Sunteți pe pagina 1din 42

CORECTARA

SUNETULUI „J”
CUPRINS

CAPITOLUL PAGINA

Capitolul I Generalitati …………………………….

Capitolul II Tehnica pronuntiei sunetului “J”……

Capitolul III Defecte de pronuntie si corectarea lor.

Capitolul IV Metode si procedee pentru emiterea


Sunetului “J”…………………………..

Capitolul V

1.Etapa de impostare……………………

2.Etapa de consolidare………………….

3.1.Etapa de diferenţiere (“ş”-“j”)……

3.2.Etapa de diferenţiere (“j”-“z”)……

4.Etapa de automatizare………………
GENERALITĂŢI

Înainte de a prezenta caracteristicile fonemului „j” vom descrie pe scurt


etapele de corectare şi stimulare a acestuia. Aceste metode se adresează
strict sunetului afectat. Procesul de corectare presupune parcurgerea a patru
etape:
1. În etapa de emitere a sunetului „j”, materialul ilustrativ – alcătuit din
imagini şi onomatopee- este însoţit de pronunţarea corectă a sunetului,
pentru a-l ajuta pe copil să emită prin imitare acustică şi articulatorie.
Etapa de impostare (emitere a sunetului)- obţinerea izolată a sunetului
se face prin două procedee: procedeul demonstraţiei articulatorii,
derivării sunetului din sunetele pronunţate corect.
2. În etapa de consolidare a sunetului „j”, materialul ilustrativ şi verbal
cuprinde imagini şi cuvinte în a căror denumire sunetul se află în trei
poziţii cu dificultăţi crescânde de verbalizare, de la gruipări vocalice
la grupări cu consoane, de la cuvinte monosilabice la cuvinte
polisilabice şi consonantice. Etapa de consolidare – exersarea
sunetului în silabe fără sens în care sunetul se află la început, la mijloc
şi la sfârşit. Se realizează cu ajutorul cuvintelor pornind de la cele mai
simple la cele mai complexe, cuvinte care conţin sunetul respectiv;
este de preferat ca sunetul afectat să fie prezent de mai multe ori în
cuvânt; apoi să se exerseze în propoziţii din ce în ce mai grele. În
această etapă nu este indicat să folosim sunetul cu care se confundă.
Logopedul trebuie să ştie că logopatul şi-a însuşit o parte din
pronunţia corectă a sunetului, şi să nu uite că atunci când pleacă de la
cabinet are tendinţa să vorbească aşa cum este încurajat.
3. În etapa de diferenţiere, materialul ilustrativ şi verbal cuprinde
imagini şi cuvinte în denumirea cărora se diferenţiază mai întâi
suntele îndepărtate ca loc şi mod de formare, apoi sunetele apropiate,
înrudite, perechi, sunete care se interferează mai uşor acustic,
mergând uneori până la substituire. Etapa de diferenţiere –când
sunetul s-a consolidat se exersează sunetul alături de sunetele cu care
se aseamănă în cuvânt şi silaba. Se diferenţiază de sunetul cu care îl
confundă. Se introduc cuvinte în care se află sunete cu care se
aseamănă.
4. Etape de automatizare a sunetului cuprinde material ilustrativ şi
verbal bogat, care poate să asigure trecerea de la deprinderi de a vorbi
corect la obişnuinţa verbală conştinetizată, bazată pe automatisme
psiho-lingvistice corecte şi încadrate copilului în colectivitate. Etapa
de automatizare – autocontrolul este minim şi poate emite sunetul cu
uşurinţă. Se consideră că sunetul a fost însuşit.
Fonemul „j” este o consoană ficativă antero-linguală-dorsală (după
organul activ), şi dental-alveolară (după organul pasiv).
Este o consoană surdă ca si „ş”, are două poziţii de articulaţie:
- o poziţie anterolinguală, dental-alveolară, caracterizată prin
apropierea părţii anterioare a limbii de regiunea alveolelor
dinţilor superiori;
- o a doua poziţie caracterizată printr-o apropiere a părţii
posterioare a limbii de palatul moale sau de palatul moale sau
de palatul dur.
Este o consoană cu o frecvenţă mică în limba română. Cu toate că,
prin caracterul ei sonor contribuie la sporirea gradului de sonorizare a limbii
noastre.

