În proiectarea demersului didactic, fiecare profesor trebuie să aibă în vedere anumite

premise, în funcţie de care îşi va contura strategia didactică.

La începutul anului şcolar, profesorul trebuie să cunoască anumite detalii, cum ar fi:

– stilurile de învăţare şi tipul de inteligenţă predominantă pentru fiecare elev, descoperite prin
teste specifice;

– nivelul de cunoştinţe şi lacune mai importante, evidenţiate prin teste docimologice;

– elevii lideri formali şi mai ales informali;

– elevii pozitivi şi negativi.

Pentru fiecare disciplină, sunt necesare următoarele materiale:

– Standardele de Pregătire Profesională

– Curriculum în vigoare

– Metodica de predare a disciplinei/ modulului

– Planificarea calendaristică anuală şi proiectarea unităţii de învăţare.

Standardele de pregătire profesională cuprind descriptori de nivel ai cadrului naţional al

calificărilor profesionale, exprimaţi în unităţi de rezultate ale învăţării (competenţe) – cunoştinţe,
abilităţi şi atitudini – corespunzătoare fiecărui nivel de calificare.

Curriculum-ul naţional este întocmit în baza standardelor de pregătire profesională şi

cuprinde: conţinuturile corespunzătoare fiecărui rezultat al învăţării (competenţelor), resurse
materiale minime, mijloace de învăţământ, sugestii metodologice, sugestii de evaluare şi o
bibliografie minimală.
 Fiecare disciplină are anumite particularităţi şi în consecinţă gama de metode didactice va
fi diferită.

După studierea standardelor de pregătire şi a curriculum-ului, profesorul trebuie să

întocmească planificarea calendaristică a conţinuturilor fiecărei discipline, în funcţie de numărul
de ore alocate săptămânal şi de numărul de săptămâni din anul şcolar.

Conceptul de unitate de învăţare  are rolul de a materializa conceptul de demers didactic

personalizat.

Unitatea de învăţare este o structură didactică specifică şi unitară, caracterizată prin:

– determinarea formării la elevi a unui comportament specific, în funcţie de competenţele vizate;

– unitatea conţinutului tematic;

– se desfăşoară continuu pe o perioadă de timp;

– se finalizează prin evaluare.

Proiectarea unităţii de învăţare – ca şi a lecţiei – începe prin parcurgerea  unor etape, care
precizează elementele procesului didactic  într-o succesiune logică, în vederea atingerii
obiectivelor de referinţă – competenţelor. Elementele procesului sunt aceleaşi, oricare ar fi
unitatea de învăţare vizată.

Identificarea unei unităţi de învăţare se face prin tema acesteia. Stabilirea temei de către
profesor, pe baza lecturii programei şi a altor surse, este primul pas în identificarea unităţilor de
învăţare în care va fi împărţită materia pe parcursul anului şcolar, respectiv în organizarea unui
demers didactic personalizat. Temele sunt enunţuri complexe legate de analiza scopurilor
învăţării. Formularea lor poate aparţine profesorului (ceea ce presupune înţelegerea scopurilor
activităţii sale, talent pedagogic, inspiraţie, creativitate) sau pot fi preluate din lista de conţinuturi
a programei.
 Proiectarea unităţii de   învăţare se  materializează într-un tabel, rubricile  acestuia 
conţinând răspunsuri la unele întrebări care vizează demersul didactic:

– Conţinuturile unităţii de învăţare – dau răspunsul la întrebarea Ce predau? şi cuprinde detalieri

ale conţinuturilor (tema este detaliată pe lecţii).

– Competenţele specifice – sunt răspunsuri la întrebarea De ce predau? şi cuprinde competenţele

specifice din programă, care se dobândesc prin conţinuturile respective.

– Activităţile de învăţare – răspund la întrebarea Cum predau? ele sunt activităţi care duc la
dezvoltarea competenţelor propuse, care pot fi realizate efectiv şi presupun activitatea
nemijlocită a elevului. Activitatea de învăţare se construieste prin corelarea
obiectivelor/competenţelor la conţinuturi şi presupune orientarea către un scop, redat prin tema
activităţii. Când propune elevilor spre rezolvare o anumită temă, profesorul trebuie să ţină seama
de vârsta acestora, de capacitatea lor de înţelegere, adică trebuie să respecte principiul
particularităţilor de vârstă ale învăţăceilor săi. În proiectul unităţii de învăţare, profesorul va
alătura fiecărei activităţi de învăţare acele resurse pe care le consideră necesare pentru
conceperea strategiei şi realizarea demersului didactic. Se propun diferite forme de activitate
centrate pe elev şi conţin referiri la utilizarea resurselor materiale.

– Resursele – este rubrica în care se dau răspunsuri la întrebarea Cu ce predau? şi conţine

formele de organizare a clasei, metodele de învăţare prin care se pot obţine competenţele
specifice, precum şi materialele didactice folosite. Resursele cuprind acele elemente care asigură
cadrul necesar pentru buna desfaşurare a activităţilor de învăţare. Astfel, în funcţie de propria
viziune, profesorul va menţiona în această rubrică formele de organizare a clasei (tipuri de
interacţiuni ale resurselor umane), mijloacele de învăţământ, alocarea de timp, precum şi orice
alte elemente pe care le consideră utile în derularea scenariului didactic.

– Evaluarea este rubrica în care se răspunde la întrebarea În ce măsură evaluez? iar conţinutul
rubricii cuprinde instrumentele şi modalităţile de evaluare aplicate la clasă.