Ocean al aştrilor

Creţu Luiza, clasa a IX-a

Liceul de Artă „Margareta Sterian” Buzău

Privesc în ochiul tău ruginiu

Şi mă afund în al întunericului chin,

Căci am ajuns la cotitura de drum

Ce-mi acoperă inima cu fum.

Şi ne rupe sfânta noastră icoană

În pulberea ultimei raze de asfinţit.

Mă înec în marea ochilor tăi

Ca barca pe o vreme turbată

Şi mă ascund în peştera sufletului tău,

Ca pustnicul în ultimul său ceas

Dinaintea cununiei cu a întunericului

Fecioră , acoperită de văluri argintii

Ca nişte petale de trndafir.

Ochii tăi sunt al meu dor,

Amarul patimilor

Ce rasar în ale mele amintiri.

Îmi omor şi ultima speranţă

De a mă vindeca vreodată de ei.

Înghit în gol, la fel cum se duce privirea muritorilor

În al tău divin ocean al aştrilor.

Poarta credinței

Creţu Luiza, clasa a IX-a

Liceul de Artă „Margareta Sterian” Buzău

Un condei se revarsă

Ca un fir tremurând

Peste un deşert întins

Şi curge cuvântul peste praful neatins de muritori.

Doar nemuritorul atinge aurul impregnat de râurile de plumb,

Aruncând în lume sufletul său.

Rămâne pe veci un semizeu, ascuns de uitarea timpului

În refugiul luminaţilor

Şi al îngerilor rătăcitori,

Feriţi de demoni abisali

Şi de lumea cea vulgară.

Doar credința mai rămâne cu cei pierduţi şi regăsiţi.