TEHNICA PRONUNTIEI

Tehnica pronunţiei consoanei „j” se aseamănă foarte mult cu tehnica


pronunţiei sunetului „ş”, deoarece este pereche sonora a acesteia.
Cu toate că apar şi unele mici deosebiri faţă de aceasta are, în general,
aceeaşi ţinută ca în pronunţia sunetului „ş”, în timp ce buzele capătă o
poziţie de uşoară relaxare. Faptul se explică prin aceea că intensitatea
curentului de aer suflat (şuierat) este mai mică în cazul pronunţiei lui „j”,
decât în cazul pronunţiei lui „ş”.
În pronunţia lui „j”, limba este mai ridicată şi mai puţin încordată
decât în pronunţia lui „ş”. Pronunţia lui „j” se uneşte cu vibraţiile coarfelor
vocale în momentul în care curentul de aer se strecoară uşor spre vârful
limbii, iar vârful limbii sub presiunea curentului expirat intră uşor în
vibraţie.
În realizarea sunetului „j” putem folosi varianta inferioară, realizată
prin coborarea vârfului limbii, şi tragerea lui înapoi, în spatele alveolelor,
incisivilor inferiori, cu partea mijlocie – dorsala limbii – curbată mult în sus.
Această variantă are o puternică nuanţă de palatalizare de aceea nu va fi
folosită decât în cazul când varianta superioară este ineficientă
DEFECTE DE PRONUNTIE SI CORECTAREA LOR.

Unii elevi pronunţă în loc de „j”


- sunetul „ş”, corectarea se face adăugând vibraţiile laringiene
- sunetul „î”, defectul are la bază poziţia greşită a limbii. Limba
este retrasă mult înapoi, ea nu atinge părţile apicale laterale
palatul dur, ceea ce determină o constricţie exagerată, iar
trecerea aerului nu mai produce frecarea ce caracterizează
consoana „j”.
-
METODE SI PROCEDEE PENTRU EMITEREA SUNETULUI

În predarea consoanei „j” vom porni de la particularităţile articulatorii


ale consoanei „ş”. Din poziţia de pronunţie a sunetului lui „ş”, adăugând
vibraţiile laringiene, se obţine sunetul „j”; elevii sesizează vibraţiile prin
intuirea lor sub bărbia profesorului, pe maxilarul inferior şi pe arcada
dentară inferioară.
De asemenea, predarea sunetului „j” se poate porni şi de la pronunţia
consoanei „z”; cu o spatulă se fixează limba în poziţia de articulaţie a
sunetului „ş”, astfel când i se va cere elevului să pronunţe „z” el va pronunţa
„j”.
Pentru realizarea şi păstrarea unui „j” corect trebuie să se facă cât mai
multe exerciţii pregătitoare, insistându-se asupra poziţiei corecte a limbii şi a
realizării vibraţilor laringiene.

ETAPA IMPOSTĂRII

Etapa de impostare (emitere a sunetului)- obţinerea izolată a sunetului


se face prin două procedee: procedeul demonstraţiei articulatorii, derivării
sunetului din sunetele pronunţate corect.
Învăţarea prin demonstraţii tehnice. Elevii reuşesc să pronunţe
fonemul prin pronunţare în faţa oglinzii de articulaţie şi intuirea:
- palatogramelor;
- lingogramelor;
- profilurilor de articulaţie.
Procedeele variază în raport cu caracterul creator al procesului de
emitere, printre care enumerăm:
- pronunţarea sunetului în faţa elevului astfel încât să simtă
presiunea jetului de aer pe faţă;
- pronunţarea accentuată a sunetului pe dosul mâinii elevului;
acestuia i se cere să imite modul de pronunţare;
- pe dosul mâinii se aşează bucatele de hârtie care se vor
împrăştie în momentul pronunţării sunetului;
- prin exerciţii şi asocieri repetate, fonemul „j” se consolidează
atât în pronunţie izolată cât şi în cuvinte (poziţie iniţială,
mediană, finală).
ETAPA CONSOLIDĂRII

