o înghiţitură, ce comportare e asta.
Haideţi să ne înţelegem bine cu toţii. De vreme ce noi toţi respectăm legea!
Legea nu-i făcută decât pentru exploatarea acelora care n-o-nţeleg sau care,
de amărâţi ce sunt, n-o pot respecta. Şi cine vrea să primească şi el o fărâmă
din exploatarea asta, trebuie să respecte legea cu stricteţe.
BROWN Aşa, deci consideraţi că judecătorii noştri sunt coruptibili!
PEACHUM Dimpotrivă, domnule, dimpotrivă! Judecătorii noştri sunt absolut
incoruptibili: nici o sumă de bani nu-i suficient de mare ca să-i facă să judece
drept!
Al doilea semnal de tobe.
PEACHUM Acum trupele mărşăluiesc în formaţie. Marşul celor mai săraci
dintre săraci peste o jumătate de oră.
BROWN Da, foarte corect, domnule Peachum. Peste o jumătate de oră, marşul
celor mai săraci dintre săraci spre Old Bailey, la închisoare. în tabăra de
iarnă. Către poliţişti: Aşa, băieţi, ia adunaţi voi acum ce găsiţi pe-aici. Ia

47
 umflaţi-i voi pe toţi patrioţii de-aici. Către cerşetori: Aţi auzit voi vreodată de
Tiger-Brown? În noaptea asta, am găsit soluţia, Peachum, şi aş putea de
asemenea să spun că am salvat un prieten dintr-o primejdie de moarte. Vă
afum pur şi simplu vizuina până când o golesc de tot. Şi-i închid pe toţi,
pentru – da, oare pentru ce anume credeţi că-i închid? Pentru cerşit în locuri
publice. Parcă păreaţi să-mi sugeraţi că în această zi vreţi să ne trimiteţi pe
cap, cerşetorii, mie şi reginei. Şi pe cerşetorii ăştia îi arestez eu. Poţi săînveţi
şi tu ceva.
PEACHUM Foarte frunos, numai – care cerşetori?
BROWN Ei, pe schilozii ăştia de aici. Smith, îi luăm chiar acum cu noi pe
domnii patrioţi.
PEACHUM Brown, pot să vă ajut să evitaţi o acţiune pripită; Doamne ajută,
Brown, că aţi venit la mine. Vedeţi dumneavoastră, Brown, pe aceşti câţiva
oameni puteţi desigur să-i arestaţi, ei sunt inofensivi, i n o- f e n s i v i . . .
Se porneşte muzica, şi anume cu câteva măsuri din „Cântecul despre
zădărnicie“.
BROWN Asta ce mai e?
PEACHUM Muzică. Cântă şi ei, atât cât se pricep. Cântecul despre zădărnicie.
Nu-l ştiaţi? Puteţi să-nvăţaţi şi dumneavoastră ceva.

CÂNTECUL DESPRE NEAJUNSURILE

NĂZUINŢELOR OMENEŞTI

1
Noi oamenii trăim din cap
Dar capul nu ne-ajunge
Încearcă, şi-ai să vezi: din cap
Doar un păduche-o duce.
Căci omul, pentru viaţă
Nu e viclean de-ajuns.
La urmă tot se lasă
Minţit, se lasă uns.

2
Da, fă-ţi întâi un plan
Cu mintea ta cea largă!
Pe urmă fă şi-al doilea plan
Nici unul n-o să meargă.
Căci omul, pentru viaţă,
Nu e viclean de-ajuns.
Dar las’ să năzuiască
Spre-un ţel de nepătruns.

48
 Da, fugi după noroc
Dar vezi că nu ai spor!
Cu toţii fug după noroc,
Norocul fuge-n urma lor. /Norocu-n urma lor.
Căci omul, pentru viaţă,
Nu e viclean de-ajuns. Adins atins prins stins
Prin toată năzuinţa lui
Se minte pe ascuns. Răspuns răspus străpuns împuns

