Sunteți pe pagina 1din 25

CAPITOLUL II.

FLOTABILITATEA ŞI
STABILITATEA NAVEI AVARIATE

2.1 GENERALITĂŢI. TIPURI DE COMPARTIMENTE INUNDATE.


EXTINDEREA ŞI LOCALIZAREA AVARIEI

Toate tipurile de nave sunt expuse riscului apariţiei unei găuri de apă şi
implicit a inundării unui compartiment sau a unui grup de compartimente, datorită
unei coliziuni, eşuări sau unor cauze interne cum ar fi exploziile. Dacă tabla
bordajului este spartă, se formează un curent de fluid dinspre mare care inundă
spaţiile deschise la mare, până când nava îşi va găsi o poziţie de echilibru sau se
va răsturna sau se va scufunda cu sau fără răsturnare.
Efectele inundării se manifestă prin micşorarea rezervei de flotabilitate,
modificarea asietei şi a stabilităţii navei. Rezultă că în cadrul nescufundării navei
se tratează flotabilitatea şi stabilitatea navei avariate şi metodele folosite în studiul
flotabilităţii şi stabilităţii navei se aplică cu succes şi în acest caz, dar pentru nava
avariată.
Necesitatea studiului nescufundării navei este evidentă atât pentru proiectant,
cât şi pentru cel care exploatează nava. Proiectantul trebuie să cunoască cum se
comportă nava în diferite variante de inundare şi să o compartimenteze în modul
cel mai raţional posibil. Pe de altă parte, echipajul navei trebuie să cunoască
consecinţele negative ale diferitelor variante de inundare, pentru a şti ce măsuri
trebuie să ia, în vederea ducerii cu succes a luptei pentru vitalitatea navei.
Atunci când în interiorul navei pătrunde o cantitate de apă compartimentul
care se inundă este unul din următoarele trei tipuri:
a) compartimente care se inundă complet şi comunică sau nu comunică cu
marea. Aceste compartimente sunt dispuse, de obicei, sub linia de plutire (Fig.
2.1a).
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Fig. 2.1
b) compartimente care nu comunică cu marea şi sunt inundate parţial. Nivelul
apei din aceste compartimente nu depinde de poziţia navei în raport cu suprafaţa
liberă. Astfel de compartimente sunt: cele adiacente cu compartimentele inundate şi
în care apa pătrunde prin infiltraţii, compartimente inundate după astuparea găurilor
de apă; compartimente inundate ca urmare a avariilor la tubulaturi sau după ce s-a
stins cu apă un incendiu apărut (Fig. 2.1 b). Acestea au suprafaţă liberă de lichid.
c) compartimente cu suprafaţă liberă care comunică cu marea. Astfel de
compartimente se întind, de obicei, până la puntea pereţilor etanşi şi nivelul
suprafeţei libere a apei din interior depinde de poziţia relativă a navei în raport cu
apa din exterior (Fig. 2.1 c).
Lungimea avariei şi poziţia acesteia faţă de pereţii transversali etanşi sunt factori
esenţiali în aprecierea şanselor de supravieţuire ale navei. Avaria poate apărea între
doi pereţi sau poate include unul sau mai mulţi pereţi transversali, etanşi. Este de
aşteptat ca mai mulţi pereţi transversali, etanşi să ofere o siguranţă mai mare navei în
cazul unei avarii, însă creşterea numărului de pereţi creşte şi probabilitatea includerii
acestora în avarie. În unele cazuri, se poate ajunge la situaţia aparent paradoxală că
existenţa unor pereţi etanşi poate reduce, în loc să mărească şansele de supravieţuire.
Pe de altă parte, o compartimentare excesivă va ridica preţul de construcţie şi va face
nava ineficientă economic în timpul exploatării.
Compartimentarea unei nave implică, inevitabil, un compromis între
siguranţă şi cost. Acest compromis a fost parţial rezolvat pentru navele de
pasageri prin adoptarea unui sistem de norme internaţional acceptate, în funcţie de
mărimea navei, numărul de pasageri etc. Pentru navele de transport mărfuri,
normele de compartimentare sunt minimale, iar compromisul "cost contra
siguranţă" poate fi rezolvat cu dotarea navelor cu mijloace performante de salvare,
colective şi individuale.
Analizele făcute de un grup de cercetători, sub egida SOLAS, asupra
coliziunilor produse la mai multe nave (pasagere şi cargouri) au scos în evidenţă
câteva date referitoare la lungimea găurilor de apă şi poziţia lor. Rezultatele arată că
avaria la bordaj se poate extinde pe lungime între 1 m sau 2 m şi 30 m . Apar multe
coliziuni cu energie mică, fără ca bordajul navei să fie spart sub linia de plutire şi
deci, fără inundarea interiorului navei. Foarte puţine avarii la bordaj apar la
adâncimi mari. Cele mai multe avarii la bordaj au lungimea cuprinsă între 6 m şi
15 m şi se produc la adâncimi moderate. Unele dintre avarii se produc datorită
coliziunii cu unghi de incidenţă de 90 sau apropiat de acesta. În aceste situaţii,
spărturile în bordaj sunt adânci datorită energiilor mari de coliziune. Avarii cu
lungimi foarte mari apar foarte rar, cea mai mare publicată de literatura de
specialitate având lungimea de aproximativ 100 m .

26
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

În concluzie, probabilitatea ca o navă să supravieţuiască în urma unei avarii


la corp depinde de o serie de factori cum sunt: extinderea ei pe lungime,
adâncimea la care s-a produs, poziţia în raport cu pereţii transversali etanşi. Din
punct de vedere strict economic, nu este indicat să se proiecteze o navă care să-şi
găsească o poziţie de echilibru pentru orice fel de avarie. Orice navă se
proiectează pentru un anumit grad de siguranţă.