Etapa de consolidare – exersarea sunetului în silabe fără sens în care


sunetul se află la început, la mijloc şi la sfârşit. Se realizează cu ajutorul
cuvintelor pornind de la cele mai simple la cele mai complexe, cuvinte care
conţin sunetul respectiv; este de preferat ca sunetul afectat să fie prezent de
mai multe ori în cuvânt; apoi să se exerseze în propoziţii din ce în ce mai
grele. În această etapă nu este indicat să folosim sunetul cu care se confundă.
Logopedul trebuie să ştie că logopatul şi-a însuşit o parte din pronunţia
corectă a sunetului, şi să nu uite că atunci când pleacă de la cabinet are
tendinţa să vorbească aşa cum este încurajat.
Consolidarea se face prin:
- pronunţarea în silabe directe;
- pronunţarea lui “j” ibtervocalic;
- pronunţarea în silabe inverse.
În această etapă se exersează sunetul în silabe fără sens, în care
suinetul se află la început, mijloc şi sfârşit. se porneşte de la cuvintele mai
simple până la cele complexe.
În această etapă nu se foloseşte sunetul cu care se confundă. Trebuie
să se ţină cont că logopatul şi-a însuşit deja o parte din pronunţia corectă a
sunetului, dar când pleacă de la cabinet vorbeşte aşa cum este încurajat.
Repetă concomitent cu mine silabele:

Ju Uju Uj Juj Juju Juju Juju Juja Jdu Ujdu


Jo Ojo Oj Joj Jojo Jujo Joju Jojă Jdo Ojdo
Jâ Îjâ Îj Jâj Jâjâ Jujâ Jâju Jâje Jdâ Âjdâ
Jă Ăjă Ăj Jăj Jăjă Jujă Jăju Jăji Jdă Ăjdă
Ja Aja Aj Jaj Jaja Juja Jaju Jajo Jda Ajda
Je Eje Ej Jej Jeje Juje Jeju Jejâ Jde Ejde
Ji Iji Ij Jij jiji Juji Jiju Jiju jdi Ijdi

Citeşte după mine cuvintele şi desparte în silabe cuvintele de mai jos.


Scriele pe caiet! Vezi cum sunt cuvintele despărţite în silabe în această fişă
şi corectează greşelile pe care le-ai făcut.
E iarnă. Se aude vâjâitul vântului. În sobă ard lemnel şi e mult jăratic.
Ne jucăm în casă. De jur împrejur sunt jucării. Un tren încojoară masa.
- Andrei, să ne jucăm cu camioanele! spuse Jean. Tu le vei dirija mersul.
Emilia e pionul. Eu voi da rpimul ajutor.
Priveşte imaginea de mai jos. Cine sunt in imagine? Scrie pe caiet
numele celor două personaje!
Colorează imaginea de mai jos. Realizează o poveste pe baza pozei.
Foloseşte cuvintele: jos, căprioara, flutere, peisajul, stejarul, iarba, joacă,
oranj.
Completează propoziţiile de mai jos cu cuvinte care să conţină sunetul
„j”. Alcătuieşte şi tu alte propoziţii!

În jurul meu este multă iarba şi un .............. mare.

Portocala are coaja de culoare ................. .

Jean a plecat la Cluj la nouă şi ................. .

Toţi copiii sunt îmbujoraţi şi se .............. cu mingea.

In ............. Jeanei sunt scrise lucruri intime.

Jeni a primti de ziua ei o gramajoara de ......... .

Serban a jurat ca el nu a furat .......... .


ETAPE DE DIFERENŢIERE

Diferentierea „ş”- „j”


Citeşte după mine silabele următoare şi spune când auzi sunetul şi „j”.

Şu - ju Uşu – uju Uş – uj Şuş – juj Şuju


Şo – jo Oşo – ojo Oş – oj Şoş – joj Şojo
Şa – ja Aşa – aja Aş – aj Şaş – jaj Şaja
Şă – jă Ăşă – ăjă Ăş – ăj Şăş – jăj Şăjă
Şâ – jâ Îşâ – îjâ Îş – îj Şâş – jâj Şâjâ
Şe – je Eşe – eje Eş – ej Şeş – jej Şeje
Şi - ji Işi - iji Iş - ij Şiş - jij Şiji
Să ne jucâm cu „j”!

sur jur
coc .....
par .....
cos .....
şir .....

şale jale
şir ......
şoc ......
şură ......
Citeşte cuvintele şi subliniază cu o linie pe cele în care auzi sunetul „ş” şi cu
două linii pe cele în care auzi sunetul „j”. După aceea împarte în silabe două
cuvinte care ţi-au plăcut cu „ş” şi două cu „j”.