PEACHUM Planul dumneavoastră, Brown, a fost genial dar imposibil de pus în

practică. Cei pe care-i puteţi arseta aici, sunt câţiva oameni tineri care,
bucurându-se de încoronarea Reginei lor, organizează un mic bal mascat.
Când vor veni adevăraţii năpăstuiţi – aici nu se află nici unul singur -, vedeţi
dumneavoastră, vor veni câteva mii. Asta e: aţi uitat numărul îngrozitor de
mare al săracilor. Când or să stea toţi ăia în faţa bisericii, priveliştea n-o să fie
câtuşi de puţin festivă. Ce vreţi, oamenii nu arată bine. Ştiţi dumneavoastră,
Brown, cum arată o faţă ciupită de vărsat? Dar o sută douăzeci de feţe ciupite
de vărsat? La venirea tinerei Regine, ea ar trebui să aud cum sunt ciupite
corzile viorilor, nu să vadă feţe ciupite de vărsat. Şi pe urmă, toţi schilozii ăia
de sub portalul bisericii. Asta voiam noi să evităm, nu-i aşa, Brown. Vă
închipuiţi probabil că o să se descurce ea, poliţia, cu nişte săraci ca noi. Nici
dumneavoastră nu credeţi asta. Dar ce impresie o să facă faptul că, cu prilejul
încoronării, şase sute de invalizi sărmani trebuie doborâţi cu bastoanele? O
impresie proastă, asta ar face. Scârboasă imagine. Ţi se face rău, nu alta.
Mie unul mi se moaie picioarele, Brown, când mă gândesc. Un scăunel, vă
rog.
BROWN lui Smith: Asta e o ameninţare. Vedeţi, ăsta e un şantaj. Omului
ăstuia nu poţi să-i faci nimic, în interesul ordinii publice nu poţi să-i faci
absolut nimic. Una ca asta nu s-a mai întâmplat până acum.
PEACHUM Dar se întâmplă acum. Vreau să vă spun ceva: cu Regina Angliei
puteţi să vă purtaţi cum vreţi dumneavoastră. Dar nu cumva să-l călcaţi pe
bătătură pe cel mai sărac om din Londra, că s-a zis cu dumneavoastră,
domnule Brown.
BROWN Care va să zică, să-l arestez pe Mackie Şiş? Să-l arestez? Uşor de
spus. Mai întâi trebuie să ştii unde e omul ăla, ca să-l arestezi.
PEACHUM În privinţa asta nu pot să vă contrazic. Aşa că în cazul ăsta o să ţi-l
procur eu pe omul ăsta; să vedem şi noi dacă mai există morală. Jenny, unde
se aţine acum domnul Macheath?
JENNY Oxford Street 21, la Suky Tawdry.
BROWN Smith, mergeţi imediat în Oxford Street 21 la Suky Tawdry, arestaţi-l
pe Macheath şi duceţi-l la Old Bailey. Între timp trebuie să mă duc să-mi pun
uniforma de gală. Într-o zi ca asta trebuie să-mi pun uniforma de gală.
PEACHUM Brown, dacă se face şase şi nu se leagănă-n ştreang...
BROWN Of, Mac, n-a ţinut. Iese cu poliţiştii.
PEACHUM Aţi învăţat ceva, domnule Brown!
Al treilea răpăit de tobe.

49
PEACHUM Al treilea răpăit de tobe. Reorientarea planului de marş. Direcţia
nouă: închisorile de la Old Bailey. Marş.
Cerşetorii ies.

PEACHUM cântă strofa a patra a „Cântecului despre neajunsuri“:

Omul nu-i bun defel
Deci, biciu-l pui pe el
Poate în acest fel
Mai bun se face el.
Căci omul, pentru viaţă,
Nu este bun de-ajuns
Tocmai de-aia, biciu-i
Cel mai bun răspuns.

Cortina. În faţa cortinei apare Jenny cu o flaşnetă şi cântă

CÂNTECUL LUI SOLOMON

1
Despre-nţeleptul Solomon/De Solomon cel înţelept
Ştiţi toate câte le-a făcut!
Şi-a blestemat, fiindcă-avea har,
Ceasul în care s-a născut
Ştiind că totul e-n zadar.
Mare-nţelept fu Solomon!/ Căci Solomon era-nţelept!
Dar noaptea bine nu căzuse
Când se văzu urmarea toată:
Înţelepciunea i-o făcuse –
Ferice eşti, de nu ţi-e dată!

2
Şi Cleopatra cea frumoasă
Ştiţi toţi ce s-a ales din ea! / Văzurăţi doar ce a păţit!
Doi împăraţi sacrificând
A preacurvit până-a murit
Acuma, carnea-i e pământ.
Mândră cetate, Babilonul!
Dar noaptea bine nu căzuse
Când se văzu urmarea toată:
Doar frumuseţea i-o făcuse –
Ferice eşti, de nu ţi-e dată!

50
 Viteazul Cezar mai apoi
Ştiţi şi cu el ce s-a-ntâmplat
Era precum pe-altar un zeu
Când a murit, asasinat
Exact când fu la apogeu.
„Şi tu“, striga el, „fiul meu!“
Dar noaptea bine nu căzuse
Când se văzu urmarea toată:
Doar vitejia i-o făcuse –
Ferice eşti, de nu ţi-e dată!

4
Pe Brecht cel însetat să ştie
Îl ştiţi, căci la-ţi primit cu-ovaţii!
Dar fiindcă prea des v-a-ntrebat
De ce-s aşa bogaţi bogaţii
Din ţară-ndat’ l-aţi alungat.
Să ştie, mintea îi era-nsetată!
Dar noaptea bine nu căzuse
Când se văzu urmarea toată:
Setea de-a şti, ea i-o făcuse –
Ferice eşti, de nu ţi-e dată!

5
Şi-acu-l vedeţi pe-acest Macheath
De moarte-i la un pas
Pe când era raţional
Furând fără răgaz
Pe-atunci n-avea egal.
Dar inima i-a fost furată!
Şi noaptea bine nu căzuse
Când se văzu urmarea toată:
Doar voluptatea i-o făcuse –
Ferice eşti, de nu ţi-e dată!

LUPTA PENTRU PROPRIETATE

Cameră de domnişoară la Old Bailey

Lucy.