2.2 EFECTELE FUNDAMENTALE ALE AVARIEI

a) Modificarea pescajului mediu. Pescajul mediu al navei se va modifica


până când deplasamentul părţii rămase neinundate a navei va fi egal cu
deplasamentul navei înainte de inundare, mai puţin greutatea unor lichide care
erau în spaţiile deschise la mare.
b) Modificarea asietei. Nava se va înclina longitudinal până când centrul de
carenă al părţii rămase neinundate a navei ajunge în acelaşi plan transversal în care se
găseşte şi centrul de greutate şi perpendicular pe planul plutirii de echilibru.
c) Înclinarea transversală. Atunci când compartimentul inundat este
asimetric faţă de PD , nava se va înclina şi transversal în bordul în care se găseşte
centrul de greutate al compartimentului, până când centrul de carenă al părţii
rămase neinundate din carena navei ajunge pe aceeaşi verticală cu centrul de
greutate şi perpendicular pe planul plutirii de echilibru. Chiar dacă spaţiul inundat
este simetric faţă de PD , nava poate căpăta o bandare în unul din borduri la cea
mai mică perturbaţie externă sau se poate răsturna, atunci când înălţimea
metacentrică transversală devine negativă GM   0 .
d) Modificarea stabilităţii. Ne vom referi numai la stabilitatea transversală şi
anume la modificarea înălţimii metacentrice transversale, care se calculează cu
relaţia:
GM  KBBM KG
Cu excepţia lui KG care îşi păstrează valoarea, inundarea modifică valorile lui KB şi
BM . Cum pescajul mediu se măreşte, rezultă şi o creştere a lui KB . BM tinde să
descrească la navele cu borduri verticale datorită reducerii momentului de inerţie al
suprafeţei libere. Combinaţia modificării lui KB şi BM va duce, în general, la
micşorarea înălţimii metacentrice GM . Excepţii de la această regulă pot face navele
B
cu raportul dintre lăţime şi pescaj  mic sau navele care au bordurile evazate

d
deasupra liniei plutirii.
e) Micşorarea bordului liber al navei. Cunoaşterea pescajului mediu în urma
inundării va conduce la micşorarea bordului liber. Această situaţie, combinată cu
reducerea înălţimii metacentrice transversale, determină o reducere a braţelor de
stabilitate ls . Astfel, nava devine vulnerabilă la acţiunea conjugată a vânturilor şi a

27
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

valurilor. Regulile internaţionale impun condiţii minime pentru F şi GM după


inundare adică: F  7, 6 cm ; GM  5 cm , care de fapt sunt rezerve foarte mici. Din
fericire, după inundare, navele au valori mai mari pentru cele două mărimi.
Creşterea numărului pereţilor transversali etanşi conduce la creşterea probabilităţii
includerii acestora în avarie, dar şi reduce extinderea zonei inundate în cazul când
ei nu sunt incluşi în avarie. Pe de altă parte, pentru un număr dat de pereţi
transversali etanşi un bord liber mai mare sporeşte şansele de supravieţuire ale
navei. Dacă deasupra punţii pereţilor transversali etanşi, nava are construcţii
etanşe (suprastructuri, rufuri) atunci efectul pozitiv al acestora va fi considerabil,
în special dacă sunt situate la extremităţile navei sau în borduri, în condiţii
dinamice de ruliu şi tangaj.
f) Pierderea navei. Dacă partea din corp care trebuie să se scufunde pentru a
realiza echilibrul depăşeşte rezerva de flotabilitate sau dacă momentul transversal
de înclinare datorat inundării este mai mare decât momentul maxim de redresare
al navei avariate, nava se va scufunda cu sau fără răsturnare. Chiar atunci când
compartimentul inundat este simetric faţă de PD , nava se poate răsturna în
condiţii în care înălţimea metacentrică rezultantă este negativă şi stabilitatea
dinamică este negativă.

2.3 CALCULELE STABILITĂŢII DE AVARIE

Calculele condiţiilor de flotabilitate şi stabilitate ale unei nave care are un


compartiment sau un grup de compartimente inundate se poate face prin două
metode echivalente.
Prima metodă denumită şi "metoda ambarcării de mase la bord" porneşte de
la ipoteza că masa de apă ce inundă nava este o masă ambarcată, iar consecinţele
asupra flotabilităţii şi stabilităţii se studiază folosind algoritmul prezentat în
„Statica navei”. Metoda nu exprimă realitatea pe care o descrie, deoarece apa intră
şi iese liber în şi din compartimentul inundat, deci nu se adaugă mase
suplimentare pe navă. Ea are şi câteva dezavantaje cum sunt: dificultatea de a
evalua cantitatea de apă care pătrunde în compartiment, modificarea cotei KG a
centrului de greutate al navei, necesitatea luării în considerare a influenţei
suprafeţelor libere de lichid. Vom mai nota şi că relaţiile fundamentale pe care le
vom utiliza în calculul lungimilor inundabile precum şi raţionamentele necesare se
bazează pe metoda ambarcării de mase la bord.
În contrast, a doua metodă denumită "metoda deplasamentului constant" constă
în excluderea zonei compartimentului inundat din flotabilitatea navei. Se înlătură
inconvenientele primei metode şi se pot calcula pescajul, asieta şi înclinarea
transversală, egalând pierderea de flotabilitate şi momentele acesteia cu câştigul de
flotabilitate ce rezultă prin mărirea pescajului mediu şi cu momentele acestuia.