- Bujor
- garaj
- cămăşi
- lojă
- mână
- paşaport
- şosea
- joacă
- lenjerie
- greşeală
- linişte
- jurământ
- jir
Desparte în silabe cuvintele următoarele şi spune în care silabă se aude
sunetul „ş” şi „j”.
- şomaj
- veştejit
- dojeneşte
- jucăuş
- jefuieşte
- jigneşte
- pajişte
- cojeşte
- necăjeşte
- prăjeşte
- rotunjeşte

Citeşte textul, scoate apoi pe o coloană toate cuvintele care conţin sunetul
„ş” iar pe alta pe cele care conţin sunetul „j”.
Un şoricel pricăjit roase duşumeaua şi făcu
o deschizătură în ea. Trecu printr-însa şi găsi mâncare din deajuns. Numai că
şoarecele era cam lacom şi mâncă până se umflă. Când se lumină de ziuă,
şoarecele dădu să se întoarcă acasă, dar burta umflată nu-l mai lăsă să treacă
prin deschizătură.

. DIFERENTIEREA “J” – “Z”

EXERCITII

1. Citeste cu mine urmatoarele silabe si spune cand auzi sunetul ‘j’, sau

‘z'

Ju-zu Uju-uzu Uj-uz Juj-juz Juju


Jo-zo Ojo-ozo Oj-oz Joj-zoz Jozo
Ja-za Aja-aza Aj-az Jaj-zaz Jaza
Ja-za Aja-aza Aj-az Jij-ziz Jaza
Za-ja Ija-iza Ij-iz Jij-ziz Jaza
Je-ze Eje-eze Ej-ez Jej-zez Jeze
Ji-zi Iji-izi Ij-iz Jij-ziz Jizi

j-z

2..Eu zic una tu zici multe:

viteaz – viteji

mânz – mânji

obraz – obraji

3.Citeste cu voce tare perechile de cuvinte.


Jar- zar
Jale –zale
Breaz-breji

4.Asociaza sunetele sonore “j” si “z” cu miscarile de la ba za gatului.

5.Citeste cuvintele si subliniaza cu rosu cuvintele cu “j” si cu verde pe ce le


cu “s”.

zori , jeleu,patinaj, zapada,cozonac,vraja

6.Desparte cuvintele in silabe si spune unde se aude “s’ si unde “J”.

jaluzea, japonez
rujez,ojez
incurajez
deranjez
jonglez
7.Citeste propozitiile si identifica sunetul “j”.

1. Jaluzelele sunt colorate în bej.

2. Ji-li este japoneza.

3. Jianu curata cu grija pervazul.

4. Lizuca are zulufi in jurul fetei.

5.Zoe plange cu jale.

6.Ninja face juramant la Muntele Fuji.

7.Ninja- Zen se lupta cu jaguarul.

8.Veioza este oranj.

9..Joi este o zi a saptamanii.

Ji-Li este din Japonia.


Ea este japoneza.

Ninja face juramant la


poalele muntelui Fuji.

DESCOPERITI CUVINTELE CU “Z” SI PE CELE CU “J”

Povestea unui ninja

Demult, în îndepartata Japonie, pe timp de razboi cu China, sabia


imparatului a fost furata de luptatorii chinezi. Mulţi viteji au incercat sa o
recupereze, dar fara sorţi de izbânda.
Doar un tânar mai curajos, Zenji-San, cunoscator al artelor marţiale a
ajuns in China, a înfruntat multe primejdii, dar cu multa indârjire si judecata
a reuşit sa-şi învinga duşmanii şi sa recupereze sabia. Pentru curajul sau
împaratul Japoniei l-a numit ninja (omul- invizibil) .
ETAPA AUTOMATIZĂRII

Etapa de automatizare – autocontrolul este minim şi poate emite


sunetul cu uşurinţă. Se consideră că sunetul a fost însuşit. Această etapă
încheie complexul process de corectare a tulburări de limbaj.
Automatizarea vizează atât exprimarea orală, cât şi cea scrisă. Se
exersează prin discuţii libere. Foloseşte imagini până când copilul nu mai
încurcă sau deformează (îşi dă seama singur când greşeşte).
Etape de automatizare a sunetului cuprinde material ilustrativ şi verbal
bogat, care poate să asigure trecerea de la deprinderi de a vorbi corect la
obişnuinţa verbală conştinetizată, bazată pe automatisme psiho-lingvistice
corecte şi încadrate copilului în colectivitate.
Citeşte textele! Descopera sunetele „j” şi „ş” din textele date. Compune
propoziţii cu cuvintele preferate.