51
SMITH intră: Stimată domnişoară, doamna Polly Macheath vrea să vă
vorbească.
LUCY Doamna Macheath? Condu-o înăuntru.
Intră Polly.
POLLY Bună ziua, stimată doamnă. Stimată doamnă, bună ziua!
LUCY Mă rog, ce doriţi?
POLLY Mă recunoaşteţi?
LUCY Bineînţeles că vă cunosc.
POLLY Astăzi vin la dumneavoastră ca să vă rog să mă scuzaţi pentru purtarea
mea de ieri.
LUCY Foarte interesant.
POLLY De fapt, nu am nici o scuză pentru purtarea mea de ieri, în afară de –
de propria mea nefericire.
LUCY Da, da.
POLLY Stimată doamnă, trebuie să mă scuzaţi. Ieri eram foarte nervoasă din
cauza comportării domnului Macheath. Chiar nu trebuia să ne pună într-o
astfel de situaţie, chiar puteţi să-i spuneţi asta, când îl vedeţi.
LUCY Eu – eu – eu nu îl văd.
POLLY Ba o să-l vedeţi.
LUCY Eu n-am să-l văd.
POLLY Vă rog să mă scuzaţi.
LUCY Dar ţine mult la dumneavoastră.
POLLY Ba nu, numai pe dumneavoastră vă iubeşte, acum ştiu precis că-i aşa.
LUCY Sunteţi foarte drăguţă.
POLLY Bine, stimată doamnă, dar un bărbat se teme întotdeauna de o femeie
care-l iubeşte din cale afară. Bineînţeles că pe urmă ajunge s-o neglijeze şi s-
o evite pe femeia aceea. Am văzut din prima clipă că vă este îndatorat într-un
mod pe care bineînţeles că nu puteam să-l intuiesc.
LUCY Chiar vorbiţi sincer acum?
POLLY Bineînţeles, precis, foarte sincer, stimată doamnă. Vă rog.
LUCY Dragă domnişoară Polly, amândouă l-am iubit prea mult.
POLLY Poate că da. Pauză. Şi acum, stimată domnişoară, vreau să vă
explic cum s-antâmplat totul. Acum zece zile l-am văzut pe domnul Macheath
pentru prima oară, la Hotelul Caracatiţa. Era şi mama de faţă. Cinci zile mai
târziu, deci, aproximativ alaltăieri, ne-am căsătorit.Ieri am aflat că Poliţia îl
caută pentru numeraose infracţiuni. Şi astăzi nu ştiu ce are să mai fie. Aşadar,
cu numai douăsprezece zile în urmă, stimată doamnă, nu mi-aş fi ptutut
imagina că, în general, eu aş putea să mă las sedusă de un bărbat.
Pauză.
LUCY Vă înţeleg, domnişoară Peachum.
POLLY Doamna Macheath.
LUCY Doamnă Macheath.
POLLY De altfel, în ultimele ore m-am gândit foarte mult la omul acesta. Nu
este tocmai simplu. Fiindcă, vedeţi dumneavoastră, pentru comportarea pe
care a manifestat-o mai nou faţă de dumneavoastră nu pot decât să vă
invidiez. Când a trebuit să-l părăsesc, desigur, obligată de mama mea, el nu a

52
 arătat nici cea mai mică urmă de părere de rău. Poate că nici măcar nu are
inimă în piept, ci o piatră în locul ei. Ce părere aveţi, Lucy?
LUCY Da, domnişoară dragă – nu ştiu însă dacă vina îi poate fi atribuită numai
domnului Macheath. Ar fi trebuit să rămâneţi în cercurile dumneavoastră,
domnişoară dragă.
POLLY Doamna Macheath.
LUCY Doamnă Macheath.
POLLY E cât se poate de corect – sau cel puţin aş fi putut conduce totul spre
zona afacerilor, aşa cum voia întotdeauna papa.
LUCY Sigur.
POLLY plânge: El e singura mea avere.
LUCY Draga mea, o nenorocire ca asta i se poate întâmpla şi celei mai
inteligente femei. Dar dumneavoastră nu sunteţi în mod formal o femeie, asta
ar putea desigur să vă liniştească. Dar nu mai pot să privesc nepăsătoare cât
de deprimată sunteţi, copilă. N-aţi vrea să gustaţi ceva?
POLLY Ce?
LUCY Să mâncaţi ceva!
POLLY O, da, vă rog, o mică gustare. Lucy iese. Polly, pentru sine: Mare
javră!
LUCY revine cu cafea şi prăjituri: Aşa, ar trebui s-ajungă.
POLLY Prea mare deranjul, stimată doamnă. Pauză. Mănâncă amândouă.
Frumoasă poză de-a lui aveţi aici. Când v-a adus-o?
LUCY Cum adică, s-o aducă?
POLLY inofensivă: Vreau să spun, când v-a adus-o aici, sus la
dumneavoastră.
LUCY Niciodată n-a adus-o.
POLLY V-a dat-o imediat când a venit direct în cameră, aici?
LUCY El n-a fost aici, în această cameră.
POLLY Aha. Dar n-ar fi fost nicidecum o problemă, nu-i aşa? Cărările destinului
sunt aşa de îngrozitor de încurcate.
LUCY Dar încetaţi o dată să vorbiţi într-una numai tâmpenii. Nu vreţi decât să
spionaţi un pic pe-aici.
POLLY Nu-i aşa că ştiţi unde se află?
LUCY Eu? Dar ce, dumneavoastră nu ştiţi?
POLLY Acuma ziceţi imediat unde e.
LUCY N-am idee.
POLLY Ah, care va să zică nu ştiţi unde este. Pe cuvânt de onoare?
LUCY Nu, nu ştiu. Dar ce, nici dumneavoastră nu ştiţi?
POLLY Nu, asta e oribil. Polly râde şi Lucy plânge. Acum are o îndatorire
dublă, şi a plecat.
LUCY Nu mai suport situaţia asta. Ah, Polly, e atât de îngrozitor.
POLLY veselă: Mă bucur atât de mult că la finalul acestei tragedii am găsit o
asemenea prietenă. Orişicât. Mai vrei să mănânci ceva, puţină prăjitură?
LUCY Să mai mănânc ceva! Ah, Polly, nu mai fii atât de drăguţă cu mine, nu
merit. Ah, Polly, bărbaţii nu merită asta.
POLLY Sigur că bărbaţii nu merită, dar ce să ne facem?