28
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

În ambele metode se presupune că asieta şi înclinarea transversală sunt fizic


independente, ceea ce nu este exact, dar destul de adecvat pentru navele comerciale
obişnuite. În cele ce urmează vom prezenta algoritmul de aplicare al ambelor metode
cu specificaţia că metoda ambarcării de mase se pretează la inundarea primelor două
tipuri de compartimente din clasificarea făcută în § 2.1 (Fig. 2.1 a, b), iar metoda
deplasamentului constant se va aplica pentru studiul consecinţelor inundării unui
compartiment cu suprafaţă liberă care comunică cu marea (Fig. 2.1c).

2.3.1 Metoda ambarcării de mase la bord

Permeabilitatea compartimentelor

Pentru a calcula efectele inundării unui compartiment folosind metoda


ambarcării de mase este absolut necesară cunoaşterea volumului real de apă care
inundă compartimentul. Volumul teoretic al compartimentului se calculează din
planul de forme, neţinându-se cont de structura de rezistenţă a corpului sau de
diferitele maşini, instalaţii, echipamente, marfă, amenajări etc. care există în interior.
Rezultă că volumul real de apă care inundă compartimentul ocupă numai o parte din
volumul teoretic. Raportul celor două volume se notează prin  şi poartă numele de
coeficient de permeabilitate:
 vr (2.1)
v
Dacă într-un compartiment sunt amplasate încăperi cu destinaţii diferite se poate
calcula o valoare medie a coeficientului de permeabilitate cu relaţia:
 i
 v
i
i
v
  i (2.2)
i

Vom prezenta, în continuare, câteva valori ale coeficientului de permeabilitate


corespunzător la diferite tipuri de compartimente, recomandate de literatura de
specialitate cu specificaţia că sunt orientative deoarece în cazul compartimentelor de
marfă de exemplu; coeficientul de permeabilitate variază de la un compartiment la
altul şi de la voiaj la voiaj. Valorile de mai jos sunt recomandate de R.N.R.

Tipul compartimentului Permeabilitatea


- Încăperi în care sunt instalate maşini, mecanisme,
staţii electrice, precum şi utilajul tehnologic la 0,85
navele de pescuit
- Încăperi de locuit, magazii goale de mărfuri,
0,95
magazii

29
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Tipul compartimentului Permeabilitatea


- Tancuri de încărcături lichide 0
- Tancuri goale 0,95
- Magazii de mărfuri prevăzute cu instalaţii
0,93
frigorifice
- Magazii umplute cu mărfuri generale sau în vrac
sau cu provizii (excepţie fac magaziile de 0,6
minereuri)
- Încăperi umplute cu material lemnos 0,35

Calculul consecinţelor inundării unui compartiment care nu comunică cu marea

Pentru efectuarea acestui calcul sunt necesare următoarele date iniţiale despre
navă:
- deplasamentul navei, 
- lungimea navei, L
- pescajele măsurate la scările de pescaj prova şi pupa, d pv şi d pp
- aria suprafeţei plutirii, AWL
- abscisa centrului plutirii, xF
- înălţimile metacentrice transversală şi longitudinală, GM şi GM L
Sunt necesare şi următoarele date despre compartimentul inundat:
- masa de apă care inundă compartimentul, P
- coordonatele centrului masei P , x1 , y1 , z1
- momentele de inerţie ale suprafeţei libere de lichid în raport cu axele
proprii, paralele cu axele principale de înclinare ale navei, ix , iy .
Utilizând relaţiile descoperite în §27, se pot spune în evidenţă următoarele
consecinţe ale inundării:
1. Variaţia pescajului mediu:
P P
 d   A  TPC cm (2.3)
WL
2. Variaţia înălţimii metacentrice transversale:
P  d  ix 
GM   d  z1 GM   (2.4)
P 2 P 
unde:
d d
d pv pp
(2.5)
2
este pescajul mediu al navei.
3. Valoarea înălţimii metacentrice transversale corectate:

30
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

G1M1  GM  GM  
Obs. În condiţiile în care masa P este mică, cu suficient de bună acurateţe se poate
recurge şi la următoarea manieră de lucru. Se consideră KM  const. şi:
P
 P z  G 
K

 KG 1 (2.6)
Rezultă că noua cotă a centrului de greutate al navei este:
KG1  KG  KG   (2.7)
şi noua înălţime metacentrică transversală:

ix
G1M KM KG1  P (2.8)
4. Variaţia înălţimii metacentrice longitudinale:
P  d iy  P   iy 
 
 GML  d  z1  GM L   GM
 L   (2.9)
P 2 P  P P 
5.Valoarea înălţimii metacentrice longitudinale corectate:
GM
1 L1  GM L  GM L   (2.10)
6.Înclinarea transversală a navei:
P y1
tg  PG1M1 (2.11)
Dacă nava avea o înclinare transversală iniţială 0 , după inundare noua înclinare
se calculează cu relaţia:
 GM  (2.12)
0
1 GM
1 1

unde 0 are semn algebric.


