Ursu Slavu Daniel Exegeza Noului Testament.

Subiectul 1. Explicati si motivati in ce masura intentia autorului (intentia

auctoriala) catre destinatarul sau primar poate fi recuperata prin studiul gramatical-
istoric al textului biblic antic. 1000 cuvinte. 2 puncte.

Interpretarea exegetica biblică se efectuează de acord cu regulile gramaticale,

semantice comune exegezei oricărui text literar comun, în cadrul situaţiei autorului către
cititorii timpului său. Metoda gramatical-istorica a fost promovată de şcoala de
interpretare din Antiohia în secolul 4 de Theodosius de Mopsuestia si Ioan Gură de Aur,
şi a fost revitalizată de reformatori (în special Luther şi Calvin) în secolul 16. Scopul
principal al reformatorilor a fost în principal de a combate erorile şi metodele alegorice
şi să elaboreze un sistem de interpretare gramatical-istoric.

Studiul gramatical-istoric al unui text include analiza lingvistică (cuvinte,

gramatică, context, pasaje paralele, limbaj figurat, etc.) şi examinarea fondului său
istoric. De asemenea este important să ne referim la două chestiuni preliminare: limbile
Bibliei şi autenticitatea textului.

Una dintre întrebările fundamentale ale exegezei este: cum putem rezolva
problema textuală? Erudiţii exegeţi au desfăşurat din primele secole pînă în perioada
Iluminismului criterii variate prin care încearcă pe cât posibil textul original.

Aceste criterii se divid în două grupuri: criterii interne şi criterii externe.

Criterii interne se referă la lectura manuscriselor. Criteriile externe se referă la
familiile de manuscrise. Manuscrisele se pot împărţi în familii cu mari sau mici tendinte
de greşeli de text. Dacă întâlnim un manuscris dintr-o familie care conţine mai putine
erori, trebuie să acordăm mai multă greutate, faţă de un manuscris care conţine mai
multe erori de scriere.

În abordarea studiului literar al textului se pun întrebări de stil, structură,

ambient, estetică şi compoziţie. Dacă abordăm Evanghelia după Matei din perspectiva

1
literară trebuie să ne întrebăm: Care este structura? Care este stilul autorului? Care sunt
personajele? Care era viaţa în acea perioadă? Ce figuri retorice ai? Care este funcţia
textului: tragedie, comedie, mit? Care sunt personajele aflate în opozitie? Ce tip de
conflict ai în naraţiune? Cum s-a rezolvat conflictul?

Studiu de caz – Evanghelia după Matei.

În Matei capitolul 1, întâlnim încă de la început o genealogie care provine din

cartea biblică 1 Cronici. De la Avraam la David, până la Iosif. Apoi avem o naratiune
unde personajele sunt Iosif, Maria şi Îngerul Domnului. Problema care cauzează
tensiunea narativa este sarcina Mariei şi modul în care Iosif doreşte să se despartă de ea.
Cum rezolvă el problema. Tensiunea este rezolvată cu descoperirea revelatorie a
îngerului şi interpretarea Scripturii. Ceea ce începe ca o potenţială tragedie într-o
societate pattriarhală , se rezolvă cu „happy end”. Pe de altă parte, Iosif este prezentat ca
un model. Este o persoana dreaptă care are revelaţii prin vise şi apoi obţine indicaţii
divine.

Matei este posibil că a apelat la tradiţia lui Iosif din Biblia ebraică; în acelaşi
mod în care Iosif, fiul lui Iacov, era un „visător”, la fel, Iosif „tatăl” lui Isus, primeşte
revelaţii prin vise. Scriptura ebraica serveşte pentru strategia sa narativă de a rezolva
problema sarcinii neobişnuite a Mariei. Altă notă interesantă este genealogia care
precede naşterea. Dă greutate aceste naraţiuni patriliniare unde se menţionează primii
născuţi, introducerea unor femei cu sarcini la fel de neobişnuite din punct de vedere al
preceptelor mozaice. În acest fel Matei caută să rezolve anticipând conflictul sarcinii
Mariei.