53
LUCY Nu! Acum ies cu cărţile pe masă. Polly, ai să mi-o iei tare de tot în nume
de rău?
POLLY Ce?
LUCY Nu e autentică.
POLLY Cine?
LUCY Uite asta! Arată spre burta ei. Şi totul din cauza acestui infractor.
POLLY râde: Ah, grozavă chestie! A fost la plezneală? Vai, mare javră mai eşti!
Tu – îl vrei pe Mackie? Ţi-l dăruiesc. Ia-ţi-l, dacă-l găseşti! Se aud paşi şi
glasuri pe hol. Ce-i asta?
LUCY la fereastră: Mackie! L-au prins din nou.
POLLY se prăbuşeşte: Acum totul s-a sfârşit.
Intră doamna Peachum.
DOAMNA PEACHUM Ah, Polly, aici te găsesc. Du-te şi te schimbă, îl spânzură
pe bărbati-tu. Ţi-am adus rochia de văduvă. Polly se dezbracă şi-şi îmbracă
rochia de văduvă. O să arăţi fantastic ca văduvă. Dar acum fii şi tu mai
veselă.

VINERI DIMINEAŢĂ, ORA 5: MACKIE ŞIŞ, CARE A FOST DE

ATÂTEA ORI LA CURVE, A FOST DE ATÂTEA ORI TRĂDAT DE
CURVE. ACUM VA FI SPÂNZURAT.

Celula condamnaţilor la moarte.

Bat clopotele de la Westminster. Poliţiştii-l aduc pe Macheath încătuţat în

închisoare.

SMITH Aduceţi-l aici înăuntru. Clopotele de la Westminster bat deja pentru

prima oară. Aşeazaţi-vă acolo şi fiţi cuminte, nu vreau să ştiu ce-aţi făcut că
arătaţi atât de dărâmat. Cred că vă ruşinaţi. Către poliţişti: Când clopotele
de la Westminster vor bate pentru a treia oară, şi asta să fie la ora şase,
trebuie să fim gata cu spânzurarea lui. Pregătiţi tot ce trebuie.
UN POLIŢIST Toate străzile din Newgate sunt deja pline de oameni din toate
straturile populaţiei, că nici nu se mai poate trece pe-acolo.
SMITH Ciudat, ştiau deja?
POLIŢIST Dacă continuă aşa, într-un sfert de oră ştie toată Londra. Atunci,
oamenii care altminteri ar fi mers la încoronare, or să vină cu toţii încoace. Şi
Regina va fi nevoită să treacă pe străzile goale.
SMITH Tocmai de-aia trebuie să băgaţi viteză. Dacă suntem gata la şase,
oamenii mai au timp să ajungă la ora şapte la încoronare. Marş acum.
MAC Hei, Smith, cât e ceasul?
SMITH N-aveţi ochi? Cinci şi patru minute.
Tocmai când Smith dă să încuie pe dinafară uşa celulei, vine Brown.
BROWN întrebându-l pe Smith, cu spatele la celulă: E înăuntru?
SMITH Vreţi să-l vedeţi?

54
BROWN Nu, nu, nu, pentru numele lui Dumnezeu, rezolvaţi totul singur. Iese.
MAC brusc, într-un flux verbal de neoprit, pe un ton scăzut: Aşadar, Smith, n-
am de gând să spun absolut nimic, nimic despre mituire, nu vă temeţi. Ştiu
tot. Dacă v-aţi lăsa mituit, ar trebui să fugiţi cel puţin în afara ţării. Da, asta ar
trebui să faceţi. Şi pentru asta ar trebui să aveţi destui bani, cât să vă ajungă
pentru tot restul vieţii. O mie de lire, nu? Nu spuneţi nimic! În douăzeci de
minute am să vă spun, dacă puteţi primi aceste o mie de lire încă astăzi la
prânz. Nu vorbesc de sentimente. Mergeţi afară şi gândiţi-vă bine. Viaţa e
prea scurtă şi banii prea puţini. Şi nici nu ştiu încă dacă pot să fac rost de
vreun ban. Dar lăsaţi să intre la mine pe oricine doreşte.
SMITH încet: N-are nici un rost, domnule Macheath. Iese.