7. Faţă de poziţia iniţială nava se va mai înclina longitudinal cu unghiul:
P x x
tg   1 F  (2.13)
GM
P 1 L1

înclinarea finală în plan longitudinal fiind:


d d
  pv pp

1
L
8. Variaţiile pescajelor la extremităţile navei:
L 
 d pv  d    xF  tg  (2.14)
2 
L 
 d pp  d    xF  tg  (2.15)
2 
9. Pescajele finale la extremităţile navei:
d
1 pv  d pv  d pv (2.16)
d
1 pp  d pp  d pp (2.17)

31
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Algoritmul de calcul prezentat mai sus este valabil pentru compartimentele


deschise la partea superioară sau pentru compartimentele parţial umplute. Atunci
când compartimentul este închis la partea superioară şi complet inundat, relaţiile
de mai sus rămân valabile cu deosebirea că, neavând suprafeţe libere de lichid,
ix  i y  0 .
De asemenea, algoritmul de calcul prezentat mai sus este valabil în ipotezele:
P  0,1  şi navă cu borduri verticale şi înclinări mici. Dacă P  0,1  , studiul
consecinţelor inundării se face utilizând diagrama de carene drepte.

2.3.2 Metoda deplasamentului constant

Calculul consecinţelor inundării unui compartiment cu suprafaţă liberă care


comunică cu marea

Se consideră că nava înainte de inundare era pe carenă dreaptă. Vom utiliza


metoda deplasamentului constant (metoda excluderii) pentru evaluarea consecinţelor
inundării, metodă care foloseşte mărimi din diagrama de carene drepte. Pentru un
calcul mai exact sau pentru un caz de avarie complexă se va utiliza tot metoda
ambarcării de mase la bord în iteraţii succesive, dat fiind faptul că modificarea
poziţiei navei în raport cu suprafaţa liberă, schimbă şi masa de apă care inundă nava.
Cu referire la Fig. 2.2, nava aflată iniţial pe carenă dreaptă (plutirea WL ) îşi
va modifica pescajul mediu, asieta şi se va înclina transversal, simultan.
Considerând că aceste efecte nu interacţionează fizic, le vom studia separat.

Fig. 2.2

32
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Variaţia pescajului mediu

Se consideră volumul teoretic al compartimentului inundat, măsurat până la


plutirea iniţială şi se notează cu v . Volumul de apă ce inundă compartimentul este
v '  v . Acelaşi volum, dar sub altă formă, se va regăsi deasupra plutirii iniţiale.
Rezultă în primă aproximaţie o variaţie a pescajului mediu egală cu:
 d '  ' v  v (2.18)
A A  s
WL WL s
unde :
 s - este coeficientul de permeabilitate al suprafeţei compartimentului;
s - suprafaţa secţiunii orizontale prin compartiment la nivelul plutirii
WL ; AWL' - aria plutirii care rămâne intactă după inundare.
În a doua aproximaţie, variaţia finală a pescajului se calculează cu relaţia:
2v
d A'  A ' (2.19)
WL WL
1

unde:
A'
WL
 A  s s
WL 1
(2.20)
1

Se observă din (2.19) că în a doua aproximaţie s-a lucrat cu media aritmetică


a ariilor AWL' şi AWL' .
1

Modificarea asietei

Nava se va înclina longitudinal sub acţiunea momentului:


M eL  g v x (2.21)
unde x este distanţa măsurată longitudinal între centrul de greutate al volumului
pierdut situat sub linia de plutire până la centrul de greutate al volumului câştigat
deasupra plutirii iniţiale. Acest ultim punct poate fi considerat la jumătatea distanţei
F ' F1' , unde F ' şi F1' sunt centrele plutirilor AWL' şi AWL'1 . Vom nota cu a şi b
coordonatele centrului de greutate al suprafeţei libere a apei din compartiment la
plutirea WL . Vom putea scrie:
A
x '
xF s s a  x   s s a  xF 

WL
(2.22)
A
F
AWL  s s F
WL s s

s s b
yF  A
' (considerând că yF  0 ) (2.23)
WL s s

Similar, pentru plutirea W1 L1 scriem:

x x 
'

 s s1 a1  xF1  (2.24)
A
F F1 WL s s1
1
1

33
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

yF  A s s1 b1
' (2.25)
1 WL s s1

Volumul câştigat deasupra plutirii WL va avea coordonatele:


x F  xF y F '  yF ' d
x  ; y  ; z d
' '
1 1

C C C
2 2 2
Centrul de greutate al volumului pierdut sub plutirea WL se va determina în
funcţie de arhitectura acestui volum, iar coordonatele sale se notează cu xP , yP şi
zP . În
aceste condiţii, momentul longitudinal de înclinare (2.21) se poate rescrie:
M eL  g v xP  xC  (2.26)
Inundarea va modifica şi stabilitatea longitudinală respectiv înălţimea
metacentrică longitudinală. Ţinând cont că centrul de greutate al navei nu îşi
modifică poziţia, obţinem:
GML'  KB'  B'ML'  KG (2.27)
Noua rază metacentrică longitudinală este:
I'
(2.28) '
BM L  V ' f1

'
unde I este momentul de inerţie longitudinal al ariei plutirii W L rămasă intactă,
f 1 1
1

care se calculează folosind teorema lui Steiner cu formula:


I I
s iy  s1 a1  x F    AWL s s1 x  (2.29)


 x F1

2
f1 f1 1 1 1 F1

' ' 2

 
iy1 este momentul de inerţie al suprafeţei libere de lichid în raport cu o axă paralelă
cu axa y ce trece prin centrul acestei suprafeţe.
Noua cotă a centrului de carenă este:

KB '  KB  KB   (2.30)


unde KB se calculează din relaţia de egalitate a momentelor statice în raport cu
un plan paralel cu PB , ce trece prin centrul de carenă iniţial, adică:
  KB V  v z ' C 
 KB  v ' z P  KB   (2.31)
sau mai departe:

v' v' d  (2.32)


