Val este lumea...

Chiriac Claudia, clasa a XII-a A,

Liceul de Arte „Margareta Sterian” Buzău
Profesor coordonator: Dulea Oana

Într-un val infinit curg suflete eterne

peste nisipuri învolburate,
alunecând mereu spre trecători abrupte de stele.
Stele albe, stele negre,
măcinând permanent carcasa fumurie
în care s-a întors nucleul fragil şi inert.

Nucleu învăluit de cunoaştere efervescentă şi temporară,

trecând asemenea unor săgeţi
prin superficialitatea propriei lor condiţii,
contorsionate în propria degradare.
Nici pământul nu mai există sub ploaia de gloanţe oarbe,
alunecând mereu spre trecători abisale de neguri,
luând cu ele şi solul, barcă a materiei.
Materie rece, rocă dură,
Materie caldă, rocă fluidă,
amestecate permanent,
dar care nu se mai văd....

Lumini fugitive prin labirinturi translucide,

totuşi oglindite,
niciodată clare una pentru cealaltă,
doar năluci în conştiinţa lor efemeră,
distrasă de materialitatea imaterialităţii,
fulger ce ne răpune
silenţios şi fără scrupule.