MAC cântă, cu glas scăzut şi în ritmul cel mai accelerat „Chemarea din criptă“:
Glasu-mi înalţ cerându-vă-ndurare.
Aici zace Macheath, şi nu-ngropat
Sub fagi, ci-n cripta asta-n care
Mânia soartei azi l-a aruncat!
Dea Domnul s-auziţi cuvântul lui
Din urmă, dintre aceste ziduri reci!
El unde-o fi, prieteni, nu-ntrebaţi?
De-i mort, udaţi-i amintirea-n veci.
Dar, dacă-i viu, alăturea îi staţi!
Vreţi să dureze-n veci supliciul lui?

Matthias şi Jakob apar pe hol. Vor să meargă la Macheath şi sunt abordaţi de

Smith.

SMITH Alo. băiatul, arăţi ca un hering eviscerat.

MATTHIAS De când a plecat Captn, trebuie să le las eu borţoase pe doamnele
noastre, ca să le bage la paragraful cu iresponsabilitatea! Trebuie să ai o
constituţie de armăsar ca să faci faţă la o treabă ca asta. Trebuie să vorbesc
cu Captn.
Amândoi se-ndreaptă spre Mac.
MAC Ora cinci şi douăzeci şi cinci. Nu v-aţi grăbit deloc.
JAKOB Păi, la urma urmelor...
MAC La urma urmelor, la urma urmelor, şi pe mine mă spânzură, omule! Dar
nici măcar nu am timp acum să mă mai amărăsc cu voi. Ora cinci şi douăzeci
şi opt. Deci: Cu cât puteţi să ieşiţi acum din rezervele voastre personale?
MATTHIAS Dintr-ale noastre, la cinci dimineaţa?
JAKOB E chiar aşa de groasă?
MAC Patru sute de lire, ar merge?
JAKOB Da, şi noi? Asta-i tot ce avem.
MAC Vă spânzură pe voi, sau pe mine?
MATTHIAS enervat: Da’ ce, noi ne lăfăim în pat la Suky Tawdry, în loc să ne
roim? Noi ne lăfăim cu Suky Tawdry sau tu?

55
MAC Ţine-ţi fleanca. Mai e puţin şi mă lăfăi în altă parte decât la putoarea aia.
Ora cinci şi treizeci.
JAKOB Păi, în cazul ăsta n-avem încotro, Matthias.
SMITH Domnul Brown vă întreabă ce doriţi să mâncaţi înainte de – – .
MAC Lăsaţi-mă-n pace. Lui Matthias. Ei, vrei sau nu vrei? Lui Smith:
Sparanghel.
MATTHIAS În nici un caz nu permit să se zbiere la mine.
MAC Dar nu urlu deloc la tine. Asta-i numai din cauză că ... Deci, Matthias, vrei
să-i laşi să mă spânzure?
MATTHIAS Sigur că n-o să te las cu ochii-n soare. Cine zice asta? Dar asta e
chiar tot. Patru sute de lire e tot ce mai acolo. Măcar asta avem voie s-o
spunem.
MAC Ora cinci şi treizeci şi opt.
JAKOB Ei, atunci să-i dăm bice, Matthias, altfel nu mai ajută la nimic.
MATTHIAS Numai să reuşim să trecem, e plin peste tot. Gloata asta. Ies
amândoi.
MAC Dacă la şase fără cinci nu sunteţi aici, atunci nu mă mai vedeţi. Strigă.
Atunci nu mă mai vedeţi...
SMITH Au plecat deja. Ei, cum stăm? Face gestul de a număra bani.
MAC Patru sute. Smith iese ridicând din umeri. Mac, strigând în urma lui:
Trebuie să vorbesc cu Brown.
SMITH vine însoţit de poliţişti: Săpunu-l aveţi?
POLIŢIST Da, dar nu de-ăla bun.
SMITH În zece minute reuşiţi voi să ridicaţi drăcovenia.
POLIŢIST Dar nu funcţionează trapa/pedala (?)
SMITH Trebuie să funcţioneze, clopotele au bătut a doua oară.
POLIŢIST Într-un grajd ca ăsta.

MAC cântă:
Priviţi, rahatul i-a ajuns la gât!
Acum se poate spune că e groasă.
Voi, autorităţi al căror rât
Doar banii unsuroşi vor să-i miroasă,
Vedeţi să nu se ducă dracului!
Daţi fuga toţi îndată la Regină
Ca porcii la grămadă şi vorbiţi-i
De Mackie, să îi ierte orice vină:
Acum stă la un loc cu osândiţii!
Vreţi să dureze-n veci supliciul lui?

SMITH Nu pot să vă las înăuntru. Aveţi abia numărul şaisprezece. Încă nu v-a
venit rândul.
POLLY Ei şi, ce-i cu asta, numărul şaisprezece. Doar nu sunteţi birocrat. Eu
sunt soţia, trebuie să vorbesc cu el.
SMITH Dar cel mult cinci minute.