 KB     zC zP  d
z
P

V V 2 
Unghiul de înclinare longitudinală se calculează din egalitatea dintre
momentul de înclinare şi momentul de stabilitate:
 g v xP  xC   g V GML' tg  (2.33)
de unde rezultă:
tg   v xP  xC  (2.34)
V GML'
Pescajele finale ale navei sunt:
34
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________


d '  d  d   L  x' tg  (49.35)
pv  F
1 

2 
' 
d '  d  d   L  x tg  (2.36)
pp  F
1 

2 

Înclinarea transversală

Compartimentul inundat fiind asimetric faţă de PD , nava se va înclina şi


transversal sub acţiunea momentului
M  g v y P  yC  (2.37)
e

Datorită inundării compartimentului, noua valoare a înălţimii metacentrice


transversale va fi:
GM'  B'M'  KB'  KG (2.38)
Pentru calculul noii raze metacentrice transversale se foloseşte relaţia:
Ix'
B'M '  (2.39)
V
unde I x' este momentul de inerţie transversal al ariei plutirii rămase intacte şi se
calculează cu formula:
  
I x'  I x  s ix1  s1 b12  AWL1 s s1 yF'1 2 (2.40)
ix este momentul de inerţie al suprafeţei libere în raport cu o axă paralelă cu axa x
1

ce trece prin centrul acestei suprafeţe.


Odată cunoscută valoarea înălţimii metacentrice transversale după inundare,
se va calcula unghiul transversal de înclinare cu formula:
tg   v  y P  yC  (2.41)
V GM'
Dacă 15, atunci se va proceda la rezolvarea acestei probleme cu ajutorul
diagramei de stabilitate statică după ce în prealabil a fost calculată pentru nava
avariată. Unghiul  nu va fi în nici un caz mai mare decât limita prescrisă de
regulile de registru.

2.4 CALCULUL LUNGIMILOR INUNDABILE

Considerăm o navă care pluteşte iniţial pe carenă dreaptă având plutirea WL şi


căreia i se inundă un compartiment care se întinde dintr-un bord în altul, ajungând la
plutirea W2 L2 , tangentă la linia de siguranţă şi înclinată longitudinal cu unghiul  .
Urmărim determinarea volumului, poziţiei centrului de greutate şi lungimii
compartimentului inundat.

35
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Fig. 2.3

Cu referire la Fig. 2.3, s-au făcut următoarele notaţii:


V - volumul carenei la plutirea WL ;
V2 - volumul carenei la plutirea W2 L2 ;
v2 - volumul net al compartimentului inundat;
B - centrul de carenă corespunzător plutirii WL ;
B2 - centrul de carenă corespunzător plutirii W2 L2 ;
g2 - centrul de greutate al compartimentului inundat;
G - centrul de greutate al navei.
Vom nota cu KG ,KB2 şi Kg2 cotele punctelor G , B2 şi g2 , adică distanţele de
la aceste puncte până la linia de bază.
La echilibru avem:
v2 V2 V
V l4
v2 l5  V l 4 ; rezulta v2 
l5
l
1  x1  KG tg 
l 2  x2  KB2 tg  (2.42)
l3  xW  Kg2 tg 
l x 

4   2  x1  KB2  KG  tg   cos 
 
x
l5   W  
 x2  Kg 2  KB2 tg   cos 

36
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Fig. 2.4

Din grupul de relaţii (2.42) rezultă:


 
v V V V  2  x1 
x  KB
2
KG tg
 
(2.43)
2 2  
x x Kg KB tg
 W 2   2 2  
V x Vx  V KB V KG 
xW  22
  Kg2   tg 
2 2
(2.44)
V2 V  V2 V 
 

Se poate considera că termenii ce conţin pe tg  sunt mici în comparaţie cu


ceilalţi termeni şi putem scrie:
v V V V x2  x1  (2.45)
2 2
xW  x2 
x  V2 x2 V x1 (2.46)
W
V2 V
Relaţiile (2.45) şi (2.46) se folosesc pentru calculul lungimii compartimentului
inundat şi pentru poziţionarea centrului de greutate al acestuia, iar erorile datorate
neglijării termenilor ce conţin pe tg  sunt oricum mai mici decât erorile introduse
de adoptarea permeabilităţilor. Dacă este necesar un calcul cât mai exact se
utilizează formulele (2.43) şi (2.44).
Vom descrie în continuare o metodă directă de calcul a lungimilor inundabile,
utilizând ecuaţiile (2.45) şi (2.46); metodă propusă de ing. F. Shirokauer (1928).
Pe profilul lateral al navei pe care s-au trasat un număr de curbe Bonjean (se
poate lucra chiar pe diagrama Bonjean), se trasează linia de supraimersiune, la
distanţa de de la puntea pereţilor etanşi, paralelă cu selatura punţii în planul

76 mm

diametral. În Fig. 2.4 este prezentată o diagramă Bonjean cu zece cuple, care se
extinde pe înălţime de la un pescaj inferior, dar care se poate reprezenta pornind
de la linia de bază, dacă necesităţile o cer.

