3 METODE DE ADRESARE A CELULELOR

Noţiuni prezentate:
 Adresarea absolută;
 Ataşarea unui nume pentru un bloc de calcul;
 Stilul de referire R1C1.

Adresarea absolută
Sunt situaţii în care este necesar să folosim în cadrul unei formule o
valoare gen parametru pe lângă variabila de facto (variabila x). Ca exemplu
ar fi funcţia densitate de probabilitate Gauss-Laplace ce depinde de
parametrii medie şi dispersie pe lângă variabila x ce se studiază. Alt exemplu
mai simplu, constă în calculul mediei ponderate ţinând cont de creditele
fiecărei discipline (valoarea creditelor ar reprezenta parametrii).
Putem matematic scrie F(p1,x) – parametrul p1 fiind constant pentru un
element din familia de funcţii astfel definită. În această situaţie pentru o
întreagă coloană de calcul x vom avea parametrii p constanţi. Aceştia pot fi
introduşi prin metoda adresării absolute.
Adresarea absolută este definită prin folosirea caracterului special „$”
ce poate precede indicatorul de coloană sau indicatorul de rând [1, 3, 6].
Astfel prin tehnica Autofill nu se va mai schimba automat indicatorul de rând
dacă am precedat rândul folosind „$”, respectiv indicatorul de coloană dacă
precedăm coloana folosind caracterul „$”.

Figura 3-1. Adresare absolută

Modul de adresare absolută a celulelor | 1

 Exemplu: Avem două variabile V1, V2 şi dorim să calculăm funcţia
F(V1,V2,p1,p2)=p1*V1+p2*V2, unde p1 şi p2 sunt ponderile variabilelor (p1
şi p2 sunt fixate pentru orice valoare V1 sau V2). Dacă avem două coloane cu
valorile V1 şi V2 şi cunoaştem ponderile p1 şi p2 putem folosi adresarea
absolută pentru a calcula funcţia F.
Vom scrie în rândul 5 coloana D: =B5*B$3+C5*C$3
Am folosit semnul $ înaintea lui 3 pentru a bloca incrementarea
automată a rândului prin tehnica AutoFill.
Pentru rândul 7 de exemplu funcţia automat completată va fi:
=B7*B$3+C7*C$3

Ataşarea unui nume pentru un bloc de date

Putem ataşa un nume unui set de date de calcul, format dintr-unul
sau mai multe blocuri şi/sau celule independente folosind identificări
sugestive. În loc să selectăm de fiecare dată blocurile respective putem astfel
folosi numele definit ca argument în funcţia pe care dorim să o calculăm.
Sunt două metode de definire:
1. Din meniul Formulas se alege grupul Define Names. Se completează
numele şi blocul sau blocurile componente.
2. Se selectează datele dorite (blocuri şi celule) şi apoi se scrie numele în
căsuţa text Name Box din stânga barei de formule.

Metoda 1
Definirea setului de date
folosind meniul.

Metoda 2 Metoda 1
Definirea folosind Definirea setului de date
căsuţa name box. folosind meniul.

Metoda 2
Definirea folosind
căsuţa name box.

Figura 3-2. Metode de definire a blocurilor de date

Exemplu: aflarea mediei average(c5:c7,c10:c14) poate fi uşor înlocuită

cu average(date1), în continuare putem calcula maximul, deviaţia standard şi
orice formulă care necesită blocurile definite de numele date1.
Prin butonul Name Manager se pot crea, edita, şterge deci se
gestionează blocurile definite prin nume.

2 | Modul de adresare absolută a celulelor

 Observaţie: Numirea unui bloc de date sau a cel puţin unei celule poate
reprezenta o variantă echivalentă adresării absolute. Astfel ponderile pot fi
identificate cu nume predefinite.

Stilul de referire R1C1

Până acum am identificat celulele din cadrul tabelului prin scrierea
indicatorului alfabetic de coloană urmat de indicatorul numeric de rând.
Acest stil este setat implicit în Excel şi se numeşte stilul de adresare A1.
Există un al doilea stil de identificare a celulelor, numit stilul R1C1
pentru care mai întâi numim rândul şi apoi coloana celulei la care facem
referire. Atât rândurile cât şi coloanele sunt identificate numeric [1, 3, 1].
Trecerea la stilul R1C1 se face urmând paşii:
1. pentru Excel 2010: File + Options +Formulas apoi se bifează opţiunea
R1C1 Reference Style.
2. pentru Excel 2007: Office Button + Excel Options +Formulas apoi se
bifează opţiunea R1C1 Reference Style.