56
POLLY Ce-nseamnă asta, cinci minute! E total absurd. Cinci minute! Nimic nu
poţi să spui aşa. Nu-i deloc simplu. Doar e o despărţire pe vecie. Există
eminent de multe lucruri de vorbit între soţ şi soţie... Dar unde e?
SMITH Dar ce, nu-l vedeţi?
POLY Ba da, desigur. Mulţumesc frumos.
MAC Polly!
POLLY Da, Mackie, sunt aici.
MAC Bineînţeles că da!
POLLY Cum îţi mai merge? Eşti foarte distrus? E greu!
MAC Da, şi ce-o să te faci tu acum? Ce-o să se-aleagă din tine?
POLLY Ştii, afacerea noastră merge foarte bine. Asta e ultima dintre probleme.
Mackie, eşti foarte nervos? ... De fapt, ce era tatăl tău? Nici n-ai apucat să-mi
povesteşti mare lucru. Nu înţeleg cum vine asta. De fapt, tu ai fost
întotdeauna foarte sănătos.
MAC Auzi, Polly, nu poţi să m-ajuţi să ies de-aici?
POLLY Bineînţeles că da.
MAC Bineînţeles cu bani. Am vorbit cu gardianul de-aici...
POLLY încet: Banii au plecat la Manchester.
MAC Şi tu n-ai deloc?
POLLY Nu, eu n-am deloc. Dar ştii ceva, Mackie, aş putea de pildă să vorbesc
cu cineva... aş putea chiar s-o întreb poate pe Regină personal. Se
prăbuşeşte. Vai, Mackie!
SMITH trăgând-o pe Polly de-acolo: Ai, aţi făcut mia aia de lire?
POLLY Numai bine, Mackie, ai grijă de tine şi nu mă uita! Iese.
Smith şi câţiva poliţişti aduc o masă cu sparanghel.
SMITH E fraged sparanghelul?
POLIŢIST Desigur. Iese.
BROWN intră şi i se alătură lui Smith: Smith, ce vrea de la mine? E bine că m-
aţi aşteptate şi pe mine cu masa. O luăm chiar acum înăuntru, ca să vadă şi
el care sunt sentimentele noastre faţă de el. Intră amândoi în celulă, cu
masa. Smith iese. Pauză. Salut, Mac. Uite sparanghelul. Nu vrei să-l guşti
măcar?
MAC Nu vă mai osteniţi atâta, domnule Brown, alţii sunt cei ce-mi vor da
ultimele onoruri.
BROWN Ah, Mackie!
MAC Socoteala, vă rog! Îmi permiteţi să mănânc în timpul acesta. În fond, e
ultima mea masă. Mănâncă.
BROWN Poftă bună. Ah, Mac, e ca şi când m-ai arde cu fieru-nroşit.
MAC Socoteala, domnule, vă rog, socoteala. Fără sentimentalisme.
BROWN oftând, extrage din buzunar un carneţel: Am luat-o la mine, Mac. Uite
aici socotelile pe ultima jumătate de an.
MAC tăios: Aha, care va să zică, aţi venit numai ca să vă luaţi şi de-aici banii.
BROWN Bine, dar tu ştii că nu-i aşa...
MAC Poftiţi, nu cumva să vă păgubesc cu ceva. Cât vă datorez? Dar vă rog să
faceţi un decont detaliat. Viaţa m-a făcut suspicios... Dumneavoastră ar trebui
să înţelegeţi asta mai bine decât oricine.

57
BROWN Mac, când vorbeşti aşa nici nu mai sunt în stare să gândesc. În fund
se-aud bubuituri înfundate.
SMITH (vocea): Aşa, acum ţine.
MAC Socoteala, Brown.
BROWN Bine, fie – dacă ţii tu neapărat, astea sunt mai întâi sumele pentru
prinderea unor criminali care a fost posibilă datorită ţie sau a oamenilor tăi.
De la Guvern, ai primit, în total...
MAC Pentru trei cazuri a câte patruzeci de lire, face o sută douăzeci de lire. Un
sfert pentru dumneavoastră ar însemna aşadar treizeci de lire, pe care deci vi
le datorăm.
BROWN Da – da – dar nu ştiu, Mac, dacă chiar trebuie, în ultimele minute...
MAC Vă rog, terminaţi o dată cu gargara asta, da? Treizeci de lire. Şi pentru
ăla din Dover opt lire.
BROWN Cum aşa, numai opt lire, doar a fost...
MAC Mă credeţi sau nu mă credeţi? Deci, din lichidarea pe ultima jumătate de
an aveţi de primit treizeci şi opt de lire.
BROWN izbucnind în hohote de plâns: O viaţă întreagă... în care eu ţi-am...
AMÂNDOI Citit orice dorinţă din priviri.
MAC Trei ani în India – John era printre noi, tot acolo şi Jim -, cinci ani la
Londra şi asta ţi-e mulţumirea. Sugerându-i cum are să arate el spânzurat:

Atârnă-aici Macheath cel delicat, / fără saţ

L-aduse aici amicul său, sperjurul,
El va simţi, de laţ fiind legănat, / ... cu gâtu-n laţ
La gâtul său, cât cântăreşte curul.