Conu Lupu în joben,


C-un baston in labă,
Mi s-a pus pe treabă:
El învaţă un căţel
Să jongleze c-un inel.

Salut! Eu sunt păianjenul. Nu sunt o insectă


aşacum cred foarte mulţi dintre voi. Cei din neamul meu au opt picioare, iar
insectele au doar şase. După cum arăt, dar şi prin faptul că-mi şes pânza în
locuri întunecoase, pot impresiona pe oricine. Vă rog să nu credeţi în toate
grozăveniile care se spun despre mine! Chiar dacă m-am speriat, prefer mai
degrabă să mă ascund decât să muşc.
Citeşte cu atenţie poeziile ce urmează. Memorează pe cele care ţi-au
plăcut, dar inainte descopera literele „j” şi „ş”.

Jocul cuvintelor

Şi cuvintelor le place Fac perechi-perechi de rime,


Câteodată să se joace! După o vârstă şi mărime,
Se adună-n grabă mare, Se aşază-n versuri clare,
După chip şi-asemănare, Cu accente şi picioare,

Şi se ţin după copii,


Să le spună poezii!

Să vedem, să vedem
- Oglindă din cui, oglinjoară
cine e cea mai cuminte
fetiţă din şcoală?
Întreabă fetiţa,
Punându-şi pe creştet bentiţa.
- Să vedem, să vedem,
răspunse oglinjoara.
Dacă ai luminiţă în ochi,
Dacă ai caiete curate,
Dacă ştii să scrii literele
Uşor aplecate,
Dacă cifrele joacă jocuri frumoase
La tin în minte,
Ai putea fi chiar tu
Acea fetiţă cuminte.

Doi fraţi cuminţi

Noi suntem doi fraţi în casă


Şi nu ne certăm deloc;
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,


Când pe-afară ne jucăm,
Dar când plouă ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama noastră coase
Ori citeşte lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte


Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Colorează imaginile de mai jos! Distrează-te cu culorile!


GHICITORI

Cine-i gros
Şi scorţos
Şi aruncă celti pe jos! (stejarul)

Cărăuş vestit în turmă


Duce oile din urmă. (măgăruş)

Mic cu inimă haină,


Roade sacul cu făină. (şoricelul)

Am în curte un stejar
Cu vârf roşuca de jar! (bujorul)

Ma gasesti în poienita,
Pe cîmp si în gradinita;
Si sa stiti sînt bun la toate.
Dau la oameni sanatate? (muşeţel)

Dintre vârfuri verzi de săbii


Ies liliechii corăbii. (stânjenei)
În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-nperecheate! (cireşe)

Iepurilă-i supărat
S-a-ncurcat la numărat,
Cu cinci morcovi în hambar
Şi cu altu-n buzunar.
A-nceput mintea să-l lasa
Nu ştie că toţi fac …..(şase).

Socoteşte binişor:
Dacă mitu-mitişor.
Ar bea şase ceşti cu lapte,
Şi-ncă una?
Ar bea ….(şapte).
BIBLIOGRAFIE

1. EMILIA JUREA, NICOLAE JURCĂU – ÎNVĂŢĂM SĂ VORBIM


CORECT, EDITURA PRINTEX, CLUJ-NAPOCA, 1999
2. IOAN SURDU, IOAN DĂNILĂ – ABECEDAR, EDITURA ALL,
BUCUREŞTI, 2002
3. MARCELA PENEŞ – LIMBA ŞI LITERA ROMÂNĂ, manual
pentru clasa a II-a, EDITURA ANA, BUCUREŞTI, 2000
4. TARDEA VASILE – METODICA PREDĂRII PRONUNŢIEI ÎN
ŞCOLILE SPECIALE DE SURZI, EDP BUCUREŞTI, 1974
5. SORINA CUZUM – CUNOAŞTEREA MEDIULUI, manual pentru
clasa I, EDITURA SIGMA, BUCUREŞTI, 2004
6. REVISTA PIPO – nr. 2(36)-februarie 2006