37
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Se trasează mai întâi linia paralelă cu linia de bază tangentă la linia de


supraimersiune, în punctul cel mai de jos (linia de asietă paralelă). În continuare,
Shirokauer propune următorul algoritm de lucru. Fie:

D  înălţimea de la linia de bază la linia de siguranţă (în punctul cel mai de


jos);
d  pescajul de la linia de bază până la linia de încărcare de
compartimentare (linia corespunzătoare pescajului maxim posibil, permis de
regulile după care se efectuează calculele).
Se calculează H  1,6 D 1,5 d .
La extremităţile navei, mai precis pe perpendicularele prova şi pupa, se
măsoară, de la linia de asietă paralelă în jos, distanţele H / 3 ; 2H / 3 şi H , ca în
Fig.2.4. Din fiecare din cele şase puncte se duc plutiri tangente la linia de siguranţă:
trei plutiri apupate 1A , 2 A , 3A şi trei plutiri aprovate 1F , 2 F , 3F  . Sunt acum
şapte plutiri tangente la linia de siguranţă, la cele şase adăugându-se şi linia de
asietă paralelă.
În următoarea etapă se calculează pentru fiecare din cele şapte plutiri
tangente la linia de siguranţă, volumul corespunzător al carenei şi abscisa
centrului de carenă cu relaţiile:
L

V22 Ax dx (2.47)
L
 2
L
x x  1
B2 2 V 2 x Ax dx (2.48)
2 L
2

Valorile Ax se scot din diagrama Bonjean, iar pentru integrare se foloseşte una din
metodele numerice.

Fig. 2.5

38
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Pasul următor constă în calculul volumului compartimentului inundat v2 şi a


abscisei centrului de greutate a compartimentului inundat xW , cu formulele (2.45) şi
(2.46). Odată determinate valorile acestor mărimi, se pot trasa aşa numitele "curbe
de interpolare" ca în Fig. 2.5.
Liniile notate cu 3A , 2A ,... 2F , 3F reprezintă plutirile despre care am vorbit
anterior; aşezate pe axa ox la intervale egale. Distanţa dintre intervale este aleasă
arbitrar. Deoarece curbele xW au o curbură pronunţată în vecinătatea plutirilor 3A şi
3F , sunt necesare puncte adiţionale pentru construirea acestora. Pentru celelalte
curbe nu sunt necesare puncte adiţionale întrucât în vecinătatea plutirilor 3A şi 3F
curburile nu sunt pronunţate.

Fig. 2.6

Pentru calculul lungimilor inundabile vom prezenta o metodă care se


bazează pe ipoteza că pe lungimea compartimentului inundat, plutirea înclinată se
suprapune cu linia de supraimersiune, ceea ce înseamnă că pe aceeaşi lungime,
curba ariilor secţiunilor transversale, corespunzătoare plutirii tangente la linia de
siguranţă, se identifică cu curba ariilor secţiunilor transversale până la linia de
siguranţă (Fig. 2.6).
Se trasează, cu ajutorul diagramei Bonjean curba Ax x a ariilor secţiunilor
transversale pentru linia de siguranţă şi plecând de la una din extremităţi (de
exemplu perpendiculara pupa) se calculează integrala acestei curbe, adică

39
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

V x   x Ax dx (2.49)
L
 2

Fig. 2.7

La distanţa xW de ordonată se trasează o verticală care va intersecta curba V x în


punctul a (Fig. 2.7). În continuare, se aşează un segment de  vC astfel încât aria
 v
adc să fie egală cu aria aeb , unde vC este volumul compartimentului  vC  2  .
 
Această egaliatate exprimă condiţia ca centrul de greutate al compartimentului să se
găsească la distanţa xW de secţiunea de la mijlocul navei. Distanţa dintre punctele b
şi c este egală cu lungimea compartimentului care dacă se inundă, nava se
scufundă până la o plutire tangentă la linia de siguranţă. Se proiectează jumătatea
lungimii bc pe axa x , obţinând punctul corespunzător jumătăţii compartimentului.
Pentru construirea lungimilor inundabile, în acest punct se va ridica un segment cu
lungimea l .

2.5 CALCULUL DIAGRAMEI DE STABILITATE STATICĂ


PENTRU O NAVĂ AVARIATĂ

Stabilitatea şi înclinarea transversală a navei după inundare, precum şi asieta sau variaţia
pescajului mediu, pot fi evaluate fie folosind "metoda deplasamentului constant", fie folosind
"metoda ambarcării de mase". Cum "metoda ambarcării de mase" a căpătat o aplicabilitate mai
largă, o vom utiliza şi în acest caz. Înălţimea metacentrică transversală, corectată datorită
suprafeţei libere de lichid este:
G M 2  KM 2  s ix  KG
2 2
(2.50)
2

40
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

unde:
 2  P este deplasamentul navei după inundare, considerând şi masa de apă
P ambarcată;
 s este coeficientul de permeabilitate al suprafeţei libere a apei din
compartiment;
KM 2 este cota metacentrului transversal pe plutire dreaptă la deplasamentul
 2 ;

ix este momentul de inerţie al suprafeţei libere a apei din compartiment în


raport cu o axă paralelă cu axa de înclinare, ce trece prin centrul acestei suprafeţe;
 i
 s x este corecţia înălţimii metacentrice datorită influenţei negative a
2

suprafeţei libere de lichid;


KG2 este centrul de greutate al navei corespunzător deplasamentului 2 .

