Sunteți pe pagina 1din 4

TURISMUL DURABIL

Planurile de dezvoltare turistică care au la bază prognoze pe termen lung, globale, pe


forme de turism, în concordanţă cu tendinţele pieţelor externe şi planuri concrete, realizate pe
termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme
de turism, sunt fundamentate pe standardele şi normele europene privind exploatarea
resurselor turistice, dezvoltarea şi modernizarea structurilor şi serviciilor turistice.

Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii,


incluzând turismul convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul
rural, turismul de croazieră, turismul religios şi turismul sportiv, turismul urban. Procesul de
orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel naţional de către
factorii guvernamentali şi susţinut de factori locali, la nivelul comunităţilor.

Durabilitatea, pentru turism la fel ca şi pentru alte industrii, are trei aspecte
independente: economic, social-cultural şi de mediu. Dezvoltarea durabilă implică
permanenţă, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor
(inclusiv a diversităţii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural şi
ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităţilor locale, economiilor naţionale şi
asupra conservării naturii. Ca o consecinţă firească, durabilitatea se referă şi la structurile
manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.

Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naţionale şi
regionale de dezvoltare economică şi socială. Acţiunile pot acoperi scopuri economice
(creşterea veniturilor, diversificarea şi integrarea activităţilor, controlul, potenţarea şi zonarea
dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei şi a inegalităţii distribuţiei veniturilor,
protecţia patrimoniului socio-cultural indigen, participarea şi implicarea comunităţilor locale)
ori scopuri ecologice (protejarea funcţiilor ecoturismelor, conservarea şi utilizarea durabilă a
biodiversităţii). Unii specialişti preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului,
mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării,
iar al doilea la unele aspecte şi componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la
mare distanţă care pot pur şi simplu să nu fie durabile, în condiţiile tehnologiilor actuale,
chiar şi cu utilizarea celor mai bune practici.

Implementarea politicilor şi planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a


guvernului, cât şi a sectorului privat. Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii,
planificării şi cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracţii
turistice, stabilirea şi administrarea normelor de oferire a facilităţilor şi serviciilor, stabilirea
măsurilor de administrare şi valorificare a teritoriului şi de protecţie a mediului înconjurător,
stabilirea standardelor pentru pregătirea şi perfecţionarea în domeniul turismului, menţinerea
sănătăţii şi securităţii publice.

Elaborarea prognozelor şi a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul


punct de susținere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:
conservarea resurselor turistice naturale şi antropice în scopul unei  utilizări continue şi în
perioada viitoare; creşterea nivelului de trai al comunităților locale; mai buna cunoaştere şi
conştientizare, atât de populaţia locală, cât şi de vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

Analizând toate aspectele privind mediul ambient, ca potenţial turistic, se poate stabili
că protecţia şi conservarea lui se realizează în cadrul unei concepţii de ansamblu a dezvoltării
economice a ţării, concepţie situată la acelaşi nivel de importanţă ca şi problemele de
dezvoltare generală a economiei.

Turismul şi viaţa socială se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra
modului de viaţă traditional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual şi
professional. Valorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural a unei zone turistice
are atât un impact pozitiv, cât şi unul negative în plan social impactul pozitiv se manifestă
prin: creşterea şansei sociale şi profesionale, prin realizarea de noi locuri de muncă, în
servicii turistice şi infrastructura general, crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu
precadere pentru tineri (elevi, studenţi, etc) şi femei, asigurarea şi dezvoltarea progresului
social, creștere a curățeniei şi igienei publice, a confortului general în localităţile turistice,
scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedre a veniturilor
realizate, dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă deoarece schimbările
interculturale între turişti şi populaţia gazdă facilitează dispariţia bărielelor lingvistice,
sociale, rasiale, religioase, culturale.

Principalul obiectiv al tuturor inițiativelor de dezvoltarea a turismului trebuie să fie


realizarea deplină a potențialului individual al fiecăruia, atât ca persoană, cât și ca cetățean.
Acest obiectiv care se referă la facilitarea accesului tuturor la turism – inclusiv a familiilor,
tinerilor și a persoanelor în vârstă – înseamnă, în mod absolut necesar, ca acesta să lupte
împotriva inechității și excluderea diferențelor culturale, a acelora cu posibilități limitate sau
a persoanelor care trăiesc în țări în curs de dezvoltare. În acest scop trebuie identificate și
implementate măsuri specifice cum ar fi: definirea politicilor sociale în turism, crearea și
dezvoltarea infrastructurii specifice, punerea la punct a unui sistem de facilități pentru cei
dezavantajați, calificarea și perfecționarea continuă a personalului din turism etc.

Din perspectivele dezvoltării durabile, amenajarea teritoriului poate fi definite ca o


intervenţie ce urmăreşte punerea în acord a nevoilor umane, individuale şi sociale cu
resursele şi potenţialul real al mediului natural construit, pe de o parte, şi cu nivelul
tehnologic şi resursele financiare pe de o parte, în condiţiile protejării şi conservării
patrimoniului existent. Dezvoltarea turismului trebuie să fie astfel planificat încât populaţia
locală a oricărei destinaţii turistice să beneficieze de avantajele socio-economice create de
turism.

Turismul durabil trebuie să se bazeze pe următoarele principiile de activitate turistică


trebuie iniţiate cu mijloace proprii ale comunităţii locale, iar aceasta trebuie să-şi menţină
controlul asupra dezvoltării turistice:

1. turismul trebuie să ofere rezidenţilor locuri de muncă care să ducă la îmbunătăţirea calităţii
vieţii cornunităţilor locale şi trebuie realizat un echilibru între activităţile economice deja
existente în zona şi activitatea turistică;

2. trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional şi
local bazat pe standarde internaţionale deja acceptate: pot fi stabilite linii directoare pentru
operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activităţi turistice, cât şi limitele de
acceptabilitate pentru diferite zone;

3. trebuie realizate programe educaționale şi training pentru îmbunătăţirea managementului în


domeniul protecţiei resurselor naturale şi cultural practicare turismului presupune o
modernizare a infrastructurii, a dezvoltării rurale urbane durabile, utilizarea de forme de
energie neconvenţională, tehnici mai puţin poluante.
Bibliografie

1. Bran, Florina, Simon, Tamara, Nistoreanu, P., Ecoturism , Editura Economica, Bucuresti,


2000
2. Bălteanu, D., Şerban, N., Modificări globale ale mediului, Editura CREDIS, Bucureşti,
2004.
3. Dinu, V., Mediul înconjurător în viaţa omenirii contemporane, Editura Ceres, Bucureşti,
1979
4. Duţu, M., Dreptul urbanismului, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008
5. Ioanid, V., Urbanism şi mediu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991
6. Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bându, C., Protecţia mediului înconjurător şi educaţia
ecologică, Editura Ceres, Bucureşti, 1989
7. Teodoreanu, E., Bioclimatologie umană, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 2002
8. Vişan, S., Angelescu, A., Alpo, C., Mediul înconjurător. Poluare şi protecţie, Editura
Economică, Bucureşti, 2000
http://www.mmediu.ro/legislatie/politici_med