BROWN Mac, dacă-mi vii cu chestii de-astea... cine îmi atacă onoarea, mă
atacă pe mine. Furios, iese în fugă din celulă.
MAC Onoarea ta...
BROWN Da, onoarea mea. Smith, daţi-i drumul! Daţi drumul la lume! Către
Mac: Scuză-mă te rog.
SMITH iute, lui Mac: Acum încă pot să vă mai fac scăpat, dar peste un minut
nu mai ţine. Aţi făcut rost de bani?
MAC Da, când se-ntorc băieţii.
SMITH Ăia nu se văd. Deci: Asta e.
Lumea e lăsată să intre. Peachum, doamna Peachum, Polly, Lucy, curvele,
preotul, Matthias şi Jakob.
JENNY N-au vrut să ne lase să intrăm. Dacă nu vă daţi la o parte ţucalurile
astea de căpăţâni ale voastre, o să v-arăt eu cine-i Jenny-Speluncă.
PEACHUM Eu sunt socrul lui. Vă rog să mă scuzaţi, care dintre cei prezenţi e
domnul Macheath?
MAC se prezintă: Macheath.
PEACHUM trece prin dreptul celulei şi, la fel ca toţi ceilalţi care urmează, se
postează în dreapta: Destinul, domnule Macheath, a vrut ca dumneavoastră,
fără ca eu să vă cunosc, să-mi fiţi ginere. Prilejul, care mă face să vă văd
pentru prima oară, e unul trist. Domnule Macheath, odinioară aveaţi mĂnuşi

58
 albe glacé, un baston cu mâner de fildeş şi o cicatrice la gât şi frecventaţi
Hotelul Caracatiţa. A mai rămas doar cicatricea, care avea desigur valoarea
cea mai mică între toate semnele dumneavoastră distinctive, şi nu mai
frecventaţi decât celule şi în curând, probabil, nu veţi mai fi văzut nicăieri...
Polly trece prin dreptul celulei plângând, se postează în dreapta.
MAC Ce rochie frumoasă ai.
Matthias şi Jakob trec prin dreptul celulei, se postează în dreapta.
MATTHIAS N-am putut să trecem prin mulţime, din cauza înghesuielii. Am
alergat atât de tare, că m-am temut ca Jakob să nu facă cumva vreo
congestie. Dacă nu ne crezi...
MAC Ce spun oamenii mei? Au locuri bune?
MATTHIAS Vedeţi dumneavoastră, Captn, ne-am spus că o să ne înţelegeţi.
Vedeţi dumneavoastră, o încoronare, asta nu e-n fiecare zi. Oamenii trebuie
să câştige, dacă au ocazia. Salutări de la toţi.
JAKOB Din toată inima!
DOAMNA PEACHUM trece prin dreptul celulei, se postează în dreapta: Cine
ar fi crezut una ca asta acum o săptămână, domnule Macheath, atunci când
am dansat un step micuţ la Hotelul Caracatiţa.
MAC Da, un step micuţ.
DOAMNA PEACHUM Dar destinele, în lumea asta a noastră, sunt nemiloase.
BROWN în fund, către preot: Şi când te gândeşti că alături de omul acesta
am stat umăr la umăr în Azerbaidjan, în cel mai cumplit schimb de focuri.
JENNY vine lângă celulă: Noi în Drury Lane sunt toate întoarse pe dos.
Nimeni nu s-a dus la încoronare. Toate vor să te vadă. Se postează în
dreapta.
MAC Să mă vadă pe mine.
SMITH Haideţi, daţi-i drumul. E şase. Îl lasă să iasă din celulă
MAC Să nu facem lumea s-aştepte. Doamnele mele, domnii mei. Asistaţi la
dispariţia unui reprezentant al unei clase în curs de dispariţie. Noi, micii
meşteşugari burghezi, care lucrăm cu umila noastră rangă la casele de nichel
ale micilor proprietari de magazine, suntem înghiţiţi de marii întreprinzători, în
spatele cărora se află băncile. Ce e un şperaclu pe lângă o acţiune? Ce e
spargerea unei bănci pe lângă înfiinţarea unei bănci? Ce e asasinarea unui
om pe lângă angajarea unui om? Concetăţeni, acestea fiind zise îmi iau
rămas bun de la voi. Vă mulţumesc că aţi venit. Unii dintre dumneavoastră
mi-au fost aproape. Că Jenny e cea care m-ar fi turnat, mă uimeşte din cale
afară. E o dovadă limpede a faptului că lumea rămâne egală cu sine.
Coinicdenţa câtorva împrejurări nefericite m-au dus la cădere. Fie – cad.

Luminaţie de song: lumină aurie. Lumina cade pe orgă. Coboară o ştangă cu

trei felinare iar pe tăbliţe scrie:

BALADĂ, ÎN CARE MACHEATH LE CERE TUTUROR IERTARE

Voi, fraţi ai noştri ce veniţi în urmă

Nu ne priviţi cu inimi împietrite

59
 Când viaţa ştreangul vine de ne-o curmă
Nu vă hliziţi în bărbile tâmpite.
Şi nu ne blestemaţi, chiar de-am căzut
Nu fiţi mai aspri ca judecătorii
Omul e om fiindcă-i supus erorii –
Feriţi-vă, păcatul e-nnăscut
Aminte luaţi, să vă purtaţi mai bine
Rugaţi-vă la Domnul pentru mine.