Referirea relativă în stilul R1C1 – pentru aceasta se folosesc

parantezele pătrate în definirea numărul rândului, respectiv a coloanei.
Poziţia destinaţie actuală devine centrul de referire. Astfel avem şi valori
numerice negative dacă facem apel la celule care se află deasupra, respectiv
la stânga celulei de calcul [3].
Exemplu: R[-1]C[4] implică o referire relativă cu un rând mai sus,
respectiv cu 4 coloane mai la dreapta poziţiei curente (poziţia curentă este
destinaţia).
RC[-1], este o referire relativă pe acelaşi rând, dar o coloană la stânga
faţă de poziţia curentă. Este acelaşi lucru cu a scrie R[0]C[-1].
C[2], reprezintă o referire la o întreagă coloană. Este a doua coloană
spre dreapta poziţiei curente. Având în vedere faptul că toate rândurile sunt
implicate, acestea vor fi ignorate în definirea blocului, asemănător stilului de
referire A1.

Referirea absolută în stilul R1C1 – nu se folosesc paranteze pătrate

iar numerele se scriu imediat după R sau C (indicator de rând sau coloană)
[3, 4].
Originea sistemului este colţul din stânga sus. Astfel R1C7 defineşte o referire
absolută la celula din rândul 1 coloana a şaptea.
R5 defineşte tot rândul al cincilea; C1 defineşte prima coloană.
Exemple echivalente de adresare a blocurilor şi a celulelor în cele două stiluri
de lucru:

Modul de adresare absolută a celulelor | 3

 Tabelul 3-1. Formule echivalente în cele două stiluri de referire.
Nr Destinaţie (celula în care Stilul A1 Stilul R1C1
suntem poziţionaţi pentru formula formula
scrierea formulei)
1 C1 A1*B1 RC[-2]*RC[-1]
2 C3 A3*A$1 RC[-2]*R1C[-2]
3 B1 A:A C[-1]
4 B1 A1:A7 RC[-1]:R[6]C[-1]
5 C7 $A$3 R3C1

EXERCIŢII

1. Calculaţi media şi media ponderată folosind datele din tabelul de mai

jos.

Figura 3-3. Calculul mediei ponderate

2. Dacă în cadrul formulei aplicăm adresarea pentru ponderi (credite)

de forma $C$2, $D$2 respectiv $E$2, se schimbă valoarea
rezultatului? Este utilă această adresare? Este greşită? Este prea
restrictivă?

3. Calculaţi Media, Mediana şi Modul pentru coloanele Medie, respectiv

Medie ponderată. Dacă valorile calculate pentru medie sunt mai mari
comparativ cu media ponderată ce concluzie puteţi trage?

4 | Modul de adresare absolută a celulelor

 Tabelul 3-2.
Medie Medie ponderată Biblioteca de funcţii
Media 7.155556 6.907936508 Average()
Mediana 7 6.714285714 Median()
Modul 7 6.523809524 Mode()

4. Într-o clinică privată se achiziţionează medicamente conform

următorului tabel. Cunoscând numărul de produse cumpărate pentru
fiecare tip în parte, preţul pe bucată şi valoarea TVA (21%) aplicată,
să se calculeze:

Figura 3-4. Tabelul Excel cu datele de calcul

a. Pentru fiecare medicament pe bucată valoarea cu TVA inclus;

b. Pentru fiecare medicament (produs) valoarea TVA plătită (pe bucată)
şi preţul întreg (cu TVA) pentru fiecare produs ( întreaga cantitate pe
produs);
c. Valoarea totală (toate produsele) plătită fără TVA şi valoarea totală a
TVA;
d. Se modifică valoarea TVA la 19%. Cu cât (în valoare absolută) se
plăteşte mai puţin pentru întreg consumul de medicamente? (evident
este de aşteptat să folosiţi adresarea absolută a valorii TVA şi astfel,
pentru noul calcul aveţi de modificat doar celula C2).
Observaţie: Pentru formatul monetar (Preţ/buc fără TVA) s-au utilizat
codurile: #,##0.00 [$lei-418]

5. Folosind metoda ataşării unui nume blocului de calcul să se rezolve

problema 1. Se va denumi creditul la anatomie c_anat, respectiv
c_biochim şi c_infomed.
Rezolvare: veţi scrie formula pe rândul 4:
=(C4*c_anat+D4*c_biochim+E4*c_info)/(c_anat+c_biochim+c_info)

6. Calculaţi valoarea produsului cu TVA de la exerciţiul 4 folosind

ataşarea de nume blocurilor de calcul.

7. Folosind stilul de referire R1C1 rezolvaţi problemele 1 şi 3.

Modul de adresare absolută a celulelor | 5

 BIBLIOGRAFIE

1 Vijay Gupta. Statistical Analysis with Excel. VJ Books Inc., Canada, 2002.

6 | Bibliografie