Fig. 2.8

Aşa cum se observă în Fig. 2.8, compartimentul inundat comunică cu marea,


ceea ce înseamnă că apa poate ieşi şi intra liberă în acest spaţiu; prin urmare,
deplasamentul în condiţii de inundare nu trebuie să includă şi cantitatea de apă ce
inundă nava. Cum pentru înălţimea metacentrică transversală se acceptă o valoare
minimă după inundare de , dacă aplicăm "metoda ambarcării de mase" şi

0,05 m

considerăm noul deplasament 2 , rezultă o valoare minimă a înălţimii metacentrice


egală cu 0,05 2  P . La această valoare s-a ajuns din condiţia păstrării valorii
2
coeficientului de stabilitate, adică:
2  P0,05 2 2  P (2.51)
0,05

2

41
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Introducând această valoare minimă în membrul stâng al relaţiei (2.50), rezultă:

0,05 2  P  KM 2  s ix  KG (2.52)


 
2

2 2

şi KG2 sub forma:


K s ix 2  P
KG  M  0,05 (2.53)
2 2  
2 2

Cota centrului de greutate înainte de inundare se calculează cu relaţia:


2 KG2  P z1
KG  2  P (2.54)
Introducem (2.53) în (2.54) şi rezultă valoarea maximă a cotei centrului de
greutate iniţial, pentru ca după inundare, stabilitatea transversală să nu fie
compromisă.

KG  2 KM 2  s ix  P z1 0,05 (2.55)
2 P
Ambarcarea masei de apă P la distanţa y1 faţă de planul PD va deplasa lateral în
acelaşi bord centrul de greutate al navei pe distanţa:
t  P y1 (2.56)
2
De asemenea, din (2.54) sau independent, scriind ecuaţia de momente statice faţă de
PB , obţinem:
KG   KG  P z1
2  (2.57)
2

Braţul stabilităţii statice corespunzător unghiului  de înclinare transversală


este ls   G2 Z2 şi are expresia:
 t 
 KN  KG2  
G Z
2 2 sin  t cos  sin   KN  KG2 (2.58)
 tg  
Dacă în relaţia (2.58) introducem (2.56) şi (2.57), după efectuarea câtorva calcule matematice
elementare, găsim:
  2  P P  y 
G2 Z2  sin   KN   KG    z1   (2.59) 1

 2 2  tg  
sau:
g  2 G2 Z2  g  2 KN sin  g  2  P  KG sin  g P z1 sin  y1 cos 
(2.60)
Membrul stâng reprezintă momentul de stabilitate al navei avariate şi înclinată
transversal cu unghiul  . Cele trei componente din membrul drept au semnificaţii
fizice, după cum urmează:
g  2 KN sin  V2 KN sin  - este momentul forţei de împingere arhimedică al
navei neavariate cu deplasamentul 2 , în raport cu punctul K ;

42
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

g  2  P KG sin  - este momentul forţei de greutate al navei neavariate, în


raport cu punctul K ;
g P z1 sin  y1 cos  - este momentul greutăţii ambarcate în raport cu punctul
K.

PROBLEME REZOLVATE

Problema 1
O navă tip ponton paralelipipedic are dimensiunile: L 110 m ; B  12 m ; D  8 m
şi pluteşte în apă sărată la pescajul d  6 m . Un compartiment cu lungimea l  9 m
situat la jumătatea lungimii navei şi care se extinde dintr-un bord în celălalt se
inundă. Dacă înainte de inundare cota centrului de greutate era KG  4,8 m , să se
determine:
a) pescajul navei după inundare;
b) înălţimea metacentrică transversală în condiţiile iniţiale;
c) înălţimea metacentrică transversală după inundare;
d) înălţimea metacentrică transversală a navei neinundate, la pescajul de
inundare considerând acelaşi KG ;
e) momentul de stabilitate al navei înclinate transversal cu 1 în condiţiile de
la punctele b); c) şi d).

Rezolvare:
METODA DEPLASAMENTULUI CONSTANT -
Se calculează pescajul după inundare cu relaţia:
L B d  L B d ' l B d '
adică:
d ' 
Ld
11066,535m
L  l 110  9
Deplasamentul navei este:
   L  l B d '  1, 025 110  9 12  6, 535  8118 t
Înălţimea metacentrică transversală în condiţiile iniţiale are valoarea:
2 2
GM  KM  KG  d  B  KG  6  12  4,8  0, 2 m
2 12 d 2 126
Dacă nava se înclină transversal cu 1 în această situaţie momentul de
stabilitate este:

M s  g  GM sin  g  GM  9,81 8118 0, 2180  277,98 KN  m

43
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Înălţimea metacentrică transversală a navei după inundare se calculează cu


formula:
d   L  l  B3  KG
'
GM'  KM' KG  KB' B'M' KG
2 12L  l B d '
Prin înlocuire, obţinem:
6,535 122
GM'    4,8  0,304 m
2 12 6,535
Momentul de stabilitate în această situaţie pentru nava înclinată transversal
cu 1 este:

M s'   g  GM ' sin  g  GM '  9,81 8118 0,304180  422,54 KN  m
Se calculează înălţimea metacentrică transversală a navei intacte la pescajul de inundare,
considerând aceeaşi cotă a centrului de greutate, cu formula:

GM  KM  KG  d '  B2  KG
1 2 2 12 d '
După înlocuire, obţinem:
2
GM 1  6,535  12  4,8  0,304 m
2 12 6,535
Momentul de stabilitate pentru nava înclinată transversal cu 1 este:
' '
M  g L B d GM sin  g L B d GM 
1s 1 1

adică:
M 1s  1,025 9,81 110  12  6,535 0,304    460, 21 KN  m
180

Problema 2
O navă tip ponton paralelipipedic are dimensiunile: L  80 m ; B  6 m ; D  4 m
şi pluteşte la pescajul d  2 m . Un compartiment cu lungimea l 10 m , lăţimea
b  4 m , situat la mijlocul navei şi simetric faţă de PD se inundă. Cunoscând că
înainte de inundare KG  2, 2 m , să se calculeze înălţimea metacentrică
transversală a navei înainte şi după inundare.