Ne spală ploaia, ca să fim curaţi

Ne spală trupul, excesiv hrănit
Iar ochii, ce-au văzut şi au dorit
Prea mult, de ciori vor fi şi ei mâncaţi.
E drept, ne-am supralicitat, şi-acum
Tot sus ajuns-am, dar în alte roluri:
Din noi vor ciuguli flămânde stoluri
Precum din baligi care zac în drum.
La pilda mea luaţi aminte bine
Şi vă rugaţi la Domnul pentru mine.

Pe fetele ce sânii şi-i arată

Bărbaţi mai lesne ca s-ademenească,
Pe peştii care stau să le păzească
Primind la urmă păcătoasa plată
Pe vagabonzi, pe curve, proxeneţi
Pe spărgători, pe hoţi de drumul mare,
Pe criminali, pe şuţi, pe toţi, de vreţi,/şi pe sticleţi/pe gorobeţi
Pe toţi îi rog să-mi dea a lor iertare.

Cât despre poliţiştii cei haini

Care la orice ceas, pe orice vreme
Mi-au dat de furcă, mi-au creat probleme
Câinoşi şi lacomi, de păcate plini,
Pe ăştia-acum mai că i-aş blestema
Dar astăzi totuşi nu vreau răzbunare
Aşa că şi pe ăştia i-aş ruga,
De vor, să-mi dea şi ei a lor iertare.

S ă – i v ă d c u m e c l e l e z d r o b i t e,
C u b o r ş u – n n a s, l e g a ţ i î n f i a r e.
Î n r e s t, p r e f e r s ă n u - i ţ i n m i n t e
Ş i d e c i l e c e r ş i l o r i e r t a r e.

SMITH E-n regulă, domnule Macheath.

DOAMNA PEACHUM Polly şi Lucy, fiţi alături de soţul vostru în cel din urmă
ceas al lui.

60
MAC Doamnele mele, orice ar fi fost vreodată-ntre noi...
SMITH îl duce: Dă-i drumul!

Drumul la spânzurătoare

Ies cu toţii prin uşa din stânga. Aceste uşi sunt în suprafeţele de proiecţie.
Apoi, din partea cealaltă a scenei intră din nou cu toţii purtând făclii. Apoi,
când Macheath e deja sus, sub ştreang, ia cuvântul

PEACHUM
Noi suntem gata, public mult stimat
Domnul Macheath acum în ştreang sfârşeşte
Că-n lumea creştinească, -n lung şi-n lat,
În dar, nimica omul nu primeşte.

Dar nevrând eu amestecat

Să fiu în acest act letal/brutal
Mac scapă iar nespânzurat
Căci, iată, v-am mai pregătit şi-un alt final.

Măcar pe scenă, fără violenţă,

Dreptatea-nlocuită-i de clemenţă.
Vedea-veţi deci acuma cum apare
Un sol al Regelui, călare.

Pe tăbliţe scrie:
Al treilea final al Operei de trei parale

APARIŢIA SOLULUI CĂLARE

CORUL
Ascultă, cine apare!
Călare, solul Regelui apare!

Călare pe cal apare Brown în chip de sol călare.

BROWN Cu prilejul încoronării ei, Regina porunceşte ca numitul Captn
Macheath să fie imediat eliberat. Toată lumea jubilează. Totodată, el este
ridicat prin prezenta la rang de nobil de viţă – jubilaţie - şi primeşte castelul
Marmarel precum şi o rentă anuală de zece mii de lire până la sfârşitul zilelor
lui. Mirelui şi mireselor prezente aici, Regina le trimite felicitările ei regale.
MAC Salvat, salvat! Simţeam eu, când nevoia e mai mare, e pe-aproape o
salvare.
POLLY Salvat, iubitul meu Mackie e salvat. Sunt foarte fericită.

61
DOAMNA PEACHUM Şi astfel totul se termină cu bine. Frumoasă ne-ar fi viaţa
şi plină de-ncântarea, de-ar apărea mereu solul regal călare.
PEACHUM De aceea, rămâneţi cu toţii acolo unde vă aflaţi, şi cântaţi Coralul
celor mai săraci dintre săraci, a căror viaţă grea aţi reprezentat-o astăzi, căci,
în realitate, tocmai finalul lor e nefericit. Solii regali călare vin foarte rar, atunci
când cei călcaţi în picioare au călcat strâmb (RIPOSTEAZA). Iată de ce
nedreptatea nu ar trebui urmărită prea tare.
TOŢI cântă, acompaniaţi de orgă, înaintând:

Cu răul nu fiţi aspri, căci singur va-ngheţa,

Că-i tot mai frig şi noi nu suntem îngeri.
Bezna şi frigul mare curând se vor lăsa
În valea asta, răsunând de plângeri.

62