Apoi, această genealogie se joacă cu numerele: „Sunt patrusprezece neamuri…”-

Matei 1,17. Ne putem întreba pe bună dreptate, care este funcţia narativă a
numerologiei? Se pare că este o concluzie teologică a numelui lui David? În ebraică –la
fel ca în latină – literele au valori numerice. Numele de David în ebraică ne dă numărul
14. Matei încearcă să ne spună că Isus este plenitudinea speranţei mesianice davidice.
Cu alte cuvinte, Isus Hristos este de trei ori David, sau superlativul lui David.

Analiza gramaticală.

2
 Prin analiză gramaticală încercăm să înţelegem textul vizavi de limbaj şi de
sintaxa sa. Textul ne lasă să intrăm în conceptul autorului. Aceasta reflectă lumea sa
conceptuală. Avem o serie de instrumente pe care le utilizăm în studiul gramatical:
concordanţa, dicţionarul biblic, lexicul limbii greceşti.

Dacă luăm studiul de caz din Matei capitolul 1, este nevoie sa explicăm
conceptul de „drept”, în cazul lui Iosif. Acesta se întâlneşte în Evanghelia după Matei
-1:19; 5:45; 9:13; 10:41;13:17, 43, 49; 20:4; 23:28, 29, 35; 25:37, 46; 27:19. pe de altă
parte, conceptul de „dreptate- dikaiosune” se întâlneşte în 3:15; 5:6, 10, 20; 6:1, 33; 21:32.
O privire asupra acestor termeni în Evanghelia după Matei (drept si dreptate), ne indică că
Matei se referă la observaţiile legii din interiorul comunităţii iudeo-creştine. Un drept, este
un observator riguros al Torei, în cazul lui Matei, la fel cum Isus Hristos a interpretat în
mod special în Predica de pe Munte.
Analiza istorică
Analiza istorică asează două presupoziţii de baza asupra textelor biblice. Textele
sunt istorice în una din următoarele două dimensiuni:
1. Pe de o parte, avem istoria textului. Textul provine dintr-un
context istoric specific. Este nevoie să cunoaştem fondul istoric al textului
ca să îl înţelegem. În acest sens, istorigrafia şi sociologia pot să fi unelte
pentru a înţelege textul şi fondul.
Istoriografia tratează reconstruirea de baza a literaturii primare şi a
cunoştinţelor de fond ceea ce ne duce şi spre arheologie. Când textul biblic
ne menţionează personaje istorice, ca Irod, Pilat, Arhelau, este nevoie să
acoperim, să strângem toate informaţiile pe care avem şi să le aşezam în
interiorul cadrului istoric al aceluiaşi text menţionat. Textele de fapt sunt
intim legate de contextul istoric. De fapt cunoaşterea fondului istoric ne
deschide o fereastră pentru înţelegerea textului în contextul său.
Sociologia la fel poate să ne ajute să privim procesul descriptiv al
lumii sociale, în care s-a scris textul. Dacă luăm în discuţie Evanghelia după
Matei, din perspectivă istorică ne putem întreba: Unde s-a scris Evanghelia
după Matei? Când? Cine a scris-o? Ce este notat în contextul social şi istoric
din Matei? Cum se reflectă fondul social şi istoric din Matei? Aceste
întrebări le putem aşeza asupra oricărui text?
2. Altă perspectivă pe care analiza istorică ne obligă s-o
abordăm este istoria narată în scris. Relatarea serveşte asemenea unei

3
 ferestre, şi ne ajută să înţelegem motivele politice, culturale sociale şi
religioase ale textului.
Întorcându-ne la exemplul din Evanghelia după Matei, capitolul 1, ni se prezintă o
genealogie şi este narată naşterea lui Isus. Este această genealogie un document istoric?
Dacă nu este care este funcţia sa în contextul narativ? Ce face naraţiunea naşterii? Are
vreun nucleu istoric? Cum răspunde la contextul istoric social?