Rezolvare:
Se calculează înălţimea metacentrică transversală iniţială:
2 2
GM  KM  KG  d  B  KG  2  6  2, 2  0,3 m
2 12 d 2 12  2
Pescajul după inundare se calculează din relaţia:
L B d  L B d ' l b d '
adică:

44
l6m b6m
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

d '  L B d  8062  2,182 m


L B  l b 80  6  10  4
Se calculează înălţimea metacentrică transversală după inundare:
'
L B 3  l b3
GM  KM  KG  KB  B M  KG  d 
' ' ' ' ' 12 12  KG
2 LBd
După înlocuire, obţinem:
3 3
GM '  2,182  806 104  2, 2  0,335 m .
2 128062

Problema 3
O navă tip ponton paralelipipedic are dimensiunile: L  60 m ; B  9 m şi
pluteşte la pescajul d  5 m , având cota centrului de greutate KG  3 m . Un
compartiment situat la jumătatea lungimii navei se extinde pe înălţime până la
puntea principală şi pe lăţime de la tribord spre babord. Dimensiunile
compartimentului sunt şi . Să se calcule ze în clinarea transversală a

navei în cazul inundării compartimentului.

Rezolvare:
- Noul pescaj al navei se determină din ecuaţia:
L B d  L B d ' l b d '
adică:
d '  L B d  6095  5,357 m
L B  l b 60  9  6 6
Deoarece compartimentul inundat este asimetric faţă de PD , centrul plutirii
suprafeţei libere se va deplasa, iar ordonata acestuia se va calcula cu formula:
 B b  9 6
lb   66   
2
2 2 2
0,107 m
y F '  
LBlb 609 66
Se calculează înălţimea metacentrică transversală rezultată în urma inundării:
d' I'
' ' ' ' '
GM KM KG KB B M KG  x
 KG
2 V
unde:
L B 3 l b3  B  b 2  2
I
  lb     L B  l b  yF '
'

x
12  12  2  
 

După înlocuire, obţinem:


6093  663 962
609 660,107
' 2 4
Ix     66    3511 m
12  12  2  
 

45
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

De asemenea:
V  L B d  60  9  5  2700 m3
Rezultă valoarea înălţimii metacentrice transversale:
5,357 3511
GM '  2  2700  3  0,979 m
Unghiul de înclinare transversală se calculează cu relaţia:
Bb  96 
lbd  yF '  665  0,107 
 2   2 
tg    0,109 rad  6, 22 Tb
'
L B d GM 60  950,979

Problema 4
O navă tip ponton paralelipipedic are dimensiunile: L 180 m ; B  20 m şi
pluteşte la pescajul d 12 m , având centrul de greutate situat la înălţimea KG  8 m ,
deasupra chilei. Un compartiment cu lungimea l 12 m situat la extremitatea prova
şi care se întinde dintr-un bord în altul se inundă. Să se calculeze pescajele finale
la extremităţile navei.

Rezolvare:
- În urma inundării, pescajul mediu ajunge la valoarea:
LBd 1802012
d'    12,857 m
L B  l b 18020 1220
- Compartimentul inundat este asimetric faţă de cuplul maestru şi ca urmare,
centrul plutirii se va deplasa. Abscisa acestuia se calculează cu formula:
l L180 12 
  1220 
lB  
x '   2 2   2 2  6 m
F LBlB 180 20 12 20
Se calculează înălţimea metacentrică longitudinală rezultată în urma inundării:
d' I
GM ' KB'B'M'KG   'f1KG
L L 2 V
unde:
' B L3 Bl3 L l 2 2
I
f1   lB     L B  l B xF '
12 12 2 2
Prin înlocuire, rezultă:
' 201803 20 123  180 122 2 4
I
1f   1220    18020 12 206  7902720 m
12 12  2 2
Valoarea finală a lui GM L' este:
GM '  12,857  7902720  8  181,36 m
L
2 18020 12

46
CAP. II FLOTABILITATEA ŞI STABILITATEA NAVEI AVARIATE
__________________________________________________________________________

Nava se va aprova cu unghiul:


L l  180 12 
lBd   xF '  12 20 12   6
tg  2 2  2 2   0,033 rad  1,89
L B d GM L' 180 20 12 181,36
Se calculează pescajele finale la extremităţile navei:
d
' ' L  180 
pv d   x F '  tg  12,857  6  0, 033  16, 025 m
2   2 
d
' ' L  180 
pp d   x F '  tg  12,857  6  0, 033  10, 085 m
2   2 

Problema 5
O navă tip ponton paralelipipedic are dimensiunile: L 100 m ;
B  9 m ; D  6 m şi pluteşte în apă sărată la pescajul d  5 m . Un compartiment cu
lungimea l  20 m situat la jumătatea lungimii navei şi care se extinde pe toată
lăţimea navei, se inundă. Coeficienţii de permeabilitate sunt  0,583 şi  s  0, 641 .
Să se calculeze valorile finale ale pescajului şi înălţimii metacentrice, considerând
KG  3, 5 m .

Rezolvare:
Pescajul final se determină din relaţia:
L B d  L B d '  l B d '
adică:
LBd 10095
d'    5,66 m
L B  l B 1009 0,583209
Se calculează valoarea finală a înălţimii metacentrice transversale:
GM'  KM' KG  KB' B'M' KG
sau:
L B 3  l B3
'
100 93  0,641 2093
GM '  d  12 s 12  KG  5,66  12 12 3,5
2 LBd 2 10095
După efectuarea calculelor, obţinem:
GM '  0,506 m .

47

S-ar putea să vă placă și