Sunteți pe pagina 1din 1

Monolog Nora

Sunt 8 ani de când ne-am luat. Opt ani de-a rândul…ba mai mult…din primele zile
când ne-am cunoscut, n-am schimbat între noi măcar o vorbă serioasă, în chestii
serioase. Nu vorbesc de contradicţii. Remarc numai că noi n-am stat niciodată
împreună de vorbă, pentru a ne sfătui în vreo problemă esenţială. Tu nu m-ai
înţeles niciodată…Torvald, mari păcate v-aţi făcut cu mine. Dintâi tata, si pe urmă
tu. Nu m-aţi iubit niciodată. Vă făcea o deosebită plăcere să fiţi îndrăgostiţi de
mine. Cu alte cuvinte, am trecut din mâinile tatii într-ale tale. Ai orânduit totul
după gustul tău propriu si într-astfel am dobândit aceleasi gusturi cu tine; mă
prefăceam numai că am aceleasi gusturi cu tine. De fapt, nici nu mai stiu…poate
chiar le si aveam…când caut să-mi reamintesc, mi se pare că am trăit aici ca un
milog…numai pentru o îmbucătură de pâine. Trăiam pentru că te distram pe tine
Torvald. Căminul nostru n-a fost altceva decât o casă cu păpusi. Ti-am fost soţia-
păpusă, asa cum acasă, la tata, eram copilul-păpusă. Si copiii mi-au fost, la rândul
lor, păpusi. Stii ce? Ai avut dreptate. Nu sunt aptă pentru o asemenea menire, de
mamă si soţie. Eu trebuie să mă regăsesc pe mine. Si ca să fac asta, trebuie să mă
lupt cu lumea dinafară si să fiu cu totul singură. Iată de ce nu pot să rămân mai
departe cu tine. Te părăsesc chiar acum. Iau cu mine toate lucrurile mele. Nu vreau
să mai am nimic de la tine, nici azi…nici mai târziu. Rămâi cu bine, Torvald; pe
copii nu vreau să-i mai văd. Stiu că vor încăpea pe mâini mai bune ca ale mele.
Asa cum sunt acum, nu le-as fi de niciun folos. Nu te mai iubesc, Torvald! Ti-o
spun cu o mare durere, pentru că faţă de mine ai fost întotdeauna bun. Dar ce-i de
făcut? Nu te mai iubesc. Si chiar dac-ar fi fost asa… Of, Torvald, ar fi atâtea de
spus. E prea târziu acum. S-a terminat. Nu mai esti întru nimic legat de mine, asa
cum nici eu nu vreau să mă mai simt legată de tine. De amândouă părţile trebuie să
domnească libertatea. Mâine, când voi fi plecată, o să vină Christine să-mi
împacheteze lucrurile pe care le-am adus cu mine de-acasă. As vrea să-mi fie
expediate cât mai repede. O să trebuiască să mă gândesc adesea la tine, la copii, la
casa asta. Torvald, Torvald, stiu ce-ai spune acum. Dar ca să se mai schimbe
lucrurile, ar trebui să se întâmple o minune minunată… Ar trebui ca în noi
amândoi, în tine si în mine, să se petreacă o atât de adâncă prefacere, încât…încât
traiul nostru împreună să poată deveni sufleteste o căsnicie. Torvald, dragul meu,
problema este că eu nu mai cred în minuni si miracole. Rămâi cu bine, Torvald!